Sunteți pe pagina 1din 4

Desfășurarea în timp și în spațiu a vieții economice

Cunoașterea desfășurării în timp și în spațiu a vieții economice, a dezvoltării factorilor de


producție și a raporturilor economice, a producției, sub aspect economic, a ramurilor economice și a
subramurilor lor, a sferelor reproducției, precum și a influențelor exercitate asupra vieții economice
de către instituții statale, politice, juridice, culturale etc., altfel spus, a unor momente principale și a
faptelor relevante din diferite epoci și etape ale devenirii economice, facilitează înțelegerea mai bună
a unor fenomene economice contemporane, care au condus la evoluția administrației publice.1
1.Gândirea economică în antichitate
Ca urmare a vicisitudinilor istoriei, dovezile scrise despre începuturile gândirii economice sunt
rare şi destul de sumare. Cele mai vechi scrieri ajunse până la noi şi care conţin unele informaţii
privitoare la problematica economică a vremii îşi au rădăcinile în: Orientul Apropiat (Egipt,
Babilon, Israel); Orientul Mijlociu (Persia) şi Orientul Îndepărtat (India, China, Japonia).
Codul lui Hammurabi cuprinde una dintre cele mai vechi legislaţii cunoscute şi oglindeşte
procesul de centralizare a statului scalavagist babilonian şi acţiunea sa de consolidare a proprietăţii
private.
În Codul lui Hammurabi sunt tratate problemele ale dreptului de proprietate mobiliară şi
imobiliară, ale dreptului comercial, dreptului muncii, ale sclaviei. În cuprinsul său, apare pentru
prima oară reglementat fenomenul muncii salariate. În Legile lui Manu, se consideră sclavajul ca
un fenomen justificat, de origine divină, cu rol important în prosperitatea castelor superioare: preoţii
şi războinicii. Clasa socială menită a se ocupa cu activitatea economică - agricultura, mesteşuguri,
comerţ - era denumită clasa gospodarilor.
Faţă de Legile lui Manu, în care accentul cade pe analiza detaliată a vieţii sociale hinduse,
Arthasastra sau Călăuză pentru regi la întocmirea decretelor, cuprinde şi o serie de reflecţii cu
caracter economic.
Spre exemplu, bogăţia este considerată a-şi avea izvorul în munca umană, dar pământul,
carierele de piatră, pădurile şi alte obiecte materiale, deoarece nu sunt rezultatul direct al muncii
omului, sunt sterpe şi prin urmare, nu pot fi considerate o bogăţie. Statul era cel care trebuia să aibă
grijă de braţele de muncă şi să formeze depozite tampon de material lemnos, cu scopul de a-l pune
ulterior în vânzare, atunci cînd preţurile ar fi crescut prea mult. Totodată statului îi revenea şi sarcina
asigurării propriilor venituri şi efectuarea cheltuielilor de interes public. Astfel, se poate întrevede o
MUREȘAN, M. Istoria Economiei. Epoca modernă și contemporană. București, Editura
1

Economică, 1995, p.9.


posibilă schemă de funcţionare a bugetului de stat. Circumscrise aceluiaşi cadru se întâlnesc chiar şi
noţiunile de venituri curente ale statului şi venituri fundamentale, permanente.
Dacă ne referim la continentul asiatic, nu putem omite perioada de înflorire a ideilor
economice chineze (sec.VI-III î.e.n.) sub imperiul gândirii filosofice confucianiste .
Susţinătorii lui Confucius cereau conducătorilor statului şi stăpânilor de sclavi moderaţie în
cheltuirea veniturilor, să iubească şi să asigure protecţie poporului. Din punct de vedere economic
era promovată ideea acunmulării bogăţiei, dar cu condiţia ca acest lucru să nu dăuneze nivelului de
trai al oamenilor. Se considera necesară satisfacerea nevoilor umane, dar printr-un consum moderat.2
2. Gândirea economică în evul mediu
O altă modalitate de abordare a problematicii economice se întrevede odată cu trecerea
societăţii la feudalism. Din punct de vedere socio-politic, asistăm la un puternic proces de
stratificare socială. În cadrul său, apare şi se dezvoltă proprietatea feudală asupra pămîntului şi se
instalează dominaţia politică şi economică a clasei feudale.
Toma d'Aquino a fost preocupat de analiza rentei funciare. El consideră renta funciară ca fiind
absolut necesară pentru ca posesorii de pământ să fie lipsiţi de grija traiului zilnic şi să-şi poată
ocupa timpul, potrivit "funcţiei" lor fireşti, cu cultivarea orizontului lor spiritual. Cu toate că este un
susţinător al economiei naturale, Toma d'Aquino nu exclude schimbul de mărfuri, ci îl consideră ca
fiind ceva necesar justificat. Vânzarea şi cumpărarea, afirmă el, au fost introduse pentru folosul
comun al societăţii, "căci unul are nevoie de lucrul altuia şi invers".
Pentru el, bogăţia este de două feluri, în funcţie de forma pe care o îmbracă:
 bogăţia naturală, adică hrana, bunuri de uz personal, animale, pământ; 
 bogăţia arficicială formată din aur şi argint şi care nu trebuie "să domine" pe om.
De un interes aparte se bucură ideile gânditorului chinez Ian-Iuni, om de stat şi cărturar al
dinastiei Tari (sec. VIII). El considera necesară întărirea puterii statale prin stabilirea unui impozit
unic pe terenul agricol deţinut de fiecare proprietar în parte, îm funcţie de suprafaţa agricolă a
acestuia. Impozitul unic urma să fie plătit în două rate anuale.
Idei economice interesante se întâlnesc şi la Lu-Ciji (sec. IX ). Ele sunt expuse în lucrarea
"Şase articole referitoare la repartiţia egalitară a impozitelor şi la apărarea poporului". În lucrarea sa,
Lu-Ciji propune ca obiectul impozitării să nu fie averea individului, ci omul, deoarece el este cel

