ANTRENAMENTUL UNOR COMPORTAMENTE PSIHOMOTORII LA COPII

CU DEFICIENŢĂ MINTALĂ SEVERĂ ŞI MODERATĂ PRIN INTERMEDIUL

EURITMIEI
Prof. psihopedagog
Todoran Ileana
C.S.E.I. Nr. 1
Tîrgu-Mureş

Rezumat

În pregătirea profesională este importantă formarea unei anumite atitudini a

pedagogului curativ faţă de copilul cu nevoi speciale. Pe primul loc se află sarcina de a
consolida încrederea în viaţă a copilului.
Educarea psihomotricităţii deţine un loc important în terapeutica educaţională, dacă
ţinem cont de faptul că deficienţa mintală este asociată, în general, cu debilitatea motrică.
Euritmia este o artă a mişcării care exprimă prin gesturi şi forme specifice, de mişcare
ale membrelor şi corpului, legităţile vorbirii şi muzicii. Transpunând în domeniu vizibil,
euritmia este vorbire vizibilă şi muzică vizibilă.
Perceperea formei literei prin interemediul mişcărilor (corporale) euritmice deţine un
aport semnificativ în realizarea actului grafic de scriere a literei.
Învăţarea şi practicarea exerciţiilor euritmice contribuie la formarea componentelor
psihomotricităţii (schemă corporală, lateralitate, orientare spaţio-temporală, etc.)
Educaţia psihomotrică prin intermediul exerciţiilor euritmice contribuie în mod pozitiv
la dezvoltarea şi îmbunătăţirea utilizării componentelor psihomotrice în cadrul actului grafic de
scriere a literelor (vocalele a,e ,i, o, u )

Cuvinte cheie: deficienţă mintală, psihomotricitate, pedagogie curativă, euritmie

Conceptul de deficienţă mintală

Definirea conceptului de deficienţă mintală este dificil de realizat în contextul în care
dificienţa mintală nu poate fi înscrisă în anumite limite bine definite şi stabilite în practică,
întârzierea mintală constituie un complex de manifestări de o eterogenitate extremă, datorate
particularităţilor psihologice în raport cu anumite norme validate de viaţa şi activitate umană.
Zazzo (1979) defineşte debilitatea mintală ca fiind ,,prima zona de insuficienţă mintală
– insuficienţa legată de exigentele societăţii, exigente care sunt variabile de la o societate la
alta, de la o vârstă la alta - insuficienţă ai cărei determinant sunt biologici (normali sau
patologici) având un efect ireversibil în starea actuală a cunoştinţelor noastre.’’
Prin deficienţă mintală înţelegem o stare, o ipostază în care poate fi plasată o persoana
datorită particularitaţilor sale psihologice, în raport cu anumite norme- statistice, sociale,
valorice- validate de viata şi activitate umană.(Predescu1994)
În concluzie, am putea spune că, deficienţa mintală este o insuficienţă globală şi un
funcţionament intelectual semnificativ inferior mediei, care se manifestă printr-o stagnare,
încetinire sau o lipsă de achiziţie în dezvoltare, determinate de factori etiologici, biologici şi/sau
de mediu, care acţionează din momentul concepţiei până la încheierea maturizării, şi care au
consecinţe nefavorabile asupra comportamentului adaptativ.
 Clasificarea deficienţei mintale

Conform DSM IV Deficienţa mintală este clasificată în:

1. Retardare mentală uşoară nivel QI de la 50-55 până la aproximativ 70
2. Retardare moderată nivel QI de la 35-40 până la 50-55
3. Retardare mentală severă nivel QI de la 20-25 până la 35-40
4. Retardare mentală profundă nivel QI sub 20 sau 25
5. Retardare mentală de severitate nespecificată, poate fi utilizată când există o puternică
prezumţie de retardare mentală, dar inteligenţa persoanei nu poate fi testată prin testele standard
(de ex., la indivizii prea deterioraţi ori necooperanţi sau la sugari).

ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ PEDAGOGIE CURATIVĂ

Scopul pedagogiei curative şi al socioterapiei este acela de a oferi copiilor, tinerilor şi

