Sunteți pe pagina 1din 22

NOTIUNI DE OCLUZIE FUNCTIONALA

Capacitatea morfologiei A.D.M. de a asigura sau nu functionalitatea reprezinta elementul esential


pentru raporturile ocluzale. Astfel, conceptul de ocluzie normala se confunda cu cel de ocluzie
functionala, aprecierea functionalitatii contactelor dento-dentare facandu-se dupa criteriul diminuarii
fortelor nocive asupra dintilor, parodontiului, A.T.M. si muschilor mobilizatori ai mandibulei. Nu se va
urmari niciodata realizarea unor forme standardizate de morfologie ocluzala, ci se va urmari stabilirea
unor contacte dento-dentare in diferite miscari si pozitii ale mandibulei care sa nu aiba efecte nocive.

Criteriile actuale de evaluare a rapoartelor ocluzale au la baza mai degraba factori neuromusculari
decat morfologici; exista totusi numeroase particularitati structurale ale ocluziei care sunt
determinante pentru a asigura confortul functional si stabilitatea.

Problema care se ridica este "Care sunt cele mai bune relatii functionale ocluzale intre dinti?". Aceasta
intrebare a determinat multe discutii si polemici, determinand de-a lungul timpului aparitia diferitelor
conceptii, mai mult sau mai putin populare.

Prima descriere a relatiilor dento-dentarea fost facuta de Edward Angle in 1899 ("Classification of
malocclusion"). Din acel moment ocluzia a devenit un subiect de mare interes, in ideea gasirii unei
solutii optime in restaurarea si inlocuirea dintilor.

Necesitatea sistematizarii unor asemenea criterii a dus la aparitia a numeroase teorii din care 
amintim:

A. Teoria ocluziei bilateral echilibrate (ocluzia generala balansata) a fost introdusa de catre Gysi,
alaturi de care au fost Hauple, Schroeder. Aceasta teorie sustine:

- in intercuspidare este necesara prezenta unor contacte multiple distribuite uniform pe toata arcada;

- in protruzie miscarea se face cu contacte atat intre cei sase dinti frontali bimaxilar cat si intre dintii
posteriori, situatie asigurata de curbele de compensare Spee;

- in miscarea de lateralitate exista contacte intre dintii de partea activa, cat si intre cei frontali si cei
de partea de balans (principiul tripodal Bomwill).

Aceasta teorie a fost aplicabila doar in cazul protezelor totale, in cazul dentatiilor naturale sau a
protezelor fixe fiind inaplicabila, determinand interferente deosebit de nocive care, in timp, au dus la
uzura stopurilor ocluzale, diminuarea DVO, pierderea stabilitatii mandibulare, aparitia traumelor
ocluzale primare si secundare.

B. Teoria gnatologica (ocluzia organica) a fost elaborata de McCollum, Stallard si Stuart care in
1926 au fondat "Gnathological Society of California". Aceasta teorie mai poarta numele de teorie
biomecanica sau anatomica si a fost sustinuta de P. K. Thomas, Lauritzen, Nagao, Show, Amico.
Aceasta teorie presupune:

- relatia centrica corespunde cu pozitia de intercuspidare maxima stabilindu-se astfel conceptul de


Point Centric;

- in aceasta pozitie de ocluzie centrica intre dintii laterali si canini exista contacte, pe cand intre dintii
anteriori exista un spatiu de circa 0,40 mm (se doreste astfel repartizarea tuturor sarcinilor ocluzale la
nivelul dintilor laterali mai rezistenti);
- relatiile care se stabilesc intre dintii antagonisti sunt de tip tripodic, respectiv cuspid - fosa
antagonista;

- in miscarea de propulsie dispare, din primul moment, orice contact intre dintii posteriori, iar in
pozitia de cap la cap sunt in contact uniform cei sase dinti superiori cu cei opt dinti inferiori;

- in lateralitate, miscarea se face cu protectie sau ghidaj canin, cu dezocluzia imediata a dintilor
posteriori atat pe partea activa, cat si pe partea de balans. Protectia canina a fost realizata pentru a
suprima orice incarcare orizontala asupra dintilor laterali, pornind de la ideea ca anumite caracteristici
ale caninului il recomanda acestei functii: ultimul dinte care se pierde, departe de punctul fix al
parghiei de gradul III (ATM), osul alveolar inconjurator are o structura foarte densa, raportul radacina-
coroana este 2/1, sistemul sau proprioceptiv periodontal are o sensibilitate deosebita, este situat intr-
o zona de presiune minima si prezinta o serie de proprietati de rezistenta mai mare;

- relatiile dintre dintii anteriori si posteriori sunt de maniera protectiei mutuale: protectia dintilor
anteriori (in usoara inocluzie) in pozitia de ocluzie centrica cand apar maximum de forte care se vor
distribui dintilor laterali, care au o structura adecvata receptionarii fortelor de mare intensitate.
Protectia dintilor laterali de fortele paraxiale din miscarile de propulsie care vor fi preluate de pantele
dintilor anteriori;

- in pozitie de laterotruzie are loc angrenarea cuspizilor vestibulari pe pantele lor meziale si distale
ceea ce duce la eroziunea reciproca a pantelor si creearea unor ancose "Peter Thomas";

- deglutitia se face in relatie centrica;

- pornind de la acest concept s-a pus in practica tehnica reabilitarii prin aditie de ceara pusa la punct
de E. Payne si P.K. Thomas.

C. Teoria functionalista a fost fundamentata de Schuyler in 1929, care impreuna cu Pankey si Mann
au format "Miami Oral Rehabilitation Seminar Group", si ulterior completata la inceputul anilor 60.
Aceasta teorie presupune:

- posibilitatea existentei unei glisari a mandibulei din RC in IM, deci existenta unui "Freedom in
Centric" (long sau wide centric). Cand mandibula este in RIM condilii se gasesc intr-o pozitie mai
anterioara de RC, diferenta intre aceste doua pozitii variind de la 0,2-1,75 mm. Trecerea dintre cele
doua pozitii trebuind sa se faca fara interferente;

- in pozitia de ocluzie centrica stopurile sunt stabile si simultane, pe cat mai multi dinti si se fac pe
principiul cuspid - ambrazura;

- dezocluzia dintilor posteriori in propulsie care este ghidata de panta retroincisiva;

- miscarea de lateralitate este ghidata de o functie de grup ceea ce presupune contact maxim
de la nivelul caninului la molar, cu dezocluzia dintilor de pe partea de balans; ocluzie echilibrata
(balansata)unilateral"

- deglutitia se realizeaza in pozitia de intercuspidare maxima;

- dezavantajele metodei sunt producerea de uzuri la nivelul pantelor interne ale cuspizilor vestibulari
maxilari si ale celor externe ale cuspizilor vestibulari mandibulari care duce la pierderea stabilitatii
ocluzale si a DVO cu lingualizarea dintilor maxilari si vestibularizarea celor maxilari;
- pornind de la aceasta conceptie Meyer descrie tehnica de reabilitare FGP (Functionally Generated
Path).

