Din 2014 indexată

EBSCO Academic Search Ultimate & Publicaţie

susţinută de: A.R.P.P.

One Belt, One Road Reference Source

REVISTĂ DE EDUCAŢIE MEDICALĂ CONTINUĂ

Anul XV • Nr. 58 (3) 2019 • DOI: 10.26416/Psih.58.3.2019

TEMA
EDIŢIEI

TULBURĂRI
MINTALE
ORGANICE
CLINIC
The therapeutic
management of non-
cognitive symptoms
of dementia
pag. 6

INTERDISCIPLINARITATE
Toxoplasmosis – a review
pag. 11

STUDIU DE CAZ
 ayet-Wernicke
G
encephalopathy with
rapid evolution toward
dementia in alcoholic
dependence
pag. 18

EVENIMENT
23rd World Congress of
Social Psychiatry
pag. 30
FOTO: SHUTTERSTOCK
 Revistă de educaţie medicală continuă
STIGMA – Marea Barieră în calea persoanelor
cu probleme de sănătate mintală
Organizația Mondială a Sănătății
(OMS) estimează că aproximativ 25%
din populația globului suferă de o tul-
burare psihică sau comportamentală la
un moment dat în viață și de asemenea
precizează că doar 40% dintre aceste
persoane beneficiază de un tratament
adecvat. De unde rezultă această bari-
eră în calea asistenței de specialitate
a persoanelor deja diagnosticate cu
tulburări psihice? Una dintre explicații
o constituie prezența în mentalitatea
oamenilor din societatea respectivă
a considerentului că a fi purtătorul
unui diagnostic de boală mintală te
trimite direct în categoria paria, a
dezmoșteniților sorții. De aproape 20
de ani, aceeași organizație (OMS)(1)
citează stigma ca principalul obstacol
care împiedică persoanele cu tulburări
psihice să beneficieze de îngrijiri adec-
vate, atât din domeniul psihiatriei, cât
și din alte domenii medicale.
Stigma, conform definiției lui
­Goffman (1963)(2) este „o însușire care
discreditează persoana, care o reduce de
la o ființă împlinită și obișnuită la una
indezirabilă și neglijată”. Stigma atașată
prezenței unei boli psihice operează
nu numai în societate, ci și în mintea
pacientului, ea fiind internalizată prin
faptul că respectiva persoană a devenit,
după diagnosticare, victima nenumă-
ratelor ocazii de indiferență, respingere
sau cinism din partea celorlalți. Din
păcate, nu de puține ori chiar cadrele
medicale (și din aria sănătății mintale)
au comportamente stigmatizante.
Ideile negative, stereotipe, care ca-
racterizează mentalitatea populației
privitor la boala psihică se bazează pe
(presupusul) pericol care însoțește „ne-
bunia”. Oamenii încă nu fac diferența
între tulburarea psihică în sine (indi-
ferent dacă e vorba despre diagnostice
Reclamă Psih 58(3)0101
din grupul psihozelor sau nu) și bolna-
vul psihic periculos, capabil de acte
medico-legale. Desigur, și în România,
o serie de întâmplări nefericite, soldate
cu delicte grave s-au datorat unor per-
soane aflate în episoade psihopatolo-
gice acute. Aceste evoluții nefavorabile
s-au produs, în marea lor majoritate,
prin scurtcircuitarea tratamentului de
specialitate, prin absența serviciilor
comunitare, prin deficitul de personal
specializat, prin spitalizările de scurtă
durată impuse de criteriile DRG etc. Dar
și prin frica de stigmatizare!
Există categorii profesionale (profe-
sori juriști polițiști etc.) care nu își pot
permite să consulte serviciile de psihi-
atrie de frica etichetării cu diagnosticul
de „bolnav psihic”, care mai apoi le poate
opri în exercitarea profesiei. Ca să nu mai
vorbim de altă categorie, cea a șoferilor
(profesioniști sau neprofesioniști), care
își „ascund” diagnosticele/tratamentele
psihiatrice anterioare de frica pierde-
rii permisului de conducere (această
situație este mult prea complexă și va
fi subiectul unui text viitor).
Oare persoanele cu adicții sunt
la fel de stigmatizate ca persoanele
purtătoare de diagnostice codificate
cu tulburări psihice, schizophrenia,
de exemplu? Paradoxal, nu! Există în
România concepția optimistă că abuzul
de alcool sau de droguri poate fi con-
trolat de persoana în cauză prin voință
proprie. De asemenea, nu prea există
în mentalul colectiv o delimitare între
consumul ocazional (la ocazii), dar
des, ingestie de cantități mari în timp
scurt (binge drinking) și dependență.
Tulburarea psihică cea mai stigma-
tizantă și stigmatizată este și rămâne
schizophrenia, poate și datorită ris-
cului crescut de sărăcie, rezultat din
pierderea/lipsa statutului profesional,
educațional, social. Stigma creează
inferioritate socială pentru bolnavul
psihic cronic, îl discriminează, îi reduce
șansele de relaționare, de incluziune
profesională conformă cu pregătirea
și abilitățile prezente, de rezolvare
de probleme a unor nevoi bazale, îl
împinge înspre pensionare chiar în sta-
diile incipiente de boală, îi diminuează
calitatea vieții. Separarea și distanța
socială, marginalizarea persoanelor
cu psihoze, dar nu numai a acestora,
produce efecte în cascadă, începând
cu neglijarea autoîngrijirii și ajungând
la lipsa accesului la pachetul optim de
tratament bio-psiho-social.
Prof. univ. dr.
Doina Cozman
Redactor-șef
Deficitele în dispensarizarea activă
a pacientului psihiatric este rezultanta
stigmatizării bolnavului psihic de către
sistemul de sănătate. De ce pacienții
cu schizofrenie, sau chiar cu alcoolism
cronic, sunt internați cu dificultate în
secțiile medicale, chiar și în cazuri de
urgență?
În pofida gratuităților multor preparate
farmacologice, există o prăpastie în
lanțul de îngrijire. Cei doi versanți ai
factorilor de îngrijire sunt reprezentați de
instituțiile psihiatrice cu paturi și apoi de
familie. Între cele două locații nu există
nimic sau aproape nimic. De ce lipsește
în România structura organizațională a
psihiatriei comunitare? Ca să ating doar
o problemă acută. O succintă comparație
cu alte ramuri medicale, care beneficiază
în țara noastră de aportul tehnologiilor
de ultimă oră, obiectivează afirmațiile
de mai sus.
Exersarea unei atitudini antistigmă
trebuie să pornească din cadrul structu-
rilor medicale, să se extindă la familiile
persoanelor cu tulburări psihice, ca, în
final, prin campanii susținute de presă,
să ajungă la populația generală.
1. World Health Organization, WHO. World Health Report
2001. Mental health: new understanding, new hope.
WHO: Geneva, Switzerland; 2001.
2. Goffman E. Stigma: Notes on the Management of
Spoiled Identity. Englewood Cliffs NJ: Prentice Hall;
1963.
sumar Anul XV • Nr. 58 (3) septembrie 2019

CLINIC REDACTOR-ȘEF
Prof. univ. dr. Doina COZMAN
REDACTOR-ȘEF ADJUNCT
6 The therapeutic management of non-cognitive symptoms of dementia Șef lucr. univ. dr. Bogdan NEMEȘ
Andreea Silvana Szalontay, Ilinca Untu, Dania Radu, Alexandra Boloș COMITET EDITORIAL
Prof. univ. dr. Cătălina TUDOSE
Prof. univ. dr. Pompilia DEHELEAN
Prof. univ. dr. Iuliana DOBRESCU
INTERDISCIPLINARITATE Prof. univ. dr. Dragoș MARINESCU
Prof. univ. dr. Aurel NIREȘTEAN

11 Toxoplasmosis – a review Conf. univ. dr. Horea George COMAN

Conf. dr. Radu-Virgil ENĂTESCU
Ionuţ Dragoș Căpraru, Tudor Rareș Olariu, Emilian Damian Popovici Conf. univ. dr. Constantin OANCEA
Conf. univ. dr. Sorin PAVELIU
Șef lucr. univ. dr. Lavinia DUICA
Șef lucr. univ. dr. Mihaela STAICU

STUDIU DE CAZ Asist. univ. dr. Cătălina GIURGI-ONCU

Asist. univ. dr. Ana GIURGIUCA
Dr. Simona TĂMĂȘAN
18 Gayet-Wernicke encephalopathy with rapid evolution toward Dr. Albert VERESS

dementia in alcoholic dependence – case report COMITET INTERNAŢIONAL

Cătălina Crișan, Laura Grosu, Oana Vanţa
23 Tulburări psihice în epilepsia de lob temporal
Diana Vulea, Simona Butnărașu, Ciprian Băcilă
Prof. dr. HC Juan E. MEZZICH (New York, SUA)
Prof. dr. HC Eliot SOREL (Washington DC, SUA)
Prof. dr. HC Șerban IONESCU (Paris, Franţa)
Acad. prof. dr. Vasile CHIRIŢĂ (România)
Acad. prof. dr. Virgil ENĂTESCU (România)
Acad. Emeritus prof. dr. Mircea LĂZĂRESCU (România)
Acad. prof. dr. HC Dan RIGA (România)
Acad. prof. dr. HC Sorin RIGA (România)

EVENIMENT Prof. dr. Andrei NOVAC (Newport Beach, CA, SUA)

Conf. dr. psih. Irena TALABAN (Lille, Franţa)
Lector dr. Letitia DOBRANICI (Auckland, NZ)
30 23rd World Congress of Social Psychiatry Dr. Nick MIHĂILESCU (Montreux, Elveţia)
Dr. Alina SOLOMON (Helsinki, Finlanda)
Interview with prof. dr. Roy Abraham Kallivayalil – President of the World Dr. Dan VELEA (Paris, Franţa)
Association of Social Psychiatry Dr. Radu VRAȘTI (Canada)

Interview with prof. dr. Eliot Sorel SECRETARI DE REDACŢIE

Șef lucr. univ. dr. Dana-Critstina HERŢA
Prof. Dr. Doina Cosman – Romanian Association of Psychiatry and Asist. univ. dr. Raluca TRIFU
Psychotherapy REDACTOR
Ana-Maria DUMBĂRĂ
Dr. Alexandru Paziuc – Romanian Association of Social Psychiatry
TEHNOREDACTARE ȘI PROCESARE FOTO
Radu LEONTE

CERCETARE
CORECTURĂ
Rodica CREŢU; Florentin CRISTIAN

36 Internet addiction test in foreign medical students from Romania

Dana–Cristina Herţa, Amin Muhammad, Bogdan Nemeș, Horia George Coman

40 Model de evaluare a spiritualităţii și rezilienţei în depresia majoră

Emilia-Cristina Popescu, Doina Cozman CEO
Simona MELNIC
MANAGER EDITORIAL
Oana Neacșu
REVIEW MANAGER MARKETING
Luiza NICHIFOR

46 Eficacitatea psihoterapiei în prevenţia comportamentului suicidar MANAGER VÂNZĂRI

George PAVEL
Romulus-Dan Nicoară MANAGER EVENIMENTE
Lavinia SIMION
MANAGER ADMINISTRATIV
Dana STUPARIU
MANAGER ABONAMENTE
Alina ROȘU
abonamente@medichub.ro
REDACŢIA ȘI ADMINISTRAŢIA:
MEDICHUB MEDIA SRL
Green Gate, Bd. Tudor Vladimirescu, nr. 22,
etaj 11, sector 5, cod poștal 050883, București
Tel.: (031) 425.40.40, Fax: (031) 425.40.41
E-mail: redactia@medichub.ro
Reclamă Psih 58(3)0102

www.medichub.ro

Copyright © 2019 MEDICHUB MEDIA, S.R.L.

Drepturile de autor pentru articolele și fotografiile
publicate aparţin exclusiv MEDICHUB MEDIA, S.R.L.
Reproducerea, totală sau parţială, și sub orice formă,
tipărită sau electronică, sau distribuţia materialelor
publicate se face numai cu acordul scris al Editurii.

ISSN 1841-4877
e-ISSN 2066-821X
ISSN-L 1841-4877
Responsabilitatea asupra conţinutului original al materialelor
aparţine în întregime autorilor. Persoanele intervievate
răspund de conţinutul declaraţiilor lor, iar utilizatorii
spaţiului publicitar, de informaţiile incluse în machete.
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
 Serodeps
escitalopram 10 mg

Si soarele apare!

Compoziţia calitativă şi cantitativă: fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 10 mg. Indicaţii terapeutice: tratamentul episoadelor depresive majore; tratamentul tulburărilor
de panică cu sau fără agorafobie; tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobie socială); tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată; tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive.
Doze şi mod de administrare: Episoade depresive majore: doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi, maxim 20 mg/zi. Tulburări de panică însoţite sau nu de agorafobie: iniţial 5 mg pentru
prima săptămână de tratament, apoi maxim 20 mg/zi. Tulburări de anxietate socială: doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. Doza poate fi redusă la 5 mg sau crescută până la maximum
20 mg. Tulburări de anxietate generalizată: iniţial 10 mg o dată pe zi, apoi maxim 20 mg/zi. Tulburări obsesiv-compulsive (TOC): iniţial 10 mg o dată pe zi, apoi 20 mg/zi. Contraindicaţii:
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi, asocierea cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai monoaminooxidazei, inhibitori reversibili ai MAO-A sau cu linezolid.
Escitalopram este contraindicat la pacienţii cunoscuţi cu interval QT prelungit sau la cei cu sindrom QT prelungit congenital. Este contraindicată asocierea dintre escitalopram şi medicamente
cunoscute a prelungi intervalul QT. Reacţii adverse: foarte frecvente: cefalee, greață. DEŢINĂTORUL APP: Terapia SA, Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România. Data primei autorizări sau
a reînnoirii autorizației: Mai 2016. Data revizuirii textului: Mai 2016. Acest material promoţional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Acest medicament se eliberează
pe bază de prescripţie medicală P-6L. Pentru informații complete de prescriere vă rugăm consultați RCP-ul disponibil pe website-ul Agenţiei Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor
Medicale http://www.anm.ro/. Informații suplimentare se pot obține la sediul reprezentantului local, Terapia SA, Str. Fabricii Nr. 124, Cluj-Napoca, tel: 0264 501 500, fax: 0264 415 097. Pentru
raportarea reacțiilor adverse vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă la tel: 0264 501 502.
RO-TER-AST - 09/2018-02
 clinic

The therapeutic management

of non-cognitive symptoms
Andreea Silvana
Szalontay1,
Ilinca Untu2,
Dania Radu2,
Alexandra Boloș3
1. MD, PhD, associate professor,
senior psychiatrist, “Grigore T.
Popa” University of Medicine and
Pharmacy, Iaşi, Romania
2. MD, PhD student, assistant
professor, psychiatrist, “Grigore
T. Popa” University of Medicine
and Pharmacy, Iaşi, Romania
3. MD, PhD, lecturer, senior
psychiatrist, “Grigore T. Popa”
University of Medicine and
Pharmacy, Iaşi, Romania
Corresponding author:
Andreea Silvana Szalontay
E-mail: andrszal@yahoo.com
of dementia
Abstract
It is estimated that, with the increase of the life expectancy
of the population, one in two people at the age of 85
years old will have a form of dementia. This will represent
a real burden for medical systems, and an increasing
responsibility for their families and for society. The
behavioral and psychological symptoms of dementia
continue to receive insufficient attention. These symptoms
can be observed some years before an adequate diagnosis
of dementia, and they can be the first signs of alarm
before the development of specific cognitive pathology.
Patients suffering from dementia can benefit from
integrated medical services, specialized care at home
or at the hospital, day care services, specialized health
services, memory assessment services, psychological
and home care therapies, together with a specific
drug therapy. Taking into account all of these aspects
presented above, the aim of the paper is to analyze if
an earlier diagnosis of dementia can be done in clinical
practice, because the initiation of earlier treatment, in
the mild-to-moderate phase, can lead to a considerable
improvement of cognitive functions. In this context, as
dementia is diagnosed earlier, an appropriate treatment
can also improve the behavioral symptomatology.
Also, a multidisciplinary approach can be of real help in
assessing, anticipating and managing all these issues.
Keywords: dementia, non-cognitive symptoms, treatment
Rezumat
Se estimează că, odată cu creșterea speranței de viață a
populației, una din două persoane cu vârsta de peste 85 de
ani va fi diagnosticată cu o formă de demență. Aceasta va
reprezenta o povară reală pentru sistemul de sănătate și o
responsabilitate crescândă pentru familiile acestor pacienți,
precum și pentru societate. Simptomele comportamentale și
psihologice ale demenței continuă să aibă de suferit din cauza
atenției insuficiente. Aceste simptome pot fi observate cu
câțiva ani înainte de diagnosticul specific de demență și pot fi
primele semne de alarmă înainte de dezvoltarea unei patologii
cognitive specifice. Pacienții diagnosticați cu demență pot
beneficia de servicii medicale integrate, asistență specializată
la domiciliu sau în spital, servicii de îngrijire de zi, servicii de
sănătate specializate, servicii de evaluare a memoriei, de terapii
psihologice și de îngrijire la domiciliu, împreună cu o terapie
medicamentoasă specifică. Având în vedere toate aceste aspecte
amintite, scopul lucrării este de a analiza dacă un diagnostic
precoce al demenței poate fi realizat în practica clinică, deoarece
inițierea unui tratament cât mai precoce, în faza ușoară până
la moderată, poate conduce la o îmbunătățire considerabilă
a funcțiilor cognitive. În acest context, deoarece demența
este diagnosticată mai devreme, un tratament adecvat poate
îmbunătăți simptomatologia comportamentală. De asemenea, o
abordare multidisciplinară poate fi de un real ajutor în evaluarea,
anticiparea și gestionarea tuturor acestor probleme.
Cuvinte-cheie: demență, simptome non-cognitive, tratament

Recieved:
01.08.2019 Managementul terapeutic al simptomelor non-cognitive ale demenţei
Accepted: Suggested citation for this article: Szalontay AS, Untu I, Radu D, Boloș A. The therapeutic management of non-cognitive symptoms of dementia.
08.08.2019 Psihiatru.ro. 2019;58(3):6-9.

Dementia – and, in particular, dementia in Alzhei-
mer’s disease – is one of the major problems of current
medicine due to its increasing incidence and its chronic
evolution, with major socioeconomic consequences.
In most developed countries, with a suitable network
of community psychiatry, the care system of patients
diagnosed with dementia has changed radically. Thus,
social services networks have been developed that
respond to the needs of patients and their families, for
the various stages of the disease, ensuring a continu-
ity of the medical care (1). Unfortunately, in Romania,
there is not such a conception regarding the continuity
of assessment and care of the person diagnosed with
dementia and of the family, thus consequently the
diagnosis and the therapy are initiated late and the
long-term follow-up is poor. Also, in clinical practice,
both in our country and in other countries, physicians
are confronted with the problem of early diagnosis
of dementia, which is often carried out in the final
stage of the evolution of the disorder, usually in the
moderate or severe form. However, it is known that
the condition had the onset with at least 10 to 15 years
before the first clear clinical signs of dementia (2,3).
The behavioral and psychological symptoms of
dementia continue to receive insufficient attention.
These symptoms can be observed two or three years
before a proper diagnosis of dementia, and can be the
first signs of alarm before the development of specific
cognitive pathology. However, in many cases, the
morose behavior of the elderly persons is considered

6 Anul XV • Nr. 58 (3/2019)


to be normal by the relatives. Thus, beyond a behav-
ior manifested by agitation or apathy, aggression
and distrust, it often hides the clinical picture of an
undiagnosed dementia. These symptoms may also
be related to other mental disorders such as depres-
sion, mild cognitive impairment or pain. Often, these
manifestations are the reason for hospitalization of
the patients with dementia in care centers, and with
their detachment from the familiar environment,
aggression, distrust and helplessness increase in
intensity (4,5).
In this context, as dementia is diagnosed earlier, the
earlier setting up of an appropriate treatment can also
improve behavioral symptomatology. A multidisciplinary
approach can be of real help in assessing, anticipating
and managing all of these issues. Also, it is recommended
to include in this team, for example, specialists in the
fields of geriatrics or clinical psychology(6).
The purpose of this study is to analyze the clinical
and therapeutic approaches of a lot of 763 patients
hospitalized in a continuous care system during the
year 2017 in the Socola Institute of Psychiatry from Iaşi.
Materials and method
In order to carry out a quantitative and a qualitative
analysis of patients with the diagnosis of dementia
who are admitted for continuous hospitalization
in the Socola Institute of Psychiatry Iași, a descrip-
tive retrospective study was conducted, in which we
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
psihiatru
Figure 1. Anti-dementia
treatment in the studied
group
Figure 2. Configuration
of patients receiving
antidementials in
monotherapy or
associated therapy
used as sources of information: the centralization of
patients with diagnosis of dementia discharge from
the hospital in the period 1.01-31.12.2017, statistics
of dementia diagnoses on staging rates, within the
analyzed timeframe, the prevalence of patients with
the diagnosis of dementia in relation to the total
number of patients discharged during this period.
The inclusion criterion of the patients in the study
group was the main diagnosis of dementia, according
to the WHO ICD-10 criteria. Of the 13,832 patients
discharged from the Socola Institute of Psychiatry
Iaşi, from 1.01 to 31.12. 2017, we found a number of 763
patients with the diagnosis of dementia, according
to ICD-10 criteria (7).
Results and discusion
Of a total of 763 patients diagnosed with dementia,
339 patients have dementia in Alzheimer’s disease, and
424 patients have the main diagnosis of mixed demen-
tia. Mixed dementia was found to be more common,
with regard to the relationship between dementia in
Alzheimer’s disease and vascular lesions: 56% mixed
dementia and 44% dementia in Alzheimer’s disease.
Depending on the staging of the disease, the con-
figuration of the studied group of patients was as
follows: mild form – 39.3%; moderate form – 50.4%;
severe form – 10.3%.
Most of the patients had a moderate form of demen-
tia, with frequent behavioral manifestations and care
7
clinic
difficulties, with psychomotor agitation and aggres-
sion, instinct disorders, confusing states or leaving
home. In general, patients with the moderate-severe
form of dementia have a reduced compliance to treat-
ment, being great healthcare consumers. Thus, we
found the example of a patient diagnosed with mixed
dementia, with moderate form (MMSE =14), who in
the first six months of the analyzed period presented
11 psychiatric admissions for psychomotor agita-
tion states with aggressive manifestations caused
by behavioral symptoms in the context of the total
non-compliance to medication and an inadequate
socio-familial support.
All patients included in the study group received
anti-dementia treatment. The prescriptions were
monotherapy with acetylcholinesterase inhibitors
or their associations with memantine (Figure 1 and
Figure 2).
Benzodiazepines have been used to reduce anxiety,
as well as to induce sleep for short periods (2-6 weeks)
to avoid addiction. It has also been clinically found in
some patients that the use of benzodiazepines may
have a paradoxical effect of increasing anxiety and
psychomotor agitation or the occurrence of confu-
sional states; it is possible to produce disturbances
of balance, risk of hammering or producing different
fractures, which leads to a decrease in the quality of
their lives. Lorazepamum and clonazepamum were
used with predilection in 449 patients and they were
well tolereted; alprazolamum was used in 267 patiens,
and bromazepamum in 120 patients.
All patients in the analyzed group received ad-
ditional preparations like vasodilators and cerebral
trophies represented by vinpocetin, nicergoline, ginko
biloba, cerebrolisyn, actovegin, and group B vitamins.
In the studied group of patients with dementia, we
found that 271 women and 305 men had been admitted
in the hospital due to a symptomatology represented
by psychomotor agitation with or without aggressive
manifestations. In general, the state of psychomotor
agitation and aggressive manifestations of dementia
occur when there are changes in the personal space, in
the normal daily schedule, when they are tired, when
they think that their goods have been stolen, when
the caregiver forces them to do an activity they do not
like it, when there are complex visual or auditory hal-
lucinations, as well as delusional ideas. In the case of
agitation and/or aggressive behavior, the caregiver’s
attitude and early intervention are essential.
Non-pharmacological interventions have the role
to prevent or reduce the duration and the intensity of
the episode, so that the effects of the pharmacological
medication administered can be seen. Thus, the first
gesture to be done is to secure the patient, to prevent
kicks, fractures, cuts, and to avoid entrapment. Direct
approach without threats gives the best results. The
attitude, gestures and voice of the therapist must be
calm and secure. The controversy is to be avoided
and the patient’s distraction from the situation that
8 Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
triggered the crisis will be used. If these methods do
not result in diminishing the agitation state or patient
compliance with pharmacological treatment, the me-
chanical contention for therapeutic purposes may be
applied, according with the law, as a last resort. As an
alternative to this method during the hospitalization
it would be the atraumatic room.
In the analyzed group, we found a total of 7 women
and 12 men who needed this procedure, from a total
number of 271 women and 305 men, who presented
psychomotor agitation during or at the moment of
admission to the hospital.
Non-cognitive manifestations of dementia are mainly
represented by depression, psychotic symptoms and
behavioral manifestations. They appear in more than
50% of patients with dementia, representing a major
cause of consumption of medical services. Geriatric
depression is a risk factor for dementia and is difficult
to diagnose because there are frequent similarities be-
tween depressive symptoms and dementia symptoms.
In the study, we found that 658 patients – 322 women
(49%) and 336 men (51%) – received antidepressant
medication. The main antidepressant used was tra-
zodonum at doses of 100-150 mg/day in 180 patients
(27.3%). This is the antidepressant of choice used in
third-age patients, when depression is associated with
anxiety, insomnia or aggression. Tianeptine was the
second antidepressant encountered as frequency in
the patients of the study, in 181 patients (27.5%). The
neuroplasticity effect of tianeptin is known, which
brings additional benefit to the deteriorating symp-
tomatology. It is an anxiolytic antidepressant, without
hepatic metabolism, well-tolerated at the cardiac level
and effective in geriatric depression. Doses between
12.5 and 37.5 mg per day were administered in two
or three times a day. The next antidepressant used
in the patients from the study group was sertraline,
in 143 patients (21.7%). This is part of the group of
serotonin reuptake inhibitors (SSRIs), which, along
with escitalopram, are considered first-line antide-
pressants in third-age patients (Figure 3).
An important goal in the treatment of depression in
these patients was the preservation of cognitive func-
tion, a field in which SSRI antidepressants have shown
superiority. Following a first depressive episode, it is
recommended to continue and monitor treatment for
at least six months with the same antidepressant and
at the same dose that achieved the best therapeutic
response in the acute phase.
Cognitive dysfunctions, somatic and psychiatric
comorbidities are risk factors for the development of
therapeutic resistance in geriatric depression, which is
met in approximately 30% of cases. In these situations,
the combinations of SSRIs with mood stabilizers, such
as carbamazepine, sodium valproate and gabapentin,
are recommended. These drug associations also have
the effect of alleviating aggression, agitation or hyper-
sensitivity. Thus, in the study group, 197 patients (97
women and 100 men) benefited from this treatment.

