Sunteți pe pagina 1din 9

Liceul Teoretic “Ion Creanga”

Tema: Aparitia si dezvoltarea oraselor


medievale

A elaborat: Turcan Vadim

A controlat: Russ Victoria


Introducere
Perioada medievala a cunoscut o remarcabila dezvoltare a fenomenului urban. Aparitia
si dezvoltarea unor importnate centre urbane a avut loc conditiile reverimentului vietii
economice si a sporirii numarukui populatiei. Orasul se naste intr-o lume complet
ruralizata,unde agricultura e cea mai principala indeletnicire si Biserica e cea care
guverneaza aproape in totalitate. Trecerea treptata de la o economie naturala la una de
schimb,dezvoltarea transporturilor terestre,fluvial si maritime si intensificarea
comertului intern si international,in conditiile realizarii unei relative stabilitati politice,
la fel ca si inovatiile tehnice in domeniul mestesugurilor au avut drept consecinta
sporirea productiei si a calitatii ei,au favorizat dezvoltarea oraselor medievale.

Geneza oraselor medieval a fost diferita:unele continua vechile centre urbane


romane,devenite resedinte episcopale,altele se formeaza pe linga o manastire fortificata
sau in jurul cetatii senioriale.In secolele X-XIV se desfasoara un intens proces de
emigrare a polulatiei de la tara la oras.Orasele au atras,in principaloamenii rupti de
pamint.Populatia acestor noi asezari urbane provenea in marea ei majoritate din mediul
rural:tarani dezradacinati;mestesugari care dureau sa-si practice meseria in afara
domeniului feudal;tarani iobagi,fugiti de pe domeniile stapinilor,care isi cautau
libertatea personala in mediul urban;clerici;elemente ale micii nobilimi. Toate aceste
categorii sociale se vor contopi in interiorul oraselor,dind nastere unui nou tip de
societate,cea urbana,cu idealuri si valori proprii.
Aspectul orasului medieval
Apărut în mijlocul unei societăţi rurale,oraşul caută să se delimiteze de aceasta. Zidul
care înconjura oraşul era frontiera care îl separa de restul lumii. Odată cu apariţia unei
noi aşezări urbane,începea o vastă acţiune de fortificare. Zidul avea o funcţie
protectoare,asigurînda apărarea oraşului împotriva atacurilor din afară. Construirea de
ziduri urmează etapele extinderii oraşului.Pe măsură ce se dezvolta,oraşul îşi construia
alte ziduri de apărare,pentru a îngloba în interiorul lor noi cartiere.De aceea,spatiul
urban medieval ne apare incercuit de ziduri successive,in cercuri concentric.
Fortificatiile orasului cuprindeau metereze,turnuri,santuri cu apa,poduri movile, care
erau ridicate le venirea serii.

Orasul se organiza in jurul pietii central;aici se afla casa comunala(primaria)-o


