UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA”BRAŞOV

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORTURI

MONTANE

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC :

ABSOLVENT :

Brașov, 2018
RECUPERAEA KINETICĂ ÎN URMA OPERAȚIEI DE
RECONSTRUCȚIE A LIGAMENTULUI ÎNCRUCIȘAT
ANTERIOR
(LIGAMENTOPLASTIE L.I.A.)

2
 CUPRINS

Introducere .................................................................................................... 5
Motivul alegerii temei................................................................ 5
Actualitatea temei ..................................................................... 5
Scopul şi sarcinile cercetării………………………………….. 5
Sarcinile cercetării……………………………………………. 6
Obiectivele cercetării…………………………………………. 6
Ipoteza cercetării ..................................................................... 7
Capitolul 1 Fundamentarea teoretică a lucrării…………………….. 7
I Generalităţi………………………………………………….. 8
I.1 Articulaţia genunchiului .................................................... 7
I.2.1 Meniscurile……………………………………………………. 8
I.2.2 Ligamentele posterioare………………………………………. 9
I.2.3 Ligamentele colaterale………………………………………... 9
I.2.4 Ligamentele încrucişate………………………………………. 9
I.3 Muşchii……………………………………………………….. 10
I.3.1 Muşchii bazinului……………………………………………... 10
I.3.2 Muşchii coapsei……………………………………………….. 13
I.3.3 Muşchii gambei……………………………………………….. 14
I.3.4 Muşchii piciorului…………………………………………….. 18
I.4 Deficienţele şi traumatismele genunchiului……………....... 21
I.4.1 Picior plat……………………………………………………... 21
I.4.2 Genu Valgum........................................................................... 23
I.4.3 Genu Varum............................................................................. 24
I.4.4 Ruptura de menisc.................................................................... 25
I.4.5 Ruptura de ligament................................................................. 26
Capitolul II …………………………………………………………………. 27
II.1 Data, locul şi subiectul cercetării………………………………. 26
II.2 Aparate, instalaţii şi materiale…………………………………. 27
II.3 Planul cercetării……………………………………………….. 27
II.4 Metode şi tehnici de cercetare…………………………………. 27
II.5 Procedura de desfăşurare a cercetării………………………….. 29
II.6 Bilanţul articular al membrului inferior………………………… 29
II.6.2 Proba Harvard…………………………………………………… 30
II.6.3 Bilanţul muscular al membrului inferior………………………... 31
Capitolul III ………………………………………………………………….. 56
III.1 Interpretarea datelor……………………………………………. 57
Concluzii………………………………………………………… 60
Recomandări……………………………………………………. 61
Interdicţii……………………………………………………….. 61
Bibliografie…………………………………………………….. 62
Anexe……………………………………………………………. 64

3
 INTRODUCERE

MOTIVUL ALEGERI
Ligamentul încrucişat anterior este unul din cele patru ligamente primare din jurul
articulaţiei genunchiului şi este un stabilizator important al genunchiului. 
Ligamentul încrucişat anterior poate fi urmarea unei traume sau a unei activităţi
sportive. Există două tipuri de tratament: nechirurgical şi chirurgical (reconstrucţia de
ligament încrucişat anterior). În cazul în care genunchiul are un deficit sau nu există
suficient ligament încrucişat anterior, reconstrucţia se va baza pe celelalte trei ligamente (dar
şi pe stabilitatea inerenta a muşchilor şi articulaţiilor înconjurătoare) pentru stabilizarea
articulaţiei genunchiului. Acest lucru nu este întotdeauna suficient şi ar putea să apară
episoade recurente de instabilitate, senzaţia că genunchiul pur şi simplu fuge.
Prin această lucrare am încercat depistarea unor metode de aplicare premature și
sistematice a mijloacelor și procedeelor kinetoterapeutice prin care să refacem mobilitatea şi
tonusul muscular al genunchiului și să oprim posibilele deformări.

ACTUALITATEA TEMEI
Medicina modernă nu se mai limitează numai cu rezultatul tratamentului medical, ci din
contră, încearcă să înapoieze pacientului capacitatea funcțională pentru o viață activă.
Kinetoterapia modernă caută să reducă la maxim pierderile patologice prelungite,
punând accent pe conservarea și recuperarea funcției afectate de boală.
În activitatea de recuperare funcțională un rol important îi revine kinetoterapiei.
Kinetoterapia – terapia prin mișcare se completează perfect cu celelalte mijloace
recuperatorii, în cadrul planului terapeutic general.
Principalul reprezentant este exercițiul fizic, ca o acțiune voluntară, deliberat concepută
și repetată în cadrul unui proces educațional, în scopul realizării unor obiective concrete.
Programul de exerciţii fizice trebuie să fie atent planificat şi permanent adaptat posibilităţilor
şi condiţiei fizice a pacientului.
Practicată în sălile special amenajate, kinetoterapia are rolul principal de recuperare, pe
baza unui program susținut și dozat, adecvat afecțiunii ce trebuie tratată.

4
 Pe lângă rolul său curativ, kinetoterapia are rol de prevenție, prin reeducarea staticii
locale, tonificând și decontracturând masele musculare în cadrul unei reeducări posturale și
kinetice generale.
Pentru aplicarea kinetoterapiei în afecțiunile determinate de leziunile de ligament, există
mijloace variate:
 Hidrokinetorapie;

 Electroterapie;

 Kinetoteapie;

 Masajul terapeutic.

SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII

Scopul acestei lucrări constă în conceperea unui program kinetic, care să ducă la
recuperarea articulaţiei genunchiului după ruptura de ligament încrucişat anterior.

SARCINILE CERCETĂRII
 Cunoașterea cauzelor care generează ruptura de ligament încrucişat anterior;

 Obișnuirea cu un regim de viață activ;

 Cunoașterea mijloacelor kinetoterapiei de acționare în combaterea ligament

încrucişat anterior ;
 Cunoașterea complicațiilor datorate rupturii de ligament încrucişat anterior;
 Acumularea cunoșțintelor teoretice privind recuperarea articulatiei genunchiului
determinate de ruperea ligamentului încrucişat anterior.

OBIECTIVELE CERCETĂRII

 Descărcarea zonelor afectate prin evitarea compresiunilor mecanice pe acestea ( cele

mai nocive sunt eforturile făcute din poziția aplecat înainte și ridicarea de greutăți); un
rol important îl are gimnastica posturală, ajutată acolo unde este indicat, de un mijloc
ortopedic;

 Creşterea mobilităţii articulare

5
  Combaterea atrofiilor musculare și a osteoporozei de imobilizare;

 Reeducarea respiratorie.

IPOTEZA CERCETĂRII
Ipoteza a pornit de la premisa că stabilirea unui program adecvat de kinetoterapie,
asociat cu o bună cooperare din partea pacientului, pot aduce rezultate semnificative în
recuperarea articulatiei genunchiului determinate de ruperea ligamentului încrucişat.
 

6
 CAPITOLUL I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

I. GENERALITĂȚI
I.1 Articulaţia genunchiului
Articulaţia genunchiului este cea mai mare articulaţie a corpului omenesc. Atenţia mai
deosebită ce i se întemeiează pe câteva observaţii de ordin general, şi anume : 1) comparativ
cu alte articulaţii mari ( şold, scapulohumerala) este mai puţin acoperită şi protejată de părţi
moi, ceea ce explică frecventele sale expuneri la acţiunea factorilor nocivi; 2) este ca un
segment de cerc ci că o curbă spirală, condiliul medial e mai îngust şi mai lung ( aproximatix
10 mm) decât cel lateral ( aproximativ 8 mm). Condilii femurali sunt acoperiţi de un cartilaj
hialin, gros de 2-3 mm.[ PAPILIAN, V., 1982, pag 131]
Epifiză superioară a tibiei prezintă faţă superioară articulară cu cele două fose
articulare(cavităţi glenoide) separate prin eminenţa intercondiliana sau spina tibiei. Cartilajul
care acoperă fosele articulare este mai subţire în partea periferică a acestora şi mai gros în
partea centrală ( 6-7 mm). El este foarte elastic şi are rolul de a atenua presiunile şi
traumatismele produse de mişcările ce se efectuează în mers fugă sau sărituri.
Corespunderea suprafeţelor articulare se face astfel: faţă patelară a femurului răspunde fetei
posterioare a patelei ( creastă şi fetişoarele sale); fetele articulare ale platoului tibiei; eminenţa
intercondiliană continuă, creastă patelei. În această articulaţie nu există o concordanţă perfectă
între suprafeţele oaselor. Pentru atenuarea acestei nepotriviri se dezvoltă fibrocartilajele
semilunare. Aici ligamentele şi muşchii, în special, la soliditatea articulatiei.[ BOTEZ,P., 2001
pag.23]

Fig 1. Articulatia genunchiului

Sursa:(1)[http://www.innerbody.com/image/skel16.html]

7
I.1.2 Meniscurile

Meniscurile intraarticulare ( meniscus lateralis et medialis) sunt două fibrocartilaje ce

s-au dezvoltat la periferia fiecăreia din fosele articulare tibiale. Rolul lor este de a contribui la
o mai bună concordanţă între suprafeţele condiliene femurale şi fosei articulare al tibiei
insuficient excavate.