The psychotic disorders are frequently encountered
in the development of dementia, especially in moder-
ate and severe stages. The highest incidence presents
the visual and auditory hallucination, as well as the
delusion of persecution. In these situations, it is neces-
sary to use an antipsychotic treatment. Haloperidol
has been used in a relatively small number of patients
(30 patients) due to its side effects, especially extrapy-
ramidal and cardiovascular. Although it improves
hostility, suspicion, aggression and psychomotor
agitation, these frequent occurrences of neurological
side effects in these patients limit the duration and
dosing of this treatment. Among the atypical anti­
psychotics, risperidone was administered at doses of
0.5-2 mg/day in 30 patients (4.55%) and quetiapineXR
at doses of 50 mg/day to 200 mg/day in 13 patients
(1.97%). The most commonly used neuroleptic in the
trial group was tiapridal at doses of 100-200 mg/day
(125 patients; 18.9%). It should be used with caution,
due to neurological side effects, as well as important
orthostatic hypotension.
Conclusions
An early diagnosis and the initiation of anti-demen-
tia therapy as soon as possible for the management of
1. Hokama M, Oka S, Leon J, et al. Altered expression of diabetes-related genes in
References
Alzheimer’s disease brains: the Hisayama study. Cereb Cortex. 2013; 24 (9): 2476-88.
2. Ferreira-Vieira T, et al. Alzheimer’s disease: targeting the cholinergic system.
Curr Neuropharmacol. 2016; 14:101-115.
3. Băjenaru O, Popescu BO, Tudose C. Ghid de diagnostic și tratament în demențe,
Ed. Amaltea. 2013.
4. Higgins P. Involving people with dementia in research. Nursing Times. 2013;
109(28):20-23.
5. Huang Ch, Wahlund LO, et al. Cingulate cortex hypoperfusion predict
Alzheimer’s disease in mild cognitive impairement. BMC Neurol. 2002; 2:62-68.
6. Houlihan D, Buchanan J. Geriatric behavior therapy: The challenges of a
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
psihiatru
Figure 3. The use
of antidepressant
medication in patients
from the study group
cognitive symptoms and especially behavioral disor-
ders, that occur along the progression of dementia,
has an impact on the quality of life of the patients
and their families. Dementia is usually considered
a health problem for the elderly, but for a number of
patients, the diagnosis of dementia can be sustained
much earlier. Patients with an early onset of dementia
have a faster evolution, with a generalization of cogni-
tive deficits associated with affective and behavioral
symptoms, compared to patients with late onset, but
also with social consequences, and their quality of
life is much more important (8,9).
The emergence and unfavorable evolution of mul-
tiple affective and behavioral symptoms contributes
to significant increases in direct and indirect costs
associated with dementia treatment. Moreover, nor-
mal functioning deteriorates and the quality of life
decreases more dramatically for both the patient and
the caregiver. As the symptoms of the illness increase,
these symptoms contribute to the exhaustion of the
caregiver and frequently lead to the institutionaliza-
tion of the patient(10). From this point of view, the effec-
tive treatment of emotional and behavioral symptoms
has a potential role to reduce the personal, social and
economic burden caused by dementia. n
changing environment. Behav Therap. 2011; 42:1-2.
7. ICD-10. Clasificarea Tulburarilor Mintale și de Comportament. Simptomatologie
și diagnostic clinic. MS 1992. Editura ALL Educational. Bucureşti, 2017.
8. Denesh T, et al. Ethnopharmacological Approach for Dementia Therapy and
Significance of Natural Products and Herbal Drugs. Front Aging Neuroscience.
2018; 10:3.
9. Hampel H, Mesulam MM, Cuello AC, et al. The cholinergic system in the
pathophysiology and treatment of Alzheimer’s disease. Brain. 2018;
7(1):1917–1933.
10. Dominguez E, et al. Management of moderate to severe Alzheimer’s disease:
Focus on memantine. Taiwanese J Obst Gynecol. 2017; 50:415-423.
9
 Organizator: Sub patronajul

Ediţia a V-a
Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu
9 noiembrie 2019

CLUJ-NAPOCA
 interdisciplinaritate
Toxoplasmosis and the risk
for psychiatric disorders
Abstract
Toxoplasmosis is caused by a single-celled parasite called
Toxoplasma gondii which is an obligate, intracellular,
protozoan. T. gondii is found worldwide, being one of
the most common parasites. Although these infections
are usually asymptomatic, or associated with flu-like
symptoms, occasionally they occur during the first few
weeks following exposure. However, in infants, in HIV/
AIDS patients and in other people with low immunity, the
infection can cause a severe illness. Latent toxoplasmosis
has been linked to several psychiatric disorders (e.g.,
schizophrenia, bipolar disorder, personality disorders) and
to suicidal behavior. In pregnant women, the infection
may cause severe sequelae in the infant, including mental
retardation, blindness or epilepsy. Toxoplasmosis is
considered one of the most neglected parasitic infections,
being declared by Centers for Disease Control and
Prevention (CDC) a public health problem. These infections
are neglected because they receive relatively little attention
for their surveillance, prevention and treatment.
Keywords: toxoplasmosis, seroprevalence, Toxoplasma
gondii, psychiatric disorders, congenital toxoplasmosis
Recieved:
10.05.2019 Toxoplasmoza și riscul apariției bolilor psihice
Accepted: Suggested citation for this article: Căpraru ID, Olariu TR, Popovici ED. Toxoplasmosis and the risk for psychiatric disorders. Psihiatru.ro. 2019;58(3):11-16.
23.07.2019
Introduction
Toxoplasmosis is caused by a single-celled parasite
called Toxoplasma gondii, which is an obligate, intra-
cellular, protozoan.
T. gondii is found worldwide, being one of the most
common parasites. Although these infections are
usually asymptomatic, or associated with f lu-like
symptoms, they occasionally occur during the first few
weeks following exposure. However, in infants, in HIV/
AIDS patients and other people with low immunity,
the infection can cause a severe illness. Although it
is thought to be relatively harmless in immunocom-
petent adults, latent toxoplasmosis has been linked
to several psychiatric disorders (e.g., schizophrenia,
bipolar disorder, personality disorders) and with
suicidal behavior (1). In pregnant women, infections
Reclamă Psih 58(3)0103
may cause severe sequelae in the infant, including
mental retardation, blindness or epilepsy.
Toxoplasmosis is considered one of the most ne-
glected parasitic infections, being declared by Centers
for Disease Control and Prevention (CDC) a public
health problem. These infections are neglected be-
cause they receive relatively little attention for their
surveillance, prevention and treatment.
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
psihiatru
Rezumat Ionuț Dragoș
Căpraru1,2, Tudor
Toxoplasmoza este cauzată de un parazit unicelular, Rareș Olariu1,3,
Toxoplasma gondii, obligatoriu intracelular, cu răspândire
generală – unul dintre cei mai întâlniți paraziți. Infecția cu Emilian Damian
acest parazit este de obicei asimptomatică sau se poate Popovici1,4
manifesta ca un sindrom pseudogripal în primele săptămâni 1. “Victor Babeş” University
după expunere. Totuși, la copilul mic, persoanele cu infecție of Medicine and Pharmacy,
Timişoara, Romania
HIV/SIDA sau la persoanele imunocompromise, infecția
poate cauza afecțiuni grave. Mai mult, toxoplasmoza 2. Public Health Authority Timiş
County, Timişoara, Romania
latentă a fost asociată cu o serie de tulburări mintale și
3. Municipal Clinical Emergency
de comportament (ex.: schizofrenia, tulburarea afectivă Hospital, Timişoara, Romania
bipolară, tulburările de personalitate), cu comportamentul
4. Regional Public Health Center
suicidar și cu întârzierea în dezvoltarea mintală, cecitate și Timişoara, Romania
epilepsie la fătul expus in utero. Cu toate acestea, resursele
Corresponding author:
direcționate către monitorizarea, prevenirea și tratamentul Emilian Damian Popovici
toxoplasmozelor sunt relativ limitate, în ciuda faptului că E-mail: epidemio@umft.ro
au fost declarate ca reprezentând o problemă de sănătate
publică de către Centrele de Control și Prevenire a Bolilor din
Statele Unite ale Americii (CDC).
Cuvinte-cheie: toxoplasmoză, seroprevalență,
Toxoplasma gondii, tulburări psihice, toxoplasmoză
congenitală
Biology, life cycle and transmisson
T. gondii life cycle has three stages: tachyzoite – in
the acute stage of infection, invades and replicates
in cells; bradyzoite – in latent infections, present in
tissue cysts; and sporozoite – in oocyst formed after
the sexual stage of life cycle, enviromentally resist-
ant (2). Tachyzoites invade and replicate within cells
and are responsible for congenital toxoplasmosis. T.
gondii tachyzoites invades and multiply in all organs,
especially in muscles (including miocardial muscle),
liver, spleen, lymph nodes and central nervous system.
Cell invasion results in death of parasitized cell and
in acute inflammatory reactions.
Humans acquire T. gondii through ingestion of un-
dercooked meat, contact with feline feces and, rarely,
through drinking contaminated water (Vancouver
study, 1995) or through transplantation of contami-
nated organ(3), or from women who can transmit the
infection to their unborn fetus transplacentally.
Epidemiology and risk factors
Human infection is acquired by ingestion of tis-
sue cyst in raw, poorly cooked or cured meat, lamb
and pork, or by ingestion of sporocyst derived from
11
interdisciplinaritate
cat feces contaminating soil or vegetables, and also
through unfiltered water or organ transplantation.
The difference of T. gondii prevalence in different
countries has been associated with diet, climate
and cat contact, therefore Toxoplasma infections
apparently are most common in warm, wet areas
with large cat population where meat is eaten lightly
cooked or raw. Recent studies indicate that the rela-
tive importance of these routes of transmission may
vary by region. The centres involved in the study –
Naples, Lausanne, Copenhagen, Oslo, Brussels and
Milan – operate a screening for toxoplasmosis. In
five centres, women were prospectively identified by
prenatal screening (4,5). A decline in the prevalence of
the disease has been noted recently in many developed
countries (4). The prevalence of previous Toxoplasma
infection in pregnant women ranges from 10% in
the United Kingdom(6) and Norway (7) to around 55%
in France (8) and Greece (9); in many countries, it has
declined sharply over the past three decades (10-12).
There is little information regarding T. gondii preva-
lence in the general human population in Romania(13). A
recent study in western Romania demonstrated a high
prevalence of T. gondii antibodies (64.8%)(14). The decline
in the prevalence can be associated with freezing meat
and the introduction of intensive farming techniques
which separate cats from livestock(4).
In Romania, in Timiş county, the presence of T. gondii
antibodies was demonstrated in 57.6% of the women of
childbearing age who evaluate the prevalence in group
studies. The results suggest a high prevalence of T. gondii
antibodies among women of childbearing age(15).
The seroprevalence of women of reproductive age
(16-49 years old) who had T. gondii antibodies is re-
ported higher in Serbia (33%) (16), Croatia (38.1%) (17),
Spain (43.8%)(18), Belgium (49%)(19), Hungary (69%)(20)
and Turkey (60.4%)(21).
The overall risk of congenital infection from acute
T. gondii infection during pregnancy is 20% to 50% (2).
There are studies that demonstrate a greater rate of
T. gondii seropositive status in subjects with psychiat-
ric disorders. The rate of T. gondii seropositive subjects
in various studies was 15.9% or 14.1% in the United
States of America (1,22). These findings are consistent
with previous T. gondii seropositive status data, sug-
gesting a relationship with self-directed aggression
(i.e., suicidal behavior) and a relationship involving
schizophrenia or mania – disorders in which many
individuals are often aggressive (23,24).
Eating raw oysters, clams or mussels is a new risk
factor for recent T. gondii infection(25). In addition to
this new factor, there are others well known, such
as: eating undercooked meat, especially pork, lamb,
and wild-game meat (such as venison) and drinking
unpasteurized goat’s milk (5,25-27). Another risk fac-
tors are associated with exposure to kittens. Kittens
which have access to rodents and birds often become
infected with T. gondii when they are weaned, grow
older, and develop hunting skills. Via their feces, a
12
litter of kittens could contaminate the environment
with oocysts, which could survive for months or years
in the soil. To avoid environmental contamination, a
litter box should be used and feces cleaned up daily,
preferably by a non-pregnant, non-immunosuppressed
person(25,27,28). The daily cleaning of the litter box helps
prevent T. gondii infection because the organism
requires one or more days to sporulate and become
infectious after being shed in the feces (27). The soil-
related risk factors (e.g., gardening, washing fruits
and vegetables) significantly increased the risk of
infection with T. gondii.
Congenital infection
Unfortunately, in many eastern European coun-
tries and in Asia, it has been assumed that chronic
T. gondii infection is a common cause of infertility
and abortion(13).
Acute maternal infection leads to the hematogenous
propagation through the placenta. Overall, the risk
of transmission is 30% and increases with the date of
maternal infection, from less than 15% at 13 weeks of
gestation to almost 71% at 36 weeks (29).
Congenital T. gondii infection may occur in one
of four forms: (1) a neonatal disease; (2) a disease
(severe or mild) occurring in the first months of life;
(3) sequelae or relapse of a previously undiagnosed
infection during infancy, childhood or adolescence;
or (4) a subclinical infection(30).
Congenital toxoplasmosis causes a wide spectrum
of clinical manifestations, from no symptoms at
birth to severe clinical symptoms. The most severe
clinical findings observed in affected infants include
chorioretinitis, cerebral calcifications, hydrocephalus,
pneumonia and disseminated disease (31). A European
study (Syrocot, 2007) (32) estimated the incidence of
brain lesions to be 30% after maternal infection at
5 weeks of gestation, 10% at 20 weeks of gestation,
and less then 5% after third trimester infection (29).
Retinochoroiditis is the most frequent complication of
congenital toxoplasmosis. The lesions can occur any
time in childhood and as early adulthood, and can be
associated with poor visual acuity or even blindness.
The treatment of the mother during pregnancy is an
attempt to reduce the frequency and severity of fetal
infection. Spiramycin has been estimated to reduce
the incidence of vertical transmission by about 60%(33).
In a recent study of congenital toxoplasmosis per-
formed in 2011 by Olariu et al. in United States, one
or more severe clinical manifestations of congenital
toxoplasmosis were reported in 84% of the infants,
and included eye disease (92.2%), brain calcifica-
tions (79.6%) and hydrocephalus (67.7%). In 61.6%
of the infants, eye disease, brain calcifications and
hydrocephalus were present concurrently. T. gondii-
specific IgM, IgA, and IgE antibodies were present in
86.6%, 77.4% and 40.2% of the infants, respectively (31).
In South America, recent studies demonstrated that
relatively more children had retinochoroiditis during the
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
 psihiatru

Table 1 Comparative symptoms of congenital toxoplasmosis by geographical area

Geographical area Specific features of human disease in immunocompetent individuals and in those with congenital toxoplasmosis
Asymptomatic or benign disease in immunocompetent individuals; lower rate of retinochoroiditis in immunocompetent
Europe
patients and in those with congenital toxoplasmosis than in areas of South America (10%)
North America Asymptomatic or benign disease in immunocompetent individuals
South and Central Higher rate and severity of retinochoroiditis in immunocompetent patients and in those with congenital toxoplasmosis;
America disseminated, potentially lethal cases observed (50% in Brazil)

first year in Brazil than in Europe (50% versus 10%). The
children in Brazil had larger lesions, which were more
likely to be multiple and to affect the posterior pole. In
Brazil, the visual impairment was predicted for most
affected eyes (87%), but not in Europe (29%) – Table 1(34).
T. gondii causes more severe ocular disease in con-
genitally infected children in Brazil compared to
Europe. The marked differences in the frequency,
size and multiplicity of retinochoroidal lesions may
be due to infection with more virulent genotypes of
the parasite that predominate in Brazil, but are rarely
found in Europe (34).
The congenital toxoplasmosis in South America is
more symptomatic than in Europe, as demonstrated by
two different reports comparing cohorts of congenitally
infected children from different continents. The higher
severity of South American cases was an unexpected
result of the Systematic Review on Congenital Toxoplas-
mosis (SYROCOT) international collaborative study (32).
For this analysis, 25 cohorts of infected mothers from
Europe, North America and South America, identified
during prenatal screening, were selected. The risk of
ocular lesions was much higher among Colombian and
Brazilian children (47%; 18/38) than among European
children (14%; 79/550); the crude risk of intracranial le-
sions was also much higher among children from South
America (53% 20/38) than among those from Europe
(9%; 49/550)‌(32). Additionally, a comparative prospective
cohort study of congenitally infected children in Brazil
and Europe found that Brazilian children had eye le-
sions that were larger, more numerous and more likely
to affect the part of the retina responsible for central
vision, compared with their counterparts in Europe.
More children developed retinochoroiditis sooner in
Brazil than in Europe, and retinochoroidal lesion re-
curred at an earlier age in Brazil than in Europe (35).
By 4 years of age, the probability of a second lesion
among children with a first lesion was 43% in Brazil
compared with 29% in Europe, and the risk of multiple
recurrences was also greater in Brazil(36). Moreover, a
recent report about 178 congenitally infected children
in the southeastern region of Brazil found a high rate
of early retinochoroidal involvement (80%) and 47% of
them had active lesions during the first 3 months of
life(36). Brazil is not the only nation that is now report-
ing the clinical characteristics of the congenital ocular
disease in South America. A study in Colombia found
that toxoplasmosis was the second commonest cause
of congenital blindness(37).
Diagnosis
The diagnosis of acute infection with T. gondii
may be established by the isolation of the organism
from blood or body fluids, the demonstration of the
presence of cysts in the placenta or tissues of a fetus
or newborn, the demonstration of the presence of
antigen or organisms or both in sections or prepara-
tions of tissues and body fluids, the demonstration
of antigenemia and antigenin serum and body fluids,
specific nucleic acid sequences or serologic test (e.g.,
ELISA – IgM and IgG T. gondii antibodies)(30).
The demonstration of tachyzoites in tissues (e.g.,
brain biopsy, bone marrow aspirate) or body fluids
(ventricular f luid or cerebrospinal f luid, aqueous
humor, sputum) establishes the diagnosis of active
toxoplasmosis. Sabin-Feldman dye test is a comple-
ment-lysis-based assay and relatively sensitive and
specific for anti-Toxoplasma IgG antibody. The test is
considered more reliable than available ELISA kits(38,39).
In infants with neurological disorder, anti-Toxoplas-
ma IgM and IgA antibodies plus cerebrospinal fluid
PCR to detect Toxoplasma gondii DNA are considered
to provide a high sensitivity for the diagnosis of con-
genital toxoplasmosis (39,40).
Additionally, Western Blot analysis is used to detect
IgM and IgA (39,41), and RT-PCR for DNA in amniotic
fluid with 98% sensitivity and 100% specificity (39,42).
Treatment
We recommend specific therapy in every case of
congenital toxoplasmosis or congenital T. gondii infec-
tion in infants younger than 1 year of age. Insufficient
data are available to allow the proper evaluation of
treatment in the asymptomatic infected infant (30).
The evaluation of treatment efficacy of congenital T.
gondii infection is difficult due to the high morbidity
(both early and late) and mortality rates associated
with this congenital infection(30). The evaluation of
treatment is difficult because of the variations in sever-
ity and outcome of the infection and the disease. The
agents that can be recommended for specific therapy
at present are beneficial against the tachyzoite form,
but none has been shown to effectively eradicate the
encysted form, especially from the central nervous
system (CNS) and eye (30).
In congenital toxoplasmosis, the treatment is made
with: pyrimethamine in dosage of 1 mg/kg every 12
hours for two days, then 1 mg/kg daily for 2-6 months,
then this dose every Monday, Wednesday, Friday for

Anul XV • Nr. 58 (3/2019)

13
interdisciplinaritate
one year plus sulfadiazine 50 mg/kg every 12 hours, for
one year, plus folinic acid 10 mg 3 times weekly dur-
ing and for one week after pyrimethamine therapy (43).
Spiramycin has an antibacterial spectrum compa-
rable to that of erythromycin and is active against
T. gondii. Spiramycin is supplied as syrup and in
capsules. The usual daily dose in adults is 1 g, three
times a day, or a daily regimen of 2 g by mouth and a
dosage schedule of 3 g daily (43).
Atovaquone is the most promising new drug avail-
able, but is not yet approved for use in pregnant women
and small children(44).
Association with psychiatric disorders
Evidence in the literature suggests that Toxoplasma
gondii can modify the behavior of humans, increas-
ing its impact on public health. T. gondii can affect
the brain both in the acute phase and in the chronic
or latent forms of the infection. It was shown that
behavioral disorders are mainly related to latent
forms of infection(45). Some studies reported that in
this form of infection, T. gondii causes neurological
and behavioral effects in humans (46). Toxoplasmosis,
despite being relatively harmless in immunocom-
petent adults, in its latent form has been associated
with several neuropsychological disorders and with
suicidal behavior (1).
The biological plausibility underlying the association
of T. gondii infection with neuronal disruption is as
follows: the influence on the synthesis of dopamine
and other neurotransmitters, through the synthesis of
homologous proteins; inflammatory response in the
brain due to the presence of the parasite; stimulation
of the immune system with production of antibodies
against autoantigens; and increase in the synthesis
and secretion of proinflammatory cytokines(47,48). The
behavioral changes produced by lesions in the brain
tissue caused by T. gondii may also be related with
the location of the parasite in specific regions of the
brain (48,49). Few studies have described the tropism
of the parasite in different regions of the brain, but
reactivation studies in immunocompromised indi-
viduals showed that different regions of the brain
may be affected(48,50,51).
Whether T. gondii infection induces personality
changes or certain personality factors influence the
likelihood of becoming infected with the parasite
remains unclear (48).
In the CNS, Toxoplasma has a selective tropism for
neuronal cells over resident glial cells, and establishes
a latent chronic infection by differentiating into en-
cysted bradyzoites (52).
Emerging studies now posit the presence of Toxoplasma
as an environmental factor that can either act as a trigger
for disease onset, a factor that can exacerbate the disease
condition, or sometimes even ameliorate or halt disease
progression. The strongest link is perhaps between Toxo-
plasma and the susceptibility of individuals towards the
development of schizofrenia (SZ) and bipolar disorder
14
(BD), and recent reviews have discussed this possible
connection(53-59). Schizofrenia, affecting about 1% of the
world population(60), has a major socioeconomic impact
worldwide, and studies have consistently shown that the
prevalence of Toxoplasma infection is unusually high in
SZ patients(61). Toxoplasma infection is not only correlated
with the appearance of SZ(59,62-64), but the effect of latent
toxoplasmosis on the risk of developing SZ is stronger
than that of any SZ-associated gene variant identified
in genome-wide analyses(52,65).
There have been some association studies linking Tox-
oplasma infection to depression(66,67) and epilepsy (68-70).
The infection was also correlated with depression in
pregnant women(71). The effects of maternal immune
activation on offspring mental health is a widely
studied field of research(72,73), and thus it is no surprise
that Toxoplasma infection in utero is associated with
a high risk of developing psychiatric diseases, by af-
fecting fetal brain development and increasing the
vulnerability to develop SZ later in life (52,55,74-76).
Apart from the development of neuropsychiatric
disorders in offspring, maternal infection with Toxo-
plasma causes spontenous abortions (2,77,78) and lower
body weight at birth(78), and is associated with harm
to the developing fetus due to an increased risk of
self-directed violence in pregnant females (79).
Latent toxoplasmosis, the asymptomatic persis-
tence of cysts in host tissues, including the brain, is
prevalent in 25-30% of the global population(3), with
a relatively lower prevalence (10-15%) reported in
the US (26). Though previously considered harmless in
immune-competent adults, latent toxoplasmosis has
recently been associated with suicidal self-directed
violence (SSDV), although the mechanisms underlying
this association are not fully understood(79-86).
The number of articles that reported on the possible
association of chronic and latent T. gondii infection in
humans with behavioral changes is relatively scarce;
however, some evidence showed the relationship of
this infectious agent with the occurrence of neuro-
pathological disorders, especially in the psychiatric
sphere, such as schizophrenia (48).
Prevention
Educational materials containing messages on how to
prevent pregnant women from becoming infected have
resulted in reduced rates of seroconversion. Educational
measures should be in written form (e.g., books, maga-
zines, or simple handouts), available in different lan-
guages, and integrated into existing prenatal programs,
visits and classes. Ultimately, it is the responsibility of
health care policy makers and physicians to educate
both pregnant women and women who are considering
becoming pregnant, with regard to preventive meas-
ures. Most important is to inform these women that all
meat should be prepared “well done” (not “pink” in the
center). Meat should be heated throughout to at least
67°C (153°F). Freezing to at least –20°C (4°F) for 24 hours
and thawing also kill T. gondii cysts(87-89).
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)

