Sunteți pe pagina 1din 10

1.

1Noţiuni introductive privind accizele

Accizele reprezintă impozite indirecte, datorate bugetului de stat, care se percepe asupra


unor bunuri şi servicii de consum, provenite din ţară, din afara ţării (= achiziţii din U.E.) şi din
import. Atât din punct de vedere al sensului, cât şi al conţinutului, definiţia corectă
pentru acciză este de „impozit”, şi nu de „taxă”, respectiv de „impozit de consumaţie” şi nu de
„taxă de consumaţie”. Cu toate că, pentru accize, definiţia de „taxă de consumaţie” nu este
corectă, aceasta a devenit „de uz curent” în vorbirea curentă, în literatura de specialitate, în
legislaţie şi chiar în unele dicţionare, inclusiv în DEX, care o definesc confuz, atât ca „impozit
indirect”, cât şi ca „taxă de consumaţie”. 
Iniţial, accizele au fost concepute şi introduse cu triplul scop:
1. de a frâna producţia şi, respectiv consumul ostentativ, parazitar, de lux şi de vicii;
2. pentru eliminarea sărăciei absolute prin redistribuirea veniturilor, adică prin a se lua
(pe calea acestor „impozite speciale”, numite şi supraimpozite), o parte din venitul
şi/sau averea celor cu venituri/averi mari, în special de la cei care duc o viaţă de lux
sfidător şi consumatori de vicii (precum băuturile alcoolice, ţigările, prostituţia,
jocurile de noroc etc.), şi a se da celor săraci (în special celor săraci, dar nu din vina
lor, nu celor ajunşi săraci pentru că nu vor să muncească);
3. de a creşte veniturile bugetare.
Metaforic vorbind, iniţial, accizele au fost concepute ca un fel de „haiduc”, care ia de la
cei bogaţi şi, în special din veniturile folosite pentru lux sfidător şi consumul de vicii, pentru a da
celor săraci (nu celor săraci datorită slăbiciunilor individuale sub forma lenei şi/sau nesăbuinţei
lor). Accizele s-au conceput ca un „impozit pe cheltuielile excentrice, extravagante”, ca un
„impozit pe consumul de lux şi de vicii”, cu scopul de a frâna consumul acestora şi de a obţine
un spor de venituri bugetare folosite (în special) pentru eliminarea sărăciei1.
La conceperea şi introducerea, pentru prima dată, a accizelor, nimeni nu ar fi acceptat ideea ca
acestea să fie percepute şi asupra produselor şi serviciilor de primă necesitate pentru populaţie,
inclusiv asupra bunurilor care fac parte din „minimum mijloacelor de subzistenţă”. În prezent,
scopul principal al accizelor s-a schimbat radical, fiind acela de a asigura un volum de venituri
cât mai mare la bugetul de stat, în mod sigur şi constant, fapt pentru care acestea sunt stabilite şi
asupra unor produse: de strictă necesitate pentru întreaga populaţie, inclusiv pentru cele folosite
de cei aflaţi sub pragul sărăciei; produse care se consumă în cantităţi mari, constant, şi care nu
pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, aşa cum sunt, spre exemplu, electricitatea şi gazele
folosite pentru uzul casnic, carburanţii, produsele petroliere, tutunul, cafeaua, vinul, berea,
alcoolul, etc.