Meniscul lateral are formă unui cerc aproape complet; el este întrerupt doar pe o mică
întindere la nivelul eminenţei intercondiliene. Se insera prin cornul anterior şi cel posterior la
nivelul eminenţei intercondiliene

Meniscul medial are formă unei semilune, deci cu o întrerupere medială mult mai
mare. El prezintă inserţii mai îndepărtate şi anume: prin cornul anterior, pe marginea
anterioară a platoului tibial, iar prin cel posterior, pe aria intercondiliană posterioară. Cele
două meniscuri sunt unite în partea anterioară printr-o bandeletă transversală, numită
ligamentul transvers al genunchiului.[BLANDINE,C., 2007 , pag.212]
Mijloacele de unire sunt reprezentate printr-o capsulă şi o serie de ligamente.
Capsula- se prezintă ca un manşon care uneşte cele trei oase: femurul, tibia şi patela.
În partea anterioară capsula este perforată de patelă pe marginile căreia se şi inseră. Inserţia
femurală a capsulei are următorul traiect: pleacă din depresiunea de deasupra feţei patelare la
circa 10-20 mm de suprafaţă articulară şi descinde pe laturile condililor până sub epicondili.
Capsula articulară mai prezintă o particularitate importantă: ea aderă de baza
meniscurilor şi astfel est împărţită în două porţiuni: una suprameniscală şi altă submeniscală.
Structura capsulei: este construită din fibre longitudinale, mai evidente pe părţile
marginale; din aceste fibre unele merg de la femur până la tibie, iar altele sunt întrerupte de
meniscuri. Pe lângă fibrele longitudinale mai există fibre transverse şi oblice. Capsula este
mai slabă înainte şi pe feţele marginale, dar mai densă pe partea posterioară; la acest nivel este
întărită de două calote fibroase, care se mulează pe condilii femurali.[ ZAMORA, E., 2006,
pag.65]
Ligamentele posterioare ale articulaţiei genunchiului:
Ø ligamentul popliteu oblic;

Ø ligamentul popliteu arcuat.

Ligamentele colaterale ale articulaţiei genunchiului:

Ø ligamentu colateral fibular;

8
 Ø ligamentul colateral tibial.

Ligamentele încrucişate ale articulaţiei genunchiului:

Ø ligamentul încrucişat anterior;

 ligamentul încrucişat posterior.[ CIOROIU,S.G., 2007, pag. 67]

I.1.2.2 Ligamentele posterioare - partea posterioară a articulaţiei genunchiului se găseşte un

plan fibros, având diferite provenienţe. El este aşezat asemenea unei punţi peste scobitura
intercondiliana şi e format din trei părţi: una în mijloc şi două pe laturi.
Ligamentul popliteu oblic reprezintă o expansiune largă şi sidefoasa care porneşte
din tendonul muşchiului semimembranos, îndreptându-se în sus şi în afară, spre a se termina
spre calota fibroasă corespunzătoare condiliului lateral.
Ligamentul popliteu arcuat se prezintă ca o bandă fibroasă cu concavitatea superioară
ce pleacă de pe condiliul lateral şi merge înăuntru către fosa intercondiliana, trecând pe sub
ligamentul popliteu oblic, pentru a se pierde în capsulă.

I.1.2.3 Ligamentul colateral fibular se insera în partea superioară pe epicondilul lateral al

femurului, iar în cea inferioară pe partea anterolaterală a capului fibulei, înaintea vârfului
capului.[STEFANET, M., 2007, pag. 221]

Ligamentul colateral tibial se inseră în partea superioară pe epicondiliul medial al

femurului, iar în cea inferioară pe fata mediala a tibiei. În grosimea acestui ligament se
deosebesc trei feluri de fibre: verticale, situate în partea cea mai anterioară şi întinse de la
femur la tibie; oblice descendente, care plecate de la femur se îndreaptă în jos, răsfirându-se
pe meniscul medial; oblice ascendente, îndreptate de la tibie înspre mensicul medial.

I.1.2.4 Ligamentul încrucişat anterior se inseră prin capul inferior pe aria intercondiliana
anterioară a tibiei, iar prin cel superior pe fata intercondiliană a condiliului lateral.

Ligamentul încrucişat posterior se inseră pe aria intercondiliană posterioară a tibiei,

de aici se îndreaptă în sus, înainte şi înăuntru, pentru a se fixa pe fata intercondiliană a
condiliului medial. Pe partea anterioară şi posterioară a acestui ligament se distinge câte un
fascicul, numit ligament menisco-femural anterior, respectiv posterior.[ALBU I.,1998, pag.
245]

9
I.3 MUŞCHII MEMBRULUI INFERIOR
I.3.1 Muşchii bazinului
Ei formează o aglomerare de musculatură atât de puternică cum nu se mai găseşte în
altă parte a corpului, alcătuind un adevărat con muscular în jurul articulaţiei coxofemurale, în
majoritatea lor sunt voluminoşi, relativ scurţi şi puternici, deci muşchi de forţă.Embriologic,
toţi muşchii bazinului sunt autohtoni, adică aparţin membrului inferior, nu şi trunchiului, spre
deosebire de membrul superior, unde în timpul dezvoltării au loc deplasări şi suprapuneri de
muşchi ai membrului cu cei ai trunchiului.
După aşezarea lor faţă de bazin şi faţă de articulaţia coxofemurală, se împart în două
grupe:
a) Grupul anterior sau interior, format de muşchiul iliopsoas şi de inconstantul muşchului
psoas mic; sunt situaţi în interiorul pelvisului mare. împreună cu pătratul lombar, aceştia intră
şi în constituţia peretelui abdominal posterior, motiv pentru care pot fi studiaţi şi la muşchii
abdomenului. După inserţia lui pe femur, şi după acţiune, psoasul mare aparţine însă
membrului inferior.
b) Grupul posterior sau exterior cuprinde un număr de 10 muşchi aşezaţi pe suprafaţa
exterioară a pelvisului (obturatorul intern şi piriformul au migrat în mod secundar spre
interiorul pelvisului). [PAPILIAN, V.,1982, pag.226]
Corpurile lor musculare se suprapun în două sau chiar trei planuri pe faţa posterioară,
respectiv laterală a bazinului, formând în totalitatea lor fesa. Tensorul fasciei lata este o
dependinţă a gluteului mijlociu; el a dobândit în mod secundar inserţia terminală pe tractul
iliotibial, având astfel o acţiune asociată cu o porţiune a gluteului mare. După aşezarea
topografică, el poate fi descris şi la muşchii coapsei, fiind situat la limita între fesă şi coapsă.
[ STEFANET, M, 2007 pag. 331]

MUŞCHII ANTERIORI AI BAZINULUI

Muşchiul iliopsoas este un muşchi complicat, alcătuit din două porţiuni: Muşchiul
psoas mare şi muşchiul iliac; ei sunt izolaţi în pelvis, dar au o inserţie comună pe trohanterul
mic.
Muşchiul psoas mare este lung şi fusiform. Sunt aşezaţi cu corpul muscular la nivelul
bazinului şi se întind de aici până la extremitatea superioară a femurului. La om, în urma
ortostatismului, muşchiul şi-a schimbat raporturile şi înconjură anterior articulaţia

10
coxofemurală şi marginea anterioară a coxalului, care îi serveşte ca hipomohlion: prin aceasta
creşte mult eficienţa lui funcţională.
Inserţii- Muşchiul psoas mare ia naştere: 1) pe faţa laterală a corpului ultimei vertebre
toracice şi a primelor patru vertebre lombare; 2) pe procesele costale ale acestor vertebre; pe
discurile intervertebrale corespunzătoare. Fasciculele musculare care iau astfel naştere se
aşază pe două planuri: unul profund şi lateral, celălalt superficial şi medial; între ele este situat
plexul lombar.
Acţiune- Psoasul mare este singurul muşchi al membrului inferior care depăşeşte în sus
pelvisul, devenind astfel muşchi pluriarticular. El trece nu numai peste articulaţia
coxofemurală, dar şi peste articulaţiile intervertebrale de la ultima vertebră toracică până la
sacru. Totuşi, acţiunea principală o are asupra articulaţiei coxofemurale.
Muşchiul iliac este un muşchi lăţit de formă triunghiulară
Inserţii- Se însera în sus pe fosa iliacă pe care o căptuşeşte şi trece apoi împreună cu
psoasul mare prin lacuna musculaia.
Acţiune- Muşchiul iliac este uniarticular, acţionând exclusiv asupra articulaţiei
coxofemurale.
Muşchiul psoas mic (M psoas minor). La om este un muşchi rudimentar şi inconstant
(lipseşte în peste 50% din cazuri) este aşezat înaintea psoasului mare.
Inserţii- Ia naştere pe corpul vertebrelor T12, L,' şi pe discul intervertebral dintre ele.
Corpul muscular este subţire şi turtit şi se continuă cu un tendon lung ce se insera în mod
variabil pe fascia iliacă sau prin intermediul arcadei iliopectinee pe eminenţa iliopubiană.
Acţiune- Prin tracţiune asupra fasciei iliace şi a arcadei iliopectinee menţine deschisă
lacuna musculară şi protejează astfel nervul femural de comprimare în timpul contracţiei
psoasului mare.[BACIU, C.,1981 , pag. 391]

MUŞCHII POSTERIORI AI BAZINULUI

Muşchiul gluteu mare sau fesierul mare (M. gluteus maximus) este cel mai
superficial şi cel mai voluminos muşchi al regiunii şi unul dintre cei mai puternici muşchi ai
corpului. Este scurt şi patrulater, orientat transversal, situat înapoia articulaţiei coxofemurale
Inserţii- Are originea pe tuberozitatea ischiadică şi se termină pe creasta
intertrohanterică.
Acţiune- Cu toate că este mic, constituie un important rotator în afară, având o poziţie
favorabilă faţă de axul rotaţiei.