Many countries have introduced educational pro-
grammes aimed at reducing the incidence of congenital
toxoplasmosis (90,91).
The development of an effective vaccine against T.
gondii appears to be an achievable goal, as primary
infection results in a life-long protection against the
parasite (90,92). The most effective approach for vaccine
development has been the use of non-virulent mutated
strains of the parasite (90,93). Hundreds of studies have
exploited the potential of recombinant antigens for
immunization against T. gondii infection(90,92).
Conclusions
Due to its ubiquitous distribution and its high
prevalence, T. gondii remains one of the most impor-
tant zoonotic agents of high medical and veterinary
importance. During recent years, considerable pro-
gress has been made in various aspects of the parasite
biology, including characterization of novel parasite
genotypes, evaluating the relative contribution of risk
factors for human infection, unravelling novel mecha-
nisms of parasite interaction with its host (cell), and
determining parasite and host factors that regulate
tissue cyst formation and persistence. However, fur-
1. Coccaro EF, Lee R, Groer MW, Can A, Coussons-Read M, Postolache TT.
References
Toxoplasma gondii infection: relationship with aggression in psychiatric
subjects. J Clin Psychiatry. 2016; 77(3):334-341.
2. Jones JL, Lopez A, Wilson M, Schulkin J, Gibbs R. Congenital Toxoplasmosis: A
Review. Obstetrical and Gynecological Survey. 2001; vol. 1, no. 5, 296-305.
3. Pappas G, Roussos N, Falagas ME. Toxoplasmosis snapshots: global status
of Toxoplasma gondii seroprevalence and implications for pregnancy and
congenital toxoplasmosis. Int J Parasitol. 2009; 39:1385 94.
4. Richard EH. Toxoplasmosis. In: Cook GC et al. Manson’s Tropical Disease, Elsevier
Saunders, 22nd Ed. 2009; pp. 1367-1372.
5. Cook AJ, Gilbert RE, Buffolano W. Sources of Toxoplasma infection in pregnant
women: European multicentre case-control study. European Research Network
on Congenital Toxoplasmosis. BMJ. 2000; 321:142–7.
6. Allain JP, Palmer CR, Pearson G. Epidemiological study of latent and recent
infection by Toxoplasma gondii in pregnant women from a regional population
in the UK. J Infect. 1998; 36:18996.
7. Jenum PA, Kapperud G, Stray Pedersen B, Melby KK, Eskild A, Eng J. Prevalence
of Toxoplasma gondii specific immunoglobulin G antibodies among pregnant
women in Norway. Epidemiol Infect. 1998; 120:8792.
8. Ancelle T, Goulet V, Tirard Fleury V, Baril L, du Mazaubrun C, Thulliez P, et al.
La Toxoplasmose chez la femme enceinte en France en 1995. Resultats d’une
enquete nationale perinatale. Bulletin Epidemiologique Hebdomadaire. 1996;
51:2279.
9. Decavalas G, Papapetropoulou M, Giannoulaki E, Tzigounis V, Kondakis XG.
Prevalence of Toxoplasma gondii antibodies in gravidas and recently aborted
women and study of risk factors. Eur J Epidemiol. 1990; 6:2236.
10. Horion M, Thoumsin H, Senterre J, Lambotte R. 20 years of screening
for toxoplasmosis in pregnant women. The Liege experience in 20,000
pregnancies. Rev Med Liege. 1990; 45:4927.
11. Ades AE, Nokes DJ. Modeling age and timespecific incidence from
seroprevalence: toxoplasmosis. Am J Epidemiol. 1993; 137:102234.
12. Nokes DJ, Forsgren M, Gille E, Ljungstrom I. Modelling toxoplasma incidence
from longitudinal seroprevalence in Stockholm, Sweden. Parasitology. 1993;
107:3340.
13. Dubey JP, Hotea I, Olariu TR, Jones JL, Dărăbuş G. Epidemiological review
of toxoplasmosis in humans and animals in Romania. Parasitology. 2014;
141:311–25;
14. Olariu TR, Petrescu C, Dărăbuş G, Lighezan R, Creţu O. Seroprevalence of
Toxoplasma gondii in Western Romania. Informa Healtcare Infectious Disease.
2015; Early Online, 1-4.
15. Olariu TR, Dărăbuş G, Creţu O, Jurovits O, Giura E, Erdelean V, Marincu I,
Iacobiciu I, Petrescu C, Koreck A. Prevalence of Toxoplasma gondii antibodies
among women of childbearing age in Timiş County. Lucrări ştiintifice de
medicină veterinară. 2008; Vol. XLI, 367-371;
16. Bobic B, Nikolic A, Klun I, Vujanic M, Djurkovic-Djakovic O. Undercooked meat
consumption remains the major riskfactor for Toxoplasma infection in Serbia.
Parassitologia. 2007; 49: 227–30.
17. Punda-Poli V, Tonkic M, Capkun V. Prevalence of antibodies to Toxoplasma
gondii in the female population of the County of Split Dalmatia, Croatia. Eur J
Epidemiol. 2000; 16 : 875–7;
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
psihiatru
ther efforts are clearly needed to ultimately translate
our increased knowledge into an improved health
management of toxoplasmosis patients (94).
There is a strong relationship between suicidal be-
havior and impulsive aggressive behaviour (95), either
as a dimension or as a category, and a recent study (86)
reported that T. gondii seropositivity status may be
associated with high self-reported trait aggression
and impulsivity in mentally healthy individuals (1).
Having antibodies to Toxoplasma gondii, presumed
evidence of past infection, was found to be an intermedi-
ate risk factor for the development of schizophrenia(96).
Since most primary infections during pregnancy
are asymptomatic and the screening for primary
infection is problematic, primary prevention is the
most logical method to lower the risk of congenital
infection. Both women of childbearing age and physi-
cians need to be informed of the risks associated with
undercooked meat and soil contact. There is also a
need to educate women on the safe handling of cat
litter during pregnancy (97).
Finally, more research needs to be done on the most
effective means of primary prevention of toxoplasmosis
through education(2). n
18. Pujol-Riqué M, Quintó L, Danés C, Valls ME, Coll O, Jiménez De Anta MT.
Seroprevalence of toxoplasmosisin women of childbearing age, 1992-1999. Med
Clin. 2000; 115: 375–6.
19. Breugelmans M, Naessens A, Foulon W. Prevention of toxoplasmosis during
pregnancy – an epidemiologic survey over 22 consecutive years. J. Perinat Med.
2004; 32: 211–14.
20. Szénási Z, Ozsvár Z, Nagy E, Jeszenszky M, Szabó J, Gellén J, et al. Prevention of
congenital toxoplasmosis in Szeged, Hungary. Int J Epidemiol. 1997; 26: 428–35.
21. Harma M, Harma M, Gungen N, Demir N. Toxoplasmosisin pregnant women in
Sanliurfa, Southeastern Anatolia City, Turkey. J. Egypt Soc Parasitol. 2004; 34: 519–25.
22. Pearce BD, Kruszon-Moran D, Jones JL. The relationship between Toxoplasma
gondii infection and mood disorders in the third National Health and Nutrition
Survey. Biol Psychiatry. 2012; 72(4):290–295.
23. Soyka M. Neurobiology of aggression and violence in schizophrenia. Schizophr
Bull. 2011; 37(5):913–920.
24. Ballester J, Goldstein T, Goldstein B, et al. Is bipolar disorder specifically
associated with aggression? Bipolar Disord. 2012; 14(3):283–290.
25. Jones JL, Dargelas V, Roberts J, Press C, Remington JS, Montoya JG. Risk factors for
Toxoplasma gondii infection in the United States. Clin. Infect. Dis. 2009, 49:878–884.
26. Dubey JP, Jones JL. Toxoplasma gondii infection in humans and animals in the
United States. Int. J. Parasitol. 2008, 38:1257–1278.
27. Lopez A, Dietz V, Wilson M, Navin TR, Jones JL. Preventing congenital
toxoplasmosis. Centers for Disease Control and Prevention. MMWR Recomm
Rep. 2000; 49(RR-2):59–68.
28. Centers for Disease Control and Prevention. Guidelines for prevention and
treatment of opportunistic infections in HIV-infected adults and adolescents:
recommendations from CDC, the National Institutes of Health, and the HIV
Medicine Association of the Infectious Diseases Society of America. MMWR
Recomm Rep. 2009; 58(No. RR-4):1–207.
29. Kieffer F, Wallon M. Congenital Toxoplasmosis. Handbook of Clinical Neurology.
2013; 112:1099-101.
30. Remington JS, McLeod R, Thulliez P, Desmonts G. Toxoplasmosis. In: Remington
JS, Klein J, editors. Infectious diseases of the fetus and new born infant. Elsevier
Saunders; 2011; 918–1042.
31. Olariu TR, Remington JS, McLeod R, Alam A, Montoya JG. Severe congenital
toxoplasmosis in the United States – clinical and serological findings in
untreated infants. The Peditaric Infectious Disease Journal. 2011; vol. 30, no. 12.
32. SYROCOT (Systematic Review on Congenital Toxoplasmosis) Study Group.
Effectiveness of prenatal treatment for congenital toxoplasmosis: a
metaanalysis of individual patients’ data. Lancet. 2007; 369: 115–122.
33. Montoya JG, Liesenfeld O. Toxoplasmosis. Lancet. 2004; 363:1965–76.
34. Gilbert RE, Freeman K, Lago EG, Bahia-Oliveira LMG, Tan HK, et al. Ocular
Sequelae of Congenital Toxoplasmosis in Brazil Compared with Europe. PLoS
Negl Trop Dis. 2008; 2(8): e277.
35. Petersen E, Schmidt DR. Sulfadiazine and pyrimethamine in the postnatal
treatment of congenital toxoplasmosis: what are the options? Expert Rev. Anti
Infect. Ther. 2003; 1, 175–182.
36. Vasconcelos-Santos DV, Machado Azevedo DO, Campos WR, et al. UFMG
Congenital Toxoplasmosis Brazilian Group. Congenital toxoplasmosis in
southeastern Brazil: results of early ophthalmologic examination of a large
15
interdisciplinaritate
cohort of neonates. Ophthalmology. 2009; 116:2199–2205.
References (cont.)
37. de-la-Torre A, Gonzalez G, Diaz-Ramirez J, et al. Screening by ophthalmoscopy
for toxoplasma retinochoroiditis in Colombia. Am J Ophthalmol. 2007;
143:354–356.
38. Dando C, Gabriel KE, Remington JS, Parmley SF. Simple and efficient method
for measuring anti-toxoplasma immunoglobulin antibodies in human sera
using complement-mediated lysis of transgenic tachyzoites expressing beta-
galactosidase. J. Clin. Microbiol. 2001; 39, 2122–2125.
39. Oz HS. Maternal and Congenital toxoplasmosis, currently available and novel
therapies in horizon. Front. Micriobiol. 2014; 5:385.
40. Olariu TR, Remington JS, Montoya JG. Polymerase chain reaction in
cerebrospinal fluid for the diagnosis of congenital toxoplasmosis. Pediatr. Infect.
Dis. J. 2014; 33, 566–570.
41. di Carlo P, Romano A, Casuccio A, Cillino S, Schimmenti MG, Mancuso G, et al.
Investigation and management of Toxoplasma gondii infection in pregnancy
and infancy: a prospective study. Acta Pharmacol. Sin. 2011; 32, 1063–1070.
42. Teixeira LE, Kanunfre KA, Shimokawa PT, Targa LS, Rodrigues JC, Domingues W,
et al. The performance of four molecular methods for the laboratory diagnosis
of congenital toxoplasmosis in amniotic fluid samples. Rev. Soc. Bras Med. Trop.
2013; 46, 584–588.
43. Hezard N, et al. Prenatal diagnosis of congenital toxoplasmosis in 261
pregnancies. Prenat. Diagn. 1997; 17, 1047–1054.
44. Petersen E. Toxoplasmosis. Seminars in Fetal & Neonatal Medicines. 2007; 12:214:223.
45. Fekadu A, Shibre T, Cleare AJ. Toxoplasmosis as a cause for behaviour disorders-
overview of evidence and mechanisms. Folia Parasitol (Praha). 2010; 57(2):105–113.
46. Dabritz HA, Conrad PA. Cats and toxoplasma: implications for public health.
Zoonoses Public Health. 2010; 57(1):34–52.
47. Fabiani S, Pinto B, Bruschi F. Toxoplasmosis and neuropsychiatric diseases: can
serological studies establish a clear relationship? Neurol Sci. 2013; 34:417–425.
48. Martinez VO, et al. Toxoplasma gondii infection and behavioral outcomes in
humans: a systematic review. Parasitology research. 2018; 117.10: 3059-3065.
49. McConkey GA, Martin HL, Bristow GC, Webster JP. Toxoplasma gondii infection
and behaviour – location, location, location? J Exp Biol. 2013; 216(1):113–119.
50. Schroeder PC, Post MJD, Oschatz E, Stadler A, Bruce-Gregorios J, Thurnher
MM. Analysis of the utility of diffusion-weighted MRI and apparent diffusion
coefficient values in distinguishing central nervous system toxoplasmosis from
lymphoma. Neuroradiology. 2006; 48(10):715–720.
51. Suzuki K, Masuya M, Matsumoto T, Ito N, Ohishi K, Maeda M, Katayama N. High-
intensity signals in the basal ganglia from gadolinium-enhanced T1-weighted
MRI as an early change in toxoplasma encephalitis in an AIDS patient. J Infect
Chemother. 2010; 16(2):135–138.
52. Tyebji, Shiraz, et al. Toxoplasmosis: A pathway to neuropsychiatric disorders.
Neuroscience & Biobehavioral Reviews. 2018.
53. Brown AS, Derkits EJ. Prenatal infection and schizophrenia: a review of
epidemiologic and translational studies. Am. J. Psychiatry. 2010; 167, 261–280.
54. Del Grande C, Galli L, Schiavi E, Dell’Osso L, Bruschi F. Is Toxoplasma gondii a
Trigger of Bipolar Disorder? Pathogens. 2017; 6, 3.
55. Elsheikha HM, Büsselberg D, Zhu XQ. The known and missing links between
Toxoplasma gondii and schizophrenia. Metab. Brain Dis. 2016; 31, 749–759.
56. Henriquez SA, Brett R, Alexander J, Pratt J, Roberts CW. Neuropsychiatric disease
and Toxoplasma gondii infection. Neuroimmunomodulation. 2009; 16, 122–133.
57. Kannan G, Pletnikov MV. Toxoplasma gondii and cognitive deficits in
schizophrenia: an animal model perspective. Schizophr. Bull. 2012; 38, 1155–1161.
58. Sutterland AL, Fond G, Kuin A, Koeter MWJ, Lutter R, van Gool T, Yolken R,
Szoke A, Leboyer M, de Haan L. Beyond the association. Toxoplasma gondii in
schizophrenia, bipolar disorder, and addiction: systematic review and meta-
analysis. Acta Psychiatr. Scand. 2015; 132, 161–179.
59. Yolken R, Dickerson F, Torrey F. Toxoplasma and schizophrenia. Parasite
Immunol. 2009; 31, 706–715.
60. Saha S, Chant D, Welham J, McGrath J. A systematic review of the prevalence of
schizophrenia. PLoS Med. 2005; 2, e141.
61. Torrey EF, Bartko JJ, Lun ZR, Yolken RH. Antibodies to Toxoplasma gondii in
patients with schizophrenia: a meta-analysis. Schizophr. Bull. 2007; 33, 729–736.
62. Ebadi M, Akhlaghi H, Zamani MM, Beheshti H, Abolhassani H, Ayadi A, Dezdar
J, Mortazzavi SH, Karami GR, Izadi M. The correlation between Toxoplama
gondii infection and schizophrenia: a comparative study with family members
(Control group). Scimetr. 2014; 2, 1–5.
63. Fuglewicz A, Piotrowski P, Stodolak A. Relationship between toxoplasmosis and
schizophrenia: a review. Adv. Clin. Exp. Med. 2017; 26, 1033–1038.
64. Torrey EF, Yolken RH. Toxoplasma gondii and schizophrenia. Emerg. Infect. Dis.
2003; 9, 1375–1380.
65. Purcell SM, et al. Common polygenic variation contributes to risk of
schizophrenia and bipolar disorder. Nature. 2009; 460, 748–752.
66. Gale SD, Brown BL, Berrett A, Erickson LD, Hedges DW. Association between
latent toxoplasmosis and major depression, generalised anxiety disorder and
panic disorder in human adults. Folia Parasitol. (Praha). 2014; 61, 285–292.
67. Pearce BD, Kruszon-Moran D, Jones JL. The relationship between Toxoplasma
gondii infection and mood disorders in the third national health and nutrition
survey. Biol. Psychiatry. 2012; 72, 290–295.
68. Ngoungou EB, Bhalla D, Nzoghe A, Dardé M-L, Preux PM. Toxoplasmosis and
epilepsy – systematic review and meta-analysis. PLoS Negl. Trop. Dis. 2015 Feb
16
19; 9(2):e0003525.
69. Palmer BS. Meta-analysis of three case controlled studies and an ecological
study into the link between cryptogenic epilepsy and chronic toxoplasmosis
infection. Seizure. 2007; 16, 657–663.
70. de Bittencourt PR, Adamolekum B, Bharucha N, Carpio A, Cossío OH, Danesi MA,
Dumas M, Meinardi H, Ordinario A, Senanayake N, Shakir R, Sotelo J. Epilepsy in
the tropics: I. Epidemiology, socioeconomic risk factors, and etiology. Epilepsia.
1996; 37, 1121–1127.
71. Nourollahpour Shiadeh M, Rostami A, Pearce BD, Gholipourmalekabadi M,
Newport DJ, Danesh M, Mehravar S, Seyyedtabaei SJ. The correlation between
Toxoplasma gondii infection and prenatal depression in pregnant women. Eur.
J. Clin. Microbiol. Infect. Dis. 2016; 35, 1829–1835.
72. Canetta SE, Brown AS. Prenatal infection, maternal immune activation, and risk
for schizophrenia. Transl. Neurosci. 2012; 3, 320–327.
73. Knuesel I, Chicha L, Britschgi M, Schobel SA, Bodmer M, Hellings JA, Toovey S,
Prinssen EP. Maternal immune activation and abnormal brain development
across CNS disorders. Nat. Rev. Neurol. 2014; 10, 643–660.
74. Brown AS, Schaefer CA, Quesenberry CP, Liu L, Babulas VP, Susser ES. Maternal
exposure to toxoplasmosis and risk of Schizophrenia in adult offspring. Am. J.
Psychiatry. 2005; 162, 767–773.
75. Mortensen PB, Nørgaard-Pedersen B, Waltoft BL, Sørensen TL, Hougaard
D, Torrey EF, Yolken RH. Toxoplasma gondii as a risk factor for early-onset
schizophrenia: analysis of filter paper blood samples obtained at birth. Biol.
Psychiatry. 2007a; 61, 688–693.
76. Mortensen PB, Nørgaard-Pedersen B, Waltoft BL, Sørensen TL, Hougaard D,
Yolken RH. Early infections of Toxoplasma gondii and the later development of
schizophrenia. Schizophr. Bull. 2007b; 33, 741–744.
77. Giakoumelou S, Wheelhouse N, Cuschieri K, Entrican G, Howie SEM, Horne AW.
The role of infection in miscarriage. Hum. Reprod. Update. 2016; 22, 116–133.
78. Wong SY, Remington JS. Toxoplasmosis in pregnancy. Clin. Infect. Dis. 1994; 18,
853–861 quiz 862.
79. Pedersen MG, Mortensen PB, Norgaard-Pedersen B, Postolache TT. Toxoplasma
gondii infection and self-directed violence in mothers. Arch. Gen. Psychiatry.
2012; 69, 1123–1130.
80. Arling TA, Yolken RH, Lapidus M, Langenberg P, Dickerson FB, Zimmerman
SA, et al. Toxoplasma gondii antibody titers and history of suicide attempts in
patients with recurrent mood disorders. J Nerv Ment Dis. 2009; 197:905e8.
81. Ling VJ, Lester D, Mortensen PB, Langenberg PW, Postolache TT. Toxoplasma
gondii seropositivity and suicide rates in women. J Nerv Ment Dis. 2011;
199:440e4.
82. Okusaga O, Langenberg P, Sleemi A, Vaswani D, Giegling I, Hartmann AM, et al.
Toxoplasma gondii antibody titers and history of suicide attempts in patients
with schizophrenia. Schizophr Res. 2011; 133:150e5.
83. Postolache TT, Cook TB. Is latent infection with Toxoplasma gondii a risk factor
for suicidal behavior? Expert Rev Anti Infect Ther. 2013; 11:339e42.
84. Yagmur F, Yazar S, Temel HO, Cavusoglu M. May Toxoplasma gondii increase
suicide attempt-preliminary results in Turkish subjects? Forensic Sci Int. 2010;
199:15e7.
85. Zhang Y, Traskman-Bendz L, Janelidze S, Langenberg P, Saleh A, Constantine N,
et al. Toxoplasma gondii immunoglobulin G antibodies and nonfatal suicidal
self-directed violence. J Clin Psychiatry. 2012b; 73:1069e76.
86. Cook TB, Brenner LA, Cloninger CR, et al. “Latent” infection with Toxoplasma
gondii: association with trait aggression and impulsivity in healthy adults. J
Psychiatr Res. 2015; 60:87–94.
87. Montoya JG, Remington JS. Management of Toxoplasma gondii infection
during pregnancy. Clin Infect Dis. 2008; 47:554–66.
88. Dubey JP, Lindsay DS, Speer CA. Structures of Toxoplasma gondii tachyzoites,
bradyzoites, and sporozoites and biology and development of tissue cysts. Clin
Microbiol Rev. 1998; 11:267–99.
89. Dubey JP, Hill DE, Jones JL, et al. Prevalence of viable Toxoplasma gondii in beef,
chicken, and pork from retail meat stores in the United States: risk assessment
to consumers. J Parasitol. 2005; 91:1082–93.
90. Saadatnia G, Golkar M. A review on human toxoplasmosis. Scand J Infect Dis.
2012; 44(11):805-14.
91. Rorman E, Zamir CS, Rilkis I, Ben-David H. Congenital toxoplasmosis – prenatal
aspects of Toxoplasma gondii infection. Reprod Toxicol. 2006; 21:458 –72.
92. Jongert E, Roberts CW, Gargano N, Forster-Waldl E, Petersen E. Vaccines against
Toxoplasma gondii: challengesand opportunities. Mem Inst Oswaldo Cruz. 2009;
104:252–66.
93. Innes EA. Vaccination against Toxoplasma gondii: an increasing priority for
collaborative research? Expert Rev Vaccines. 2010; 9:1117–9.
94. Schlüter D, Däubener W, Schares G, Groß U, Pleyer U, Lüder C. Animals are key
to human toxoplasmosis. Int J Med Microbiol. 2014; 304(7):917-29.
95. McCloskey MS, Ben-Zeev D, Lee R, et al. Prevalence of suicidal and self-injurious
behavior among subjects with intermittent explosive disorder. Psychiatry Res.
2008; 158(2):248–250.
96. Torrey EF, Bartko JJ, Yolken RH. Toxoplasma gondii and other risk factors for
schizophrenia: an update. Schizophr Bull. 2012; 38(3):642–647.
97. Kravetz JD, Federman DG.Toxoplasmosis in pregnancy. Am J Med. 2005;
Reclamă Psih 58(3)0104
118(3):212-6.
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
 studiu de caz

Gayet-Wernicke encephalopathy
with rapid evolution toward
dementia in alcoholic
dependence – case report
Cătălina Crișan1, Abstract Rezumat
Laura Grosu2,
Oana Vanța3 Gayet-Wernicke encephalopathy is an acute Encefalopatia Gayet-Wernicke este o condiție acută
neuropsychiatric condition caused by thiamine deficiency. psihiatrico-neurologică, fiind cauzată de deficitul de
1. Lecturer, Discipline of
Psychiatry and Pediatric Only a small percentage of patients experience all three tiamină. Doar un mic procent dintre pacienți prezintă cele
Psychiatry, Department of symptoms, with ophtalmoplegia, ataxia and confusion, trei simptome principale (oftalmoplegie, ataxie și confuzie),
Neurosciences, “Iuliu Hațieganu” and the full triad occurs more frequently among those iar dintre aceștia, cei mai mulți sunt pacienți cu dependență
University of Medicine and
Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania who have overused alcohol. The evolution is toward full cronică alcoolică. Evoluția este spre recuperare completă,
2. Discipline of Adult Neurology,
recovery, Korsakoff syndrome, dementia or death. We sindrom Korsakoff, demență sau deces. În lucrarea de față
Department of Neurosciences, present the case of a 56-year-old patient, known with prezentăm cazul unui pacient de 56 de ani, cunoscut cu
“Iuliu Hațieganu” University of a diagnostic of alcoholism, who was admitted for a alcoolism cronic, care a fost internat pentru un sindrom
Medicine and Pharmacy, Cluj-
Napoca, Romania complicated withdrawal syndrome with delirium and who de sevraj complicat cu delirium, cu evoluție ulterioară spre
developed encephalopathy and dementia syndrome. encefalopatie și demență.
3. Discipline of Anatomy and
Embriology, Department of Keywords: encephalopathy, dementia, alcoholism Cuvinte-cheie: encefalopatie, demență, alcoolism
Morphological Sciences, “Iuliu
Hațieganu” University of
Medicine and Pharmacy, Cluj-
Napoca, Romania
Corresponding author:
Recieved:
31.07.2019 Evoluție rapidă de la encefalopatie Gayet-Wernicke la demență, la un
Cătălina Crişan
E-mail: ccrisan2004@yahoo.com
Accepted:
06.08.2019 pacient cu dependență cronică alcoolică
Suggested citation for this article: Crișan C, Grosu L, Vanța O. Gayet-Wernicke encephalopathy with rapid evolution toward dementia in alcoholic dependence –
case report. Psihiatru.ro. 2019;58(3):18-20.

Introduction (cerebellum, cranial nerve nuclei, and cerebral cor-

Wernicke’s encephalopathy (WE) is an acute neu-
ropsychiatric condition caused by depleted intracel-
lular thiamine deficiency, most commonly arising in
chronic alcohol misusers, who may present to emer-
gency departments (EDs) for a variety of reasons (1).
Other conditions causing malnutrition and decreased
thiamine absorption, such as gastrointestinal surgical
procedures (including bypass surgery, gastrojejunos-
tomy, gastrectomy and colectomy) (2-7), therapy with
intragastric balloon(8), chemical therapy (9,10), terminal
tumor (11), anorexia nervosa (12), fasting (13), starvation(14),
pancreatitis (15), and prolonged intravenous glucose
infusion(16), have been reported as predisposing factors.
Clinically, the key features are mental status distur-
bances (global confusion), oculomotor abnormalities
and gait disturbances (ataxia) (1). Apart from these
clinical features, we can find deficits in neuropsy-
chological functioning in patients with WE, which
are more prominent after the improvement in the
physical conditions. Magnetic resonance (MR) imag-
ing, showing typical (thalami, mammilary bodies,
tectal plate, and periaqueductal area) and atypical
tex) signal-intensity alterations, is an essential tool
to get the right diagnosis, especially when clinical
presentation is incomplete(17). Although thiamine is the
cornerstone of treatment of Wernicke’s encephalopa-
thy, there are no universally accepted guidelines with
regard to its optimal dose, mode of administration,
frequency of administration or duration of treatment.
The prognosis depends on prompt early intravenous
administration of thiamine (1).
We present the case of a 56-year-old patient, known
with a diagnostic of alcoholism, who was admitted for
a complicated withdrawal syndrome with delirium
and who developed encephalopathy and dementia
syndrome.
Case report
A 56-year-old patient, with a 22-year history of
alcohol abuse, was admitted to our hospital with
acute confusional state, disorientation in time and
space, tremor, sweating and complex visual hallucina-
tions. He stopped the alcohol intake two days before
hospitalization.