D. Teoria lui miocentrica a fost fundamentata de Jankelson si ea presupune:

- pozitia centrica este denumita relatie miocentrica: ea este anterioara RC si este obtinuta prin
echilibrul functional dintre muschii ADM. Ea este pozitia cea mai posterioara ocupata de mandibula
atunci cand muschii masticatori se afla intr-o stare de echilibru fiziologic;

- pozitia miocentrica este obtinuta cu un aparat numit Myo-Monitor care prin impulsuri gradate de
intensitate, durata si forma obtine echilibrul intre muschii ridicatori si coboratori, bazandu-se pe
reflexele proprioceptive de echilibrare a contractiei grupelor musculare antagonice;

- rapoartele dintre dintii antagonisti sunt de tipul varf cuspid-fund foseta;

- nu exista contacte dento-dentare in miscarile masticatorii, nici pe partea activa, nici pe partea de
balans, miscarile mandibulare fiind ghidate de reflexe proprioceptive in functie de consistenta
alimentului; la triturarea alimentelor sunt folosite numai miscari verticale;

- singurele contacte dento-dentare apar in ocluzia miocentrica in deglutitie, cand capata intensitate
maxima;

- a descris trei clase de prematuritati;

- tehnica de realizare si echilibrare poate sa utilizeze un simplu ocluzor datorita lipsei de contacte
dento-dentare in miscarile de lateralitate si propulsie.

E. Scoala romaneasca (Ene L) considera ca o ocluzie  functionala trebuie sa raspunda urmatoarelor


cinci criterii:

Stopuri ocluzale stabile, multiple si simultane in R.C. si I.M.


Ghidaj anterior armonizat cu miscarile functionale ale mandibulei si posibilitatile A.T.M.
Dezocluzia dintilor laterali in propulsie
Dezocluzia dintilor laterali de partea nelucratoare in lateralitate
Absenta interferentelor pe partea lucratoare in lateralitate indiferent de tipul ghidajului.

Aceste teorii dezvoltate de-a lungul timpului si-au castigat adepti si au creat polemici care nu au fost
inca rezolvate. Consider ca, indiferent de filozofia de tratament abordata, este necesar sa se
stabileasca criteriile unei ocluzii normale, respectiv functionale, asupra careia nu trebuie sa se
intervina.

Ash si Ramfjord concluzioneaza ca " ocluzia normala implica mai mult decat o serie de valori
acceptabile din punct de vedere anatomic; ea trebuie sa indice si o adaptabilitate fiziologica si absenta
manifestarilor patologice. Un astfel de concept de ocluzie normala subliniaza aspectul functional al
ocluziei si capacitatea sistemului masticator de a se adapta sau de a compensa anumite devieri. [.].
Aceasta ocluzie are mai putin legatura cu caracteristicile anatomice si mai mult cu cele functionale, cu
toate ca relatiile anatomice bune furnizeaza cel mai bun fundament pentru o armonie functionala".

SCOALA ROMANEASCA(PROF. LUCIAN ENE)

Criteriul 1:

Stopuri ocluzale stabile,multiple si simultane in RC si IM


Stopuri ocluzale stabile: contactele ocluzale trebuie sa fie suficient de echilibrat distribuite
pentru a impiedica migrarile dentare.

Doua sunt elementele care caracterizeaza o ocluzie stabila:

- in RC contactele dento-dentare trebuie sa fie intotdeauna aceleasi.(la fel si in IM);

- dupa realizarea acestor contacte mandibula trebuie sa nu derapeze in nici un sens, in plan transvesal
sau frontal, inclusiv pentru a ajunge din RC in IM.

Deraparea mandibulei este urmarea unor contacte care se fac pe pante inclinate. Pentru a nu
exista derapare, contactul trebuie sa fie de tip cuspid-foseta si astfel dirijarea eforturilor se face in
axul lung al dintilor. In acest caz ligamentele ce formeaza membrana periodontala nu sunt strivite ci
actioneaza in totalitate, si sunt supuse unor forte cu directie functionala care determina intinderea lor
uniforma, in limite functionale, cu efect trofic asupra osului alveolar.

Dintele poate sa isi modifice axul din diferite motive:

- carie proximala;

- edentatie;

- refacere ocluzala necorespunzatoare;

- suprasarcini.

In acest caz, presiunile normale devin traumatizante pentru membrana periodontala. Apare si
un efect nociv asupra alveolei, deoarece presiunea determina liza osoasa.

Suferinta parodontala nu dispare odata cu disparitia contactului dento-dentar pentru ca prin


lipsa stimulilor parodontiul sufera o degenerescenta hialina de hipofunctie.

TRAUMA OCLUZALA PRIMARA: actiunea nociva a unei forte ocluzale asupra parodontiului


initial sanatos, atunci cand directia, intensitatea sau durata fortei ocluzale sunt dincolo de parametrii
functionali (forta atipica).

Trauma ocluzala primara (in absenta factorilor etiologici supraadaugati, inflamatori,


degenerative-distrofici) nu provoaca boala parodontala ci numai leziuni parodontale izolate.

TRAUMA OCLUZALA SECUNDARA: apare pe un parodontiu afectat, slabit, suferinta


parodontala initiala avind alte cauze decit cele ocluzale, solicitarile ocluzale chiar cu directie optima,
in axul lung al dintilor, chiar daca se fac cu intermitenta sau chiar daca au o intensitate  in limite
normale, conduc tot la o traumatizare a parodontiului.

Stopuri ocluzale multiple


Maximul contractiei voluntare se inregistreaza in IM: cu cat sunt mai multi dinti in contact in
RC sau IM, cu atat presiunea pe care o va suporta fiecare dinte va fi mai mica. Daca in RC sau IM unul
sau doi dinti fac contact prematur numai ei vor suporta toata forta musculara care normal este
suportata de toti dintii. Astfel stopurile ocluzale multiple sint necesare pentru:

- repartizarea uniforma a solicitarilor pt fiecare dinte;


- toti dintii sa sufere un proces uniform de uzura (abraziune).

Stopuri ocluzale simultane


Cind contactele dento-dentare nu sunt multiple in RC sau IM mandibula poate sa realizeze o
deplasare pentru a reusi sa stabileasca stopuri ocluzale in numar cat mai mare. Stopurile ocluzale nu
se mai fac intr-un singur timp, deci nu sunt simultane. Ca regula generala se poate afirma ca vinovate
de glisarea mandibulei dupa un contact prematur sunt versantele sau pantele dintilor maxilari care
privesc spre directia de deplasare a mandibulei.

Korber enunta 6 principii ale "ocluziei fiziologice"sub denumirea de factori:

- factorul timp = stopuri ocluzale simultane;

- factorul incarcare = solicitari ocluzale distribuite uniform la dintii laterali, in axul lung;

- factorul numar = fortele distribuite la toti dintii laterali;

- factorul continuitate = absenta breselor edentate;

- factorul forma = intre morfologia ATM si angulatia cuspidiana si incisiva sa existe corelatie
functionala;

- factorul protectie = dintii frontali sa asigure dezocluzia sectoarelor laterale.

Criteriul al 2-lea

Ghidajul anterior armonizat cu miscarile functionale ale mandibulei si posibilitatile


ATM

Lipsa de armonie intre inclinarea dintilor frontali maxilari si miscarile mandibulare poate crea
serioase probleme disfunctionale. Atata timp cat pozitia si morfologia dintilor care realizeaza ghidajul
anterior corespund schemei functionale neuro-musculare nu apare tendinta la parafunctii si
integritatea tesuturilor ADM este pastrata.

Cind exista un ghidaj anterior mai deschis miscarile masticatorii au predominanta


orizontala.

Un ghidaj abrupt are miscari predominant verticale.

Ghidajul anterior (incisiv) este definit de panta incisiva care reprezinta proiectia intr-un plan
median sagital a deplasarii incisivului mandibular masurata intre punctul de contact in IM si pozitia cap
la cap. Triunghiul lui Slavicek defineste panta incisiva in legatura cu gradul de supraacoperire si cu
treapta sagitala (fig. 6.2).

