Sunteți pe pagina 1din 42

Examen Drept international public

TEST 1

Subiectul I: Principiile fundamentale de Drept Internaţional Public

1.1 Definiţi noţiunea de principiu fundamental pr fund-norme de drept


fundamentale,imperative,universale,generale care au drept scop reglementarearelatiilor internationale
contemporane si protectia valorilor fundamentale caracteristice civilizatiei umae la oanumita etapa de
dezvoltare istorica.-prescriptie normativ ce se caracterizeaza printr-un inalt nivel de abstractizare,ce
guverneaza conduitasubiectilo DIP. La ele putem evident si caracter politic adic statele decurg la
modaliati politice de solutionare aconflictelor.Ele apara cele mai importante valori a societietatii
int:pacea,egalit dintre state,coperarea.Pr fundamentale au o valoare jur egala,nefind supuse unei
ierarh.Respectarea lor reprez o conditie sine qua nonadica necesar pu evitar conflictelor dintre state.

1.2Analizaţi istoricul formării şi codificării principiilor fundamentaleIstoricul formarii si codificarii


principiilor fundamentale DIP.Principiile fundamentale DIP au inceput sa se evidentieze inca din perioada
antica.Chiar daca unele principiiconsiderate astayi fundamentale pentru DIP au aparut de foarte mult
timp,o veritabila opera de sistematizare alor incepe abia dupa 2 razboi mondial.Astfel principiul
respectarii cu buna credinta a obligatiilor asumate,numit si pacta sund servanda,constituie unadintre
pietrele de temelie ale aparitiei si dezvoltarii dreptului international contemporan.Prin urmare
principiilefundamentale,reprezinta rezultatul unei evolutii istorice,ce sa impus in conditiile intensificarii
luptei pentruindependenta impotriva auoritarismului.Printre primele principii care stau la baza relatiilor
dintre state,sunt:egalitatea suverana a statelor,neinterventia in afacerile interne ale statului.Aceste
principii au stat la bazaformarii regulilor de comportare in domeniul relatiilor internationale dintre
state.Principiul egalitatii indrepturi a statelor,se afirma pu prima dat la terminarea razboiului de 30 ani
adica pacea de la WestphaliaUn moment important in vederea dezvoltarii mai ample a DI,l-au avut Carta
ONU si declaratia adunariigenerale a ONU privind principiile de drept international ale relatiilor
prietenesti si de cooperare intre state,inconformitate cu Carta ONU 1970.Pentru prima data Carta ONU
enunta 7 principii DIP.Principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta in relatiile internationale
sau principiul neagresiuniiPr reglementarii pe cale pasnica a diferendelor interantionale.Pr neamestecului
in treburile interne ale altui stat.Obligatia statelor dea coopera unele cu altele.Principiul egalitatii
popoarelor si dreptul lor dea dispune de ele insele.Pr egalitatii suverane a statelor.Pr indeplinirii cu buna
credinta de catre state a obligatiilor asumate in conformitate cu CartaONU.Alta codificare o consta si
carta drepturilor si indatorririlor economice a statelor 1974,care consacra un nr de15 pr destinate
reglementarii raporturilor economice dintre state.Pe linga pr din Carta ONU aici se mai intil careva pr:ex
dr suveran al statelor de a aleg sistemuleconomic,politic.Actul Finan a Conferintei pentru securitate si
coperare in Europ 1975mai consacra inca 3 pr:inviolabilitatea frontierei de stat,intagritatea
teritoriala,respectarea drepturilor omului silibertatile fundamentale.Astfel putem concluziona in raport cu
evolutia si afirmarea principiilor fundamentale ale DIP,ca pe masuracresterii complexitatii societatii
internationale si a dezvoltarii DIP,se contureaza noi principii,care la rindul lor pot deveni fundamentale.
1.3. Evaluaţi natura juridică a principiilor fundamentale Principiile fundamentale ale DIP sunt principii cu
un grad maxim de abstractizare si generalizare cu aplicareuniversala si avnd valoare imperativa ele apara
valorile fundamentale a relatiilor dintre subiectele DIP.Caracterele jur:Universalitate-se aplica tuturor
domeniilor de cooperare dintre state.Maxima generalitate-se adreseaza tuturor raporturilor de DIP.Gradul
mare de abstractizare si generalizare Nu sunt ierarhizate- Au valoare juridica egalaApara valorile
fundamentale avind o importanta deosebita pentru omenire.Au caracter dinamic- datorita evolutiei
permanente a relatiilor internationale,este necesara evidentierea siaplicarea unor noi norme internationale
care pot deveni principii DIP.Reprezinta o conditie sine qua non- necesar pu evitar conflictelor dintre
state.Fac parte din categoria normelor jus cogens-de la care nu se poate face abatere. Subiectul II:
Teritoriul în Dreptul Internaţional. 2.1. Definiţi noţiunea teritoriului în DIP Teritoriul de stat reprezinta
spatiul geografic in ale carui limite statul isi exercita suveranitatea deplina siexlusiva si este alcatuit din
suprafete terestre,acvatice si marine,din solul,subsolul si spatiul aerian Prin teritoriu in DI subintelegem
suprafata terestra,acvatica,subsolul,coloana de aer de deasupra lor-bazamateriala a pamantului.

2.2.Clasificaţi teritoriul şi comparaţi regimul juridic al fiecărei categorii. In dependenta de regimul juridic
teritoriul se clasifica in : 1)Teritoriu de stat-acele suprafete aflate sub jurisdictia deplina si exclusiva a
unui anumit stat,se afla in limitelefrontierelor fiecarui stat in parte,asupra lui este exercitata suveranitatea
deplina si exclusiva a De ex:zona internationala a spatiilor submarine,marea libera si coloana de aer de
deasupra ei,Antarctica,spatiulextraatmosferic.3)Teritoriu cu regim mixt-in aceste zone actioneaza
prevederile legislatiei nationale si a celei internationale.Larindul lor aceste spatii se clasifica in:spatii ce
fac parte din teritoriul unui anumit stat(fluviile internationaleDunarea,Rinul,Canalele int-
Panama,Strimptorile int-Bosfor si Dardanele)*Spatii ce nu sunt parte componentaa teritoriului unui
anumit stat(zona economica exclusiva,contigua,platoul continental).4)terit cu regim international special-
zone demilitarizate,neutralizate,denuclearizate,zone de pace.

2.3 Formulaţi modalităţi de modificare a teritoriului în Dreptul Internaţional Public Modificarea


teritoriului statelor este admisa de DI contemporan in baza respectarii principiului dreptului popoarelor
dea dispune de ele insele si numai prin mijloace paşnice.Conform Actului Final CSCE de
laHelsinki1975,statele semnatare considera ca frontierele lor pot fi modificate in conformitate cu
dreptulinternational,prin mijloace paşnice si prin acord.Modalitati de modificare:Ocupatia originara-care
se refera la teritoriile fara stapin(terrae nullius),fiind o modalitate prin care teritori dinAmerica,Africa
etc,erau alipite la imperiile coloniale.Aceste teritorii erau ocupate nefiind respectate drepturile populatiei
autohtone.Ocupatia teritoriilor abandonate(res derilictus),teritorii care fusesera sub suveranitatea unui stat
sicare,kipurile,odata parasite,puteau fi ocupate de alte state.Cesiunea de teritoriu-desemneaza actiunea de
trecere a unuo teritoriu aflat sub suveranitatea statului care ilcedeaza sub suveranitatea statului care il
primeste.Astfel modificarile teritoriale pot avea loc prin desprinderea unei parti de teritoriu de la un stat s
formarea unuinou stat,reuniunea mai multor state in unul singur,prin fuziune prin
absorbtie,dezmembrarea unui stat in 2 saum m state si transferul de teritoriu de la un stat la
altul.Consimtamintul populatie de pe teritoriu ce urmeaza sa fie modificat se poate exprima:prin hotarire
a organuluilegislativ;prin consultarea populatiei(referendum).

Test 2

Subiectul I: Principiul nerecurgeii cu forţa şi neameninţării cu ea 1.1Definiţi noţiunea principiului


nerecurgerii la forţă şi ameninţare cu forţa. principiului nerecurgerii la forţă şi ameninţare cu forţa-
regelementeaza relatiile interstatale,legate denerespecatrea pacii,nerespecatarea dreptului la viata al tituror
membrilor societatii internationale si alindividului aparte in lumea neviolenta,interzice solutionarea cu
aplicarea fortei a diferendelor internationale.Principiu fundamental DIP care condamna razboiul ca mijloc
de reglementare a diferendelor internationale sirenuntare la razboi ca instrument de politica nationala in
relatiile reciproce dintre state.Principiu care limiteazarecurgerea la forta in relatiile internationale dintre
state.

1.2Analizaţi evoluţia istorică şi codificarea principiului Astfel primele incercari de limitare a recurgerii la
forta in relatiile internationale si de reglementare pasnica adiferendelor internationale au aparut in sec
19,pe la mijloc,insa fara prea multa incidenta asupra statelor.Uneleactiuni de scoatere a razboiului in afara
legii au avut loc abia in per interbelica sub egida Societatii Natiunilor.Pactul societatii natiunilor instituia
obligatia de neagresiune,insa in acelaşi timp,lasa la dispozitiastatelor dreptul dea incepe razboi dupa
epuizarea mijloacelor pasnice de reglementare a diferendelor.Dupa pactul Briand Kellog,si tratatul de
neagresiune si conciliere,de la rio de janeiro,la fel condamnaagresiunea.Carta Onu prevede ca toti
membrii ONU se vor abtine in relatiile internationale de a recurge la amenintarea cuforta sau folosirea ei
atit impotriva integritatii teritoriale cit si alt mod incompatibil cu scopurile ONU.La fel si Actul Final de
la Helsinki,1975,precizeaza continutul acestui principiu si prevede o serie de garantii juridice pentru
realizarea in practica a acestui principiu.

1.3 Evaluaţi conţinutul Juridic Astfel dupa cum am mentionat conform acestui principiu in prezent
razboiul este considerat cea mai gravacrima interantionala Carta ONU care spune: Toţi membrii
organizaţiei se vor abţine оn relaţiile lor internaţionale de a recurge laameninţarea cu forţa sau la folosirea
ei fie оmpotriva integrităţiiteritoriale ori independenţei politice a vreunui stat fie оn orice alt mod
incompatibil cu scopurile Naţiunilor Unite.Conform actelor sus menţionate se interzice:1. Orice acţiuni ce
reprezintă o ameninţare cu forţa sau aplicareadirectă sau indirectă a forţei оmpotriva altui stat.2.
Aplicarea forţei sau ameninţarea cu forţa оn scopul оncălcării frontierelor internaţionale ale altui stat
sauin scopul soluţionării diferendelor internaţionale.3. Represaliile cu aplicarea forţei armate.4.
Organizarea sau sprijinirea organizării pe teritoriul unui stat a forţelor neregulate sau a altor bande
armate.5. Organizarea, instigarea acordarea de asistenţă sau participarea la acţiunile de război civil sau
teroriste peteritoriul altui stat.6. Ocuparea militară a teritoriului altui stat prin aplicarea forţei cu
оncălcarea prevederilor Cartei ONU.7. Achiziţiile teritoriale străine obţinute ca rezultat al ameninţării cu
forţa sau aplicării ei.8. Acţiunile forţate ce au drept scop privarea popoarelor dedreptul la
autodeterminare. Noţiunea de ameninţare cu forţa presupune intimidarea cu folosirea forţei armate,
оntreruperealegăturilor de comunicaţii,comerciale sau concentrarea de trupe la frontierele unui stat,
demonstraţii deforţă sau manevre militare оn vecinătatea frontierelor unui stat. Acest principiu presupune
interzicerea propagandei de război. In cazul acestui principiu dreptul internaţional admite 3 excepţii cвnd
se poaterecurge la forţă inn relaţiile internaţionale Subiectul II: Canalele Internaţionale 2.1 Definiţi
noţiunea de canal internaţional Canalele-cai de comunicatie maritima si internationala care leaga 2 mari
libere.Mai sunt denumite si canaleinternationale.Canalul-cale artificiala sapata pe teritoriul unui
stat,supus suveranitatii exclusive a aceluistat.Cai maritime de navigatie artificiale constituite pentru a lega
2 mari sau oceane in scopul surtarii rutelor denavigatie 2.2 Analizaţi regimul de navigaţie prin canale
inernaţionale. Asupra canalului nu se aplica automat norma cutumiara de libertate a comunicarilor
internationale.Internationalizarea canalului depinde numai de consimtamintul statului pe teritoriul caruia
se gaseşte,caretrebuie exprimat printro conventie speciala inkeiate cu statele interesate.De aceea regimul
juridic de navigatie prin canalele internationale nu este reglementat de Conventia asupra dreptului
marii1982.Astfel se bucura in prezent de regim juridic de canal international:Canalul de Suez,canalul
Panama,canalulKiel.Fiecare dintre canalele respective au un regim diferit reglementat de diferite
conventii.Daca e sa privim prin prisma teritoriului in DI,canalele internationale fac parte din teritoriu cu
regim mixt undeactioneaza prevederile legislatiei nationale si a celei internationale. 2.3Evaluaţi regimul
juridic al canalului Suez şi de Panama. Canalul Suez- Canalul suez a fost internationalizat prin conventia
de la constantinopol 1888,semnata de 9state.Conf conv constantinopol 1888,canalul suez trebuie sa fie
intotdeauna liber si de comert sau derazboi,fara deosebire de pavilion.Convenia proclama 3 principii cu
privire la regimul de navigatie princanal:egalitatea in tratament al tuturor navelor,libertatea de acces in
canal si neutralizarea canalului.Conform rezolutiei 1956a consiliului de securitate ONU,este interzisa orce
interventie politica in gestiuneacanalului.In timp de razboi,puterilor beligerante nu li se permite
debarcarea in cadrul canalului,fie atrupelor,fie a munitiilor sau materialelor de razboi.Canalul permite
trecere navelo cu deplasament de pina la150.000 tone.Pot trece navele cu pina la 16m pescaj.Trecerea se
efectueaz cu 8 noduri si dureaza circa 15 or.Regulamentul de trafic naval prin canal si in porturilesale este
fixat de Autoritatea Navala a canalului Suez.Aceste regulamente sunt aplicabile atit pu navele derazboi cit
si cele comerciale si civile.Zona canalului este port liber.Canalul Panama-regimul juridic al canalului este
reglementat de tratatul Hay-BunauVarilla1903.Acest tratatatribuie pe linga toate,drepturi specifice in
favoarea SUA ex:dreptul de ocupatie si control a unui teritoriu de10 mile dea lungul istmului Panamez,cu
excluderea jurisictiei panamei,dreptul de monopol asupra constructieisi gestiunii canalului si a oricaror
altor cai de comunicare dea lungul istmului,dreptul de aparare militara acanalului.In 1977 se inkee un nou
tratat cu privire la canalul Panama si Tratatul cu prvire la neutralitatea permanenta acanalului
Panama.Primul tratat a desfiintat zona canalului,teritoriu aflat sub jurisdictia SUAmsi a asigurattransferul
gradual intro perioada de 20 ani a gestiunii canalului autoritatilor panameze.Dupa ce tratatul a ajunsla
scandenta,Panama a reluat integral administrarea canalului. Al 2 tratat e inca in vigoarea,prin tratatul
dat,statul panamez se obliga sa respecte libertatea de trecere in oricetimp.Potrivit tratatului SUA
beneficiaza in mod prioritar de aceasta libertate si isi rezerva dreptul dea recurgela forta inclusiv contra
Panamei pentru a asigura liberul pasaj sau securitatea canalului.

Test nr.3

Subiectul I: Principiul neintervenţei în afacerile interne

1.1 Definiţi principiul neîntervenţiei în afacerile interne Principiul presupune realizarea de catre stat a fc
lor ce deriva din suveranitatea interna in conformitate cudreptul international,fara impicarea statelor terte
sau altor subiecti de drept international. Principiufundamental care constitue o garantie a suveranitatii si
independentei fiecarui stat in parte.Mijloc de limitare siconsacrare in DI si in relatiile interantionale,a
suveranitatii si independentei participantilor la relatiileinternationale. Acest principiu semnifica obligatia
statelor de a nu se amesteca in afacerile interne si externeale statelor.

1.2 Analizaţi evoluţia istorică şi codificarea principiului In doctrina de DIP principiul dat a fost afirmat in
lucrarea lui Grotius De iure belli ac pacis.Revolutiafranceza ,aflinduse in fata unei amenintari cu
interventia armata contra recolutionare din partea statelor europene,a declarat principiul neinterventiei in
afacerile interne ale statelor-natiuni.Astfel constitutia 1791 prevede ca natiunea franceza nu recunoaste
interventia prin intermediul razboaielor cuceritoare si nici intrun caz nu va indrepta fortele sale armate
impotriva libertatii oricarui popor.Acest principiu a fost sprijinit si de Doctrina Monroe,Presedinte SUA
care a declarat ca SUA nu va interveni intreburile interne ale unui stat.O alta doctrina care a consacrat
acest principiu este Doctrina Drago,ministrulafacerilor externe Argentina.La fel si conventia de la Monte
Video 1933,consacra acest principiu si spune ca noco in stat nu are dreptul deainterveni in afacerile
interne si externe ale altor state.Pactul Ligii Natiunilor,la fel contine principiul dat.Dupaal 2-lea Razboi
mondial acest principiu este consacrat in Carta ONU.,precum si in statutele altor orginternationale cum ar
fi Pactul Ligii Arabe;Carta OSA,Carta OUA,conventia de la Viena cu privire la relatiilediplomatice
1967.Declaratia Adunarii generale a ONU din70 si Actul Final de la Helsinki 75,la fel prevad ca statele
trebuie sa seabtina de la spprijinirea directa sau indirecta a activitatilor teroriste,indreptate impotriva
regimului altui stat.

1.3 Evaluaţi conţinutul juridic al principiului Dupa cum am mentiona mai sus,o multitudine de acte
consacra principiul dat.Astfel conform prevederilor Actului Final de la Helsinki*75,statele participante se
vor abtine de la orice interventie directa sauindirecta,individuala sau colectiva,in treburile interne sau
externe care intra in copetenta nationala a altui stat participant,oricare ar fi relatiile lor recirpoce.Ele se
vor abtine in consecinta de la orice forma de interventie,de la orice act de constringere militara sau
politica,economica ori de alta natura ,tinzind sa subordoneze intereselor lor exercitarea de catre un alt stat
participant a drepturilor inerente suveranitatii sale si prin aceasta sa obtina un avantaj oarecare.In
consecinta ele se vor abtine intre altele,de la sprijinirea,directa sau indirecta,a activitatilor teroriste sau
aactivitatilor subversive,sau altele indreptate spre rasturnarea vilenta a regimului altui stat
participant.Principiul neinterventiei semnifica obligatia statelor de a nu se amesteca in afacerile interne si
externe ale unustat,de a nu le impune regimul sau de stat si ideologia sa.Interventia la rindul sau poate
fi:armata;economica,diplomatica,ideologica.Ca si toate celelalte principii fundamentale DIP,principiul dat
reprezinta o norma jus cogens,de la care nu se poate face nici o abatere. Subiectul II: Populaţia în Dreptul
Internaţional 2.1. Definiţi noţiunea populaţiei populatie reprezinta totalitatea persoanelor fizice ,aflate in
cadrul unui stat si supuse jurisdictiei acestuia.a)in sens larg populatia unui stat cuprinde toti locuitorii care
traiesc si muncesc pe teritoriul lor. b)in calitate de element constituitiv al statului,populatia este mai
degraba privita ca o masa de indivizi legati inmod stail de stat printr-o legatura juridika de cetatenie,ea
reprezinta ansamblul nationalitatilor.c)prin populatie se desemneaza adesea colectivitatea resortisantilor
sai.Populatia la rindul ei este constituita din:Cetateni-persoanele care au o legatura juridica cu statul in
care se afla,si care dispun de plenitudinea dedrepturi oferite de acel stat.Strainiipersoanele care se afla pe
teritoriu unui stat,dar care au cetatenia altui stat.Bipatrizii sau pluripatrizii-persoane cu cetatenie a doua
sau mai multe state.Apatrizii-persoane care nu au cetatenia nici unui stat.Refugiatipersoane care apartin
unor minoritati etnice,religioase etc,si care sunt cetatenii cetatenii statuluirespectiv,dar care se bucura de o
protectie internationala.

2.2 Analizaţi aspectele legate de apatridie Dupa cum prevede DUDO 1948,recunoasterea demnitatii
proprii si a drepturilor egale si inalienabile a tuturor membrilor familiei umane constituie fundamentul
libertatii,justitiei si pacii in lume.Conf art 15 DUDO,toti au dreptul la cetatenie.Nimeni nu poate fi lipsit
in mod arbitrar de cetatenia lui sau i seva refuza dreptul de asi schimba cetatenia.Conventiile din 1961 si
1954 sunt tratatele specializate care reglementeaza problemele in domeniul apatridiei.Pactul international
privind Drepturile civile si politice 1966 prevede ca,fiecare copil va avea faradiscriminare,dreptul la acele
masuri de protectie pe care le cere statutul sau de minor din parteafamiliei,societatii, si statului.Fiecare
copil are dreptul sa obtina o cetatenie.Conventia din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de
discriminare impotrvia femeilor sustine ca statele parti vor acorda femeilor drepturi egale cu cele ale
barbatilor sa obtina skimbe,sau sa pastreze cetatenia lor.La fel si conventia europeana asupra cetateniei
1997, reglementeaza aspecte prind prevenirea apatridiei.Cele mai recente progrese cu privire la aspecte
legate de cetatenie si evitarea apatridiei au fost reflectate inConventia Europeana 2006 cu privire la
prevenirea apatridiei in legatura cu succesiunea statelor.Ea elaboreazaniste norme mai detaliate ce ar
putea fi aplicate de catre state in contextul succesiunii statale cu privire la prevenirea sau reducerea
cazurilor de apatridie.Cadrul juridic al RM se elaboreaza pe baza constitutionala ce sustine printre altele
ca drepturile si libertatilefiintei umane reprezinta valorile supreme ce sunt garantate.La fel si legea
cetateniei RM,se bazeaza pe principiile:dreptui la o cetatenie a fiecarui om si evitarea apatridiei.
2.3Formulaţi soluţii privind evitarea apatridiei 1) Necesitatea ratidicării Convenţiei privind statul
apatridului 1954 şi Convenţiei privind reducerea cazurilor de Apatridie 19612) Informarea în masă a
persoanelor ce nu deţin nici o cetăţenie privind dobîndirea ei3) Colaborarea autoritaţilor cu UNHCR
pentru prevenirea apatridiei.

TEST nr.4

Subiectul I:

Principiul soluţionării paşnice a difirendelor internaţionale

1.1Definiţi principiul soluţionării paşnice a difirendelor internaţionalePrincipiul solutionarii paşnice a


diferendelor internationalepresupune un sistem de metode si mecanisme careasigura cooperarea pasnica a
subiectilor de drept international in toate domeniile relatiilor internationale ,care permit alegerea
mecanismelor concrete de acest fel pt ca partile in diferend sa nu inceteze sa caute mijloacele pertinente
de solutionare a diferendului.

1.2Analizaţi evoluţia istorică şi codificarea principiului In evul mediu statele utilizau frecvent
medierea,arbitrajul si concilierea.Reguli de drept international stabilite prin tratatele multilaterale apar
abia la sfirsitul sec 19, cu prilejur conferintelor de pace de la Haga din 1899 si1907.Insa atita timp cit
dreptul international nu interzicea razboiul si cit timp recurgerea la forta era permisa,solutionarea pasnica
nu putea sa aiba decit un caracter subsidiar si sporandic.Dupa infiintarea ligii natiunilor sau reglementat o
serie de instrumente juridice internationale,care au consacrat principiul nerecurgerii la forta si la
amenintarea cu forta,acesta avind caracter de norma imperativa.Principiul dat sia cunoscut o consacrare
cruciala in Carta ONU 1945.De altfel acest principiu reprezinta si unuldintre scopurile ONU,adica
infaptuirea prin mijloace pasnice si in conformiutate cu principiile justitiei sidreptului international.Cu
prilejul codificarii DI,principiul solutionarii pasnice a diferendelor internationale,cunoaste
importantedezvoltari.De ex urmeaza Declaratia Adunarii Generale ONU asupra principiilor de drept
international,ActulFinal de la Helsinki 1975,Declaratia de la Manilla cu privire la reglementarea pasnica a
diferendelor internationale 1982.Astazi principiul dat,are o importanta deosebit de mare din considerentul
solutionarii problemelor internationale fara a recurge la forta,astfel neavind de suferit nici pacea si
securitatea internationala si nicinatiunea.

1.3 Evaluaţi conţinutul juridic al principiuluiConform Actului Final Helsinki75 ,Statele vor reglementa
diferendele internationale dintre ele prin mijloace pasnice,astfel incit sa nu fie puse in peicol pacea si
securitatea internationala si justitia.Ele se vor stradui cu buna-credinta si intr-un spirit de cooperare sa
ajunga la o solutie rapida si echitabila pe baza dreptului international.In acest scop ele vor recurge la
mijloace ca negocierea ,ancheta,medierea ,concilierea ,arbitrajul,reglementarea judiciara sau la alte
mijloace pasnice la alegerea lor,inclusiv orice procedura de reglementare convenita prealabil diferendelor
la care sunt parti.In cazul in care nu se ajunge la o solutie prin folosirea unuia din mijloacele pasnice de
mai sus,partile indifered vor continua sa caute un mijloc reciproc ,acceptabil pentru a reglementa pasnic
diferednul.Statele participante,parti la un diferend intre ele,precum si celelalte participante,se vor abtine
de la orce actiunecare au putea agrava situatia astfel incit sa puzna in pericol mentinerea pacii si
securitatii internationale si prinaceasta sa faca mai dificila reglementarea pasnica a diferendulu Astfel
Declaratia din 1982 cu privire la reglementarea pasnica a diferendelor internationale,prevede
obligatiastatelor dea actiona cu buna credinta in relatiile dintre ele pentru a evita ivirea de
diferente,urmind sa traiascain pace.Subiectul II: Regimul juridic al străinilor

2.1 Definiţi regimul juridic al străinilor Strainul conform legilatiei internationale si conform doctrinei de
specialitate reprezinta persoanele care aucetatenia altor state si se afla pe teritoriul altui stat a carui
cetatenie nu o are.Conform legii cu privire la regimul juridic al cetatenilor straini si al apatrizilor RM-se
considera cetatean strain persoana care nu are cetatenia RM dar care are dovada apartenentei sale la un alt
stat.