1.1Accizele armonizate şi nearmonizate

Noţiunea de „accize armonizate” are sens şi conţinut numai în legătură cu


„Armonizarea accizelor la nivelul Uniunii Europene”. Armonizarea accizelor în Uniunea
Europeană se referă la stabilirea unor reguli şi proceduri comune (unice) cu privire la:
• baza de impozitare,
• nivelul cotelor de impozitare,
• modul în care trebuie să circule (să se deplaseze) produsele supuse accizelor, în special
între statele membre.
Până în prezent armonizarea fiscală s-a realizat, prin emiterea mai multor directive, în
acest sens. Trebuie avut în vedere faptul că, de la data aderării unei ţări la un tratat
(internaţional), se aplică prevederile acelui tratat. În domeniile reglementate prin directive ale
Uniunii Europene (U.E.), dispoziţiile din legislaţia comunitară prevalează (au întâietate, sunt
superioare) asupra oricăror prevederi din actele normative naţionale, în caz de conflict între
acestea aplicându-se reglementările comunitare. Deci, dacă o prevedere din legislaţia naţională a
1 Grigorie Lăcriţa, „Accizele – armonizate, nearmonizate şi scopul introducerii lor”, 11 octombrie 2017,
https://legestart.ro/accizele-armonizate-nearmonizate-si-scopul-introducerii-lor/.
1
României contravine unei prevederi a unei directive a U.E., se aplică prevederile reglementării
U.E. Pentru a se elimina posibilele necorelări şi stări conflictuale legislative dintre legislaţia
naţională şi legislaţia comunitară, fiecare ţară membră a U.E. a avut şi are obligaţia ca, într-o
anumită perioadă de timp, de până la 8 – 10 ani, şi chiar mai mult pentru unele domenii, să-şi
armonizeze, să-şi pună de acord legislaţia internă cu legislaţia comunitară, în domeniile
reglementate de U.E. De la data aderării la U.E., fiecare ţară membră (deci şi România, începând
cu 1 ianuarie 2007), are obligaţia să aplice reglementările U.E. în domeniul accizelor. Prin
directive ale U.E. se reglementează baza de impozitare, nivelul cotelor de impozitare, modul în
care trebuie să circule produsele supuse accizelor numai pentru produsele supuse accizelor
armonizate (numite şi accize “comunitare“), nu şi pentru produsele care nu sunt supuse accizelor
armonizate (numite şi accize “naţionale“). Accizele care sunt reglementate şi pentru care sunt
stabilite nivelurile minime prin legislaţia U.E. şi care, obligatoriu, trebuie respectate de toate
ţările membre, sunt numite „accize armonizate”. Accizele armonizate sunt accizele care sunt
reglementate prin legislaţia comunitară, şi trebuie respectate de ţările membre. Accizele
armonizate (puse de acord cu legislaţia U. E.) se aplică, în orice ţară membră a U.E., atât pentru
produse provenite din producţia internă, cât şi pentru cele din import, fără nicio diferenţiere. În
România, accizele armonizate (reglementate în mod unitar la nivelul U. E.) se datorează
bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producţia internă sau din import2:
a) bere;
b) vinuri;
c) băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri;
d) produse intermediare;
e) alcool etilic;
f) tutun prelucrat, care include: ţigarete; ţigări şi ţigări de foi; tutun de fumat fin tăiat,
destinat rulării în ţigarete; alte tutunuri de fumat;
g) produse energetice, care includ: benzină cu plumb; benzină fără plumb; motorină; păcură;
gaz natural; petrol lampant (kerosen); cărbune şi cocs;
h) energie electrică, care include: electricitate utilizată în scop comercial; electricitate
utilizată în scop necomercial.
Pentru produsele respective faptul generator ia naştere în momentul producerii lor pe
teritoriul comunitar sau la momentul importului lor în acest teritoriu. Acciza este exigibilă în
momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse
accizabile. Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este
eliberat pentru consum în România.
Eliberarea accizelor pentru consum reprezintă:
1. orice ieşire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile din regimul suspensiv;
2. orice producţie, inclusiv ocazională, de produse accizabile în afara regimului
suspensiv;
3. orice import, inclusiv ocazional, de produse accizabile – cu excepţia energiei
electrice, gazului natural, cărbunelui şi cocsului -, dacă produsele accizabile nu sunt
plasate în regim suspensiv;
4. utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca
materie primă;
5. orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost
introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prevederile Codului fiscal şi ale
Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal;
6. recepţia, de către un operator înregistrat sau neînregistrat, de produse accizabile,
deplasate de la un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Eliberarea pentru consum se consideră şi deţinerea în scopuri comerciale de către un
comerciant de produse accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru sau au fost
importate în alt stat membru şi pentru care acciza nu a fost plătită în România.
Nu se consideră eliberare pentru consum:
2 „Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”, § Titlul VIII- Accize și alte taxe speciale (f.a.),
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_12062019.htm#A335.
2
1. mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal către:
2. un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;
3. un operator înregistrat în alt stat membru;
4. un operator neînregistrat în alt stat membru;
5. o ţară din afara teritoriului comunitar.
6. distrugerea de produse accizabile într-un antrepozit fiscal, datorată unor cazuri
fortuite sau de forţă majoră ori neîndeplinirii condiţiilor legale de comercializare,
în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Importul reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar cu
excepţia:
a) plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în România;
b) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile;
c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în
condiţiile prevăzute de legislaţia vamală în vigoare. Se consideră, de asemenea, import:
d) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul
rămâne în România;
e) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal
suspensiv;
f) apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii accizelor la intrarea
produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.
Producerea şi deţinerea de produse accizabile în regim suspensiv înseamnă3:
1. Interzicerea producerii de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.
2. Interzicerea deţinerii unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza
pentru acel produs nu a fost plătită. În afara antrepozitului fiscal pot fi deţinute numai
produsele accizabile pentru care acciza a fost plătită, iar prin circuitul economic, se poate
face dovada că provin de la un antrepozitar autorizat, de la un operator înregistrat, de la
un operator neînregistrat sau de la un importator.
Interzicerea de producere de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal nu se aplică
pentru energie electrică, gaz natural, cărbune şi cocs, şi nici pentru berea, vinurile şi băuturile
fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru consumul
propriu. Gospodăriile individuale care produc pentru consumul propriu bere, vinuri şi băuturi
fermentate, altele decât bere şi vinuri, au obligaţia să se înregistreze la administraţia finanţelor
publice în raza căreia îşi au domiciliul. Înregistrarea se face pe baza declaraţiei prevăzute în
Codul fiscal. Prin gospodăria individuală se înţelege gospodăria care aparţine unei persoane
fizice producătoare, a cărei producţie este consumată de către aceasta şi membrii familiei sale.
Nivelul accizelor armonizate.
  În ceea ce priveşte aplicarea de cote unice de impozitare pentru calcularea accizelor, la
acelaşi produs, la nivelul întregii U.E., încă nu s-a ajuns la un consens al statelor membre,
existând pentru aceste cote numai limite minime obligatorii. Nivelul accizelor armonizate este
cel prevăzut în Codul fiscal.
Calculul accizei pentru ţigarete.
Pentru ţigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem,
dar nu mai puţin de 91% din acciza aferentă ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută,
care reprezintă acciza minimă. Când suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem este mai
mică decât acciza minimă, se plăteşte acciza minimă. Semestrial, prin ordin al ministrului
finanţelor publice se stabileşte nivelul accizei minime în funcţie de evoluţia accizei aferente
ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută. Acciza specifică se calculează în echivalent
euro pe 1.000 de ţigarete. Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal
stabilit, asupra preţului maxim de vânzare cu amănuntul. Preţul maxim de vânzare cu amănuntul
este preţul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianţi şi care include toate
taxele şi impozitele.