Ghidajul incisiv orienteaza miscarile de propulsie si de retropulsie intre IM si cap la cap incisv.
Trebuie sa existe simetrie intre suprafetele de ghidaj fata de planul median si o continuitate a preluarii
miscarii mandibulare. Pozitia mandibulara de cap la cap trebuie sa fie echilibrata simultan la nivelul
incisivilor.
Un ghidaj anterio functional este considerat atunci cand implica participarea
a cel putin doua perechi de dinti antagonisti de o parte si alta a liniei
mediene fara devierea mandibulei. Ideal, ar fi participarea atat a incisivilor
centrali, cat si ai celor laterali superiori impreuna cu antagonistii lor inferiori.
Incisivii laterali superiori, fiind mai scurti decat cei centrali, deseori nu mai
participa la ghidaj.

In cazul unui ghidaj corect pe fata palatina a superiorilor se  vor marca
trasee de aceeasi intensitate.

La sfarsitul miscarii pozitia de cap la cap trebuie sa fie sustinuta de toti dinti implicati in
ghidaj.

In general, la eruptia dintilor si aranjarea lor pe arcade se realizeaza o armonie intre morfologia
ocluzala a dintilor posteriori si panta incisiva. In acelasi timp se formeaza engrama miscarilor
functionale corespunzatoare. Astfel, la marea majoritate a indivizilor se realizeaza aceasta armonie
intre ghidajul anterior si miscarile functionale ale mandibulei. Exista situatii in care din cauza unor
factori etiologici se poate rupe aceasta armonie.Ramfort si Ash sistematizeaza factorii astfel:

- masticatia unilatelara;

- edentatia;

- parodontopatia;

- distructia coronara;

- restaurari odontale prin obturatii sau restaurari protetice necorespunzatoare ocluzale;

- tratamente ortodontice necorespunzatoare;

- echilibrare ocluzala defectuoasa;

-obiceiuri parafunctionale;

- migrari dentare post inflamatorii sau post tumorale;

- traumatisme dentarealveolare si ale oaselor maxilare;

- rezectii ale oaselor maxilare;

- malpozitii dentare.

In situatia in care intervin acesti factori putem avea o perturbare a ghidajului anterior cu aparitia unor
interferente.

existenta interferentelor si contactelor premature pe partea activa. Acest


gen de interferente se refera la faptul ca ghidarea miscarii de propulsie se
face de o singura pereche de dinti antagonisti sau de doua perechi de dinti
anatgonisti de aceeasi parte a liniei mediene. Acesasta interferenta
suprasolicita dintele in cauza cu afectarea parodontiului sau marginal, sau ar
produce deraparea mandibulei cu oboseala musculara consecutiva.
Contactul prematur in propulsie reprezinta sustinerea pozitiei cap la cap de o
singura pereche de dinti antagonisti.

Exista situatii in care unele anomalii dento-maxilare exclud posibilitatea unei ghidaj anterior.

Progenia si ocluzia inversa frontala - subiectii nu au ghidaj anterior, dar nici nu exista
nevoia functionala a acestuia pacientii realizand miscari verticale.

Ocluzia labiodonta - in IM dintii anteriori se gasesc cap la cap, nu pune prbleme de armonie
intre ghidajul anterior si miscarile functionale ale mandibulei, deoarece subiectii nu realizeaza o
miscare de propulsie pentru a ajunge in cap la cap si a realiza incizia.

Proalveolia cu prodentie si inocluzie sagitala mare - nu exista un ghidaj anterior clasic,


functia de ghidaj este preluata de premolari al caror parodontiu va ceda cu usurinta in timp nefiind
adaptat preluarii fortelor paraxiale anterioare. La randul sau parodontiul dintilor anterior va suferi o
degenerescenta hialina prin lipsa contactelor si a stimulilor functionali.

Ocluzia adanca acoperita - induce o inchidere a spatiului functional cu uzura elementelor


antagoniste si reactii de evitare care perturba sistemul neuro-muscular si antreneaza distensiuni
articulare prin retrofunctie. La nivel dentar apar suprafete de abrazie atipice inversate si anume:
liniare pe suprafata vestibulara a dintilor frontali mandibulari si punctiforme la nivelul marginilor
incizale maxilare.

Criteriul al 3-lea

Dezocluzia tuturor dintilor posteriori in miscarea de propulsie a mandibulei

In functie de inclinarea pantei palatinale a incisivilor maxilari,dezocluzia dintilor cuspidati se face mai
repede sau mai lent. Astfel, cu cat panta palatinala este mai abrupta (mai aproape de verticala), cu
atat si dezocluzia se face mai rapid si cu cat panta palatinala este mai lina, (mai orizontala) cu atat
dezocluzia dintilor cuspidati se face mai lent.

Obstacole:

- prezenta unui obstacol in zona dintilor cuspidati in timpul miscarii de propulsie, deviaza
mandibula de la miscarea sagitala si se numeste interferenta in propulsie pe partea
nelucratoare.(fig 174.pag.162)

aparitia unui contact nefunctional la nivelul dintilor cuspidati la  sfarsitul miscarii de propulsie
(atunci cand incisivii ajung in pozitia de cap la cap) si care impiedica pozitia cap la cap la nivel incisiv
se numeste contact prematur in propulsie pe partea nelucratoare (fig 175.pag.162)

interfernta in propulsie pe partea nelucratoare generata de ultimul molar mandibular sau


capuson mucos si care determina fenomene negative la incisivul lateral sau central maxilar de partea
opusa poarta numele de fenomenul Thilemann= legea diagonalei lui Thilemann.(fig
176.pag.162). Initial dintele anterior se mobilizeaza, migreaza spre vestibular si spre planul de
ocluzie, iar ulterior aceste semne pot diminua sau chiar disparea, dintele consolidandu-se in noua
pozitie, si doar ghidarea manuala a mandibulei de catre medic sa poata evidentia obstacolul care
impiedica avansarea mandibulei. Cand interfernta in propulsie pe partea nelucratoare este genarata de
un molar fenomene patologice asemanatoare apr la incisivul lateral maxilar de aceeasi parte cu
molarul ce determina interferenta.

Aceste fenomene patologice apar in cazul pierderii timpurii a molarilor de 6 ani (fig
177.pag.162),( mai ales in cazul pierderii M1 mandibulari) si se cunosc sub denumirea de  sindromul
molarului de 6 ani. Cele mai semnificative semne patopogice ale acestui sindrom sunt: -
mezioversiunea M2 si M3 mandibulari

- aparitia diastemei si tremelor, hipermobilitate si osteoliza la nivelul dintilor frontali maxilari

- linguoversiunea M2 si M3 mandibulari

- migrarea verticala a antagonistilor

- interferanta in propulsie de partea lucratoare este cand intreaga miscare de propulsie


este ghidata de un singur incisiv maxilar(care este fie mai palatinizat, fie rotat in ax si una dintre
crestele marginale depaseste spre oral fata palatinala a celorlalti dinti(fig. 179. pag 164)

- contact prematur in propulsie pe partea lucratoare - cand pozitia de cap la cap in


propulsie este sustinuta de un singur incisiv maxilar cu antagonistul sau(sau cu antagonistii sai). Chiar
daca pentru moment acest contact prematur nu a determinat semne evidente de suferinta, acestea
vor aparea cu siguranta, deci se impune corectarea contacului prematur pentru a corecta miscarile
asimetrice care deviaza mandibula si care sunt generatoare de spasme musculare mai ales pe muschii
pterigoidieni externi.