18 Anul XV • Nr. 58 (3/2019)


Figure 1. EEG
Patient history
Our patient was a non-smoker, married, with one son.
The family members said that the patient functioned
independently before the neurological problems and
had no medical history, including psychiatric disorders.
The amount of alcohol he consumed was 500 ml per day.
On admission: BMI – 20.3 kg/m 2 , with a body tem-
perature of 37.7 oC, sweating, with a heart rate of 90/
min, respiration of 18/min, and blood pressure of 130/85
mmHg, without clinical signs of heart or respiratory
failure. He was drowsy, not oriented to person, place or
time, with difficult speech, and not cooperative with
the examination. There were no jaundice, or enlarged
superficial lymph nodes observed. The abdomen was
symmetrical, soft and without tenderness. The para-
clinic workout showed hepatocytolysis.
Psychiatric evaluation
Face: hypomobile.
Perception: sensorial hypoestesia, visual halluci-
nations.
Attention: hypoprosexia.
Memory: hypomnesia.
Mood: irritability, irascibility.
Thinking: bradipsychia, no delusions.
Figure 2. CT – image 1 Figure 3. CT – image 2
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
psihiatru
Speech: difficult.
Behavior: tremor, psychomotor agitation, verbal
and physical aggression.
Volition: hypobulia.
Consciousness: disorientation in time and space.
Sleep: insomnia.
Neurological evaluation
The neurological examination showed an agitated
patient, in acute confusional state, sluggishly reactive
pupils, without nistagmus, and with normal ocular
movement, postural tremor of the upper limbs, de-
creased proprioception with absent deep tendon reflex
in the lower limbs, without motor weakness or other
sensory impairments, Babinski and Kerning signs
were not present; with no other remarkable findings.
All symptoms were characteristic for a complicated
withdrawal syndrome with delirium.
Subsequently (one week after admission), the pa-
tient’s condition worsened, developing opisthotonus,
bilateral mydriasis with slight reactive to light pupils,
horizontal bilateral nystagmus, bilateral lateral rec-
tus palsy, conjugate gaze palsy and gait ataxia, and
he became unable to feed himself or to maintain the
orthostatic posture. All symptoms were suggestive for
a diagnosis of Gayet-Wernicke encephalopathy.
Electroencephalography revealed an encepha-
lopathic pattern with diffuse slowing background
activity with theta waves and some paroxysmal slow
delta waves; the hyperventilation determined low-
voltage and diffuse delta activity predominantly over
the frontal brain regions (Figure 1).
Because of his physical altered status, the patient was
not able to perform an MRI. The CT scan examination
revealed a cortico-subcortical cystic lesion of 43/38
mm in the left frontal lobe with minimal surrounding
gliosis, most probably a porencephalic cyst, and old
posttraumatic lesions on the right frontal lobe and
on the anterior pole of the right temporal lobe, with
no other pathological findings (Figure 2, 3, and 4).
At one month follow-up, after the administration
of thiamine, the patient was confused, disorientated
in time and space, agitated, with significant cogni-
tive and behavioral impairment, emotional blunting,
Figure 4. CT – image 3
19
studiu de caz
loss of insight, decline in personal hygiene, bilateral
horizontal nystagmus and gait ataxia.
The psychological evaluation revealed: severe de-
cline in attention, executive function, or visuo-spatial
performance, disorientation in time and space. Mini
Mental State Examination (MMSE) = 4 points, Global
Assessment of Functioning score (GAFS) = 10 points,
Katz score for activities of daily living (ADL) = 1 (7) –
severe dependence (low self-care), Instrumental activi-
ties of daily living (IADL) – Lawton and Brody scale:
2 (8) – high dependency level, low self-maintenance.
The clinical symptoms and the psychological evalu-
ation were suggestive for a diagnosis of dementia.
Discussion
The patient in the present case report developed
rapidly a Wernicke’s encephalopathy (WE) and a
dementia syndrome with important cognitive, neu-
ropsychiatric and functional impairments after the
complicated withdrawal syndrome with delirium(18).
The patient was able to function independently up
to a point that he developed WE. The severity of the
neuropsychiatric symptoms makes a patient in need
of lifelong care.
In the present case, we were not able to perform
an MRI because of the altered physical status of the
patient, who was not able to cooperate for the inves-
tigation. We performed a CT scan, even though it is
known that CT scans are not always sufficient for the
imagistic diagnosis of Wernicke’s encephalopathy (19).
The CT images were suggestive for an intense old blunt
trauma of the head with most probably an impact
point at the level of the left frontal region that caused
a left frontal hematoma and a countercoup injury on
the left frontal lobe and on the anterior pole of the
temporal lobe. These images together with the rapid
degradation of his neuropsychiatric status led us to
1. Sechi G, Serra A. Wernicke’s encephalopathy: new clinical settings and recent
References
advances in diagnosis and management. The Lancet Neurology. 2007; 6(5), pp.
442-455.
2. Singh S, Kumar A. Wernicke encephalopathy after obesity surgery: a systematic
review. Neurology. 2007; 68(11), pp. 807-811.
3. Loh Y, Watson WD, Verma A, Chang ST, Stocker DJ, Labutta RJ. Acute Wernicke’s
encephalopathy following bariatric surgery: clinical course and MRI correlation.
Obesity Surgery. 2014; 14(1), pp. 129-132.
4. Becker DA, Ingala EE, Martinez-Lage M, Price RS, Galetta SL. Dry Beriberi and
Wernicke’s encephalopathy following gastric lap band surgery. Journal of
Clinical Neuroscience. 2012; 19(7), pp. 1050-1052.
5. Velasco MV, Casanova I, Sanchez-Pernaute A, et al. Unusual late-onset
Wernicke’s encephalopathy following vertical banded gastroplasty. Obesity
Surgery. 2009; 19(7), pp. 937-940.
6. D’Abbico D, Praino S, Amoruso M, Notarnicola A, Margari A. Syndrome in
syndrome: Wernicke syndrome due to afferent loop syndrome. Case report and
review of the literature. Il Giornale di Chirurgia. 2011; 32(11-12), pp. 479-482.
7. Nolli M, Barbier A, Pinna C, Pasetto A, Nicosia F. Wernicke’s encephalopathy
in a malnourished surgical patient: clinical features and magnetic resonance
imaging. Acta Anaesthesiologica Scandinavica. 2005; 49(10), pp. 1566-1567.
8. Chaves LC, Faintuch J, Kahwage S, deAssis Alencar F. A cluster of
polyneuropathy and Wernicke-Korsakoff syndrome in a bariatric unit. Obesity
Surgery. 2002; 12(3), pp. 328-334.
9. Cho IJ, Chang HJ, Lee KE, et al. A case of Wernicke’s encephalopathy following
fluorouracil-based chemotherapy. Journal of Korean Medical Science. 2009;
24(4), pp. 747-750.
10. Turner JE, Alley JG, Sharpless NE. Medical problems in patients with
malignancy: case 2. Wernicke’s encephalopathy: an unusual acute neurologic
20
believe that the patient could have had pugilistic
dementia, but the family could not relate any recent
or repetitive head trauma in the patient history and
they admitted to the chronic alcohol abuse.
The characteristic lesions of Wernicke’s encephalopa-
thy can be found at the level of both thalami, periaque-
ductal areas of the third ventricle, floor of the fourth
ventricle, tectal area of the midbrain, cerebellar vermis
and mammillary bodies – especially. These specific le-
sions have a low signal intensity on T1-weighted images
and increased signal intensity on T2-weighted images.
CT scans images cannot reveal sustainable data about
the structures situated in the posterior cranial fossa
and the base of the brain, thus some Axial FLAIR and
T2-weighted MRI images should have been obtain for
revealing the characteristic lesions at the level of the
mammillary bodies – if present.
Wernicke’s encephalopathy is a medical emergency,
and if not recognized and treated promptly, it is as-
sociated with progression to irreversible Korsakoff
psychosis (consisting of confabulation and anterograde
memory deficits), dementia or even death.
Conclusions
The diagnosis of Wernicke’s encephalopathy is often
difficult, because of the clinical heterogeneity. The
prognosis is very severe, leading to disabling persis-
tent dysfunction and, in 20% of cases, to death. The
proper management for rapid interventions in this
life-threatening disorder involves complex teamwork,
psychiatrists, neurologists, internal medicine special-
ists and appropriate medical imaging. n
Conf lict of interest: There are no conf licts of
interest.
Acknowledgments: We thank the patient and his
family for their willingness to participate.
complication of lymphoma and its therapy. Journal of Clinical Oncology. 2004;
22(19), pp. 4020-4022.
11. Yae S, Okuno S, Onishi H, Kawanishi C. Development of Wernicke
encephalopathy in a terminally ill cancer patient consuming an adequate diet:
a case report and review of the literature. Palliative&Supportive Care. 2005; 3(4),
pp. 333-335.
12. Saad L, Silva LF, Banzato CE, Dantas C, Garcia C. Anorexia nervosa and
Wernicke-Korsakoff syndrome: a case report. Journal of Medical Case Reports.
2010; 4, article 217.
13. Unlu E, Cakir B, Asil T. MRI findings of Wernicke encephalopathy revisited due to
hunger strike. European Journal of Radiology. 2006; 57(1), pp. 43-53.
14. Tsai HY, Yeh TL, Sheei-Meei W, Chen PS, Yang YK. Starvation-induced Wernicke’s
encephalopathy in schizophrenia. Psychiatry and Clinical Neurosciences. 2004;
58(3), pp. 338-339.
15. Arana-Guajardo AC, Camara-Lemarroy CR, Rendon-Ramirez EJ, et al. Wernicke
encephalopathy presenting in a patient with severe acute pancreatitis. Journal
Reclamă Psih 58(3)0105
of Pancreas. 2012; 13(1), pp. 104-107.
16. Koguchi K, Nakatsuji Y, Abe K, Sakoda S. Wernicke’s encephalopathy after
glucose infusion. Neurology. 2004; 62(3), article 512.
17. Manzo G, De Gennaro A, Cozzolino A, Serino A, Fenza G, Manto A. MR Imaging
findings in alcoholic and nonalcoholic acute Wernicke’s encephalopathy: a
review. BioMed Research International. 2014.
18. Chotmongkol C, Limpawattana P. Wernicke’s encephalopathy: report of a case.
J mEd Assoc Thailand. 2005; 88(6), pp. 855-858.
19. Antunez E, Estruch R, Cardenal C, Nicolas JM, Fernandez-Sola J, Urbano-
Marquez A. Usefulness of CT and MR imaging in the diagnosis of acute
Wernicke’s encephalopathy. Am J Roentgenology. 1998; 171(4): 1131-1137.
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
S.C. ELI LILLY ROMANIA S.R.L.
Strada Menuetului, nr. 12,
Bucharest Business Park, Corp D, Etaj 2,
013713, Sector 1, București
Tel: 021-402.30.00, Fax: 021-402.30.01
Denumirea comercială a medicamentului: Zypadhera 210 mg, 300 mg sau 405 mg pulbere și solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare
prelungită. Compoziţia calitativă și cantitativă: Fiecare flacon conţine pamoat de olanzapină monohidrat echivalent cu olanzapină 210 mg, 300 mg sau
405 mg. După reconstituire fiecare ml de suspensie conţine 150 mg olanzapină. Forma farmaceutică: Pulbere și solvent pentru suspensie injectabilă cu
eliberare prelungită. Indicaţii terapeutice: Tratament de întreţinere la pacienţi adulţi cu schizofrenie care au fost stabilizaţi suficient în timpul tratamentului
fazei acute cu olanzapină administrată oral. Doze și mod de administrare: Zypadhera 210 mg, 300 mg sau 405 mg pulbere și solvent pentru suspensie
injectabilă cu eliberare prelungită nu trebuie confundată cu olanzapina 10 mg pulbere pentru soluţie injectabilă. Doze: Înaintea administrării, pacienţii
trebuie trataţi iniţial cu olanzapină administrată oral pentru a se stabili tolerabilitatea și răspunsul la tratament. Pentru identificarea primei doze:

Doza ţintă de olanzapină administrată oral Doza iniţială recomandată de ZYPADHERA Doza de întreţinere după 2 luni de tratament
cu ZYPADHERA

10 mg/zi 210 mg/2 săptămâni sau 405 mg/4 săptămâni 150 mg/2 săptămâni sau 300 mg/4 săptămâni

15 mg/zi 300 mg/2 săptămâni 210 mg/2 săptămâni sau 405 mg/4 săptămâni

20 mg/zi 300 mg/2 săptămâni 300 mg/2 săptămâni

Ajustarea dozelor: Pe parcursul primei sau primelor două luni de tratament pacienţii trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia semnelor de recădere.
Ameliorarea stării clinice a pacientului în cursul tratamentului antipsihotic poate dura de la câteva zile până la câteva săptămâni. După reevaluarea clinică
dozele pot fi ajustate în intervalul 150 mg până la 300 mg la fiecare 2 săptămâni sau 300 mg până la 405 mg la fiecare 4 sâptămâni. Vârstnici: Zypadhera
nu este indicat pentru tratamentul pacienţilor vârstnici decât dacă s-a stabilit un regim de dozaj bine tolerat și eficace cu olanzapină administrată oral. Nu
se recomandă iniţierea tratamentului cu Zypadhera la pacienţii cu vârsta >75 ani. Insuficienţă renală și/sau hepatică: La acești pacienţi trebuie luată în
considerare o doză iniţială mai mică (150 mg la fiecare 4 săptămâni). În caz de insuficienţă hepatică moderată, doza iniţială trebuie să fie de 150 mg la
fiecare 4 săptămâni și poate fi crescută numai cu prudenţă. Copii și adolescenţi Siguranţa și eficacitatea Zypadhera la copii și adolescenţi cu vârsta sub 18
ani nu a fost stabilită. Mod de administrare: Zypadhera trebuie administrat doar prin injectare intramusculară adâncă în zona gluteală de către personal
medical instruit asupra tehnicilor de injectare corecte și în locaţii ce permit ţinerea sub observaţie și accesul la asistenţă medicală corespunzătoare în caz
de supradozaj. După fiecare injectare, pacienţii trebuie supravegheaţi de către personal medical calificat, într-o unitate de asistenţă medicală, pentru cel
puţin 3 ore pentru apariţia semnelor și simptomelor corespunzătoare supradozajului cu olanzapină. Imediat înaintea părăsirii unităţii medicale, trebuie
confirmat că pacientul este alert, orientat și fără semne sau simptome de supradozaj. Daca se suspectează supradozajul, supravegherea medicală atentă
și monitorizarea trebuie continuate până când examinarea pacientului arată că semnele și simptomele s-au remis. Contraindicaţii Hipersensibilitate la
substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi menționaţi. Pacienţii cu risc cunoscut de glaucom cu unghi închis. Atenţionări și precauţii speciale
pentru utilizare: A se evita administrarea accidentală intravasculară sau subcutanată. Zypadhera - nu trebuie utilizat pentru tratamentul pacienţilor cu
schizofrenie, cu stare de agitaţie acută sau cu stare psihotică severă, care necesită controlul rapid al simptomatologiei. Sindromul post-injectare:
Majoritatea acestor pacienţi au dezvoltat simptome de sedare și/sau delirium. Alte simptome constatate includ simptome extrapiramidale, dizartrie, ataxie,
agresivitate, ameţeli, slăbiciune, hipertensiune arterială și convulsii. Pacienţii trebuie sfătuiţi ca pentru restul perioadei din zi de după injectare să fie atenţi
la apariţia semnelor și simptomelor de supradozaj secundare reacţiilor adverse post-administrare, să fie în stare să obţină asistenţă dacă este cazul și să
nu conducă vehicule sau să folosească utilaje; boala Parkinson; sindrom neuroleptic malign (SNM); întreruperea tratamentului; convulsii; diskinezie tardive;
moarte subită de etiologie cardiacă. Interacţiuni cu alte medicamente și alte forme de interacţiune: Este necesară prudenţă la pacienţii în tratament
cu medicamente care pot determina hipotensiune arterială sau sedare. Interacţiuni potenţiale care afectează olanzapina: inhibitori sau inductor ai CYP1A2.
Potenţialul ca olanzapina să afecteze alte medicamente: Olanzapina poate antagoniza efectele agoniștilor direcţi sau indirecţi ai dopaminei. Olanzapina nu
inhibă in vitro principalele izoenzime CYP450. Olanzapina nu a prezentat interacţiuni atunci când a fost asociată cu litiu sau biperiden. Fertilitatea, sarcina
și alăptarea Sarcina Deoarece experienţa la om este limitată, olanzapina nu trebuie folosită în timpul sarcinii decât dacă beneficiul potenţial justifică riscul
potenţial pentru făt. Nou-născuţii expuși la medicamente antipsihotice în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină au risc de reacţii adverse, incluzând
simptome extrapiramidale și/sau de întrerupere, care pot varia după naștere din punct de vedere al severităţii și duratei. S-au raportat agitaţie, hipertonie,
hipotonie, tremor, somnolenţă, insuficienţă respiratorie sau tulburări de alimentare. Alăptarea Pacientelor trebuie să li se recomande să nu alăpteze în
timpul tratamentului cu olanzapină. Fertilitatea Efectele asupra fertilităţii sunt necunoscute. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a
folosi utilaje Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să nu manvreze utilaje pentru restul zilei după administrarea injecţiei, datorită posibilităţii
apariţiei sindromului post-injectare. Reacţii adverse frecvente și foarte frecvente: eozinofilie, leucopenie, neutropenia, trombocitopenie, creștere în
greutate, creștere a colesterolemiei, creștere a glicemiei, creștere a trigliceridemiei, glucozurie, apetit alimentar crescut, somnolenţă, ameţeli, acatizie,
parkinsonism, diskinezie, hipotensiune arterială ortostatică, efecte anticolinergice ușoare, tranzitorii incluzând constipaţie și xerostomie, creșteri tranzitorii,
asimptomatice ale valorilor serice ale aminotransferazelor hepatice, în special la iniţierea tratamentului, artralgie, disfuncţii erectile la bărbaţi, scăderea
libidoului la bărbaţi și femei, astenie, fatigabilitate, edeme, febră, durere la locul injectării, concentraţii plasmatice crescute ale prolactinei, creșterea
valorilor fosfatazei alcaline, creșterea valorilor creatin fosfokinazei, creșterea Gamma glutamiltransferazei, creșterea acidului uric, Puteţi raporta reacţiile
adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare: Agenţia Naţională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Str. Aviator Sănătescu nr.
48, sector 1, București 011478- RO, Tel: + 4 0757 117 259, Fax: +4 0213 163 497, e-mail: adr@anm.ro. Supradozaj Semne și simptome foarte frecvente:
tahicardie, agitaţie/agresivitate, dizartrie, diferite simptome extrapiramidale și reducerea stării de conștienţă, de la sedare până la comă. Alte manifestări
semnificative de supradozaj sunt delirium, convulsii, comă, sindrom neuroleptic malign posibil, deprimare respiratorie, aspiraţie traheobronșică,
hipertensiune sau hipotensiune arterială, aritmii cardiace și stop cardiorespirator. Tratamentul: Nu există un antidot specific pentru olanzapină. A nu se
utiliza adrenalină, dopamină sau alte simpatomimetice beta-agoniste, deoarece stimularea beta poate agrava hipotensiunea arterială. Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente. Perioada de valabilitate: 2 ani; După reconstituirea în flacon: 24 ore. Dacă nu este utilizat
imediat, condiţiile și timpul de păstrare pe durata utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului și nu trebuie să depășească în mod normal 24 ore la 20-25°C.
Precauţii speciale pentru păstrare: A nu se păstra la frigider sau congela. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: Eli Lilly Nederland B.V.,
Papendorpseweg 83, 3528 BJ Utrecht, Olanda. Numărul autorizaţiei de punere pe piaţă: EU/1/08/479/001-003. Data primei autorizări sau a reînnoirii
autorizaţiei: Data primei autorizări: 19/11/2008; Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 26/08/2013. Data revizuirii textului: noiembrie 2018. Informaţii
detaliate privind acest produs medicamentos sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu/.

Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății.

PP-OD-RO-0020
studiu de caz
Tulburări psihice în epilepsia
de lob temporal
Abstract
The evolution of temporal lobe epilepsy often implies complex
psychiatric manifestations, as the elements can be part of
an aura, as well as of a psychiatric pathology of its own.
This paper presents the case of a patient diagnosed
with focal epilepsy of the right mesial temporal lobe,
who subsequently developed psychotic disorder
due to a general medical condition with medico-
legal implications, treatment noncompliance and
difficulties in controlling epileptic seizures.
Keywords: temporal lobe epilepsy, psychotic episode,
treatment compliance
Primit:
03.08.2019 Mental and behavioral disorders in temporal lobe epilepsy
Acceptat: Suggested citation for this article: Vulea D, Butnărașu S, Băcilă C. Mental and behavioral disorders in temporal lobe epilepsy. Psihiatru.ro. 2019;58(3):23-27.
14.08.2019
Introducere
Asocierea între epilepsie în toate formele ei și simp-
tome specifice tulburării mintale este bine cunoscută,
cu toate că nu este nici în prezent înțeleasă relația
directă între afectarea neurologică de tip epileptic și
tabloul clinic de tulburare mintală specifică. Dintre
pacienții cu diagnostic de epilepsie, 30-50% prezintă
simptomatologie psihiatrică de-a lungul evoluției bolii.
Cele mai frecvente probleme sunt reprezentate de:
afectarea personalității, a cogniției, apariția psihozei
și a tulburărilor de comportament cu agresivitate (1,2,3).
Asocierea între epilepsia temporală și tabloul clinic
psihotic este frecventă. Simptomele psihotice apar atât
preictal, în timpul crizei, cât și interictal(4,5).
Cazul prezentat descrie un tablou complex în care
simptomatologia delirant-halucinatorie este predomi-
nantă, cu implicații majore asupra vieții pacientului,
generând consecințe sociale, relaționale și funcționale.
Prezentare de caz
B.V., de 27 de ani, de sex masculin, domiciliat în
mediul urban, căsătorit, cu un copil, cu studii supe-
rioare, în funcție de conducere.
Datele de referință au fost furnizate la internare de
către poliție, ulterior de către soție, mamă și obținute
prin anchetă socială.
Data internării: 25 aprilie 2019, ora 23:15
Circumstanțele internării
Pacientul a fost adus în regim de urgență de către
poliție, familia declarând dispariția de la domiciliu
în dimineața zilei precedente internării. Pacientul a
fost găsit în afara orașului, deambulând. Nu s-a putut
realiza un dialog coerent cu pacientul la preluare,
acesta prezentând stare de agitație psihomotorie,
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
psihiatru
Rezumat Diana Vulea1,
Simona Butnărașu1,
În epilepsia de lob temporal, evoluția bolii neurologice Ciprian Băcilă1,2
presupune adesea manifestări psihiatrice complexe, atât
1. Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gh.
ca elemente componente ale aurei, cât și ale unei patologii Preda”, Sibiu
psihiatrice de sine stătătoare.
2. Universitatea „Lucian Blaga”,
Această lucrare prezintă cazul unui pacient diagnosticat cu Sibiu, Facultatea de Medicină
epilepsie focală de lob temporal mezial drept, care ulterior
Autor corespondent:
dezvoltă tulburare psihotică datorată unei condiții medicale Ciprian Băcilă
generale, cu implicații medico-legale, noncompliantă la E-mail: bacila_c@yahoo.com
tratament și dificultăți în controlul crizelor epileptice.
Cuvinte-cheie: epilepsie de lob temporal, tulburare psihotică,
complianță la tratament
incoerență, motiv pentru care, după identificare,
pacientul a fost transportat în serviciul de urgență
psihiatric. Datele de identificare au fost obținute
de poliție și furnizate de familie, care s-a prezentat
ulterior la camera de gardă a spitalului de psihiatrie.
Internarea s-a făcut în regim nevoluntar, documentele
au fost întocmite de poliție ca urmare a faptului că
pacientul a refuzat internarea, ținându-se cont de
statusul mintal al pacientului, de starea de agitație
psihomotorie, lipsa de cooperare și de pericolul legat
de starea pacientului, incapacitatea lui de a realiza
gravitatea situației și consecințele acesteia.
Statusul mintal la internare
Aspectul general al pacientului era neglijent, dezordo-
nat, cu haine murdare, stare de igienă relativă. Câmpul
conștiinței era clar, relativ orientat temporo-spațial,
corect orientat auto‑ și allopsihic, conștiința bolii fiind
absentă. Pacientul prezenta hiperprosexie selectivă
orientată pe tematică delirantă. Deși postura și mersul
erau în relații normale, mișcările spontane și la instructaj,
la cerere, fiind prezente, acesta prezenta un comporta-
ment inadecvat și mișcări stereotipe, bizare, fără scop.
În timpul examinării, pacientul era parțial cooperant,
susținea parțial contactul vizual, cu abilitate de a se
concentra la interviu fiind alterată.
Din punctul de vedere al limbajului și al eficienței
discursului, pacientul prezintă comprehensiune altera-
tă, înțelegea cu dificultate întrebările, discursul fiind
axat pe tematică delirant-halucinatorie. Discursul
s-a stabilit spontan, cu o tonalitate a vocii crescută
în momentul în care se aborda tematica delirantă,
în cadrul prozolaliei utilizând cuvinte și fraze care
aparțineau vocabularului uzual. De asemenea, erau
prezente elemente repetitive pe tematică delirantă.
23
studiu de caz
Numirea de obiecte, culori, praxia de comandă nu
s-au putut evalua.
În sfera gândirii, f luxul ideativ era încetinit, cu
latență crescută a răspunsurilor, însă devenea mai
accelerat în momentul abordării ideației aparținând
tematicii delirante. Erau prezente idei delirante siste-
matizate de influență, interpretare, urmărire, micro-
manice, precum și fenomene de automatism mintal.
În plan perceptiv s-au decelat elemente de produc-
tivitate psihosenzorială sub forma halucinațiilor
auditive imperative și vizuale complexe.
În sfera afectului și a dispoziției nu se poate evidenția
dispoziția de fond, aceasta fiind artefactată de o stare de
disforie, anxietate psihotică, iritabilitate, irascibilitate,
toleranță scăzută la frustrări, inversiune afectivă față de
soție, iar expresivitatea emoțională era redusă, alternând
cu stări de exaltare însoțite de râs nemotivat.
Ca urmare a absenței conștiinței bolii, abilitatea de
a-și descrie starea, înțelegerea situației, a rolurilor și
a responsabilităților sale erau imposibile. Pacientul
prezenta o stare de agitație psihomotorie, comporta-
ment delirant-halucinator, heteroagresivitate verbală
față de personalul medical și față de organele de poliție
și automatism ambulator.
La evaluarea cogniției s-au decelat hipomnezie
de fixare, hipermnezie sectorială de evocare axată
pe tematică delirantă. Abilitățile vizuo-spațiale,
abilitățile de construcție, matematice, scrisul, citi-
tul, funcționalitatea senzorială fină, stereognozia,
grafestezia, discriminarea de puncte, grozia digita-
lă, orientarea stânga-dreapta, funcțiile executive și
abstractizarea nu au putut fi evaluate.
Antecedente heredocolaterale
Mama: DZ tip 2, HTA
Tatăl: HBV
Bunicul patern: suicid prin defenestrare
Antecedente personale patologice
2009: o internare în secția neurologie infantilă – la
vârsta de 17 ani, diagnostic: epilepsie focală de lob
temporal mezial drept.
2011, 2013: două internări în Clinica de neurologie
Sibiu și tratament în ambulatoriul de neurologie,
urmat cu intermitențe de-a lungul ultimilor cinci ani.
2014: internări în Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gh. Pre-
da”, Sibiu, cu diagnosticul: tulburare psihotică acută.
2017, 2018: se stabilește diagnosticul de tulburare
psihotică datorată unei condiții medicale generale,
epilepsie focală de lob temporal mezial drept.
2011: Fractură tibio-perineală stângă.
2017: Plagă prin tăiere antebraț stâng.
Tratamentul în ambulatoriul de psihiatrie și neuro-
logie a fost urmat cu intermitențe. Ultimul tratament
cunoscut: Carbamazepină 600 mg 1-1-1 tb/zi; Olan-
zapină 15 mg 0-0-1; tratament sistat la aproximativ
5 luni după ultima internare din 2018.
Condiții de viață și de muncă
Pacientul a absolvit studiile universitare în 2014,
masteratul fiind absolvit în 2016. Tot în 2016 a în-
ceput studiile doctorale pe care încă nu le-a fina-
24
lizat; din 2016 lucrează ca inginer într-o companie
multinațională.
Pe parcursul liceului a avut rezultate foarte bune
la învățătură, fiind atras de științele exacte, era o
persoană sociabilă, având mulți prieteni. S-a căsătorit
în 2015, iar în prezent are un copil. Locuiește cu soția
și copilul în condiții corespunzătoare.
În 2017 au debutat problemele de ordin legal pentru
furt și distrugere (a încercat să spargă un magazin, deși
avea asupra lui o sumă mare de bani, fără explicație
logică, în timpul spargerii suferind o leziune profundă
prin tăiere la nivelul antebrațului stâng). După acest
eveniment a fost internat în Spitalul de Psihiatrie
„Dr. Gh. Preda”.
Are repetate plecări neanunțate de la domiciliu, bi-
zare și nemotivate, fiind găsit de poliție vagabondând.
Toxice
Heteroanamneza relevă consum ocazional de alcool,
neagă consumul de tutun și cafea.
Istoricul afecțiunii neurologice
Pacient cunoscut cu antecedente neurologice, cu o
internare în secția de neurologie infantilă la vârsta de
17 ani și două internări în clinica de neurologie la 19,
respectiv 21 de ani, internări care au survenit din cauza
faptului că pacientul refuza tratamentul neurologic
deoarece îl moleșea, nu îl lăsa să se concentreze și să
învețe. Heteroanamnestic, mama descrie stările care au
dus la internarea în secția de neurologie astfel: „Timp
de câteva minute, fiul meu se pierdea, dintr-odată nu
mai răspundea la întrebări și se uita fix. Începea să
dea din mâini incontrolabil și, după ce își revenea,
nu mai știa unde este sau ce s-a întâmplat. Uneori nu
mai putea să pronunțe cuvintele normal, le stâlcea și
încurca silabele”.
Istoricul afecțiunii psihiatrice
Afecțiunea actuală a debutat în 2014, la 22 de ani, când,
în urma despărțirii de prietenă, pe care o avea încă din
liceu, a început să se manifeste bizar, revenindu-i în
minte cuvintele prietenei : „Nu ești în stare de nimic, nu
știu de ce am stat atât timp cu tine”. Descria o senzație
de „cap gol”, a plecat de acasă fără niciun motiv și a fost
găsit pe un deal de lângă oraș, în hipotermie. Echipajul de
ambulanță l-a transportat la Unitatea de Primiri Urgențe
a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, unde s-a
manifestat ciudat, era incoerent și a avut un raptus de
agresivitate față de personalul medical, ulterior fiind
transferat în serviciul de urgență psihiatric.
A rămas internat aproximativ 30 de zile în spitalul
de psihiatrie, fiind externat cu tratament la domiciliu.
Internarea din 2017 s-a realizat tot în regim de
urgență, fiind adus direct de către poliție, după ce a
fost reținut lângă un magazin pe care pacientul l-a
vandalizat (pacientul afirmă că a fost în scop de furt,
deși avea asupra lui o sumă mare de bani, iar intrarea
în magazin s-a produs prin spargerea directă a vitrinei,
cu pumnul, fapt care i-a provocat o plagă profundă la
nivelul antebrațului). Auzea vocile unor îngeri care
erau atât în limba română, cât și în limba engleză,
care l-au făcut să plece de acasă și să vagabondeze
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)