adulţilor cu dizabilităţi, posibilitatea dezvoltării personale, a propriului potenţial, de a promova
integrarea lor în comunitate şi în societate, de a-i ajuta să trăiască în demnitate şi
autodeterminare şi de a face remarcată contribuţia lor la viaţa socială. Rudolf (2005).
În pregătirea profesională este importantă formarea unei anumite atitudini a
pedagogului curativ faţă de copilul cu nevoi speciale. Pe primul loc se află sarcina de a
consolida încrederea în viaţă a copilului.
Ambianţa
Ambianţa unei unităţi/clase/grupe de pedagogie curativă este creată prin materiale,
forme şi culori naturale.
Ritmul omului şi al naturii
În pedagogia curativă, activităţile din timpul zilei, săptămânii şi anului, sunt structurate
ritmic. În şcoală, ziua debutează cu o parte ritmică urmată de predarea unui modul, care are loc
pe parcursul primelor două ore de curs.
Euritmia în Pedagogia Curativă
Euritmia este o artă a mişcării care exprimă prin gesturi şi forme specifice, de mişcare
ale membrelor şi corpului, legităţile vorbirii şi muzicii. Transpunând în domeniu vizibil,
euritmia este vorbire vizibilă şi muzică vizibilă. (Magdalene 2001)
Alternativă la metodele clasice în lucrul la clasă în însuşirea literelor cu ajutorul
exerciţiilor euritmice.
Vocala ” A” exprimă o stare interioară a unei fiinţe. Aceasta se materializează prin
gesturi, în cazul copiilor cu deficienţă se întâlneşte des greutatea de a ieşi, prin gesturi se
oglindeşte o reţinere, închidere, interiorizare.
”E” ca trăire sufletească reprezintă o graniţă între mine (copil) şi lume. Ca să fie
graniţă trebuie să conştientizeze că există o lume afară.
”I” reprezintă perioada ”eu” dar nu ”eu” egoist ci un ”eu ” în relaţie cu ceilalţi şi cu
mediul înconjurător.
În ”O” apare trăirea de dragoste, de iubire în cerc, care îi aparţine lui, copilului, pe care
îl iubeşte, îl acceptă.
“U” cunoaştere, dincolo de frică, eclipsa de frică, de ceea ce nu cunoşti.
Acestea sunt trăirile sufleteşti care sunt o parte din elementele de bază din cadrul
euritmiei literare.
 Din punct de vedere al Pedagogiei Curative, se pleacă în învăţarea literei de la trăirea
sufletească, în continuare se acceptă trăirea literei în trăire, apoi e preluată în voinţă (greu de
stimulat la un moment dat) apoi e fixată grafic în gândire, în cap prin scriere.
Psihomotricitatea
Psihomotricitatea este considerată în literatura de specialitate o funcţie complexă, o
aptitudine care integrează atât aspecte ale activităţii motorii,cât şi manifestări ale funcţiilor
perceptive.
Preda V. (1999) „psihomotricitatea este o funcţie complexă,care integrează şi conjugă
elementele motorii şi psihice, care determină reglarea comportamentului individual, incluzând
participarea diferitelor procese şi funcţii psihice, asigurându-se execuţia adecvată a actelor de
răspuns la diferite reaacţii stimul.”
Educarea psihomotricităţii deţine un loc important în terapeutica educaţională, dacă
ţinem cont de faptul că deficienţa mintală este asociată, în general, cu debilitatea motrică.
Psihomotricitatea cuprinde mai multe arii de dezvoltare printre care: schema corporală,
lateralitatea, organizarea spaţio-temporală, echilibrul dinamic şi static.

Ipotezele cercetării
Ipoteza generală:
Perceperea formei literei prin interemediul mişcărilor (corporale) euritmice deţine un
aport semnificativ în realizarea actului grafic de scriere a literei.
Ipoteze specifice:
Ipoteza 1.- Învăţarea şi practicarea exerciţiilor euritmice contribuie la formarea
componentelor psihomotricităţii (schemă corporală, lateralitate, orientare spaţio-temporală,
etc.)
Ipoteza 2.- Educaţia psihomotrică prin intermediul exerciţiilor euritmice contribuie în
mod pozitiv la dezvoltarea şi îmbunătăţirea utilizării componentelor psihomotrice în cadrul
actului grafic de scriere a literelor (vocalele a,e ,i, o, u )
Cercetarea de faţă are următoarele obiective:
1. Dezvoltarea componentelor psihomotrice prin euritmie poetică.
2. Formarea unei imagini interioare coerente cu privire la propria dezvoltare prin
euritmie poetică;
3. Redarea prin imitaţie a gesturilor euritmice vocalice;

Metodologia cercetării
În cercetare au fost analizate cinci cazuri ce cuprind copii din clasa I cu vârste între 7 şi
11 ani, iar în materialul de faţă este prezentată analiza primului studiu de caz.
Diagnosticul subiectului este deficienţă mintală severă; deficienţă asociată: deficit atenţie,
deficit în coordonarea motorie. Acesta este elev în clasa I la Centrul Şcolar pentru Educaţie
Incluzivă Nr. 1 din Tg-Mureş.
Subiectul a fost evaluat prin probe ce corespund domeniului psihomotor: Testul
Ozeretski- Guildman (după Radu I.,p.69 ), Proba Harris de lateralitate, . Proba de orientare în
spaţiu (dreapta stânga) Piaget Head, Proba A. De Meur de cunoaştere a părţilor corpului (după
Radu,I.), Proba de punctare M. Stambak (după Vrăsmaş 2003).
În urma evaluărilor efectuate asupra subiectul din acest studiu de caz, rezultă faptul că
H. prezintă: tulburări de schemă corporală, lateralitate rău afirmată; recunoaştere a părţilor
componente ale corpului corespunde vârstei de 4 ani; coordonarea dinamică a mâinilor
 corespunde vârstei 4 ani; coordonarea dinamică generală este corespunzătoare vârstei de 5 ani;
echilibrul corespunde vârstei de 4 ani; rapiditatea corespunde vârstei de 4-5 ani; orientarea
spaţială corespunzătoare vârstei de 5 ani.
Toate aceste rezultate sunt corelate cu vârsta cronologică a subiectului care este de 7
ani. Luând în considerare acestea se constată faptul ca retardul mintal are imlicaţii
semnificative în dezvoltarea abilităţilor psihomotrice ale copilului.