3 „Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”, § Titlul VIII- Accize și alte taxe speciale (f.a.),
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_12062019.htm#A335.
3
Preţul maxim de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete se stabileşte de către
persoana care produce ţigaretele în România sau care importă ţigaretele şi este adus la cunoştinţă
publică în conformitate cu cerinţele prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Codului
fiscal. Este interzisă vânzarea, de către orice persoană, a ţigaretelor pentru care nu s-au stabilit şi
declarat preţuri maxime de vânzare cu amănuntul. Este interzisă vânzarea de ţigarete, de către
orice persoană, la un preţ ce depăşeşte preţul maxim de vânzare cu amănuntul, declarat. Preţurile
maxime de vânzare cu amănuntul pentru ţigarete se stabilesc de către antrepozitarul autorizat
pentru producţie, operatorul înregistrat sau de către importatorul de astfel de produse şi se
notifică la autoritatea fiscală centrală – direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul
accizelor. Reguli generale privind regimul de antrepozitare.
Producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, pot
avea loc numai într-un antrepozit fiscal. Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru
producerea şi/sau depozitarea de produse accizabile. Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru
vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile. Deţinerea de produse accizabile în afara
antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plăţii accizelor, atrage plata acestora.
Fac excepţie de la prevederile anterioare antrepozitele fiscale care livrează produse energetice
către avioane şi nave sau furnizează produse accizabile din magazinele duty free, în condiţiile
prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. Fac excepţie de la prevederile
menţionate micii producători de vinuri liniştite care produc în medie mai puţin de 200 hl. de vin
pe an. Într-un antrepozit fiscal de producţie şi depozitare se pot produce şi depozita numai
următoarele produsele accizabile: bere; vinuri; băuturi fermentate, altele decât bere şi
vinuri; produse intermediare; alcool etilic; tutun prelucrat, care include: ţigarete; ţigări şi ţigări
de foi; tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete; alte tutunuri de fumat; produse
energetice, care includ: benzină cu plumb; benzină fără plumb; motorină; păcură; gaz natural;
petrol lampant (kerosen); cărbune şi cocs.
Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal. 
Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de
autoritatea fiscală competentă. În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca un loc să funcţioneze
ca antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc
trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă, în modul şi sub forma prevăzute în
Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Momentul exigibilităţii accizelor. 
Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul
este eliberat pentru consum în România. Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru
consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile. Accizele se calculează în
cota şi rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilă4.
Accizele datorate de persoanele fizice pentru produsele achiziţionate din
teritoriul Comunităţii Europene destinate consumului în România
1. Pentru produsele supuse accizelor şi eliberate în consum în alt stat membru, achiziţionate
de către persoane fizice pentru nevoile proprii şi transportate de ele însele, accizele se
datorează în statul membru în care produsele au fost achiziţionate.
2. Produsele achiziţionate de persoane fizice se consideră a fi destinate scopurilor
comerciale, în condiţiile şi cantităţile prevăzute în Normele metodologice de aplicare a
Codului fiscal.
3. Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare limitelor prevăzute în
Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal şi destinate consumului în România
se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale şi, în acest caz, se datorează acciza în
România.
4. Acciza devine exigibilă în România şi pentru cantităţile de produse energetice eliberate în
consum într-un alt stat membru şi transportate de persoane fizice sau în numele acestora,
folosind modalităţi de transport atipic.