Concluzii: In miscarea de propulsie dintii anteriori trebuie sa provoace dezocluzia imediata si


totala a dintilor cuspidati deoarece:

- acestia nu au nici un rol functional in sectionarea alimentelor

- ambii condili nu sunt bine sustinuti in cavitatile glenoide si eventualele contacte pe dintii
cuspidati nu au stabilitate si astfel se obliga muschii sa se contracte suplimentar iar contactele fiind in
afara axului lung al dintilor sunt deosebit de traumatogene.

Prin preluarea efectului fortei musculare, dintii frontali protejeaza in timpul propulsiei
parodontiul dintilor cuspidati si alte structuri ale ADM. Dintii frontali sunt capabili sa suporte incizia
deoarece sunt situati departe de punctul de sprijin al mandibulei (ATM) si de punctul de aplicare al
fortei (insertia muschilor), au o radacina destul de lunga si un suport osos dens fiind deci intr-o
situatie privilegiata.

Criteriul 4

Dezocluzia dintilor cuspidati de partea nelucratoare in miscarea de lateralitate

Miscarile de diductie (lateralitate) presupun deplasarea spre lateral,


stanga sau dreapta, a mandibulei. Ghidarea acestei miscari la nivel dentar
poate fi realizata in mai multe moduri, urmatoarele fiind considerate
functionale:

Ghidajul canin inseamna ca miscarea de lateralitate este ghidata de


alunecarea varfului cuspidului caninului inferior pe panta palatina a caninului
superior din pozitia de IM pana in pozitia de cap la cap a cuspizilor celor doi
canini. In cazul acestui tip de ghidaj trebuie sa se produca dezocluzia
imediata a tuturor dintilor de pe ambele hemiarcade. Motivele pentru care se
considera ca acest dinte (caninul) poate sa suporte intreaga miscare de
lateralitate:

are o situatie topografica privilegiata, fiind situat la distanta de locul de


aplicare al fortei musculare si de punctul de sprijin al mandibulei
(ATM);
are o radacina foarte puternica, cea mai lunga dintre toti dintii;
osul alveolar este special structuratavand un stalp osos de forta al
mxilarului;
parodontiul lui este dotat cu cea mai fina si specializata sensibilitate
proprioceptiva

Ghidajul de grup inseamna ca miscarea de lateralitate este ghidata de canin impreuna cu dintii


laterali (premolari, molari) de aceeasi parte spre care se face miscarea (parte activa, lucratoare), cu
dezocluzia dintilor de partea opusa miscarii (parte pasiva, nelucratoare, de balans). In aceasta situatie
varfurile cuspidiene vestibulare ale dintilor mandibulari laterali aluneca pe versantele interne ale
cuspizilor vestibulari ai dintilor laterali maxilari din IM pana in cap la cap cu dezocluzia imediata a
tuturor celorlalti dinti care nu sunt implicati in ghidaj.

Participarea tuturor dintilor cuspidati pe partea lucratoare la ghidaj este


importanta deoarece solicitarile sunt paraxiale si astfel sunt distribuite la
nivelul mai multor dinti.

Ghidajul antero-lateral inseamna ca miscarea de lateralitate este ghidata de canin impreuna cu unul


sau mai multi dinti frontali, producandu-se dezocluzia dintilor laterali si de partea activa si de partea
de balans. La sfarsitul miscarii trebuie sa ramana in contact marginile incizale ale dintilor care au
participat la ghidaj.

Intererentele sau contactele premature pe partea pasiva impiedica caninul


sa-si indeplineasca functia de ghidaj. Interferentele pasive reprezinta
contactele (frecarile) care la nivelul dintilor posteriori pe partea de balans
(nelucratoare) in cursul miscarii de diuctie. Contactele premature pasive
reprezinta contactele restante intre dintii posteriori de partea de balans in
momentul terminarii miscarii de diductie.

Eventualele contacte pe partea opusa sensului spre care se face miscarea de lateralitate sunt
considerate contacte nefunctionale pe baza urmatoarelor argumente:

- pe partea nelucratoare contactele sunt neeficiente functional;

- contactele dento-dentare de pe partea nelucratoare sunt nelogice, mandibula este plasata pe partea
unde se gaseste bolul alimentar;

- pe partea pasiva condilul orbitant nu este bine sprijinit in cavitatea glenoida;

- eventualele contacte dento-dentare pe partea nelucratoare dezvolta forte care vor fi in afara axului
lung al dintilor;
- contactele pe partea pasiva cu condilul nesustinut in cavitatea glenoida pot  declansa contractii
musculare prelungite, spasme musculare prin oboseala muschilor obligati sa fixeze mandibula.

Concluzie: Toate contactele dento-dentare pe partea nelucratoare, fie interferente fie contacte
premature in lateraliate pe partea nelucratoare, sunt contacte generatoare de traume asupra
parodontiului, muschilor sau ATM.

Practic miscarea de lateralitate trebuie intotdeauna ghidata de catre medic pentru a se decela clinic
interferentele si pot fi puse in evidenta cu usurinta deoarece ele dau o senzatie neplacuta si pacientul
incearca sa le evite imprimand mandibulei o miscare atipica de lateraliate(miscare antero-laterala)
care mascheaza interferenta.

Criteriul al 5-lea

Absenta interferentelor la dintii cuspidati pe partea lucratoare in timpul miscarii de


lateralitate

Interferentele sau contactele premature pe partea activa impiedica caninul sau ceilalti dinti de
ghidaj sa-si indeplineasca functia de ghidaj. Interferentele active apar la nivelul dintilor laterali de
partea spre care se face deplasarea, in cursul miscarii. Contactele premature active sunt contactele
care apar la sfarsitul miscarii de diductie intre dintii posteriori de partea spre care se face deplasarea
impiedicand dintii de ghidaj sa-si indeplineasca functia.

Existenta unui contact dento-dentar la dintii cuspidati de pe partea activa in miscarea de


lateralitate, interferenta in lateralitate pe partea lucratoare, se constitue intr-un factor
traumatologic pentru structurile dento-parodontale, muschi si ATM.

Argumente care sustin aceasta afirmatie:

fortele aparute la nivelul dintilor cuspidati se transmit in afara axului lung al dintilor

fortele sunt foarte mari fiind foarte aproape de punctul de sprijin al mandibulei, ATM si locul de
aplicare a fortei musculare

Etiologia interferentelor lucratoare in lateralitate este multifactoriala si complexa. De exemplu


-schimbarea planului si a curbelor de ocluzie prin:

migrarea dintilor antagonisti unui spatiu edentat

aplicarea unei proteze necorespunzatoare

tratamente ortodontice incorecte sau neurmarite in timp

realizarea protetica a unei morfologii ocluzale necorespunzatoare

Criteriile ocluziei functionale nu sunt indeplinite de toti subiectii.

Interventia terapeutica pentru corectarea diferitelor dizarmonii ocluzale este justificata chiar si numai
de aparitia sau iminenta unor tulburari functionale cu repercursiuni asupra sistemului neuro-muscular,
parodontiului, ATM si/sau dintilor.

ARTICULATOARELE
Articulatorul este un instrument care reproduce mai mult sau mai putin toate miscarile mandibulei
(simulator).

Articulatoarele dentare pot fi de diferite forme si marimi, fiecare are un design particular in functie de
scopurile pentru care sunt folosite. Pentru a intelege articulatoarele este bine sa realizam o clasificare
practica a lor in 3 mari categorii (neadaptabile, semiadaptabile si total adaptabile) in functie de
abilitatea lor de a se ajusta si a reda miscarile condiliene specifice ale fiecarui pacient. In general cu
cat un articulator este mai adaptabil cu atat va fi mai corect in copierea miscarilor condiliene.