11
 Muşchiul gluteu mijlociu sau fesierul mijlociu(M. gluteus medius) este un muşchi
puternic, de formă triunghiulară, cu vârful înjos, acoperit în parte de gluteul mare, în parte de
fascia gluteală.
Inserţii- El se prinde pe câmpul osos cuprins între linia gluteală anterioară şi cea
posterioarâ ale aripii iliace şi pe porţiunea corespunzătoare a crestei iliace; mai ia origine pe
faţa profundă a fasciei care îl acoperă. Fasciculele musculare converg către trohanterul mare
şi se insera pe faţa lui laterală.
Acţiunea- Este comuna cu cea a gluteului mic.
Muşchiul gluteu mic sau fesierul mic este un muşchi triunghiular.
Inserţii- Ia naştere pe câmpul osos al feţei gluteale situat între linia gluteală anterioară
şi cea inferioară; fasciculele converg spre un tendon puternic, care se insera pe trohanteral
mare. între tendon şi trohanter se află bursa lui sinoviala.
Acţiunea- Muşchiul are dispoziţie în evantai (fasciculele au direcţie diferită faţă de
axele mişcării), din care cauză el poate acţiona cu componente funcţionale diferite, chiar
opuse, în cadrul aceluiaşi muşchi.
Muşchiul tensor al fasciei lata are o formă patrulateră şi este situat la unirea părţii
laterale a fesei cu faţa anterioară a coapsei. Din punct de vedere topografic aparţine mai mult
coapsei; totuşi este studiat aici, fiind o dependinţă a muşchiului gluteu mijlociu (embriologic
se desprinde din acelaşi blastem şi este inervat din acelaşi nerv).
Inserţii- Are originea pe spina iliacă anterosuperioară. Merge în jos şi înapoi, trece
peste trohanterul mare şi apoi se fixează pe tractul iliotibial. Corpul muscular e cuprins într-o
dedublare a fasciei femurale.
Acţiune- Prin intermediul tractului iliotibial acţionează la distanţă asupra întregului
complex aponevrotic şi fascial al coapsei, asupra articulaţiei genunchiului şi
asupra gambei. El are un traiect paralel cu al psoasului, fiind şi el flexor al coapsei; este, de
asemenea, abductor al coapsei. Acţiunea asupra genunchiului este mai slabă: el fixează
genunchiul extins şi continuă flexiunea lui dacă, în prealabil, a fost flexat de alţi muşchi.
Muşchiul piriform, este triunghiular si turtit, are originea pe faţa anterioară a sacrului.
Insertii- Părăseşte bazinul prin orificiul ischiadic mare şi se inseră pe trohanterul mare.
Acţiune- Este un rotator lateral, abductor şi extensor al coapsei.
Muşchiul obturator intern, are originea pe marginile orificiului obturat, pe faţa internă
a membranei obturatorii (exclusiv regiunea şanţului obturator) şi ieşind din bazin prin orificiul
ischiadic mic.
Inserţii- Se inseră în fosa trohanterică.

12
 Acţiune- Este rotator lateral al coapsei. [PAPILIAN, V., 1982, Vol I ,pag.226]

Muşchiul gemen superior, are originea pe spina ischiadică, iar muşchiul gemen
inferior, pe tuberozitatea ischiadică. Aceşti doi muşchi se îndreaptă lateral de-a lungul
marginilor obturatorului intern şi destul de frecvent se unesc între ei şi, terminându-se pe
tendonul obturatorului intern.
Inserţii- se inseră pe fosa trohanterică. Aceşti muşchi sunt consideraţi ca un singur
muşchi– triceps coxal.
Acţiune- Cei trei muşchi sunt rotatori laterali ai coapsei.
Muşchiul obturator extern, m. obturatorius externus, are originea pe faţa externă a
pubisului, a ischionului şi a membranei obturatoare.
Inserţii- Se insera în fosa trohanterică.
Acţiune- Este rotator lateral al coapsei. Trecând pe sub colul femural, formează
împreună cu
ligamentul ischiofemural o ansă musculo-ligamentară, contribuind în acest fel la menţinerea
capului femural în articulaţie.[STEFANET, M., 2007, pag. 331,;]

1.3.2 MUŞCHII COAPSEI

Muşchiul croitor-este cel mai lung muşchi al corpului ( 50 cm ), având originea pe
spina iliacă antero-superioara a coxalului şi inserţia pe fata mediala a tibiei.

Muşchiul cvadriceps femural prezintă patru capete de origine:

Ø vastul lateral ( faţa laterală a femurului)

Ø vastul medial ( faţa mediala a femurului )

Ø vastul intermediar (faţa anterioară a femurului )

Ø dreptul femural ( două capete, pe spina iliacă antero- inferioară şi pe sprânceana

acetabulară) [CIOROIU,S.G., 2007, pag. 82]

Muşchii regiunii mediale

Această regiune cuprinde cinci muşchi :

Ø muşchiul pectineu: are originea pe creasta pectineală şi se

însera pe linia pectineală a femurului;

13
 Ø muşchiul adductor lung : are originea pe pubis şi se insera la
nivelul liniei aspre;

Ø muşchiul adductor scurt : are originea pe tuberozitatea

ischiadica şi pe ramura ischiopubiana; se însera la nivelul liniei
aspre şi a epicondiliului lateral al tibiei;

Ø muşchiul gracilis : are originea pe ramura inferioară a pubelui şi

se termină pe fata medială a tibiei; [CIOROIU,S.G., 2007, pag. 82]

Muşchii regiunii posterioare

Ø Stratul muscular superficial constă din trei muşchi. În partea

laterală se afla capul lung al bicepsului femural, iar medial
semitendinosul; ambii coboară din regiunea gluteala; ajung distal
în regiunea posterioară a genunchiului. Acestui strat îi aparţine şi
porţiunea infero-laterala a gluteului mare,care ocupa partea
supero- laterală a regiunii.

Ø Stratul muscular profund prezintă de asemenea două corpuri

musculare; în partea laterală capul scurt al bicepsului femural
care pleacă de pe jumătatea inferioară a liniei aspre şi fuzionează
cu capul lung, care-l acoperă; în partea medială,
semimembranosul, care, ca şi ceilalţi muşchi ischio-crurali,
coboară din regiunea gluteala şi distal ajunge în regiunea poplitee

1.3.3 MUŞCHII GAMBEI

Muşchii gambei sunt grupaţi asimetric în jurul celor trei oase, în aşa fel încât faţa
medială şi marginea anterioară a tibiei şi cele două maleole rămân neacoperite de
musculatură.
Ca şi la antebraţ, corpurile musculare sunt aşezate proximal şi se continuă cu tendoane, de
unde derivă forma caracteristică a gambei.[ ALBU, I.,1998, pag 253]