Program de intervenţie euritmică

Priorităţi pentru perioada: 2.02.2012-30.03.2012
Domeniul de intervenţie : Aria psihomotricitate- Stimulare plurisenzorială : cu
următoarele nivele de dezvoltare :
- construirea relaţiilor spaţiale ;
- cunoaşterea şi dezvoltarea schemei corporale ;
- lateralitatea ;
- structura spaţială- orientarea temporală ;
Obiectiv cadru: 1. Dezvoltarea componentelor psihomotrice prin euritmie poetică
O1 Realizarea formaţiei de “cerc” şi identificarea locului fiecăruia în cadrul acestuia
- Gruparea în cerc prin jocuri de adunare: “Prietenii în căsuţă” sau “ Puii în cuib”, jocuri de
mişcare în formaţie de horă, pe baza cântecului “Alunelul” sau mers în cerc pe versuri care: să
exprime şi să îndemne la mişcare.
O 2 Parcurgerea unui traseu cu formă geometrică simplă, de dreaptă şi cerc, prin
realizarea prin imitare a ţinutei corporale cu accent pe „verticalitate- Jocuri de „Plimbare la
pădure”, cu „Trecere peste pod”şi „Ocolirea lacului” etc.;
O 3 Conştientizarea componentelor schemei corporale: membre, trunchi şi cap-
poezii combinate cu mişcări ale componentelor corpului, contribuind la conştientizarea cerstora.
O 4 Redarea prin imitaţie a gesturilor euritmice vocalice- jocuri de mişcare pentru
gesturi sufleteşti vocaliceinstinctive: „aaah”, „eeei”, „iiiată-mă”, „oooh”, „uuuh”.
O 5 Exprimarea prin mişcare susţinută corporal a trăsăturilor dominante ale unor
personaje, imagini din poezie- Intervenţia se realizează pe strofa: “Se bucură pomii în floare,/ E
cald şi senin/ Şi berzele vin/ Iar prispa e plină de soare!”
O 6 Exprimarea prin forme de mişcare a acţiunilor şi a atmosferei din poezie-
Copacul are un trunchi – U, o coroană- O, şi la soare apar funze şi flori, floarea se deschide
floare- O A. Soarele îl simţim pe palme, e cald până jos- E, şi senin- I, Pe cer nu e nici un nor.
Din mişcarea pentru I reise mâna dominantă care se ridică în sus. Versul următor: “Şi berzele
vin”avem 2 e un e mic reprezentat prin x(forma mişcării) şi E reprezentat prin deschiderea
mâinilor lateral -/, imaginea unei berze care are aripile lângă copr apoi şi le deschide, iar barza
are aripi mari. Şi berzele vin, I pe bolta cerească; de la soare, soarele umple prispa, cât e de
mare prispa? Reise A un A mare care coboară şi urcă din nou spre soare. Pentru început doar se
merge pe versuri, apoi este demonstrată imagine trunchiului, cu coroana mare, ne întoarcem pe
A cald şi senin I apoi berzele vin- E şi revenim cu Prispa e plină de soare.
Obiective realizate:
O.1 ;O. 2 ; O. 3; O. 4
Luând în considerare faptul că majoritatea obiectivelor au fost atinse iar ipotezele
specifice au fost confirmate prin intermediul programului de intervenţie, reiese faptul că
ipoteza “Perceperea formei literei prin interemediul mişcărilor (corporale) euritmice deţine un
aport semnificativ în realizarea actului grafic de scriere a literei, se confirmă.
 Recomandări particulare:
Se recomandă practicarea metodelor Pedogogiei curative pe tot parcursul anului şcolar
deoarece copiii au prezentat o deschidere spre ceea ce este natural, spre mişcare, spre ceea ce
vin din interior.
Se recomandă practicare eurtimiei în învăţarea alfabetului şi a grafemelor.

Bibliografie:
Magdalene, S.,(2001) - Euritmie-o introducere, Cluj.Napoca: Triade;
Preda, V.(coord.) (2000) Orientări teoretico-praxiologice în educaţia specială. Cluj-Napoca:
Presa Universitară Clujeană;
Predescu, M.(1994) Psihopedagogie Specială. Partea I-Deficienţa mintală, Timişoara:
Tipografia Universităţii din Timişoara;
Rudolf, S., (2005) – Cursul de pedagogie Curativă, Cluj-Napoca: Triade;
Vrăşmmaş, E.,(2003) Set de instrument, probe şi teste pentru evaluarea educaţională a copiilor
cu dizabilităţi,Bucureşti: Imprimeria Arta Grafica Libris;
Zazzo, R.(1979). Debilităţile mintale.Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică