CAPITOLUL VII

PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ

7.1 Noţiuni introductive.

Planificarea calendaristică în construcţii constă în elaborarea planurilor

calendaristice, care pe baza volumului lucrărilor de construcţie şi instalaţii,
soluţiilor organizatorice şi tehnologice, determină consecutivitatea şi durata
proceselor de construcţie, necesarul de resurse etc.
Planul calendaristic reprezintă un element final în planificarea execuţiei
obiectului de construcţii.
Planul calendaristic este un document principal în proiectele de organizare a
construcţiilor (POC) şi de execuţie a lucrărilor (PEL). Planul calendaristic de
execuţie a lucrărilor se anexează şi la contractul de execuţie a lucrărilor prin
antrepriză. Odată cu trecerea la economia de piaţă, însemnătatea contractului de
antrepriză şi a planului calendaristic, ca instrument de realizare al lui, a crescut
simţitor.
Structura şi gradul de detaliere a planului calendaristic depind în mare
măsură de destinaţia lui. Astfel planul calendaristic e determinat de nivelul
conceperii construcţiei (sectorul maistrului sau executantului, direcţia de
construcţie sau trustul); de executanţi (beneficiar, antreprenor, subantreprenor);
de perioada de construcţie (de pregătire sau principală, pe un an sau pe toată
perioada de construcţie.
Planul calendaristic reprezintă grafic desfăşurarea în timp a articolelor de
lucrări cu volume stabilite conform antemăsurătorii anterioare.
Planul de execuţie a lucrărilor are formă de grafic liniar, ciclogramă, grafic
reţea sau tabel, şi în toate cazurile forma cea mai simplă de finalizare a lor este
planul calendaristic. Primele trei forme sunt caracteristice pentru proiectele de
organizare a construcţiilor (POC) şi proiectelor de execuţie a lucrărilor (PEL),
ultima este caracteristică pentru contractul de execuţie a lucrărilor prin antrepriză.
Planul calendaristic trebuie să cuprindă cel puţin toate procesele de punere în
operă, corespunzătoare articolelor din devizul lucrării.
Ordinea în care se înscriu activităţile se recomandă să fie cea utilizată în
ciclogramă sau în graficul reţea. În principiu, este recomandabil să se respecte
ordinea din deviz.
Parametrul principal al planului calendaristic este perioada de timp, pe care
este calculat. În proiectul de execuţie a construcţiilor (POC) acest parametru poate
fi: anul, trimestrul, luna, decada, ziua; în proiectul de execuţie a lucrărilor (PEL) –
ziua şi ora; în graficele de transportare şi montare a prefabricatelor – ora şi
minutul.
Planul calendaristic trebuie să cuprindă cel puţin toate procesele de punere în
operă, corespunzătoare articolelor din devizul lucrării.
În continuare se examinează întocmirea planului calendaristic liniar la
nivelul maistrului (şantierului).
 7.2 Conţinutul şi elaborarea planului calendaristic liniar.

Termenele de execuţie se stabilesc în rezultatul suprapunerii raţionale în

timp a lucrărilor de construcţie, utilizării efective a resurselor principale şi în
primul rând a formaţiilor de muncă şi mecanismelor – cheie. La fel se iau în
consideraţie şi condiţiile specifice ale şantierului, adică unde se desfăşoară
activităţile de construcţie.
Datele iniţiale pentru elaborarea planului calendaristic de execuţie a
lucrărilor sunt următoarele: (Tabelul. 7.1)
- proiectul de organizare a construcţiei (POC);
- durata directivă de construcţie;
- contractul de execuţie a lucrărilor (construcţiei) cu planul calendaristic;
- fişele tehnologice;
- documentaţia de execuţie (desene (schiţe) de lucru şi devize;
- informaţia despre posibilităţile (capacităţile) întreprinderilor (firmelor) care vor
executa lucrările (componenţa şi productivitatea echipelor de muncitori,
mecanismele şi utilajele de construcţii – montaj disponibile).

Graficul calendaristic de execuţie a lucrărilor pe obiectul …………………...

Tabelul 7.1
Volumul Mecanisme
Nr. schimburi

Nr. muncitori
execuţie (zile)

Componenţa
Termenul de
Volumul de

pe schimb

echipei de
Graficul
Denumirea
Cantitatea

muncă

muncă
Necesarul
de maş-

Denumirea (zile,
schimb

lucrărilor U/M săptămâni,

luni)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Consecutivitatea întocmirii:
1. Se determină nomenclatura şi consecutivitatea tehnologică a lucrărilor;
2. Se determină volumul şi volumul – muncă al lucrărilor de construcţii – montaj;
3. Se selectează maşinile, mecanismele şi utilajele, se determină volumul de lucru;
4. Se determină termenele de execuţie şi suprapunerea în timp a lucrărilor;
5. Se analizează şi se compară durata de construcţie calculată cu cea directivă, şi
dacă este cazul se efectuează corecţiile necesare;
6. Pe baza graficului calendaristic de execuţie a lucrărilor se întocmesc graficele
de aprovizionare cu resurse umane şi tehnico – materiale.
 7.3 Elaborarea părţii analitice a graficului liniar (col. 1 – 10)

Denumirea lucrărilor (col. 1) – în această coloană se înscriu lucrările în

ordinea tehnologică de execuţie. Lucrările se grupează în aşa fel, încât planul
calendaristic să fie laconic şi înţeles. Totodată trebuie să se ţină cont de
următoarele momente:
- în acelaşi grup de lucrări nu se includ procese care se vor executa de diferiţi
antreprenori, subantreprenori şi formaţii de muncă;
- în grupul de lucrări aferente unui executant, se evidenţiază lucrările, care
creează front de muncă pentru alţi executanţi;
- lucrările executate de subantreprenori sunt reprezentate integral, fără detaliere.
Se fixează numai racordarea lor cu lucrările antreprenorului general şi între ele.
Volumul fizic al lucrărilor (col. 2 – 3) se determină din piesele (desene,
schiţe) desenate şi devizele de lucru. Sunt recomandate utilizarea desenelor de
lucru, deoarece în devize lucrările nu-s împărţite pe sectoare, iar uneori şi pe
executanţi. Volumul lucrărilor se exprimă în aceleaşi unităţi de măsură, ca şi
volumul de muncă sau volumul de lucru. În valori de cost pot fi exprimate lucrările
speciale, al căror volum de muncă se determină după productivitatea muncii. De
exemplu, din deviz este cunoscut faptul, că valoarea execuţiei lucrărilor tehnico –
sanitare este de 30 mii lei. Productivitatea muncii în brigada respectivă ce execută
aceste lucrări este de 1.5 mii lei/lună. Atunci volumul de muncă (om-zile) este egal
cu 20 oameni adică 30 mii lei raportat la 1.5 mii lei/lună (30/1.5).
Componenţa şi valorile lucrărilor stabilite în graficul liniar trebuie să
coincidă cu valorile din devizul general ale acestor lucrări planificate şi redate în
planul calendaristic anexat la contractul de execuţie a lucrărilor de construcţii –
montaj.
Volumul de muncă (col. 4). Se determină înmulţind volumul de muncă pe
unitate de măsură la volumul total de lucrări. Volumele de muncă pe unitate de
măsură se regăsesc în SNiP, ENiR sau alte norme – tip calculate şi avizate de
întreprinderea de construcţie. De exemplu, conform SNiP–IV–2–82, tab. 1-22,
volumul de muncă la 1000 m3 săpaţi şi încărcaţi în autobasculantă cu excavatorul
echipat cu cupă dreaptă sau inversă având capacitatea de 0.15 m3, pentru sol de
categoria II, este egal cu 15.5 om x ore.
Denumirea mecanismelor (col. 5). Se înscriu denumirile maşinilor şi
mecanismelor selectate anterior care vor participa la execuţia lucrărilor de
construcţii – montaj.
Necesarul de maşini (col. 6). Se determină analogic coloanei 4. De exemplu
pentru categoria de lucrări numită mai sus, adică pentru excavarea şi încărcarea în
autobasculantă a 1000 m3 de sol de categoria II, volumul de lucru al excavatorului
va fi egal cu 34.7 maş. x ore.
Scopul calculului volumului de muncă şi volumului de lucru nu este numai
de a determina necesarul de resurse, dar şi pentru a determina durata de execuţie a
lucrărilor (col. 7). Pentru determinarea mai exactă a termenilor de execuţie a
lucrărilor se recomandă, ca la determinarea volumului de muncă să se folosească
datele concrete obţinute de formaţiile de muncă a întreprinderii de construcţii –
montaj care execută lucrările.
Durata de execuţie a lucrărilor (col. 7). Se determină mai întâi durata
lucrărilor mecanizate, ritmul cărora determină în principal durata de construcţie
totală, după care se determină şi durata lucrărilor manuale.

Durata lucrărilor mecanizate se determină cu următoarea relaţie:

Tmec = Nmaş. x sch. / nm x m; (maş x sch.) (7.1)

unde:
Nmaş. x sch – cantitatea de maşino – schimburi (col. 6);
nm – numărul de maşini;
m – numărul de schimburi (col. 8).

Durata de execuţie a proceselor manuale Tman (zile) se determină împărţind

volumul de muncă Qo (om x zi) la numărul de muncitori no, care execută procesele
de construcţii - montaj, şi numărul de schimburi m – după cum urmează:

Tman = Qo / ni x m; (zile) (7.2)

unde:
Qo – volumul de muncă (col. 4);
no – numărul de muncitori care execută procesul respectiv;
m – numărul de schimburi (col. 8).

Exemplu: Volumul de muncă - Qo = 96 om x ore; Numărul de muncitori care

execută procesele - no = 2; numărul de schimburi - m = 1.
Înlocuind valorile în relaţia (7.2), vom obţine:
Tman = 96 / 2 x 1 = 48 om x ore sau 6 zile (48 / 8).
Durata schimbului este egală cu 8 ore.