2.2 Analizaţi principiile regimului juridic al străinilor.In practica si teoria dreptului international se
intilnesc

4 forme principale ale conditiei juridice a strainului:

A)regimul national-potrivit acestui principiu,strainii,in conditiile legii dispun de drepturi civile


sifundamentale,extrem de rar si de drepturi politice.Regimul national este stabilit si strainilor din tara
noastra,art19Constituie,care spune ca strainii si apatrizii au aceleasi drepturi si indatoriri ca si cetatenii
RM,cu exceptii prevazute de lege.In columbia de ex cetatenii spanioli au dreptul dea participa la alegeri
insa nu dea candida.B)Regimul special-prin care strainilor li se acorda numai acele drepturiu prevazute in
mod expres de legiinterne si tratate internationale,de ex dreptul dea intra liber intro tara fara vize si fara
pasaport.C)Regimul clauzei natiunii celei mai favorizate-este consacrat de regula in tratatele bilaterale.In
acest regimstatul acorda strainilor aflati pe teritoriul sau drepturi conferite cetatenilor unui stat
tert,considerat favorizat.D)Regimul reciprocitatii- reciprocitatea implica situatii cind strainii dispun de
anumite drepturi sub conditia caaceste drepturi sa fie acordate si cetatenilor proprii in tarile carora apartin
strainii in cauza.Reciprocitatea poatefi legislativa,diplomatica sau de facto.E)In istorie sa cunoscut si
regimul capitulatiilor,in virtutea caruia ,strainii,cetateni ai mai multor puteri erauscosi de sub jurisdictia
statului in care se aflau.Astfel de regim sa intilnit in Turcia sec 18,China Japonia sec19.F)Un regim
special il reprezinta regimul personalului diplomatic si consular.Acest regim reglementeazaintrarea
sederea si iesirea strainului,membru al personalului diplomatic si consular,a familiilor etc.

2.3 Estimaţi clauza naţiunii celei mai favorizate :Dupa cum am mentionat deja,regimul clauzei natiunii
celei mai favorizate este consacrat de regula in tratate bilaterale. In acest regim statul acorda strainilor
aflati pe teritoriul sau drepturi conferite cetatenilor unui stattert,considerat favorizat.Domeniile care pot
face obiectul clauzei sunt:tarife vamale,tranzit,importuri si exporturi,regimul persoanelor fizice si
juridice,drepturi de autor,regimul misiunilor diplomatice si consulare etc.Potrivit altei definitii,principiul
clauzei natiunii celei mai favorizate prevede ca orce facilitare acordata de unstat membru al Organizatiei
mondiale a comertului,in favoarea altui stat membru,se extinde obligatoriu asupratuturor statelor
membre-acesta fiind principiul nediscriminarii in comertul international.De ex UE a incheiat cu tarile
terte acorduri comerciale prin care se acorda reciproc clauza natiunii celei maifavorizate.Astfel de
acorduri au fost semnate cu tarile arabe exportatoare de petrol si cu cele din Pactul Andin1984,Cu statele
ASEAN 1980 s.a.Cu RM,UE a inkeat un acord nepreferential- numit acord de parteneriat si cooperare cu
UE la 28 noiemrie1994,care pina la incheierea unui nou acord cu UE,astazi reprezinta baza legala a
relatiilor RM/UE.

test nr.5

Subiectul I: Principiul integrită est nr.5

Subiectul I: Principiul integrității teritoriale și inviolabilității frontierilor de stat

1.1Definiți principiul integrității teritoriale și inviolabilității frontierilor de stat. Principiul integrității


teritoriale –implica protectia drepturilor statelor la integritate si inviolabilitateateritoriului,pt ca acest scop
putand fi folosite mijloacele juridice prezente in dreptul international si altemijloace,inclusiv remediile
nationale.Principiul presupune dreptul statului de a exercita supremația sa deplină pe teritoriul său,
delimitat prin frontiere de stat, supremație ce-și găsește expresie în organizarea politico-administrativă a
teritoriului, în stabilirea regimului juridic al persoanelor ce se află pe teritoriul său, în folosirealiberă a
resurselor sale naturale.Principiul inviolabilității frontierilor de stat –reglementeaza metodele si formele
de cooperare a statelor inscopul asigurarii protectiei frontierelor,inclusiv inchierea tratatelor despre
delimitarea si demarcarea,apararelegitima colectiva,solutionarea diferendelor de frontiera si elaborarea
mecanismelor respective.

1.2Analizați evoluția istoricăși codificarea principiilor.Dreptul la integritate teritorialași inviolabilitatea


frontierilor de stat este o consecință juridică a suveranitățiinaționale. Iniț ial aceste drepturi nu au fost
statutate ca principii desinestătătoare ale Dreptului Internațional, cidoar ca drepturi și îndatoriri ale
statelor stipulate în tratatele de pace de după primul război mondial. Prinadoptarea Cartei ONU, de si
principiul integrității teritoriale nu a fost stipulat într-un mod distinct, fiind inclusîn art.2, a fost statuat cu
o sferă de aplicare universalăși obligația respectării lui de state în ansamblul relațiilor internaționale.
Pentru prima dată aceste principii au fost enunțate și dezvoltate separat de către ActulFinal de la Helsinki
din 1975. Ulterior, împreună cu cel al ”respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”
aceste 2 princincipii au devenit alături de cele șapte enumerate în Carta ONU, principiifundamentale ale
dreptului Internațional. 1.3 Evaluați conținutul juridic al principiilor. Principiul integrității teritoriale mai
presupune interzicerea oricăror tentative de a urmări ruperea par țială sautotală a unității naționale,
manifestările de for ță îndreptate împotriva teritoriului unui anumit stat. Astfel,statelor le revine obligația
de a nu viola teritoriul altui stat, de a nu anexa cu for ța teritoriul altu stat, precumșide anu exercita
puterea sa pe teritoriul acelui stat.O consecinț ă a acestui principiu este inadmisibilitatearecunoașterii ca
legale a oricărei achiziții teritoriale efectuate prin for ță. În acest sens, Dreptul Internaț ionalinterzice
mișcările secesioniste care au ca scop încălcarea acestui principiu. Recunoașterea integrităț iiteritoriale
presupune însă și acceptarea dreptului de ”pasaj inofensiv”, dreptul de tranzit aerian, feroviar,maritim dar
numai în virtutea și limitele stabilite de convenții și tratatele internaționale.Principiul inviolabilității
frontierilor de stat presupune că modificarea frontierelor de stat se face doar prinmijloace pașnice, pe baza
unui acord intervenit între statele interesate și pe bază de plebiscit.Potrivit acestui principiu, frontierele
fiecărui stat vor trebui să fie respectate de toate celelalte state, de unde decurge caracterulilicit al oricăror
manifestări sau sau demonstrate ii de forță în aproprierea acestor frontiere. Modificările teritoriale și
implicit a frontierelor se face în baza eprimării voinței libere a poporului prin intermediul plebiscitului.
Subiectul II: Zona Economică Exclusivă

2.1Definiți noțiunea de zonă economică exclusivăzonă economică exclusivă –este o zona situata dincolo
de marea teritoriala si adiacenta acestia,supusaregimului juridic special in virtutea caruia drepturile si
jurisdictia statului riveran si drepturile si libertatilecelorkate state sunt guvernate de dispozitiile pertinente
ale conv ONU asu[pra drept marii ,1982 .

2.2Determinați drepturile și obligațiile tuturor statelor în z.e.e. În z.e.e. statele se bucură de libertățile de
navigație și de survolși de a pune cabluri și conducte submarine cît și de libertatea de a folosi marea în
alte scopuri licite pe plan internaționalStatele deasemenea vor avea obligația de a ţine seama în mod
corespunzător de drepturile şi obligaţiile statuluiriveran şi vor respecta legile şi reglementările adoptate de
acesta în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei cu privire la dreptul mării din 1982 şi, în măsura în care
ele nu sunt incompatibile cu prezenta parte, celelaltereguli de drept internaţional. Printre asemenea
obligațiuni se numără:1) Interdicția transportului de sclavi2) Obligația de a coopera la reprimarea
pirateriei3) Obligația de cooperarpentru reprimarea reprimarea traficului ilicit de stupefiante şi de
substanţe psihotrope practicat de nave4) Obligația de cooperare pentru reprimarea emisiunilor
neautorizate (radio) 2.3Evaluați drepturile exlcusive și obligațiile statelor riverane în zonele lor e.e. În
z.e.e. statul riveran drepturi suverane în scopul explorării şi exploatării, conservării şi gestiunii resurselor
naturale, biologice sau nebiologice, ale fundului mării, ale subsolului acestuia şi ale apelor de deasupra,
ca şicu privire la celelalte activităţi de explorare şi exploatare a zonei în scopuri economice, cum ar fi
producereade energie cu ajutorul apei, al curenţilor şi al vântului. Statul riveran mai are dreptul
la:Amplasarea și folosirea de insule artificiale, instalații și lucrări.Cercetarea științifică marina protectia și
conservarea spațiului marin.Statul riveran are obligațiunea de a ţine seama în mod corespunzător de
drepturile şi de obligaţiile celorlaltestate şi va acţiona într-un mod compatibil cu Convenț ia cu privire la
dreptul mării din 1982.

TEST nr.6

Subiectul I: Principiul dreptului popoarelor la autodeterminare

1.1.Definiți principiul autodeterminării popoarelor și dreptul lor de a dispune de ele însele.


-reglementeazzaasigurarea drepturilor acestei categorii a subiectilor de drept international in vederea
alegerii formelor simetodelor de realizare a statutului politic,dezvoltarii economice libere,identitatii
culturale,participarii inrelatii;e internationale.

1.2Analizați evoluția istorică și codificarea principiului.Principiul autodeterminării a fost fundamentat


pentru prima dată în declarația președintelui W.Wilson, din 22ianuarie 1917, în care se menționa că o
pace trainică nu se poate edifica decît prin consimțămîntul popoarelor.Ceva mai tîrziu, tot el avea să
menționeze că autodeterminarea nu este un simplu fapt, ci un principiuimperativ.Pentru prima dată
principiul autodeterminării este consacrat în Carta ONU, ulterior acesta fiind reglementat șiîn Rezoluția
Adunării Generale a Onu 1960 referitoare la acordarea independenței țărilor și popoarelor dincolonii, în
Actul Final de la Halsinki 1975 precum și în Pactul internațional privind drepturile civile și politic

1.3Evoluați conținutul juridic al principiului.Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele implică


următoarele drepturi fundamentale:a)dreptul popoarelor asuprite de a se constitui într-un stat propriu și
independent. b)dreptul popoarelor asuprite de a lupta împotriva dominației străine și caracterul legal al
acestei luptec)dreptul de a beneficia de protecția dreptului internațional.d)dreptul de a stabili relații
oficiale cu state ș i de a participa la organizații internaț ionale e)dreptul la libera exploatare a resurselor
minerale, biologice etc.La rîndul lor statele pentru respectarea acestui principiu sunt obligate să acorde
ajutor ONU în vedereaachitării acesteia de răspunderile pe care i le conferă carta ONU în privința acestui
principiu și să se abțină dela orice măsură de constrîngere care ar priva popoarele de acest drept.Pentru ca
un popor să cîștige dreptul de a se numi Mișcare de Eliberare Națională și de a se bucura de aceststatut
este nevoie ca să întrunească 3 elemente :1) Poporul să aibă la bază un substrat cultural (valori,limbă,
religie etc.)2) Trebuie să existe un organ de conducere3) Acest organ de conducere trebuie să se bucure
de autoritate în fața poporuluiTrebuie de menționat că minoritățile naționale nu au dreptul de a lupta
pentru autodeterminare. Minoritățile trebuie și sunt protejate prin tratate internaționale prin care li se
garantează drepturile și libertățile fundamentale (inclusiv cele la păstrarea identității). Subiectul II: Marea
liberă 2.1 Definiți noțiunea de mare liberă Marea libera este acea parte a Oceanului Mondial,situata in
afara limitelor zonei economice exclusive si estedeschisa pt toatele statele fie ele riverane,fie fara
litoral.Convenția cu privire la dreptul mării din 1982 define ște marea liberă drept acea parte a mării care
nu estecuprinsă nici în zona economică exclusivă, nici în marea teritorială, apele interne sau arhipelagice
unui stat. 2.2 Analizați principiile aplicabile regimului mării libere Regimul juridic al mării libere este
guvernat de 3 principii importante ale dreptului internațional maritim,codificate în Convenția din 1982:
principiul libertății mării, principiul folosirii mării în scopuri pașnice, principiul neapropriațiunii mării
libere.Prin principiul libertății mării se subînțelege că Marea liberă este deschisă tuturor statelor, fie ele
riveranesau fără litoral. Această libertate presupune:1)libertatea de survol2)libertatea de navigație
3)libertatea de a pune cabluriși conducte

Prin principiul folosirii mării în scopuri pașnice statele riverane sunt obligate să se abțină de la recurgerea
lafor ță sau amenințare cu for ța.Prin principiul neapropriaț iunii mării libere statelor li se interzice să
pretindă vriun drept de proprietateasupra mării libere sau să supună o parte din ea suveranității sale.
Principiul dat nu afectează jurisdicția de statla bordul unei nave aflate sub pavilionul său. 2.3 Estimați
modalități de reprimare a infracțiunilor comise în marea liberăÎn scopul reprimării a infracțiunilor comise
în marea liberă este necesar să menționăm că aici ne vine înajutor 2 excepții de la principiul imunității de
jurisdicție la bordul unei nave,și anume: dreptul de vizită șidreptul de urmărire.Dreptul de vizită este
dreptul de control efectuat de o navă de război sau afectată de serviciul public asupraunei nave
comerciale, atunci cînd există motive serioase de a bănui că această navă practică: pirateria,transportul de
sclavi, nu are naționalitate.Dreptul de urmărire este dreptul de a urmări nava străina de către o navă de
război sau afectată de serviciul public doar dacă există motive serioase care presupun că nava a încălcat
legile unui stat. Dreptul de urmărireîncetează atunci cînd nava pătrunde în marea teritorială a propriului
stat.Sunt considerate infracțiuni comise în marea liberă: Transportul de sclavi, pirateria, traficul de
substab țestupefianteși psihitrope, emisiunile neautorizate emise în marea liberă.Ceține de reprimarea
pirateriei, Convenția din 1982 prevede că orice stat poate să rețină o o navă sau oaeronavă pirat, să
aresteze persoanele şi să sechestreze bunurile care se găsesc la bord. Tribunalele statului care a efectuat
reţinerea pot să se pronunţe asupra pedepselor de aplicat, precum şi asupra măsurilor de luat în ceeace
priveşte nava, aeronava sau bunurile.Deasemenea statelor au dreptul să aresteze orice persoană sau să
imobilizeze orice navă care practicătransportul de sclavi, servește unei emisiuni neautorizate sau practică
trafic de substanțe stupefiante și psihotrope.

Test nr. 7

Subiectul I: Principiile fundamentale ale dreptului internațional public 1.1.Definiți noțiunea de principiu
fundamental al DIP. Principiul fundamental al Dreptului Inernaional repezinta o norma juridica de
maxima generalitate, universalvalabile, juridic obligatorii pentru subiectele de drept internațional care au
fost create în baza acordului devoinț ă al statelor. Principiile constituie normele cele mai importante care
stau la baza întregului sistem deDrept Inernațional. pr fund-norme de drept
fundamentale,imperative,universale,generale care au drept scopreglementarea relatiilor internationale
contemporane si protectia valorilor fundamentale caracteristicecivilizatiei umae la o anumita etapa de
dezvoltare istorica.-prescriptie normativ ce se caracterizeaza printr-un inalt nivel de abstractizare,ce
guverneaza conduitasubiectilo DIP. La ele putem evident si caracter politic adic statele decurg la
modaliati politice de solutionare aconflictelor.Ele apara cele mai importante valori a societietatii
int:pacea,egalit dintre state,coperarea.Pr fundamentale au o valoare jur egala,nefind supuse unei
ierarh.Respectarea lor reprez o conditie sine qua nonadica necesar pu evitar conflictelor dintre state.
1.2Analizați natura juridică a principiilor fundamentale ale DIP.Principiile fundamentale au un caracter
de maximă generalitate, acoperind toate domeniile pe care raporturilede DIP le reglementează. Caracterul
universal reiese din faptul că se aplică tuturor relațiilor dintre state.Principiile fundamentale au și un
caracter juridic, iar faptul că au fost consfințite în cele mai importantedocumente internaționale confirmă
acest fapt. În literatura de specialitate se insistă asupra fatpului statele suntdeseori tentate să recurgă
exlcusiv la mijloace poltice de soluționare a conflictelor, astfel principiilefundamentale capătă și un
caracter politic. Ele apără cele mai importante valori ale societății internaționale, pentru subiecții DIP și în
general pentru toată omenirea. Principiile DIP au o valoare juridică egală, nefiindsupuse unei ierarhizări.
Aceste principii reprezintă ni ște norme ius cogens, adică sunt normeimperative,obligatorii. O altă
caracteristică a principiilor de DIP este interdependenț a principiilor, aceastarezultînd din faptul că fiecare
principiu se afirmă prin celelalte principii. 1.3Evaluați principiile în procesul de formare a Dreptului
Internațional PublicReie șind din natura și conținutul juridic al principiilor fundamentale ale dreptului
internațional trebuie demenționat că aceste principiii se detașează din totalitatea normelor dreptului
internatiional, ele reprezentîndnucleul de bază al Dreptului internalional public, întrucît celelalte norme
adoptate ulterior fie pe calecutumiară, fie pe cale convențională s-au conformat acestor principii.Trebuie
de menționat deasemeneași faptul că unele din principiile internaționale au început să influențezeDreptul
Internațional și relațiile dintre state, încă din antichitate. Astfel principiul îndeplinirii cu bună-credință a
obligațiilor asumate (pacta sunt servanda) apărut în Roma Antică este și acum piatra de temelie arelațiilor
dintre statele contemporane.Prin urmare principiile internaționale, au contribuit la marile victorii
revoluționare și democratice asupra autoritarismului și dominației statelor mai puternice asupra relațiilor
internaționale. Momentul crucial înevoluția Dreptului Internațional a fost adoptarea Cartei ONU în 1945
și codificarea principiilor fundamentalechiar în art.2 al acestui document. Ulterior pentru a spori eficienț a
principiilor fundamentale, societateainternațională le- mai codificat într-o serie de tratate cum
sînt:1)Declarația Adunării Generale a ONU privind principiile de drept internaț ionale2)Actul final de la
Helsinki 19753) Carta de la Paris pentru o nouă Europă 1990 Subiectul II: Valabilitatea tratatelor
internaționale 2.1 Definiți noțiunea de validitate a tratatului internațional. Validitatea tratatului
internațional reprezintă corespunderea sa cu normele legale ce ține de regulile sale deîncheiere,
conținutul, obiectul și scopul sau.un tratat international se considera valabil atat timp cat nu estedovedit
contrariul. 2.2Constatați viciile de consimțămînt prezente la încheierea tratatului internațional. Viciile de
consimțămînt care duc la nulitatea relativă a tratatului sunt:a) violarea vădită a unei norme de importanță
fundamentală a dreptului intern privind compentența de aîncheia tratate.(de ex: norma constituțională
privind ratificarea, procedura de urmat, deplinele puteri) b) eroarea dacă constituie o bază esențială a
consimț ămîntului unui stat de a fi legat prin tratat sau dacă statulcare invocă eroarea nu a contribuit prin
conduita sa la producerea ei c) dolul care constă în conduita frauduloasă a unei păr ți contractante, prin
care se urmărește determinarea altei părți contractante să-și dea consimț ămîntul pentru încheierea
tratatului.Dolul poate îmbrăca forma unor declarații false, a reprezentării false sau alte procedee de
înșelătorie d) coruperea reprezentantului unui stat participant la negocierea încheierii tratatului.Actele de
corupere trebie să fie evidente ș i în măsură să exercite o influență considerabilă asupra voinței lui.Viciile
de consimțămînt care duc la nulitatea absolută a tratatului sunt:a)constrîngerea exercitată asupra
reprezentanț ilor unui stat, prin acte sau amenințări îndreptate împotrivalibertății sau integrității fizice a
acestuia, reputației lui, persoanelor dragi ei. b)constrîngerea exercitată asupra unui stat participant, prin
amenințarea cu for ța sau prin violarea altor principii fundamentale ale DIP. 2.3Evaluați efectele nulității
tratatelor internaționale. În dependență de viicile consimțămînt prezente la încheirea tratatului, el poate fi
lovit fie în nulitate relativăfie în nulitate absolută.a) Nulitatea relativă de obicei duce la suspendarea
tratatului. Ea poate fi invocată doar de partea care a fost prejudiciată de încheierea tratatului. b) Nulitatea
absolută poate fi invocată atît de partea prejudiciată cît de orice alt membru al societățiiinternaționale,
precum și din oficiu de către o instanță internațională jurisdicțională. Nulitatea absolută are ca efect
declararea tratatului ca fiind nevalabilși repunerea păr ților în stituația care aexistat pînă la încheierea
tratatului(erga omnes) . Deasemenea păr țile trebuie să se străduie să elimineconsecințele oricărui act
îndeplinit pe baza acelui tratat. Test nr.8 Subiectul I: Principiul cooperării internaționale 1.1.Definiți
principiul cooperării internaționale. Principiul cooperării internationale confirma modul cardial de
realizare de catre state a intereselor lor indomeniul international,la fel si in sfera dreptului
intern.Principiul cooperării internaționale prevede dreptulsubiecților DIP de a stabili raporturi de
colaborare cu ceilalți subiecți, de a participa la proiecte, inițiative decooperare pe plan regionalși mondial.
Principiul cooperării mai prevedeși obligația subiecților DIP de acontribui la dezvoltarea armonioasă a
comer țului internațional fără bariere sau discriminări , de a contribui la paceași securitatea omenirii, de a
preveni crizeleși de a participa la combaterea infracționalității internaționale, terorismului etc.
1.2.Analizați evoluția istorică și codificarea principiului Acest principiu a fost înscris printre principiile
de bază ale Cartei ONU, în care se precizează că trebuiecooperarea internațională în rezolvarea
problemelor internaționale cu caracte economic, social, cultural precum și în încurajarea și respectarea
drepturilor omului. Formularea cooperării ca scop al O.N.U a făcut caunii autori să nu considere
cooperarea internațională un principiu findamental. Însă Declarația AdunăriiGenerale a O.N.U. din 1970
prevede că ”Statele, oricare ar fi deosebirile existente între sistemele lor politice,economiceși sociale au
obligația de a coopera între ele în diverse domenii ale relațiilor internaționale”. Actulfinal de la Helsinki
1975 precum și Carta pentru o nouă Europa de la Parsi 1990 la fel consacră acest principiu,iar carta
enumeră express domeniileși acțiunile care rezultă din obligația cooperării internaționale. 1.3Evaluați
conținutul juridic al principiului Autorii contemporani ajung la concluzia că cooperarea este de natură
dispozitivă cu unele excepții. Ideia estecă astăzi cooperarea internațională este unicul instrument prin care
statele își pot realiza interesele ori încondițiile conteporane nici un stat nu va putea purta o politică
autarhică (de izolare). Prin urmare obligația decooperare pentru state se întîlnește în următoarele
situații:Carta ONU stipulează obligația tuturor statelor membre de a participa la sancțiunile decise de
consiliul desecuritate contra statelor care atentează la paceași securitatea internațională.În dreptul cosmis
se întîlnește situația cînd un obiect cosmic este nevoit să aterizeze for țat pe teritoriul unui altstat, atunci
statul pe teritoriul căruia obiectul este depistat va întreprinde toate măsurile pentru restituireaobiectului
statului de lansare, repatrierea echipajului și se va abține de la orice investigații asupra
obiectuluicosmic.La fel în dreptul cosmic, dacă un stat este mai bine echipat și posedă sateliți care
urmăresc starea vremii,atunci el va informa de urgență statele mai puțin echipate despre calamitățile
naturale care le amenință.Cooperarea internațională în calitate de principiul fundamental impliecă
subiecte activeși cu drepturi egale.Acțiunile lor deasemenea trebuie să se afle sub imperiul bunei-credințe.
Subiectul II: Zona internațională a teritoriilor submarine 1.1Definiți noțiunea de zonă internațională a
teritoriilor submarine. Zona internațională a teritoriilor subarine reprezintă fundurile mărilor și ale
oceanelor dincolo de limitele jurisdictiei nationale.zona si resursele sale sunt patrimoniu comun al
umanitatii si nici un stat nu poate sarevendie sau sa exercite suveranitatea sau drepturile suverane asupra
unei parti oarecare a zonei sau aresureselor sale. 1.2Identificați principiile aplicabile regimului zonei
submarine. Regimul juridic aplicabil zonelor internaționale a teritoriilor submarine este guvernat de
următoarele principii:1)Principiul inadmisibilității revendicărilor de suveranitateși apropriaț iunii zonei.
Potrivit acestui principiunici un stat nu poate să revendice sau să exercite suveranitate sau drepturi
suverane asupra unei păr ți oarecarea zonei sau asupra resurselor sale. Nici un statși nici o persoană fizică
sau juridică nu poate să-și însușeascăvreo parte oarecare a zonei sau a resurselor sale.2)Principiul
exploatăriiși explorării zonei în interesul întregii umanită ți. Zona și resursele sale suntconsiderate
patrimoniul comun al întregii omeniri. În consecință, activitățile din zonă vor fi desfășurate îninteresul
întregii omeniri, idependent de situaț ia geografică a statelor, fie că e vorba de statele riverane saustate
fără litoral.3)Principiul utilizării zonei în scopuri exclusiv pașnice.4)Principiul răspunderii internaționale
pentru daunele rezultate în urma nerespectării statutului juridic al zonei.Un stat sau organizație
internațională poartă răspundere pentru daunele provocate zonei internaționale ateritoriilor submarine,
rezultate în urma nerespectării obligațiilor care le revin în conformitate cu clauzeleconvenț ionale.
5)Principiul protecției mediului marin. Pentru desfășurarea tuturor activităților din zonă, trebuie luate
măsurinecesare în scopul asigurprii protecției eficace a mediului marin împotriva efectelor dăunătoare
care potrezulta din aceste activități. 1.3Estimați rolul Autorității Internaționale a spațiilor submarine.
Autoritatea Internațională a spațiilor submarine a fost creată prin Convenția din 1982 și reprezintă
oorganizație internațională care are ca scop primordial asigurarea regimului juridic al zonelor
internaționale alespațiilor submarine. Toate statele păr ți sunt în mod automatși păr ți ale acestei
Autorități. Numai Autoritatea poate elibera autorizații statelor membre pentru desfă șurearea activităților
în aceste zone(fie cercetări științifice, fie explorare sau exploatare). Tot Autoritatea urmează să ducă
evidențași săsupravegheze aceste lucrări.Din 1966 Autoritatea a obținut statut de observator pe lîngă
ONU. Dacă inițial cheltuielile erau suportate deONU, ulteior Autoritatea a trecut la intretinere prorie,
aceasta sporind gradul de impartialitate si independentain luarea deciziilor.Rolul principal pe care il are
autoritatea constă în faptul că ea împarte beneficiile financiare sau alte avantajeeconomice provenite din
activitățile din zonă. Tot Autorității îi revine rolul principal în vederea garantării, protecțieiși conservării
mediului marin. La fel Autoritatea are menirea de a promovași încuraja cercetările științifice marine Test
nr.9

Subiectul 1: Principiul protecţiei drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului

1.1 Definiţi principiul protecţiei universale a drepturilor omului Principiul protectiei drepturilor si
libertatilor fundamentale ale omului – reglementeaza asigurarea de catre stata inviolabilitatii drepturilor
omului pe teritoriul lor si in afara frontierelor de stat.

