Sunteți pe pagina 1din 6

Tubul digestiv este alcatuit din urmatoarele segmente: gura, faringe, esofag, stomac, intestinul

subtire si intestinul gros.


Gura - este portiunea initiala a aparatului digestiv, alcatuita din organe si diverse tesuturi.
Superior este bolta palatina, inferior de planseul bucal, lateral de obraji, anterior de buze, si
posterior se continua cu faringele. Cavitatea bucala este captusita cu mucoasa bucala. In
cavitatea bucala se afla cele doua arcade dentare, superioara si inferioara, situate pe maxilar si pe
mandibula. Dintii sunt in numar de 32: 8 incisivi, 4 canini, 8premolari si 12 molari. Limba,
organ muscular situat posterior, prezinta pe fata superioara niste formatiuni numite papile:
filiforme, fungiforme si circumvalate sau gustative, ultimele fiind situate spre radacina limbii si
formand "V"-ul lingual. In cavitatea bucala glandele salivare, parotidele, submaxilare si
sublinguale, excreta saliva.
Functiile pe care le indeplineste gura sunt: functia de masticatie pentru formarea bolului
alimentar, inceputul digestiei glucidelor sub actiunea ptialinei salivare, functia de fonatie, functia
receptoare, functia de aparare si functia fizionomica.
Faringele - este un organ care apartine atat aparatului digestiv cat si aparatului respirator. El se
afla situat in partea posterioara a cavitatii bucale si se continua cu esofagul. Captusit cu o
mucoasa, este bogat in tesut limfoid. In faringe se gasesc amigdalele palatine, amigdala
faringiana pe peretele posterior si amigdala linguala la radacina limbii, legate intre ele prin
numeroase vase limfatice, formand inelul limfatic Waldeyer. Functiile faringelui sunt: functia de
conducere a bolului alimentar catre esofag si functia de aparare impotriva infectiilor, care pot
patrunde pe cale digestiva sau pe cale respiratorie.
Esofagul - este un organ musculo-membranos, tubular, care face legatura intre faringe si stomac.
El incepe la nivelul vertebrei a 7-a cervicale si  se termina in dreptul vertebrei a 11-a toracale;
este lung de 25-32 cm si are un calibru care variaza intre 10 si 22 mm. Are trei stramtori
fiziologice: stramtoarea cricoidiana, stramtoarea de la nivelul incrucisarii cu artera aorta ci cea de
la nivelul cardiei. Ca structura, este alcatuit din trei straturi: la interior se afla mucoasa; urmeaza
tunica mijlocie care este musculara(cu doua straturi, intern si extern); tunica externa formata din
tesut conjunctiv lax.
Stomacul - organ cavitar musculo-glandular, este segmentul tubului digestiv situat intre esofag
si intestinul subtire. Forma lui este asemanatoare cu a unei pere cu varful usor indoit si indreptat
in sus; la examenul radiologic apare ca litera "J" sau ca un carlig. Forma lui este variabila in
functie de: continut, tonicitatea musculaturii proprii, tonicitatea peretelui abdominal, pozitia
individului si volumul organelor vecine. Stomacul este alcatuit din patru paturi: la interior sa afla
mucoasa, apoi submucoasa, musculoasa, iar la exterior este invelit de seroasa peritoneala.
Mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu cilindric, care secreta mucus, si din glandele
stomacului: glande fundice, secretoare de acid clorhidric si pepsina, glandele pilorice si celulele
mucipare, ambele secretoare de mucus. Musculoasa este formata dintr-un strat intern cu fibre
dispuse oblic, un strat intermediar cu fibre circulare si un strat extern cu fibre longitudinale.
Stratul circular la nivelul pilorului, este foarte puternic, constituind sfincterul piloric.
Din punct de vedere fiziologic, stomacul primeste alimente si datorita functiei sale motorie, le
framanta, le amesteca cu sucul gastric si apoi le evacueaza in duoden. Prin functia secretoare,
stomacul intervine in digerarea tesutului conjunctiv si al proteinelor cu ajutorul acidului
clorhidric si al pepsinei. Secretia gastrica este declansata mai intai printr-un mecanism reflex-
nervos, apoi prin meanisme neuro-chimice cu punct de plecare in mucoasa gastrica(faza gastrica
cu secretie de gastrina) si intestinul subtire(faza intestinala).