1.3.4 MUŞCHII REGIUNII ANTERIOARE A GAMBEI

Tibialul anterior este cel mai medial şi cel mai voluminos muşchi al regiunii.
Inserţii- în sus se prinde pe condilul lateral al tibiei, pe faţa laterală a tibiei, pe
membrana interosoasă şi pe faţa profundă a fasciei crurale. Fasciculele musculare converg
14
către un tendon ce trece pe sub retinaculul inferior al extensorilor (prin culisa cea mai
medială) şi se insera pe primul cuneiform şi pe baza primului metatarsian.
Acţiune. Este cel mai puternic flexor dorsal al piciorului; este de asemenea, supinator
şi adductor al piciorului Prin acţiunea lui de flexiune dorsală intervine în locomoţie: la nivelul
membrului de sprijin duce gamba înainte; asupra membrului mobil acţionează de pe gambă şi
ridică piciorul, asigurând scurtarea membrului necesară pendulării. Prin acţiune statică nu
permite răsturnarea înapoi a gambei.
Extensorul lung al halucelui este un muşchi penat, situat lateral de precedentul, între
el şi extensorul lung al degetelor.
Inserţi- Neajungând până la partea superioară a gambei, muşchiul îşi ia originea pe
faţa medială a fibulei (în porţiunea mijlocie) şi pe membrana interosoasă. Tendonul terminal
trece pe sub retinaculul inferior al extensorilor (prin culisa mijlocie) şi se insera pe a doua
falangă a halucelui.
Acţiune- Este extensor al ambelor falange ale halucelui; asupra piciorului are o acţiune
de flexiune dorsală, intervenind astfel în mers. După raportul lui variabil cu axul articulaţiei
talotarsiene mai are şi o slabă acţiune fie de pronaţieabducţie, fie, mai rar, de supinaţie-
adducţie a piciorului.
Extensorul lung al degetelor este un muşchi lung şi turtit, situat lateral de
precedenţii.
Inserţii- Are originea pe fibulă (marginea anterioară, faţa medială şi capul fibulei), pe
condilul lateral al tibiei, pe membrana interosoasă şi pe fascia crurală. Tendonul se împarte în
patru ramuri, care, învelite de o singură teacă sinovială, trec pe sub retinaculul inferior al
extensorilor (prin culisa laterală).
Acţiune- Acţiunea de extensie a degetelor II-V este slabă. Cu mult mai importantă este
acţiunea sa asupra piciorului, fiind flexor dorsal. Spre deosebire de ceilalţi doi muşchi,
acţiunea lui de pronaţie-abducţie este constantă. Are acelaşi rol în mers şi staţiune ca ceilalţi
doi muşchi ai regiunii.
Peronierul al treilea este o porţiune din extensorul lung al degetelor, mai mult sau mai
puţin individualizată din porţiunea inferioară şi laterală a acestuia.
Inserţii. Se prinde pe faţa medială a fibulei (în jumătatea ei inferioară) şi pe porţiunea
învecinată a membranei interosoase. Tendonul trece sub retinaculul inferior al extensorilor
într-o teacă
sinovială comună şi în aceeaşi culisă cu extensorul lung al degetelor; încrucişează extensorul
scurt al degetelor şi se insera pe baza celui de-al V-lea metatarsian.

15
 Actiune- Acţionează numai asupra piciorului, fiind flexor dorsal şi pronator-abductor.
[BACIU, C., 1981, pag. 430]

MUŞCHII REGIUNII LATERALE

Peronierul lung este cel mai superficial şi cel mai lung dintre cei doi.
Inserţii- Se prinde în sus pe capul fibulei şi pe faţa ei laterală, pe cele două septuri
intermusculare şi pe fascia crurală (în treimea lor superioară). Tendonul se formează la
mijlocul gambei; este lung şi coteşte de două ori.
Acţiune- Este cel mai puternic pronator al piciorului (coborând marginea medială şi
folosind pe cea laterală ca hipomohlion), această mişcare este însoţită de abducţie. Luând
maleola laterală drept hipomohlion, are acţiune de flexiune plantară având astfel acelaşi rol în
mers şi în staţiune ca şi muşchii posteriori pe care îi ajută. Accentuează şi susţine bolta
transversală a piciorului ducând marginea medială a piciorului în jos şi în afară.
Peronierul scurt
Inserţii- Se prinde pe faţa laterală a fibulei (în jumătatea ei inferioară) şi pe cele două
septuri intermusculare; tendonul înconjură maleola laterală şi merge împreună cu tendonul
lungului peronier pe faţa laterală a calcaneului, unde tendoanele celor doi muşchi se
încrucişează; se termină pe tuberozitatea metatarsianului V.
Acţiune- Ca şi precedentul este flexor plantar şi pronator-abductor al piciorului;
acţionează însă prin ridicarea marginii laterale a piciorului şi are deci tendinţa de turtire a
boitei transversale, favorizând astfel instalarea piciorului plat.[PAPILIAN, V., pag.242]

16
MUŞCHII REGIUNII POSTERIOARE

Muşchiul gastrocnemian: are originea la nivelul condililor femurali medial şi lateral;

se insera pe tuberozitatea calcaneului
Muşchiul solear: se prinde de capul fibulei, pe faţa posterioară a acesteia precum şi pe
linia solearului de la nivelul tibiei;
Muşchiul gastrocnemian şi solear formează tricepsul sural.
Muşchiul plantar: are originea pe condiliul lateral al femurului şi se termină pe
marginea medială a tendonului lui Achile;
Muşchiul popliteu: are originea pe condiliul lateral al femurului şi se termină pe faţa
posterioară a tibiei;
Muşchiul flexor lung al degetelor: are originea pe fata posterioară a tibiei şi se insera
pe falangele distale ale degetelor 2-5;
Muşchiul tibial posterior: are originea pe membrana interosoasă şi se insera la nivelul
osului navicular;
Muşchiul flexor lung al halucelui: are originea pe faţa posterioară a fibulei şi se insera
pe falangă distala a halucelui.[STEFANET, M., 2007, pag. 339]

17
 Fig 2. Partea posterioară a gambei
\Sursa:(2)[https://byosis.wikispaces.com/file/view/gamba-post.jpg/125363385/gamba-
post.jpg]

1.3.4 MUŞCHII PICIORULUI

Topografic deosebim muşchii dorsali şi muşchii plantari ai piciorului.[ CIOROIU,S.G., 2007,

pag. 85]
MUŞCHII REGIUNII DORSALE A PICIORULUI
Muşchiul extensor scurt al degetelor, , este situat dedesubtul tendoanelor
extensorilor, cu originea pe faţa dorsală a calcaneului, acoperind faţa dorsală a scheletului
piciorului şi articulaţiile acestuia. Muşchiul se împarte în trei fascicule care se continuă cu
câte un tendon pentru degetele 2 – 4. Aceste tendoane se alătură marginii laterale a
tendoanelor muşchiului extensor lung al degetelor şi se inseră pe baza falangelor medii şi
distale.
Acţiune- Ia parte la extensia degetelor.
Muşchii plantari
Muşchii regiunii plantare se împart în trei grupe: medială, laterală şi mijlocie. În
grupa medială se găsesc muşchii care acţionează asupra halucelui.
Muşchiul abductor al halucelui, este cel mai medial şi superficial muşchi al
regiunii, cu originea pe tuberozitatea calcaneului, pe retinaculul flexorilor şi aponevroza
plantară. Se inseră pe bază falangei proximale a halucelui.

18
 Acţiune- Este abductor şi flexor al halucelui şi contribuie la menţinerea bolţii
plantare.
Muşchiul flexor scurt al halucelui, are originea pe faţa inferioară a cuneiformilor 2
şi 3, pe cuboid şi ligamentele acestei regiuni şi se inseră pe sesamoidul medial al articulaţiei
metatarsofalangiene a halucelui şi pe baza primei falange.
Acţiune- Este flexor al halucelui şi contribuie la menţinerea bolţii plantare.[ ALBU,
I., 1998 pag. 259]
Muşchiul adductor al halucelui, prezintă două capete de origină – unul oblic şi altul
transversal. Cel oblic începe pe osul cuboid, cuneiform lateral, pe bazele oaselor metatarsiene
II, III
şi IV. Capul transvers are originea pe capsula articulaţiilor metatarsofalangiene III – V.
Ambele capete se unesc într-un tendon comun care se fixează pe baza falangei proximale a
halucelui.
Acţiune- Este adductor al halucelui. Are rol principal, îndeosebi prin capul
transversal, în menţinerea bolţii plantare în sens transversal.[BLANDINE,C., 2007, pag. 281]

GRUPA PLANTARĂ LATERALĂ

Muşchiul abductor al degetului mic, are originea pe tuberozitatea calcaneului şi
aponevroza plantară şi se inseră pe partea laterală a falangei proximale a degetului mic.
Acţiune- Este abductor şi flexor al degetului mic şi contribuie la menţinerea bolţii
plantare.
Muşchiul flexor scurt al degetului mic, are originea pe baza metatarsianului V, pe
aponevroza plantară, pe ligamentul plantar lung şi se inseră pe baza primei falange a degetului
mic.
Acţiune- Este flexor al degetului mic şi contribuie la menţinerea bolţii plantare în
sens longitudinal.
Grupa plantară mijlocie
Muşchiul flexor scurt al degetelor, se află nemijlocit sub aponevroza plantară.
Are originea pe tuberozitatea calcaneului şi aponevroza plantară şi prin patru tendoane se
fixează pe falangele mijlocii ale degetelor II – V. La nivelul degetelor, cele patru tendoane
sunt străbătute de tendoanele flexorului lung al degetelor.
Acţiune- Flectează degetele II – V şi împreună cu aponevroza plantară are rol în
menţinerea boltei plantare în sens longitudinal.