Numărul de schimburi (col. 8). Pentru execuţia lucrărilor la care participă

maşinile şi utilajele principale (macarale, excavatoare, etc.) numărul de schimburi
se stabileşte nu mai mic de 2, pentru celelalte categorii de lucrări – în dependenţă
de capacităţile de execuţie şi natura lucrării.
Numărul de muncitori (col. 9). În cazul când durata execuţiei lucrărilor este
stabilită (fixată) prin contract, numărul muncitorilor se determină împărţind
volumul de muncă la durata contractată.
Componenţa echipei de muncitori (col. 10). Specific lucrărilor de producţie
în construcţie componenţa echipei de muncitori este o dimensiune mai mult sau
mai puţin stabilă. De acest moment obligatoriu se ţine cont la întocmirea graficului
de execuţie a lucrărilor. Astfel la transferarea echipelor de muncă de pe un sector
pe altul, nu se va schimba componenţa ei cantitativă şi calitativă.
 7.4 Elaborarea părţii grafice a planului calendaristic.

Elaborarea părţii grafice, reprezintă desfăşurarea grafică în timp, a

articolelor de lucrări cu volume stabilite anterior conform antemăsurătorii.
Perioada de timp în care se programează executarea articolului de lucrare se arată
printr-o linie. Cu alte cuvinte, pentru fiecare activitate se materializează printr-un
segment de dreaptă, perioada dintre timpul minim de începere şi timpul maxim de
terminare a activităţii în cauză.
Se începe elaborarea părţii grafice, cu procesele (activităţile) – cheie
(critice), de care depinde în mare măsură durata totală de execuţie a obiectului, şi
apoi activităţile necritice, care beneficiază de rezerve de timp (care se racordează
după activităţile critice). La activităţile critice (procese – cheie), întreaga mărime a
segmentului de dreaptă este egală cu durata (nu există rezerve de timp).
Activităţile necritice se pot programa oriunde în cuprinsul întregului
segment de dreaptă, fiind obligatorie însă, să respecte condiţiile care decurg din
legăturile dintre activităţi, în sensul că nici o activitate nu se poate programa şi a se
începe înainte de epuizarea activităţilor care o condiţionează, respectiv nici o
activitate nu se poate termina după începerea activităţilor critice sau necritice pe
care le condiţionează.
În principiu, se recomandă de a nu epuiza rezervele de timp prin acţiunea de
planificare, acestea trebuind să rămână la dispoziţia executantului. Totuşi, parţial
se pot utiliza într-un procent redus, dar numai în scopul realizării, cel puţin în
cadrul unei succesiuni limitate de sectoare, a continuităţii forţei şi mijloacelor de
muncă.
Dacă prin legăturile condiţionate cu caracter organizatoric şi prin acel joc de
programare a activităţilor necritice nu s-a asigurat integral condiţia de continuitate
a fiecărei brigăzi şi a fiecărui mijloc de muncă, trebuie elaborate programe de
ordonanţare a forţei şi a mijloacelor de muncă la nivelul şantierului.
În cazul când s-a obţinut o durată calculată mai mare decât cea contractuală,
reducerea duratei calculate se poate obţine pe mai multe căi, şi anume:
- suprapunerea mai chibzuită a activităţilor (proceselor) în timp;
- reducerea duratei activităţilor critice (proceselor – cheie), mărind numărul de
mecanisme, muncitori sau numărul de schimburi de lucru, sau ambele.
 Planurile calendaristice prezintă anumite particularităţi specifice în
construcţii civile şi în construcţii industriale.
În cazul construcţiilor civile cu un grad mare de prefabricare se poate ajunge
chiar la grafice orare de montaj al elementelor prefabricate.
În construcţii industriale intervin în plus lucrările de montaj al utilajului
tehnologic, care trebuie coordonate cu lucrările de construcţii, precum şi probele de
încercare a funcţionalităţii utilajului.
Planurile calendaristice pot fi optimizate numai prin uniformizarea
consumului de resurse.
 7.5 Greşeli tipice la întocmirea graficului liniar.

- La gruparea lucrărilor nu se ţine cont de executanţi, şi în consecinţă organizarea

lucrărilor de construcţie şi de şantier devine mai sofisticată.

- La racordarea procesului următor (viitor) cu cel precedent nu se ţine cont de

durata lui, şi în cazul dacă această durată e mai mică decât durata procesului
precedent, pe unul şi acelaşi sector se vor afla două echipe de muncă,
productivitatea cărora se va micşora. Întreruperea procesului următor (viitor),
pentru a evita acest fapt este binevenită, dacă brigada dată va fi în acest moment
ocupată cu executarea altor lucrări, care nu depind organizatoric şi tehnologic
de procesele (activităţile) în cauză. În celelalte cazuri se recomandă ca
racordarea proceselor (activităţilor) să se facă după termenele de terminare.

- Uneori se scapă din vedere lucrările executate de mecanismele – cheie,

rezultând întreruperi neprevăzute la trecerea de la un sector la altul.