Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Intestinul subtire - incepe la pilor si se termina la nivelul valvei ileocecale. El are trei segmente:
duoden, jejun si ileon.
Duodenul are forma unei potcoave. I se descriu patru portiuni: prima portiune, bulbul duodenal,
urmeaza imediat dupa pilor si este usor mobila; portiunea a doua, descendenta, este situata in
dreapta coloanei vertebrale si in ea se varsa excretia biliara si cea pancreatica; portiunea a
treia este orizontala, iar portiunea a patra este ascendenta si se continua cu jejunul
formand unghiul duodenojejunal. Structural duodenul este alcatuit din patru straturi: mucoasa,
submucoasa, musculoasa si seroasa peritoneala. Fiziologic, duodenul are doua functii principale:
motorie si secretorie. Motilitatea duodenala impinge chimul alimentar foarte repede in jejun(in
cateva secunde). Secretia duodenala elaboreaza secretina(cu rol in stimularea pancreasului si a
intestinului),enterokinaza si mucus. La nivelul duodenului incepe sa se amestece chimul
alimentar sosit din stomac cu sucul duodenal, bila si sucul pancreatic.
Jejuno-ileonul are un calibru mai mic si umple cea mai mare parte a cavitatii peritoneale. Este
alcatuit tot din patru structuri: mucoasa, submucoasa, musculoasa si seroasa. Mucoasa formeaza
cute circulare si numeroase vilozitati intestinale realizand o suprafata enorma, cu mare rol in
absorbtia intestinala. Fiziologic, jejunoileonul are trei functii: motorie, secretorie si de absorbtie.
Functia motorie este reprezentata de miscarile pendulare cu rol de framantare si amestecare a
continutului intestinal, si de miscarile peristaltice cu rol de propulsare a chimului intestinal.
Functia secretorie se manifesta prin elaborarea unor fermenti: erepsina si nucleotidaza cu rol in
digerarea proteinelor si a acizilor nucleici; lipiaza intestinala cu rol in scindarea grasimilor
neutre; dizaharidele cu rol in digerarea glucidelor pana la monozaharide. Functia de absorbtie se
exercita pe o foarte mare suprafata, datorita vilozitatilor intestinale. Odata cu principiile
alimentare amintite se mai absorb si apa, sarurile minerale si vitaminele.
Intestinul gros - este segmentul terminal al tubului digestiv; el incepe de la valvula ileocecala si
se termina cu anusul. Se distinge de intestinul subtire prin volumul lui mult mai mare si prin cele
trei benzi musculare longitudinale(taenia coli).Lungimea lui variaza intre 1,5 si 3 metri.
Intestinul gros este impartit in urmatoarele segmente: cecul, colonul ascendent, colonul
transvers, colonul descendent, colonul sigmoid si rectul.
Cecul este situat in fosa iliaca dreapta; legatura dintre ileon si cec se realizeaza prin sfincterul
ileocecal(formatiune musculara). Pe partea interna a cecului se afla apendicele, a carui pozitie
este variabila. Cecul are un grad de mobilitate.
Colonul ascendent este situat in flancul drept si continua cecul, urcand vertical pana la fata
inferioara a ficatului, unde prin unghiul hepatic se continua cu colonul transvers. Este fixat de
peretele posterior al abdomenului prin peritoneu.
Colonul transvers se intinde de la unghiul hepatic pana la unghiul splenic(unghiul stang) si este
situat orizontal sau in forma literei "V".
Colonul descendent este situat in flancul stang si se intinde de la unghiul splenic pana la nivelul
crestei iliace, unde se continua cu colonul sigmoid.
Colonul sigmoid, in continuarea precedentului, situat in fosa iliaca stanga si in pelvis, are forma
unui "S" si se intinde pana la unghiul rectosigmoidian.
Rectul este portiunea terminala; se intinde de la unghiul rectosigmoidian pana la anus si este
situat in pelvis. Rectul comunica cu exteriorul prin canalul anal, care continua ampula rectala.
2
Structural, intestinul gros este alcatuit din patru straturi: mucoasa, submucoasa , musculoasa si
seroasa. Mucoasa este foarte bogata in celule mucipare; musculoasa se caracterizeaza prin cele
trei benzi musculare care alcatuiesc haustrele intestinului gros. Fiziologic, intestinul gros are
functie de motricitate, secretie si absorbtie. Motricitatea asigura progresiunea bolului fecal prin
contractii peristaltice, segmentare si prin contractii masive. Bolul fecal se aduna in sigmoid;
trecerea materiilor fecale in rect duce la expulzarea lor prin actul fiziologic al defecatiei. Secretia
intestinului gros se rezuma la mucus. Functia de absorbtie este mai redusa si se exercita mai ales
la nivelul cecului si al ascendentului; se absorb apa, sarurile, vitaminele, glucoza. La nivelul
rectului se pot absorbi substante
medicamentoase si apa, acestea ajungand in
vena cava inferioara. Un rol important in
fiziologie il joaca flora intestinala.
In cele din urma, materiile nedigerate si reziduurile sunt transformate in materii fecale si sunt
eliminate din organism.