1.2 Analizaţi evoluţia istorică şi codificarea principiului. Principiul respectării drepturilor omului este
relativ nou, căpătand valenţe deosebite dupăadoptarea Declaraţiei universale a drepturilor omului. Prima
consacrare oficială a drepturilor omului apare in SUA, la 12 iunie 1776, in Declaraţia drepturilor, care
consfinţea dreptul omuluila viaţă şi la libertate. Carta ONU conţine şi ea unele dispoziţii care denotă
preocuparea societăţiiinternaţionale in respectarea şi garantarea drepturilor omului. Reafirmind in
preambulul său „credinţa indrepturile fundamentale ale omului, in demnitatea şi valoarea persoanei
umane, in egalitatea in drepturi a bărbaţilor şi femeilor”, Carta ONU consfinţeşte in mod expres la art. 56
obligaţiile statelor privind respectareauniversală şi efectivă a drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex,religie, limbă etc.In anii care urmează de la data
intrării in vigoare a Cartei ONU, in cadrul Naţiunilor Unite au fost elaboratenumeroase instrumente
politico-juridice internaţionale, care au dat expresie preocupărilor pentru atingerea unuistandard minim de
protecţie a drepturilor omului, atributelor fundamentale ale personalităţii individului,drepturile şi
obligaţiile care-i revin in raport cu semenii săi şi societatea din care fac parte.Dintre documentele cele mai
reprezentative care au fundamentat existenţa principiului respectării drepturilor omului ca principiu de
drept internaţional este necesar de menţionat: DeclaraţiaUniversală a Drepturilor Omului din 10
decembrie 1948 Cele două Pacte internaţionale cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi
cu privire la drepturilecivile şi politice, adoptate de Adunarea Generală a ONU la 16 decembrie
1966;Declaraţia americană a drepturilor şi indatoririlor omului adoptată la Bogota in 1948;Convenţia
pentru protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale semnată la Roma la 4 noiembrie1950 in
cadrul Consiliului Europei;Actul final alConferinţei pentru Securitate şi Cooperare in Europa, semnat la
Helsinki la 1 august 1975Documentele ulterioare adoptate in procesul CSCE la Madrid, Viena,
Copenhaga şi ParisConventia privind reprimarea si prevenirea crimei de genocid din 1948Conventia
privind reprimarea si prevenirea apartheidului din 1973 1.3 Evoluaţi conţinutul juridic al
principiuluiDrepturile omului sunt cele mai codificate la moment. Persoanele fizice in deferitele
saleacceptiuni(copil,refugiat,apatrid,bipatrid,persoana stramutata) este astazi destinatarul principal a
surselor dreptului international.Au fost create o serie de mecanisme care examineaza cauzele de
nerespectare drepturilor si libertatilor fundamentale. In DIP se cunosc doua tipuri de asemenea
mecanisme: jurisdictionale(CtEDO) siadministrative(Comitetul de la Geneva pentru drepturile omului).Pe
linga categoriile de presoane protejate in DIP exista acte care protejeaza anumite categorii de
drepturifundamentale.(ex Pactul cu privire la drepturile civile si politice din 1966).Astazi se cunosc trei
generatii ale drepturilor omului:drepturi civile si politicedrepturi economice,sociale si culturaledrepturi
colective(dr. la pace,la dezvoltare, la un mediu inconjurator sanatos,dr. la folosirea proprie a resurselor
naturale,etc)De fapt, in virtutea acestui principiu statelor le revin şi o serie de obligaţii de drept
internaţionalcum ar fi de pildă:- obligaţia statelor de a respecta standardele internaţionale privind
drepturile omului;- obligaţia de a nu permite nici un fel de incălcare a drepturilor omului, creand mijloace
judiciarela indemana celor ale căror drepturi au fost incălcate;- să se preocupe de asigurarea pentru toţi
oamenii a unui nivel de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii şi bunăstării lor, preocupandu-se de
adoptarea măsurilor sociale necesare;- să asigure minorităţilor naţionale dreptul de a se asocia, de a duce
impreună o viaţă spiritualăşi de aşi prezerva identitatea etnică, lingvistică şi religioasă;- obligaţia de a
informa cu bună credinţă forumurile internaţionale in legătură cu modul incare statele respectă şi aplică
convenţiile internaţionale privind drepturile omului, manifestando receptivitate faţă de sugestiile şi
propunerile altor state, faţă de recomandările organizaţiilor internaţionale.In concluzie, este necesar de
reţinut că intre principiul drepturilor omului şi principiileegalităţii suverane şi neintervenţiei nu trebuie să
existe raporturi de incompatibilitate. Măsurile prin care sunt traduse in viaţă reglementările internaţionale
privind drepturile omului sunt inesenţă măsuri interne adoptate de state in virtutea suveranităţii lor. Afară
de aceasta, este necesar de menţionat că documentele internaţionale creează doar un anumit cadru juridic
general legatde protecţia drepturilor omului, pe cand concretizarea acestor prevederi se efectuează in
ultimăinstanţă prin actul suveran al statului, prin reglementări interne, şi in general prin
contribuţiaorganelor interne ale statului care veghează respectarea necondiţionată a drepturilor omului
infiecare stat.

Subiectul II:

Platoul continental

2.1 Definiţi noţiunea de platou continental Platou continental-.cuprinde fundul marii si subsolul regiunilor
submarine situate dincolo de mareateritoriala,pe toata intinderea prelungirii naturale a teritoriului terestru
al acestui stat ,pana la limita externa amarginii continentale sau pana la o distanta de 200 de mile marine
de la liniile de baza de la care se masoaralatimea marii teritoriale ,atunci cand limita exterioara a marginii
continentale se afla la o distanta inferioara,sau nu mai mult de 350 de mile marine masuarate de la
aceleasi linii de baza ,fie nu mai nu mai mult de 100mile marine de la izobata de 2500 m.

2.2 Analizaţi tehnicile de delimitare a platoului continental Conventia cu privire la dreptul marii prevede
citeva tehnici de delimitare a platoului continental:1. pană la o distanţă de 200 mile marine de la liniile de
bază de la care se măsoară lăţimeamării teritoriale, atunci cand limita exterioară a marginii continentale
este inferioară celor 200 mile marine,2. pană la o distanţă de 350 mile marine de la liniile de bază de la
care se măsoară lăţimeamării teritoriale, atunci cand limita exterioară a marginii continentale se intinde
dincolo de 200 mile marine dela liniile de bază a mării teritoriale, 3. in aceleaşi condiţii, pană la o distanţă
de 100 mile marine de la izobata de 2500 m, care estelinia care leagă punctele de 2500 m adancime.(1
strelca-platoul continental,2-izobata de 2500 m,3-prelungireade 100 mile maritime)

2.3 Estimaţi drepturile exclusive şi obligaţia statelor în explorarea platoului continentalDrepturile si


obligatiile statului riveran asupra platoului continental1. Statul riveran exercită drepturi suverane asupra
platoului continental în scopul explorării lui şi exploatăriiresurselor sale naturale.2. Drepturile vizate la
paragraful 1 sunt exclusive, în sensul că dacă statul riveran nu explorează platoulcontinental sau nu-i
exploatează resursele naturale, nimeni nu poate să întreprindă astfel de activităţi fărăconsimţământul său
expres.3. Drepturile statului riveran asupra platoului continental nu depind de ocupaţia acestuia, efectivă
sau fictivă, şinici de vreo declaraţie expresă.4. Resursele naturale vizate de prezenta parte cuprind
resursele minerale şi alte resurse nebiologice alefundului mării şi subsolului acesteia, ca şi organismele
vii care aparţin speciilor sedentare, adică organismelecare, în stadiul în care pot fi pescuite, sunt fie
imobile pe fundul mării sau sub acest fund, fie incapabile de a sedeplasa altfel decât dacă rămân în mod
constant în contact cu fundul mării sau cu subsolul acesteia.Cabluri şi conducte submarine pe platoul
continental1. Toate statele au dreptul de a pune cabluri şi conducte submarine pe platoul continental
conform dispoziţiilor prezentului articol.Insule artificiale, instalaţii şi lucrări pe platoul
continentalPrevederile art. 60 se aplică, mutatis mutandis, insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor
situate pe platoulcontinental.1. În zona economică exclusivă, statul riveran are dreptul exclusiv de a
proceda la construirea şi de a autorizaşi reglementa construirea, exploatarea şi utilizarea de:insule
artificiale;instalaţii şi dispozitive utilizate în scopurile prevăzute de art. 56 sau în alte scopuri
economice;instalaţii şi lucrări care pot împiedica exercitarea drepturilor statului riveran în zonă.2. Statul
riveran are jurisdicţie exclusivă asupra acestor insule artificiale, instalaţii şi lucrări, inclusiv în materiede
legi şi reglementări vamale, fiscale, sanitare, de securitate şi de imigrare.Foraje pe platoul
continentalStatul riveran are dreptul exclusiv de a autoriza şi de a reglementa forajele pe platoul
continental, oricare ar fiscopurile acestora.Săparea de galeriiPrezenta parte nu afectează dreptul statului
riveran de a exploata subsolul recurgând la săparea unor galerii,oricare ar fi adâncimea apei în locul
respectiv.

Test nr.10

Subiect I: Cutuma Internaţională

1.1 Definiţi noţiunea de izvor de Drept Inernaţional Izvorul de drept internaţional public poate fi definit
ca fiind un instrument juridic (tratatul sau cutumainternaţională), care dau formă exterioară normelor
juridice internaţionale, prin acordul de voinţă al subiectelor dreptului internaţional public, in primul rand
statele.

1.2Comparaţi cutuma cu tratatu internaţional Asemanari:Ambele sunt izvoare de DIPAu forta juridica
obbligatorieSunt create prin acordul de vointa a statelor Pentru a constitui izvoare de drept trebuie sa
intruneasca anumite conditiiSfera lor de aplicare variaza prin aria lor de intindere in
spatiuDeosebiri:Tratatul CutumaRecunoasterea se face pe cale expresa Recunoasterea se face tacitReprez
inta un acord scris Se incheie in forma verbalaOfera o regelementare clara si este usor Se face apel la alte
surse auxiliarede doved it acordul de vointa Trebuie sa fie generala si constantSe adopta prin anumi te
proceduri specifice repetataReglementeaza aproape toate domeniile Reg lementeaza doar anumite
sfererelatiilor internationale ale relatiiilor internationaleIntruneste ambele elemente:spiritual si material
Lipsa elementului material

1.3Evaluaţi tehnici de probare a existenţei cutumei Ne putem considera in prezenţa unei norme cutumiare
– din momentul din care fiecare dintre subiectele dedrept internaţional poate conta pe faptul că celelalte
se vor conforma acelei conduite ce formeaza obiectulrespectivei reguli.Un fenomen nou in legătură cu
formarea cutumei rezidă in participarea organizaţiilor internaţionale la procesul cutumiar. Această
participare se manifestă prin acte care deşi emanăde la organele organizaţiilor internaţionale, reprezintă in
ultimă instanţă poziţia adoptată destatele membre. Este vorba deci de o nouă cale de manifestare a
consimţămantului statelor careimbogăţeşte considerabil procesul cutumiar.Ca exemplu de rezoluţii ale
Adunării Generale ale ONU care au influenţat mult procesulcutumiar pot fi enumerate următoarele:a.
Declaraţia universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948; b. Declaraţia cu privire la declararea
independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale din 1960;c. Declaraţia relativă la eliminarea tuturor formelor
de discriminare rasială din 1963 etc.Cutuma are un neajuns, ce constă in dificultatea dovedirii existenţei
acesteia,adică a dovedirii conţinutului ei. Pentru a facilita stabilirea elementelor unei norme cutumiare ar
putea fi luatein considerare:actele normative interne ale statelor (legi, hotărari ale guvernului,acte ale
administraţiei publice locale etc.); orice acte ale organelor statului cu puteri in planul relaţiilor
internaţionale (acte ale unor ministere, note diplomatice, declaraţii de politică externă,
corespondenţadiplomatică etc.)hotărari ale instanţelor de judecată, cu incidenţă in materia dreptului
internaţional;opiniile exprimate de delegaţiile statelor in cadrul unor conferinţe internaţionale sau in
cadrul unor organe aleorganizaţiilor internaţionale;dispoziţiile unor tratate internaţionale, care pot fi
invocate ca norme cutumiare nu intre statele părţi, ci inraporturile dintre state terţe sau intre acestea şi
statele părţi.In concluzie, putem constata că cutuma internaţională işi menţine şi in prezent o
insemnătatenormativă determinată.

Subiectul II:

Statutul prizonierilor de război 2.1

Definiţi noţiunea de prizonier de război Conform articolului 43-44 ale Convenţiei de la Geneva din 12
august 1949, conceptul de prizonier de război derivă din acela de combatant, unde persoanele care fac
parte din componenţaforţelor militare aflate in conflict se consideră combatanţi (adică au dreptul să
participe nemijlocit la acţiunimilitare) şi orice combatant, fiind prins in prizonierat de partea adversă, este
prizonier de război .

2.2 Stabiliţi beneficiarii statutului de prizonier de război Se bucură de protecţie umanitară in calitate de
prizonier de război următoarelecategorii de combatant a) membrii forţelor armate ale unei părţi in conflict
ai miliţiilor şi corpurilor de voluntarifăcand parte din aceste armate; b) membrii altor miliţii şi membrii
altor corpuri de voluntari, inclusiv cei din mişcările derezistenţă organizate aparţinand unei părţi in
conflict, acţionand in afara sau in interiorul propriului lor teritoriu, chiar dacă acest teritoriu este ocupat;c)
membrii forţelor regulate care se pretind ale unui guvern ori ale unei autorităţi nerecunoscute de
putereadeţinătoare;d) Persoanele care urmează forţele armate fără a face parte din ele, membrii civili ai
echipajelor unităţilor demuncă sau ai serviciilor insărcinate cu bunăstarea forţelor armate;e) persoanele
din randurile populaţiei locale care iau benevol arma in maini pentru a opunerezistenţă.Beneficiază de
statut de prizonier de război şi rezerviştii, membrii mişcărilor de rezistenţă, precum şi membrii forţelor
armate in uniformă care acţionează pe teritoriul inamic in scopulobţinerii de informaţii sau distrugerea
unor obiective militare. Nu se bucură de statutul prizonierilor de război spionii, sabotorii, mercenarii şi
militarii care au comis crime derăzboi, după ce un tribunal competent a pronunţat o sentinţă impotriva lor.

2.3 Estimaţi drepturile şi garanţiile de care beneficiază prizonierii de război Prizonierii de război işi
păstrează statutul lor juridic din momentul capturării lor pană larepatriere.Drepturi:Orice act de agresiune
sau omisiune ilicită care ar pune in pericol viaţa sau sănătatea unui prizonier de război de sub puterea sa
va fi considerat ca o gravă incălcare a Convenţiei, ei nu vor putea fisupuşi unei mutilări fizice sau
experienţe medicale de orice natură care nu ar fi justificată de starea sănătăţiilor1.Protecţia prizonierilor
de război trebuie să aibă un caracter permanent, mai ales impotrivaoricărui act de intimidare, contra
insultelor sau curiozităţii publice982.Orice incălcare a acestor reguli va antrena răspunderea statului
respectiv şi a celor care auefectuat-o, orice act ilicit din partea puterii deţinătoare, antrenand moartea sau
punand in pericol grav sănătatea prizonierilor vor fi considerate infracţiuni grave şi echivalează cu crime
de război.Toate bunurile şi obiectele prizonierului de război vor rămane in posesia lui,984 iar
bunurileridicate vor fi inapoiate in momentul punerii lui in libertate sau repatrierii lui.Prizonierii de război
vor putea fi puşi in libertate total sau parţial, pe cuvant sau pe angajament in măsura incare legile
naţionale ale statelor beligerante acceptă această posibilitate.Prizonierii de război vor fi grupaţi in lagăre
după naţionalitate, sex, limba pe car o cunosc,obiceiurile lor.In ce priveşte cantitatea, calitatea şi
varietatea hranei, aceasta trebuie să fi satisfăcătoare pentru a menţinesănătatea prizonierilor, se va ţine
seama şi de regimul obişnuit al prizonierilor.Vor fi afişate in fiecare lagăr, textul prezentei Convenţii cu
anexele sale, prevăzute in art. 6, in limba cunoscută prizonierilor, iar la cerere ele vor fi comunicate
prizonierilor aflaţi in imposibilitatea de a lua cunoştinţă detextul afişat. Numai tribunalele militare vor
putea judeca un prizonier de război, cu excepţia cazurilor incare legislaţia Puterii deţinătoare autorizează
un tribunal civil in mod expres să judece un membru al forţelor armate.In toate cazurile in care este
posibil, pedeapsa cu moartea nu se pronunţă asupra femeilor gravide sau cu copii minori, precum şi
asupra prizonierilor de război care n-au implinit optsprezece ani.In cazul in care prizonierii de război au
evadat şi cad din nou in prizonierat, nu vor fi pasibili de nici o pedeapsă.Prizonierilor de război li se
recunoaşte dreptul de a dispune de unele resurse băneşti care provin:• dintr-un avans din solda lunară
vărsată de puterea deţinătoare în funcţie de gradul prizonierului;• din sumele pe care prizonierii le-au avut
asupra lor în momentul luării în prizonierat;• din suplimentul trimis de statul de care depind prizonierii de
război;• din indemnizaţiile de muncă plătite de autorităţile statului deţinător;• din sumele pe care
prizonierii le vor primi, individual sau colectiv, de la rude sau de la diverse societăţi decaritate.Prizonierii
au dreptul la intocmirea testamentului. Cadrul Convenţiei prevede că testamentul prizonierilor de război
trebuie să fie intocmit conform legislaţiei ţării lor de origine, care va lua măsurilenecesare pentru a aduce
aceste condiţii la cunoştinţa Puterii deţinătoare.Obligatii Cu excepţia ofiţerilor lor, toţi prizonierii de
război sunt obligaţi la salut şi la semnele exterioare de respect, prevăzute de regulamentele propriei lor
armate faţă de toţi ofiţerii Puterii deţi nă toare, in acest sens, fiindautorizat portul semnelor gradului şi
naţionalităţii, precum şi al decoraţiilor Test nr.11 Codificarea Dreptului Internaţional

Prin codificarea dreptului internaţional se inţelege operaţiunea prin care se realizeazăsistematizarea


normelor sale pe anumite ramuri cum ar fi dreptul diplomatic, dreptul mării,dreptul tratatelor etc.

1.2 Analizaţi formele şi tipurile codificării

Activitatea de codificare a dreptului internaţional se desfăşoară in două forme principale:codificarea


neoficială şi oficială.Codificarea neoficială se realizează sub forma numeroaselor proiecte individuale
elaborate deunii doctrinari, specialişti in domeniul dreptului internaţional public, sau de către unele
instituţii şi organizaţiiştiinţifice interne sau internaţionale cum ar fi Institutul de drept
internaţional,Asociaţia de drept internaţional, Institutul american de drept internaţional ş.a.Codificarea
neoficială a dreptului internaţional nu are o forţă obligatorie pentru subiectelesale, insă cu toate acestea ea
poate fi luată in consideraţie atat in cadrul codificărilor oficiale, cat şi in practicastatelor precum şi in
jurisprudenţa internaţională.Codificarea oficială este realizată de către state, avand o forţă obligatorie
pentru subiecteledreptului internaţional, in măsura in care acestea recunosc şi acceptă caracterul
obligatoriu alactelor de codificare, devenind părţi contractante la tratatele de codificare. Codificarea
oficială a dreptuluiinternaţional a fost realizată pană in prezent mai mult pe ramuri, decat codificarea lui
generală. In acelaşi timp,există o codificare a normelor sale cu caracter de universalitate şi o codificare a
normelor regionale.Codificarea exista de 2 tipuri:de lege lata-in urma careia sunt sistematizate normele
deja existente si de legeferenda-in urma careia sunt create norme noi,necunoscute pina la acel moment.

1.3 Estimaţi principale codificări esenţiale ale Dreptului InternaţionalActivitatea de codificare a dreptului
internaţional se intensifică după cel de-al doilea război mondialsub egida ONU. Adunarea Generală a
ONU crează in anul 1947 Comisia de drept internaţionalin calitate de organ subsidiar al său, cu misiunea
de a pregăti actele internaţionale de codificare a dreptuluiinternaţional, de a formula cu precizie şi
sistematic regulile dreptului internaţional, in domeniile in care existăo practică juridică considerabilă,
precedente sau opinii doctrinare.Ca urmare a acestei activităţi, Comisia de drept internaţional a elaborat
proiecte a mai multor convenţii de codificare a dreptului internaţional, care ulterior au fost semnate şi
ratificate de către state.Acestea sunt patru convenţii de la Geneva asupra dreptului mării din anul 1958,
Conveţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice din anul 1961, Convenţia de la Viena cu privire la
relaţiile consulare din 1963,Conveţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din anul 1969,Conveţia de
la Viena cu privire la misiunile speciale din anul 1969,Conveţia de la Viena cu privire la reprezentarea
statelor in relaţiile lor cu organizaţiile internaţionale cucaracter de universalitate din 1975,Conveţia de la
Viena cu privire la succesiunea statelor in materie de tratate din1978,Conveţia de la Viena cu privire la
succesiunea statelor in materie de bunuri, arhive datoriide stat din 1983,Convenţia de la Montego-Bay cu
privire la dreptul mării din 1982,Conveţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor incheiate intre state şi
organizaţii internaţionale sau intreorganizaţii internaţionale din 1986 etc.In prezent, Comisia de drept
internaţional se preocupă de codificarea unor aşa domenii cumar fi: răspunderea internaţională a statelor,
imunitatea de jurisdicţie a statelor şi a bunurilor acestora, statutulcurierului diplomatic şi a valizei
diplomatice, reglementarea relaţiilor dintre state şi organizaţiileinternaţionale, codificarea crimelor
impotriva păcii şi securităţii omenirii.

Subiectul II: Soluţionarea Diferendelor maritime

2.1 Definiţi noţiunea de difirend maritime Prin diferend maritim internaţional se inţelege acea confrontare
obiectivă de interese intre subiecţii dreptuluiinternaţional in legătură cu folosirea Oceanului Planetar, care
opune contestaţii de ordin juridic intre părţileimplicate.

