Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiectivele trebuie să precizeze în mod clar scopurile generale ale firmei. Ele pot fi, de
exemplu, atingerea unei anumite părţi de piaţă sau un anumit nivel valoric al vânzărilor sau
profiturilor, dar pot avea şi un caracter intangibil, precum îmbunătăţirea imaginii produsului sau
firmei, dezvoltarea structurii canalelor de distribuţie etc.
Aranjamentul contractual formal poate furniza un mecanism pozitiv şi direct de control
extern, nu însă şi controlul. Pentru un control eficient sunt necesare contracte specifice. Dintre
cele mai obişnuite aranjamente de control sunt contingentările şi cerinţele de licenţiere.
Prevederile contractuale se pot baza pe un mecanism administrativ formal sau depind doar de
încuviinţarea voluntară, însă firma poate să modifice aranjamentele de management, dacă nu
sunt îndeplinite cerinţele contractuale.
În afară de realizarea unor obiective specifice, standardele trebuie să cuprindă şi măsuri
eficiente, precum rata costului de management sau randamentul venitului sau investiţiei. În
calcularea profiturilor se ridică şi problema monedei care va fi folosită, pentru a nu suporta
riscul devalorizării şi inflaţiei.
Standardele trebuie stabilite prin participarea personalului de la sediul central şi cel al
filialelor, pentru a realiza un compromis între scopul firmei şi cerinţele locale.
Activitatea unor servicii sau domenii funcţionale trebuie cunoscută şi de celelalte
compartimente. Firmele cu structura de organizare pe linii de produse necesită o mai mare
coordonare a eforturilor internaţionale decât cele domestice. Firme organizate pe bază
naţională dar care au activităţi externe trebuie să stabilească legături de coordonare în ţările în
care acţionează. Când este posibil, responsabilitatea trebuie precizată pe persoanele care
coordonează efortul pentru a permite un control şi acţiuni centralizate.
Culegerea şi difuzarea informaţiilor pot fi costisitoare, aşa încât sistemul de comunicaţii
trebuie angrenat cu atenţie în mecanismul de raportare. Prea multe informaţii înseamnă
pierdere de timp, iar prea puţine nu furnizează o bază adecvată de control.
Un element cheie al sistemului de comunicaţii îl reprezintă aparatul de culegere a
informaţiilor. Firma trebuie să culeagă date din surse variate prin intermediul cercetărilor
periodice, culegerii automate, registrele firmei şi controalele pe domenii. Datele se obţin de la
personalul din domeniu, agenţi străini, cercetători locali de management şi clienţi.
Performanţele pot fi măsurate prin mijloace financiare sau nefinanciare. Măsurarea
financiară a performanţelor presupune evaluarea activităţii prin intermediul următorilor
indicatori: bugetele, prin care se compară previziunile cu realizările; contribuţia venitului sau
profitului, care poate fi folosită la evaluarea performanţelor în special pe termen lung, întrucât
profiturile pe termen scurt pot fi manipulate. Contribuţia profitului este o măsură de evaluare şi
a succesului conducerii; randamentul investiţiei, care este frecvent folosit în evaluarea
performanţelor deoarece se consideră că testul ultim al performanţei este relaţia dintre profit
şi capitalul investit; venitul rezidual, care are avantajul că reflectă relaţia dintre venit şi costul
investiţiei producerii acelui venit. El este asemănător randamentului investiţiei, doar că se
calculează ca diferenţă şi nu ca raport între venit şi capitalul investit; fluxul de numerar, care
cuprinde amortizarea, plus venitul net (după plata taxelor) şi este un indicator al măsurării
profitabilităţii şi performanţei, des folosit de directorii firmei.
Firma se poate concentra şi asupra unor obiective care nu pot fi măsurate financiar.
Dintre măsurile nefinanciare ale performanţei, mai relevante în managementul internaţional
sunt: penetrarea pieţei sau tendinţa părţii de piaţă, pe produse şi fel de comerţ; rezultatele
vânzărilor externe aferente; numărul de zile de întârziere a creditului, comparat cu media;
atitudinea generală a distribuitorilor şi publicului larg faţă de firmă; compararea rezultatelor
firmei cu cele ale altora similare; creşterea productivităţii din îmbunătăţirile aduse; instruirea şi
perfecţionarea personalului; tendinţele reducerii muncitorilor şi fluctuaţia salariaţilor; calitatea
relaţiilor conducerii firmei cu a filialelor subordonate; valabilitatea noilor idei avansate de
conducere; tendinţele productivităţii muncii şi capitalului.