2
Gîndirea economică în evul mediu [Accesat 19.11.2019] Disponibil:
https://conspecte.com/Gindirea-economica-premoderna/gindirea-economic-in-evul-mediu.html
care produce bunuri în mod nemijlocit. "Bogăţia se naşte din forţa omului", scrie el. Dacă ea
lucrează şi este în acţiune, atunci crează o bunăstare deplină şi desăvîrşită. Dacă ea nu dă dovadă de
îndemânare şi este inactivă, avem sărăcie şi mizerie." Valoarea banilor, spune el, depinde de
cantitatea acestora aflată în circulaţie, unde statul nu ar trebui să intervină pentru a-şi creşte
veniturile.3
3.Economia în epoca modernă
Istoria modernă se caracterizează prin apariția, dezvoltarea și stabilirea relațiilor capitaliste.
Transformările înnoitoare ale vieții sociale s-au datorat atât reformelor, cât și revoluțiilor burgheze,
care s-au desfășurat în multe țări ale lumii de-a lungul întregii epoci moderne. Scopul revoluțiilor
burgheze a fost asigurarea dezvoltării libere a societății în baza principiilor politice moderne,
respectării drepturilor naturale ale cetățenilor, suveranității poporului. În epoca modernă burghezia
era principala categorie socială, cu timpul ea devenind forța politică conducătoare. Deoarece
societatea medievală nu favoriza spiritul de inițiativă economică, ea a căutat să se afirme prin lupta
pentru puterea politică. Burgheziei i se opunea nobilimea, care ocrotea formele medievale de
organizare a societății. Societatea civilizației industriale în cea de-a doua perioadă a epocii moderne
s-a caracterizat în linii majore printr-o creștere demografică considerabilă și printr-un masiv proces
de urbanizare necunoscut până atunci. Mijl. sec al 19-lea a marcat finalul epocii revoluțiilor
burgheze și în continuare societatea industrială a evoluat fără mari tulburări sociale. Progresul
economic înregistrează indici nemaiîntâlniți până atunci. Procesele de concentrare a producției și
capitalurilor duc la avansarea capitalismului liberal la trapta capitalismului monopolist. Procesele
economice și social-politice sunt condiționate masiv de «revoluția în știință».4
4.Economia în epoca contemporană
În secolul al XX-lea, în condiţiile globalizării, creşte interdependenţa economiei statelor
naţionale. Sfârşitul secolului marchează acceptarea globalizării şi a interdependenţelor economice,
fapt demonstrat de crizele economice, dar şi de răspândirea descoperirilor tehnice. Se instituie astfel
tarife vamale protecţioniste. Creşte progresiv bugetul statelor raportat la venitul naţional.

3
Gîndirea economică în evul mediu [Accesat 17.11.2019] Disponibil:
https://conspecte.com/Gindirea-economica-premoderna/gindirea-economic-in-evul-mediu.html
4
Viaţa socială în epoca modernă. [Accesat 10.11.2019] Disponibil:
http://optdolari.blogspot.com/2011/02/viata-sociala-in-epoca-moderna.html
O trăsătură importantă a economiei statelor lumii în această perioadă o reprezintă şi creşterea
cheltuielilor sociale (pensii pentru bătrâni, indemnizaţii în caz de boală, ajutor de şomaj, burse
pentru studenţi etc.).
în Rusia sovietică (URSS), liderii bolşevici şi-au propus construirea unei societăţi noi, în care
să nu existe conflicte de ordin social, naţional etc. ideologia comunistă consideră proprietatea
privată un impediment esenţial în calea construirii societăţii comuniste. Prin lichidarea proprietăţii
private a fost anihilată şi posibilitatea exprimării libertăţii politice. Sistemul economic comunist a
avut drept scop, atât în URSS, inclusiv în RSSM, cât şi în alte state comuniste, printre care şi
România, să instituie un regim de control total asupra societăţii.
Astfel, în 1948 a fost creată prima structură economică europeană, numită Organizația
pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). 

Bibliografie
1. MUREȘAN, M. Istoria Economiei. Epoca modernă și contemporană. București, Editura
Economică, 1995, p.9.
2. Gîndirea economică în evul mediu [Accesat 19.11.2019] Disponibil:
https://conspecte.com/Gindirea-economica-premoderna/gindirea-economic-in-evul-
mediu.html
3. Gîndirea economică în evul mediu [Accesat 17.11.2019] Disponibil:
https://conspecte.com/Gindirea-economica-premoderna/gindirea-economic-in-evul-
mediu.html
4. Viaţa socială în epoca modernă. [Accesat 10.11.2019] Disponibil:
http://optdolari.blogspot.com/2011/02/viata-sociala-in-epoca-moderna.html