4 Tulvinschi Mihaela, „FISCALITATE Note de curs” (2019).


4
5. Se consideră modalităţi de transport atipic transportul carburantului altfel decât în
rezervoarele autovehiculelor sau în canistre de rezervă adecvate, precum şi transportul de
produse de încălzire lichide altfel decât în autocisterne utilizate în numele comercianţilor
profesionişti.
Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care
acciza devine exigibilă. Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Orice plătitor de accize are
obligaţia de a depune lunar la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de accize, indiferent
dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă. Declaraţiile de accize se depun la
autoritatea fiscală competentă de către plătitorii de accize, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei la care se referă declaraţia. Orice plătitor de accize are obligaţia de a ţine registre
contabile precise, conform legislaţiei în vigoare, care să conţină suficiente informaţii pentru ca
autorităţile fiscale să poată verifica respectarea prevederilor din Codul fiscal şi din Normele
metodologice de aplicare a Codului fiscal. Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru
calcularea corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea
la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea fiscală competentă, conform prevederilor
Codului fiscal, Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal şi celor ale legislaţiei vamale
în vigoare5. Produsele alcoolice şi tutunul prelucrat sunt supuse marcării. Produsele alcoolice
şi tutunul prelucrat (supuse marcării) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe
teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor Codului fiscal şi
Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal. Responsabilitatea marcării produselor
accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi, operatorilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi,
potrivit precizărilor din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. Marcarea produselor
se efectuează prin timbre sau banderole. Dimensiunea şi elementele ce vor fi inscripţionate pe
marcaje sunt stabilite prin norme emise prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat sau importatorul autorizat are obligaţia să asigure
ca marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil,
respectiv pe pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.
Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole deteriorate sau altfel decât s-a prevăzut prin
lege vor fi considerate ca nemarcate. Autoritatea fiscală competentă aprobă eliberarea
marcajelor, potrivit procedurii prevăzute în norme emise prin ordin al ministrului finanţelor
publice. 
Accizele nearmonizate 
Accizele nearmonizate sunt accizele care:
1. nu sunt reglementate prin legislaţia comunitară (a U.E.);
2. nu au stabilite nivelurile minime (prin legislaţia U. E.); 3) sunt stabilite în mod
independent de fiecare dintre ţările membre.
Accizele care nu sunt armonizate (care nu sunt reglementate prin legislaţia U.E., care nu trebuie
aplicate, obligatoriu, de toate ţările membre), sunt accize nearmonizate, adică accize pentru care
fiecare ţară are libertate deplină să le reglementeze după cum consideră. Accizele reglementate
prin directive ale U.E. pot fi numite accize “comunitare“, iar cele pentru care fiecare ţară
membră a U.E. are libertate deplină de legiferare pot fi numite accize “naţionale“. Pentru
produsele şi serviciile care nu sunt supuse accizelor armonizate (care nu sunt reglementate la
nivelul U.E.), fiecare ţară are dreptul deplin să le reglementeze, inclusiv în ceea ce priveşte
stabilirea nivelului accizelor, după cum consideră. Este de preferat ca acest lucru să se facă în
înţelegere cu autorităţile comunitare pentru a se avea în vedere măsurile de politică fiscală de
perspectivă ale U.E., respectiv pentru a se asigura luarea din timp a unor măsuri de armonizare
pentru produsele şi serviciile cuprinse în programele de armonizare în viitor ale comunităţii. Mai
precis, având în vedere programele de perspectivă ale U.E. în domeniul armonizării accizelor,
autorităţile naţionale, în înţelegere cu autorităţile comunitare, vor putea dispune măsuri, pe etape,
pentru creşterea, reducerea sau eliminarea, după caz, a accizelor la produsele şi
serviciile nearmonizate, dar pentru care se prevede armonizarea lor în viitor. Pentru produsele şi
serviciile nearmonizate, pentru care nici nu se prevede armonizarea lor în viitor, fiecare stat este

5 Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.