In cazul unei afectiuni gastrointestinale, aceste activitati nu mai sunt indeplinite corespunzator
iar pacientii pot prezenta simptome precum: greturi, stari de voma, diaree, constipatie sau ocluzie
3
intestinala. Afectiunile gastrointestinale sunt din cele mai frecvente si este imposibil ca o
persoana sa nu sufere de o asemenea afectiune macar o data in viata.
Eructatia - ragaitul
Pentru majoritatea persoanelor, eructatia este primul fenomen care indica prezenta gazelor
intestinale. In realitate “ragaitul” sau eructatia este absolut normala, chiar daca are loc si de 3-4
ori dupa masa. Cu toate ca eructatia poate fi provocata si de persoana insasi din dorinta de a
capta atentia si de a arata cat sunt de needucati si de brutali unii, exista si posibilitatea ca acest
fenomen sa fie cauzat de consumul ridicat de bauturi carbogazoase, de guma de mestecat sau
daca masa este servita in graba. Atat eructatia, cat si gazele intestinale sunt rezultatul unui
regim alimentar bogat in fibre, produse lactate, indulcitori artificiali si/sau carbohidrati,
mai ales zahar si amidon. Eructatia violenta poate fi unul din simptomele intolerantei la
lactoza. Lactaza este enzima necesara eliberarii lactozei in tractul digestiv; daca aceasta enzima
lipseste alimentele care contin lactoza nu pot fi digerate adecvat si astfel, apar gazele intestinale.
Mai exista posibilitatea ca eructatia sa apara si in urma unor alergii alimentare, sau sa fie unul
din simptomele bolii de reflux gastrointestinal – afectiune destul de grava care presupune
trecerea alimentelor si a acidului gastrointestinal inapoi in esofag. Alte afectiuni care pot fi
ascunse in spatele eructatiei: sindromul de colon iritabil, ulcer gastric, afectiuni ale vezicii
biliare, litiaza biliara, hernie hiatala sau cancer decolon.
Trebuie mentionat si ca eructatia excesiva insotita de stari de greturi severe si voma pot constitui
simptomele premergatoare unui infarct.
1. GASTRITA
Cauze :
- iritaţii produse de alcool, tutun, substanţe caustice;
- consumul de alimente alterate;
- supraîncărcarea stomacului;
- mâncăruri fierbinţi sau prea reci;
- anumite medicamente (aspirina, analgezicele etc.);
- stresul
Manifestări:
- apare brusc cu: indispoziţie, greaţa, regurgitări, dureri gastrice, dureri de cap, vărsături.
Netratarea duce la cronicizare.
2. ULCERUL GASTRO-DUODENAL
Cauze:
- acţiunea corosivă a HCl;
- prezenţa la nivelul ulceraţiilor a unor bacterii (Helycobacter pylori) care, se pare că atacă
mucoasa stomacului, sunt rezistente la acţiunea HCl, ajung în stomac prin alimente nespălate şi
vizitate de muşte;
- factori de risc: fumat, abuz de alcool, stres fizic determinat de o boală severă, stresul psihologic
5
etc.
Manifestări: leziune unică sau multiplă în stomac sau duoden; simptomele sunt dureri sub formă
de arsuri sau eroziuni între ombilic şi « capul pieptului », inapetenţă, balonări abdominale,
vărsături etc.
3.HEPATITA
Cauze :
- virusurile hepatice(A,B,C,D,E)
Manifestări:
- tulburări digestive;
- icter (colorarea în galben a pielii);
- materii fecale decolorate;
- urina închisă la culoare;
- oboseala;
- mărirea volumului ficatului
4. APENDICITA
Cauze :
- Inflamarea datorită infectării apendicelui vermiform
Manifestări :
- dureri mari în partea dreaptă a abdomenului sau în regiunea ombilicului; pot apărea dureri în
regiunea genunchiului drept;
- inapetenţa (lipsa de pofta de mâncare);
- greaţa;
- vărsături;
- uneori poate apărea febra.
Simptomele apendicitei diferă de la un caz la altul!
5. TOXIINFECTII ALIMENTARE
Cauze :
- toxine prin consum de: ciuperci neavizate, ouă de raţă fără a fi fierte 10 minute, lapte nefiert,
alimente alterate; apa contaminată; mâini, veselă, suprafeţe de lucru murdare;
- poate fi provocată de bacterii patogene (Salmonella, Escherichia coli), virusuri sau paraziţi;
- apare în focare epidemice (familii, colectivităţi)
Manifestări:
- stare de rău;
- cefalee;
- ameţeli;
- febra (uneori cu frisoane);
- greţuri;
- dureri abdominale;
- scaune frecvente
PREVENIREA BOLILOR DIGESTIVE
- Respectarea regulilor de igienă elementare (individuale şi colective);
- Evitarea consumului de alimente prăjite, alterate, prea condimentate, neprelucrate
corespunzător;
- Evitarea consumului de tutun, alcool (în exces);
- Evitarea factorilor de stres (pe cât este posibil).