19
 Muşchiul patrat al plantei, numit şi accesorul flexorului lung al degetelor, se
găseşte sub flexorul scurt al degetelor şi are originea prin două capete – medial şi lateral, de la
suprafaţa inferioară şi medială a calcaneului. Ambele capete se îndreaptă anterior şi formează
un corp muscular unic, care se inseră distal pe tendonul flexorului lung al degetelor la nivelul
împărţirii acestuia în cele patru tendoane terminale.
Acţiune- Ia parte la flexia degetelor.
Muşchii lombricali, sunt în număr de patru, subţiri, fusiformi. Plecând de pe
tendoanele flexorului lung al degetelor se îndreaptă spre marginea medială a falangelor bazale
ale degetelor II - V.
Trimit şi o expansiune dorsală slabă care intră în componenţa aponevrozei dorsale a
piciorului.
Acţiune- Flectează falangele proximale şi extind falangele mijlocii.
şi distale ale degetelor II – V.
Muşchii interosoşi, sunt cei mai profunzi din regiunea plantară şi ocupă spaţiile
intermetatarsiene respective. Sunt patru dorsali şi trei plantari.
Muşchii interosoşi plantari, au originea pe partea laterală a metatarsienelor III –
V şi se inseră pe suprafaţamedială a falangelor proximale ale degetelor III – V şi pe
aponevroza dorsală a piciorului.
Acţiune- Apropie degetele III – V de axul piciorului şi flectează falangele
proximale ale acestor degete.
Muşchii interosoşi dorsali, au origine dublă de pe feţele care se privesc ale
metatarsienelor I – V. Tendoanele se inseră pe baza falangelor proximale şi pe tendoanele
extensorului lung al degetelor.
Acţiune- Îndepărtează degetele de axul piciorului şi flectează falangele
bazale ale degetelor.[BLANDINE,C., 2007, pag. 281]

20
 Fig 3. Grupa plantară mijlocie
Sursa:(3) [Franh H. Netter. MD ,2013, PLANSA 514]

1.4 DEFICIENŢE ŞI TRAUMATISMELE GENUNCHIULUI

1.4.1 PICIOR PLAT

21
 Fig.4: Picior Plat
Sursa : (4)[ http://www.lectiadeortopedie.ro/piciorul-plat-valg/]

Platfusul – piciorul plat sau arcada căzută - este o condiție medicală obținută prin
aplatizarea bolților piciorului, făcând ca suprafața tălpii să vină în întregime sau aproape în
întregime în contact cu solul. Este o deficiență ce se încadrează în modificările structurale ale
suprafeței de sprijin.[ http://frr.ro/2012/04/14/sfatul-medicului-platfusul-piciorul-plat-privire-
sintetica/]
Clasificare:        
-Piciorul contractat (dureri vii pe faţa internă şi plantră a piciorului) iradiate in
membrul inferior- contractură a muşchilor gambieri ce încearcă să menţină bolta piciorului;
mers pe partea externă a piciorului; proeminenţa tendoanelo extensorului comun al degetelor
contractat; semnul Gosselin (Durere intensa la abductia membrului inferior): imobilitatea
piciorului.
-Piciorul plat reducibil (dureri la eforturi şi oboseală la mers, ortostatism prelungit:
axa mediană gambei face cu axa calcaneului un unghi obtuz deschis în afară de peste 10°. 
Cauzele care pot duce la apariţia piciorului plat sunt multiple şi variază, fiind legate, în mare
măsură, de condiţiile fiziologice, patologice şi sociale specifice acestor perioade. Aceste
cauze se pot diferenţia în funcţie de vârstă astfel:
1) In prima copilarie:

 Factori familiali;

 Factori congenitali;

22
  Primii pasi.

2) In a doua copilarie :
 Rahitismul;

 Tulburări de crestere;

 Toxiinfecţii.

3) In adolescentă :
 Pubertatea;

 Slabiciune musculara legata de crestere.

4) La adult :
 Profesii cu ortostatism prelungit;

 Obezitate;

 Viaţa sedentară [http://dr-tunde-pantea.blogspot.ro/2013/07/ce-este-piciorul-plat-

ce-se-intampla-si.html

1.4.2. GENU VALGUM

23
 Fig.5 Genu Valgum
Sursa : (5)[http://medical-dictionary.thefreedictionary.com/genu+valgum]

Genu valgum ( genunchi în „X” )este o deformare a genunchilor cu deviaţia gambei

spre exteriorul axei membrului inferior cu proeminenţa genunchiului spre interior.

    Clasificare :

Ø Gradul I : distanţa intermaleolară : 2.5 cm;

Ø Gradul II : distanţa intermaleolară : 2.5 – 5 cm;
Ø Gradul III : distanţa intermaleolară : 5 – 7 cm;
Ø Gradul IV : distanţa intermaleolară : peste 7 cm.

    Cauze :

 Hiperlaxitate a ligamentelor interne ale genunchiului

 Unele sechele de fractură
 Rahitism [http://www.fitmed.ro/afectiuni/Genuvalgum.html]

1.4.3 GENU VARUM

24
 Fig.6 Genu Varum
Sursa: (6)[https://en.wikipedia.org/wiki/Genu_varum],

Genu varum sau picioare “în paranteză” este o afecţiune de structură a piciorului

care constă în deviaţia/îndoirea piciorului către interiorul axei membrului inferior, cu
proeminenta genunchiului în afară.

Clasificare :
Ø Gradul I : distanţa intermaleolară : 2.5 cm;
Ø Gradul II : distanţa intermaleolară : 2.5 – 5 cm;
Ø Gradul III : distanţa intermaleolară : 5 – 7 cm;
Ø Gradul IV : distanţa intermaleolară : peste 7 cm.

Cauze :

 Boala Blount
 Anomalii scheletice
 Rahitism[http://www.mamicamea.ro/sanatate-copii/genu-varum-sau-picioare-in-
paranteze.html

1.4.4 RUPTURA DE MENISC

25
 Fig. 7 Ruptura de menisc
Sursa: (7)[http://www.lectiadeortopedie.ro/ruptura-de-menisc/]

Ruptura de menisc este un accident survenit pe o meniscopatie preexistenta care a creat o

degenerescenţă, cu sau fără depunere de calcar. Se poate prezenta ca ruptura longitudinală
completă (care este caracteristică mai ales meniscului extern) sau că ruptura oblică sau
combinată cu dezinserţie.

Ruptura de menisc se poate prezenta ca:

Ø ruptura longitudinală (complexă) caracteristică mai ales meniscului intern;

Ø rupturi transversale, caracteristice meniscului extern;
Ø ruptura oblică;
Ø combinată cu dezinserţia fie a coarnelor fie periferică.
Există trei mecanisme care ar produce rupturile meniscului:
Ø Flexie urmată de o extensie puternică asociată cu o rotaţie a genunchiului în timp ce tibia
este fixată, prin blocare la sol a piciorului. La sportivi blocarea piciorului la sol prin
crampoanele ghetelor este o cauză frecvenţă (56 % din rupturile de menisc sunt întâlnite la
fotbalişti);
Ø Asocierea concomitentă a unei flexii cu rotaţie externă şi vag forţat, ceea ce deschide
interlinia internă articulară şi va încarcera meniscul, care va fi strivit la extensia
următoare;
Ø În cadrul unor traumatisme complexe ale genunchiului, soldate cu fracturi de platou sau
cu rupturi de ligamente, încrucişate sau laterale.[ BOTEZ,P.,2001, pag. 127]

1.4.5. RUPTURA DE LIGAMENT

26
 Fig. 8 Ruptura de ligament încucisat anterior

Sursa: (8)[http://www.lectiadeortopedie.ro/ruptura-ligamentului-incrucisat-anterior-lia/]

Ruptura de ligament reprezintă cel mai sever grad de lezare ligamentara ce survine în

urma exercitării unui stres major la nivelul articulaţiei, dincolo de posibilităţile normale de
funcţionare ale acesteia.

Clasificarea leziunilor ligamentare:

Ø Gradul 1 : ligamentul este uşor lezat, fiind încă capabil de a menţine articulaţia stabilă;

Ø Gradul 2 : ligamentul este întins până în puctul când devine larg, condiţia mai este
denumită ruprtura parţială a ligamentului;
Ø Gradul 3 : acest tip de întindere reprezintă ruptura completă ligamentara, în care
ligamentul este format din două părţi, iar articulaţia devine instabilă.

Cauze :

 Răsucirea genunchiului cu planta fixată;

 Tocuri înalte;
 Instabilitatea primară a articulaţiei.[ http://www.romedic.ro/ruptura-de-ligament]

CAPITOLUL II
ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRII
27
II.1 Data, locul şi subiectul cercetării

În cadrul studiului a fost evaluat un subiect cu ruptura de ligament încrucişat anterior stâng,
aflat în evidenţă Policlinica Medlife, Braşov.

II.2 Aparate, instalații și materiale

 Electroterapie;
 Masaj;
 Sala de kinetoterapie;
 Goniometru;
 Hidrokinetoterapie

Toate acestea au fost folosite în cadrul recuperării pacientului P.M

II.3 Planul cercetării

 Cercetări bibliografice;
 Anamneza pacientului;
 Elaborarea programului kinetoterapeutic;
 Aplicarea programului;
 Analiza şi interpretarea datelor obţinute;
 Elaborarea concluziilor şi recomandărilor.

II.4 Metode şi tehnici de cercetare

Pentru realizarea cercetării am folosit următoarele metode: 

Metoda colectării informațiilor:

 metoda documentării a fost făcută în urma căutărilor surselor bibliografice în care a
fost tratată leziunea ligamentului incrucisat anterior stang;
 metoda studiului de caz a fost realizată prin consultarea fișei medicale a pacientului
ce a făcut recuperare în cadrul policlinicii Medlife;

28
  metoda observației a reprezentat punctul de plecare în obținerea materialelor
concrete;
 metoda convorbirilor directe cu medicii și cu pacientul s-a realizat pe baza unui plan
stabilit anterior, scopul fiind obținerea datelor necesare despre subiect;
 metoda experimentului a reprezentat verificarea ipotezei;

b.  Metoda analizei a reprezentat urmărirea individuală a pacientului după aplicarea

tratamentului prin kinetoterapie.
c.  Metoda grafică a fost folosită pentru a evidenția nivelul de la care s-a pornit și
evoluția pacientului ulterioară. [Turcu, I., , 2007, pag20-22;]

Metoda analizei a reprezentat urmărirea individuală a pacientului după aplicarea

tratamentului prin kinetoterapie.

Metoda grafică a fost folosită pentru a evidenția nivelul de la care s-a pornit și
evoluția pacientului ulterioară.

Metoda experimentului
Metoda experimentală reprezintă un sistem complex de cunoaștere a realității care
verifică o relație presupusă dintre două fenomene, prin provocarea și controlul acestora de
către experimentator.
Experimentul este o producere sau modificare intenționată a fenomenului cu scopul de
a-l studia în condiții mai favorabile.
Experimentul presupune stare activă a subiectului unei cercetări implicând o
activitate metodică și orientară spre scopul precis de verificare a unei ipoteze. Experimentul
este o activitate complexă cu caracter premeditat care se desfășoară pe baza unui
raționament logic și care următrește producerea unui fenomen în condițiile dorite de
cercetător.
a) Variabilele externe (ambientale) sunt caracteristicile situaţiei în care se desfăşoară
experimentul. În cazul experimentului de laborator, aducerea subiectului în mediul artificial
al laboratorului poate influenţa puternic subiectul şi, de aceea, se încearcă a se minimaliza
efectul perturbator al acestor variabile.
b) Variabilele interne ale subiectului (sau intermediare) sunt reprezentate de stările
emoţionale curente ale subiectului, de tipul temperamental, de personalitate, de experienţa
anterioară. Ele nu pot fi ţinute sub control, dar trebuie incluse în ecuaţie la sfîrşit, în etapa de
interpretare a rezultatelor

29
 II.5 Procedura de desfășurare a cercetării

Cercetarea a durat timp de 2 luni de zile si jumatate, în perioada 25 septembrie 2016-

30 noiembrie 2016. Cu o zi înainte de începerea programului, am măsurat și am evaluat
pacientul din punct de vedere al mobilității, forţei musculare și capacității de efort. Testarea
iniţială pentru cele 3 teste s-a făcut în data de 24 septembrie testarea intermediară s-a făcut în
data de 28 octombrie 2016 iar testarea finală s-a făcut în data de 28 noiembrie 2016

II.6 BILANŢUL ARTICULAR AL MEMBRULUI INFERIOR

ARTICULAŢIA GENUNCHIULUI

Mişcări în plan frontal şi sagital şi ax frontal

Flexia - mişcare posterioară a gambei în plan sagital şi ax frontal. Se testează din decubit
ventral, aşezat cu genunchii îndoiţi. Braţul fix în partea laterală a liniei mediene a coapsei,
între marele trohanter şi condilul lateral iar braţul mobil pe linia mediană a feţei laterale a
gambei spre maleola externă. Amplitudinea mişcării 120 °- 130 °.

Extensia - se realizează prin aceeaşi metodă descrisă la flexie

Goniometrul se plasează astfel:

- axul – în dreptul axului biomecanic al articulaţiei, la 1,5 cm deasupra interliniei

articulaţiei

- braţul mobil – pe linia mediană a feţei laterale a gambei;

- braţul fix se plasează pe linia mediană a feţei laterale a coapsei

Rotaţia internă- mişcare ce apare în timpul flexiei observându-se rotaţia internă a piciorului.

Rotaţia externă- mişcare ce apare în timpul extensiei genunchiului cu orientarea piciorului în

afară. [CORDUN, M.,1989 , pag. 92,]

30
 Sursa: http://cadredidactice.ub.ro/balinttatiana/files/2011/03/evaluarea-aparatului-locomotor-2007.pdf
Pozitia zero (0): decubit lateral cu partea de testat dasupra.

II.6.2 PROBA HARVARD

Este o probă de efort maximală, bazată pe măsurarea frecvenţei cardiace în perioada

de revenire după efort. Este în general folosită pentru a studia comportarea aparatului
cardiovascular în timpul unor eforturi intense.
Subiectul a executat urcări şi coborâri pe o scăriţă în ritm de 30/minut, timp de 5
minute. În momentul în care pacientul a terminat sau a obosit am notat pulsul astfel:
- în primul minut după efort: primele 30" (0-30") = P1
- în al doilea minut după efort: primele 30" (1'00"-1'30") = P2
- în al treilea minut după efort: primele 30" (2'00"-2'30") = P3
După ce am luat rezultatele, am calculat indicele de aptitudine fizică după următoarea
formulă:

T(timpul efortului/sec) x 100

Indicele de aptitudine fizică = ---------------------------------------------------
(P1 +P2+P3) x 2
Interpretarea am facut-o în funcţie de valoarea indicelui de aptitudine fizică astfel:
o sub 55 = condiţie fizică slabă;
o 55 - 79 = condiţie fizică medie;
o 80 - 89 = condiţie fizică bună;

31
 o peste 90 = condiţie fizică excelentă
[http://www.fizioms.ro/edu/lp/data/Probele_de_efort.pdf]

II.6.3 BILANŢUL MUSCULAR AL MEMBRULUI INFERIOR

Flexia

Flexia este realizată de muşchii tibial anterior şi de extensorul lung al degetelor şi al halucelui.

Poziţia FG: decubit heterolateral, cu susţinerea gambei care este flectata, piciorul în poziţie
neutră.

- Pentru f1 se palpează:

· Tibial anterior imediat lateral de creastă tibială, iar tendonul lui pe faţa
anterioară, medial de tendonul lung al halucelui;

· Tendonul extensorului degetelor este pe marginea laterală a gleznei.

- Pentru f2 se execută flexia piciorului.

Poziţia AG: şezând cu gamba atârnând, piciorul în poziţie neutră.

- Pentru f3 picorul este flectat fără deviere în inversie sau eversie;

- Pentru f4, f5 se aplică rezistenta distal, pe fata anterioară a piciorului.

Sursa: http://cadredidactice.ub.ro/balinttatiana/files/2011/03/evaluarea-aparatului-locomotor-2007.pdf

32
 Extensia

Este reazlizata de muşchii triceps sural : gemenii şi solear

Poziţia FG: decubit heterolateral cu gamba şi piciorul testat susţinute, gleznă în poziţie neutră:

- Pentru f1 se palpează:

· Solearul în porţiunea distala posterioară a gambei;

· Gemenii la inserţia pe femur a celor 2 capete.

- Pentru f2 se execută extensia

Poziţia AG: genunchiul flectat la 90°, talpa spre tavan:

- Pentru f3 se face extensia ridicând degetele spre zenit;

- Pentru f4 rezistenţă pe plantă;

- Pentru f5 în ortostatism se face ridicare pe vârful piciorului.[ CIOROIU, S.G.,

Kinetoterapie de la teorie la practică, pag. 110, Editura Universităţii Transilvania, Brasov,
2012;]

Sursa: http://cadredidactice.ub.ro/balinttatiana/files/2011/03/evaluarea-aparatului-locomotor-2007.pdf

33
TRATAMENTUL PRIN ELECTROTERAPIE
Ultrasunetul
Pe regiunea de tratat s-a aplicat un unguent. Timpul de aplicare a fost între 10 si 15 minute.
Numărul ședințelor fiind de 10.

Masajul
Masajul presupune manipularea straturilor superficiale și profunde ale mușchilor și
țesutului conjuctiv in scopul promovării relaxării si stării de bine. [CIOROIU, S.G., 2010,
pag. 5]
Cuvântul provine din arăbescul “massa” ce înseamnă: a atinge, a simți sau a manipula
sau din latinescul “massa” ce înseamnă “masă, masă densă”. Masajul implică acționarea
asupra corpului cu presiune – structurată, nestructurată, staționară sau în mișcare – tensiune,
mișcare, vibrație, manual sau cu ajutorul unor ajutoare mecanice. Țesuturile vizate pot include
mușchi, tendoane, ligamente, piele, articulații, sau alte țesuturi de tip conjunctiv, ca de
asemenea și vasele limfatice sau organele din sistemul gastrointestinal.

Masajul poate fi aplicat cu ajutorul mâinilor, a degetelor, coatelor, genunchilor, frunții

si picioarelor. Există peste 80 de modalități de masaj recunoscute. Printre motivele cele mai
des citate în justificarea introducerii masajului ca terapie se află cererile clienților și
eficacitatea clinică percepută. [IONESCU, A., 1963, pag 24]
Masajul genunchiului operat se executa prin cumularea unei serii de manevre ce se
adreseaza la inceput musculaturii coapsei si gambei urmind incalzirea zonei prin cresterea
circulatiei sanguine locale.
Uneori este necesar sa se insiste asupra acestor regiuni datorita procesului de hipotrofie
musculara ce poate apare in timpul imobilizarii post operator. Asupra acestor regiuni ce se
aplica manevrele de netezire si framintare, care au rol tonifiant major, contribuind la
recuperare. Dupa aceea se trece la masajul propriu-zis al articulatiei genunchiului.
Se incepe cu manevrele de introducere tinind genunchiul bolnav in flexie si netezind de la
articulatia genunchiului in sus spre muschiul cvadriceps care in afectiunile articulare ale
genunchiului prezinta aproape intotdeauna o atrofie pronuntata. In continuare se trece la
frictiune in sus, in jos, lateral sau circular. Se procedeaza in felul urmator: se aplica policele
pe ambele margini ale sacului capsular cuprinzind cu celelalte degete fosa poplitee,
intorcindu-se pe acelasi drum, pana la tuberozitatea tibiei. In partea inferioara se executa
frictiunea mai mult in sens orizontal.
Masajul partii posterioare se face cu genunchiul flectat pentru a patrunde cu degetul mediu si

34
index linga tendoanele muschilor flexori in profunzime si frectionind orizontal, vertical si
circular. Masajul se incepe cu netezirea, dupa care urmeaza kinetoterapia.

PROGRAMUL DE KINETOTERAPIE

Programul s-a efectuat în 3 etape:

I etapă – etapa de refacere a mobilităţii totale a genunchiului. S-a încercat evitarea
complicaţiilor precoce postoperator;
II etapă – etapa corectivă. S-a lucrat pe tonifierea musculară, caracteristică deviațiilor, fiind
în măsură să mențină corecția. Apoi s-a trecut la tonifierea musculaturii membrului inferior;
III etapă – etapa de consolidare și adaptare. Aici s-a încercat să se fixeze rezultatele obținute
până în momentul de față.

Principiul accesibilitații:

Respectarea acestui principiu presupune:

 cunoasterea particularităților psihomotrice ale copiilor cu deficiențe si stabilirea

strategiilor didactice corespunzatoare [Barna, C., 2007, pag 29]

Sala de kinetoterapie include: bănci de gimnastică, mingi medicinale, spaliere, scripeți,

balansoare, steper, benzi elastice, bicicleta medicinală, saltele.

35
Iniţialele subiectului : P.M., Sursă propie.
I. Etapa de refacere a mobilităţii genunchiului
1. Din culcat dorsal, se execută flexia coapsei pe bazin

Dozare: 3 x 8

36
2. Flexia coapsei pe bazin şi a gambei pe coapsă

Dozare 3 x 8

37
3. Din poziţia culcat facial, se execută flexia gambei pe coapsă

Dozare 3 x 8

38
4. Stând la spalier, cu braţele apucat la nivelul umerilor, se execută ridicarea
genunchiului pe a doua treaptă. Revenire la poziţia iniţială

Dozare 3 x 8

39
5. Din poziţia stând la spalier, cu braţele apucat la nivelul umerilor, se execută
genuflexiuni

Dozare: 3 x 8

40
II. Etapa de tonifiere musculară
1. Din culcat dorsal, se execută flexie dorsală. Revenire la poziţia de start

Dozare: 3 x 8

41
2. Din şezut, cu genunchi indoiţi şi mâinile pe mânerul aparatului (couch kettler), se
execută extensia membrelor inferioare simultan cu tragerea bratelor la nivelul plexului,
coatele lipite de corp, revenire la poziţia iniţială

Dozare: 2 x 12

42
3. Din poziţia culcat dorsal se execută flexia coapsei pe bazin şi revenire la poziţia
initială

Dozare: 3 x 8

43
4. Din culcat ventral se execută extensia coapsei pe bazin şi revenire la poziţia iniţială

Dozare: 3 x 8

44
5. Din şezut, cu picioarele pe suport şi braţele apucate simetric de mânerele aparatului,
se execută extensia picioarelor in concomitent cu tragerea bratelor la piept, revenire

Dozare: 3 x 12

45
6. Din poziţia atârnat cu spatele la spalier, se execută ridicarea genunchilor simultan la
piept şi articulaţia gleznei în dorsi-flexie, revenire

Dozare: 3 x 8

46
7. Din poziţia atârnat cu spatele la spalier, se execută ridicarea simultană a picioarelor şi
revenire.

Dozare: 3 x 8

47
8. Din stând cu spatele la spalier şi mâinile la spate, cu elastecul prins de partea distală a
tibiei, se execută ducerea piciorului inainte la 45 de grade.

Dozare: 3 x 8

48
9. Din stand lateral, bratul drept apucat de spalier, se execută abducţia piciorului stâng

Dozare: 3 x 8

49
10. Din poziţia stând lateral stânga, cu bratul drept apucat de spalier, se execută
adducţia piciorului stâng

Dozare: 3 x 8

50
11. Din poziţia stând cu faţa la spalier, braţele apucate la nivelul pieptului, se execută
ducerea piciorului drept in spate

Dozare: 3 x 8

51
III. Etapa de consolidare.
1. Din poziţia stând lateral la spalier, cu bratul apucat de acesta, se execută abducţia la
45 de grade a piciorului drept

Dozare: 3 x 8

52
2. Se execută bicicleta

Dozare: 15 minute

53
3. Din poziţia stând pe steper, se execută jocul de glezne

Dozare: 10 minute

54
Exerciţii de respiraţie:
1. Din poziţia aşezat la perete, cu spatele lipit, se va executa ridicarea bratelor prin
lateral deasupra capului cu inspiraţie, revenire cu expiraţie.

Dozare: 3 x 10

55
Hidrokinetoterapie
Folosirea apei in tratamentul diverselor afecțiuni dateaza din vremuri stravechi.
Chinezii și mai târziu grecii și romanii au pus bazele indicațiilor și aplicațiilor benefice ale
exercițiilor in apă, pentru ca de la inceputul secolului al XVIII-lea să se dezvolte tot mai mult
hidrokinetoterapia ca metoda de tratament nespecifică in cadrul programelor de recuperare
medicală.[KRAUSZ L., KRAUSZ L.T., 2007, pag 15]

Exerciţii hidrokinetoterapeutice executate în apă de adâncime mică:

- Cu spatele sprijinit de marginea bazinului se execută flexia coapsei pe bazin cu

revenire;

- Cu spatele sprijinit de marginea bazinului se execută flexia coapsei pe bazin şi a

gambei pe coapsa cu revenire;

- Din poziţia ortostatică se execută flexia şi extensia membrului inferior;

- Din poziţia ortostatică se execută flexia coapsei pe bazin şi a gambei pe coapsă.

[CIOROIU, S.G., 2012, pag 20]

56
 CAPITOLUL III

Studiul a fost făcut pe un pacient, diagnosticat cu leziune ligament încrucişat anterior

stâng şi leziune grad I menisc intern genunchi stâng, cu vârsta de 30 de ani, de sex masculin,
meserie functionar public.

La examenul clinic, am observat că pacientul avea o mobilitate articulară foarte

scăzută la nivelul articulaţiei genunchiului şi revenirea medie a frecvenţei cardiace după efort.
Pacientul a avut o dezvoltare motorie şi intelectuală normală, iar în timpul metodelor
şi tehnicilor de cercetare totul a decurs normal.

Fiind persoană tânără, am recomandat un program de kinetoterapie atent planificat şi

permanent adaptat posibilităţilor şi condiţiei fizice.

Privind activitatea fizică redusă, am recomandat ca aceasta să fie efectuată progresiv,

adaptat preferinţelor pacientului, cu creşterea treptată a duratei, a gradului şi a frecvenţei
exerciţiilor fizice.

În urma programului de recuperare, am cules date privind, măsurarea bilanțului

articular al genunchiului, bilanțul muscular al genunchiului şi a efortului pacientului pe care
le-am reprezentat în următoarele tabele şi grafice :

57
Bilanțul articular al genunchiului

Tabelul 1 – Date obținute in urma bilanțului articular (°)

Pacientul P.M Testare inițială Testare Testare finală

intermediară
Flexia m.inferior 70° 92° 110°
stâng
Flexia m.inferior 115° 120° 120°
drept (sănătos)

Grafic 1 - Date obținute in urma bilanțului articular

140

120

100

80
Flexia m.i stâng
Flexie m.i drept
60

40

20

0
Testare iniţială Testare intermediară Testare finală

Pacientul P.M, flexia genunchiului stâng este de 110o , de unde rezultă că pacientul a avut un
progres de 18o pe flexie faţă de cele intermediare, 40o faţă de cele iniţiale, iar pe membrul
drept redobândeşte 5 o faţă de cele iniţiale, datorită exrciţiilor care s-au executat simetric.

58
Bilanțul articular al genunchiului

Tabelul 2 – Date obținute in urma bilanțului articular (°)

Pacientul 1 Testare inițială Testare Testare finală

intermediară
Extensia m.inferior 15° 5° 0°
stâng
Extensia m.inferior 0° 0° 0°
drept

Grafic 2 – Date obținute in urma bilanțului articular (°)

Extensia genunchiului
16

14

12

10

8 Extensia genunchiului stâng

Extensia genunchiului drept
6

0
Testare initiala Testare intermediara Testare finala

Pacientul P.M, extensia genunchiului stâng este de 0o , de unde rezultă că pacientul a avut un
progres de 5o pe flexie faţă de cele intermediare, 15o faţă de cele iniţiale, datorită exrciţiilor
care s-au executat simetric.

59
Bilanțul articular al genunchiului

Tabelul 3 – Date obținute in urma bilanțului articular (°)

Pacientul 1 Testare inițială Testare Testare finală

intermediară
Rotatia internă 17° 22° 26°
genunchi stâng
Rotatia externă 20° 28° 32°
genunchi stâng

Grafic 3 - Date obținute in urma bilanțului articular

Rotaţia internă-externă a genunchiului

35

30

25

20
Rotaţie internă genunchi stâng
15
Rotaţie externă genunchi stâng
10

0
Testare iniţială Testare intermediară Testare finală

Pacientul P.M, rotatia internă a genunchiului stâng este de 26o , de unde rezultă că pacientul
a avut un progres de 4o faţă de cele intermediare, 9o faţă de cele iniţiale, iar rotaţia externă
este de 32 o, de unde rezultă că pacientul a avut un progress de 4 o , faţă de cele intermediare,
şi de 12 o faţă de cele iniţiale, fapt ce denotă că tratamentul aplicat pacientului a avut success.

TESTUL HARVARD

60
 Tabel 1 privind măsurarea frecvenţei cardiace în perioada de revenire după efort, la 2 luni
după inceperea programului de recuperare.
Pulsul la 1 minut Pulsul la 2 minute Pulsul la 3 minute
după efort după efort după efort
Valori intermediare 115 b/min 95 b/min 85 b/min
Valori finale 110 b/min 90 b/min 70 b/min

Grafic 1 privind măsurarea frecvenței cardiace în perioada de revenire după efort (b/min)

Test Harvard
140

120

100

80

60

40

20

0
Testare intermediara Testare finala

1 minut 2 minute 3 minute

In urma efectuării testului Harvard, pacientul ne ofera informaţii importante, acesta având
revenire medie a frecvenţei cardiace după efort.

Bilanțul muscular al genunchiului flexie-extensie

61
 Testare inițială Testare Testare finală
intermediară
Bilanţ muscular al F2 F3 F4
flexiei
genunchiului
Bilanţ muscular al F2 F4 F5
extensiei
genunchiului

3 Bilanţ muscular flexie

Bilanţ muscular extensie
2

0
Testare iniţială Testare intermediară Testare finală

Pentru a vedea eficacitatea programului recuperator, kinetoterapeutul realizează un

ultim test pacientului care prezintă F5 pentru extensia genunchiului, cu 3 gradaţii mai mult
faţă de poziţia iniţială, fapt ce arată că programul aplicat pacientului a fost corect şi extensia
este recuperată complet, iar pe flexie prezintă f4, cu 2 gradaţii faţă de poziţia iniţială, valoarea
normală fiind f5.

Testele aplicate de kinetoterapeut relevă importanța programului kinetic în recuperarea

rupturii de ligament incrucişat anterior pe care pacientul o prezintă la nivelul articulației
genunchiului. Progresul stării de sănătate a acestuia este evident, observându-se o creștere
semnificativă a gradului de mobilitate și de forță la nivelul membrului inferior.
CONCLUZII

62
 În urma experimentului efectuat pe baza rezultatelor obţinute şi prin interpretarea lor
ştiinţifică putem formula următoarele concluzii:
1. Documentarea realizată pentru fundamentarea ştiinţifică a demersului de cercetare a
pus în evidenţă existenţa unor metode şi tehnici de evaluare a bilanţului articular, efortul lui şi
a bilanţului muscular, în evaluarea şi monitorizarea valorilor obținute în urma recuperării
articulaţiei genunchiului.
2.S-au înregistrat valori care ne-au indicat o ameliorare progresivă, astfel
recomandările pentru pacient sunt de a se adapta specificului prin continuarea pregătirii în
funcție de recomandările kinetoterapeutului, fapt care denotă îndeplinirea scopului.

                 Din studiul făcut pe pacientul:

 tratamentul ligamentelor incrucişat anterior nu trebuie înțeles separat, ci într-un

context mult mai larg decât cel al corectării deformării genunchiului, întrucât
apare însoțită de abateri de la normal a oaselor, ligamentelor şi meniscului;
 programele de exerciții au avut drept scop corectarea ligamentului incrucişat
anterior, dar au fost incluse și elemente corective pentru deficiențele asociate;
 corectarea concomitentă și a deficiențelor asociate s-a soldat cu o influență
favorabilă, de accelerare a recuperării ligamentului incrucişat anterior;
 tratamentul kinetoterapeutic a fost benefic atunci când s-a aplicat precoce,
odată cu apariția algiilor.             

     Programul de kinetoterapie pentru leziunea de ligament asociat cu mijloacele de

fizioterapie au dus la:
 ameliorarea algiilor la nivelul genunchiului și dispariția lor;
 marirea amplitudinii articulare a genunchiului;
 crearea unui tonus de atitudine, necesar menținerii corecției;
 creșterea tonusului musculaturii coapsei si gambei;
 deblocarea toracelui;                   
 îmbunătățirea parametrilor funcționali specifici funcției pulmonare.

               

  Exercițiul fizic ca mijloc de bază al kinetoterapiei s-a aplicat sub formă de exerciții
dinamice și statice.
63
       În cadrul programului de recuperare, fiecare pacient a primit un program cu regulile
de igienă ale posturii, ce trebuie aplicat în timpul zilei și nopții pentru menținerea rezultatelor
urmărite prin tratament recuperator, care a realizat obiectivul menținerii corecției.

         De un real folos au fost exercițiile de conștientizare a posturii din programul de

kinetoprofilaxie, în care pozițiile corective învățate în sală, se aplică în viața cotidiană.

       Tratamentul prin mișcare va fi continuat pentru a consolida și menține rezultatele

obținute.

Recomandări:
 tratament antiinflamator;
 kinetoterapie și reeducare posturală.

Interdicții:
 menținerea unor poziții fixe pe perioade îndelungate;
 evitarea frigului;
 ridicarea greutăților;
 evitarea răcelii și a gripei

BIBLIOGRAFIE

Pe suport fizic

64
1. ALBU, I., Anatomie topografică, Editura ALL, Bucureşti, 1998;
2. BLANDINE,C., Anatomy of movement, Estland Press, Seattle, 2007;
3. BOTEZ,P., Ortopedie, Editura BIT, Iaşi, 2001;
4. BACIU, C., Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Editura Medicală,
Bucureşti, 1981;
5. BARNA, C., Didactica sportului adaptat, note de curs, Editura Universităţii Transilvania,
Braşov, 2007.
6. CIOROIU,S.G., Esenţial în anatomie şi biomecanică, Editura Universităţii Transilvania,
Braşov, 2007;
7. CIOROIU, S.G., Hidrokinetoterapia deficienţelor fizice, Editura Universităţii Transilvania,
Braşov, 2012;
8. CIOROIU, S.G., Kinetoterapie de la teorie la practică, Editura Universităţii Transilvania,
Braşov, 2012;
9. CIOROIU, S.G., Masaj, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2010;
10. CORDUN, M., Kinetologie medicală, Editura AXA, Bucureşti, 1999;
11. IONESCU, A., Masajul cu aplicaţii în sport, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1963;
12. KRAUSZ L., KRAUSZ L.T., Hidroterapie, Editura Syryus Teka, Miercurea Ciuc, 2007;
13. PAPILIAN, V., Anatomia omului – Aparatul locomotor. Vol I , Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1982;
14. ŞTEFANEŢ, M., Anatomia omului, Vol. 1, Centrul Editorial-Poligrafic Medicină,
Chişinău, 2007;
15. TURCU, I., Metodologia cercetării în educaţie fizică şi sport, Editura Universităţii
Transilvania, Braşov, 2007;
16. ZAMORA, E., Artrologie şi biomecanică, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2006.
17. Franh H. Netter. MD , Atlas de anatomie, EDITIA 5,2013

Pe suport electronic

65
17. http://frr.ro/2012/04/14/sfatul-medicului-platfusul-piciorul-plat-privire-sintetica/
18. http://dr-tunde-pantea.blogspot.ro/2013/07/ce-este-piciorul-plat-ce-se-intampla-si.html
19. http://www.fitmed.ro/afectiuni/Genuvalgum.html
20. http://www.mamicamea.ro/sanatate-copii/genu-varum-sau-picioare-in-paranteze.html
21. http://www.romedic.ro/ruptura-de-ligament
22. http://www.romedic.ro/ruptura-de-ligament
23. http://www.fizioms.ro/edu/lp/data/Probele_de_efort.pdf

ANEXE
66
67
68
69
70