trei zile, fără reper și care l-au îndemnat să fure din
acel magazin pentru a da banii unor cerșetori care se
aflau în colțul străzii. Afirmă că persoanele pe care
le-a întâlnit îi puteau citi gândurile și că organizații
secrete îl urmăresc pentru a-i fura secrete de serviciu.
Internarea din 2018, la 26 de ani, a fost făcută tot în
regim de urgență, adus de soție, pe care spunea că o
urăște și care a constatat că înainte cu o zi a venit de
la serviciu, s-a închis în cameră, de unde nu a ieșit 24
de ore, și care a constatat că atât în mașină, cât și în
casă se afla un număr mare de dosare cu documente
de la locul de muncă. Soția afirma că vorbește singur și
în camera în care s-a închis avea ascunse două cuțite.
Nu dormea de aproximativ o săptămână, soția susține
că de aproximativ 8 luni și-a întrerupt tratamentul.
Între cele trei internări la psihiatrie, pacientul a
urmat tratament antipsihotic și anticonvulsivant,
o perioadă scurtă, abandonând tratamentul și as-
cunzând acest lucru familiei, aceasta relatând că
înaintea fiecărei internări la psihiatrie pacientul era
foarte stresat atât legat de studii, cât și de activitatea
profesională.
La internare, pacientul este agitat psihomotor, co-
laborează cu dificultate, refuză să rămână internat,
afirmă: „Vreau să mă lăsați în pace, să dorm. Nu mai
știu când am plecat de acasă, pentru că nu mă puteam
opune dorinței de a părăsi casa aceea. Nu am spus la
nimeni și m-am ascuns și de soția mea. Mi-am făcut
bagajele pe ascuns, parcă o forță din exterior m-a
determinat să îmi îndes hainele într-o geantă. Forța
îmi vorbește și îmi spune să mă duc să omor pe cineva
și să distrug lumea asta. Vocea îmi vorbește în limba
română și în limba engleză și îmi spune să merg la o
biserică, să îi dau foc și să mă arunc și eu în foc. Voi
toți știți ce gândesc și vă distrați pe seama mea. Știți
că mașinile alea negre de afară vor să îmi fure secre-
tele de la serviciu din minte și nu faceți nimic. Voi mă
faceți să mă mișc și să fac tot ce fac și nevastă-mea e
de partea voastră, de asta o urăsc”.
Pacientul simte că iese din corpul său și se privește
din exterior, are senzația că ceea ce se întâmplă îi
este cunoscut și s-a întâmplat deja. Afirmă că soția
contribuie la ceea ce i se întâmplă rău și că o urăște,
prezintă un comportament bizar, râde nemotivat,
se enervează și devine agresiv verbal cu personalul
medical când acesta încearcă să realizeze anam-
neza și să îi monitorizeze funcțiile vitale. Prezintă
vestimentație murdară, dezordonată, plină de noroi
și îi lipsește un pantof.
Examen somatic
Stare generală bună, tegumente palide, uscate,
excoriații la nivelul membrelor inferioare, cica-
trice posttraumatică la nivelul feței anterioare a
antebrațului stâng, examenul obiectiv pe aparate și
sisteme relevă relații normale. TA = 145/90 mmHg,
AV = 87 b/min.
Examen psihiatric la 7 zile după internare
Mimică mobilă, contact vizual parțial susținut,
gestică neliniștită, bizarerism stereotipic
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
psihiatru
Ținută vestimentară: de spital, igienă corespun-
zătoare
Contact verbal: posibil, discurs eficient
Conștiința: clară, conștiința bolii absentă
Orientare: parțial orientat temporo-spațial, orientat
auto și allopsihic
Percepție: prag perceptiv ridicat, halucinații auditive
imperative și vizuale complexe
Atenție: hipoprosexie spontană
Memorie: ușoară hipomnezie de fixare, hipermnezie
de evocare axată pe tematică delirantă
Gândire: flux ideativ ușor încetinit, relativ coerent,
fenomene de automatism mintal, idei delirante de
influență, interpretare, urmărire și micromanice
Limbaj: relativ coerent
Intelect: normal
Afectivitate: iritabilitate, irascibilitate, toleranță
scăzută la frustrări, disforie, ambivalență afectivă
față de soție, modulare afectivă diminuată
Voință și activitate voluntară: hipobulie, neliniște
psihomotorie, comportament delirant-halucinator,
automatism ambulator
Viața instinctuală: scăderea instinctului de auto-
conservare
Ritm nictemeral: insomnii mixte
Personalitate: modificată în contextul bolii
Explorări paraclinice
Examen de laborator: nu indică modificări pa-
tologice
EKG: traseu normal, AV = 85 b/min
EEG: Traseu EEG normovoltat. Ritm de fond alfa
localizat posterior, modulat în fusuri, blocat la des-
chiderea ochilor, fără asimetrie interemisferică. Spon-
tan, se evidențiază apariția sporadică a unor vârfuri
și unde ascuțite, moderat hipervoltate, prezente în
derivațiile temporale bilateral. Hiperpneea determină
o încetinire difuză a traseului cu apariția undelor lente
și ascuțite, hipervoltate, generalizate, mai exprimate
temporal drept; anomaliile persistă cu amplitudine
redusă și după încetarea hiperpneei.
Probe toxicologice: negative
Examen psihologic: QI 120, la proba Raven; cu scă-
derea eficacității funcțiilor cognitive; testul Szondi:
trecerea realului spre ireal, reflexul morții; personali-
tate dizarmonic structurată, predominant introvertă,
tendințe schizoide și paranoide, depresie, instabilitate
emoțională, impulsivitate.
Examenul psihologic nu oferă date legate de perso-
nalitate, cogniție, afectivitate.
Examen neurologic. Dg: Epilepsie focală de lob
temporal mezial drept
RMN: Fără modificări patologice
Diagnostic pozitiv
Pe baza anamnezei, a examenului psihiatric și a
examinărilor paraclinice (EEG, examen psihologic) s-a
stabilit diagnosticul de: tulburare psihotică datorată
unei condiții medicale generale; epilepsie focală de lob
temporal mezial drept. Diagnosticul este susținut de
documentarea certă a epilepsiei focale de lob temporal
25
studiu de caz
mezial stâng și de tabloul psihotic, în strânsă legătură
cu crizele epileptice. Toate internările precedente la
psihiatrie s-au efectuat în regim de urgență, postcritic.
Conform ICD-10: tulburare delirantă organică schi-
zofrenia-like
nn Existența unei etiologii organice certe
nn Idei delirante persistente sau recurente (idei de-
lirante de influență, urmărire și micromaniace)
nn Halucinații (auditive imperative și vizuale complexe)
nn Tulburări de gândire (automatism mintal, citirea
gândurilor)(6)
nn Conștiința bolii prezentă.
Conform DSM IV TR: Tulburare psihotică datorată
unei condiții medicale generale (datorată epilepsiei
focale de lob temporal mezial drept)
nn Halucinații sau idei delirante
nn Din istoric, examene somatice și de laborator se
evidențiază faptul că tulburarea este consecința
unei condiții medicale
nn Perturbarea nu se explică mai bine de altă tulbu-
rare mintală (7).
De specificat: cu idei delirante; cu halucinații.
Diagnosticul pe axe
Axa I: tulburare psihotică datorată unei condiții
medicale generale (epilepsie focală de lob temporal
mezial drept)
Axa II: -
Axa III: Epilepsie focală de lob temporal mezial drept
Axa IV: Relații dizarmonice cu familia, probleme
medico-legale
Axa V: GAF 50
Diagnostic diferențial
nn tulburările psihotice din spectrul schizofreniei: se
exclud prin evoluția bolii fără declin funcțional sem-
nificativ, absența simptomelor negative, prezervarea
afectivității, episoade psihotice rapid responsive la
tratament antipsihotic și antiepileptic;
nn fugă amnestică și disociație: se exclud prin existența
certificată prin EEG a epilepsiei;
nn tulburări factice și simulare: excluse prin diagnosticul
cert de epilepsie;
nn tulburarea de personalitate epileptoidă și tulburările
de comportament în epilepsie: existența simptomelor
psihotice care certifică diagnosticul. Actele medico-
legale sunt aparent legate de ictus;
nn manifestările psihice asociate epilepsiei de lob temporal
drept (manifestări halucinatorii, anxietate, fenome-
ne de deja-vu, jamais-vu, disociere, derealizare) sunt
excluse prin examinarea EEG și prin datele obținute
heteroanamnestic referitor la crizele suferite de pacient.
Tratament
Obiectivele terapeutice
Profilaxia crizelor și tratamentul medicamentos
se fac prin susținerea unui stil de viață echilibrat,
cu evitarea situațiilor conflictuale, a stresului fizic
și psihic, igiena somnului, evitarea consumului de
substanțe neuroexcitante și administrarea corectă a
tratamentului neurologic în ambulatoriu, controlul
26
crizelor, psihoterapie suportivă, prevenirea și com-
baterea tulburărilor psihice și neurologice.
Tratament medicamentos
Tratament antipsihotic de faza acută: Risperidonă
sol. 0-0-6 ml/zi; Levomepromazin 25 mg 1/2-1/2-1;
Gerodorm 40 mg 0-0-1; asociat cu tratament anticon-
vulsivant: Levetiracetam 500 mg 1 ½-0-1 ½.
Tratamentul anticonvulsivant trebuie să țină cont
de forma electroclinică a crizei, de efectele secundare
și de caracterul individual, toleranța pacientului.
De asemenea, sunt importante conștientizarea posi-
bilelor interacțiuni medicamentoase între psihotrope și
antiepileptice și alegerea medicației în funcție de acești
factori. Antiepilepticele cresc metabolizarea psihotrope-
lor, scăzând astfel efectul terapeutic al acestora, iar sista-
rea antiepilepticelor poate precipita creșterea nivelului
plasmatic al psihotropelor. Inițierea tratamentului cu
medicație psihotropă determină inhibarea competitivă a
metabolismului antiepilepticului, cu creșterea nivelului
anticonvulsivant și a efectelor toxice.
Dacă tratamentul de întreținere neurologic și psi-
hiatric în contextul unei bune complianțe are efectul
scontat, pe termen lung se încearcă scăderea dozelor
de antipsihotic în funcție de răspunsul terapeutic și
menținerea unei doze minime de anticonvulsivant
care să cupeze crizele temporale.
Tot ca parte a tratamentului de întreținere se reco-
mandă la externarea din serviciul psihiatric o inter-
nare în clinica de neurologie pentru monitorizarea
EEG pe o perioadă mai lungă și evaluarea statusului
neurologic și a tratamentului antiepileptic.
Psihoterapia presupune măsuri de suport, de creștere
a complianței la tratament și terapie familială.
Măsurile socio-igieno-dietetice și de adaptare so-
cioprofesională implică bolnavul și familia acestuia
prin evitarea toxicelor, a eforturilor fizice și psihice
mari, evitarea privărilor de somn, orientare profesi-
onală și suport familial.
De asemenea, se pot asocia terapii complementare,
precum ergoterapie și terapie prin teatru(8,9).
Evoluția bolii
Este strâns legată de colaborarea pacientului cu
echipa multidisciplinară formată din psihiatru, ne-
urolog și psiholog.
Pe termen scurt, evoluția bolii este favorabilă; sub
tratament, crizele epileptice și tulburările psihice
pot fi controlate.
Pe termen lung, prognosticul este defavorabil, din
cauza lipsei de complianță la tratament, a prezenței
manifestărilor neurologice și tulburărilor psihice și
a implicațiilor medico-legale.
În aceste circumstanțe, evoluția bolii este înde-
lungată, controlul crizelor și al tulburărilor psihice
realizându-se cu dificultate, deoarece complianța la
tratament a pacientului este redusă.
Prognosticul bolii
Factori de prognostic pozitiv: suport sociofamilial,
lipsa afectării cognitive și afective semnificative,
funcționalitatea socioprofesională adecvată;
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)

Factori de prognostic negativ: debutul afecțiunii
neurologice în adolescență, crize epileptice necon-
trolate terapeutic, lipsa complianței la tratamentul
medicamentos, lipsa conștientizării consecințelor
comportamentale și a gravității acestora, implicațiile
medico-legale.
Discuție și particularitatea cazului
Din cauza complianței reduse la tratament, paci-
entul sistând tratamentul după fiecare episod neu-
rologic sau psihiatric la maxim 6 luni, se încearcă
îmbunătățirea complianței terapeutice. Acest lucru se
poate efectua prin consiliere, psihoterapie și minima-
lizarea efectelor adverse ale terapiei, fie neurologice,
fie psihiatrice. În faza de întreținere a tratamentului
farmacologic, dacă răspunsul terapeutic este pozitiv,
se încearcă reducerea antipsihoticului până la doza
minimă eficientă la care simptomatologia psihotică
este absentă și de asemenea se stabilește o doză de
medicație anticonvulsivantă minimă care să asigure
controlul crizelor astfel încât se pot obține efecte
adverse minime la terapia medicamentoasă.
Deși în evoluția bolii au fost prezente și antecedente
penale pe fondul manifestărilor psihotice, pacientul
nu pare a realiza consecințele sistării tratamentului,
acest fapt ridicând discuții cu privire la capacitatea
de conștientizare a gravității bolii și a discernămân-
tului, luându-se în considerare și eventuala încadrare
a pacientului în Cod Penal 109.
Se ridică întrebarea dacă atenția trebuie îndreptată
spre afecțiunea neurologică sau cea psihiatrică, dat
fiind faptul că tulburările psihiatrice sunt ulterioare
afectării neurologice. Este bine cunoscut faptul că în
crizele „aware” din epilepsia lobului temporal, mani-
festările intracritice sunt de ordin psihiatric: anxieta-
te, halucinații auditive, vizuale, gustative, olfactive,
senzații de déjà-vu, jamais-vu, disforie, derealizare,
disociere, nervozitate, frică nemotivată, foarte ase-
mănătoare cu tabloul clinic al unei schizofrenii, astfel
punându-se problema a două afecțiuni coexistente,
lucru infirmat de susținerea diagnosticului(10).
1. Kanemoto K, Tadokoro Y, Oshima T. Psychotic illness in patients with epilepsy.
Bibliografie
Therapeutic advances in neurological disorders. 2012; 5(6), 321–334.
2. Toone BK. The psychoses of epilepsy. Journal of Neurology, Neurosurgery &
Psychiatry. 2000; 69:1-3.
3. Clancy MJ, Clarke MC, Connor DJ, Cannon M, Cotter DR. The prevalence of
psychosis in epilepsy; a systematic review and meta-analysis. BMC Psychiatry.
2014; 14:75.
4. Andres MK. Psychosis of Epilepsy: A Neurologist’s Perspective. Epilepsy &
Behavior. 2000; 1, 219-227.
5. Shukla G, Prasad AN. Natural history of temporal lobe epilepsy: antecedents
and progression. Epilepsy research and treatment. 2012; 195073.
6. World Health Organization. The ICD-10 classification of mental and behavioural
disorders: clinical description and diagnostic guidelines. Geneva, WHO, 1992.
7. American Psychiatric Association. Diagnostic and statistical manual of mental
disorders (4th ed., Text Revision). Washington, DC, 2000.
8. Curia G, Lucchi C, Vinet J, Gualtieri F, Marinelli C, Torsello A, Biagini G.
Pathophysiogenesis of mesial temporal lobe epilepsy: is prevention of damage
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
psihiatru
O problemă de diagnostic diferențial este legată de
manifestările psihice ale epilepsiei focale de lob tem-
poral lateral drept (halucinații, anxietate, fenomene de
deja-vu, jamais-vu, disociere, derealizare), dar, în cazul
pacientului nostru, acesta a fost diagnosticat cu epilep-
sie focală de lob temporal mezial drept, al cărui tablou
clinic nu include manifestările menționate anterior(11,12).
Ca urmare a complianței reduse la tratament, ma-
nifestările psihice și neurologice episodice pot deveni
cvasipermanente, din cauza absenței tratamentului
adecvat. În cazul pacientului vizat se evidențiază
creșterea frecvenței și intensității automatismelor
motorii, a plecărilor intempestive și intensificarea
dromomaniei în ultimii ani. De asemenea, este de
remarcat menținerea capacității cognitiv-intelectu-
ale în contrast cu evoluția fluctuantă a bolii psihice
și neurologice.
Faptul că epilepsia a debutat în adolescență (o
internare în secția de neurologie pediatrică), cri-
zele nu sunt controlate terapeutic, va determina în
timp deteriorarea nu doar din cauza fenomenologiei
psihotice, ci mai ales a crizelor epileptice repetate.
În administrarea unui tratament adecvat psiho-
trop și antiepileptic, trebuie ținut cont de posibilele
interacțiuni medicamentoase care ar putea deter-
mina abandon terapeutic prematur. În special la
inițierea tratamentului psihotrop trebuie urmărită
interacțiunea psihotrop-antiepileptic (psihotropul
determina inhibarea competitivă a antiepilepticului),
având ca rezultat creșterea reacțiilor adverse și scăde-
rea complianței. Este necesară monitorizarea atentă
a pacienților epileptici cu risc crescut de tulburări
psihice. În aceste circumstanțe, evoluția bolii este
îndelungată, controlul crizelor și al tulburărilor psihice
realizându-se cu dificultate, deoarece complianța la
tratament a pacientului este redusă (13).
În momentul actual nu sunt clarificate elementele
specifice epilepsiei care determină apariția episoa-
delor psihotice și substraturile epilepsiei care pot
orienta evoluția episodului psihotic în legătură cu
epilepsia (14). n
antiepileptogenic?. Current medicinal chemistry. 2014; 21(6), 663–688.
9. Sachdev PS. Alternating and postictal psychoses: review and a unifying
hypothesis. Schizophrenia Bulletin. 2007; 33(4), 1029–1037.
10. Blair RD. Temporal lobe epilepsy semiology. Epilepsy research and treatment.
2012; 751510.
11. Morita S, Taniguchi G, Tamune H, Kumakura Y, Kondo S, Kasai K. A case of
interictal dysphoric disorder comorbid with interictal psychosis: Part of the
same spectrum or separate entities?. Epilepsy & Behavior Case Reports. 2018; 10,
Reclamă Psih 58(3)0106
102–105.
12. Beletsky V, Mirsattari SM. Epilepsy, mental health disorder, or both?. Epilepsy
research and treatment. 2012; 163731.
13. Horinouchi T, Oyanagi Y, Umemoto Y, Hosokawa Y, Honma H, Matsubara S.
A patient with epileptic psychosis who had rare acute episodic symptoms.
Epilepsy & Behavior Case Reports. 2014; 2, 133–135.
14. Qian W, Pengfei T, Guoming L. Schizophrenia-Like Psychosis of Epilepsy: From
Clinical Characters to Underlying Mechanisms. Neuropsychiatry. 2017; S(1), 10–15.
27
 ®

Biologic
Inovator
Eficient și sigur

Producător: EVER Neuro

PharmaGmbH, 4866 Unterach,
Austria. Notificare: INCDBA – IBA:
AA 4414/2011. Deținător Notificare:
EVER Neuro Pharma GmbH,
Reprezentanța pentru România,
Cluj-Napoca, str. Neagră nr. 7
23rd World Congress of Social Psychiatry
“Mental health prevention
needs a paradigm shift. The
most important is increased
awareness about the causes,
consequences and management
of mental illnesses”
Interview with prof. dr. Roy Abraham Kallivayalil –
President of the World Association of Social Psychiatry
Doina Cozman: What are the challenges of the
concept of social psychiatry in the context of perso-
nalized medicine?
Roy Kallivayalil: The concept of social psychiatry has
always faced innumerable challenges. So, this is nothing
new. Personalized medicine follows the theory, everyone is
unique, and believes that by analyzing information about
genomes, certain patterns can be identified which will help
to identify risks, detect illness earlier and determine the
best possible interventions. They profess to target therapies
towards the best outcome in disease management. We
welcome advances in all branches of medicine, including
personalized medicine, but strongly assert that it cannot
provide all the answers in the care of persons with mental
illness or in helping their families. We know, a man is also a
product of his environment. This realization has made the
‘ bio-psycho-social’ model advocated by social psychiatry,
to make a triumphant comeback.
D.C.: Do you predict a major paradigm shift in
mental health prevention in the coming years? If so,
in what way?
30
R.K.: I agree that mental health prevention needs a
paradigm shift. The most important is increased aware-
ness about the causes, consequences and management of
mental illnesses. The biggest barrier before us is stigma.
We should overcome this through increased advocacy,
health education and training programs. Psychiatry
and mental health are totally neglected in medical
curriculum, in most countries of the world except in
the high‑income countries. Proper training of our young
doctors in psychiatry during their medical studies is
absolutely essential in the promotion of mental health
and prevention of mental illness.
D.C.: Will globalization change – in all its aspects,
including the migration phenomenon – the way we
approach health?
R.K.: We have to accept globalization as a fact of life.
Migration is taking place all across the world. Mental
health problems are lesser and can be more easily
mitigated if migration has been one’s choice. It is the
opposite in the case of forced migration, when people
have to leave their place of living, their families and
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)

Prof. dr. Roy Abraham Kallivayalil is the vice-
principal, professor and the Head of the Psychiatry
Department of the Pushpagiri Institute of Medical
Sciences, Thiruvalla, Kerala, India. He is the general
secretary of the World Psychiatric Association, Gene-
va (2014-2020). He is also the president of the World
Association for Social Psychiatry, Paris (2016-2019),
and president of the National Alliance for Mental
Health, India.
their means of living. They face an uncertain future, and
the mental health consequences can be catastrophic.
We need to cultivate a humane attitude to migrants
while simultaneously searching for political solutions.
D.C.: How can psychiatrists contribute to managing
humanitarian crisis situations?
R.K.: Psychiatrists are duty bound to provide mental
health relief in humanitarian crisis. It will help people
to keep up their morale on the face the imminent grave
challenges before them. Psychiatrists must be part of
all medical relief teams for crisis management. Not
only should they provide immediate emotional support,
but they also need to do regular follow‑up to identify
conditions like PTSD, depression, anxiety, substance
use, adjustment disorders and others.
D.C.: What expectations do you have regarding the
hosting of the World Congress of Social Psychiatry
in Bucharest?
R.K.: We have very high expectations! Romania is the
birth country of WASP founder Joshua Bierer and this is
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
psihiatru
He was chairman at the WPA Preventive Psychiatry
Section (2011-2014), general secretary of the World
Association for Social Psychiatry (2010-2013), president
of the Indian Association for Social Psychiatry (2007-
2008 and 2010-2011), general secretary (2002-2006)
and president of Indian Psychiatric Society (2012-2013),
founder general secretary of the SAARC Psychiatric
Federation (2014-2016) and associate editor of the
Indian Journal of Psychiatry (2007-2011) and national
vice-president of the Indian Medical Association
(2016-2017). He was principal of the Ernakulam Medical
College, Kochi, India, and professor and the Head of
Psychiatry Department of the Thrissur and Kottayam
Government Medical Colleges. He was also chairman
board of examiners, member, board of studies and
member at the Faculty of Medicine of the Cochin
University of Science and Technology, and member
of the Senate of Mahatma Gandhi University. In 2007,
the Goverment of Kerala honored him with the “Best
Doctor Award”.
He is member of the editorial board of World Psychi-
atry (the journal with the highest impact factor) and
of the International Journal of Person Centered Medici-
ne, international advisor of the Japanese Society of
Psychiatry and Neurology (2017-2019) and International
Distinguished Fellow of American Psychiatric Associ-
ation since 2013. He has more than 50 publications in
peer reviewed scientific journals and he has edited the
book “Suicide Prevention – A Handbook for Community
Gatekeepers”. Also, he received from the President of
India the World Federation of Mental Health (WFMH)
Award for Meritorious Services to the cause of mental
health in 2017.
one important reason why we have chosen Bucharest as
the venue among the various applicants for the congress.
We had a huge attendance of 1,100 delegates at the last
World Congress at New Delhi in 2016 and our intention
is even to surpass this. We are happy that the Romanian
Association of Psychiatry led by prof. Doina Cozman
and the Romanian Social Psychiatry Association led by
prof. Alexandru Paziuc are working hand in hand. They
are helped by the WASP EC and our past president, prof.
Eliot Sorel, who was born in Romania. We are happy
about this coordinated work by all those interested in
social psychiatry, ably supported by the PCO Paloma
led by Alina and Theo. Our member societies all over the
world have also evinced keen interest. All these, abode
very well for the congress! Let me wish grand success
for the WASP Bucharest 2019 Congress and extend my
congratulations to all, especially in Romania, for their
hard and committed work!
Interview by prof. univ. dr. Doina Cozman,
editor-in-chief Psihiatru.ro
31
23rd World Congress of Social Psychiatry

„Access to care, inclusive of mental

health care is a human right“
Doina Cozman: You are one of the international lead-
ers who promote total health and the implementation of
psychiatry in a social context. Which are, in your opinion,
the main social determinants that influence the onset and
evolution of psychiatric disorders?
Eliot Sorel: It is my pleasure to be back in Romania
and to co-chair the scientific committee of the 23rd World
Congress of Social Psychiatry that will take place in
Bucharest, in 25-28 October 2019.
The World Health Organization defines health as a state
of complete physical, mental, and social well-being, not
merely the absence of disease or infirmity. Both health
and illness are influenced by multiple determinants,
genetic, biologic, social, psychologic, environmental,
nutritional, as well as by the state of physical activity.
Adverse childhood experiences, largely of a social nature,
play a particularly vexing and catalytic role in the genesis
of non-communicable disease, such as cardiovascular
diseases, depression, anxiety and diabetes.
D.C.: Health for all and access to health care for all
categories of people represent your statement of belief.
Why is that?
E.S.: According to World Bank, 50% of the world’s popula-
tion have no access to care. We believe that access to care,
including mental health care, is a human right. We have
introduced such an action paper in the American Psychiat-
ric Association (APA) – “Access to care”. It is now the policy
of the APA. The lack of access to care is not detrimental
only to individuals’ but also to the countries’ economies.
We have documented this perspective through the study
published in 2014 at the Organization for Economic Coop-
eration and Development (OECD), “Making Mental Health
Count”. At that time, the impact of not attending to mental
health and social factors resulted in a $2.4 trillion impact
on OECD countries economies.
D.C.: What are your expectations regarding the Bucharest
WASP Congress?
E.S.: The Social Determinants of Health/Mental Health
and Access to Care Congress, taking place in Bucharest,
Romania, is an innovative congress that will address ar-
eas of health that have been insufficiently attended to in
health/mental health research, training, services, health
systems, and health policies. There will be plenary ses-
sions, symposia, free papers presentations, as well as two
tracks designated for our younger colleagues. An enormous
social, economic and health threats at the near horizon
is climate deterioration/change. Mindful of this extraor-
dinary challenge, Professor Norman Sartorius and I will
lead a masterclass with a focus on Climate deterioration
and global violence: Can Social Psychiatry help ?
Together with Professors Roy Abraham Kallivayalil
and Debasish Basu, we will be ceremonially launching,
at our congress, the volume 1, number 1, of the World
Social Psychiatry Journal. We hope that our congress and
our new journal will be a force for innovative collabo-
rations and integration between primary care, mental
health and public health, enhancing health promotion,
protection, illness prevention, and access to care towards
achieving individuals’ and populations’ Total Health for
All in the 21st century.
Interview by prof. univ. dr. Doina Cozman,
editor-in-chief Psihiatru.ro

Eliot Sorel (MD) co-chairs the scientific committee of the 23rd World Congress of Social
Psychiatry, in October 2019 (www.wasp2019bucharest.org).
Eliot Sorel is an innovative global health leader, educator, health systems performance expert,
and a practicing physician. Dr. Sorel has served as a subject matter expert on World Health Or-
ganization (WHO), World Bank Group (WBG), and the Organization for Economic Cooperation &
Development (OECD) projects. At the George Washington University, in Washington, DC, Dr. Sorel
is the lead physician, teaching global mental health in the Milken Institute School of Public Health.
He is clinical professor of global health, health policy & management and of psychiatry & behavioral
sciences. He chairs the Access to Care Committee of the American Psychiatric Association (APA).
Dr. Sorel initiated and led the clinical public health research project on depression and co-
morbidity in primary care in China, India, Iran and Romania, published in the International Medical Journal. In June 2018,
he was the President of the 1st International Perinatal Total Health Congress. One of seven books published by Dr. Sorel
is 21st Century Global Mental Health. His most recent publication is Translating Scientific Evidence into Global Health Policy.
Dr. Sorel was honored with Doctor Honoris Causa by “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy and by the
Politehnica University of Bucharest, Romania, in October 2009 and in June 2014, respectively. He was honored with the
Mental Health Champion Award at the Universal Health and Mental Health for All Congress in Malta, on December 12, 2018.
The President of Romania decorated Dr. Sorel with the Order of the Star of Romania, Commander rank, in January
2004. The Government of Romania honored Dr. Sorel with the Excellence Prize, at the Romanian Embassy, in Washington,
on October 17, 2018.

32 Anul XV • Nr. 58 (3/2019)

 psihiatru

Romanian Association of
Psychiatry and Psychotherapy.
Mental Health for All
The Romanian Association of Psychiatry and Psy-
chotherapy (ARPP) is the national professional as-
sociation of psychiatrist from Romania. ARPP was
born in 1990, with the main objective to support
the specific activities from the field of psychiatry
and mental health in Romania. ARPP is affiliated to
international organizations, such as WPA and EPA.
ARPP endeavored to create legislative regulations
that corresponded to the Romanian population needs
regarding mental health, not neglecting the desid-
eratum of respecting the dignity of those suffering
from psychiatric disorders. Thus, an ARRP working
group elaborated the Mental Health Law, which was
approved as Law 487, in 2002.
with the participation of prestigious national and
international key speakers.
The Romanian Association of Psychiatry and Psy-
chotherapy is present in our society through the
relation with state institutions and with mass me-
dia. Our association reacts by statements and press
conferences regarding litigious events which took
place in psychiatric institutions or in cases of crimes
committed by people with psychiatric disorders.
Through these actions, ARPP is an active factor in
fighting social stigma faced by people with mental
disorders. Furthermore, our organization enables the
access to psychiatric or non-psychiatric health care
of all social categories.

The ARPP objectives are strongly correlated to the
goals of European Pact of Mental Health and Wellbe-
ing, launched in 2008 by the European Commission.
Taking into account the priority action field for 2019
of this pact – namely, area regarding actions related to
prevention of suicide and depression –, ARRP initiated
a POCU project in order to train 900 professionists
(psychiatrists, nurses, clinical psychologists) from
the Romanian mental health field.
ARPP guides itself according to WHO slogan: “There
is no health without mental health”. As a result, the
association supports the research in psychiatry, psy-
chotherapy and in related scientific areas, organizing
conferences and symposia each year, as well as the
National Congress of Psychiatry, every three years,
ARPP together with the Romanian Association
of Social Psychiatry (APSRo) militate for the devel-
opment of the community psychiatry network, for
the social and professional inclusion of people with
mental disorders, for preventing drug consumption
in young persons and, last but not least, for training
the staff from psychiatric institutions into the field
of social psychiatry.
It is a privilege for the Romanian Association of
Psychiatry and Psychotherapy to be partner to the
organization, this year, of the 23rd WASP Congress,
in Bucharest (25-28 of October), with Prof. Dr. Doina
Cozman, president-elect of ARPP, as a representative
in the organizing committee.

Doina Cozman (MD, PhD) is professor of clinical psychology at the “Iuliu Haţieganu”
University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania. She founded the first non-
governmental organization of suicidology and the first crisis line in Romania – The Anti-
Suicide Green Line (Telefonul Verde Antisuicid). She had been for many years the national
representative of Romania in the International Association for the Study of Pain (IASP).
She was awarded in 2011 with the Kraepelin-Alzheimer Medal from the “Ludwig Maximil-
ians” University of Munich as recognition for her merits in the research of suicidology.
Professor Cozman has a rich publishing activity in different languages (Romanian,
French and English), being author and co-author of monographs focused on suicidal be-
havior and mental health, such as: Suicide Prevention in Romania (in D. Wasserman and
C. Wasserman (ed.), Oxford Textbook of Suicidology and Suicide Prevention); Suicidology (Lambert Academic
Publishing); Medical Psychology (Ed. Polirom) etc. She also published more than 70 articles cited in international
prestigious journals (Lancet, 2015; Lancet Psychiatry, 2016). She is the CEO of Romanian Alliance for Suicide Pre-
vention and President-Elect of the Romanian Association of Psychiatry and Psychotherapy.

Anul XV • Nr. 58 (3/2019)

33
 23rd World Congress of Social Psychiatry
Asociaţia de Psihiatrie Socială din România
Romanian Association of Social Psychiatry
Asociaţia de Psihiatrie Socială din România (APSRo) a luat fiinţă
în anul 2005, cu scopul de a promova şi implementa în România
proiecte pentru susţinerea asistenţei psihiatrice comunitare
a persoanelor cu probleme de sănătate mintală și de a sprijini
incluziunea socială a acestora.
Istoria psihiatriei sociale în România arată că au existat iniţiative de
promovare a psihiatriei sociale şi comunitare şi înainte de anul 2005,
menționându-i ca înaintași pe profesorul Mircea Lăzărescu, profesorul
Aurel Romilă și pe regretatul profesor Petre Brânzei.
Obiectivul principal al APSRo constă în identificarea factorilor
sociali în determinismul bolilor psihice, alături de identificarea fac-
torilor biologici şi psihologici, schimbarea opticii societăţii asupra
conceptului de boală mintală, stimularea reintegrării în societate şi
familie, a recuperării psihice şi ajutorării persoanelor cu probleme de
sănătate mintală şi stimularea adoptării legislației menite să asigure
integrarea socială a acestora.
Asociația de Psihiatrie Socială din România este afiliată la Asociația
Mondială de Psihiatrie Socială (WASP), participând cu lucrări la con-
gresele organizate la Kobe, Praga, Marakesh, Lisabona, Cairo şi Londra.
Un moment important pentru asociație a fost organizarea Congresului
Internațional de la Gura Humorului, din 2009, care s-a remarcat printr-o
participare numeroasă națională și internațională.
Începând cu anul 2011, APSRo a organizat constant şcoli de vară
şi conferinţe la Câmpulung Moldovenesc, învitând medici specialişti
psihiatri, rezidenţi în psihiatrie, psihologi, asistenţi sociali şi medici de
familie. Temele prioritare s-au axat pe: lanțul integrat al îngrijirilor de
sănătate mintală din spital către comunitate; optimizarea serviciilor
de asistenţă psihiatrică comunitară şi de suport social; modele de recu-
perare şi reabilitare psihosocială prin echipa terapeutică comunitară;
problematica medico-legală din asistenţa psihiatrică comunitară;
principii etice în reabilitarea psihosocială; integrarea îngrijirilor de
medicină primară în cele de sănătate mintală şi publică; rolul benefi-
ciarilor şi al familiilor acestora în dezvoltarea serviciilor de psihiatrie
comunitară; rolul incluziunii sociale a persoanelor cu probleme de
sănătate mintală; activități anti-stigma.
În memoria fondatorului psihiatriei sociale și al Organizației Mondiale
de Psihiatrie Socială, Joshua Bierer (născut pe meleagurile Bucovinei,
la Rădăuți), în anul 2014 s-a organizat „Săptămâna Joshua Bierer”, în
cadrul Şcolii de vară Câmpulung (ediția a doua). Cu această ocazie s-a
lansat un videoclip, prezentat și la Londra, cu prilejul aniversării a 50
de ani de la înființarea WASP.
Astfel, Asociația de Psihiatrie Socială din România contribuie la
creşterea numărului profesioniştilor instruiţi în domeniul psihiatriei
sociale şi comunitare şi, implicit, la creşterea şi diversificarea ofertei
de servicii de reabilitare psihosocială, oferind modele de bune practici
la nivel naţional.
Eforturile depuse până în prezent de asociaţie au fost apreciate la
nivelul asociației mondiale, astfel că APSRo are onoarea de a fi gazda
celui de-al 23-lea Congres Mondial al WASP, la Bucureşti, între 25 şi
28 octombrie 2019. În tot acest demers de organizare a congresului
mondial, subliniem implicarea deosebită a prof. dr. Roy Kallivayalil
(preşedinte al WASP), a prof. dr. Eliot Sorel şi a prof. dr. Doina Cozman
(preşedinte al ARPP). Ne dorim ca acest eveniment științific de pe
meleagurile României să contribuie la evidențierea rolului psihiatriei
sociale într-o lume a păcii, echilibrului şi armoniei.
34
Dr. Alexandru
Paziuc www.apsro.ro
The Romanian Association of Social Psychiatry (APSRo) was created
in 2005, with the purpose of promoting and implementing projects
for sustaining community psychiatric assistance in Romania, and
to support the social inclusion of people with psychiatric disorders.
The history of social psychiatry in Romania reveals that existence
of such initiatives of promoting social and community psychiatry
even before 2005, mentioning here as ancestors the professor
Mircea Lăzărescu, the professor Aurel Romilă, and the lamented
professor Petre Brânzei.
The main objective of APSRo consists in identifying social factors
in the determinism of psychiatric disorders, along with identifying
biological and psychological factors, changing the society perspec-
tive on the concept of mental illness, stimulating social and familial
reintegration, the psychic recovery and support of people with
mental disorders and, last but not least, stimulating the adopting
of a legislation that assures the social integration of people with
psychiatric disorders.
The Romanian Association of Social Psychiatry is affiliated to
the World Association of Social Psychiatry (WASP), participating
with works at congresses organized in Kobe, Prague, Marrakech,
Lisbon, Cairo and London. An important moment for our associa-
tion was the organization of the International Congress from Gura
Humorului, in 2009, which stood out by a numerous national and
international attendance
Beginning with 2011, ASPRO has constantly organized summer
schools and conferences in Câmpulung Moldovenesc, inviting
psychiatrists, residents in psychiatry, psychologists, social work-
ers and family doctors. The priority issues were focused on: the
integrated line of mental healthcare from hospital to community;
the optimization of community psychiatric health services; models
of recovery and psychosocial rehabilitation with the help of com-
munity therapeutic team; the medico-legal issue from the com-
munity psychiatric assistance; ethical principles in psychosocial
rehabilitation; the integration of primary medical healthcare with
mental and public healthcare; the role of social inclusion of people
suffering from psychiatric disorders; anti-stigma activities.
In memory of the founder of social psychiatry and of the World
Association of Social Psychiatry, Joshua Bierer (born in Bucovina,
at Rădăuţi), in 2014 it was organized “The Joshua Bierer Week”, at
the Câmpulung Summer School (the second edition). With this
occasion, a video clip was released, also presented in London, at
the 50th anniversary of the WASP founding.
Thus, the Romanian Association of Social Psychiatry contributes
to the increase of the specialists number in the field of social and
community psychiatry and, implicitly, to the increase and diversifi-
cation of the services offer of psychosocial rehabilitation, providing
models of good practice at the national level.
The efforts made so far by our association were appreciated at world
association level, therefore APSRo has the honor of hosting the 23rd
WASP World Congress, at Bucharest, between 25 and 28 of October,
2019. In this endeavor of organizing the world congress, we underline the
remarkable involvement of Prof. Dr. Roy Kallivayalil (WASP president),
of Prof. Dr. Eliot Sorel, and of Prof. Dr. Doina Cozman (ARPP president).
We wish that this scientific event from our country outline the role of
social psychiatry in a world of peace, equilibrium and harmony. n
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
 23 WORLD CONGRESS
rd

OF SOCIAL PSYCHIATRY
THE SOCIAL DETERMINANTS OF HEALTH/
MENTAL HEALTH AND ACCESS TO CARE
...................................
25-28 October 2019
Crowne Plaza Hotel / Bucharest, Romania
Reclamă Psih 58(3)0107

www.wasp2019bucharest.org
 cercetare
Internet addiction test in
foreign students from Romania
Dana-Cristina Abstract
Herța1,2,
Amin Muhammad1, The problematic internet usage in academic youth is
increassingly relevant for overall health and functioning,
Bogdan Nemeș1,2, yet little studied and poorly defined to this date.
Horia George Aim. To investigate the associations between the
Coman1,2 level of internet usage and self-reported well-being,
1. „Iuliu Hațieganu„ University of and also the association between the level of internet
Medicine and Pharmacy, usage and demographic parameters (age, gender,
Cluj‑Napoca, Romania
faculty, year of study, relationship status, country of
2. Romanian Alliance for Suicide permanent residence) in foreign medical students.
Prevention
Materials and method. In May 2019, 110 foreign students
Corresponding author: from the French and English section of medicine and
Lecturer, Dana‑Cristina Herța
E-mail: dherta@umfcluj.ro dentistry faculties, from the “Iuliu Hațieganu” University of
Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, signed the consent
and filled in a self-reported questionnaire including
demographic data, Internet Addiction Test, World Health
Organization well-being questionnaire (WHO-5).
Results. The higher levels of internet usage in medical
university foreign students were associated with lower
levels of self-reported well-being. The level of internet usage
was significantly lower in students from EU and associated
countries than in those from non-EU countries. The second
year students reported the highest levels of internet usage,
while those in years 4 and 5 reported the lowest levels. Men
reported higher levels of internet usage than women.
Discussion and conclusions. Further assessments, such as
the type of internet activities of male and female students,
cutoffs for problematic internet usage, cultural issues,
perceived stress and coping mechanisms in relationship with
internet usage level, can give us a better understanding of
internet usage and of its health impact in academic youth.
Keywords: medical students, internet usage, well-being,
Internet Addiction Test
Recieved:
12.08.2019 Testarea dependenței de internet la studenții străini din România
Accepted: Suggested citation for this article: Herța DC, Muhammad A, Nemeș B, Coman HG. Internet addiction test in foreign students from Romania.
02.09.2019 Psihiatru.ro. 2019;58(3):36-39.
Introduction
Internet usage and its biological, psychological and social
impact on overall health and well‑being is an increasingly
relevant yet poorly addressed topic in systematic research
to date(1). Current behavioural addiction studies and revi-
sions of classifications of mental disorders take strides
to develop measures of internet usage, clear definitions
of problematic internet usage and internet addiction(2-6)
and to gather scientific evidence for internet addiction
as potential diagnostic category within the newly coined
behavioural addictions field(4-10).
Studies on the biological effects of internet addiction
have shown physical symptoms due to sleep deprivation
induced by internet addiction(11), modification of reward,
sensory-motor coordination and impulse control in pro-
longed internet gaming(12), changes in the volumetric size
of the ventral striatum of the brain, and the similarity of
36
Rezumat
Utilizarea maladaptativă a internetului la studenți
influențează sănătatea și funcționarea generală a acestui
grup populațional, însă problema este insuficient cercetată și
definită în prezent.
Scop: Evaluarea ascocierii dintre nivelul de utilizare a
internetului și următorii parametri: bunăstarea autoevaluată,
factori demografici (vârstă, sex, facultate, an de studiu,
statut marital, țara de origine) la studenți străini.
Material și metodă: 110 studenți străini la liniile engleză
și franceză din Facultatea de Medicină și Medicină Dentară,
Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu“ Cluj -
Napoca au consimțit să participe la cercetare și au completat
un chestionar de autoevaluare incluzând date demografice,
Testul de Dependență de Internet, Chestionarul de Bunăstare
percepută WHO - 5.
Rezultate: Nivelul crescut de utilizare a internetului la
studenți străini mediciniști și dentiști s-a asociat cu un
nivel scăzut de bunăstare percepută. Nivelul de utilizare a
internetului a fost semnificativ mai scăzut la participanții
din țări UE și asociate economic în comparație cu cei din țări
non-UE. Studenții în anul 2 au raportat nivelul cel mai ridicat
de utilizare a internetului, iar cei din anii 4 și 5 - nivelul cel mai
scăzut. Bărbații au raportat un nivel mai ridicat de utilizare a
internetului decât femeile.
Concluzii: Cercetări viitoare legate de tipul activităților online
ale studenților de sex feminin și masculin, valoarea - prag
pentru nivel patologic de utilizare a internetului, contextul
cultural, relația dintre utilizarea internetului, stresul perceput
și mecanismele de coping vor clarifica relația dintre utilizarea
internetului și impactul asupra sănătății la studenți.
Cuvinte cheie: studenți la medicină, utilizarea internetului,
bunăstare, Testul de Dependență de Internet
dopamine release in drug abuse and video gaming ad-
diction(12).Studies on the psychological effects of internet
addiction have shown greater tendency of ADHD, depres-
sion, anxiety, symptoms of withdrawal, and difficulty
thinking(13,14).
Studies on the social effects of internet addiction have
shown social withdrawal, avoidance of household chores,
distancing of family members(10), conflict with parents(14),
and poor academic performance(15).
Study aim
The aim of this study is to investigate the associations
between the level of internet usage and self-reported
well-being, and also the association between the level
of internet usage and demographic parameters (age,
gender, faculty, year of study, relationship status, country
of permanent residence) in foreign medical students.
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
 psihiatru

Materials and method 60,00

Participants Student T- Test p=0,231
50,00
The current study included 110 students in the English

Internet Usage Level

40,00 35,88
and French sections from years 1 through 6 attending 31,86
general or dental medicine at the “Iuliu Haţieganu” 30,00
University of Medicine and Pharmacy from Cluj-Napoca, 20,00
Romania. Only students who signed the informed con- 10,00
sent participated in the study. Data was collected in the 0,00
period 1.05.2019 – 31.05.2019. Female Male
Assessment tools Gender
This study used three self-assessment questionnaires:
nn The Internet Addiction Test (IAT) (16,17) Figure 1. Comparative assessment of mean Internet
The IAT questionnaire used in the study is based Addiction Test scores in male and female participants
on Young’s latest model, and includes 20 questions.
The frequency of behaviours regarding internet use 60,00
included in the items is scored on a 1 (rarely) to 5 50,00
Student T- Test

Internet Usage Level

(always) Likert scale. 36,67
nn World Health Organization well-being questionnaire 40,00 32,91
(WHO-5)(18) 30,00
To assess the level of well-being of the students in the
20,00
sample we used the WHO (World Health Organization)
self-reported well-being questionnaire composed of 5 10,00
items. The well-being domain in each item is scored from 0,00
0 (poorest well-being) to 5 (highest well-being), providing Dental General
a total score between 0 and 25 points. Faculty
nn Demographics questionnaire
We collected demographic data of students such as Figure 2. Comparative assessment of mean Internet
age, gender, country of residence, relationship status, Addiction Test scores in participants from Medicine and
study year, and study faculty. Dental medicine
Statistical assessment
60,00
The data collected from participants were analyzed in One way ANOVA p=0,314
IBM SPSS version 24. One-sample Kolmogorov-Smirnov
test was used to assess the distribution of quantitative 50,00
continuous variables. Student t test or ANOVA was used
Internet Usage Level

to compare normally distributed variables, according to 39,00

40,00 37,35
35,50 34,73
the number of samples compared. Pearson’s and Spear-
man’s correlation were used, as appropriate, to assess 28,26 29,20
30,00
the association between variables.

Results 20,00
The study included 110 foreign students from English
and French sections of the “Iuliu Haţieganu” University 10,00
of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania, aged
from 19 to 36 (median age: 24 years old), 64% female. 0,00
89% of the sample studied medicine, and 11% studied Year 1 Year 2 Year 3 Year 4 Year 5 Year 6
dentistry. The distribution of the sample according to Study Year
study year was as follows: year 1: 6%; year 2: 10%; year 3:
18%; year 4: 21%; year 5: 18%; year 6: 27%. Figure 3. Comparative assessment of mean Internet
The participants’ countries of residence were catego- Addiction Test scores in participants, according to study
rized into EU and economically associated countries, year
and Non-EU, respectively, based on access to similar
social and economic opportunities of citizens from
countries in EU and those economically associated Discussion
with EU. 90% of the sample reported a EU or eco- The largest part of the study sample includes students
nomically associated citizenship; more specifically, from medicine. Only 11% of participants are dentistry
the most frequent citizenship reported was German, students. Regarding study year, 27% of students are in the
in 39% of the sample. sixth year. The largest part of the study sample have their
Regarding relationship status, 55% of the participants residence in EU countries or countries associated with
reported they were single, 42% – dating, and 3% – married. EU. Germany is the country of residence most frequently

Anul XV • Nr. 58 (3/2019)

37
cercetare

60,00 30
Student T-Test
* p=0,046 *r=-0,307
50,00 25
42,91 *p=0,001
Internet Usage Level

40,00

WHO Well-being
32,25 20
30,00
15
20,00
10,00 10
0,00 5
EU Non EU
Country of Permanent Residence (By Region) 0
0 20 40 60 80 100
Figure 4. Comparative assessment of mean Internet Internet Usage Level
Addiction Test scores in participants, according to region
of permanent residence Figure 6. The association between Internet addiction
level and self-reported well-being
70,00 One way ANOVA p=0,562 IAT scores (Pearson’s r = - .045, p = .642) and
WHO-5 well-being scores ( Pearson’s r = 0.160,
Internet Usage Level

60,00
50,00
40,00
33,15
30,00
20,00
10,00
0,00
Single
ng/in a Married between the two categories of students are statistically
onship
Figure 5. Comparative assessment of mean Internet
Addiction Test scores in participants, according to
marital status
reported by participants, with 39% of the sample. Most
participants in the study are females. More than half
of students interviewed reported that they were single.
This study shows that male students reported higher
levels of internet usage than female students, but the
differences in scores were not statistically or clinically
significant. Our study includes an academic, non-
clinical, young, culturally diverse and mostly female
sample. Another study on an adult non-academic
sample (62% men) with problematic internet usage
(PIU) showed that there was a significant difference
in levels of internet usage between genders(19). Another
study on an Indian population of engineering students
also reported significantly higher levels of problematic
internet usage in men compared with women(20).
Also, the study shows that participants in dentistry
reported higher levels of internet usage than students
in medicine, but the differences were not statistically
or clinically relevant.
Regarding the level of internet usage according to
study year, the students from the second year reported
the highest level of internet usage, and the students
from the fourth and fifth years reported the lowest
level of internet usage. Statistically, the differences
across the sample are not significant, but clinically
p = .095), respectively, were not associated with the age
43,67 of participants.
32,87
the differences between second year students and four
or five year students are relevant.
The study also shows that the level of internet usage
is significantly lower in students from EU countries
than in those from non-EU countries. The differences
Da
Rela
and clinically relevant. This suggests that further
Marital Status
studies are required, with a larger academic sample
that would allow an assessment according to country
of residence.
Regarding relationship status, the participants who
reported that they were married also reported higher
levels of internet usage than those who were single or
dating. The differences are clinically relevant, but not
statistically significant. Since the sample of married
students is small, further studies with a larger sample
are required in order to clarify the findings. To this
date, studies which address marital status in rela-
tionship with internet usage are scarce and focused
on adolescents and factors regarding their families
of origin, including marital status of parents, not of
participants(21).
The current study of a young adult academic sample
shows that the level of internet usage is not associated
with the age of the participants. This result contradicts
the data from another study of young persons aged 11-
18, which reports that the level of internet usage was
the highest among the 15-16-year-old age subgroup
and lowest in the 11-12-year-old age subgroup (22).
A relevant result of this study is the significant
negative association between the level of self-reported
well-being and the level of self-reported internet usage.
To this date, there are no other studies in regards with
the relationship between the level of internet usage
and well-being in medical students. The latest study
on this topic refers to internet usage and well-being
in adults from underprivileged communities(23). The

38 Anul XV • Nr. 58 (3/2019)

 psihiatru

most extensive current study of problematic internet The limitations of this study can be addressed in
usage in youth also focuses on well-being, but includes further studies with follow-up of participants, vali-
a European, highschool academic population, a dif- dation studies on the academic population (foreign
ferent assessment tool for internet usage and a more medical students) for the main instrument used and
extensive approach of risk behaviours(24). development of an appropriate diagnostic tool with
Another relevant result of this study is that the level reliable diagnostic cut-off scores.
of self-reported internet usage is significantly higher in A downside of the IAT test is that it does not assess
medical students from non-EU or associated countries, what the internet is being used for. The test assumes
compared with those from EU and associated ones. that all activities done on the internet may have the
To this date, there are no other comparative studies same impact on the health of the individual regardless
regarding internet usage and addiction in medical of the type of internet usage. Based on the evidence
students from EU and non-EU countries. of this study, further studies should also include a
qualitative assessment of types of internet usage in
Study strengths participants, level of perceived stress and types of
In this study, we decide to take a different look on coping mechanisms generally used, in order to have a
internet usage. Instead of using Young’s diagnostic better understanding of the impact of internet usage
cut-offs for internet addiction, we take a look at the on medical students and factors mediating this impact.
internet usage level in relationship with demograph-
ics and well-being. We find important and significant Conclusions
information on the negative association between Higher levels of internet usage in medical university
nn
internet addiction test scores and well-being scores. foreign students are associated with lower levels of
This shows that further prospective studies, including self-reported well-being.
a larger sample of students, are required and necessary The level of internet usage is significantly lower in
nn
for a better prevention of problematic internet usage students from EU and associated countries than in
and its negative consequences. those from non-EU countries.
The levels of internet usage differ in students ac-
nn
Study limitations cording to study year. Students in second year have
The most important limitation of the study is the the highest levels and those in years 4 and 5 have
cross-sectional design which does not allow prospective the lowest levels. Although the differences are not
assessment of the sample. Also, the sample includes statistically significant, they are clinically relevant.
students from both the English and French sections, Further assessments of internet usage cut-offs for
nn
and the study does not address the differences between internet addiction, type of internet activities of
them. Another limitation is the sample size. Also, we students, perceived stress and coping mechanisms
did not use Young’s cut-off scores for the Internet Ad- can give a better understanding of the role of gender,
diction Test due to the fact that the instrument is not relationship status, age and faculty in the level of
validated on the studied population. internet usage and its health impact. n

1. Internet Growth Statistics 1995 to 2019 - the Global Village Online [Internet]. 14. Lam L. Risk Factors of Internet Addiction and the Health Effect of Internet Addiction
References

Internetworldstats.com. 2019 [cited 25 June 2019]. Available from: https://www.
internetworldstats.com/emarketing.htm
2. Widyanto L, McMurran M. The psychometric properties of the internet addiction
test. Cyberpsychology and Behavior. 2004; 7(4):443–450.
3. Kraut R, Patterson M, Lundmark V, Kiesler S, Mukopadhyay T, Scherlis W. Internet
paradox: a social technology that reduces social involvement and psychological
well-being? American Psychologist. 1998; 53(9):1017–1031.
4. Maddux JF, Desmond DP. Addiction or dependence? Addiction. 2000; 95:661–665.
5. American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders. 3rd Revised edition. American Psychiatric Association; Washington, DC: 1987.
6. Potenza MN, Koran LM, Pallanti S. The relationship between impulse control
disorders and obsessive-compulsive disorder: A current understanding and future
research directions. Psychiatry Research. 2009; 170:22–31.
7. Potenza MN. Should addictive disorders include non-substance-related conditions?
on Adolescents: A Systematic Review of Longitudinal and Prospective Studies.
Current Psychiatry Reports. 2014; 16(11).
15. Kumar S, Kumar A, Badiyani B, Singh S, Gupta A, Ismail M. Relationship of Internet
Addiction with Depression and Academic Performance in Indian Dental Students.
Medicine and Pharmacy Reports. 2018; 91(3):300-306.
16. Young KS. Internet Addiction: The Emergence of a New Clinical Disorder.
CyberPsychology & Behavior. 1998 Jan; 1(3):237–244.
17. Faraci P, Craparo G, Messina R, Severino S. Internet Addiction Test (IAT): Which is the
Best Factorial Solution? Journal of Medical Internet Research. 2013; 15(10):e225.
18. Topp CW, Østergaard SD, Søndergaard S, Bech P. The WHO-5 Well-Being Index: a
systematic review of the literature. Psychother Psychosom. 2015; 84(3):167-76.
19. Upadhayay N, Guragain S. Internet use and its addiction level in medical students.
Advances in Medical Education and Practice. 2017; Volume 8; 641-647.
20. Anand N, Jain PA, Prabhu S, Thomas C, Bhat A, Prathyusha PV, Bhat SU, Young K,
Reclamă Psih 58(3)0104/0105

Addiction. 2006; 101(s1):142–151.
8. Petry NM. Should the scope of addictive behaviors be broadened to include
pathological gambling? Addiction. 2006; 101(s1):152–160.
9. American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders. Fifth Edition. American Psychiatric Association; Washington, DC: 2013.
10. Young K. Addictive use of the Internet: A case that breaks the stereotype. Psychol
Rep. 1996; 79:899–902.
11. An J, Sun Y, Wan Y, Chen J, Wang X, Tao F. Associations Between Problematic Internet
Use and Adolescents Physical and Psychological Symptoms. Journal of Addiction
Medicine. 2014; 8(4):282-287.
12. Weinstein A, Lejoyeux M. New developments on the neurobiological and
pharmaco-genetic mechanisms underlying internet and videogame addiction. The
American Journal on Addictions. 2015; 24(2):117-125.
13. Kitazawa M, Yoshimura M, Murata M, Sato-Fujimoto Y, Hitokoto H, Mimura M et al.
Associations between problematic Internet use and psychiatric symptoms among
university students in Japan. Psychiatry and Clinical Neurosciences. 2018; 72(7):531-539.
Cherian AV. Internet use patterns, internet addiction, and psychological distress
among engineering university students: A study from India. Indian J Psychol Med.
2018; 40:458-67.
21. Wu CST, Wong HT, Yu KF, Fok KW, Yeung SM, Lam CH, Liu KM. Parenting approaches,
family functionality, and internet addiction among Hong Kong adolescents. BMC
Pediatr. 2016; 16: 130.
22. Karacic S, Oreskovic S. Internet Addiction Through the Phase of Adolescence: A
Questionnaire Study. JMIR Ment Health. 2017 Apr-Jun; 4(2):e11.
23. Kearns A, Whitley E. Associations of internet access with social integration, wellbeing
and physical activity among adults in deprived communities: evidence from a
household survey. BMC Public Health. 2019; 19: 860.
24. Durkee T, Carli V, Floderus B, Wasserman C, Sarchiapone M, Apter A, Balazs JA,
Bobes J, Brunner R, Corcoran P, Cosman D, Haring C, Hoven CW, Kaess M, Kahn JP,
Nemes B, Postuvan V, Saiz PA, Värnik P, Wasserman D. Pathological Internet Use and
Risk-Behaviors among European Adolescents. Int J Environ Res Public Health. 2016
Mar; 13(3): 294.

Anul XV • Nr. 58 (3/2019)

39
 cercetare

Emilia-Cristina
Popescu1,
Doina Cozman2
1. Medic rezident psihiatrie,
Spitalul Clinic Județean de
Urgență, Cluj-Napoca, doctorand
la Disciplina Psihologie medicală,
Universitatea de Medicină și
Farmacie „Iuliu Hațieganu”,
Cluj-Napoca
2. Prof. univ. dr.la Universitatea
de Medicină și Farmacie „Iuliu
Hațieganu”, Cluj-Napoca
Autor corespondent:
Emilia-Cristina Popescu
E-mail: cristina.popescu04@gmail.com
Model de evaluare
a spiritualităţii și rezilienţei
în depresia majoră
Abstract
Depression is an important public health problem at the
moment. There are data that can influence the spiritual
spirit and resilience on major depression, can be studied
imposingly and to cope with a Romanian population.
The study will evaluate the spirituality, resilience, symptoms
and severity of depression and suicide risk on a sample of adult
patients diagnosed with major depression. The control group
will consist of participants without psychiatric background,
comparable as age and sex with the first group. Patients
will undergo a structured psychiatric interview (M.I.N.I. –
International Neuropsychiatric Interview), will complete a
demographic questionnaire and will assessed with a depression
scale, suicide risk scale, resilience and spirituality scale.
Spirituality and religiosity become an area of ​​interest for the
study of depression protective factors. The present paper
may propose to demonstrate the beneficial influence of the
spirituality on the symptoms of major depression and the
reduction of suicide risk in major depressive disorder. If the
study will find a statistically significant correlation between
spirituality and suicide risk reduction, it will emphasize the
importance of spirituality in the evolution of psychiatric
patients and it may change their approach and management.
Keywords: major depression, spirituality, resilience
Rezumat
La momentul actual, depresia este o importantă problemă
de sănătate publică. Existând puține date despre influența
spiritualității și rezilienței asupra depresiei majore, se impune
studierea acesteia și pe un eșantion din populația română.
Studiul va evalua spiritualitatea, reziliența, simptomele și
severitatea depresiei și riscul suicidar pe un eșantion de pacienți
adulți cu diagnostic de depresie majoră. Grupul-martor
va fi format din participanți fără antecedente psihiatrice,
comparabili ca vârstă și sex cu pacienții din primul grup.
Pacienții vor fi supuși unui interviu psihiatric structurat (M.I.N.I.
– International Neuropsychiatric Interview), vor completa un
chestionar demografic și li se vor aplica scale de evaluare a
depresiei, a riscului suicidar, a rezilienței și a spiritualității.
Spiritualitatea și religiozitatea devin un domeniu de interes
pentru studiul factorilor protectivi ai depresiei. Lucrarea de față
își propune să demonstreze influența benefică a spiritualității
asupra simptomelor depresiei majore și scăderea riscului
suicidar la pacienții cu depresie majoră. Dacă se va găsi o
corelație semnificativă statistic între nivelul spiritualității și
scăderea riscului suicidar, se va sublinia astfel importanța
spiritualității în evoluția pacienților psihiatrici și schimbarea
abordării tratamentului și managementului acestor pacienți.
Cuvinte-cheie: depresia majoră, spiritualitatea, reziliența

Primit:
30.07.2019 A model for the evaluation of spirituality and resilience
Acceptat:
06.08.2019 in major depressive disorder
Suggested citation for this article: Popescu EC, Cozman D. A model for the evaluation of spirituality and resilience in major depressive disorder.
Psihiatru.ro. 2019;58(3):40-44.

Introducere Momentan, există puține studii privind spiritualitatea și

Tulburarea depresivă majoră este o importantă pro-
blemă de sănătate publică. La nivel global, mai bine
de 300 de milioane de persoane de toate vârstele sunt
diagnosticate cu depresie. Depresia este una dintre
cauzele majore de dizabilitate, iar datele sugerează
că mai puțin de jumătate dintre pacienți (chiar sub
10% în unele țări) primesc tratament eficient (1).
Anual, conform datelor Organizației Mondiale a
Sănătății, 800000 de persoane comit suicid. Suicidul
este un fenomen larg răspândit la nivel mondial,
clasându-se drept a 17-a cea mai frecventă cauză de
mortalitate în 2015. În România, rata mortalității
datorată suicidului este de 11,7/100000 de locuitori(2).
La momentul actual, spiritualitatea/credința devine
tot mai acceptată ca factor protectiv pentru progresia
depresiei. Studiul relației dintre suicid și religie a înce-
put în secolul al XIX-lea, când Durkheim a emis o teorie
despre efectul protectiv al religiozității la catolici (1897).
Teoria lui a fost testată pe populația Americii de Nord(3).
reziliența în depresia majoră cu risc suicidar la nivel global
sau pe populația depresivă și suicidară din România, aceasta
reprezentând noutatea și importanța prezentului proiect.
Literatura de specialitate susține existența unei corelații
între spiritualitate și reziliență, însă unele rezultate sunt
contradictorii, ceea ce necesită continuarea studierii acestei
corelații și a influenței spiritualității asupra simptomelor
depresiei și comportamentului suicidar.
Acest studiu poate demonstra influența benefică a
spiritualității asupra simptomelor depresiei majore și scă-
derea riscului suicidar la pacienții cu depresie majoră. Dacă
se va găsi o corelație semnificativă statistic între nivelul
spiritualității și scăderea riscului suicidar, se va sublinia
astfel importanța spiritualității în evoluția pacienților
psihiatrici și schimbarea abordării tratamentului și mana-
gementului acestor pacienți. Studiul poate reprezenta un
îndemn pentru psihologi și psihiatri de a fi deschiși către
convingerile religioase ale clienților și pacienților și de a-și
schimba modul în care abordează managementul acestora.

40 Anul XV • Nr. 58 (3/2019)


Obiective și etape
Această lucrare are ca scop evaluarea complexă a
influenței spiritualității asupra rezilienței pacienților
diagnosticați cu depresie majoră cu risc suicidar, luând
în considerare caracteristicile psihologice ale individu-
lui cu risc suicidar. Acest mod de abordare va permite
evaluarea relației dintre spiritualitate, reziliență,
simptomele depresiei majore și riscul suicidar.
Etapele acestui studiu sunt:
nn Includerea subiecților în studiu pe baza criteriilor
de includere.
nn Aplicarea scalelor de evaluare clinică.
nn Constituirea dosarelor subiecților: declarația de
consimțământ informat și scalele completate.
nn Centralizarea rezultatelor scalelor aplicate și com-
pletarea bazei de date.
nn Prelucrarea statistică a datelor colectate și inter-
pretarea rezultatelor.
nn Diseminarea rezultatelor (publicarea ca prim au-
tor a unor articole în reviste indexate ISI și BDI,
participarea cu prezentări orale/poster la congrese
naționale și internaționale).
Metode
Prezentul studiu aparține domeniului de punere
în evidență a factorilor protectivi pentru depresie
CONFERINŢĂ NAŢIONALĂ CU PARTICIPARE INTERNAŢIONALĂ
Respectarea drepturilor profesioniștilor
din domeniul sănătăţii mintale
21 noiembrie 2019
Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia“
22 - 23 noiembrie 2019
Palatul Parlamentului, Senat - Poarta A1
Doar până pe 25 Octombrie 2019 puteţi beneficia de REDUCERE a taxei de participare la Conferinţa Naţională
Zilele Medicale ale Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia“.
• Medici specialiști - 300 200 lei
• Medici rezidenţi și psihologi - 200 100 lei
• Asistenţi medicali - 200 100 lei
Cina Festivă va avea loc Vineri, 22 Noiembrie 2019. Taxa pentru cina festivă este de 100 lei.
Detalii legate de taxa de participare găsiţi pe www.medichub.ro/evenimente • Tel.: 031 425 40 40 • e-mail: corina.giuvelea@medichub.ro
psihiatru
și comportamentul suicidar. Studiul este de tip este
analitic, observațional, transversal.
Ipoteze de lucru
Acest studiu a pornit de la ideea că persoanele cu
un nivel mai înalt de spiritualitate au o reziliență
crescută. Astfel, poate exista o corelație între spiri-
tualitate, reziliență și severitatea depresiei majore
(evaluată cu ajutorul scalei MADRS). O altă ipoteză
este aceea că pacienții cu spiritualitate crescută au
un risc suicidar mai mic față de pacienții cu nivel mai
scăzut al spiritualității.
Populație și eșantionare
Populația-țintă este reprezentată de participanți adulți
din România, de sex masculin și feminin, atât din mediul
rural, cât și din mediul urban, indiferent de statutul
socioprofesional, diagnosticați cu depresie majoră.
Populația accesibilă: primul grup constă în
participanți cu diagnostic de depresie (tulburare depre-
sivă majoră, tulburare depresivă recurentă, tulburare
afectivă bipolară, episod actual depresiv) internați în
cadrul Clinicii de Psihiatrie III din Cluj-Napoca, iar
cel de-al doilea grup (grupul-martor) este format din
participanți fără antecedente psihiatrice, comparabili
ca sex și vârstă cu pacienții din primul grup.
SPITALUL CLINIC
DE PSIHIATRIE
„PROF. DR. ALEXANDRU
DE ANI
DE TRADIȚIE
OBREGIA“ ȘI EXCELENȚĂ
Parteneri ȘTIINŢIFICI Partener LOGISTIC
cercetare
Eșantionarea care va fi utilizată este de tip nepro-
babilistică convenabilă (o serie consecutivă de cazuri,
pacienți internați în secția clinică de Psihiatrie III).
Bazându-ne pe rezultatele studiilor publicate anterior,
considerăm că talia eșantionului poate fi estimată la
aproximativ 75 de subiecți diagnosticați cu depresie
majoră cu risc suicidar. Talia lotului-martor va fi
estimată la 50-75 de subiecți.
Criterii de includere și excludere
Participanții la studiu sunt eligibili dacă întrunesc
unul dintre criteriile de includere:
nn tulburare depresivă majoră
nn tulburare depresivă recurentă
nn tulburare afectivă bipolară, episod actual depresiv
Criteriile de excludere sunt reprezentate de situații
în care este imposibilă culegerea de informații, este
probabilă culegerea de date invalide sau care pot
conduce la confuzii, cum ar fi:
nn vârsta peste 70 de ani
nn prezența comorbidităților psihiatrice (întârziere în
dezvoltarea mintală, deteriorare cognitivă, schi-
zofrenie, delirium, tulburare delirantă)
nn patologie legată de utilizarea nocivă/dependență
de substanțe psihoactive
nn patologie neurologică (boli neurodegenerative, acci-
dent vascular cerebral)
nn boli cronice care produc dizabilitate
nn persoanele care nu doresc sau nu sunt dispuse să
participe la studiu
nn refuzul participării sau retragerea din studiu
Recrutarea pacienților în studiu se va face în mod
direct, prin evaluarea pacienților cu depresie în mo-
mentul prezentării acestora la consult și după con-
firmarea diagnosticului.
Evaluarea de bază
Pacienților li se va consemna diagnosticul clinic
conform ICD-10 și DSM-V și vor fi supuși unui interviu
psihiatric structurat (M.I.N.I. – International Neuro-
psychiatric Interview). Vor completa un chestionar
demografic (care conține întrebări despre vârstă,
sex, educație, statutul civil, etnie/rasă, apartenența
religioasă).
Scale aplicate
În acest studiu se vor utiliza următoarele scale
și chestionare:
MINI – International Neuropsychiatric Interview.
M.I.N.I. a fost creat ca un interviu scurt și structurat
pentru Axa I majoră a tulburărilor psihiatrice în DSM-IV
și ICD-10. A apărut ca răspuns la necesitatea existenței
unui interviu psihiatric scurt pentru trialuri clinice și
studii epidemiologice, având un timp de administrare
de aproximativ 15 minute (4). Acest instrument este
structurat pe module care explorează 17 diagnostice de
pe Axa I, selectate pe baza ratelor actuale de prevalență
de 0,5% sau mai mari în populația generală în studiile
epidemiologice. Cele mai multe secțiuni conțin una sau
42
două întrebări de screening care pot exclude prezența
tulburării evaluate. De interes pentru acest studiu sunt
modulul A, care explorează episodul depresiv major, și
modulul B, care explorează riscul suicidar și compor-
tamentul suicidar(5,6).
Testarea severității depresiei se va face cu MADRS
(Montgomery-Asberg Depression Scale). MADRS este
un instrument diagnostic cu 10 itemi creat de Stuart
Montgomery și Marie Åsberg pentru a măsura severi-
tatea episoadelor depresive. Scala conține întrebări
referitoare la următoarele simptome: tristețe aparentă,
tristețe raportată, tensiune interioară, tulburări de
somn, tulburări de apetit redus, dificultăți de concen-
trare, fatigabilitate, incapacitatea de a simți, gânduri
pesimiste și gânduri suicidare (7). Un scor între 9 și 17
puncte corespunde unei depresii ușoare, între 18 și
34 – depresiei moderate și un scor mai mare de 35
corespunde unui episod depresiv sever. Această scală
are și anumite limite, nefiind eficientă în evaluarea
pacienților cu depresie atipică (8).
Evaluarea riscului suicidar se va face utilizând CSSR
(Columbia Suicide Severity Rating Scale). Această scală
a fost concepută pentru a defini ideația și comporta-
mentul suicidar, precum și comportamentul autovătă-
mător, dar nonsuicidar și pentru a cuantifica întregul
spectru al ideației suicidare și comportamentului
suicidar. CSSR poate identifica comportamente care
pot fi un indicator al intenției unui individ de a duce la
bun sfârșit planul de suicid. Un individ care prezintă
chiar și un singur comportament identificat de scală
are un risc de 8-10 ori mai mare de a se sinucide. Scala
conține șase întrebări de tip da/nu la care pacienții
sunt rugați să indice dacă au experimentat gânduri
sau sentimente referitoare la suicid în ultima lună (9).
Pentru evaluarea rezilienței se va utiliza Connor-
Davidson Resilience Scale (CD-RISC25), o scală
cu 25 de itemi creată în 2003 de Kathryn Connor și
Jonathan Davidson. Cei 25 de itemi sunt evaluați pe
o scală de 5 puncte Likert, de la 0 la 4: deloc adevărat
(0), rareori adevărat (1), uneori adevărat (2), adevărat
adesea (3), adevărat tot timpul (4). CD-RISC evaluează
competența personală, standardele înalte, tenacita-
tea, încrederea în instincte, toleranța la adversități și
efectul de întărire al stresului, relațiile securizante,
acceptarea schimbărilor, controlul și influența spi-
rituală. Scala are o validitate și o fiabilitate ridicate,
fiind utilizată pe o populație variată (10).
Pentru evaluarea spiritualității se va utiliza Daily
Spiritual Experience Scale, un instrument realizat de
Lynn Underwood și Jeanne Teresi. Scala conține 16 itemi,
primii 15 fiind evaluați pe o scală Likert modificată,
răspunsurile fiind de mai multe ori pe zi, în fiecare zi,
în cele mai multe zile, în câteva zile, din când în când
și niciodată. Această scală evaluează concepte precum
prezența lui Dumnezeu, conexiunea cu Divinitatea,
bucuria conexiunii, puterea și confortul regăsite în
spiritualitate sau religie, pacea interioară, ajutorul
lui Dumnezeu, călăuzirea de către Divinitate, iubirea,
recunoștința, grija față de aproape și acceptarea, sen-
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)

sibilitatea față de frumusețea creației, dorința de a fi
în comuniune și apropierea față de Dumnezeu(11,12).
Chestionarul demografic, care va conține întrebări
despre vârstă, sex, educație, statutul civil, etnie/rasă,
apartenența religioasă.
Datele obținute în urma aplicării scalelor și ches-
tionarelor vor fi stocate în format scris și electronic
(pe laptop, pe rețeaua Dropbox și hard-disk extern).
Desfășurarea studiului
Identificarea pacienților care vor fi incluși în stu-
diu se va face în Clinica Psihiatrie III, din cadrul
Spitalului de Urgență Cluj-Napoca, situată pe strada
Victor Babeș nr. 43. În această clinică, participanții
vor fi informați de posibilitatea participării la studiu,
vor semna consimțământul informat, se vor colecta
datele personale, se va stabili diagnosticul/absența
diagnosticului psihiatric și se vor aplica scalele clinice.
Analiza statistică a datelor
Pentru analiza statistică a datelor se va utiliza
programul SPSS. Descrierea variabilelor calitative
va fi realizată cu tabele de frecvență și grafice de tip
sectorial (pie). Descrierea variabilelor cantitative se
va face prin medie și deviație standard, mediană,
modul, valori minime și maxime.
Testele statistice care vor fi aplicate sunt coefici-
entul de corelație Pearson, testul Student (testul T),
testul χ2, ANOVA. Pragul de semnificație statistică
ales este de 95% (p < 0,05).
Pentru a evalua distribuția normală a datelor se va
utiliza testul Kolmogorov-Smirnov, iar pentru esti-
marea diferențelor înregistrate în datele cuprinse în
variabilele cantitative se va folosi testul ANOVA, cu
testele Post Hoc în cazul datelor normal distribuite.
Testul Kruskal-Wallis se va utiliza în cazul datelor
care nu au o distribuție normală.
Variabilele care vor fi utilizate sunt:
Tipuri de variabile Variabile
Sex (M/F)
1. Calitativă dihotomială Risc suicidar (DA/NU)
Diagnostic de depresie (DA/NU)
Vârsta
2. Cantitativă continuă Scor depresie MADRS
Scor risc suicidar CSSR
Scor reziliență CD-RISC25
Scor spiritualitate DSES
Considerente etice
Protocolul acestui studiu a fost elaborat conform
normelor Comisiei de Etică a UMF „Iuliu Hațieganu“,
din Cluj-Napoca, și a primit avizul acesteia.
Înrolarea pacienților se face după acceptarea și sem-
narea consimțământului informat. Datele personale
ale subiecților sunt strict confidențiale, identificarea
acestora realizându-se printr-un cod unic. Studiul
respectă prevederile Declarației de la Helsinki.
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
psihiatru
Discuții
În domeniul psihiatriei, religia și spiritualitatea au
fost privite cu ochi critici, atitudinea fiind ușor ambi-
valentă. Practicile religioase, credința și experiențele
spirituale au fost adesea considerate tendințe nevro-
tice de către medicii din domeniu. Deși este necesară
realizarea mai multor studii, există destule dovezi care
susțin că religia este un factor protectiv în patologia
psihiatrică (13).
Rezultatele studiului lui Francis au demonstrat că
spiritualitatea are un efect de creștere a rezilienței.
Conexiunea cu Dumnezeu conferă un sentiment de
putere, alinare și dorință de a trăi. Acestea reprezin-
tă mecanismele de adaptare care pot fi asociate cu
reziliența (14).
Studiul lui Kasen și al colaboratorilor a încercat
să stabilească dacă religiozitatea sau spiritualitatea
acționează ca factori protectivi la pacienții cu risc
crescut de a dezvolta depresie. Riscul crescut a fost
definit ca având un părinte diagnosticat cu depresie
majoră, iar reziliența a fost definită ca un risc scăzut
de a dezvolta depresie majoră în relație cu participa-
rea la slujbele religioase și importanța spiritualității/
religiei în viața individului. Copiii părinților depresivi
au avut un risc mai mic de a dezvolta depresie ma-
joră, tulburări afective sau alte tulburări psihiatrice
în urma participării crescute la slujbele religioase.
Aceasta sugerează că o religiozitate crescută poate
întrerupe traiectoria care duce la dezvoltarea depre-
siei la pacienții cu risc crescut, acționând ca factor
protectiv (15).
Într-un alt studiu, realizat de Koenig în 1998, s-a
studiat efectul convingerilor și activităților religioase
asupra remisiunii depresiei. Jumătate dintre pacienți
au intrat în remisiune completă în această perioadă,
fără a urma un tratament pentru depresie. Pe baza
studiilor anterioare, cercetătorii au emis ipoteza
că religiozitatea poate juca un rol în remisiunea
depresiei. Religiozitatea intrinsecă a prezis un timp
mai scurt până la remisiune, efect care a persistat și
după corectarea factorilor demografici, psihosociali,
sănătate fizică și tratament. Fiecare creștere cu 10
puncte a scorului de religiozitate a fost urmată de
o creștere de 70% în rapiditatea cu care s-a intrat în
remisie. Persoanele vârstnice cu o credință ridicată
sunt mai capabile să facă față bolilor și schimbărilor
de trai. Rezultatele studiului arată că religiozitatea
poate fi un puternic predictor pentru timpul necesar
intrării în remisiune. Tratamentul nu a inf luențat
evoluția depresiei(16).
Deși reziliența este studiată pe larg, deținem puține
studii despre reziliență și implicațiile acesteia în
tulburările psihiatrice. Min și colaboratorii au stu-
diat factorii clinici și psihosociali care influențează
reziliența pacienților cu tulburare depresivă și/sau
anxioasă. Un nivel mai redus de spiritualitate și lipsa
scopului în viață s-au asociat cu reziliență scăzută
și medie. Trăsătura de anxietate este cel mai bun
predictor pentru reziliența scăzută (17).
43
cercetare
O metaanaliză a 147 de studii a confirmat o relație de
inversă proporționalitate modestă, dar semnificativă
între participarea la slujbele religioase și simptomele
depresiei în populația generală (18).
La momentul actual, religiozitatea devine tot mai
acceptată ca factor protectiv pentru progresia depre-
siei(19,20,21). Kendler a raportat o asociere similară între
religiozitate și evenimente de viață (22-25). Asocierea din-
tre religiozitate/spiritualitate și remisia simptomelor
a fost raportată în cadrul eșantioanelor de pacienți(16)
și anumite studii susțin legătura prospectivă dintre
religiozitate și simptomele depresiei(26,27).
Un studiu recent din literatura de specialitate
(Ozawa et al., august 2017) a demonstrat efectul po-
zitiv al religiozității asupra nivelului de reziliență
la pacienții cu depresie. Ozawa a replicat în Japonia
studiul lui Kasen realizat în New Haven. Cercetătorii
japonezi au emis ipoteza că asocierea pozitivă dintre
religiozitate/spiritualitate și reziliență la pacienții
cu depresie ar trebui să fie universală, indiferent
1. Depression who [Internet]. [cited 2018 Apr 30]. Available from: http://www.who.
Bibliografie
int/en/news-room/fact-sheets/detail/depression
2. WHO | Suicide data. WHO [Internet]. 2017 [cited 2017 Dec 10]; Available from:
http://www.who.int/mental_health/prevention/suicide/suicideprevent/en/#.
Wi0M09fMWd8.mendeley
3. Florenzano R, Rodríguez J, Sieverson C, Cataldo E, Pastorino S, Fernández L.
Suicidal risk, depression, and religiosity: A study of women in a general hospital
in Santiago de Chile. Asia-Pacific Psychiatry. 2014;6(1):23–7.
4. Sheehan DV, Lecrubier Y, Sheehan KH, Amorim P, Janavs J, Weiller E, et al. The
Mini-International Neuropsychiatric Interview (M.I.N.I.): the development and
validation of a structured diagnostic psychiatric interview for DSM-IV and ICD-
10. J Clin Psychiatry [Internet]. 1998 [cited 2019 May 30];59 Suppl 20:22-33;quiz
34-57. Available from: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9881538
5. Weiller E, Hergueta T, Gnaoui S El. The Mini International Neuropsychiatric
Interview (MINI). A short diagnostic structured interview: reliability and validity
according to the CIDI. Eur Psychiatry [Internet]. [cited 2019 Jun 12]; Available
from: https://www.academia.edu/21770452/The_Mini_International_
Neuropsychiatric_Interview_MINI_._A_short_diagnostic_structured_
interview_reliability_and_validity_according_to_the_CIDI?auto=download
6. Pettersson A, Modin S, Wahlström R, Af S, Hammarberg W, Krakau I. The Mini-
International Neuropsychiatric Interview is useful and well accepted as part of
the clinical assessment for depression and anxiety in primary care: a mixed-
methods study. [cited 2019 Jun 12]; Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.
gov/pmc/articles/PMC5781342/pdf/12875_2017_Article_674.pdf
7. A New Depression Scale Designed to be Sensitive to Change. [cited 2019 May
30]; Available from: http://bjp.rcpsych.org/subscriptions/
8. Montgomery-Åsberg Depression Rating Scale – an overview | ScienceDirect
Topics [Internet]. [cited 2019 Jun 12]. Available from: https://www.sciencedirect.
com/topics/medicine-and-dentistry/montgomery-asberg-depression-rating-
scale
9. Posner K, Brown GK, Stanley B, Brent DA, Yershova K V, Oquendo MA, et al. The
Columbia-Suicide Severity Rating Scale: initial validity and internal consistency
findings from three multisite studies with adolescents and adults. Am J
Psychiatry [Internet]. 2011 Dec [cited 2019 May 30];168(12):1266–77. Available
from: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22193671
10. Connor KM, Davidson JRT. DEVELOPMENT OF A NEW RESILIENCE SCALE:
THE CONNOR-DAVIDSON RESILIENCE SCALE (CD-RISC). [cited 2019 May 30];
Available from: www.interscience.wiley.com
11. Underwood LG. The Daily Spiritual Experience Scale: Overview and Results.
Religions [Internet]. 2011;2(4):29–50. Available from: http://www.mdpi.
com/2077-1444/2/1/29/
12. Underwood LG, Teresi JA. The Daily Spiritual Experience Scale: Development,
Theoretical Description, Reliability, Exploratory Factor Analysis, and Preliminary
Construct Validity Using Health-Related Data [Internet]. 2002 [cited 2019 May
30]. Available from: https://psych415.class.uic.edu/Readings/Underwood,
Spiritual experience scale, AnnBehMed, 2002.pdf
13. Huguelet P, Koenig HG (Harold G. Religion and spirituality in psychiatry
[Internet]. Cambridge University Press; 2009 [cited 2019 May 30]. 376 p.
44
de apartenența religioasă. Severitatea depresiei a
fost invers corelată cu nivelul rezilienței, iar nivelul
rezilienței a fost mai mare la pacienții cu remisiune,
față de pacienții care nu erau în remisiune. În al treilea
rând nu s-a găsit o corelație între nivelul rezilienței
pacienților și nivelul rezilienței membrilor familiei(28).
Lucrarea de față își propune să studieze corelația din-
tre spiritualitate și reziliență, influența spiritualității
asupra simptomelor depresiei și corelația dintre nivelul
spiritualității și riscul suicidar. Astfel, vor fi aduse
noi date referitoare la factorii protectivi ai depresiei
și riscului suicidar, precum și schimbarea manage-
mentului pacienților cu depresie.
Avantajul acestui studiu constă în faptul că, fiind
un studiu de tip transversal, care nu implică reevalu-
area subiecților, aceștia nu vor fi pierduți din vedere.
Există și anumite limitări ale studiului. Ținând cont
de faptul că unele scale sunt de autoevaluare, există
posibilitatea ca unii participanții să ofere informații
greșite. n
Available from: https://www.cambridge.org/ro/academic/subjects/medicine/
mental-health-psychiatry-and-clinical-psychology/religion-and-spirituality-ps
ychiatry?format=HB&isbn=9780521889520
14. Francis W, Bance LO. Protective Role of Spirituality from the Perspective of
Indian College Students with Suicidal Ideation: “I am here Because God Exists.”
J Relig Health. 2017;56(3):962–70.
15. Kasen S, Wickramaratne P, Gameroff MJ, Weissman MM. Religiosity and
resilience in persons at high risk for major depression. Psychol Med [Internet].
2012;42(03):509–19. Available from: http://www.journals.cambridge.org/
abstract_S0033291711001516
16. Koenig HG, George LK, Peterson BL. Religiosity and Remisison of Depression
in Medially Ill Older Patients. Am J Psychiatry [Internet]. 1998;155(4):536–42.
Available from: http://www2.fm.usp.br/cedem/simposio/Religiosity and
Remission of Depression.pdf
17. Min JA, Jung YE, Kim DJ, Yim HW, Kim JJ, Kim TS, et al. Characteristics associated
with low resilience in patients with depression and/or anxiety disorders. Qual
Life Res. 2013;22(2):231–41.
18. Smith TB, McCullough ME, Poll J. Religiousness and depression: Evidence for a
main effect and the moderating influence of stressful life events. Psychol Bull
[Internet]. 2003;129(4):614–36. Available from: http://doi.apa.org/getdoi.cfm?d
oi=10.1037/0033-2909.129.4.614
19. Harris AH, Thoresen CE, McCullough ME, Larson DB. Spiritually and religiously
oriented health interventions. J Health Psychol. 1999 May;4(3):413–33.
20. McCullough ME, Larson DB. Religion and depression: a review of the literature.
Twin Res. 1999 Jun;2(2):126–36.
21. Koenig HG. Research on religion, spirituality, and mental health: a review. Can J
Psychiatry. 2009 May;54(5):283–91.
22. Kendler KS, Davis CG, Kessler RC. The familial aggregation of common
psychiatric and substance use disorders in the National Comorbidity Survey: a
family history study. Br J Psychiatry. 1997 Jun;170:541–8.
23. Kendler KS, Gardner CO, Prescott CA. Clarifying the relationship between
religiosity and psychiatric illness: the impact of covariates and the specificity of
buffering effects. Twin Res. 1999 Jun;2(2):137–44.
24. Hettema JM, Prescott CA, Kendler KS. The effects of anxiety, substance use
and conduct disorders on risk of major depressive disorder. Psychol Med. 2003
Nov;33(8):1423–32.
25. Kendler KS, Myers J. The genetic and environmental relationship between
major depression and the five-factor model of personality. Psychol Med. 2010
May;40(5):801–6.
26. Krause N. Religious involvement, gratitude, and change in depressive
symptoms over time. Int J Psychol Relig. 2009;19(3):155–72.
27. Ellison CG, Flannelly KJ. Religious involvement and risk of major depression
in a prospective nationwide study of African American adults. J Nerv Ment Dis.
2009;197(8):568–73.
28. Ozawa C, Suzuki T, Mizuno Y, Tarumi R, Yoshida K, Fujii K, et al. Resilience and
Reclamă Psih 58(3)0108
spirituality in patients with depression and their family members: A cross-
sectional study. Compr Psychiatry [Internet]. 2017;77:53–9. Available from:
http://dx.doi.org/10.1016/j.comppsych.2017.06.002
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
ABONARE
2019