5
liber s-şi stabilească propria politică în domeniul accizelor, fără, însă, a contraveni vreunei
prevederi comunitare.
În România, accizele nearmonizate se datorează bugetului de stat pentru următoarele
produse: cafea verde; cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori; cafea solubilă, inclusiv
amestecuri cu cafea solubilă; confecţii din blănuri naturale, cu excepţia celor de iepure, oaie,
capră; articole din cristal; bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia verighetelor; produse de
parfumerie; arme şi arme de vânătoare, altele decât cele de uz militar, cu excepţiile prevăzute în
lege; iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement; motoare cu
capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement.
Nivelul accizelor şi modul de calcul al acestora este prevăzut în Codul fiscal. Accizele preced
taxa pe valoarea adăugată şi se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor procentuale
prevăzute de Codul fiscal asupra bazei de impozitare, care reprezintă:
1. pentru produsele provenite din producţia internă – preţul de livrare al producătorului,
mai puţin acciza;
2. pentru produsele provenite din teritoriul comunitar – preţurile de achiziţie;
3. pentru produsele provenite din afara teritoriului comunitar – valoarea în vamă,
stabilită potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale şi alte taxe speciale, după caz.
Plătitori de accize pentru produsele supuse accizelor nearmonizate sunt operatorii economici
– persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate – care produc sau care
achiziţionează din teritoriul comunitar ori din afara teritoriului comunitar astfel de produse.
Plătitori de accize sunt şi persoanele fizice care introduc în ţară: arme şi arme de vânătoare,
altele decât cele de uz militar, cu excepţiile prevăzute în lege; iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni
cu sau fără motor pentru agrement; motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi
altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement. Operatorii economici care achiziţionează din
teritoriul comunitar produse supuse accizelor nearmonizate, trebuie să fie înregistraţi la
autoritatea fiscală competentă, înainte de primirea produselor, în condiţiile prevăzute în norme, şi
să respecte următoarele cerinţe:
a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea fiscală competentă;
b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
c) să prezinte produsele oricând li se cere aceasta de către organele de control;
d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.
Sunt scutite de la plata accizelor6:
1) produsele exportate direct de operatorii economici producători sau prin operatorii
economici care îşi desfăşoară activitatea pe bază de comision. Beneficiază de regimul de
scutire numai produsele exportate, direct sau prin operatorii economici comisionari, de
către producătorii care deţin în proprietate utilajele şi instalaţiile de producţie necesare
pentru realizarea acestor produse;
2) produsele aflate în regimuri vamale suspensive, conform prevederilor legale în domeniu.
3) orice produs importat, provenit din donaţii sau finanţat direct din împrumuturi
nerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică, acordat
instituţiilor de învăţământ, sănătate şi cultură, ministerelor, altor organe ale administraţiei
publice, structurilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, asociaţiilor şi
fundaţiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaţionale şi
organizaţii nonprofit şi de caritate;
4) produsele livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare, pe perioada în care au
acest regim.
Momentul exigibilităţii, pentru accizele nearmonizate, intervine:
1) pentru produsele din producţia internă, la data efectuării livrării, la data acordării
produselor ca dividende sau ca plată în natură, la data la care au fost consumate pentru
reclamă şi publicitate şi, respectiv, la data înstrăinării ori utilizării în oricare alt scop
decât comercializarea;
2) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar, la momentul recepţionării acestora;
6 Ruşanu Dan Radu și Dascălu Doina Elena, „ACCIZELE – ÎNTRE CERINŢELE DE ARMONIZARE ŞI
NEVOILE BUGETARE”, Analele Universităţii Spiru Haret Seria Economie Anul 4, nr. 4, 2004 (f.a.): 233–39.
6
3) pentru produsele importate, la data înregistrării declaraţiei vamale de import.
Pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement, momentul
exigibilităţii accizei intervine cu ocazia primei înmatriculări în România.
În cazul persoanelor fizice care achiziţionează arme şi arme de vânătoare, altele decât cele de
uz militar, cu excepţiile prevăzute în lege, exigibilitatea ia naştere la momentul înregistrării la
autorităţile competente, potrivit legii. Pentru produsele provenite din producţia internă, accizele
se plătesc la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza
devine exigibilă. Pentru alte produse accizabile, provenite din teritoriul comunitar sau din
import, plata accizelor se face în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost
recepţionate produsele sau la momentul înregistrării declaraţiei vamale de import, după caz.
Pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement, plata se face cu
ocazia primei înmatriculări în România. În cazul persoanelor fizice care achiziţionează
accize nearmonizate, plata se face la data înregistrării la autorităţile competente, potrivit legii.
Orice operator economic plătitor de accize are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală
competentă o declaraţie de accize pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata
accizei pentru luna respectivă. Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă,
de către operatorii economici plătitori, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care
se referă declaraţia. 
Accize armonizate la nivelul Uniunii Europene 
Accizele au un aport relativ important la formarea veniturilor fiscale la nivelul U.E.,
raportate la produsul intern brut (PIB), ele reprezintă în jur de 3,5%7. Întrucât accizele sunt un
impozit indirect care se aplică în toate statele membre ale U.E. în strânsă legătură cu tranzacţiile
comerciale şi libera circulaţie a mărfurilor în cadrul pieţei unice, acestea au fost supuse
procesului de armonizare fiscală. Cu toate progresele înregistrate în armonizarea legislaţiei din
domeniul accizelor, în statele membre ale U.E. se întâlnesc diferenţe uneori mari între nivelul
cotelor cu care se calculează accizele la acelaşi produs. Aceste diferenţe sunt determinate atât de
modul diferit de abordare a politicilor sociale de descurajare a „consumului ostentativ, parazitar
şi de vicii”, cât şi de faptul că unele produse (ca, de exemplu, tutunul şi vinul) ocupă un loc
important în agricultura ţărilor care practică accize mai reduse. Existenţa unor diferenţe mari (în
statele membre ale U.E.) între nivelul cotelor cu care se calculează accizele la acelaşi produs
influenţează negativ competiţia pe piaţa unică, iar în cazul produselor la care accizele deţin până
la 75% din preţul produsului (aşa cum sunt ţigările şi băuturile alcoolice, produsele petroliere)
ele constituie motive de practicare a evaziunii fiscale. Cu cât preţul unui produs conţine un
volum mai mare de impozite, cu atât mai mult produsul respectiv este aducător de cele mai mari
venituri pentru evazionişti. În condiţiile în care între ţările U. E. se menţin diferenţe mari între
nivelul cotelor cu care se calculează accizele la acelaşi produs, pentru eliminarea/reducerea
fenomenelor de evaziune fiscală s-au adoptat aceleaşi reguli în ceea ce priveşte evidenţa
riguroasă a circulaţiei şi depozitării produselor supuse accizelor în cadrul U.E. Armonizarea
accizelor în U.E. se referă la stabilirea unor reguli şi proceduri comune (unice) cu privire la: baza
de impozitare; nivelul cotelor de impozitare; circulaţia produselor supuse accizelor între statele
membre; stabilirea unor cote minime obligatorii. Până în prezent armonizarea fiscală s-a realizat
în ceea ce priveşte baza de impozitare şi circulaţia produselor supuse accizelor în cadrul U.E. În
ceea ce priveşte aplicarea de cote unice de impozitare pentru calcularea accizelor, la acelaşi
produs la nivelul întregii U.E., deşi există o propunere a Comisiei Europene ce datează din anul
1987, încă nu s-a ajuns la un consens al statelor membre, existând pentru aceste cote numai
limite minime obligatorii. Până în prezent U.E. a reglementat, prin emiterea a mai multor
Directive, într-o mare măsură, accizele pentru produsele din tutun, pentru produse alcoolice şi
pentru produse petroliere.

