Sunteți pe pagina 1din 1

Neutronul este o particulă subatomică, fără nicio sarcină electrică și masă (mn=1,675·10−27kg) puțin

mai mare decât cea a protonului. Protonii și neutronii constituie nucleele atomilor. Numărul


neutronilor, N, al unui atom poate fi diferit pentru nucleele atomice ale aceluiași element. Așa se
formează izotopii. A fost teoretizat de Ernest Rutherford în 1920 ca fiind un dublet neutru format din
proton și electron. Neutronul este simbolizat prin n sau n0
 .
Neutronii se pot găsi (în mișcare) și în afara atomului. Aceștia interacționează numai cu nucleele
atomice. Pătrunderea neutronilor în nuclee are loc cu o probabilitate ridicată, mai ales atunci cand
energia lor cinetică este scăzută. Acest fenomen poate afecta stabilitatea atomului
(activare, transformare sau stabilizare). La trecerea neutronilor prin materie sunt posibile trei tipuri
de interacții: împrăștiere elastică, împrăștiere inelastică și captură neutronică. Dacă un neutron se
dezintegrează, acesta se separă într-un proton, un electron și un neutrin. Ajunși, prin ciocniri
succesive, la energii joase și la un grad ridicat de imprăștiere, neutronii se comportă ca un gaz
molecular care difuzează.
Materialele care încetinesc neutronii prin ciocniri elastice, fără a-i absorbi, poartă numele
de moderatori (apă, deuteriu, beriliu, parafină, grafit).
În funcție de energia lor, neutronii pot fi clasificați astfel:

 Neutroni rapizi (peste 8 KeV );


 Neutroni încetiniți (sub 8 KeV );
 Neutroni termici (aprox. 0,025 eV ).