2.2 Analizaţi modalităţile diplomatice de reglemtare a difirendelor maritime Dintre mijloacele politico-
diplomatice convenţia recomandă negocierea şi concilierea. Negocierea. Potrivit articolelor 283-284
atunci cand apare un diferend intre statele părţi in legătură cuinterpretarea sau aplicarea convenţiei, părţile
in litigiu vor proceda imediat la un schimb de păreri privind rezolvarea diferendului prin negocieri sau
orice stat parte poate invita cealaltă sau celelalte părţi să supunădiferendul unei concilieri după o
procedură specială. Această procedură este prevăzută la anexa V la convenţie.Concilierea. Dacă invitaţia
unei părţi de a supune diferendul maritim unei proceduri de concilierea fost acceptată de cealaltă parte,
procedura de conciliere se declanşează printr-o notificare scrisă. Comisia deconciliere se compune din
cinci conciliatori desemnaţi de pe o listă intocmită de Secretarul General alONU,pentru intocmirea căreia
fiecare stat-parte la convenţie este abilitat să desemneze patru conciliatori, carese bucură de cea mai inaltă
reputaţie de imparţialitate, de competenţă şi de integritate. Numele unui conciliator va rămane pe listă
pană cand acesta esteretras de către statul-parte care l-a desemnat.Partea care declanşează procedura
concilierii numeşte doi conciliatori, care se aleg de pe lista enunţată din careunul poate să fie dintre
cetăţenii săi. Aceste numiri trebuie să fie menţionate in notificare. Cealaltă parte ladiferend va numi in
acelaşi mod doi conciliatori in termen de 21 de zile de la primirea notificării. Dacănumirile nu sunt făcute
in termenul prevăzut, partea care a declanşat procedura poate, in săptămana careurmează după expirarea
acestui termen, fie să pună capăt procedurii printr-o notificare adresată celeilalte părţi,fie să ceară
Secretarului General al ONU să efectueze aceste numiri. Secretarul General al ONU va efectuanumirile
necesare, alegand, cu consultarea părţilor la diferend, persoane care figurează pe lista conciliatorilor,in
termen de 30 de zile de la primirea unei astfel de cerere.Intr-un termen de 30 de zile de la data ultimei
numiri, cei patru conciliatori desemnaţi vor numi un al cincileade pe lista de conciliatori, care va fi
preşedinte. Dacă numirea nu este făcută in termenul prevăzut, fiecare parte poate, in săptămana care
urmează după expirarea acestui termen, să ceară Secretarului General al ONU săefectueze această numire
conform aceleiaşi procedurii. Dacă părţile nu convin altfel, comisia de conciliere işistabileşte singură
procedura.In termen de 12 luni de la constituirea sa comisia trebuie să prezinte raportul său. Pentru
intocmirea lui, ea poate, cu consimţămantul părţilor la diferend, să invite orice stat parte să-i prezinte
punctul de vedere, verbalsau scris. Hotărarile de procedură, recomandările şi raportul comisiei vor fi
adoptate cu majoritatea membrilor săi. Comisia poate supune atenţiei părţilor orice măsură susceptibilă de
a facilita rezolvarea pe cale amiabilă adiferendului. Comisia ascultă părţile, examinează pretenţiile şi
obiecţiile lor şi le face propuneri in scopul de ale ajuta să ajungă la o rezolvare a diferendului pe cale
amiabilă. Raportul va conţine eventualul acord intervenitsau, in lipsa acestuia, concluziile sale asupra
tuturor problemelor de fapt sau de drept referitoare la obiectuldiferendului, precum şi recomandările pe
care le consideră potrivite in scopul unei rezolvări amiabile. Raportulse depune la Secretarul General al
ONU şi se transmite părţilor in diferend. Acest raport, inclusiv toateconcluziile sau recomandările
conţinute, nu este obligatoriu pentru părţile in diferend.Procedura de conciliere este incheiată in
următoarele cazuri:1. atunci cand diferendul a fost rezolvat,2. cand părţile au acceptat sau o parte a
respins recomandările din raport printr-o notificarescrisă adresată Secretarului General al ONU,3. la
expirarea unei perioade de 3 luni de la data comunicării raportului părţilor.Onorariile şi cheltuielile
comisiei vor fi suportate de către părţile la diferend. Printr-un acord aplicabil numaidiferendului
respectiv, părţile la diferend pot conveni să deroge de la acesta procedură.

2.3 Evaluaţi Eficienţa Tribunalului Internaţional pentru Dreptul mării în soluţionarea difirendelor

maritime. Ratione materiae competenţa Tribunalului se intinde asupra tuturor diferendelor şi cererilor
care ii sunt supuse potrivit convenţiei, precum şi asupra tuturor chestiunilor prevăzute in mod special in
orice alt acord, careconferă competenţă Tribunalului. Ratione personae au calitatea de a se prezenta in
faţa Tribunalului statele- părţi la convenţie, precum şi entităţile, altele decat statelepărţi, in toate cazurile
prevăzute in partea a XI(„Zona”) a convenţiei sau pentru orice deferendo supus in conformitate cu orice
alt acord care conferăcompetenţă Tribunalului şi este acceptat de toate părţile la diferend.La examinarea
unui diferend supus lui, Tribunalul va aplica dispoziţiile convenţiei şi celelalte reguli de dreptinternaţional
care nu sunt incompatibile cu aceasta. Aceasta nu aduce atingere facultăţii pe care o areTribunalul de a
statua ex aequo et bono dacă părţile in diferend sunt de acord.Atunci cand una dintre părţi la diferend nu
se prezintă in faţa Tribunalului sau nu face uz de mijloacele pe carele are la dispoziţie, cealaltă parte poate
cere Tribunalului continuarea procedurii şi luarea unei hotărari.Absenţa uneia din părţi sau faptul că una
dintre părţi nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziţie, nu pot constitui un obstacol pentru
desfăşurarea procedurii.Atunci cand intr-un diferend un stat-parte consideră că are un interes de ordin
juridic, acesta se poate adresaTribunalului cu o cerere pentru intervenţie in proces. Dacă Tribunalul
admite cererea de intervenţie, hotărareasa privind diferendul va fi obligatorie pentru statul care a
intervenit,dar numai in măsura in care se referă laaspectele care au făcut obiectul intervenţiei. Tribunalul,
inainte de a lua hotărarea, trebuie să se asigure nunumai că are competenţa de a soluţiona diferendul, ci şi
că cererea este intemeiată in fapt şi in drept.Hotărarea Tribunalului este definitivă şi toate părţile trebuie
să i se conformeze. Ea nu este obligatorie decat pentru părţile in litigiu şi numai pentru cauza rezolvată.
La cererea oricărei dintre părţi, in caz de contestaţie privind sensul şi cuprinsul hotărarii, Tribunalul este
competent să o interpreteze.

Test nr.12 Subiectul I:

Sistemul Dreptului Internaţional 1.1

Definiţi noţiunea de sistem a dreptului internaţional Sistemul dreptului internaţional reprezintă o


totalitate de elemente interdependente, obiectiv existente şianume: principii de drept fundamentale şi
speciale, norme convenţionale şi cutumiare,instituţii şi ramuri dedrept internaţional.

1.3 Analizaţi elementele sistemului dreptului internaţional In calitate de element al sistemului dreptului
internaţional, norma de drept internaţional poate fi definită ca oregulă de conduită, creată şi recunoscută
de subiecţii dreptului International ca fiind obligatorie.Principiul fundamental de drept internaţional este
acea regulă de conduită generală, abstractă, impersonală, posedind cel mai inalt grad de imperativitate,
care apără valorile vitale caracteristice unei anumite etapeistorice de dezvoltare a civilizaţiei
umane.Instituţia dreptului internaţional poate fi definită drept un ansamblu de norme juridice
internaţionale, cereglementează un domeniu restrans al relaţiilor internaţionale, şi anume, determină
regimul juridicinternaţional al unui anumit spaţiu (de exemplu instituţia dreptului de trecere inofensivă
prin marea teritorială)sau se referă la un obiect determinat de reglementare juridică (de exemplu instituţia
privilegiilor şi imunităţilor consulare, instituţia drepturilor minorităţilor, instituţia recunoaşterii statelor
etc.).Instituţiile, la rindul lor se impart in instituţii ramurale şi instituţii interramurale. Sunt considerate
instituţiiinterramurale acele instituţii compuse din norme juridice care intră in componenţa a două sau mai
multe ramuri(de exemplu instituţia răspunderii juridice internaţionale, instituţia succesiunii). Normele
instituţiei juridiceramurale se creează in cadrul unei ramuri concrete şi cuprind anumite compartimente
ale lor (de exemplu indreptul internaţional maritim pot fi evidenţiate grupe de norme care reglementează
regimul juridic al măriteritoriale, a zonei economice exclusive, platoului continental, regimul juridic al
mării libere etc.)Ramura dreptului internaţional reprezintă o totalitate de norme juridice convenţionale şi
cutumiare, cereglementează raporturile de un anumit tip apărute intre subiecţii dreptului international in
cadrul unuidomeniu mai larg de cooperare internaţională, ce constituie obiect de reglementare a dreptului
internaţional public şi are un grad inalt de codificare universală, caracterizată prin existenţa principiilor
aplicabile acestuidomeniu concret al relaţiilor internaţionale. Sunt considerate ramuri de drept
internaţional public dreptulsecurităţii internaţionale, dreptul cosmic,dreptul organizaţiilor internaţionale,
dreptul tratatelor, dreptul mării,dreptul aerian, dreptul diplomatic şi consular etc.

1.3 Evaluaţi sistemul dreptului internaţional Sistemul dreptului internaţional public la etapa de azi s-a
modificat considerabil şi continuă să-şi schimbeconţinutul datorită apariţiei şi dezvoltării noilor domenii
ale relaţiilor internazionale (sfera investiţională,informaţională etc.), precum şi datorită diversităţii
opiniilor despre sistemul dreptului internaţional, intilnite inliteratura de specialitatе, precum şi datorită
aspiraţiilor multor savanţi de a recunoaşte noi domenii ale relaţiilor internaţionale drept obiect de
reglementare a dreptului internaţional.Lista instituţiilor şi ramurilor de drept internaţional nu este
exhaustivă, ele aflinduse in permanentă dezvoltareşi completare. Totodată conţinutul şi denumire
anumitor ramuri şi instituţii pot varia de la un stat la altul.Unele ramuri şi instituţii de drept internaţional
au apărut multe secole in urmă (de exemplu dreptul tratatelor,dreptul conflictelor armate, un număr
considerabil de instituţii ale dreptului diplomatic, dreptului mării etc.).41Alte instituţii şi ramuri au apărut
in secolul XX (de exemplu dreptul aerian, dreptul cosmic, dreptul securităţiiinternaţionale, dreptul
internaţional ecologic, instituţia platoului continental, instituţia zonei economiceexclusive,instituţia
asigurării securităţii navigaţiei aeriene, instituţia repatrierii astronauţilor). Al treilea grup deinstituţii şi
ramuri sunt astăzi in proces de devenire (de exemplu dreptul International nuclear, dreptulinternaţional
ecologic etc.) Or, in opinia profesorului Kohen o nouă ramură de drept internaţional apare atuncicind sunt
intrunite următoarele criterii:criteriul normativ: o totalitate de principii fundamentale, cum sunt
interzicerea utilizăriiforţei, dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, egalitatea suverană a statelor,
neintervenţia in afacerileinterne ale unui stat;criteriul instituţional: modalitatea in care sunt exercitate pe
plan internaţional funcţiilelegislativă,executivă şi reglementarea diferendelor;criteriul subiectiv:
determinarea creatorilor şi destinatarilor regulilor e conduită. Subiectul II: Funcţiile consulare 2.1Definiţi
noţiunea funcţiilor consulare Funcţiile consulare-reprezintă totalitatea activităţilor oficiilor consulare şi
ale personaluluiacestora. 2.2Clasificaţi funcţiile consulare. După obiectul lor sau după domeniul pe care îl
abordează, funcţiile consulare pot fi: – funcţii cu caracter politic, altele decât funcţiile diplomatice; -
funcţii economice importante: promovarea schimburilor economice dintre statul trimiţător şi statul
primitor pe teritoriul căruia îşi desfăşoară consulatul activitatea; – funcţii culturale; foarte multe consulate
româneşti înglobează minicentre culturale, având o activitateculturală intensă (Consulatele de la Veneţia,
Canal Grande, etc.) şi unde funcţia consulară de promovare aculturii este de fapt una dintre cele mai
importante;- funcţii care se referă la protecţia cetăţenilor; spre deosebire de ambasade, care se
concentrează în principal pe promovarea intereselor statelor, a autorităţilor de stat, consulatele se
preocupă de problemele cetăţenilor. Eleinclud de asemenea, funcţii administrative, funcţii de stare civilă,
notariale, jurisdicţionale şi funcţii care sereferă la marina comercială, nave şi aeronave şi la obligaţii
militare.Din punct de vedere al conţinutului acestor funcţii, ele pot fi împărţite în două categorii:a) funcţii
care sunt conferite de către statul trimiţător oficiului consular respectiv;b) funcţii care sunt recunoscute de
către statul primitor ,cel pe teritoriulcăruia îşi desfăşoară activitatea.Ca regulă generală, conţinutul acestor
funcţii consulare este negociat şi inclus în convenţiile bilaterale pe probleme consulare pe care statul le
încheie, o parteimportantă a acestor convenţii consulare se concentreazătocmai pe funcţiileasupra cărora
cele două state îşi dau acordul să fie îndeplinite de către oficiile consulare. 2.3 Formulaţi specificul
fiecărei funcţii consulare în parte Funcţiile consulare sunt exercitate de către posturile consulare şi, de
asemenea, de către misiunile diplomaticeşi constau in:a) a proteja in statul de reşedinţă interesele statului
trimiţător şi ale cetăţenilor săi, persoane fizice sau juridice,in limitele admise de dreptul internaţional; b) a
favoriza dezvoltarea relaţiilor comerciale, economice, culturale şi ştiinţifice intre statul trimiţător şi
statulde reşedinţă şi a promova in orice alt mod relaţii amicale intre ele in cadrul dispoziţiilor prezentei
Convenţii;c) a se informa, prin toate mijloacele licite, despre condiţiile şi evoluţia vieţii
comerciale,economice, culturale şi ştiinţifice a statului de reşedinţă, a face rapoarte in această privinţă
către guvernulstatului trimiţător şi a da informaţii persoanelor interesate;d) a elibera paşapoarte şi
documente de călătorie cetăţenilor statului trimiţător, precum şi vize şi altedocumente corespunzătoare
persoanelor care doresc să meargă in statul trimiţător;e) a acorda ajutor şi asistenţă cetăţenilor, persoane
fizice şi juridice, ai statului trimiţător;f) a acţiona in calitate de notar şi de ofiţer de stare civilă şi a
exercita funcţii similare, ca şi unele funcţii deordin administrativ, in măsura in care legile şi
regulamentele statului nu se opun la aceasta;g) a apăra interesele cetăţenilor statului trimiţător, persoane
fizice sau juridice, in succesiunile de pe teritoriulstatului de reşedinţă, in conformitate cu legile şi
regulamentele statului de reşedinţă;h) a apăra, in limitele fixate de legile şi regulamentele statului de
reşedinţă, interesele minorilor şiincapabililor, cetăţeni ai statului trimiţător, mai ales atunci cand este
cerută instituirea unei tutele sau curatelecu privire la ei;i) sub rezerva practicilor şi procedurilor in vigoare
in statul de reşedinţă, a reprezenta pecetăţenii statului trimiţător sau a lua măsuri in scopul asigurării
reprezentării lor adecvate in faţa tribunalelor sau a altor autorităţi ale statului de reşedinţă pentru a cere, in
conformitate cu legile şi regulamentele statului dereşedinţă. adoptare de măsuri provizorii in vederea
apărării drepturilor şi intereselor acestor cetăţeni atuncicind, datorită absenţei lor sau din orice alte cauze,
ei nu-şi pot apăra in timp util drepturile şi interesele; j) a transmite acte judiciare şi extrajudiciare sau a
efectua comisii rogatorii in conformitatecu acordurile internaţionale in vigoare sau, in lipsa unor
asemenea acorduri, in orice mod compatibil cu legileşi regulamentele statului de reşedinţă; k) a exercita
drepturile de control şi de inspecţie prevăzute de legile şiregulamentele statului trimiţător asupra navelor
maritime şi a navelor f1uviale avand naţionalitatea statuluitrimiţător şi asupra aeronavelor inmatriculate
in acest stat, ca şi asupra echipajelor lor;1) a acorda asistenţă navelor şi aeronavelor menţionate in
alineatul k din prezentul articol, precum şi echipajelor lor, a primi declaraţiile asupra curselor acestor
nave, a examina şi a vizadocumentele de bord şi. fără a prejudicia prerogativele autorităţilor statului de
reşedinţă, a face anchete privindincidentele survenite in cursul călătoriei şi a reglementa, in măsura in
care legile şi regulamentele statuluitrimiţător autoriză aceasta, divergenţele de orice natură intre căpitan,
ofiţeri şi marinari;m) a exercita orice alte funcţii incredinţate unui post consular de către statul trimiţător,
carenu sint interzise de legile şi regulamentele statului de reşedinţă sau la care statul de reşedinţă nu se
opune, saucare sunt menţionate in acordurile internaţionale in vigoare intre statul trimiţător şi statul de
reşedinţă. TESTUL13 Subiectul I: Subiecții Dreptului Internațional Public 1.1)DEFINITI NOTIUNEA
DE SUBIECT DE DREPT INTERNATIONAL Subiect international public--sunt entităţile care participă
direct la raporturile internaţionale reglementate dedreptul internaţional public, care, prin acţiunile lor
volitive, obţin drepturi şi işi asumă obligaţii internaţionale,iar in cazul incălcării acestora poartă
răspundere internaţională.—reprezinta particularitati esentiale incomparatie cu dreptul intern
1.2)CLASIFICATI SUBIECTII DE DIP CONTEMPORANIIn DIP contemporan avem urm sub.
:*Statul :o colectivitate umana cu toate trasaturile aferente unei suveranitati si cu independenta
proprie,alcatuita din teritoriu si populatie.* Entitatile statale contestate : - Vaticanul-Orasele libere*Alti
actori ai rel. internat. :-org.intern. reprezintă forme de coordonare a colaborării internaţionale în diferite
domenii, pentru care stateleau creat un anumit cadru juridico-organizatoric prin adoptarea unui statut,
elaborat de comun acord, în care se prevăd obiectul şi scopurile organizaţiei, organele şi atribuţiile lor,
necesare realizării obiectivelor pentru careau fost constituite.-miscarile de eliberare nationala;-pers.
Fizica- Insa pentru comiterea crimelor de razboi sau a crimelor impotriva pacii si umanitatii,
careconstituie infractiuni cu caracter international, raspunderea individului se angajeaza pe plan
international, infata instantelor jurisdictionale-corporatiile transnationale o entitate economică formată
dintr-o companie-mamă şi filialele ei din străinătate.-companiile publice internationale-umanitatea
1.3)Evaluați statutul RM ca subiect de Drept Internațional Publicluind in consideratie legea cu privire la
tratalele internationale si la reglementarea sa plus faptul ca RM face parte la conventia cu privire la dr
marii ne putem da seama ca din punc de vedere formel ea reprezinta unsubiec activ pe cind practic mai
avem multe pina la perfectiune.ideea principala mai departe improvizati

Subiectul II : Organele jurisdicționale internaționale

2.1)Definiti notiunea si tipologia organelor jurizdictionale internationaleOrganele jurisdictiei


internationale –totalitatea organelor internationale competente sa solutioneze litigiileaparute intre sub. pe
plan international.Din punct de vedere tipologic şi conceptual jurisdicţiile internaţionale se impart in două
mari categorii:1. Jurisdicţia internaţională ad-hoc şi2. Jurisdicţia internaţională permanentăJurisdicţia
internaţională ad-hoc. In dreptul internaţional public prin jurisdicţia ad-hoc se subinţelege
arbitrajulinternaţional. Marţian Niciu il defineşte ca fiind judecata pe plan internaţional a unui diferend de
către oinstanţă de judecată ad-hoc, constituită de părţile in diferend La randul său, din punct de vedere
organizaţional,arbitrajul internaţional se poate constitui in următoarele forme1184:- arbitrul unic,-
comisia mixtă,- tribunalul arbitral,- tribunalul arbitral mixt,- arbitrajul specialarbitrajul
instituţionalizatArbitrul unic trebuie, de obicei sa nu aibă cetăţenia părţilor in conflict pentru a se asigura
şi pe această cale,imparţialitatea sa. Comisia mixta Comisiase constituia pe o bază paritară şi era formată
numai din cetăţeni ai parţilor in conflict.Tribunalul arbitral. El se constituie de obicei dintr-un număr
impar de arbitri: 3, 5 etc., din care 1 sau 2 pot ficetăţeni ai statelor in conflict, iar ceilalţi sau celălalt –
cetăţeni ai altor state. Tribunalul arbitral mixt. După primul Război Mondial tribunalele arbitrale mixte au
avut ca sarcină soluţionarea diferendele născute dinrăzboi. Aceste tribunale aveau o permanenţă relativă,
fiind destinate să soluţioneze anumite categorii dediferende. Tribunalul arbitral mixt era compus din trei
membri – cate un cetăţean al unui stat neutru in timpulrăzboiului.Arbitrajul special. Un astfel de organ se
constituie pentru soluţionarea unor categorii aparte dediferende ce vor apărea eventual.Jurisdicţia
internaţională permanentă. Instanţele jurisdicţionale internaţionale cu caracter permanent suntcreaţia
secolului XX1192, deboutand cu renumita Curte Permanentă de Justiţie Internaţională (CPJI),
infiinţatădupă primul Război Mondial prin Pactul Ligii Naţiunilor. Prima şedinţă de inaugurare a avut loc
in 1922,Curtea activand pană in 1946, cand cedează misiunea juris dicţională in favoarea succesoarei sale
– CurteaInternaţională de Justiţie (CIJ) La randul său, instanţele internaţionale de judecată pot fi
clasificate după difersecriterii:1. După întinderea competenţei distingem:- de competenţă generală – CPJI,
CIJ, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE);- de competenţă specială – Curtea Europeană a
Drepturilor Omului (CEDO), TribunalulInternaţional pentru Dreptul Mării (TIM), Tribunalul
Administrativ al Naţiunilor Unite (TANU ,Curtea Internaţională Penală (CIP).2. După obiectul
diferendelor:- teritoriale – CIJ;- in materia dreptulor omului – CIJ, CEDO, CJUE;- de reprimare a
infracţiunilor internaţionale – CIP, Tribunalul internaţional pentru exIugoslavia,Tribunalul internaţional
pentru Rwanda;- maritime – TIM, CIJ.3. După calitatea justiţiabililor:- intre state – CPJI, CIJ, TIM,
CJUE, CEDO;- intre state şi persoane fizice sau persoane juridice – CEDO, CJUE, TIM;- intre state şi
organizaţii internaţionale – CJUE, TIM;- intre organizaţii şi persoane fizice – TIM, TANU.
2.2)COMPARATI COMPETENTA JURIZDICTIEI INTERNATIONALEDreptul internaţional actual
recunoaşte existenţa unei puteri inerente jurisdicţiilor internaţionale, atat judiciarecat şi arbitrale, de a
soluţiona litigiile cu privire la propria com petenţă. Competenţa jurisdicţiei de a decideasupra propriei
competenţe se stabileşte in momentul examinării admisibilităţii cererii introductive şi constituie baza unei
puteri bine delimitate. Identificarea competenţei unei juriddicţii internaţionale depinde demodalitatea de
atribuire a ei. Dreptul contentiosului internaţional cunoaşte 3 modalităţi de atribuire acompetenţei:1.
modalităţi convenţionale,2. modalităţi unilaterale şi3. modalităţi autoritare.Modalităţile convenţionale.
Printre aceste modalităţi figurează compromisul şi clauza compromisorie.Compromisul este un acord care
are ca obiect delegarea unui organ imputrnicirea de a judeca un diferend sau oserie de diferende actuale.
Este de precizat că acest acord fixat in compromis vizează in egală măsură acordulin favoarea unui organ
judiciar sau arbitral. Din punct de vedere al dreptului internaţional compromisul este untratat
internaţional, incheiat intre părţile diferendului care trebuie să fie subiecte de drept internaţional
public,respectiv se supune regulelor dreptului comun al tratatelor internaţionale, reglementat prin
Convenţia de laViena asupra tratatelor internaţionale din 1969. Modalităţile unilaterale. Aceste modalităţi
imbracă formadeclaraţiilor unilaterale de recunoaştere a jurisdicţiei obligatorii a unor instanţe
internaţionale. Cu alte cuvinte,unele tratatele internaţionale prin care se crează o jurisdicţie pot subordona
autoritatea puterii jurisdicţionaleunei declaraţiei unilaterale, de regulă facultativă, din partea statului
contractant, prin care acesta recunoaşte,obligatoriu in privinţa sa jurisdicţia internaţională.Modalităţi
autoritare. Aceste modalităţi de atribuire a jurisdicţiei unor jurisdicţii internaţionales-au realizat in
practica internaţională prin rezoluţiile Adunării Generale sau Consiliului de Securitate,organe ale ONU.
In acest sens, nu este exclus ca un acord intre state să abiliteze o organizaţie internaţională dea crea un
tribunal internaţional 2.3)principalele reguli de procedura la examinarea contenciosului internationalIn
mod normal o jurisdicţie internaţională dispune de o procedură ordinară a instanţei (asupra fondului) şi
poate recurge la proceduri incidente. Procedură ordinară presupune cateva etape in mare parte inspirate
din procedura internă:1. Introducerea оn instanţă. In cazul unei jurisdicţii permanente sesizarea instanţei
are loc printrun actunilateral din partea reclamantului, care imbracă forma unei cerere contra reclamatului
sau prin notificareacompromisului dintre părţi. Potrivit art.40 din Statutul CIJ, cererea sau notificarea sunt
adresate grefierului,care trebuie să le comunice imediat tuturor interesaţilor.Cererea sau notificarea
trebuie să indice expresobiectul diferendului şi părţile.2. Duelul jurisdicţional. Din momentul sesizării,
jurisdicţia aplică principiul contradictorialităţii şi părţilor li seasigură o egalitate procesuală. Orice
document adus in faţă tribunalului de către o parte este transmis celeilalte părţi pentru replică. Părţile sunt
reprezentate in faţa jurisdicţiilor internaţionale de către agenţii lor, care pot fiasistaţi de consilieri sau
avocaţi1214. De regulă, procedura contencioasă cuprinde 2 faze: scrisă şi orală.3. Adoptarea hotărвrii.
Deliberările sunt secrete şi supuse unor reguli specifice fiecărui tribunal, destinate sădegajeze un enunţ
legal. Scopul lor este de a oferi fiecărui judecător posibilitatea să contribuie direct la procesul adoptării
opiniei colegiale a tribunalului Afară de procedura ordinară, jurisdicţia internaţionalărealizează acţiuni
procesuale in cadrul procedurilor incidente. Acestea sunt complementare procedurii de bazăşi de fapt, in
mare măsură, contribuie fie la buna ei derulare, fie la menţinerea unei ordini juridice provizorii pană la
decizia finală. Tribunalul internaţional recurge la procedura incidentă in 3 situaţii, in cazul:1. Intervenţiei
terţilor. Dreptul contenciosului internaţional recunoaşte terţilor, care justifică un interes de ordin juridic,
dreptul de intervenţie in cadrul unui proces jurisdicţional care opune două alte părţi1217. In acest
sens,terţul adresează o cerere tribunalului in care aduce argumentele ce justifică interesul său in cadrul
procedurii declanşate. In fine, tribunalul este acela care autorizează această intervenţie. In caz de
acceptare a terţului, elnu devine parte la proces, dar işi prezintă observaţiile sale şi hotărarea tribunalului
in partea ce vizeazăinterpretarea unui tratat la care este parte terţul, ii va fi opozabilă1218.2. Excepţiilor
preliminare. O excepţie preliminară este o obiecţie in adresa jurisdicţiei tribunalului scopulcăreia este de a
impiedica examinarea in fond a cauzei1219. Utilizarea ei este frecventă in cazul candtribunalul este
sesizat unilateral printr-o cerere3. Măsurilor conservatorii. In principiu, introducerea unei cereri in
instanţa internaţională nu are efectsuspensiv. Deoarece procedurile jurisdicţionale sunt destul de lungi,
mai ales atunci cand sunt intarziate deexaminarea excepţiilor preliminare, tribunalul poate decide, la
cererea unei părţi, ordonarea măsurilor conservatorii1220. Cu toate acestea, luarea unei astfel de decizie
nu constituie o practică frecventă, pentru că ar insemna suspendarea acţiunii care a condus la apariţia
diferendului, ceea ce ar insemna o avantajare provizoriea unei părţi in diferend1221.