constructie cu turn,simbol al puterii urbane,precum si catedrala.Din piata se ramificau
strazile,care,de obicei, erau strimte si intortocheate.Unele orase dispuneau de un plan
stradal sistematizat,cu strazi perpendicular pe piata central.Dupa starea sociala si
materiala a locuitorilor,locuintele erau case modeste de lemn sau constructii masive de
piatra,cu patru-cinci etaje si cu turnuri.Orasul medieval mai cuprindea si zone de livezi,
vii,gradini de zarzavat,terenuri de gospodarii cu animale si pasari,ceea ce ii conferea o
atmosfera semirurala.Aceste zone agricole dein interiorul oraselor aveau si functia de
aprovizionare in caz de asediu.
Zidul din cele mai vechi timpuri are semnificatia
de protectie;de aparare;de consolidare a ceva,in cazul de fata a orasului. Pe linga arma
de protectie ce-o constituia zidul,acesta mai stabilea si limitele orasului,intinderea lui
geografica in plan. De fapt,fiecare oras avea mai multe rinduri de zid. Acestea serveau de
cele mai multe ori ca scuturi de aparare,insa totodata si permiteau largirea orasului in
teriroriu,fara a-i slabi normele de protective. Deoarece orasul se dezvolta,atit pietele lui
de desfacere cit si edifiiciile locuibile trebuie sa se construiasca mai multe,orasul insusi
avea nevoie sa se extinda. Pentru ca sa se extinda suficient,insa fara a-si prejudicia
sistemul de aparare,orasul isi darima zidul din interior,construind altul in exterior,si isi
largea teritoriul,astfel permitind si populatiei sa se ocupe cu activitatile sale zilnice fara
a le intrerupe,si orasului sa ramina protejat din afara de un oarecare pericol. In cadrul
zidurilor frecvente erau si turnurile.Aproape fiecare zid a fiecarui oras continea turnuri
in mod simetric repartizate.Turnurile cele mai inalte le contineau zidurile din exteriorul
oraselor.Aceastea puteau fi aranjate in mod simetric,de obicei. Turnurile se construiau
cit mai inalt posibil,pentru a putea fi vazut din timp orice pericol ce se apropie de
oras,sau orice alta caravela,strain,delegatii etc..Atit turnurile,cit si zidurile in intregime
se construiau la apus si la lasarea serii.Aceasta era o masura de protectie.Deoarece seara
e mai racoare,conditiile de munca erau mai favorabile,iar dupa muncile de peste zi erau
deja terminate si la constructie puteau participa mai multi cetateni.De asemenea,
autoritatile preferau sa execute aceasta munca la lasarea serii pentru ca inamicii sau
spionii sa nu poate vedea din ce material erau cinstruite zidurile,iar in caz de surpaturi
sau defecte in zid sa nu poate sti locurile slabe sau punctele pe unde ar putea ataca sau
patrunde in oras sau a face o spargere.Zidul in Evul Mediu pentru orase reprezenta un
scut,o arma de protective prin care orasul avea posibilitatea nu doar de a se apara, ci si
de a se dezvolta in interior fara daune sau prejudicii.
Activitatile orasului
Oraşul medieval este imaginea locuitorilor săi şi a activităţilor pe care le desfăşoară
aceştia. Populaţia aşezărilor urbane este diferenţiată din punct de vedere social,
constituindu-se rapid o categorie a patricienilor; o alta a burghezilor (mici negustori,
funcţionari) şi “clasa de jos”, formată din mulţimea lucrătorilor sau a slujitorilor de tot
felul. Meşteşugarii (zidari, fierari, dulgheri, măcelari, ţesători, giuvaeri etc), care
furnizează principalele produse necesare vieţii urbane, constituie grosul populaţiei
orăşeneşti.In oras existau mai multe edificii ce erau principalele,case de locuit,adesea cu
2-3 etaje,dar de cele mai multe ori cu un etaj,tarabele negustorilor si mestesugarilor, si
poate in unele orase doar vreun local de divertisment pentru nobilimea orasului.
Edificiile importante erau de cele mai multe ori primaria,o asa-zisa “casa de cultura”,
Biserica,desigur,si unele centre de administratie care,de fapt,tot tineau de primarie.
Tarabele negustorilor si ale mestesugarilor puteau fi amplasate in piata,dar si in afara ei,
pe strazi sau mai bine pus la intersectia lor.Femeile se ocupau cu treburile casnice.
Acestea cuprindeau:gatitul,curatenia prin casa,ingrijirea copiilor,tesutul covoarelor,
olaritul,ornamentarea,si deja chiar ingrijirea pamintului daca familia respective il avea.
Copii,la rindul lor,mergeau la scoala bisericeasca,unde invatau doar materii orale,care le
conveneau Bisericii sa fie stiute,cum ar fi citeva rugaciuni,si inchinaciuni si plecaciuni in
fata fetelor Bisericesti si chiar venerarea acestora.Copii nu stiau sa citeasca sau sa scrie.
Doar copii nobililor aveau posibilitatea de a-si face studiile la vreo institutie prestigioasa
de vreun nivel mai inalt sau poate chiar in strainatate la vreo universitatea calificata.
Ziua in oras era mare agitatie,deoarece fiecare cetatean in parte avea munca sa,
indiferent de domeniul in care active.Larma si agitatia ce se producea ii dadea orasului
viata si vitalitate si il facea sa fie productive si la nivel.
Intre secolul al XI-lea si mijlocul secolului al XIV-lea,populatia oraselor a inregistrat o
constanta crestere demografica.Cele mai numeroase asezari urbane erau alcatuite din
citeva mii de locuitori.La inceputul secolului al XIV-lea,pragul de 100 000 de locuitori
era trecut de orase ca Venezia si Milano.Parisul avea 80 000 de locuitori,iar Londra de
aproximativ de 40 000. Orase mari care adaposteau populatie numeroasa se gaseau si
in central si estul Europei:Praga,Cracovia,Novgorod,Vladimir,Kiev etc.. La mijlocul
secolului al XIV-lea,populatia oraselor a avut de suferit ca urmare a calamitatilor
natural,a ciumei si a razboielor,ceea ce a dus la o perioada de regres demografic urban.
În Evul Mediu, pământul a fost numai un mijloc de existență, ci și un instrument de
stăpânire. Domeniul feudal îi asigura nobilului atât putere economica, prin recolte si
taxe, cât și putere politica. Dacă, la început, feudele erau acordate numai pe durata cât
vasalul aducea servicii seniorului, mai târziu domeniile puteau fi lăsate ca moștenire
urmașilor. Proprietarul a dobândit dreptul de a strânge dări de la țărani, de a-i judeca și
aresta, drept ce înainte aparținuse statului. Unii seniori aveau dreptul chiar de a bate
monedă. Trimișii regelui nu puteau călca pe moșiile lor fără învoirea proprietarului, nici
măcar pentru a urmări un ucigaș. Seniorii au devenit, astfel, adevărați suverani pe
moșiile lor. Suveranitatea, adică puterea supremă care aparținea statului, s-a fărâmițat
în folosul nobilimii laice și al așezămintelor bisericești posesoare de feude.

Importanta orasului
Cu criza secolului al III-lea şi apoi datorită migraţiilor popoarelor germanice, oraşele
europene decad, mai ales în Occident,în vreme ce Bizanţul reuşeşte să-şi păstreze mai
bine vechea reţea urbană. În pofida unei decăderi accentuate, în Occident nu e vorba de
o dispariţie totală a oraşelor în Antichitatea târzie şi evul mediu timpuriu. Acestea se
păstrează mai bine în spaţiul italian, unde erau profund înrădăcinate şi de multă vreme.
Se păstrează, de asemenea, acele oraşe care în regatele barbare au funcţii religioase şi
politice (sunt reşedinţe pentru episcopi sau pentru regi). Dintre sediile episcopale se
disting Roma, vechea capitală, dar şi alte oraşe precum Milano, Tours, Sevilla, ş. a.
Funcţii de capitale ale regatelor barbare au jucat Ravenna şi Pavia în Italia, Paris,
Orleans, Soissons ori Toulouse în Galia, Toledo în Spania. Ceea ce se atenuează până
aproape de dispariţie este funcţia productivă şi comercială a oraşului, rolul său de
centru meşteşugăresc şi de schimb de mărfuri. Oraşele intră într-o nouă etapă a
dezvoltării lor o dată cu progresul constatat în lumea rurală începând din secolele IX-XI.
Creşterea producţiei agricole permite întreţinerea unor categorii care nu se ocupă ele
însele cu agricultura, precum meşteşugarii şi negustorii. Creşterea populaţiei, bazată pe
această sporire a posibilităţilor de a obţine mai multă hrană, conduce la întemeierea de
noi aşezări şi creează o cerere de produse meşteşugăreşti. O dată cu creşterea cantitativă
şi calitativă a schimburilor comerciale se constata o revigorare a oraşelor în zonele unde
acestea existau deja şi crearea unora noi acolo unde lipseau sau erau în număr
insuficient. Nucleele viitoarelor oraşe pot fi reprezentate de o mănăstire sau un castel
feudal care oferă protecţie datorită zidurilor lor, sau în cazul cel mai fericit, de un centru
politic şi administrativ, care, prin numărul mai mare al celor care locuiesc acolo, oferă
piaţă de desfacere pentru diferite produse şi îi atrage să se aşeze în apropiere pe feluriţii
meşteşugari şi negustori. Se creează oraşe noi în nordul, centrul şi răsăritul Europei, în
spaţiul german, scandinav, slav, maghiar sau românesc, alături de care continuă să
existe, înviorate, vechile oraşe mediteraneene. Teritoriul pe care se constituie un oraş
are întotdeauna un stăpân, care, deşi le acordă unele privilegii, tinde să-i asimileze pe
orăşeni cu locuitorii de pe domeniile feudale rurale. Le stabileşte obligaţii în muncă,
bani şi produse, îi tratează după regulile aplicate în societatea rurală, dar care nu se
potrivesc dinamismului ce caracterizează oraşul.
Glosar

Evul Mediu-perioada cuprinsa intre Antichitate si Epoca Moderna


Acropola-partea cea mai inalta a unui oras,de obicei avind o
fortificatie proprie si unde se gaseau cele mai importante edificii
publice
Agricultura-ramura a economiei,care statea la baza dezvoltarii
oraselor in Evul mediu
Burgenses-“burghezi”- bourgeois in franceza;burger in germana
Breasla-asociatie de mestesugari de aceeasi profesie
Ghilda-asociatie de negustori de aceeasi meserie
Cetatean-locuitor al uni stat,oras,ce se bucura de drepturi politice
si civile,dar care are si anumite obligatii fata de statul,orasul
respective
Comert(negot)-realizarea a unor schimburi de marfa,de bani,de
produse materiale in anumite puncte strategice,in locurile de
intersectie a cailor comerciale
Etnogeneza-proces de nastere si de formare a unui popor
Zid-  element de construcție care împrejmuia orasul in Evul Mediu
Incheiere
In concluzie,putem constata ca Evul Mediu a fost ca o perioada de inceput pentru unele
orase si de dezvoltare sporita pentru altele.

Mediul urban constituia,in primul rind,un spatiu al libertatii in Evul mediu. El era
vazut,mai ales de catre tarani si sclavi,ca o portita de eliberare si de evadare dintr-o
lume intunecata si complicate intr-o lume buna si cu perspective. Orasul reprezenta un
nou tip de civilizatie-civilizatia urbana. Aceasta s-a manifestat in forme noi de
organizare sociala,politica si economica,in noi valori culturale si artistice. Aceste orase
pline de dinamism au generat profunde mutatii in societate. Ele au contribuit la aparitia
unei noi categorii sociale,burghezia,care se va afirma cu putere in secolele urmatoare si
va determina barajul structurilor societatii medievale. Noua societate oraseneasca era
vazuta ca un motor al diversitatii actiunilor de progresare spre o lume cu totul distincta
fata de cea din Antichitate. Cu toate ca majoritatea oraselor medievale deja aveau un
trecut,o baza,o cultura,un specific din Epoca Antica,ele au reusit sa se manifeste si in
Epoca Medievala,reprezentind importante centre si piete de desfacere. Pe linga toate
aceste minunate orase,in aceasta perioada s-au refacut ori s-au construit din temelie
orase noi,care in scurt timp au ajuns sa fie unele dintre cele mai atractive puncte
strategice si de dezvoltare economica si culturala.

Dupa parerea mea,acele orase medievale,impreuna cu societatea si dezvoltarea ce-o


includeau,reprezentau visul oricarui taran de pe mosia seniorului de a se dezvolta pe
cont propriu si de a fi stapin el insusi pe proprietatea dinsului. Intrarea,stabilirea si
mentinerea in oras erau cel mai greu de realizat,pentru ca daca un taran,sclav,reusea sa
se mentina un an si o zi dupa patrundere in oras,acesta are deja considerat cetateam al
orasului si putea fi vazut ca atare. Orasele medievale sunt foarte deosebite si au o istorie
incredibila,demna de perioada in care au existat si s-au manifestat.