1
Intestinul subtire - incepe la pilor si se termina la nivelul valvei ileocecale. El are trei segmente:
duoden, jejun si ileon.
Duodenul are forma unei potcoave. I se descriu patru portiuni: prima portiune, bulbul duodenal,
urmeaza imediat dupa pilor si este usor mobila; portiunea a doua, descendenta, este situata in
dreapta coloanei vertebrale si in ea se varsa excretia biliara si cea pancreatica; portiunea a
treia este orizontala, iar portiunea a patra este ascendenta si se continua cu jejunul
formand unghiul duodenojejunal. Structural duodenul este alcatuit din patru straturi: mucoasa,
submucoasa, musculoasa si seroasa peritoneala. Fiziologic, duodenul are doua functii principale:
motorie si secretorie. Motilitatea duodenala impinge chimul alimentar foarte repede in jejun(in
cateva secunde). Secretia duodenala elaboreaza secretina(cu rol in stimularea pancreasului si a
intestinului),enterokinaza si mucus. La nivelul duodenului incepe sa se amestece chimul
alimentar sosit din stomac cu sucul duodenal, bila si sucul pancreatic.
Jejuno-ileonul are un calibru mai mic si umple cea mai mare parte a cavitatii peritoneale. Este
alcatuit tot din patru structuri: mucoasa, submucoasa, musculoasa si seroasa. Mucoasa formeaza
cute circulare si numeroase vilozitati intestinale realizand o suprafata enorma, cu mare rol in
absorbtia intestinala. Fiziologic, jejunoileonul are trei functii: motorie, secretorie si de absorbtie.
Functia motorie este reprezentata de miscarile pendulare cu rol de framantare si amestecare a
continutului intestinal, si de miscarile peristaltice cu rol de propulsare a chimului intestinal.
Functia secretorie se manifesta prin elaborarea unor fermenti: erepsina si nucleotidaza cu rol in
digerarea proteinelor si a acizilor nucleici; lipiaza intestinala cu rol in scindarea grasimilor
neutre; dizaharidele cu rol in digerarea glucidelor pana la monozaharide. Functia de absorbtie se
exercita pe o foarte mare suprafata, datorita vilozitatilor intestinale. Odata cu principiile
alimentare amintite se mai absorb si apa, sarurile minerale si vitaminele.

Intestinul gros - este segmentul terminal al tubului digestiv; el incepe de la valvula ileocecala si
se termina cu anusul. Se distinge de intestinul subtire prin volumul lui mult mai mare si prin cele
trei benzi musculare longitudinale(taenia coli).Lungimea lui variaza intre 1,5 si 3 metri.
Intestinul gros este impartit in urmatoarele segmente: cecul, colonul ascendent, colonul
transvers, colonul descendent, colonul sigmoid si rectul.

Cecul este situat in fosa iliaca dreapta; legatura dintre ileon si cec se realizeaza prin sfincterul
ileocecal(formatiune musculara). Pe partea interna a cecului se afla apendicele, a carui pozitie
este variabila. Cecul are un grad de mobilitate.

Colonul ascendent este situat in flancul drept si continua cecul, urcand vertical pana la fata
inferioara a ficatului, unde prin unghiul hepatic se continua cu colonul transvers. Este fixat de
peretele posterior al abdomenului prin peritoneu.
Colonul transvers se intinde de la unghiul hepatic pana la unghiul splenic(unghiul stang) si este
situat orizontal sau in forma literei "V".
Colonul descendent este situat in flancul stang si se intinde de la unghiul splenic pana la nivelul
crestei iliace, unde se continua cu colonul sigmoid.
Colonul sigmoid, in continuarea precedentului, situat in fosa iliaca stanga si in pelvis, are forma
unui "S" si se intinde pana la unghiul rectosigmoidian.
Rectul  este portiunea terminala; se intinde de la unghiul rectosigmoidian pana la anus si este
situat in pelvis. Rectul comunica cu exteriorul prin canalul anal, care continua ampula rectala.
2
Structural, intestinul gros este alcatuit din patru straturi: mucoasa, submucoasa , musculoasa si
seroasa. Mucoasa este foarte bogata in celule mucipare; musculoasa se caracterizeaza prin cele
trei benzi musculare care alcatuiesc haustrele intestinului gros.  Fiziologic, intestinul gros are
functie de motricitate, secretie si absorbtie. Motricitatea asigura progresiunea bolului fecal prin
contractii peristaltice, segmentare si prin contractii masive. Bolul fecal se aduna in sigmoid;
trecerea materiilor fecale in rect duce la expulzarea lor prin actul fiziologic al defecatiei. Secretia
intestinului gros se rezuma la mucus. Functia de absorbtie este mai redusa si se exercita mai ales
la nivelul cecului si al ascendentului; se absorb apa, sarurile, vitaminele, glucoza. La nivelul
rectului se pot absorbi substante
medicamentoase si apa, acestea ajungand in
vena cava inferioara. Un rol important in
fiziologie il joaca flora intestinala.

Tractul gastrointestinal este format dintr-un tub


muscular care incepe la nivelul cavitatii bucale
si se continua cu faringele, esofagul, stomacul,
intestinul, rectul si anusul. 
In sistemul digestiv sunt cuprinse o serie de
organe auxiliare pentru ca acesta sa isi poate
indeplini activitatile zilnice; astfel, glandele
salivare, ficatul, pancreasul si vezica biliara
detin functii importante in desfasurarea
digestiei. 

Componentele individuale ale sistemului


gastrointestinal sunt: cavitatea bucala,
faringele, glandele salivare (parotide,
sublinguale si submandibulare), esofag,
stomac, intestin subtire, intestin gros, ficat,
vezica biliara si pancreas.

Principala activitate a tractului gastrointestinal


este transformarea alimentelor in nutrienti, care pot fi absorbiti de catre organism pentru a
produce energie - atat de necesara in fiecare zi. Digestia propriu zisa a alimentelor are loc in
stomac si in intestinul subtire, unde proteinele, grasimile si carbohidratii sunt transformate
chimic in molecule, care sunt absorbite prin epiteliul intestinului subtire si intra in circulatie.
Intestinul gros joaca un rol important in reabsorbtia excesului de apa.

In cele din urma, materiile nedigerate si reziduurile sunt transformate in materii fecale si sunt
eliminate din organism. 

In cazul unei afectiuni gastrointestinale, aceste activitati nu mai sunt indeplinite corespunzator
iar pacientii pot prezenta simptome precum: greturi, stari de voma, diaree, constipatie sau ocluzie

3
intestinala. Afectiunile gastrointestinale sunt din cele mai frecvente si este imposibil ca o
persoana sa nu sufere de o asemenea afectiune macar o data in viata. 

“Borborisme” ale intestinului


Zgomotele hidroaerice produse de stomac si de intestin sunt cunoscute medical prin termenul
onomatopeic “borborisme” sau garguiment intestinal, si acestea nu ar trebuie sa fie un motiv de
ingrijorare deoarece indica faptul ca sistemul digestiv lucreaza la standarde normale. 

De regula, aceste zgomote sunt cauzate de peristaltism – miscare de contractie, urmata de o


relaxare periodica a musculaturii stomacului si intestinului, care se propaga sub forma de unde si
care face ca alimentele sa fie impinse de-a lungul tubului digestiv. Deci, aceste contractii ajuta la
eliminarea alimentelor, lichidelor si gazelor din intreg tubul digestiv. 
Stomacul si intestinul produc zgomote hidroaerice in permanenta, dar trebuie stiut ca dupa masa
acestea sunt mult mai intense. Cu toate ca “borborismele” sunt absolut normale, uneori acestea
pot da nastere unui moment rusinos, si de asemenea, pot semnala existenta unui afectiuni
gastrointestinale, mai ales daca sunt insotite de balonari, flatulenta (gaze), crampe si diaree. 
Cateva afectiuni posibile: 
- parazitoza intestinala, 
- ocluzii intestinale, 
- gastrita (inflamare a mucoasei stomacului), 
- sindromul de colon iritabil sau sindromul de intestin iritabil – afectiune care reuneste colitele
si boala Crohn. 
Sindromul de colon iritabil este cea mai comuna afectiune a tubului digestiv. Printre simptomele
acestei afectiuni se regasesc: meteorsimul (balonarile), durerile abdominale dar si schimbarile
legate de frecventa scaunelor si de caracteristicile mucusului din scaun. 

Eructatia - ragaitul
Pentru majoritatea persoanelor, eructatia este primul fenomen care indica prezenta gazelor
intestinale. In realitate “ragaitul” sau eructatia este absolut normala, chiar daca are loc si de 3-4
ori dupa masa. Cu toate ca eructatia poate fi provocata si de persoana insasi din dorinta de a
capta atentia si de a arata cat sunt de needucati si de brutali unii, exista si posibilitatea ca acest
fenomen sa fie cauzat de consumul ridicat de bauturi carbogazoase, de guma de mestecat sau
daca masa este servita in graba. Atat eructatia, cat si gazele intestinale sunt rezultatul unui
regim alimentar bogat in fibre, produse lactate, indulcitori artificiali si/sau carbohidrati,
mai ales zahar si amidon. Eructatia violenta poate fi unul din simptomele intolerantei la
lactoza. Lactaza este enzima necesara eliberarii lactozei in tractul digestiv; daca aceasta enzima
lipseste alimentele care contin lactoza nu pot fi digerate adecvat si astfel, apar gazele intestinale.
Mai exista posibilitatea ca eructatia sa apara si in urma unor alergii alimentare, sau sa fie unul
din simptomele bolii de reflux gastrointestinal – afectiune destul de grava care presupune
trecerea alimentelor si a acidului gastrointestinal inapoi in esofag. Alte afectiuni care pot fi
ascunse in spatele eructatiei: sindromul de colon iritabil, ulcer gastric, afectiuni ale vezicii
biliare, litiaza biliara, hernie hiatala sau cancer decolon.

Simptome care insotesc eructatiile:


- starile de voma, 
4
- greturile, 
- durerea abdominala si schimbari ale frecventei scaunelor, 
- meteorism (balonari), 
- pierdere in greutate, 
- hematemeza (voma cu sange), 
- hematochezie. 

Trebuie mentionat si ca eructatia excesiva insotita de stari de greturi severe si voma pot constitui
simptomele premergatoare unui infarct. 

Meteorismul - balonarile si ascita


Cresterea in volum a abdomenului descrisa ca si „balonare” este cel mai frecvent cauzata
de excesul de gaz intestinal (termenul medical este meteorism). Acest fenomen poate fi
simptomul unor afectiuni, precum: intoleranta la lactoza, constipatie, ocluzia
intestinala, sindromul de colon iritabil sau cancer de colon sau stomac. 
Totodata, trebuie mentionat ca modificarea volumului abdominal poate indica si retinerea de
lichid in organism – semn cunoscut sub denumirea de edem. Cand lichidul se acumuleaza in
cavitatea abdominala - se foloseste termenul de ascita. 
Edemul este cauzat de consumul ridicat de sare sau de administrarea unor medicamente, precum:
anticonceptionalele. Edemul, poate fi simptomul hipertensiunii si poate indica existenta unor
dereglari hormonale asociate menstruatiei sau sarcinii. 
De asemenea, ascita poate constitui simptomul unei afectiuni tiroidiene, afectiuni ale rinichilor
sau ciroza. De multe ori se intampla, ca ascita sa fie singurul semn al cancerului ovarian. 

BOLI ALE SISTEMULUI DIGESTIV LA OM

1. GASTRITA
Cauze :
- iritaţii produse de alcool, tutun, substanţe caustice;
- consumul de alimente alterate;

- supraîncărcarea stomacului;
- mâncăruri fierbinţi sau prea reci;
- anumite medicamente (aspirina, analgezicele etc.);
- stresul
Manifestări:
- apare brusc cu: indispoziţie, greaţa, regurgitări, dureri gastrice, dureri de cap, vărsături.
Netratarea duce la cronicizare.
2. ULCERUL GASTRO-DUODENAL
Cauze:
- acţiunea corosivă a HCl;
- prezenţa la nivelul ulceraţiilor a unor bacterii (Helycobacter pylori) care, se pare că atacă
mucoasa stomacului, sunt rezistente la acţiunea HCl, ajung în stomac prin alimente nespălate şi
vizitate de muşte;
- factori de risc: fumat, abuz de alcool, stres fizic determinat de o boală severă, stresul psihologic

5
etc.
Manifestări: leziune unică sau multiplă în stomac sau duoden; simptomele sunt dureri sub formă
de arsuri sau eroziuni între ombilic şi « capul pieptului », inapetenţă, balonări abdominale,
vărsături etc.
3.HEPATITA
Cauze :
- virusurile hepatice(A,B,C,D,E)
Manifestări:
- tulburări digestive;
- icter (colorarea în galben a pielii);
- materii fecale decolorate;
- urina închisă la culoare;
- oboseala;
- mărirea volumului ficatului
4. APENDICITA
Cauze :
- Inflamarea datorită infectării apendicelui vermiform
Manifestări :
- dureri mari în partea dreaptă a abdomenului sau în regiunea ombilicului; pot apărea dureri în
regiunea genunchiului drept;
- inapetenţa (lipsa de pofta de mâncare);
- greaţa;
- vărsături;
- uneori poate apărea febra.
Simptomele apendicitei diferă de la un caz la altul!
5. TOXIINFECTII ALIMENTARE
Cauze :
- toxine prin consum de: ciuperci neavizate, ouă de raţă fără a fi fierte 10 minute, lapte nefiert,
alimente alterate; apa contaminată; mâini, veselă, suprafeţe de lucru murdare;
- poate fi provocată de bacterii patogene (Salmonella, Escherichia coli), virusuri sau paraziţi;
- apare în focare epidemice (familii, colectivităţi)
Manifestări:
- stare de rău;
- cefalee;
- ameţeli;
- febra (uneori cu frisoane);
- greţuri;
- dureri abdominale;
- scaune frecvente
PREVENIREA BOLILOR DIGESTIVE
- Respectarea regulilor de igienă elementare (individuale şi colective);
- Evitarea consumului de alimente prăjite, alterate, prea condimentate, neprelucrate
corespunzător;
- Evitarea consumului de tutun, alcool (în exces);
- Evitarea factorilor de stres (pe cât este posibil).

S-ar putea să vă placă și