Test nr. 14 Subiectul I. Normele dreptului internațional

1.1Definiți noțiunea de normă de Drept InternațIonal Norma de drept internaţional poate fi definită drept
o regulă de conduită generală, creată de subiecţii dreptuluiinternaţional, ce reglementează relaţiile dintre
aceştia şi este recunoscută ca fiind obligatorie. Conţinutulnormelor dreptului internaţional il formează
drepturile şi obligaţiile cu care sunt investite statele şi alţi subiecţide drept internaţional.

1.2 Clasificați normele dreptului

normelor de drept internaţional public comportă un interes deosebit teoretic, in doctrină fiind propuse
următoarele criterii de clasificare:1. in dependenţă de acţiunea faţă de cercul de participanţi la raporturile
de drept internaţional public pot fideosebite:- norme universale, care reglementează raporturile dintre toţi
subiecţii de drept internaţional.Aceste norme, fiind reguli de conduită obligatorii adresate unui cerc
nedeterminat de subiecţi de dreptinternaţional, formează dreptul internaţional comun.- norme regionale ce
acţionează doar faţă de un număr limitat de participanţi. Prin norme regionale suntreglementate
raporturile juridice dintre subiecţii aparţinind unei anumite regiuni geografice insă cu referire laun obiect
comun de reglementare.- norme locale sunt acele norme care reglementează raporturile juridice dintre doi
sau ciţiva subiecţi de dreptinternaţional. Normele locale pot fi atit personificate cit şi nepersonificate.2. in
dependenţă de locul şi rolul normelor in sistemul de drept:- norme materiale conţin drepturile şi
obligaţiile subiecţilor dreptului internaţional;- norme procesuale pot fi definite in două accepţiuni. Lato
sensu, norme procesuale sunt considerate normelecare reglementează procesul de creare şi realizare a
dreptului. Stricto sensu,normele procesuale sunt acelenorme care reglementează procesul de realizare a
dreptului. Normele procesuale posedă sancţiuni specifice.3. in dependenţă de metoda de reglementare
juridică, normele de drept internaţional se impart in:- norme dispozitive sunt acele norme, de la care
statele pot face abatere de comun acord, dacă aceasta nu prejudiciază interesele legitime ale altor state.-
norme imperative, care prescriu un model concret de conduită juridică, de la care nu este permisă
nicioabatere.Printre normele imperative au inceput să se evidenţieze principiile fudamentale de drept
internaţional, numitenorme jus cogens. Normele jus cogens se deosebesc de alte norme imperative ale
dreptului internaţional prinefectele pe care le produc in caz de nerespectare a lor. Orice abatere de la
norma jus cogens provoacă nulitateaacţiunilor subiecţilor de drept internaţional.
1.3.Evaluați specificul normelor ius cogens Normele jus cogens apar in sec. XX si pt prima data sunt
defiinite in Conventia de la Viena, cu privire ladreptul tratatelor, unde se spune ca norma jus cogens este
o norma acceptata si recunoscuta de societateainternationala a statelor in ansamblu ei drept norma de la
care nu se permite nici o abatere si care poate fimodificata doar printr-o norma cu acelasi
caracter.Trasaturile normelor jus cogens sunt urmatoarele:generala;impersonala;universala;de maxima
imperativitate.Astazi prin norme jus cogens se subintelege acele 10 principii fundamentale de
DIP(neaplicarea fortei sineamenintarea cu aplicarea ei in relatiile internationale(neagresiunii),imixtiunea
in afacerile interne ale unu stat, solutionarea pe cale pasnica a diferendelor internationale, integritatea
teritoriala, indeplinirea cu buna-credinta a obligatiilor internationale, dreptul popoarelor la auto-
determinare, respectarea universala adrepturilor omului, egalitatea suverana a statelor), care sunt
obligatorii pt toate statele existente pe Glob.

Subiectul II: Organizația Națiunilor Unite – organizație cu vocație universal

1.1.Definiți noțiunea de organizație internațională Organiza ția internațională este o asociație de state
fondate în baza principiului egalitîții suverane care are la bază un act constitutiv (tratat internațional), are
o structură proprie, bugetș i personalitate distinctă de cea afondatorilor.

1.2.Analizați istoria creării O.N.U

ONU inițial a existat sub forma altei organizațiiși anume – Liga Națiunilor formată prin tratatul de
laVersailles 1920. Scopul Ligii națiunilor era dezarmarea, prevenirea războaielor prin intermediul securită
țiicolective, rezolvarea disputelor inter-națiuni prin negociere, diplomațieși îmbunătățirea calită ții vieții.
Liganu dispunea de armată proprieși după o serie e eșecuri nu a putut face față agresiunilor Axei Berlin-
Roma-Tokyo, declanșîndu-se al doilea război mondial.La încetarea războiului în 1945, reprezentanți ai 50
dețări s-au întîlnit la San Francisco pentru a Semna CartaONUși astfel Liga a fost înlocuită cu Organizația
Națiunilor Unite moștenind numeroase agenții și organizații fondate de Ligă. Numele de ”United
Nations” a apărut pentru prima dată în Declarația președintelui american Roosvelt în 1942cînd 26
dețăriși-au unit for țele pentru a înfrunta Axa.

1.3Evaluați sistemul și funcțiile organelor principale ale ONUPotrivit Cartei, ONU are 4 obiective
majore:1) sa mentina pacea si securitatea internationala;2) sa dezvolte relatii de prietenie intre natiuni;3)
sa coopereze in rezolvarea problemelor internationale si in promovarea respectului pentru drepturile
omului;4) si sa fie un centru pentru armonizarea actiunilor tuturor statelor.ONU are 6 organe distincte,
fiecare avînd funcțiile ei caracteristice:a)Adunarea Generală – este organul principal și deliberativ care
poate examina principiile generale decooperare pentru mentinerea pacii si securitatii internationale,
inclusiv principiile care guverneaza dezarmareasi reglementarea înarmarilor, si poate face recomandari cu
privire la asemenea principii fie Membrilor Organizatiei Natiunilor Unite, fie Consiliului de Securitate,
fie Membrilor Organizatiei si Consiliului deSecuritate. b)Consiliul economic si social – poate efectua sau
initia studii si rapoarte privind probleme internationale îndomeniile economic, social, cultural, al
învatamântului, al sanatatii si în alte domenii conexe si poate facerecomandari în privinta tuturor acestor
probleme Adunarii Generale, Membrilor Natiunilor Unite si institutiilor specializate interesate. El poate
face recomandari în scopul de a promova respectarea efectiva a drepturilor omului si libertatilor
fundamentale pentru toti.c)Consiliu de securitate – duce răspunderea pentru pacea și securitatea omenirii.
Consiliul de Securitate poateancheta orice diferend sau orice situatie care ar putea duce la frictiuni
internationale sau ar putea da nastereunui diferend, în scopul de a stabili daca prelungirea diferendului sau
situatiei ar putea pune în primejdiementinerea pacii si securitatii internationale.d)Consiliu de tutelă –
examinează problemele referitoare la teritoriile ce nu sunt capabile să seautoadministreze.e)Secretariatul
– îndeplinește lucrările de secretariat (arhivă, petiț ii, depozitarea tratatelor)f)Curtea Internationala de
justitie - organul judiciar principal al Natiunilor Unite. Test nr. 15Subiectul

I: Raportul dintre dreptul international și dreptul intern


1.1Definiți ordinea juridică international Prin ordine juridică internațională subînțelegem modul de
organizare și funcționare a societății internaționale, precumși principiile și modul de interacțiune între
subiec ții Dreptului Internațional.

1.2.Analizați doctrinele și teoriile ale raportului dintre Dreptul Interna țional și naționalÎn literatura de
specialitate s-au conturat 2 teorii de bază:1)Teoria dualistă – presupune că Dreptul Internațional și cel
Intern sunt 2 sisteme absolut diferite care conț innorme ce reglemeatează diferite raporturi juridice.
Aceste sisteme evoluț ionează după metoda liniilor paralele,niciodată intersectîndu-se.2)Teoria
monismului – afirmă existența a 2 sisteme de Drept care reglementează raporturi juridice diferite însăse
întîlnesc situație de coeziune a lor. Cele mai întîlnite domenii de coeziune sunt: drepturile omului, regim
defrontieră, relații diplomatice. Această teorie cunoaște 2 accepțiun a) Monismul cu privatul Dreptului
Internațional (autor Hans Kelsen). Asemenea poziție e adoptată deconstituția Franței, Federației Ruse.
Această teorie prevede că atunci cînd există conflict între normeleDreptului Internaționalși cel Național se
aplică prevederile Internaționale. b) Monismul cu privatul Dreptului Intern. Această teorie e antagonică
celeilalte. Autor (kauffman). Această poziție e prevăzută de constituția Nicaragua. 1.3 Formulați
particularitățile raportului dintre dreptul constituțional al RM și dreptul InternaționalAcest raport poate fi
sesizat din art. 4 si 8 a Constituției RM care prevede că:”1.Dispozițiile constituționale privind drepturileși
libertățile omului se interpreteazăși se aplică înconcordanță cu Declaraț ia Universală a drepturilor
omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care RM este parte.2. Dacă există neconcordanțe între pactele
și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la careRM este parte și legile ei interne,
prioritate au reglementările internaționale ” (art.4)Citind articol se crează impresia că prioritate asupra
legilor interne au doar reglementările interna ționale ce ținde drepturile omului iar această prioritate se
răsfrînge asupra tuturor legilor (inclusiv cele consituționale).Pentru a elucida această neclaritate Curtea
Constituțională în 1999 s-a pronunțat asupra interpretării art. 4 și 8din Constituție. Hotărîrea Cur ții
Constituționale stipulează însă că:Reglementările internaționale au prioritate asupra tuturor legilor înafară
de cele constituționale.Reglementările internaționale au prioritate nu doar dacăț in de domeniul
drepturilor omului, dar oricarereglementări prevăzute în tratatele internaț ionale la care RM este parte.
Subiectul II: Regimul juridic al zonelor Polare 2.1Definiți noțiunea de zonă polară. Zona polară reprezintă
zona geografică situată fie la polul nord (Arctica) fie la polul sud (Antarctica).

2.2.Analizați instrumentele internaționale ce reglementează statutul Arcticii și Antarcticii.Statutul Arcticii


este determinat de reglementările internaționale și legislația statelor riverane la OceanulÎnghețat de Nord.
O organizație internațională care are atribu ții în acest sens este Consiliul arctic format din 8state care
scopul de a coordonași coopera cu activită țile statelor în regiunea dată.Referitor la Antarctica, în sec. XX
mai multe state au încercat săși atribuie unele păr ți din Antarctica. Pentrua stabili regimul juridic aplicat
acestei zone în 1959 s-a semnat Tratatul de la Washington cu privire laAntarctica. În vederea respectării
lui s-a creat un sistem de control și inspecție reciprocă care se realizează prinobservatorii desemnaț i de
reprezentanții celor 12 păr ți la tratat. Pentru a soluționa problemele referitoare laresursele minerale din
zonă în 1988 a fost adoptată Convenția privind reglementarea activităților asupraresurselor minerale din
Antarctica. 2.3Formulați particularitățile regimului juridic al Arcticiiși AntarcticiiRegimul juridic al
Arcticii s-a format într-o perioadă lungăși continuă în prezent. O încercare de a determinaca acest regim a
avut loc la inițiatva savantului rus lakhtin care a înaintat teoria sectoarelor. Această teoriefavoriza
Federația Rusă și defavoriza SUA. Astfel ea nu a fost acceptată unanim. Unica reglementare estecuprinsă
în Convenția cu privire la Dreptul Mării din 1982 care recunoa și te dreptul statelor riverane zonelor
cuînghețuri să ia măsuri de protective și control asupra poluării pe o distanță de 200 m.m. În prezent
Arcticanecesită o tot mai clară reglementare internațională.Principiul de bază al regimului internațional al
Antarcticii este – folosirea ei numai în scopuri pașnice. Aceastăzonă are un statut de – demilitarizare,
neutralizare și denuclearizare. Antarctica este însă liberă pentru cercetări științifice. Atît timp cît tratatul
de la Washington din 1959 este în vigoare nici un stat nu poate înainta pretenții teritoriale asupra zonei.

Test nr.16 Subiectul I:


Principiul egalitatii suverane a statelor

1,1.Definiti notiunea de principiu a egalitatii suverane a statelor Acest principiu permite consacrarea
principalei particularitati a dreptului internationa-prezenta la subiecti sai acalitatii de suveranitate si in
virtutea acestui fapt-egalitatea lor juridica indiferent de momentul aparitiei,factorul teritorial
,demografic,economic.

1.2Analizati evolutia istorica si codificarea principiuluiIncă din secolul al 16–lea, ca o reacţie la


inegalitatea practicată şi la arbitrariul marilor puteri s-a arătatnecesitatea recunoaşterii egalităţii in
drepturi a statelor. Hugo Grotius releva că principiul egalităţii intreindivizi işi găseşte expresie şi relaţiile
dintre state, iar Pufendorf avea să sublinieze că egalitatea statelor este oexpresie a suveranităţii lor.In
ultimele decenii s- a dezvoltat o literatură bogată despre egalitatea suverană a statelor,98
accentuindusesemnificaţia pe care o are acesta in promovarea unor relaţii de inţelegere intre state.Dreptul
la suveranitate şi independenţă a fost mult teoretizat de jurişti de prestigiu. In opinia profesoruluiGeorge
Plastara „dreptul de suveranitate consistă in aceea că statul este stăpin de a hotări aşa cum crede de
cuviinţă asupra intereselor sale şi de a găsi el insuşi mijloace pentru a infăptui ceea ce consideră că
esteconform acelor interese.Principiul egalitatii suverane a statelor a fost codificat in urmatoarele
acte:1.Conventia cu privire la drepturile si obligatiile economice ale statelor(Montevideo,1933)2.Carta
ONU 19453.Declaratia principiilor care guverneaza relatiile reciproce dintre state 19704.Actul final de la
Helsinki 1975

1.3 Evaluati continutul juridic al principiuluiSuveranitatea de stat reprezintã un principiu atât al dreptului
intern cât si al dreptului internaþional.Suveranitatea reprezintã dreptul unui stat de a rezolva liber si dupã
propria sa apreciere problemele sale atât în plan intern cât si extern, fãrã a transgresa în nici un fel
drepturile altor state si nici principiile fundamentale aledreptului internaþional. Suveranitatea statului este
unitarã si presupune respectarea suveranitãþii altor state. Înceea ce priveste caracteristicile suveranitãtii de
stat, aceasta implicã independenþa deplinã politicã sieconomicã a statului, dreptul acestuia de a
fundamenta si a realiza dupã cum am menþionat propria sa politicãexternã si internã. Suveranitatea se
caracterizeazã prin exclusivitate, în sensul cã pe teritoriul unui stat nu potcoexista, în principiu douã
suveranitãti, ci doar una singurã.Una din consecinþele principale ale egalitãþii suverane o reprezintã
inalienabilitatea si indivizibilitateateritoriului de stat.Legătura puternică a suveranităţii cu toate celelalte
principii este reliefată de faptul că din suveranitate decurgdirect o serie de consecinţe juridice precum:
suveranitatea permanentă asupra bogăţiilor şi resurselor naturale,dreptul de liberă alegere a regimului
social-politic, integritatea frontierelor statului, dreptul de a stabili relaţiioficiale, de a participa la viaţa
internaţională, de a adopta orice măsuri necesare pentru conducerea vieţiiinterne şi externe a poporului
respectiv.Conţinutul principiului egalităţii suverane a statelor este format din anumite drepturi şi obligaţii
care le revin.Din acest principiu decurg următoarele drepturi ale statelor: dreptul lor la personalitate
internaţională, dreptulstatului de a i se respecta integritatea teritorială, dreptul inerent la legitimă apărare,
dreptul de a-şi stabili singur sistemul său economic, cultural şi normativ, dreptul de a defini şi conduce in
mod liber relaţiile sale cu altestate conform dreptului internaţional, dreptul de a aparţine sau nu
organizaţiilor internaţionale, de a fi sau nu parte la tratate bi sau multilaterale, dreptul de participa la
conferinţe internaţionale, dreptul de legaţie activă şi pasivă etc. Acest principiu mai prevede insă şi unele
obligaţii pentru state cum ar fi respectarea suveranităţiialtor state, să respecte personalitatea internaţională
a celorlalte state şi să indeplinească cu bună credinţăobligaţiile sale internaţionale.Afară de aceasta, acest
principiu mai presupune că toate statele indiferent de factorii geopolitici au aceleaşidrepturi şi obligaţii
fundamentale aşa cum rezultă din dreptul internaţional cum ar fi egalitate de capacitate juridică a statelor
de a dobandi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan internaţional, participarea statelor incondiţii de
egalitate la crearea dreptului internaţional, la conferinţe internaţionale, la organizaţii internaţionale
precum şi aplicarea in mod egal a dreptului internaţional tuturor statelor. Astfel, este necesar să precizăm
căegalitatea in drepturi ca principiu care decurge din cel al suveranităţii statelor, nu presupune egalitatea
de factointre state, ci doar capacitatea egală din punct de vedere juridic de a dobandi drepturi şi obligaţii
in relaţiileinternazionale.La fel ca si in alte principii,aici se cunosc exceptii:1.procedura de votare pe
chestiuni de fond a Conciliului de Securitate a ONU2.votul ponderat din cadrul FMI si ConsiluL
UE(proportional cu marimea teritoriului,nr. populatiei si PIB seacorda voturi suplimentare)

Subiectul II: Frontiera de stat în Dreptul Internațional Public

2.1 Definiti notiunea de frontiera de stat Frontiera de stat-este linia ce desparte pe uscat si pe apa
teritoriul de stat de teritoriile statelor vecine,iar in planvertical delimiteaza spatiul aerian si subsolul de
spatiul aerian si subsolul statelor vecine.

2.2 Formulati criteriile de clasificare a frontierelor de statFrontierele de stat se clasifică:A. După natura
lor, in:a) naturale, care se stabilesc ţinandu-se seama de anumite particularităţi geografice, cum ar fialbia
unor rauri sau fluvii, munţi, văi, litoralul mării; b) geometrice sau convenţionale, care sunt linii mai mult
sau mai puţin drepte, care despartteritoriile statelor;c) astronomice, la stabilirea cărora sunt folosite
paralelele sau meridianele.B. După elementele componente ale teritoriului, in:a) terestre, care despart
uscatul dintre două sau mai multe state. In funcţie de particularităţileterenului ea poate urma linia
crestelor munţilor, mijlocul văilor sau poate fi stabilită, in linie dreaptă, geometric sau astronomic; b)
fluviale, separă in două părţi apele unui fluviu situat intre teritoriile a două state. Frontierele fluviale
sestabilesc in funcţie de particularităţile apelor de frontieră. In cazul fluviilor nenavigabile, frontierele
sestabilesc pe linia mediană a fluviului. In cazul fluviilor navigabile, linia de frontieră se consideră linia
denavigaţie (farwatter) sau linia celor mai mari adancimi (thalweg), linii care de fapt in cele mai multe
situaţiicoincid. In cazul in care fluviul are mai multe braţe, frontiera se stabileşte pe braţul principal.In
situaţia in care fluviul işi schimbă treptat cursul, frontiera se stabileşte pe talvegul noului curs. Dacă
fluviulişi schimbă albia, frontiera rămane pe albia veche, fluviul devenind apă interioară a statului pe
teritoriul căruiase găseşte noua albie. Pe podurile care leagă două state frontiera se stabileşte pe mijlocul
podului, dacă intrecele două state nu există o altă inţelegere.Aceeaşi regulă se aplică şi in cazul unor
baraje de apă de frontieră.In situaţiile in care intre teritoriile statelor se află lacuri sau mări inchise,
frontiera se fixează pe linia careuneşte punctele de uscat cele mai avansate ale frontierelor comune sau pe
mijlocul lacurilor sau mărilor.Un regim juridic special il au mările interioare adiacente mai multor state.
Un exemplu unical il serveşte astăziMarea Caspică, al cărei litoral este impărţit intre Federaţia Rusă,
Kazahstan,Iran, Azerbaidjan şiTurkmenistan;339c) maritime, reprezintă liniile exterioare ale mării
teritoriale, stabilite de state, prin acte unilaterale sau pe bazaconvenţională cu statele vecine;(plus desenul
din caiet privitor la fr. de stat)d) aeriene, separă spaţiile aeriene ale statelor prin linii perpendiculare care
pornesc de lafrontierele terestre sau acvatice in sus pană la limita interioară a spaţiului cosmic
(aproximativ la distanţa de100-110 km deasupra nivelului mării).e)frontiera in sub sol-linia
perpendiculara proiectata in jos de pe linia frontierei terestre si acvatice pina undeajung mijloacele
tehnice de care dispune statul respective

