Sunteți pe pagina 1din 2

Caracterizarea lui Apostol Bologa

Apostol Bologa este considerat personajul cel mai problematic din

toate operele scriitorului. Toata existenta eroului pana la declansarea

dramei pare o lunga pregatire pentru intalnirea cu destinul.

Temperamentul sovaielnic al Iui Apostol Bologa pare a fi o consecinta

directa a unor principii de educatie total opuse: mama, femeie blanda,

ii insuflase convingeri religioase profunde, iar tatal, avocatul

memorandist Iosif Bologa, om sever, trezise in el sentimentul datoriei

fata de tara: Ca barbat, sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca

esti roman!" Moartea neasteptata a tatalui ii provoaca o prima criza

de constiinta, isi pierde credinta in Dumnezeu, se simte izgonit,

neputincios si parasit de toti. Orgoliul sau nemasurat il impiedica sa

verse lacrimi la moartea tatalui, de teama sa nu se faca de ras.

Restabilirea echilibrului se va produce mai tarziu, datorita studiilor de

filozofie pe care le urmeaza. Acum se inarmeaza cu o noua conceptie

de viata: “Omul singur nu e nimic mai mult decat un vierme”,

“Numai colectivitatea organizata devine o forta constructive”,

“Constiinta sa-ti dicteze datoria, nu legile", sustine eroul nostru. Dar

si aceasta conceptie de viata se dovedeste a fi iluzorie. Sub impulsul, pe

care mai apoi avea sa-l regrete, de a-si impresiona logodnica, pe

Marta, o fata careia ii fugeau ochii dupa epoletii ofiterilor, se ofera

voluntar pe front. De aceasta data Apostol Bologa pare a fi descoperit

adevaratul sens al vietii: “Numai in fata mortii pricepe omul sensul

vietii si numai primejdia ii oteteste sufletul". El vede in razboi

adevaratul generator de energii.

Pentru faptele sale de curaj, Apostol Bologa este decorat si numit in

completul de judecata al unui tribunal militar. Apostol Bologa are


acum revelatia datoriei fata de stat. In virtutea acestui sentiment, el

va vota, convins de vinovatia cehului Svoboda, condamnarea acestuia

la moarte prin spanzurare.

Privirea condamnatului, discutiile avute apoi cu capitanul Klap-ka,

locotenentul Gross si cu ceilalti ofiteri sadesc in sufletul lui Apostol

Bologa indoiala privind corectitudinea verdictului. Incercarile sale de

a-si justifica fapta esueaza. Stirea ca va trebui sa lupte impotriva

romanilor, numirea sa ca judecator la Curtea Martiala, calitate in

care era obligat sa judece niste tarani romani, ii provoaca a adevarata

criza morala. Apostol Bologa, in mintea caruia revin obsesiv cuvintele

tatalui (sa nu uiti niciodata ca esti roman"), nu poate iesi din acest

impas decat acceptand, ca ultima solutie, moartea. De indata ce este

prins si arestat, Apostol Bologa este linistit, parc-ar fi scapat de toate

grijile.