1.1 Studiu de caz

7 Grigorie Lăcriţa, „Accizele – armonizate, nearmonizate şi scopul introducerii lor”, 11 octombrie 2017,
https://legestart.ro/accizele-armonizate-nearmonizate-si-scopul-introducerii-lor/.
7
Subiectul studiului este o societate care doreşte să comercializeze şi să transporte
carburanţi. Se va cumpăra şi transporta direct de la furnizor către client.
Potrivit prevederilor art. 435 alin (4) din Codul fiscal, operatorii economici care
intenţionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol
lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea
competentă potrivit prevederilor stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. Procedura de
obţinere a autorizaţiei este adoptată prin OPANAF 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de
înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse
energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum
şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, cu modificările şi completările
ulterioare. Cotele de TVA aplicabile în Romania sunt prevăzute la art. 291 din Codul Fiscal.
Formula de calcul:
A=Q*X unde:
A= cuantumul accizei;
Q= cantitatea exprimată în mii litri măsurata la temperatura de +15°C/cantitatea
exprimată în tone/cantitatea exprimată în gigajoule;
K = nivelul accizei prevăzut la nr. crt. 10-17 din anexa nr. 1 la titlul VIII din Codul fiscal,
actualizat potrivit art. 342 alin. (2)-(4) din Codul fiscal.
Înregistrările contabile aferente achiziţiei de carburanţi şi comercializării ulterioare,
potrivit OMFP 1802/20148 se prezintă în felul următor:

D C
Achiziţia de carburanţi de la furnizori interni:
% = 401
371 „Furnizori”
„Mărfuri”
4426
„TVA deductibilă”
Înregistrarea accizei:
371 = 446
„Mărfuri” „Alte impozite taxe şi vărsăminte
asimilate”
Plata acciză:
446 5121
„Alte impozite taxe şi vărsăminte asimilate” = „Conturi la bănci
în lei”
Formare preţ cu amănuntul:
371 = %
„Mărfuri” 378
„Diferenţe de preţ la mărfuri ”
4428
„TVA neexigibilă”
Vânzarea combustibilului cu amănuntul cu plată numerar:
5311 = %
„Casa în lei” 707
„Venituri din vânzarea mărfurilor ”
4427
„TVA colectată”
Descarcarea de gestiune a combustibilului vandut
% = 371
607 „Mărfuri”
„Cheltuieli privind mărfurile”
378
„Diferenţe de preţ la mărfuri ”
4428
„TVA neexigibilă”
8 „Ordinul ministrului finanţelor publice (O.M.F.P.), nr.1802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale consolidate,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 30 decembrie 2014, cu modificările și completările
ulterioare.” (f.a.), https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OMFP_1802_2014.pdf.
8
Concluzie

Accizele sunt taxe speciale aplicate la prețul anumitor bunuri de consum. Dintre acestea,
cele mai răspândite sunt accizele "armonizate" (conform reglementărilor din Uniunea
Europeană). Ele se aplică pentru următoarele produse provenite din producția internă sau din
import.
Codul Fiscal descrie caracteristicile fiecărei categorii de produse supuse accizelor. Valoarea
accizei depinde de produs; Producția și transportul acestor produse accizabile sunt operațiuni
urmărite foarte atent de autorități, iar descrierea condițiilor obligatorii ocupă multe pagini din
legislația noastră. În general, firma care a livrat produse accizabile este obligată să adauge la
prețul de vânzare suma reprezentând acciza și s-o transfere în contul bugetului de stat în luna
următoare. Și în domeniul accizelor există excepții și situații în care nu se aplică accizele.
Produsele de alcool și tutun trebuie să poarte un marcaj, o etichetă aplicată pe capac, marcaj care
arată că distribuitorul a vândut produsul în condiții legale.
Rolul esențial al accizelor constă în acumularea de fonduri bănești în vederea formării
bugetuluide stat. Statul, prin instituirea unor accize urmărește reducerea volumului consumat de
produse dăunătoare sănătății populației. Accizele măresc considerabil prețul final al produselor
vizate, obținându-se, uneori, paradoxul de a plăti o taxă mai mare decât însuși costul real al
produsului.

Bibliografie

1. Grigorie Lăcriţa. „Accizele – armonizate, nearmonizate şi scopul introducerii lor”, 11


octombrie 2017. https://legestart.ro/accizele-armonizate-nearmonizate-si-scopul-introducerii-lor/.
2. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, § Titlul VIII- Accize și alte taxe speciale (f.a.).
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_12062019.htm#A335.
3. Ordinul ministrului finanţelor publice (O.M.F.P.), nr.1802 din 29 decembrie 2014 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile
financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 30
decembrie 2014, cu modificările și completările ulterioare. (f.a.).
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OMFP_1802_2014.pdf.
4. Ruşanu Dan Radu, și Dascălu Doina Elena. „ACCIZELE – ÎNTRE CERINŢELE DE
ARMONIZARE ŞI NEVOILE BUGETARE”. Analele Universităţii Spiru Haret Seria
9
Economie Anul 4, nr. 4, 2004 (f.a.): 233–39.
5. Tulvinschi Mihaela. „FISCALITATE Note de curs”, 2019.

10