ARTICULATOARELE NEADAPTABILE

Descriere

Articulatorul neadaptabil este cel mai simplu tip disponibil. Nu permite ajustari care sa-l
apropie de miscarile condiliene specifice ale pacientului. Nu permite reproducerea miscarilor excentrice
ale pacientului.

Singura pozitie care este redata corect este pozitia de contact ocluzal, adica de IM. Cind
modelele sunt fixate in aceasta pozitie pe articulatorul neadaptabil ele pot fi repetat aduse in contact
si departate din pozitia de IM.

Traiectoriile de deschidere si de inchidere nu sunt cele ale pacientului deoarece distanta


intercondiliana a aparatului nu este similara cu cea a pacientului.

In concluzie, singura pozitie reproductibila este cea de IM, toate celelalte pozitii sau miscari
(deschiderea, propulsia, lateralitatea) nu sunt reproduse in acelasi mod ca si la pacient.

Procedee asociate necesare

Deoarece singura pozitie reprodusa este cea de contact dento-dentar trebuie o serie de
procedee arbitare in vederea localizarii si fixarii modelor in aparat.

In general, modelele sunt tinute impreuna cu dintii in contact si plasate la distanta egala de
componentele maxilara si mandibulara ale articulatorului. Apoi se plaseaza gips de fixare intre modelul
mandibular si componenta mandibulara a articulatorului si se tin strans apasate. Modelul maxilar este
fixat in acelasi mod de bratul superior al articulatorului. Dupa ce gipsul a facut priza, modelele pot fi
separate si simpla balama a articulatorului readuce modelele in pozitia mentinuta de a lungul montarii.

Modelele trebuie montate cu dintii in contact in pozitia ocluzala dorita. Daca intre arcade este
plasata o ceara de inregistrare cu grosime mare care determina o pozitie departata a arcadelor ulterior
va apare o modificare a pozitiei de IM prin apropierea bratelor articulatorului. Aceasta se intampla
deoarece axa de rotatie balama de inchidere a gurii pacientului nu corespunde cu axa balama a
aparatului.

Avantaje si dezavantaje

Are 2 avantaje distincte:

pretul: care este scazut si astfel se pot cumpara atat de multe articulatoare de cate se considera a
fi necesare in practica;
timpul scurt necesar pentru montarea modelelor: pentru ca procedeul de montare este usor si nu
sunt necesare inregistrarea altor date de la pacient in vederea montarii, timpul necesar este
minim.

Dezavatajele in schimb umbresc avantajele acestui aparat:

pentru ca reproduce doar pozitia de contact in IM restaurarile realizate in acest mod nu corespund
in cazul realizarii miscarilor excentrice;

medicul va cheltui foarte mult timp in ajustarea restaurarii intraoral, ceea ce duce la un cost
crescut, la o lipsa de eficienta bani- timp;

daca sunt necesare retusari masive va rezulta o morfologie si relatii ocluzale de proasta calitate.

ARTICULATOARELE SEMIADAPTABILE

Descriere

Aceste aparate permit o reproducere mai mare a miscarilor condiliene. Uzual are 3 tipuri de reglari
care duc in final la o redare apropiata a miscarilor condiliene ale fiecarui pacient. In acest fel se poate
reproduce: pozitia de contact ocluzal-IM si contactele dentare din miscarile excentrice, acestea din
urma aproape cu exactitate. Astfel, vor putea fi transferate pe acest articulator mai multe informatii
despre miscarile mandibulare specifice ale fiecarui pacient in vederea realizarii restaurarilor ulterioare.

Ele sunt de 2 tipuri: arcon si non arcon in functie de modul de articulare a elementelor condiliene la
bratul superior al articulatorului.

A-   pantele de ghidaj corespunzatoare foselor glenoide sunt atasate la bratul superior al


articulatorului. Ele reproduc realitatea anatomica a unei mandibule (bratul inferior al
articulatorului) articulate la baza craniului (bratul superior al articulatorului). Sferele condiliene
sunt solidare cu ramura inferioara a articulatorului. Utilizeaza arcuri faciale cu sprijin nazal si
olive auriculare care adopta o axa balama conventionala situata la 8mm inaintea conductului
auditiv extern. Ele se preteaza in special la realizarea protezelor fixate in special datorita
usurintei de manipulare in laborator care permite separarea ramurii superioare de cea
inferioara pentru realizarea lucrarii. Ex.: SAM, FAG.

B-    condilii sunt pe bratul superior si pantele de ghidaj la nivelul bratului inferior. Ele nu reproduc
realitatea anatomica. Sferele condiliene sunt solidare de bratul superior. Utilizeaza arcuri
faciale cu stilete cutanate pentru localizarea axei balama si un varf suborbitar. Se preteaza la
realizarea protezelor mobilizabile partiale si totale deoarece cele 2 brate ale ASA nu sunt
demontabile ceea ce faciliteaza tehicile de rodaj al ocluziei protezelor cu paste abrazive.

Reglarile articulatoarelor semiadaptabile se refera la:

1. inclinarea condiliana
2. miscarea de translatie laterala (unghiul Bennett)
3. distanta intercondiliana

1. Inclinarea condiliana
Unghiul dupa care condilii mandibulari aluneca de-a lungul eminentei articulare poate influenta
puternic gradul de inclinare a versantelor cuspidiene si adancimea foselor dintilor laterali.

La articulatorul SA se poate modifica angulatia condiliana ca sa o poata imita pe cea a


pacientului. Ca rezultat restaurarile realizate in acest mod pot fi realizate cu o adancime a foselor si o
inclinare a pantelor cuspidiene in armonie cu conditia ocluzala existenta a pacientului.

2. Miscarea de translatie laterala (unghiul Bennett)

In miscarea de laterotruzie sau lateralitate condilul orbitant realizeaza o miscare de coborare,


inaintare si medializare, realizand un unghi cu planul sagital denumit unghiul Bennett. Acest unghi
dupa care se realizeaza miscare condilului are un efect asupra largimii foselor centrale ale dintilor
laterali. Ajustarea corecta a acestui unghi poate conduce la efectuarea unor restaurari care vor fi mai
apropiate de conditia ocluzala a pacientului.

Articualtoarele SA permit ca miscarea Bennett a condilului orbitant sa fie doar in linie dreapta din IM
pana in pozitia laterotruziva maxima, in mod normal la nivelul ATM condilul efectueaza o miscare
sinusoidala.

3. Distanta intercondiliana

Distanta dintre centrele rotationale ale condililor au efect asupra cailor de miscare propulsiva sau
laterotruziva ale dintilor posteriori. ASA permite reglarea distantei intercondiliene la nivelul
articulatorului astfel incat ea sa aproximeze destul de exact distanta intercondiliana a pacientului.
Aceasta reglare facuta corect conduce la realizarea unei restaurari cu o morfologie care este in
armonie cu miscarile excentrice ale mandibulei.

Procedee asociate necesare

Deoarece acest articulator poate fi reglat trebuie adunate o serie de informatii de la pacient in vederea
realizarii acestui reglaj. Acestea sunt in numar de 3:

1. un arc facial de transfer


2. o inregistrare interocluzala a RC
3. inregistrari interocluzale excentrice

1. Arcul facial de transfer

Rolul primar al acestuia este de a monta modelul maxilar corect in articulator.

Elementele compomenete ale arcului facial sunt cadru principal cu butoni auriculari, furcheta
de inregistrare a dintilor maxilari, suport pentru fixare la nivelul fetei.

Arcul facial foloseste 3 puncte de referinta (2 posterioare si 1 anterior) pentru localizarea


modelului pe articulator. Punctele posterioare sunt reprezentate de axa balama a fiecarui condil si cel
anterior este un punct arbitrar ales.

Cele mai multe articulatoare nu localizeaza exact axa balama a pacientului ci se bazeaza pe
niste puncte predeterminate care s-au demonstrat a fi foarte aproape de axele balama. Folosirea
acestor puncte conduce la pozitionarea modelului maxilar pe articulator la o distanta relativ identica cu
cea de la pacient. Punctul anterior este ales in functie de compania producatoare si de cele mai multe
ori este baza nasului.
Dupa determinarea acestor puncte posterioare se masoara distanta intercondiliana prin
masurarea latimii capului pacientului intre aceste puncte din care ulterior se scade o dimensiune
standard care compenseaza distanta laterala intre punctul posterior si centrul de rotatie al fiecarui
condil. Masuratoarea gasita este ulterior transferata prin intermediul arcului facial la nivelul
articulatorului unde arcul se fixeaza la valoarea data si modelul maxilar poate fi astfel montat pe
bratul superior al A.

Inregistrare interocluzala a RC

Pentru a fixa modelul mandibular pe articulator trebuie sa gasim pozitia mandibularo-maxilara


pe care o dorim si sa pastram aceasta relatie pana cind modelul mandibular este fixat pe articulator cu
gipsul de montare.

Pozitia de IM este deseori folosita pentru ca este usor de gasit. Cand modelul mandibular este
greu de fixat manual fata de cel maxilar sau pozitia este instabila, pentru pozitionare se foloseste un
rulou de ceara calda care se aplica pe arcada pacientului si acesta este instruit sa-si aduca dintii in
contact complet. Apoi ceara este plasata intre cele doua modele si astfel se poate fixa si modelul
mandibular in articulator, evident in pozitia de IM. Trebuie insa retinut ca in situatia in care modelele
sunt montate in articulator in IM, acesta nu mai permite nici o miscare posterioara a condililor sai.
Astfel ca pentru pacientii care prezinta un long centric adica o alunecare din IM spre RC montarea
modelelor in IM in articulator nu mai permite depistarea RC pe articulator. Cu alte cuvinte montarea
modelelor in IM oricare miscare mai posterioara de IM nu poate fi observata si analizata pe articulator.

De aceea, cand sunt necesare terapii si analize ocluzale sau exista necesitatea unor restaurari
importante este bine ca montarea modelelor sa se faca in RC. Deseori in aceasta pozitie condiliana
exista o pozitie ocluzala instabila, de aceea este necesar sa se realizeze o inregistrare interocluzala
care sa stabilizeze aceasta pozitie.

Odata ce aceasta inregistrare a fost facuta ea poate fi transferata la nivelul articulatorului si


modelul mandibular poate fi fixat. Dupa montarea modelului mandibular inregistrarea interocluzala
este indepartata si dintii celor 2 modele sunt adusi in contact in RC. Apoi este observat modelul
mandibular cum aluneca spre o pozitie mai stabila spre IM, observandu-se astfel miscarea de
alunecare RC-IM.

Inregistrarea cu ceara a RC se face la o DV mai mare decat DV ce corespunde IM, pentru ca


nu putem lasa ca dintii sa perforeze ceara si sa ajunga in contact deoarece pot determina glisari ale
mandibulei si inregistrari false. Dupa fixarea modelelor se scoate inregistrarea de ceara si se permite
aducerea modelelor in contact. In cazul unei depistari eronate la nivelul pacientului a axei balama in
momentul aducerii dintilor in contact vor apare greseli.

Inregistrari interocluzale excentrice

Acestea sunt necesare pentru ca articulatorul sa fie reglat in asa fel ca sa poata reda miscarile
condiliene de lateralitate ale pacientului.

In acest scop se plaseaza o placuta de ceara incalzita pe dintii posteriori pacientul deschide
usor gura si face o miscare limita de lateralitate. In aceasta pozitie pacientul apropie dintii dar nu
gaureste total placuta de ceara. Se raceste si se scoate din gura. In momentul in care este aplicata pe
modele si dintii modelelor sunt adusi in contact pe aceasta inregistrare de ceara miscarea mandibulara
a pacientului este vizualizata pe articulator. In acest moment se regleaza inclinarea condiliana si
unghiul Bennett pentru a putea reda aceasta miscare condiliana. Se regleaza articulatorul folosind 3
inregistrari in ceara: laterotruziva stanga, dreapta si protruziva.
Ghidajul condilian este ajustarea articulatorului prin care se regleaza unghiul sub care coboara
din RC spre pozitia de lateralitate sau protruzie. Diferenta este ca in general la pacient acest traiect
este curb (determinat de structurile craniene) pe cand la majoritatea ASA este rectiliniu.

Pentru inregistrarea miscarii de lateralitate pacientul nu trebuie sa faca o excursie a


mandibulei mai mare de 3-5mm, pentru a nu depasi varfurile cuspidiene ale dintilor superiori cu
varfurile cuspidiene ale dintilor inferiori, adica cat reprerzinta ca amplitudine miscarea cu contacte
dento-dentare. In cazul in care se face o miscare mai ampla se va inregistra un unghi Bennett mai mic
decat cel real si se vor construi in consecinta coroane cu fose prea inguste ce vor determina aparitia
interferentelor in miscarile laterotruzive.

Se poate realiza si o ajustare a ghidajelor dentare prin reglarea platoului incizal.

Avantaje si dezavantaje

necesita ajustari inroorale minime de aceea este un aparat excelent in realizarea tratamentelor
dentare de rutina

necesita un timp mai lung de transfer a informatiilor din cavitatea orala pe articulator, timp care
ulterior este castigat in cadrul adaptarii intraoarle

pretul mai crescut.

ARTICULATOARELE COMPLET ADAPTABILE

Descriere

Este cel mai sofisticat instrument din stomatologie care poate replica miscarile mandibulare. Datorita
numeroaselor ajustari care sunt posibile, acest articulator este capabil sa repete cel mai precis
miscarile condiliene depstate la fiecare pacient.. Aceste ajustari sunt:

1. inclinarea condiliana
2. miscarea de translatie laterala (unghiul Bennett)
3. miscarea de rotatie condiliana
4. distanta intercondiliana

1. Inclinarea condiliana

La fel ca si la articulatorul semiadapatbil unghiul sub care coboara condilul in cursul miscarilor
de lateralitate si propulsie poate fi modificat. Dar pe cand ASA paote furniza o miscare in linie dreapta,
ACA este capabil ca prin ajustare sa redea atat unghiul dar si curba traiectoriei miscarii condiliene.

Miscarea de translatie laterala (unghiul Bennett)

Acest articulator are reglari care permit redarea caracteristicilor exacte ale miscarii sinusoidale
ale condililor in lateralitate, spre deosebire de ASA care au o inclinare plana. In acest mod se pot plasa
corect santurile si determina corect latimea foselor la nivelul restaurarilor.

3. Miscarea de rotatie condiliana

In miscarea laterotruziva condilul pivontant (de pe partea lucratoare) nu face doar o miscare
de rotatie pura in jurul unui ax, ci se si misca usor lateral. Aceasta alunecare laterala poate avea o
componenta superioara, inferioara, spre inainte sau spre inapoi, ceea ce influenteaza adancimea
foselor, inaltimea cuspidiana, directia crestelor marginale si a santurilor. ACA pot fi programate sa
reproduca aceasta miscare condiliana a condilului pivotant al pacientului.

4. Distanta intercondiliana

La fel ca si ASA, ACA pot sa ajusteze la mm distanta intercondiliana. Aceasta ajustare face ca sa nu
existe interferente in miscarile excentrice.

Procedee asociate necesare

Sunt necesare 3 procedee pentru a putea utiliza eficient un ACA:

o localizare exacta a axei balama

o inregistrare pantografica

o inregistrare interocluzala a RC

Localizare exacta a axei balama

ASA foloseste o axa balama arbitrara sau medie. In cazul ACA transferul informatiilor de la
pacient incepe cu determinarea exacta a axei balama. Aceasta se realizeaza prin folosirea unui
instrument denumit locator de axa balama, care se ataseaza atat la dintii maxilari cat si la cei
mandibulari si care se prelungeste extraoral pana in regiunea condiliana. Se ataseaza pe bratul
superior al aparatului o placuta gradata milimetric care se plaseaza in regiunea auriculara. Un stilet
inscriptor se ataseaza de dintii mandibulari si se plaseaza pe hartia gradata. Apoi pacientul face
miscari de deschidere usoara de axa balama si stiletul se ajusteaza pana nu se mai misca ci doar face
miscari de rotatie in jurul unui punct. In acest fel se determina exact centrul axei balama si se
marcheaza acest punct printr-un marcaj la piele.

2. Inregistrare pantografica

Pentru ACA nu sunt adecvate inregistrarile excentrice realizate pentru aASA, ci trebuie sa
identificam miscarile condiliene precise ale pacientului. In acest scop se va folosi pantograful care este
alcatuit din:

o componenta mandibulara atasata la dintii mandibulari si care poate sustine 6 placute de


inregistrare

o componenta maxilara atasata la dintii maxilari si care poate sustine 6 stilete inscriptoare

In momentul in care acest dispozitiv este atasat la dinti, acestia nu mai intra in contact decat
intr-o mica zona frontala, de aceea ce se va inscrptiona in timpul miscarilor mandibulare va fi
determinat doar de alunecareacondililor in cavitatea glenoida.

Exista 2 placute de inregistrare in dreptul fiecarui condil , una inregistreaza miscarea condilului in
plan orizontal, iar cealalta in acelasi timp o inregistreaza in plan vertical. Exista de asemenea 2
placute anterioare care4 inregistreaza miscarile laterale ale mandibulei in plan orizontal. Cu acest
aparat se inregistreaza 3 miscari limta mandibulare: protrziva, laterotrziva dreapta si stanga. In cursul
miscarilor placutele se misca in timp ce stiletele sunt stationare.si se inregistreaza traseele misarilor
mandibulare.
Dupa inregistrarea traseelor pantograful este luat de la pacient si transferat pe articulator. El are 2
roluri:

actioneaza ca un arc facial si transfera pozitia modelului maxilar fata de articulator la o distanta
corecta fata de condili

contine toate informatiile necesare pentru ajustarea articulatorului la miscarile precise ale
pacientului

Articulatorul este ajustat sistematic si metodic pana cand fiecare stilet va trece din nou peste
inregistrarea care reprezinta de fapt traseul condilian. In momentul in care toate 6 stiletele refac
traseele inregistrate atunci incepe si reglarea ACA.

3. Inregistrare interocluzala a RC

Este necesara la fel ca in cazul ASA la montarea modelului mandibular fata de cel maxilar. Pentru a
putea analiza toate miscarile se inregistreaza RC. Deoarece axa balama este inregistrata corect faptul
ca se va folosi o inregistrare cu dintii usor departati, deci la o dimensiune verticala usor mai mare nu
are nici o importanta doarece axa balama a pacientului este identica cu cea a articulatorului, deci si
traseul de inchidere va fi acelasi si in consecinta nu vor aparea discrepante in ceea ce priveste
contactele dento-dentare la apropierea bratelor articulatorului. In cazul ASA cand se transfera o axa
balama aproximativa o metoda de minimalizare a erorilor este scaderea grosimii cerii de inregistrare
cu ulterioare ajustari in cavitatea orala. Cand este necesar sa realizam restauratii care sa creasca DVO
acestea nu se vor adapta intraoral daca drumul de deschidere-inchidere al gurii nu este identic intre
articulator si pacient.

Avantaje si dezavantaje

avantajul major este abilitatea sa de a duplica miscarile mandibulare, iar restaurarile realizate in
acest mod se vor adapta precis si vor avea nevoie de corecturi minore in cavitatea orala

dezavantajul este timpul lung de transfer al informatiilor si costul extrem de crescut. De aceea
trebuie cantarite costurile si beneficiile.

SELECTAREA UNUI ARTICULATOR

Trebuie sa se bazeze pe 4 factori:

1. recunoastere caracteristicilor ocluzale ale pacientului


2. amplitudinea procedeelor restaurative: cu cat sunt ami complicate se prefera un aparat mai
sofisticat, altfel realizarea unei singure coroane nu justifica timpul si costul folosirii unui aparat
sofisticat
3. intelegerea limitelor fiecarui articulator

articulatorul neadaptabil este cel mai simplu si poate fi folosit in cazul unei restaurari unitare la
pacienti fara probleme ocluzale, dar probabil vor fi necesare retusari in gura pacientului

ASA se indica in realizarea coroanelor unidentare la pacienti cu anumite probleme de ghidaj si in


cazul puntilor dentare

ACA este indicat in reconstructii complexe ale intregii guri ti care necesita modificari de DVO
4. Priceperea operatorilor: trebuie subliniat ca un articulator este atat de precis cat este persoana
care il manuieste, cu alte cuvinte un ASA va fi mai performant in mainile unui clinician priceput
decat un ACA in mainile unuia neexperimentat.

MONTAREA MODELELOR IN ARTICULATORUL SEMIADAPTABIL SI PROGRAMAREA ASA

Protocolul de utilizare a unui ASA

1. Realizarea amprentelor maxilare si mandibulare de o mare calitate a suprafetelor ocluzale.

2. Montarea modelului maxilar la ramura superioara a ASA utilizand un arc facial pentru transferul
relatiei maxilar/axa balama terminala.

3. Inregistrarea unei relatii intermaxilare in gura. In functie de obiectivele fixate (analiza preprotetica
sau realizarea protetica) si de conceptul ocluzal ales pentru proteza se va alege:

o ceara de inregistrare a RC pentru a observa ocluzia cu punct de plecare ORC;

o ceara de inregistrare a IM pentru reconstructii in PIM.

4. Montarea modelului mandibular la ramura inferioara a articulatorului.

5. Programarea articulatorului

Programarea condiliana (determinantii posteriori)

Pantele condiliene si unghiurile Bennett

prin inregistrarea pozitiilor excentrice (1 ceara de protruzie si 2 ceri de lateralitate)

prin inregistrari grafice (axiografia Quick de la Fag)

Programarea tablei incisive (determinantii anteriori)

in cazul special al unei refaceri a ghidajului anterior.

Indicatiile generale ale articulatoarelor:

A. Analiza preprotetica

Montarea in ASA permite completarea examenului clinic de ocluzie

Montarea se face in RC pentru a vizualiza totalitatea rapoartelor interarcadice

Se confirma:

tipul de angrenare

stilul de ocluzie
analiza contactelor premature si a interferentelor si necesitatatea unei ajustari ocluzale
preprotetice

vizualizarea linguala a rapoartelor cuspid-fosa si cuspid-ambrazura care demonstreaza


stabilitatea ocluziei

se pot realiza prototipurile protezelor prin ceri diagnostice (wax-up)

construirea unei curbe Spee ideale

constructia unui plan de tratament global

B. Tratamentul protetic

Proteza totala

Reglarea ocluziei complet balansate justifica montarea sistematica pe articulator si


programarea cea mai fina.

Proteza partiala mobilizabila si proteza fixa

De fiecare data cand se schimba pozitia de reconstructie intermaxilara deoarece se pierd


referintele dentare preexistente.

De fiecare data cand se realizeaza restaurari a mai multor dinti din ghidajul anterior sau in cazul
restaurarilor totale uni- sau bimaxilare.

De fiecare data cand exista un ghidaj anterior nefunctional care necesita reglarea functiilor de
grup propulsive sau de grup lateral.

1. Realizarea amprentelor maxilare si mandibulare de o mare calitate a suprafetelor


ocluzale.

- modelele se realizeaza dupa amprente realizate cu portamprente metalice de preferinta pline, alese
in functie de largimea arcadei dentare si modificate in zonele distale pentru precizia reproducerii
ultimilor molari. Santurile ocluzale sunt intotdeauna umplute cu alginat cu degetul pentru a reproduce
cu precizie zonele fosetelor receptoare de contacte ocluzale;

- medicul trebuie sa fie atent la toti factorii care pot sa fie la orginea deformarilor amprentei:

* alginat iesit din garantie

* nerespectarea timpului de priza

* dezinsertie ezitanta a portamprentei

* desprinderea alginatului de metalul portamprentei

* turnarea tardiva a amrentei care favorizeaza deshidratarea amprentei (peste 15 min)

- turnarea modelului se face in 2 timpi, arcada dentara este turnata in gips extradur (Fujirock), soclul
putand fi turnat din gips obisnuit. In cursul acestei etape trebuie sa fim atenti la:
* o preorientare a planului de ocluzie la 10 grade

* o inaltime usoara a soclului de 10-20mm

* netitatea soclarii

* supresia bulelor reziduale de gips din fundul fosetelor.

- se va realiza o dubla baza cu magnet a soclului

2. Montarea modelului maxilar la ramura superioara a ASA utilizand un arc facial pentru
transferul relatiei maxilar/axa balama terminala.

Pregatirea ASA

ASA este controlat astfel ca suruburile de centraj sa fie blocate si sferele condiliene sa fie in pozitia
lor cea mai posterioara

Tija incisiva este scoasa si bratul superior este deschis

Galeta de montaj este fixata pe bratul superior

Inregistrarea pozitiei maxilarului superior in gura

furculita arcului facial este acoperita de ceara dura Moyco in dublu strat apoi incalzita

furculita este centrata si pozitionata in gura, stabilitatea sa este controlata si pacientul o mentine
fie prin inchiderea gurii fie cu mainile

arcul facial este apoi aplicat la furculita

olivele auriculare sunt pozitionate in conductul auditiv extern

arcul facial este aliniat la planul Frankfurt ajutandu-ne de sprijinul nazal care este pozitionat pe
arc

se strang apoi suruburile de fixare

se indeparteaza arcul facial cu inregistrarea din gura

Transferul pe articulator:

arcul facial este pozitionat cu ajutorul olivelor la nivelul condililor articulatorului si se strang
suruburile de fixare

se realizeaza o sustinere a furculitei din gips

se pozitioneaza modelul maxilar pe furculita

se gipseaza cu gips cu priza rapida prin coborarea bratului superior pana la contactul cu ramura
orizontala a arcului care vizualizeaza PAO
In finalul acestei sedinte se obtine inregistrarea pozitiei exacte a maxilarului superior in raport
cu baza craniului care este reprezentata de planul Frankfurt (trgus -punct suborbitar) si transferul
maxilarului pe bratul superior al ASA care este paralel cu planul Frankfurt materializat de arcul facial.
Relatia model maxilar/ axa balama este la fel ca a pacientului.

3. Inregistrarea unei relatii intermaxilare in gura

Se va face inregistrarea RC prin tehnica cerii decupate a lui Ramfjord.

se ramoleste o foaie dubla de ceara Moyco la flacara si se pliaza in doua pe modelul maxilar

se preformeaza prin amprentarea pe modelul de gips maxilar

se decupeaza la nivelul cuspizilor vestibulari

se realizeaza o decupare la nielul celor 4 incisivi

ceara este probata in gura, zonele sale laterale sunt ramolite si se va trece la conducerea
mandibulei in RC

indentatiile dintilor inferiori trebuie sa fie limitate la varfurile cuspidiene si nu trebuie sa gaureasca
ceara

ceara este racita si pastrata in apa rece pentru a nu se deforma.

4. Montarea modelului mandibular la ramura inferioara a articulatorului.

Pregatirea ASA

modelul maxilar este fixat deja

galeta mandibulara este fixata pe bratul inferior

tija icisiva blocata la 3mm

suruburile de centraj blocate

ASA este intors si se sprijina pe bratul superior

Gipsarea modelului mandibular

modelul mandibular este tinut ferm pe ceara de RC interpusa intre cele 2 modele

bratul inferior este coborat pentru a evalua cantitatea necesara de gips

se aplica gipsul cu priza rapida pe soclul modelului mandibular si se coboara bratul inferior,
modelul fiind mentinut pe intreaga priza a gipsului

Controlul RC

pentru siguranta inregistrarii si montarii in ASA este sa avem 2 sau chiar 3 ceri de inregistrare a
RC prin alte metode, pentru control
modelul mandibular este scos din articulator fiind cu magnet pe baza soclului

articulatorul este tinut invers, se aplica pe modelul maxilar a doua ceara de ocluzie si se reaplica
modelul mandibular pentru montare

reangrenarea bazei modelului poate fi:

- identica (aceeasi pozitie RC)

- decalata (in sens lateral sau sagital)

- in functie de aceste observatii se decide necesitatea reinregistrarii RC si reluarii montarii in ASA.

5. Programarea articulatorului

- se realizeaza pe modelul maxilar un suport de inregistrare dintr-o dubla ceara Moyco cu decuparea
realizata la nivelul varfurilor cuspidiene si in zona incisiva

- la nivelul articulatorului se realizeaza o cheie anterioara de ocluzie din ceara, prin realizarea unei
propulsii in cap la cap incisive a modelelor, dupa deschiderea suruburilor de centraj

- cu ajutorul acestei chei se fac exercitii cu pacientul de propulsie in capa la cap pe aceasta cheie
anterioara

- dupa completa invatare se aplica in zonele laterale material de inregistrare si pacientul face miscarea
de propulsie. Dupa priza se obtin 2 chei de propulsie.

- aceste chei sunt aplicate apoi pe modelele de pe ASA si se va face o propulsie a ASA dupa aceste
chei. In functie de pozitia sferelor se va stabili inclinatia pantei condiliene.

- acelasi protocol va fi si pentru programarea miscarii de lateralitate si a unghiului Bennett. Pentru


fiecare miscare de lateralitate se vor inregistra 2 chei de ocluzie una pentru partea lucratoare si una
pentr cea nelucratoare.

- la nivelul ASA aplicand aceste chie si realizand miscarea de lateralitate se observa traiectul sferelor
si se va folosi in functie de traiect aripioara cu inclinatia cea mai potrivita pentru miscare.

Programarea ASA se mai poate face cu ajutorul axiografului care inregistreaza gradele pentru fiecare
miscare.