2.3Evaluati procesul de stabilire a frontierelor de stat In plan juridic, frontierele se stabilesc prin acorduri
incheiate intre statele vecine. Fixarea frontierelor insă practic se face prin două operaţiuni distincte:
delimitarea şi demarcarea. Delimitarea este o operaţiune politicăşi juridică care constă in identificarea
direcţiei principale şi descrierea amănunţită in cuprinsul tratatuluiincheiat in scopul stabilirii frontierei, a
traseului acesteia.Demarcarea este operaţiunea propriu-zisă de stabilire pe teren a celor convenite in textul
tratatului. Aceastăetapă se realizează de comisii mixte formate de reprezentanţii statelor părţi la tratat şi
au ca atribuţii stabilireatraseului frontierei şi fixarea semnelor de demarcare, intocmirea documentelor ce
consemnează infăptuireaacestei operaţiuni, rezolvarea unor probleme legate de intreţinerea frontierei, a
drumurilor de acces etc.Ulterior,in dependenta de anumite circumstante poate interveni si
redemarcarea.De asemenea,statele potrealiza si o rectificare si anume precizarea traseului frontierei si
corectarea sa in legatura cu anumitecircumstante(denundarea,necesitatea populatiei bastinsase,etc)
Regimul de frontieră se stabileşte prin legiinterne şi cuprinde totalitatea de norme juridice şi măsuri
privind paza şi supravegherea frontierei, controlul pentru trecerea frontierei, activităţile desfăşurate in
zona de frontieră, căile şi condiţiile de acces, intrare, ieşire,şedere, activitatea intr-o zonă determinată a
teritoriului său de la frontieră ş. a. Regimul juridic al frontierei destat a Republicii Moldova este stabilit
prin Legea privind frontiera de stat a Republicii Moldova, adoptată la 17mai 1994, care reglementează:a)
modul de trasare şi de marcare a frontierei de stat; b) paza frontierei de stat;c) zona de frontieră (stabilită
cu o lăţime de 2 km);d) condiţiile in care se face trecerea peste frontieră a persoanelor, mijloacelor de
transport,mărfurilor şi a altor bunuri;e) condiţiile in care se pot practica anumite activităţi (pescuitul,
recoltarea produselor lemnoase şi accesorii ale pădurii);f) imputernicirile organelor puterii de stat şi
administraţiei de stat in domeniul pazei frontierei de stat.Prin tratate bilaterale incheiate cu statele vecine
urmează să fie reglementate problemele comune de frontieră privind intreţinerea frontierei, soluţionarea
litigiilor de frontieră etc. Testul 17 Subiectul I: Tratatul internaţional ca izvor de Drept Internaţional
Public 1.1Definiţi noţiunea de izvor de DIP Izvorul de drept internaţional public poate fi definit ca fiind
un instrument juridic (tratatul sau cutumainternaţională), care dau formă exterioară normelor juridice
internaţionale, prin acordul de voinţă al subiectelor dreptului internaţional public, in primul rand
statele.---mijloace de determinare a normelor de drept rezultate din acordul de vointa a statelor. 1.2
Analizaţi tratatul internaţional ca izvor de Drept Internaţional PublicIncepand cu perioada interbelică şi in
special după cel de-al doilea război mondial, tratatul internaţionalreglementează majoritatea domeniilor
vieţii internaţionale.Tratatul internaţional reprezintă un izvor principal aldreptului internaţional public şi,
este cel mai important in reglementarea relaţiilor dintre subiectele dreptuluiinternaţional. O primă
consacrare juridică a tratatului internaţional o putem remarca in Convenţia de la Vienadin anul 1969 cu
privire la dreptul tratatelor, care a recunoscut „rolul fundamental al tratatelor in istoriarelaţiilor
internaţionale şi … importanţa din ce in ce mai mare a tratatelor ca izvor al dreptului internaţional şica
modalitate de dezvoltare a cooperării paşnice intre naţiuni,oricare ar fi regimurile lor
constituţionale”.Convenţia de la Viena (1969) nu exclude nici posibilitatea incheierii tratatelor in “formă
nescrisă”, adică orală(aşanumitele gentlemen’s agreements). Acestea insă ţin mai degrabă de domeniul
trecutului decat de present. 1.3 Argumentaţi formele şi elementele tratatelor Exista 2 forme pricipale de
tratate: scrise si verbale. Datorita prioritatii sale forma scrisa a devenit dominantain practica
internationala. Multe tratate contin dispozitii detaliate, uneori cu utilizarea unor indici numerici,formule,
harti etc.Tratatele scrise au o foarte mare importanta la delimitarea frontierilor cu statele vecine. Cutoate
acestea nici acordurile incheeate in forma verbal nu au disparut din practica statelor. Ele erau utilizate
pentru a schimba rangul unei misiuni diplomatice din legatie in ambasada, fie pentru stabilirea relatiilor
diplomatice.Denumirea acordurilor orale este gentlemen’s agreements. Doctrinarii au pareri diferite cu
privirela natura juridical a acestor tratate: unii le recunos cu aceeasi valoare juridica ca si tratatele scrise
iar altii leneaga acest caracter.Elementele tratatelor international se impart in esentiale si accesorii.
Elementele essential sunt: partilecontractante, acordul de vointa al partilor, obiectul si scopul
tratatului.Partile contractante trebuie sa fie intotdeauna statele, organizatile international
interguvernamentale sau alteentitati carora le este caracteristica calitatea de subiect de drept
international.Acordul de vointa a partilor trebuie sa fie liber si neviciatObiectul il formeaza drepturile si
obligatiile partilor create prin normele stabilite de tratat. Obiectul trebuie safie licit si realizabil.Scopul
reprezinta obiectivele urmarite de partile contractante prin incheerea contractului. Subiectul II: Misiunile
diplomatice 2.1 Definiţi noţiunea misiunii diplomatice Misiunea-treaba incredintata cuiva ,sarcina cu acre
este investita o persoana ,calitatea care i se atribuie pt a oindeplini.-- poate fi şi funcţia, şi rolul, precum şi
ansamblul de activităţi specific funcţiei sau rolului.Misiunilediplomatice sunt îndeplinite de agenţi
diplomatici,demnitari şi funcţionari ai statului. 2.2 Formulaţi structura şi competenţa misiunilor
diplomaticePe baza practicii internaţionale se poate vorbi de următoarea schemă a misiunii diplomatice:
cancelaria, secţia politică, secţia economică şi comercială, biroul militar, secţia sau biroul cultural, secţia
sau biroul de presă,secţia consulară.Cancelaria ocupă locul principal în misiunea diplomatică. Aici se
primesc, sunt pregătite şi trimise toatedocumentele care cad în competenţa şefului de misiune, unde se
coordonează munca tuturor celorlalte secţii.Secţia economică şi comercială vizează dezvoltarea relaţiilor
economice, în general, a celor comerciale înspecial, între cele două state.Secţia ataşatului cultural este de
dată relativ mai recentă şi se ocupă de cunoaşterea şi afirmarea culturală înexterior, dar şi procesul
invers.Biroul ataşatului militar are atât funcţii de reprezentare, dar şi de observare, precum şi colaborare
în acestdomeniu.Competenţele misiunilor diplomatice aşa cum reiese din art. 3 al Convenţiei de la Viena
constau în special în:A reprezenta statul acreditant în statul acreditar;A ocroti în statul acreditar interesele
statului acreditant şi ale cetăţenilor săi în limitele administrate de dreptulinternaţional;A duce tratative cu
guvernul statului acreditar;A se informa prin toate mijloacele licite despre condiţiile şi evoluţia
evenimentelor din statul acreditar şi araporta cu privire la aceasta statului acreditant;A promova relaţii de
prietenie şi a dezvolta relaţii economice culturale şi ştiinţifice între cele două state. 2.3Evaluaţi funcţiile
misiunii diplomatice permanente Cele mai importante funcţii ale misiunilor diplomatice sunt:1)Funcţia de
negociere ţine prin excelenţă de esenţa activităţii diplomatice. Prin ea se apără interesele ambelor state
încercând a se pune de acord, a găsi puncte de interes comun în probleme bilaterale sau multilaterale.
Demulte ori negocierea este sinonimă cu diplomaţia.2)Reprezentarea se manifestă prin participarea
agenţilor diplomatici la evenimentele vieţii publice,simbolizând statul acreditant, atitudinea de aprobare
pe care acesta o adoptă faţă de momentele semnificativeale vieţii publice din ţara de reşedinţă 3) Funcţia
de observare şi informare. Observarea îi permite agentului diplomatic să se informeze şi să
trimităguvernului său rapoarte periodice.4)Funcţia de cooperare internaţională vizează realizarea de
raporturi cât mai bune, menţinerea unei atmosferecât mai amicale, contribuţia la colaborarea
internaţională pe toate planurile.5)Funcţia de protejare a intereselor statului acreditant şi a cetăţenilor
acestuia, a persoanelor fizice şi juridice.6)Funcţia consulară. Este o practică de dată relativ recentă, în
doctrină interpretându-se că statul acreditant poate înfiinţa în ambasadă o secţie consulară, fără a cere
autorizarea statului acreditar. Testul 18 Subiectul I: Încheierea tratatelor internaţionale 1.1 Definiţi
noţiunea de împuterniciri pentru încheierea tratatelor internaţionale.Împuternicirile pentru incheerea
tratatelor internationale sunt niste functii exercitate de catre o categorie de persoane care sunt
imputernicite prin constitutie si alte acte normative in vedere incheerii unui tratatinternational cu scopul
de a reprezenta interesele statului. 1.2 Analizaţi stadiile şi fazele încheierii tratatelor internaţionale.Fazele
de incheere a unui tratat international sunt:Manifestarea de vointa de a incheea un tratatPregatirea si
adoptarea textului tratatului. Tratatele bilateral sun pregatite si adoptate prin canale diplomatice pe cind
tratatele multilaterale sunt pregatite de organul de lucrul a organizatiei internationale sau de
catrecomitetul de lucrul a conferintei internationale. Adoptarea se face in baza votarii, de regula tratatul
multilateralse adopta cu votul majoritatii calificate(2/3;3/4)Stabilirea auteticitatii textului tratatului.
Auteticitatea indica faptul ca textul este veridic, definitiv si nu poate fimodificat. Este o faza importanta
realizata prin urmatoarele instrumente:1) semnarea, 2)semnarea adreferendum ( are loc numai atunci cind
reprezentatul nu are deplinele puteri pentru participare fazelor incheeriitratatului) si este o semnatura
definitive.parafarea- semnarea reprezentatilor pe fiecare pagina sau la sfirsitul textul tratatului.exprimarea
consimtamintului la obligatiunile tratatului care se face prin ratificare sau
semnare,acceptarea,aprobarea,confirmarea. In practica se mai intilnesc si subfaze ca: depozitare,
inregistrarea, publicarea. .1.3 Formulaţi modalităţile de exprimare a consimţămîntului de a se lega prin
tratat.Modalitatile de exprimare a consimtamitului de a fi legat prin tratat sunt:Semnarea are de regula ca
effect autentificarea tratatului elaborate prin negocieri.Schimbul instrumentelor care constitue un tratat la
fel reprezinta o modalitate de exprimare a consimtamintuluistatelor de a se angaja printrun tratat
international atunci cind: a) instrumentele prevad ca schimbul lor va aveaacest effect, sau b)este stabilita
pe alta cale ca aceste state convin ca schimbul de instrumente sa aiba acesteffect.Rtificarea- exprimarea
consimtamitului unui stat prin intermediul autoritatilor sale competente de a fi legat printr-un tratat
international care este semnat de reprezentantii sai.Aprobarea (acceptarea) reprezinta o modalitate de
exprimare a consimtamitului statului de a fi parte la aceletratate care nu necesita sa fie ratificate dar care
prevad aprobarea lor. Subiectul II: Marea teritorială şi apele interioare maritime 2.1Definiţi noţiunea de
mare teritorială şi ape interioare maritime. Marea teritoriala este fisia adiacenta apelor maritime
interne,apelor arhipelagice cu latimea de pana la 12 milemarine asupra careia statul riveran isi exercita
suveranitatea deplina si exclusiva.la limita exterioara a mariiteritoriale se instituie frontiera statului
riveran.Apele interioare marine –sunt suprafete acvatice maritime sau oceanice situate intre tarmul ununi
stat si liniade baza de la acre se masoara latimea marii teritoriale. 2.2 Analizaţi regimul juridic al apelor
teritoriale. Marea teritorială este partea de mare adiacentă ţărmului, până la o anumită distanţă în larg,
considerată cafăcând parte din teritoriul de stat şi supusă deci suveranităţii statului riveran, suveranitate
care se extinde şiasupra spaţiului aerian de deasupra mării teritoriale, precum şi asupra solului şi
subsolului acesteia Regimul juridic al mării teritoriale este stabilit prin legislaţia internă a statului
riveran,ţinându-se cont de prevederiledreptului internaţional Reglementarea navigaţiei în marea teritorială
de către statul riveran are ca scopasigurarea securitatii traficului, separarea cailor de navigatie, pilotajul,
prevenirea abordajelor etc.Celebraformulă a lui Bynkershoek potrivit căreia puterea unui stat se termină
acolo unde se termină forţa armelor sale,a condus la fixarea lăţimii mării teritoriale pană la o distanţă
echivalentă unei impuşcături de tun Compromisulacceptat a fost formulat de Convenţia din 1982 la art. 3
care prevede o delimitare unilaterală a mării teritoriale In acest sens, Convenţia autorizează limita
maximă de 12 mile marine, statelor revenindu-le două metodealternative de delimitare, utilizand linia de
bază normală sau linia de bază dreaptă. 2.3 Evaluaţi condiţiile de executare a dreptului de pasaj inofensiv
al navelor străine în apele teritoriale.Recunoscut la începuturile sale ca o regulă de drept cutumiar,
consacrat apoi prin prima conferinţă asupradreptului mării, trecerea inofensivă, aşa cum a fost
reglementată în art.14-23 dinConvenţia de Montego-Bay,reprezintă un progres, prin prevederea unor
reglementări mai detaliateşi mai clare în comparaţie cu Convenţiadin 1958 În sensul Convenţiei din 1982
trecerea este inofensivă atât timp cât nu aduce atingere păcii,ordinii dedrept, liniştii publice sau securităţii
statului riveran. Trecerea trebuie să se efectueze înconformitate cu prevederile Convenţiei şi alte reguli
ale dreptului internaţional. Art. 18 dispune că“prin trecere se înţelegefaptul de a naviga în marea
teritorială în scopul:a)de a traversa fără a intra în apele interioare ori a face escalăîntr-o radă sau instalaţie
portuară situată în afara apelor interioare;b)de a intra în apele teritoriale sau a le părăsi, sau de a face
escală într-o asemenea radă sau instalaţie portuară, sau de a o părăsi” O precizare ce seimpune în legătură
cu dreptul de trecere inofensivă, se referă la locul încare trebuie să se afle nava înmomentul când s-ar
angaja în una dintre activităţile nepermise şianume “în marea teritorială”, deoarece numaiîn această zonă
beneficiază de dreptul de trecereinofensivă, în apele interioare neexistând un astfel de drept pentru navele
străine. Testul 19 Subiectul I: Efectele tratatului inernaţional 1.1 Definiţi noţiunea de tratat internaţional.
Definiţia juridică a “tratatului” este dată in Сonvenţia de la Viena (1969), care prin această noţiune
inţelege“un acord internaţional incheiat in scris intre state şi guvernat de dreptul internaţional, fie că este
consemnatintrun singur instrument unic, fie in două sau mai multe instrumente conexe şi oricare ar fi
denumirea sa particulară” (art. 2 pct. 1 lit. a). 1.2 Analizaţi efectele tratatelor în timp, spaţiu şi asupra
cercurilor de subiecţi.Efectele tratatului in spatiu de regula tratatul incheeat de state sun obligatorii pentru
acestea si se aplica peintreg teritoriu fata de toata populatia. Dar exista si o serie de tratate care au obiect
de reglementare raporturi juridice ce se instituie in cadrul unei portiuni de teritoriu a unui stat aparte ex:
conv. Dela Constantinopol cu privire la libertatea de navigatie pe Canalul Suez. Efectele asupra
subiectilor desi sunt obligatorii pentru totisbiectii de DIP in procesul de incheere a tratatelor poate
participa un numar restrins de subiecti iar ca regulatratatele creaza efecte juridice doar pentru statele care
au participat la procesul de incheere sau de aderareulterior.Efectele tratatelor in timp incepe sa produce
efecte juridice:a) la data expresa indicate in text, b)lasurvenirea evenimentelor cum ar fi declansarea unui
conflict armat, c)respectarea anumitor conditii legate deintrarea in vigoare. Tratatele inceteaza efectele
juridice: a) expirarea termenului pentru care a incheeat daca partile nu au solicitat din timp, b) odata cu
atingerea scopului, c)odata cu incetarea anumitor evenimente pentrucare era preconizat, d) daca apare un
nou trata cu acelasi obiect dar ci dipozitii contrare. 1.3 Temeiurile de incetare a tratatului:Abrogarea este
un caz de stingerea a tratatelor international care solicita vointa unanima a partilor. Abrogarea poate fi
expresa si tacita.Anularea este modalitate de renuntare unilaterala a unui stat la un tratat incheiat de
acesta.Denunţarea – în cazul tratatului bilateral denunţarea pune capăt unui tratat. În cazul unui tratat
multilateraldenunţarea poartă caracterul unei retrageri.La fel reprezintă temeiuri de încetare şi:Disparitia
unei parti contractante ale tratatului-ca subiect de drept internationalExpirarea termenului de valabilitatea
a tratatuluiExecutarea complete a tratatuluiSurvenirea unei conditii rezolutorii expres prevazuta în
tratatDrept urmare a constatarii nulitatii tratatului internationalReducerea numarului de participanti la
tratatul multilateral sub numar necesar pentru intrarea in vigoare aacestuiaDrept urmare a doptarii unor
decizii obligatoriii din partea anumitor organizatii international. Subiectul II: Metode şi mijloace de
purtare a războiului 2.1Definiţi metodele şi mijloacele de purtare a războiului.Metodele de razboi - acele
modalitati folosite de parti cu sau fara folosirea mijloacelor de lupta pentruatingerea scopuluifinal al
razboiului.Mijloc de razboi -acele instrumente folosite de parti pentru realizarea scopului final al
razboiului. 2.2 Formulaţi metodele şi mijloacele de purtare a războiului. Declaratia de la Sankt-petersburg
din 11 decembrie 1868 prevedea ca violent armata nu trebuie folosita decitimpotriva celui care o
foloseste, fiind unu din principiile de baza. Populatia civila este alcatuita din persoanecare nu participa
direct la ostilitati militare si implicit impotriva sa nu este ingradit nici un atac derazboi.Astfel statele
implicate in razboi trebuie sa aiba un singur scop legitim de slabire a fortelor militare ainamicului.Astfel
subiectii implicati intr-un razboi trebuie sa identifice cu egzactitate obiectivele militare pe care doreste sa
le atinga si sa foloseasca numai mijloace si metode de atac strict necesare pentru distrugereaobiectivelor
militare alese. 2.3 Evaluaţi metodele şi mijloacele interzise de purtare a războiuluiMijloacele de razboi
interzise sunt: 1. Arma chimica, 2. arma biologica, 3.arma incendiara, 4. bombele caseta,5.minele
antipersonal, 6.minele capcana, 7.gloantele dium.Metodele de razboi interzise sunt:-otravirea apei
surselor alimentare, -folosirea semnelor distinctive alinamicului, comitetului international, a comitetului
si semilunii rosii, -folosirea metodelor perfide. In toateconflictele armate, dreptul beligerantilor de a alege
metode de purtare a razboiului nu este nelimitat. Esteinterzisa indreptarea atacurilor intentionate, fara
discriminare, de terorizare sau represalii impotriva populatiilor civile. De asemenea sunt interzise in ce
priveste persoanele si bunurile civile: capturarea deostatici, folosirea de scuturi umane, inrolarea fortata in
cadrul armatei inamice, represaliile, deportarea sitransferul fortat de populatie. Testul 20 Subiectul I:
Mecanisme Universale Internaţionale de protecţie a drepturilor omului 1.1 Defniţi Dreptul Internaţional al
Drepturilor omului – ca ramura de Drept Internaţinal Public Dreptul internaţional al drepturilor omului
(DIDO) constituie un ansamblu de norme şi principii de naturăconvenţională şi/sau cutumiară care
reglementează conduita statelor pentru asigurarea respectării şi protecţieidrepturilor şi libertăţilor
fundamentale fără discriminare atât pe timp de pace, cât şi pe timp de război, precumşi care stabilesc
răspunderea pentru încălcarea acestora. 1.2Analizaţi apariţia, evoluţia şi codificarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului. Dreptul international al drepturilor omului este o ramura relative
tinara care a aparut in sec. XIX-lea. Azi esteuna di cele mai codificate ramuri de DIP. Ca si orice alta
ramura de drept international dreptul international aldretorilor omului are propiiile izvoare si principii
care sunt codificate in legislatia a mai multor state.Principalele izvoare ar fi:Declaratia universal a
drepturilor omuluidin 1948,Pactul international cu privirela drepturile civile si politice1966, declaratia
islamica universala1981, Carta ONU din 1945 etc.In DIP sun 2ramuri care la prima vedere se asemana
foarte mul: DI al drepturilo omului si DI umanitar. DI al drepturilor omului reglementeaza drepturile si
libertatile fundamentale cu character absolute pe care statele sunt obligatesa le respecte pe intreg teritoriu
in in toate timpurile. Iar DI umanitar are drept scop protectia persoanei fizicedoar in perioada conflictelor
armate .1.3Evaluaţi instrumentele universale pentru protecţia drepturilor omuluiÎn perioada imediat
postbelica eforturile comunitatii internationale au fost orientate spre crearea unui cadrunormativ si
institutional universale de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale susceptibile sa previnaorice
prejudiciu adus exercitarii de catre fiinta umana a drepturilor inerente conditiei si dezvoltarii sale. Ele
aufost create în mare parte în cadrul sau sub egida Organizatiei Natiunilor Unite si institutiilor sale
specializate.Carta Organizatiei Natiunilor Unite. Acest document, semnat în 1945 este inedit dupa natura
sa juridica: pe deo parte este actul constitutiv al ONU si se supune normelor dreptului organizatiilor
internationale, iar, pe dealta parte, este un tratat international care se supune dreptului comun al tratatelor
internationale, astfel cum afost codificat prin Conventia de la Viena asupra dreptului tratatelor.Carta
Internationala a Drepturilor Omului. Din punct de vedere formal nu exista un astfel de document. Ceeace
numim noi astazi Carta Internationala a Drepturilor Omului este un ansamblu format din trei
instrumentedistincte: Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948, Pactul cu privire la drepturile
civile si politicesi Pactul cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ambele din 1966.
Subiectul II: Strîmtorile Internaţionale 2.1 Definiţi noţiunea de strîmtoare internaţionalăStramtorile
internaţionale. Din punct de vedere geografic, stramtoarea internaţională estedefinită ca o porţiune de
mare stransă intre două spaţii terestre care pune in comunicare douăalte mări. Din punct de vedere juridic,
stramtorile nu sunt luate in consideraţie de dreptulinternaţional decat dacă ele „servesc navigaţiei
internaţionale”. 2.2 Analizaţi dreptul de trecere în tranzit şi dreptul de pasaj inofensiv prin strîmtorile
internaţionale.Conform Conventiei de la Montego-Bay sunt stabilite doua moduri distinct de trecere prin
strimtorileinternational: dreptul de trecere in transit si pasajul inofensiv.Prin trecere în tranzit se înţelege
exercitarea libertăţii de navigaţie şi de survol numai în scopul unui tranzitcontinuu şi rapid prin
strâmtoare, între o parte a mării libere sau o zona economică exclusivă şi o altă parte amării libere sau
zonă economică exclusivă. Dreptul de trecere în tranzit este recunoscut navelor şi aeronavelor tuturor
statelor fără piedici, cu restricţia că acest drept nu se extinde asupra strâmtorilor formate între
teritoriulcontinental al unui stat şi o insulă aparţinând acestui stat, dacă există de-a lungul insulei o rută
prin marealiberă sau o zonă economică exclusivă de comoditate comparabilă. În acest caz, cerinţa
continuităţii şi arapidităţii tranzitului, totuşi, nu interzice trecerea prin strâmtoare pentru a ajunge la
teritoriul unui stat riveran,a-l părăsi sau a ieşi de acolo, sub rezerva condiţiilor de intrare pe teritoriul
acestui stat. Pasajul inofensiv s aplică strâmtorilor folosite pentru navigaţia internaţională, dar care leagă
marea teritorială a unui stat şi o partea mării libere sau o zonă economică exclusivă a altui stat sau care
sunt formate între teritoriul continental alunui stat şi o insulă aparţinând acestui stat, dacă există de-a
lungul insulei o rută prin marea liberă sau o zonăeconomică exclusivă de comoditate comparabilă.
Exercitarea dreptului de trecere inofensivă prin acestestrâmtori nu poate fi suspendată. În cazul
strâmtorilor internaţionale dreptul de trecere în tranzit se deosebeştede pasajul inofensiv în principal prin
recunoaşterea libertăţii de survol şi facultatea pentru submarine de a trecesub apă, ceea ce-l aseamănă
mult cu dreptul de trecere prin apele arhipelagice. 2.3 Evaluaţi regimul juridic al strîmtorilor Mării
Negre.Strâmtoarea Bosfor leagă Marea Neagră de Marea Marmara, care la rândul ei comunică cu Marea
Egee prinstrâmtoarea Dardanele, astfel cele două strâmtori punând în comunicare Marea Neagră şi Marea
Mediterană.Ambele strâmtori se află sub jurisdicţia Turciei.. În timp de pace, navele comerciale se bucură
de o libertatedeplină de trecere prin strâmtori, ziua şi noaptea, oricare ar fi pavilionul şi încărcătura lor,
fără nici oformalitate, cu excepţia controlului sanitar, stabilit prin regulamentele turceşti la intrare în
strâmtori. Regimul juridic de trecere a navelor de război depinde de categoria şi tonajul lor. Navele uşoare
de suprafaţă, navelemici şi cele auxiliare, oricare ar fi pavilionul lor se bucură de dreptul de trecere prin
strâmtori, dar numai ziuaşi cu un preaviz dat guvernului turc pe cale diplomatic cu 8 zile înainte, dacă e
vorba de navele statelor riverane, şi cu 15 zile înainte pentru navele statelor ne-riverane. În preaviz
trebuie să fie specificate denumirea,tipul, numărul navelor, destinaţia, data trecerii şi întoarcerii, dacă e
cazul. Tonajul global maxim al tuturor forţelor navale străine, aflate în trecere prin strâmtori, nu trebuie
să depăşească, cu unele excepţii, 15.000 tone,cuprinse în cel mult două nave. Această restricţie nu se
răsfrânge asupra navelor militare aflate în avariere întimpul trecerii, care se supun, în asemenea
circumstanţe, măsurilor speciale de siguranţă dictate de guvernulturc. Navele militare de linie cu un tonaj
superior al statelor riverane au accesul prin strâmtori cu condiţiatrecerii unul câte unul, însoţite de cel
mult două torpiloare. În nici un caz, navele de război nu vor putea folosi, pe durata tranzitului
strâmtorilor, aeronavele pe care le au la bord. Submarinele militare pot trece prin strâmtoridoar ziua, în
mod izolat şi să navigheze la suprafaţă. În timp de război, în situaţia când Turcia nu este parte beligerantă,
navele comerciale beneficiază de dreptul de trecere în aceleaşi condiţii ca şi în timp de pace, iar navelor
militare ale statelor beligerante, cu unele excepţii, le este închis accesul în strâmtori. Celelalte
navemilitare se bucură de libertatea de trecere în condiţiile similare stării de pace. În cazul în care Turcia
devine beligerantă, trecerea navelor militare este lăsată total la discreţia guvernului acestei ţări, iar navele
comercialeale statelor care nu sunt în război contra Turciei se vor bucura de libertatea de trecere şi
navigaţie prinstrâmtori, cu condiţia că nu vor ajuta în nici un mod inamicul şi vor naviga doar ziua pe
şenalul indicat deautorităţile turceşti. Acelaşi regim de trecere se menţine atunci când Turcia se consideră
ameninţată de un pericol iminent de război.

Test 21

Subiectul I: Institutia recunoasterii in DIP


1.1. Definiti institutia de recunoastere in DIP1. act unilateral, prin care un Stat cnstata existenta anumitor
fapte sau acte, care pot avea consecinte asupradrepturilor si obligatiilorsale sau asupra intereselor sale
politice, si declara espres sau admite implicit caacestea constituie elemente pe care se vor baza relatiile
sale juridice viitoare in raport cu noua entitate sausituatie2. “procedeu” prin care un subiect de drept
internaţional, in mod special un stat, care nu a participat la naştereaunei situaţii sau la adoptarea unui act,
acceptă ca acea situaţie sau act să-i fie opozabile; adică admite caefectele juridice ale acestora să i se
aplice3. reprezinta actul declarativ dar nu constitutiv, constata existenta unui Stat care exista ca effect al
crearii nu carezultat al actului de recunoastere

1.2 Analizati subiectii, tipurile si formele recunoasteriiSubiecti ai recunoasterii pot si numai statele, iar
situatiile cind e necesara recunoasterea sunt: crearea unui noustat, instalarea unui nou govern, statutul de
neutralitate.Recunoaşterea poate imbrăca două forme, şi anume:- recunoaşterea expresă -se face printr-un
act special al organului de stat competent, act unilateral – declaraţiesau notificare formală – adresată
noului stat, prin care se exprimă in mod cert intenţia de a-l recunoaşte ;- recunoaşterea tacită- este cea
care se poate deduce din faptele concludente ale unui stat, cum ar fi stabilireade relaţii diplomatice,
incheierea unui tratat bilateral, care reglementează problema generală, fără a enunţarezerve in privinţa
recunoaşterii, şi este practicată de statele latino-americane, mai simplu spus e manifestata prin atitudinea
statului fata de entitatea pe care o recunoaste.In privinta formelor recunoaterii au fost expuse 2
teorii:teoria lui Tobar guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere nu trebuie recunoscuteteoria lui
Estrada- guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere trebuie recunoscute tacit De fapt
recunoasterea guvernelor nu presupune recunoastere expresa sau tacita ci vizeaza doar guverneleajunse la
putere pe cale neconstitutionala. Recunoasterea guvernelor atrage automat recunoasterea statului, pecind
recunoasterea statului nu ekivaleaza numaidecit cu recunoasterea guvernului respectiv.Tipuri ale
recunoasteriiDin punctul de vedere al efectelor pe care le produce, recunoaşterea este:- de jure, de facto,
ad hocAtat recunoaşterea de jure, cat şi recunoaşterea de facto, se exprimă prin actul oficial al statuluide
la care emană recunoaşterea. Deosebirea dintre aceste forme constă, in general, in intindereaefectelor
juridice ale recunoaşterii.1. in cazul recunoaşterii de facto, relaţiile dintre statul care recunoaşte şi cel
recunoscut suntmai restranse ca intindere, avand un caracter nestabil şi provizoriu, in sensul că ea
operează indomeniile consimţite de către statul care o acordă (cooperare economică internaţională).*este
un mod de recunoastere incomplet, constituind o fază premergătoare pentru recunoaştereade jure, nu e
definitiva, poate fi revocată.*e acordata pt anumite motive: indoieli despre viabilitatea noului stat, ori
reţinere din partea noului stat de aaccepta obligaţii in baza dreptului internaţional sau refuzul acestuia de a
rezolva probleme proeminente.2. Recunoaşterea de jure a unui stat este completă şi definitivă,
irevocabilă, deoareceefectele ei se sting numai odată cu incetarea calităţii de subiect de drept al statului
recunoscut.*are ca efect recunoaşterea deplină a personalităţii juridice a noului stat, a tot ceea ce rezultă
din exercitareasuveranităţii acestuia, precum şi stabilirea de relaţii internaţionale in diferite domenii, in
mod special arelaţiilor diplomatice şi consulare, incheierea de tratate bilaterale etc.3. recunoasterea ad
hoc- are loc cind se desfasoara un eveniment international si are efecte jur limitate in timp. 1.3 Analizaţi
efectele recunoaşteriiActul recunoaşterii este doar un act de suveranitate prin care un stat constată apariţia
unui altstat ca subiect dedrept internaţional, deoarece statul nou apărut este subiect al dreptului
internaţional public din momentulapariţiei sale şi nu din cel al recunoaşterii sale de către celelalte
stateEfectul recunoaşterii este că statul recunoscut devine subiect deplin înraporturile sale cu statele care
laurecunoscut, cu toate consecinţele care decurg dinaceastă calitate, putând să-şi exercite drepturile şi să-
şi asumeobligaţiile internaţionale specifice statelor, intre statul ce recunoaste si cel recunoscut se stabilesc
relatiidiplomatice- efectul normal al recunoasterii. Totusi ar trebui de remarcat ca recunoaşterea este o
condiţie astabilirii relaţiilor diplomatice,dar nu antrenează în mod obligatoriu aceste relaţii, adica nu este
un efectobligatoriu. Subiectul II: Interpretarea tratatelor international

2.1 Definiti interpretarea tratatelor international Interpretarea unui tratat reprezinta operatiunea
intelectuala prin care se determina sensul unui cuvint sau alunei expresii, prin care se lamuresc
exprimarile ambigue sau obscure ale unei dispozitii
2.2 Analizati metodele si formele de interpretare a tratatelor internationaleDistingem 2 moduri de
interpretare a tratatelor: internationala si internainterpretarea internationala- in dependenta de autoritatea
competenta pt interpretare poate fiautentica- facuta de partile contractante ale tratatului. Poate fi expresa-
facuta la momentul incheierii tratatulu, prin clauze interpretative inscrise in cuprinsul tratatului, tacita-
decurge din practica concordanta a statelor inaplicarea prevederilor unui tratat international.
jurisdictionala-efectuata de tribunalele arbitrale sau instante de judecata internationale (CIJ, CJCE), in
cazul incare partile nu pot ajunge la un accord asupra interpretarii tratatului.are forta obligatory doar
pentru partileaflate in diferendfacuta de catre organizatiile internationale –nu au character obligatoriu2.
interpretarea interna- se impune doar organelor statului in cauza, nu si altor state parti la tratat.poate fi
ointerpretare guvernamentala interna facuta de autoritatile publice guvernamentale, competente in
domeniulrelatiilor externe, sau poate fi efectuata de catre instantele de judecata ale statelor parti

2.3 Formulaţi principalele reguli de interpretare ale tratatelor internationale:Sunt codificate in prevederile
Conventiei de la Viena(1969) reguli generalesa fie de buna credinta-interpretarea sa aiba in vedere ce
partile au vrut sa spuna in realitatesens obisnuit al termenilor tratatuluisa se tina cont de semnificatia
uzuala a cuvintelor, cu exceptia cazurilor cind sunt utilizate in sens specialinterpretarea termenilor
tratatului sa se faca in contextul lor-fraza, alineatul partea din tratat(preambul, anexe)interpretare in
lumina obiectului si scopului sau- raportarea interpretarii la sensurile si scopurile pe care partilele’au avut
in vederereguli speciale stbilite de practica conventionala international regula sensului clar- se vor
interpreta doar acele prevederi care sunt neclareneadmiterii interpretarii termenilor in sens absurd sau
national-in contradictie cu contextul, obiectul, scopultratatuluiregula efectului utilinterpretarea sa produca
un effect util asupra aplicarii tratatului, sa nu’l faca faraeffect(nul) Test nr. 22

Subiectul I: Rezerve la tratate internaţionale

1.1 Defniţi noţiunea rezervei Potrivit Convenţiei de la Viena (1969) rezerva=o declaraţie unilaterală,
făcută de un stat atunci cand semnează,ratifică, acceptă sau aprobă un tratat, ori aderă la acesta, prin care
urmăreşte să excludă sau să modifice efectul juridic al unor dispoziţii din tratat cu privire la aplicarea lor
faţă de statul respectiv.*un mijloc ce permite statelor care nu sunt de acord cu toate prevederile unui tratat
să devinătotuşi părţi la acesta.

1.2Analizati conditiile în care pot fi formulate rezerveArticolul 23 al Convenţiei din 1969 inaintează
următoarele cerinţe faţă de formularea rezervelor:1) rezervele trebuie să fie formulate in scris şi
comunicate statelor contractante şi altor state careau calitatea să devină părţi la tratat. Retragerea
rezervelor trebuie, de asemenea, făcută in scris;2) rezervele sunt formulate cu ocazia semnării tratatului,
ratificării, aprobării sau acceptăriisale, ori in momentul aderării.3) Statele parti pot accepta(acceptarea
poate fi expresă sau tacită ) rezerva ce le’a fost notificata sau formulaobiectii fata de aceste. Neformularea
de obiecţii timp de 12 luni de la notificarea rezervei =acceptare tacită.Retragerea obiecţiei la o rezervă
necesită formularea ei in scris.Conditii in care sa fie admisa formularea unei rezerve:1) rezerva să nu fie
interzisă de tratat;2) rezervele să nu se refere la acele dispoziţii ale tratatului, la care in mod expres este
exclusă posibilitatea formulării de rezerve;3) rezervele să se refere la acele dispoziţii ale tratatului, la care
in mod expres este prevăzută posibilitatea formulării de rezerve;4) rezervele să nu fie incompatibile cu
obiectul şi scopul tratatului. 1.3 Evaluaţi efectele pe care le produce rezervaRezervele au drept scop
producerea unor modificari in cadrul raporturilor stabilite inttre state. In funcţie deatitudinea adoptată faţă
de statul rezervatar din partea celorlalte state părţi aleunui tratat internaţional, apar mai multe efecte. In
calitate de efecte putem specifica ca se stabilesc raporturileconvenţionale intre state:1) intre statul care a
formulat una sau mai multe rezerve şi statele care le-au acceptat continuăsă acţioneze tratatul, cu
precizarea că in ceea ce priveşte articolele faţă de care au fost formulaterezerve, dispoziţiile care leagă
aceste state sunt cele modificate conform rezervelor;2) intre statul rezervatar şi statele care au formulat
obiecţii la rezerve, in dependenţă de atitudineadiferită a acestora din urmă, se pot crea două posibile
grupuri de raporturi:a) statele care au formulat obiecţii la rezerve pot accepta ca restul dispoziţiilor
tratatului,neafectate prin rezerve, să se aplice intre ele şi statul rezervatar; b) aceleaşi state pot insă, ca
prin obiecţiile lor la rezerve, să refuze aplicarea in intregime atratatului in raporturile dintre ele şi statul
autor al rezervelor.3)Tratatul internaţional, la care s-au făcut rezerve, se aplică in intregime, intre părţile
contractante care n-auformulat rezerve. Subiectul II: Dreptul Internaţional extraatmosferic 2.1 Definiţi DI
extraatmosferic ca ramura DIPDr extraatmosferic= ansamblu de norme jur si principii ce stabilesc
regimuul juridic al sp extraatmosferic,inclusive lunii si altor corpuri ceresti, regimul jur al obiectelor
cosmice precum si principiile de cooperare aleStatelor in vederea exploatarii si explorarii sp cosmic 2.2
analizati istoricul si codificarea dreptului extraatmosfericPrimele explorari si investigatii ale spatiului
cosmic s’au initiat in 1957 prin lansarea primului satelit artificialal pamintului, si se initiaaza in acest sens
necesitatea elaborarii unor principii si norme juridice ce vor reglementa relatiile intre state in privinta sp
cosmic si activitatilor spatiale. Un rol principal in acest sens l’aavut ONU prin infiintarea Comitetului pt
utilizarea pasnica a spatiului cosmic, care elaboreaza o serie de acte normative internationale ce formeaza
cadrul legal al DI al spatiului cosmic, activitate reglementata si inlegislatiile nationale ale statelor ce
participa la explorarea si utilizarea cosmosuluisi corpurilor ceresti.Pentru a desfasura codificarea
dreptului extraatmosferic trebuie sa evidentiem care sunt izvoarele acestui drept,in primul rind sunt
aceleasi ca si ale DIP, desigur avind si izvoare specifice. Locul de izvor principal il ocupatratatele
internationale multilaterale care consacra normele de baza ale DI cosmic , care se aploica atit statelor cit
si organizatiilor internationalePrincipalele tratate internationale ce regl acest drept sunt: — „Tratatul cu
privire la principiile care guvernează activitatea sta telor in materia de exploatare şi utilizare aspaţiului
cosmic, inclusiv al Lunei şi altor corpuri cereşti”, din 27 ianuarie 1967 (in vigoare din 10 oc tombrie1967,
denumit pe scurt „Tratatul cu privire la spaţiul cosmic”” din 1967); — „Acordul cu privire la salvarea
astronauţilor, reintoarcerea lor şi restituirea obiectelor lansate in spaţiulcosmic”, din 22 aprilie 1968 (In
vigoare din 3 decembrie 1968, denumit pe scurt – „Acordul cu privire lasalvarea astronauţilor din 1968”);
— „Convenţia cu privire la răspunderea internaţională pentru dau nele provocate de obiectelespaţiale”,
din 29 martie 1972 (in vigoare din l septembrie 1972, denumită pe scurt – „Convenţia cu privire la
răspunderea internaţională din 1972”);810 — „Convenţia asupra inregistrării obiectelor lansate in spaţiul
cosmic”, din 14 ianuarie 1975(in vigoare din 15 septembrie 1975, denumită pe scurt – „Convenţia cu
privire la inregistrarea obiectelor cosmice din 1975”); — „Acordul cu privire la guvernarea activităţilor
statelor pe Lună şi celelalte cor puri cereşti”,din 18 decembrie 1979 (in vigoare din 11 iulie 1984,
denumit pe scurt – „Acordul cu privire la activitatea pe Lună şi celelalte corpuri cereşti din 1979”).Un rol
nu mai putin important il are si cutuma- aceasta ocupind un rol second dupa tratate, cit si
importantadeosebita mai au si rezolutiile Adunarii Generale ONUInca de la inceput dr cosmic a avut
pronuntat character de universalitate, fiind aplicabil atit statelor cit sicelorlalte subiecte ale sale. Are
character profund umanist si pasnic, fiind de la bun inceput dr al pacii sicolaborarii internationale in
folosul intregii omeniri, este un dr originar si autonom in cadrul DIP

2.3 evaluati principiile dr extraatmosferic

Principiile acestui dr au fost consecrate in Tratatul cu privire la spatiul cosmic 1967, stind la baza
regimului juridic al activitatiii spatiale a statelor si organizatiilor internationale, a spatiului cosmic si
corpurilor ceresti.Acest tratat totusi se limiteaza doar la enumerarea principiilor neprecizind continutul si
ndefinind notiunile de baza ale Dr cosmic, insa aspectul lacunar ale prevederilor tratatului cosmic au fost
completate prin adoptareade noi tratate privind activitatile cosmice si spatiale, elaborate la initiative
Adunarii gen a ONU.Pr folosirii cosmosului exclusive in scopuri pasnice- prevazut in multe tratate,
stabileste oblige statelor de adesfasura activitati cosmice in interesul mentinerii pacii pr explorarii si
folosirii cosmosului spre binele si in interesul tutror tarilor, intregii omeniri- specifica obligestatelor de a
se asigura ca de rezultatele activitatii cosmice vor beneficia toate tarile si popoarele, acest pr implica
colaborarea cit mai strinsa in activitatea spatiala a statelor princ libertatii de explorare si folosire a
cosmosului de catre toate Statele-de aici decurg mai multe dr pt state siOrganiz Internat,: dr de a
desfasura acitivitati pasnice in cosmos, dr lde acces in conditii de egalitate, in spatiulcosmic sip e
corpurile ceresti, dr la libera exploatare si folosire a cosmosului, dr de a avea acces la rezultateleactivitatii
stiintifice spatiale…pr neadmiterii apropriatiunii cosmosului-tratatul din 1967 prevede ca spatiul cosmic
si corpurile ceresti nu potface obiectul apropriatiunii nationale din partea statelor prin proclamarea
suveranitatii lor, prin folosinta sau altmijlok. De aici reiese interdictia si obligatia statelor de a nu’si
extinde suveranitatea lor asupra spatiului cosmicsi corpurilor ceresti pr pastrarii jurisdictiei si proprietatii
statului de lansare asupra obiectelor cosmice si a ekipajelor-pt ca S saeercite dr de proprietate juridical
asupra unui obiect spatial e necesar ca acesta sa fie inregistrat in registrulacelui stat.de aici reiese obligatia
de a inmatricula obiectelecosmice lansate de ele in registrul lor national pr cooperarii internationale in
activitatea cosmica-se tine cont de interesele corespunzatoare ale tuturor celorlalte state parti la tratat pr
interzicerii contaminarii cosmosului si de a produce skimbari nocive in mediiul terestru-trebuie sa
evitecontaminarea daunatoare a spatiului cosmic si corpurilor ceresti cit si skimbarile nocive in mediul
terestru, caurmare a introducerii substantei extraterestre pr raspunderii internationale a statelor pt intreaga
activitate spatiala-toate statele poarta raspundereinternationala pt activitatile nationale in cosmos
indifferent daca ele sunt desfasurate de organeguvernamentale sau neguvernamentale pr considerarii
astronautilor ca trimisi ai omenirii- rezulta obligatia principala pt state de a proteja si ajutaastronautii, in
az ca ei se afla in primejdie, au aterizat fortat pe teritoriul altui stat decit cel de lansare sau auaterizat
fortat in alta zona a oceanului decit unde erau asteptati Test nr. 23

Subiectul I: Regimul de navigație pe Dunăre

1.1Definiti notiunea de fluviu international* in acceptiunea juridical subintelegem acel curs de apa ce
strabate teritoriul a doua sau mai multe state din punct de vedere economic.* cursuri de apa ce separa sau
traverseaza teritoriiloe mai multor state, care sunt navigabile pina la varsarea lor in mare sau ocean

1.2Analizati evolutia istorica si codificarea regimului de navigatie pe DunareDunarea a constituit obiect


al expansiunii si dominatiei din partea marilor puteri.La congresul de la Viena a fost recunoascuta drept
fluviu international. Pentru priam data regimul generalinternational de navigatie pe Dunare a fost stabilit
prin Tratatul de la Paris din 1856 prin care se instituie principiul libertatii de navigatie si Comisia
Europeana a Dunarii.A doua etapa afost adoptarea Conventiei Dunarii in cadrul conferintei de la Paris
1921 prin care se instituielibertatea de navigatie care e asigurata cu obligatia Statului de a acorda egalitate
de tratament pentru toatenaveleRegimul actual al Dunarii e reglementat de Conventia de la Belgrad 1948,
prevederile careia se aplica portiuniinavigabile a Dunarii de la Ulm(RFG) pina la Marea Neagra, prin
canalul Sulina (Romania)*Navigatia pe dunare e libera pentru cetatenii, navele comerciale, marfurile
tuturor statelor in conditii deegalitate*navele au dreptul de stationare, procedure de incarcare+descarcare,
sa imbarce/debarce calatori, sa seaprovizioneze cu combustibil, alimente* navele militare ale statelor
rivverane eu dreptul de a naviga doar pe portiunea de fluviu cuprinsa intregranitele proprii, in afara
acestora- doar pe baza de intelegere* navelor miliatare ale statelor neriverane le e interzisa navigatia pe
Dunare*Administratiile fluviale speciale au misiunea de a executa lucrari hidrotehnice pt imbunatatirea
navigabilitatiiDunarii in anumite sectoare* atributiile Comisiei Dunarene sunt de coordonare si
recomendare, consultare si uniformizare

1.3 evaluati structura si functiile Comisiei DunariiComisia Dunării, organ cu competenţă generală asupra
intregului fluviu, a fost create prin Tratatul de la Parisdin 1856, initial avea doar atributii tehnice, apoi
atributii de elaborare a regulamentului de navigatie fluviala,stabilirea si perceperea taxelor de la vasele in
trecere pe Dunare, sanctionarea contraventiilor savirsite pedunareComisia Dunării, alcătuită din
reprezentanţii statelor riverane, cate unul din partea fiecărui stat, a avut iniţialsediul in oraşul Galaţi
(Romania), iar din 1957 sediul acesteia a fost stabilit la Budapesta.Atributiile acesteia sunt in general de
coordonare si recomandare, de consulatre si uniformizare . in baza propunerilor si proiectelor statelor
riverane stabileste planul general al lukrarilor in interesul navigatiei,desfasoara studii de uniformizare a
regulilor de navigatie si supraveghere fluviala, face recomandari statelor sitransmite materialul
documentar necesar pentru elaborarea de catre fiecare stat riveran a regulamentului denavigatie,
coordoneaza serviciile hidrometeorologice pe Dunare, publica pentru nevoile navigatiei harti
siatlaseComisia se bucura de personalitate juridical iar membrii ei de imunitate diplomatica, localurile,
arhivele sidocumentele comisiei sunt inviolabile Subiectul II: Crimele de război și contra umanitățIi 2.1
Definiti notiunea de crima de razboi si contra umanitatiiCrimele de război constituie o categorie
importantă de fapte penale prin care se incalcă in mod grav regulilestabilite prin tratatele internaţionale
sau cu caracter cutumiar referitoare la modul de desfăşurare a conflictuluiarmat şi la protecţia anumitor
categorii de persoane şi de bunuri in cadrul acestuia. (asinatele inmasa,executarea
ostaticilor,jefuirea)*Termenul de crimă de război este o expresie care desemnează incălcarea normelor de
purtare a războiului decătre orice persoană sau persoane, militare sau civilecrima contra umanitatii-
Conform articolului 6 al Statutului tribunalului de la Nurnberg constituie crime contraumanităţii:
asasinatul, exterminarea, sclavia, deportarea şi orice act inuman comis impotriva populaţiei civileinainte
sau in timpul războiului, precum şi persecuţiile pe motive politice, rasiale sau religioase, indiferent
dacăincalcă sau nu legea internă a ţării unde au fost comise.* fapte prin care se aduc importante atingeri
vieţii, integrităţii corporale fizice sau mintale – valori supreme alefiinţei umane, intr-un mod care poate
pune in pericol existenţa biologică a mai multor persoane. 2.2 Analizati proecsul de codificare a crimelor
international rimele internaţionale sunt infracţiunile ce reprezintă prin gravitatea lor un grav pericol social
pentru bazelecoabitării naţiunilor şi statelor, sunt fapte ce aduc atingere unor obligaţii internaţionale
esenţiale.Pentru prima oară termenul de crimă internaţională a fost utilizat in Statutul Tribunalului militar
internaţionalde la Nurnberg, conform căruia aceste se impărţeau in trei categorii:• Crime de război;•
Crime impotriva umanităţii;• Crime contra păcii.Analiza actelor incriminate in Statut sunt inspirate din
instrumente anterioare privitoare la legile şi biceiurilerăzboiului, respectiv Convenţiile de la Haga din
1907 şi Convenţiile de la Geneva din 1929Sfera reglementarii crimelor de razboi a fost extinsa si in
conventiile de la Geneva din 1949 si in Protocoluladitional 1 la aceste conventii de la Geneva care au
stabilit obligaţia statelor de a adopta legislaţia necesară pentru pedepsirea infracţiunilor grave pe care le
prevăd, de a căuta persoanele vinovate şi de a le deferitribunalelor sale indiferent de naţionalitate, potrivit
principiului represiunii universale. Scopul Protocolului 1din 1977 e de a dezvolta si consolida sistemmul
represiv al conventiilor din 1949Crimele contra umanitatii sunt definite pentru prima data in Statutul
tribunalului militar international de la Nurnberg care atribuie la categoría crimelor contra umanităţii
următoarele fapte: omorul intenţionat,exterminările, punerea in sclavie sau obligarea la muncă forţată,
deportările sau transferurile forţate ale populaţiei civile, expulzarea, persecutarea pe motive politice,
rasiale, religioase şi etnice, deportarea, inclusivcurăţirea sau epurarea etnică, orice alte acte inumane
comise impotriva oricărei populaţii civile (tortura, violul, prostituţia forţată, lipsirea de libertate etc),
genocidul, apartheidul, practica sistematică a dispariţiilor forţate.Adunarea Generală a ONU prin
Rezoluţia nr.1653(XVI) din 1961, a incriminat folosirea armelor nucleare şitermonucleare, considerandu-
le crime contra umanităţii.

.2.3 Evaluati continutul juridic a crimelor de razboi si contra umanitatiiCrimele internaţionale sunt
infracţiunile ce reprezintă prin gravitatea lor un grav pericol social pentru bazele coabitării naţiunilor şi
statelor. Ele sunt fapte care aduc atingere unor obligaţii internaţionaleesenţiale. datorită gradului uriaş de
pericol pentru existenţa statelor şi a populaţiilor, au fost scoase in afaralegii şi, pentru a impiedica şi
descuraja comiterea lor, a fost creată o instituţie juridică nouă – răspundereainternaţională a statelor şi
persoanelor vinovate de comitere a astfel de crime, prin care se incalcă in mod gravregulile stabilite prin
tratatele internaţionale sau cu caracter cutumiar referitoare lamodul de desfăşurare a conflictului armat şi
la protecţia anumitor categorii de persoane şi de bunuri in cadrulacestuia. sunt condamnabile pe temeiuri
morale, etice sau religioase, intrucat ele constituie incălcări alenormelor legale, au drept rezultat lezarea
celor nevinovaţi şi neprotejaţi, duc la degradarea scopurilor şi principiilor beligeranţilor, sunt cauză a
slăbirii disciplinei propriilor forţe militare, afectează relaţiile cu altestate şi pot cauza represalii din partea
oponenţilor. cuprind, fără a fi limitate, asasinatul, relele tratamente saudeportările de civili pentru munci
forţate, sau in orice alt scop, a populaţiei civile in teritoriile ocupate,asasinarea sau relele tratamente ale
prizonierilor de război sau ale persoanelor aflate pe mare, executarea deostatici, jefuirea bunurilor publice
sau private, distrugerea fără motiv a oraşelor şi satelor sau devastarea carenu este justificată de
necesităţile militare.Conform articolului 6 al Statutului constituie crime contra umanităţii: asasinatul,
exterminarea, sclavia,deportarea şi orice act inuman comis impotriva populaţiei civile inainte sau in
timpul războiului, precum şi persecuţiile pe motive politice, rasiale sau religioase, indiferent dacă incalcă
sau nu legea internă a ţării undeau fost comise. Crimele contra umanităţii, asemenea celorlalte crime
internaţionale pot fi comise de organeleunui stat sau de persoane particulare, in timp de pace sau de
război. rezultă că fac parte din categoria crimelor contra umanităţii următoarele fapte: omorul intenţionat,
exterminările, punerea in sclavie sau obligarea lamuncă forţată,deportările sau transferurile forţate ale
populaţiei civile, expulzarea, persecutarea pemotivepolitice, rasiale, religioase şi etnice, deportarea,
inclusiv curăţirea sau epurarea etnică, orice alte acteinumane comise impotriva oricărei populaţii civile
(tortura, violul, prostituţia forţată, lipsirea de libertate etc),genocidul, apartheidul, practica sistematică a
dispariţiilor forţate.S’a incriminat folosirea armelor nucleare şi termonucleare, considerandu-le crime
contra umanităţii.Unele dintre faptele care se incadrează in categoria crimelor contra umanităţii figurează
şi printre infracţiunileclasice de drept comun (omorul, tortura, violul, prostituţia, lipsirea ilegală de
libertate, obligarea la muncăforţată etc.)Gravitatea deosebită a crimelor contra umanităţii este exprimată
de imprejurarea, că in această categorie seincadrează fapte prin care se aduc importante atingeri vieţii,
integrităţii corporale fizice sau mintale – valorisupreme ale fiinţei umane, intr-un mod care poate pune in
pericol existenţa biologică a mai multor naturacrimelor contra umanităţii se comit in baza unor planuri
concrete, ele constituind acţiuni premeditate.Caracterul de masă al crimelor contra umanităţii se manifestă
prin numărul mare de victime pe care le produc,asemenea crime fiind indreptate impotriva populaţiei
civile ca atare, nu a unor indivizi izolaţi, fie că lezarea priveşte o masă amorfă de indivizi, fie că se referă
la anumite grupuri in baza unor criterii precise care ledelimitează de populaţia civilă in general.Dintre
crimele contra umanităţii, cea mai gravă este crima de genocid. Ca urmare a gravităţii pe care o
prezintaceastă este reglementată distinct de celelalte crime contra umanităţii.Termenul genocid provine
din grecescul genos care inseamnă rasă şi latinescul cide care inseamnă a ucide,distrugerea colectivelor
rasiale, religioase, etnice

Test 24

Subiectul I: Principiul pacta sunt servanta bona fidem

1.1.Definiti principiul pacta sunt servanda bona fide Acest principiu presupune executarea cu bună
credinţă a inţelegerilor internaţionale, o atitudine constructivă inindeplinirea angajamentelor
internaţionale care au fost asumate de către state.*pacta sunt servanda,exprimă in planul dreptului, regula
morală generală care impune respectarea cuvintuluidat. Principiul bunei credinţe conţine regula pacta sunt
servanda, insă, nu coincide integral cu ea, in sensul căaceastă regulă poate fi privită ca o aplicare a
principiului.

1.2.Analizati evolutia istorica si codificarea principiuluiacest principiu e cunoscut inca din antichitate ,
fiind unul dintre cele mai veki el totusi este consacrat intr’omultitudine de acte, in acest sens stabilindu’se
importanta si rolul deosebit pe care il are acesta. Este prevazutin preambulul Pactului Ligii Natiunilor si
in preambulul Cartei Onu ce evidentiaza obligatia statelor membrede a indeplini cu buna credinta
obligatiile asumate potrivit Cartei ONU. Conventia de la Viena 1969 are oimportante deosebita in
reglementarea acestui principiu, stabilind cao rice tratat in vigoare leaga partile sitrebuie executat de ele
cu buna credinta.Actul final de la Helsinki precizeaza ca statele in exercitarea drepturilor suverane tebuie
sa se conformezeobligatiilor jur ce le revin in virtutea DI. Republica Moldova la fel are reglementat acest
principiu in Legea privind tratatele internationaleal RM, astfel RM un poate invoca prevederile legislatiei
sale interne ca justificare a neexecutarii unui tratat la care e parte. Un lucru important ce trebuie de
evidentiat este ca trebuierespectate doar tratatele legale, licite si juste din punct de vedere a DI, cit si in
corespundere cu nórmele juscogens 1.3Evaluati continutul jur al principiuluiacest principiu e cunoscut
inca din antichitate fiind unul din eleméntele principale ce se stabilesc in reltiileintre state, in acest sens
trebuie sa aevidentiem ca statele sunt oblig sa indeplineasca cu buna credinta si pedeplin tratatele
internationale, buna credinta fiind cerinta elementara a dreptului si echiitatii, si trebuie s asteamereu la
baza relatiilor dintre state, la baza interpretarilor si executarii obligatiilor ce le revin. Initialrespectarea
angajamentelor avea carácter mai mult religios, fiind insotite de diferite ritualuri religioase, maitirziu
acestea luind forma bunei credinte ca obligatie de onestitate si indatorire de onoare. Sunt obligatorii doar
respectarea tratatelor licite, care sunt in conformitate cu jus cogens, si nicidecucm cele ilegale impuse
prinforta. Prin intermediul acestui principiu evaluam importanta de garantare a respectului intereselor
nationale aletuturor statelor, deci, prin conţinutul şi finalitatea sa, principiul pacta suntservanda prezintă o
importanţă deosebită, in special in contextul relaţiilor internaţionale actuale, pentrurealizarea şi
dezvoltarea unor raporturi normale intre toate statele, membre ale comunităţii internaţionale

Subiectul II: Imunitățile și privilegiile diplomatice și consulare

2.1 Definiti notiunea de imunitati si privilegii diplomatice si consulareimunitate diplomatică-tratamentul


pe care, in baza dreptului internaţional, statele sint obligate să-l acordeorganelor diplomatice străine
acreditate in aceste state sau, prin această expresie este desemnat intregulcomplex de garanţii de care se
bucură o misiune diplomatică şi personalul acesteia din partea statului acreditar .

2.2Analizati procesul de codificare a imunitatilor si privilegiilor diplomatice si consulareIn cadrul


procesului de codificare rolul cel mai important il au tratatele si multitudinea de conventii carestabilesc
regimul juridic ce urmeaza a fi aplicat intre state, drepturile si obligatiile acestora in raporturilestabilite
intre ele, fiind principalul izvor de dret.Tratatul internaţional este un izvor important al dreptului
diplomatic.Prima convenţie internaţionala care a reglementat aspecte ale activităţii diplomatice a fost
Regulamentul de laViena din 1815 cu privire la agenţii diplomatici. La 18 aprilie 1961 a fost adoptata
Convenţia de laViena cu privire la relaţiile diplomatice, RM aderind in 1993. În 1963 a fost adoptată
Convenţia cu privirela relaţiileconsulare, la care RM adera in 1993. La 10 decembrie 1969 Adunarea
Generală a O.N.U. a adoptat Convenţiacu privire la misiunile speciale.Mai sunt o multitudine de astfel de
conventii ce vizeaza dreptul consular si care s’ar referi la imunitati si privilegii diplomatice. La o buna
pate din ele a aderat si RM, fapt ce ne demonstreaza ca statul nostru este ointeresant in stabilirea relatiilor
si dezvoltarea acestora cu alte state in diferite domenii, inclusiv inmentinerea relatilor diplomatice.Pe
parcursul a mai mulţi ani au fost adoptate mai multe convenţii internaţionale carereglementează
activitateaorganizaţiilor internaţionale si, în special, privilegiile şi imunităţileacestor organizaţii. Astfel, la
13 februarie 1946 a fost adoptată Convenţia cu privire la privilegiileşi imunităţile Naţiunilor Unite, RMa
aderat la ea în 1995.

2.3 Evaluati imunitatile si privilegiile diplomatice si consulareAnaliza iunitatilor si privilegiilor urmeaza


a fi facuta in conformitate cu prevederile conventiilor care lestabilesc.o buna parte din conventii stabilesc
ca conventia internationala ar contribui la favorizarearelaţiilor de prietenie dintre ţări, oricare ar fi
diversitatea regimurilor lor constituţionale şisociale” şi ar mai trebui deevidentiat ca scopul acesora un ar
fi in a crea avantaje unor indivizi, ci in a asigura îndeplinirea eficace afuncţiilor misiunilor diplomatice ca
organe de reprezentare a statelor”

.1.imunităţile diplomatice sînt o excepţie care se aduce principiului general, potrivit căruiaorice persoană
este supusă jurisdicţiei locale. Imunităţile pot fi absolute, funcţionale sau relative,în funcţie de termenul şi
caracterul activităţii beneficiarului., acestea suntenumerate in continutul Conventieide la viena din 1961,
in imunitatea de jurisdicţie penală, civilă şi administrativă, imunitatea de a depunemărturie

.2.Privilegiile diplomatice sînt acele înlesniri, sau avantaje juridice acordate de către statul
acreditarmisiuniidiplomatice sau personalului acesteia. Misiunea diplomatică se bucură de
următoareleprivilegii: scutirea deimpozite şi taxe, scutirea de taxe vamale pentru obiectele destinate
uzului oficial al misiunii, scutirea de oriceimpozite şi taxe pentru drepturile şi taxele percepute de misiune
privindactele oficiale, la rindul lor trebuie dementionat ca si agenţiidiplomatici se bucură de careva
privilegii, printre care enumeram:scutirea de impozite şitaxe,scutirea de prestaţii personale, scutirea de
plata asigurărilor sociale, scutirea de taxe şi control vamal.Convenţia de la Viena (1961) cu privire la
relaţiile diplomatice, mai stabileste caorice persoană care are drept la privilegii şi imunităţi beneficiază de
acestea din momentul aflarii pe teritoriulstatului acreditar,sau de la data notificării misiuniisale la M.A.E.
al statului acreditar, si le pierde din momentulce paraseste teritoriul acestui stat TESTUL25
Subiectul I: Organizațiile internaționale – ca subiect DIP

1.1 DEFINITI NOTIUNEA DE SUBIECT INTERNATIONAL PUBLIC Subiect international public--


sunt entităţile care participă direct la raporturile internaţionale reglementate dedreptul internaţional
public, care, prin acţiunile lor volitive, obţin drepturi şi işi asumă obligaţii internaţionale,iar in cazul
incălcării acestora poartă răspundere internaţională. 1.2 ANALIZATI PARTICULARITATILE
ORGANIZATI8ILOR INTERNATIONALE CA SUDIECTE DEDREPT INTERNATIONALIn epoca
contemporană, organizaţiile internaţionale reprezintă o formă de armonizare a eforturilor statelor
indirecţia unei colaborări internaţionale, pentru realizarea căreia statele au creat un cadru
juridicoorganizatoric(instituţional) – o organizare cu caracter permanent. Organizaţiile internaţionale
reprezintă un fenomencaracteristic al relaţiilor mondiale actuale, fiind chemate să contribuie la
dezvoltarea inţelegerii şi colaborăriidintre state, la asigurarea păcii şi securităţii in lume.251 Calitatea de
subiect de drept al organizaţiilor internaţionale guvernamentale este exprimată prin posesia de drepturi şi
aptitudinea de a dobandi şi indepliniatribuţiile in baza statutului sau altor acte constitutive. Astfel, statele
nu pot renunţa la aceste instrumente desecuritate colectivă, de cooperare economică şi tehnică, de
unificare a eforturilor colective pentru soluţionareaunor probleme actuale şi acute de interes comun, care
sunt mai necesare ca oricandsau chiar indispensabile incondiţiile globalizării. Unele organizaţii
internaţionale guvernamentale participă la relaţiile internaţionale innume propriu, ca subiecţi derivaţi şi
limitaţi ai dreptului internaţional public.Eficienţa activităţii organizaţiilor internaţionale guvernamentale
depinde de modul in care participă la eastatele membre. Examinarea sub raport static şi dinamic a acestei
instituţii, pornind de la cauzele politice,economice şi sociale care au stat la baza infiinţării ei, permite
desprinderea caracteristicilor definitoriiale organizaţiilor internaţionale.O primă caracteristică a
organizaţiilor internaţionale se referă la faptul că membrii acestora sunt statelesuverane. Organizaţiile
internaţionale guvernamentale, au la baza creării lor un tratat incheiat intre două saumai multe state.
Această trăsătură a organizaţiilor internaţionale este una dintre cele esenţiale, ea evidenţiind dela inceput
că in cadrul organizaţiilor internaţionale sunt prezente state suverane şi egale in drepturi, care auconsimţit
liber să adere la activitatea organizaţiilor respective printr-un act de voinţă proprie. Pornind de laaceasta,
apare cu claritate că organizaţiile internaţionale au un rol de coordonare a voinţei şi eforturilor statelor,şi
nu un rol de subordonare O a doua caracteristică a organizaţiilor internaţionale se referă la modul in care
acestea au luat naştere. Unelement comun tuturor organizaţiilor internaţionale este faptul că asupra
infiinţării lor s-a convenit in cadruluneia sau mai multor intalniri sau conferinţe la care au participat un
anumit număr de state. La conferinţele deconstituire sunt stabilite o serie de reguli şi norme referitoare la
scopurile şi obiectivele organizaţiei, membrii şicompetenţele acesteia, tipurile şiformele de activitate,
modul de formare şi funcţionare a secretariatului şidiverselor organe ale organizaţiei, incetarea activităţii
etc.Din aceasta derivă o a treia caracteristică a organizaţiei internaţionale, şi anume, permanenţa instituţiei
astfelconstituite. Caracterul de permanenţă se referă, in special, la aspectul continuu, fără intreruperi al
activităţiiorganizaţiei. Această trăsătură deosebeşte organizaţiile de conferinţele internaţionale, care sunt
entităţidistincte, cu caracter temporar.Specifică organizaţiilor internaţionale este şi unitatea lor, exprimată
prin faptulcă ele au voinţă proprie, care işi găseşte expresia in personalitatea juridică a organizaţiilor
internaţionale. Inunele situaţii, voinţa proprie a organizaţiilor internaţionale nu coincide cu voinţa tuturor
membrilor lor, deci, este autonomă.O altă caracteristică a organizaţiilor internaţionale este aceea că ele
dispun de organe proprii permanente, careasigură realizarea acţiunilor prevăzute prin programul stabilit
de către statele membre şi indeplinesc diferitefuncţii tehnico-administrative. In sfarşit o ultimă
caracteristică este aceea că organizaţiile internaţionale şifuncţionarii acestora se bucură pe teritoriul
statelor membre de privilegii şi imunităţi. 1.3 Evaluați capacitatea de exercițiu a organizațiilor
internaționale ca subiect DIPIn opinia Curţii Internaţionale de Justiţie,263 a existat intenţia ca Organizaţia
să exercite funcţii şi drepturi carenu pot fi explicate decat pe baza posedării intr-o largă măsură a
personalităţii juridice internaţionale şi acapacităţii de a acţiona pe plan internaţional, in calitate de entitate
separată de statele fondatoare şi ca subiectde drept internaţional distinct. Sa ajuns la concluzia că
Organizaţia este o persoană juridică internaţională.264In afară de ONU, şi alte organizaţii internaţionale
in baza actelor lor constitutive, care le conferă drepturi şiobligaţii, au o personalitate juridică
internaţională, fiind subiecţi de drept internaţional cu caracter derivat,secundar, limitat.In prezent calitatea
de subiect de drept internaţional public a organizaţiilor internaţionale guvernamentale esteunanim
recunoscută şi acceptată. Personalitatea juridică internaţională a organizaţiilor internaţionale nu se poate
stabili a priori şi nu este identică, prin conţinutul său pentru toate organizaţiile, ci depinde de domeniulde
activitate şi intinderea competenţei fiecărei organizaţii internaţionale. Pentru ca organizaţiile
internaţionalesă-şi poată atinge scopurile pentru care au fost create, trebuie ca acestea să poată incheia
acte juridice spre adobandi drepturi şi a-şi asuma obligaţii in conformitate cu dreptul internaţional, să
poată sta in justiţie spre a-şivalorifica eventualele pretenţii şi să aibă un anumit statut juridic care le
subliniază poziţia lor internaţională, beneficiind de anumite imunităţi şi privilegii. Pe langă aceste
capacităţi fundamentale legate de personalitatea juridică internaţională s-a mai adăugat şi aceea de a
intreţine relaţii diplomatice.Datorită unei stranse legături intre personalitatea juridică şi capacitatea de a-şi
angaja responsabilitatea,capacitatea organizaţiei internaţionale corespunde capacităţii limitate de a acţiona
in dreptul internaţional.Sintetizand practica internaţională actuală, reţinem că unei organizaţii
internaţionale i se recunoaşte indeosebi:• personalitatea de drept internaţional;• inviolabilitatea sediului şi
libertatea de comunicare oficială;• imunitatea de jurisdicţie locală, precum şi scutiri fiscale şi
vamale.Statutul juridic al unei organizaţii internaţionale nu constituie incă un principiu de drept
internaţional, ci existănumai ca soluţie de speţă, fiind conferit in fiecare caz in parte prin tratatul de
constituire, care este atributiv de personalitate juridică internaţională, inclusiv de tot ceea ce cuprinde
statutul.Pentru garantarea independenţei, faţă de statul de origine, funcţionarii internaţionali beneficiază
de imunitatefiscală şi jurisdicţională, avand propriul sistem de securitate socială şi de pensii. Statutul
juridic alfuncţionarilor internaţionali este cuprins de regulamentele organiz Subiectul II: Dreptul
internațional aerian 2.1)DEFINITI DR.INTERNATIONAL AERIAN CA RAMURA DE DREPT
INTERNATIONAL PUBLICDreptul internaţional aerian este o ramură a dreptului internaţional public şi
constituie un ansam blul de norme juridice şi principii de drept destinate reglementării relaţiilor dintre
subiectele sale, relaţii care iau naştere caurmare a explorării şi folosirii spaţiului aerian de către aviaţia
civilă.O altă definiţie a acestei ramuri de drept: dreptului internaţional aerian cuprinde normele juridice
carereglementează folosirea de către oameni a spaţiului aerian, statutul juridic al aeronavelor şi regulile
referitoarela circulaţia aeriană.statul este suveran asupra coloanei de aer cuprinsă in limitele frontierelor
sale, cuprinzandşi spaţiul aerian de deasupra mării teritoriale. 2.2)ANALIZATI EVOLUTIA SI
CODIFICAREA DR AERIAN Dreptul aerian a inceput să se dezvolte doar incepand cu secolul XX, cind,
ca urmare а progreselor rapide indomeniul aviaţiei, a apărut necesitatea reglementării navigaţiei aeriene, a
creării unor norme de dreptinternaţional, care să guverneze activitatea statelor in aer.De menţionat, că
unele reguli juridice, cu privire la spaţiul aerian au fost formulate inaintea apariţiei şi adezvoltării aviaţiei.
Dreptul roman, spre exemplu, privea spaţiul aerian (lucru care aparţine tuturor). In evulmediu, spaţiul
aerian era privit ca aparţinand proprietarului pămantului.Problema suveranităţii asupra spaţiului aerian a
căpătat о insemnătate practică abia spre sfarşitul secolului alXIX-lea şi inceputul secolului al XX-lea, о
dată cu apariţia şl dezvoltarea navigaţiei aeriene, care a starnit оluptă indarjită intre state pentru dominaţia
aerului. Existau la acea etapă două teorii privind spaţiul aerian:libertatea aerului şi suveranitatea asupra
spaţiului aerian. După primul război mondial, lupta dintre cele două principii s-a terminat cu triumful
definitiv al principiului suveranităţii statului asupra spaţiului aerian. Potrivitacestui principiu, statul este
suveran asupra coloanei de aer cuprinsă in limitele frontierelor sale, cuprinzand şispaţiul aerian de
deasupra mării teritoriale.Principiul suveranităţii statului asupra spaţiului aerian а fost consacrat intr-o
serie de convenţii internaţionale,cum ar fi Convenţia de la Paris din 1919, Convenţia de la Havana din
1928, Convenţia de la Chicago din 1944.Prin Convenţia de la Paris din 1919, „inaltele părţi contractante
recunosc că fiecare putere are suveranitateacompletă şi exclusivă asupra spaţiului aerian de deasupra
teritoriului său”. Spaţiul aerian de deasupra larguluimării este liber. Statele contractante admit insă, in
relaţiile dintre ele, in condiţii de egalitate şi reciprocitate,libertatea de trecere, pe baza căreia fiecare stat
se obligă să acorde in timp de расе — şi fără о autorizaţiespecială — aeronavelor civile ale celorlalte
părţi contractante libertatea de trecere paşnică pe deasuprateritoriului său, in condiţiile stabilite de
convenţie.Prima convenţie, Convenţia cu privire la aviaţia civilă intematională, a inlocuit regimul
Convenţiei din 1919.Această convenţie proclamă şi ea suveranitatea deplină şi exclusivă a statului asupra
spaţiului aerian dedeasupra teritoriului său. Potrivit convenţiei, aeronavele civile, proprietate par ticulară
şi care nu sint folosite pentru servicii aeriene internaţionale regulate au dreptul de a zbura peste teritoriul
celorlalte părţi contractante, precum şi dreptul de a face escale in scopuri necomerciale, fără a avea nevoie
de о autorizaţie prealabilă. Acestdrept este subordonat insă unor restricţii legate de securitatea zborului.
Statele contractante au dreptul ca, pentru asemenea raţiuni, să le ceară să urmeze anumite itinerarii
prescrise de ele sau să obţină о autorizaţiespecială.Prin această convenţie se infiinţează şi Organizaţia
Aviaţiei Civile Internaţionale (I.C.A.O.), instituţiespecializata a O.N.U., care are 3 funcţii principale:a)
funcţia de reglementare şi administrare; b) funcţia legislativă, de studiere şi pregătire a proiectelor de
convenţii internaţionale privind aeronavigaţiainternaţională;c) funcţia jurisdicţională şi de arbitraj, care
revine Consiliului organizaţiei, in soluţionarea diferendelor ivite inactivitatea statelor membre in
domeniul aeronavigaţiei, precum şi cele refe ritoare la interpretarea şi aplicareaconvenţiei şi a altor
acorduri privind aeronavigaţia internaţionalăO altă convenţie adoptată la Chicago,Convenţia cu privire la
tranzitul serviciilor aeriene internaţionale (convenţia celor ”două libertăţi”) prevede căstatele contractante
recunosc dreptul de survol fără escală, aeronavelor civile folosite in servicii aerieneinternaţionale
regulate, precum şi escale in scopuri necomerciale (alimentare cu combustibili, reparaţii etc.).Atreia
convenţie, Convenţia cu privire la transportul aerian internaţional (denumită convenţiacelor “cinci
libertăţi”), prin care se urmăreşte facilitarea aeronavigaţiei internaţionale. Aceste libertăţi aleaerului
sint:1) dreptul de survol al aeronavelor străine prin spaţiul aerian al statelor, ceea ce inseamnă trecerea lor
inofensivă prin acest spaţiu, fără să aterizeze ;2) dreptul aeronavelor străine de escală tehnică pe teritoriul
unui stat, in vederea aprovizionării cu carburanţisau pentru reparaţii ;3) dreptul aeronavelor străine de a
debarca pasageri, corespondenţă şi mărfuri provenind din statul a căruinaţionalitate о are aeronava, pe
teritoriul oricărei рăгţi contractante la convenţie;4) dreptul unei aeronave străine de a imbarca pasageri,
corespondenţă şi mărfuri cu destinaţia statului ei deinmatriculare ;5) dreptul aeronavei străine de a
debarca şi imbarca pasageri, corespondenţă şi mărfuri pe teritoriul oricărui stat parte contractantă a
convenţiei. 2.3)EVALUATI REGIMUL JURIDIC AL NAVIGATIEI INTERNATIONALE
AERIENEConvenţia de la Paris din 1919 asupra navigaţiei aeriene prevedea în mod expres că fiecare stat
are suveranitatedeplină şi exclusivă asupra spaţiului atmosferic situat deasupra teritoriului său. În
cuprinsul acestui spaţiu, careconstituie spaţiul aerian naţional, se recunoaşte libertatea traficului aerian,
implicând un drept de trecereinofensivă a aeronavelor civile ale altor state care să se exercite în condiţii
stabilite de fiecare statSuveranitatea statului asupra spaţiului său aerian se materializează în primul rând
prin dreptul său de a stabiliregimul juridic de survol asupra teritoriului propriu, atât pentru aeronavele
naţionale, cât şi pentru cele străine Fiecare stat reglementează prin legislaţia sa internă condiţiile de acces
şi utilizare a spaţiului său aerian şi poateinterzice ca anumite aeronave militare sau civile să pătrundă în
acest spaţiuOrice violare a reglementărilor stabilite potrivit legislaţiei naţionale reprezintă o încălcare a
suveranităţiistatului şi îi dă acestuia dreptul de a riposta, obligând aeronava infractoare să aterizeze, şi de
a lua şi altemăsuri considerate drept necesare pentru apărarea securităţii saleOrice aeronavă are
naționalitatea statului în ale căror registre este înscrisăCu prilejul înmatriculării se face distincția între
aeronavele de stat și cele civile; distincţia nu are în vederecriteriul proprietăţii ci funcţiile pe care le
îndeplinesc aeronaveleCStatele au competența deplină și exclusivă de a stabili regimul juridic al spațiului
lor aerian cu privire laorice aspect: regimul de zbor, reguli de securitate, utilizarea în scopuri comerciale,
militare, competență jurisdicțională etc., cu luarea în considerare a angajamentelor international Evoluția
tehnicilor de navigație aerianăși intensificarea utilizării acestui spațiu au determinat o largacolaborare
internațională pentru stabilirea unor reguli juridice internaționale profitabile pentru toate statele
=>ONFORM CONVENTIEI DE LA CICAGOPrevederile acesteia se aplică numai aeronavelor civileși
nu se va aplica aeronavelor de statAeronavele de stat, în care sunt incluseși cele pentru servicii miltare,
vamale sau de poliție, nu pot survola sauateriza pe teritoriul unui alt stat fară să obțină autorizație din
partea acestuiaStatele contractante sunt obligate sățină seama de securitatea navigației aeronavelor civile
când stabilescreglementări pentru aeronavele de stat.aeronavele fără pilot pot survola teritoriul altui stat
numai în baza unei autorizații speciale a acestuia și curespectarea regulilor impuse prin autorizație, mai cu
seamă în ceea ce privește siguranța aeronavelor civilefiecare stat, pentru motive de necesitate militară sau
în interesul securității publice, poate să declare zoneinterzise pentru aeronavele altor state, darfără
discriminare posibilitatea ca, în situații de criză sau în interesul securității publice, să se restrângă sau să
se interzică provizoriu survolul întregului teritoriu sau a unei păr ți din acesta, cu aplicație
nediscriminatoriedreptul statului de a cere oricărei nave care pătrunde în zonele interzise să aterizeze de
îndată ce-i va fi posibil pe un aeroport determinatobligația de a se supune controlului vamal atât la
aterizare câtși înainte de a părăsi aeroportulobligația de a respecta legileși regulamentele naționale privind
intrarea și ie șirea dințară a pasagerilor,echipajelor, mărfurilor transportate, protecția împotriva propagării
bolilor etc.Convenția reglementează și aspect privitoare la naționalitatea aeronavelor, navigația aeriană,
condiții pe caretrbuie să le îndeplinească aeronavele(documente de bord, aparatură, certificate,
autorizațiiși brevete etc.),norme și practici internaționaleConvenția a creat Organizația Aviației Civile
Internaționale, cu scopul de a dezvolta principiileși tehnicileaviației international și de a favoriza
dezvoltarea transporturilor aeriene internaționaleTot la Chicago, în Acela și an, s-au adoptat două
acorduri internaționale care stabilesc cele cinci libertați aleaerului (2 de trafic aerian şi 3
comerciale):Dreptul de survol(de tranzit)D