Publicație creditată cu

10 EMC
pentru medici

Denumire produs Detalii produs Suma Plată online securizată*

Psihiatru.ro Digital 4 numere format digital 89 lei
Psihiatru.ro Tipărit 4 numere format tipărit 119 lei
Combo 1 Digital 2 reviste format digital 149 lei
Combo 1 Tipărit 2 reviste format tipărit 199 lei
Combo 2 Digital Psihiatru.ro + Ziarul Viața Medicală 189 lei
Combo 2 Tipărit Psihiatru.ro + Ziarul Viața Medicală 299 lei

Ordin de plată sau transfer bancar pe coordonatele: MEDICHUB MEDIA SRL, Green Gate, Bd. Tudor Vladimirescu, nr. 22, etaj 11,
sector 5,050883, București, OP 69 – CP 197, CUI 16136719, J40/2001/2004. Cont IBAN RO73RNCB0617140595120003,deschis la BCR.
*Plată online prin platforma medichub.ro
 review

Eficacitatea psihoterapiei în
prevenţia comportamentului
Psih. pr. Romulus-
Dan Nicoară
Drd. UMF „Iuliu Hațieganu”,
Cluj-Napoca
Autor corespondent:
Romulus-Dan Nicoară
E-mail: daninicoara@yahoo.it
suicidar
Abstract
Suicide is a global health problem, causing almost
a million of deaths worldwide. Suicide tendencies
can be controlled, and suicide risk can be treated.
Cognitive behavior therapy (CBT) and dialectic
behavior therapy (DBT) are the most frequent
and effective psychotherapies. Cognitive behavior
approach consists in two models of intervention in
case of suicide risk: cognitive behavior psychotherapy
for prevention, and mindfulness (contemplative
meditation). Dialectic behavior therapy is used
to treat people with multiple suicide attempts
and self-harm tendencies. Lately, the method has
become the standard for the treatment of people
suffering from borderline disorder. Inter-personal
therapy (IPT) is a short type of psychotherapy, well
structured and documented, used to treat people
suffering from acute major depression, but the
method has been used lately to prevent new episodes
of depression by solving interpersonal problems.
Keywords: psychotherapy, suicide behavior, suicide,
prevention
Rezumat
Suicidul este o problemă globală de sănătate publică, care
provoacă anual aproximativ un milion de decese la nivel
mondial. Tendințele suicidare pot fi controlate, iar riscul suicidar
poate fi tratat. Psihoterapia cognitivă comportamentală
(CBT) și psihoterapia dialectică comportamentală (DBT) par
să fie cele mai utilizate și eficiente intervenții psihoterapeutice.
Abordarea cognitiv-comportamentală constă în două modele
de intervenție în vederea diminuării riscului suicidar: terapia
cognitiv-comportamentală pentru prevenirea sinuciderilor (CBT)
și mindfulness (meditația contemplativă). Terapia dialectic-
comportamentală (DBT) este o metodă psihoterapeutică
pentru tratarea persoanelor cu multiple tentative de suicid
și autovătămare. Între timp, metoda a devenit standard în
tratamentul persoanelor cu tulburare de personalitate de tip
borderline. Terapia interpersonală (IPT) este formă scurtă de
psihoterapie, bine structurată și documentată, destinată tratării
persoanelor cu depresie majoră în fază acută, dar metoda a fost
folosită recent ca tratament pentru prevenirea apariției de noi
episoade depresive prin rezolvarea problemelor interpersonale.
Cuvinte-cheie: psihoterapie, comportament suicidar, suicid,
prevenție

Primit:
05. 07.2019 The effectiveness of psychotherapy in the prevention of suicide behavior
Acceptat: Suggested citation for this article: Nicoară RD. The effectiveness of psychotherapy in the prevention of suicide behavior. Psihiatru.ro. 2019;58(3):46-50.
03.09.2019

Suicidul este o problemă globală de sănătate publică,
care provoacă anual aproximativ un milion de decese,
potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (Organizația
Mondială a Sănătății, 2018).Deși au fost identificați
cei mai relevanți factori de risc și de protecție asociați
comportamentului suicidar, ratele globale de suicid au
rămas relativ stabile în ultimii ani.
Se estimează că 804000 de decese suicidare au avut
loc în întreaga lume în 2012, reprezentând o rată globală
anuală standardizată a suicidului de 11,4 la 100000 de
persane. Din păcate, comportamentul sucidar nu este
considerat în multe țări ca o problemă prioritară de
sănătate publică și, ca atare, nu este inclus în strategiile
naționale de prevenție a acestei cauze de mortalitate
sau morbiditate.
Sinuciderile pot fi prevenite cu intervenții punctuale
și eficiente bazate pe dovezi. tratament și sprijin. Sinu-
ciderea nu are o influență exclusivă asupra sectorului
sănătății publice, ci are multiple efecte și asupra societății
în ansamblu.
Riscul suicidar, dată evidențiat, poate fi abordat
prin două forme de terapie, aplicate independent sau
în combinație: farmacoterapie și psihoterapie. În criza
suicidară se folosesc preponderent psihotropele, mai
ales în regim de spitalizare. Psihoterapia este o formă de
intervenție eficientă pentru tratarea riscului suicidar,
mai ales în cure pe termen mediu sau de lung parcurs.
Până în prezent au fost dezvoltate câteva forme de
intervenție psihoterapeutică considerate ca având spe-
cificitate și pentru riscul suicidar. Potrivit literaturii de
specialitate, psihoterapia cognitivă comportamentală
(CBT, Ai cărei promotori sunt Aaron Beck și Albert
Ellis) și psihoterapia dialectic comportamentală
(DBT, Marsha Linehano) par să fie cele mai utilizate și
eficiente intervenții psihoterapeutice pentru pacienții
care prezintă ideație suicidară sau tentative de suicid,
indiferent de diagnosticul medical subiacent.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală în
suicid
Psihoterapia cognitiv-comportamentală în suicid
(CBT)este cea mai studiată formă de tratament psihologic
pentru riscul suicidar. CBT este un termen-umbrelă pen-
tru diferite tratamente care se concentrează pe abordări

46 Anul XV • Nr. 58 (3/2019)


cognitive (prin restructurare cognitivă) și comportamen-
tale (prin expunere gradată și antrenament de relaxare).
Au fost publicate studii care se centrează fie pe
cognițiile suicidare (ideația suicidară), fie pe compor-
tamentele suicidare (autovătămare deliberată/tentative
de suicid). Indiferent de severitate, aceste cogniții și
comportamente se pot constitui ca factor de risc în
comiterea suicidului.
Factorul cognitiv de prelucrare informațională, care
are la bază credințe și scheme cognitive (adaptative sau
dezadaptative) determină modul operațional cu care
persana scanează mediul și procesează, interpretea-
ză stimulii, pentru a atribui semnificații adaptative.
Pe parcursul dezvoltării persanei, dobândim credințe
despre noi înșine, despre ceilalți, despre mediul nostru
și despre viitorul nostru. Beck și colab. (1979) denumesc
aceste credințe, care au durabilitate și rigiditate în
timp, credințe centrale. Ulterior, J.S. Beck (2005) clasi-
fică credințele de bază în funcție de simțul individual
al iubirii, valoarea și controlul lor. Aceste categorii de
credințe centrale pot fi adaptative sau dezadaptative, în
funcție de experiențele timpurii dominante și de relația
cu persoana de atașament. Astfel, Beck a propus două
tipuri de credințe centrale asociate cu psihopatologia:
neajutoarea/deprecierea, helplessness/worthless) și
neacceptarea/autoexcluderea (unlovable).
Indivizii care cresc într-un mediu preponderent ne-
gativ, lipsit de predictibilitate și control, în care nu le
sunt îndeplinite nevoile de bază și de atașament, sunt
mai predispuși să dezvolte credințe dezadaptative de
acest tip. Aceste credințe centrale, când sunt activate
de evenimentele de viață stresante creează condițiile
de dezvoltare a procesului suicidar.
Când factorul cognitiv de prelucrare informațională
reprezintă un factor de vulnerabilitate cognitivă, atunci
vorbim despre cogniții iraționale, fără suport logic, em-
piric sau pragmatic și care determină persoanei emoții
disfuncționale și comportamente dezadaptative.
Aceste credințe centrale, când sunt activate de eve-
nimente de viață relevante din prezent, determină o
procesare distorsionată de informație, cu impact asupra
obiectivității și adaptării eficiente a individului la mediu,
generând emoții negative. În condiții de stres, criză sau
apariție/reapariție a unei tulburări psihiatrice, credințele
centrale implicate sunt disfuncționale, distorsionate și
lipsite de suport logic, empiric și pragmatic.
Când sunt activate, credințele de bază dezadaptative
modelează noi informații pentru a se potrivi cu credința
de bază dezadaptativă actuală, făcând-o astfel mai puter-
nică. Credințele de bază persistente stau la baza multor
fenomene psihopatologice. CBT recunoaște impactul
factorilor biologici și genetici, în special în cazul bolilor
mintale majore.
Teoria cognitivă sugerează că emoțiile, răspunsurile
fiziologice și comportamentele noastre sunt determinate
de factorul cognitiv de prelucrare informațională (B),
care, conform modelului ABC cognitiv, se interpune între
evenimentul activator (A) și consecințele prelucrărilor
informaționale (C).
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
psihiatru
Totodată, Aron Beck (1976) a descris cele mai impor-
tante structuri cognitive disfuncționale locale, numite
și gânduri automate (ex.: gândire dihotomică, inferență
arbitrară, abstracțiune selectivă, gândire emoțională,
suprageneralizare, minimalizare, maximizare etc.).
Structurile cognitive evaluative generale, propuse de
Albert Ellis, numite și cogniții iraționale („trebuie” ab-
solutist, catastrofare, toleranță scăzută la frustrare și
evaluare globală negativă), au un echivalent în evaluările/
cognițiile raționale („trebuie” preferențial, noncatastrofa-
re, toleranță crescută la frustrare și evaluare contextuală).
Deoarece pacienții cu depresie tind să se retragă și să
se izoleze, ei pierd oportunitățile de a obține informațiile
necesare, care le-ar putea oferi o perspectivă mai echi-
librată despre ei înșiși. La acestea se adaugă și erorile
de logică, care contribuie, de asemenea, la procesarea
defectuoasă a informațiilor și, astfel, duc la interpretări
greșite ale evenimentelor și oportunităților din prezent.
În abordarea cognitiv-comportamentală au fost identi-
ficate două modele de intervenție în vederea diminuării
riscului suicidar: terapia cognitiv-comportamentală
pentru prevenirea sinuciderilor (CBT-SP) și mind-
fulness – bazat pe tehnici cognitive.
Terapia cognitiv-comportamentală pentru
prevenirea sinuciderilor (CBT-SP)
CBT-SP (Stanley et al., 2009) este un tratament cogni-
tiv-comportamental pentru adolescenții care au încercat
recent suicidul (≤90 de zile). Abordarea și strategiile pen-
tru prevenirea sinuciderilor prin CBT-SP se pot aplicași
adolescenților care se confruntă cu episoade de ideație
suicidară acută, în care pot fi identificați precipitanții.
Obiectivele principale ale acestei intervenții sunt reduce-
rea factorilor de risc suicidari, îmbunătățirea capacității
de adaptare și prevenirea comportamentului de auto-
vătămare. Adolescenții care au tentative de sinucidere
sau care au o ideație suicidară acută sau persistentă, au
de obicei probleme psihiatrice și de adaptare la mediu.
Această abordare recunoaște că adolescentul poate
avea nevoie de tratament suplimentar. În schimb, se
concentrează pe dezvoltarea deprinderilor (cognitive,
comportamentale și interacționale) care să permită
adolescentului să se abțină de la un comportament
suicidar repetitiv. Astfel, CBT-SP propune un concept
pentru a ajuta adolescenții să folosească mijloace mai
eficiente de a face față atunci când se confruntă cu
stresorii și problemele care declanșează crizele de su-
icid. Părinții se întâlnesc cu terapeutul pentru ședințe
de familie concentrate în mod special pe strategiile de
reducere a riscului de suicid.
Un accent central al CBT-SP este identificarea facto-
rilor de risc proximali (declanșarri ai crizei actuale),
dar și a factorilor de risc distali, incluzând procesele
emoționale, cognitive, comportamentale prezente cu
mult înainte de declanșarea crizei de suicid recente. De
exemplu, astfel de deficite pot include incapacitatea de
reglare a emoțiilor, incapacitatea de a rezolva proble-
me, incapacitatea de a tolera stresul, incapacitatea de
a aborda gânduri negative sau credințe, precum lipsa
47
review
de speranță sau lipsa de valoare. Acești factori de risc
sunt identificați prin efectuarea unei analize în lanț
a secvenței evenimentelor și a reacțiilor acestora la
aceste evenimente, care au dus la criza de suicid. O
caracteristică esențială a tratamentului este dezvol-
tarea unei conceptualizări individualizate a cazurilor
care identifică zonele cu probleme care trebuie vizate și
intervențiile specifice care trebuie folosite în perioadele
de suferință emoțională acută.
Strategiile de tratament individual și familial sunt
selectate pe baza colaborării între terapeut și pacient,
având în vedere în mod special acele strategii care au cel
mai probabil impact asupra reducerii riscului de suicid și
a celor care consolidează punctele forte existente. Aceste
strategii pot include o varietate de tehnici CBT descrise
deja în literatură: strategii de restructurare cognitivă,
cum ar fi identificarea și evaluarea gândurilor automate
din terapia cognitivă, strategii de reglare a emoțiilor,
termometru de emoții, carduri cu indicii de atenție,
acțiune opusă, și abilități de toleranță la suferință din
terapia comportamentului dialectic, precum și alte
strategii CBT, cum ar fi activarea comportamentală și
strategiile de rezolvare a problemelor.
Problemele familiei sunt abordate în măsura în care
pacientul, familia și clinicianul sunt priviți ca fiind
relevanți pentru conceptualizarea cazului și preve-
nirea viitoarelor tentative de suicid. De asemenea,
luarea în considerare a problemelor de mediu specifice
adolescenților, probleme specifice vârstei (ex.: hărțuiala),
relațiile cu colegii/prietenii, eșecuri sentimentale,
abuzuri fizice, verbale sau sexuale, credințe familiale
disfuncționale, așteptări înalte ale familiei și întărire
scăzută sau performanțe școlare slabe. Astfel, CBT-SP
încorporează tehnici specifice de terapie familială
pentru a aborda aceste preocupări contextuale.
CBT-SP constă din faze acute și de continuare, am-
bele fiind realizate pe o durată medie de aproximativ
șase luni.
Faza acută a CBT-SP constă din aproximativ 12 până la
16 sesiuni săptămânale și este alcătuită din majoritatea
sesiunilor individuale, precum și din cel puțin 6 ședințe
de familie. „Check-in-urile” familiale (5-15 minute) pot
fi efectuate săptămânal. Faza acută a tratamentului
constă dintr-o fază inițială, o fază mijlocie și de în-
cheiere. Aceasta este urmată de o fază de continuare
a tratamentului.
Faza inițială a tratamentului acut are loc în primele
trei ședințe și constă din cinci componente principale:
nn analiza lanțului
nn planificarea siguranței
nn psihoeducația
nn dezvoltarea motivelor de viață și speranță
nn conceptualizarea cazurilor.
Componentele de analiză în lanț, planificare de
siguranță și psihoeducație apar în general în timpul
celor două sesiuni inițiale. Dezvoltarea motivelor pen-
tru viață și conceptualizarea cazului are loc în a treia
sesiune. Membrii familiei sunt implicați în toate sesi-
unile inițiale.
48
A) Analiza lanțului include identificarea factorilor
de vulnerabilitate și activarea evenimentelor asociate
crizei, precum și gândurile, sentimentele și compor-
tamentele apărute ca reacție la aceste evenimente.
Pentru a efectua o analiză în lanț a unei tentative
de sinucidere, terapeutul îi cere adolescentului să
descrie evenimentele care au dus și au urmat ten-
tativei de sinucidere, precum și detaliile încercării
reale. O bună metaforă a acestui proces este de a
cere adolescentului să descrie „cadrele din film” ale
tentativei de sinucidere.
Terapeutul poate apoi să-l îndrume pe adolescent
să „înghețe cadrul” la un moment dat, astfel încât
să poată af la mai multe detalii despre gândurile,
sentimentele și comportamentele care au avut loc în
acel moment. Adesea, analiza lanțului începe cu un
eveniment de viață stresant specific, care este iden-
tificat de pacient. Cu toatea cestea, terapeutul poate
începe, de asemenea, analiza lanțului începând cu
momentul încercării și să lucreze retrospectiv. Alte
puncte de pornire recomandate pentru descrierea
lanțului de evenimente includ momentul în care pa-
cientul s-a trezit în dimineața încercării sau cel din
seara anterioară încercării.
Efectuarea analizei în lanț este benefică, nu numai
pentru detalierea secvenței evenimentelor, gându-
rilor și sentimentelor din perspectiva adolescentu-
lui, ci este crucială pentru selectarea strategiilor de
intervenție, pentru că oferă pacienților posibilitatea
de a se simți înțeleși. Împărtășirea detaliilor despre
tentativa de sinucidere și circumstanțele în care s-a
produs facilitează formarea de raporturi empatice și
ajută pacienții să se implice în tratament. Intervenția
facilitează conceptualizarea cazului și evaluarea
riscului viitor. După ce lanțul a fost descris complet
în formă scrisă, acesta poate fi revăzut și revizuit pe
tot parcursul psihoterapiei.
b) Planificarea siguranței este o tehnică ce ajută
pacienții să rămână în siguranță și să nu se angajeze
în comportamente suicidare suplimentare, cel puțin
până la următoarea sesiune de terapie. Planificarea
securității, astfel cum este dezvoltată în CBT-SP, oferă
pacienților un set de abordare prioritar și specific,
strategii și surse de sprijin care pot fi utilizate în
timpul unei crize de suicid. De asemenea, include
o secțiune privind restricția accesului la mijloacele
letale. Intenția planificării siguranței este de a ajuta
indivizii să-și reducă iminentul risc de comportament
suicidar, consultând acest set predeterminat de stra-
tegii potențiale de combatere și lista de persoane sau
agenții pe care le pot contacta.
Având în vedere că cea mai mare perioadă de risc
pentru o repetare a autovătămării este la scurt timp
după încercarea index sau imediat după externare,
este esențial să se elaboreze un plan de siguranță
pentru adolescenții cu risc ridicat de suicid tratați
prin ambulatoriu.
Planul de siguranță include o creștere treptată
a nivelului de intervenție de la strategiile interne
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)

(„în sine”) la strategii externe („în afara sinelui”).
Strategiile interne cuprind o listă de activități pe
care pacientul le-ar putea realiza pentru a face față
impulsurilor suicidare fără asistența altor persoane.
Acestea sunt de obicei activități comportamentale
care sunt făcute pentru a distrage pacientul de la
ideația suicidară. Pacienții sunt informați că, atunci
când aceste strategii interne nu funcționează, paci-
entul trebuie să apeleze la resurse externe. Strategiile
externe includ o serie de acțiuni care, pornind de la
primirea ajutorului de la prieteni sau membrii fa-
miliei, ajung la evaluarea psihiatrică de urgență sau
chiar la spitalizare. Strategiile externe pot începe cu
persoanele din mediul social al pacientului care pot
ajuta la distragerea acestuia, precum și cu adulții
cei mai apropiați. Strategia externă mai include și o
listă a serviciilor de psihiatrie de urgență disponibile
pentru adolescenți.
Terapeutul și pacientul trebuie să revizuiască fi-
ecare etapă a planului și să rezolve problemele în
colaborare, pentru a rezolva eventualele obstacole
în calea implementării. Planul ar trebui să includă,
de asemenea, o listă a semnalelor de avertizare ale
pacientului cu privire la o criză suicidară (de obicei
bazată pe situații specifice, stare emoțională și/sau
cogniții), pentru a indica momentul în care trebuie
utilizat planul de siguranță. Planul de siguranță este
discutat și revizuit în fiecare sesiune CBT-SP, mai ales
după fiecare utilizare a planului de siguranță. De
obicei, abilitățile/strategiile sunt adăugate planului
de siguranță pe măsură ce terapia progresează.
Planul de siguranță este întotdeauna redactat și
păstrat acolo unde poate fi recuperat în perioadele
de criză. Membrii familiei, în special părinții, pot fi
implicați în planificarea siguranței. Terapeutul și paci-
entul colaborează la modul în care familia poate fi de
ajutor în susținerea pacientului în utilizarea planului
de siguranță. Trebuie depuse toate eforturile pentru
ca adulții din anturaj să înlăture (ex.: armele de foc)
accesul pacientului la mijloacele letale.
Pentru sesiunea inițială, este posibil să nu existe
timp suficient pentru a dezvolta o elaborare completă
a planului de siguranță pe baza unei analize a lanțului.
Cu toate acestea, este esențial să se elaboreze un
plan rudimentar de siguranță și o analiză a lanțului,
ambele fiind elaborate în sesiunile ulterioare. Astfel,
prima ședință include întotdeauna un plan scris de
siguranță care este modificat în sesiunile ulterioare,
conform informațiilor nou apărute.
C) Psihoeducația. Rolul terapeutului în CBT-SP
include educarea pacientului și a familiei în mai multe
domenii. Prima sarcină a terapeutului este de a explica
pacientului și părinților natura comportamentului
suicidar, rolul depresiei și necesitatea blocării accesu-
lui la mijloace letale potențiale. Terapeutul prezintă,
de asemenea, pacientului și familiei principiile și
obiectivele de bază ale CBT-SP. Părinții pot ajuta, de
asemenea, să elaboreze în continuare analiza lanțului
din perspectiva lor și pot contribui la elaborarea și
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
psihiatru
implementarea planului de siguranță. Deși există o
contribuție parentală la analiza lanțului și la planul
de siguranță, clinicianul lucrează în primul rând
cu adolescentul, pentru a determina care aspecte
ale contribuției parentale sunt utile în avansarea
înțelegerii lanțului și în creșterea siguranței. Cu alte
cuvinte, percepția adolescentului cu privire la succe-
siunea evenimentelor este cea crucială.
D) Abordarea motivelor pentru viață și constru-
irea speranței. Dat fiind faptul că disperarea este
adesea asociată cu riscul de suicid, este important
să includem strategii de tratament care să insuf le
un sentiment de speranță. Una dintre strategiile de
creștere a speranței la începutul tratamentului este
de a discuta motivele personale ale adolescentului
pentru a-și continua viața.
Motivele pentru a rămâne în viață pot include:
afecțiunea pentru persoanele din familie, din grupul
de colegi, aspirațiile de viitor, hobby-uri etc. Terapeu-
tul trebuie să îi explice adolescentului modul în care
amintirea motivelor pentru a rămâne în viață poate
fi afectată în timpul unei crize. Abilitatea de a-și
aminti motivele de viață poate fi folosită ca strategie
de coping în perioadele de criză suicidară.
Adolescentul este, de asemenea, încurajat să con-
struiască un „kit de speranță”, o implementare con-
cretă a motivelor pentru a rămâne în viață. Kitul
servește ca un ajutor pentru memorie, pentru a fi
folosit în perioade de criză, și poate ajuta la creșterea
speranței într-un viitor posibil și acceptabil. Trusele
de speranță pot conține imagini cu cei dragi, amin-
tiri ale aspirațiilor și locuri care le oferă plăcere (de
exemplu, peisaje, întreceri sportive).
Mindfulness – bazat pe tehnici cognitive (MBCT)
Meditația mindfulness (meditația contemplativă)
se referă la un proces care duce la o stare menta-
lă caracterizată de conștientizarea experienței
prezente, observând gândurile proprii, senzațiile
corporale, emoțiile, oricare și oricâte ar fi ele, cu des-
chidere, curiozitate și acceptare (Kabat-Zinn, 2003).
Scopul meditației este nu dea scăpa de gândurile și de
emoțiile noastre, ci de ale conștientiza și de a învăța
cum să trăim cu ele. Ne putem imagina că gândurile
noastre sunt ca norii. Norii vin și pleacă. Indiferent
de grosimea norilor, deasupra lor, albastrul cerului
rămâne nesfârșit. La fel ca norii, și gândurile noastre
sunt efemere, ele vin și pleacă. Noi însă nu suntem
gândurile noastre. Noi suntem ca cerul care niciodată
nu vine, niciodată nu pleacă, e mereu prezent.
Mark G. Williams (2006) și Jon Kabat-Zinn
(2011) sunt doi cercetători de referință pentru stu-
diul meditației mindfulness aplicată în medicina
comportamentală și psihologie. Ei documentează
traseul parcurs de practicile meditative străvechi
până la întâlnirea lor cu știința. Ele își au rădăcinile în
învățăturile budiste sacre practicate în mănăstirile din
Asia în urmă cu 5000 de ani. Moștenite peste milenii,
au fost practicate de-a lungul mai multor decenii în
49
review
retreat-urile și clinicile asiatice. Au intrat în conștiința
populară vestică abia pe la începutul anilor ’80, când
profesioniști din aria medicinei comportamentale
s-au orientat spre noi moduri de a reduce stresul
major asociat cu bolile cronice sau incurabile. Două
momente importante marchează începutul integrării
meditației mindfulness în știință:
În 1985, Jon Kabat-Zinn a pus bazele primului pro-
gram de reducere a stresului pe baza tehnicilor de
meditație mindfulness; acesta a fost dezvoltat pentru
a-i ajuta pe oamenii care sufereau de probleme de
sănătate cronice ori incurabile să facă mai bine față
stresului asociat cu boala. În 2002, Zindel Segal, Mark
Williams și John Teasdale au dezvoltat terapia cog-
nitivă bazată pe mindfulness, cu scopul de a-i ajuta
pe cei care au suferit episoade depresive majore să
prevină recurența lor. acceptăm experiențele vieții, reacționând într-o mani-
Aceste programe au acumulat suficient suport
științific încât să pună bazele celui de-al treilea val
de psihoterapii moderne, după cel al terapiei com-
portamentale, și apoi cel al terapiilor cognitiv-com-
portamentale.
În anii care au urmat, tot mai mulți psihologi au
preluat tehnicile de meditație mindfulness. Lăsând
la o parte ezoterismul oriental și încărcătura lor re-
ligioasă, le-au integrat în programe psihoterapeutice
1. Addіѕ Μ, Lіnеhan ΜΜ. Рrеdісtіng ѕuісіdal bеhavіоr: рѕyсhоmеtrіс рrореrtіеѕ оf
Bibliografie
thе Ѕuісіdal Bеhavіоrѕ Quеѕtіоnnaіrе. Роѕtеr рrеѕеntеd at: Annual Μееtіng оf
thе Aѕѕосіatіоn fоr thе Advanсеmеnt Bеhavіоr Тhеraрy; Νоvеmbеr 2-5, 1989;
Waѕhіngtоn, DС.
2. Beck AT, Weissman A, Kovacs M. Alcoholism, hopelessness and suicidal
behavior. Journal of Studies on Alcohol. 1976; 37(1), 66-77.
3. Beck AT (ed.). Cognitive therapy of depression. New York: Guilford Press; 1979.
4. Beck JS, Beck AT. Cognitive therapy: Basics and beyond. New York: Guilford
Press; 1995.
5. Bishop SR. What do we really know about mindfulness-based stress reduction?
Psychosomatic medicine. 2002; 64(1), 71-83
6. Соѕman D. Соmреndіu dе ѕuісіdоlоgіе. Ed. Сaѕa Сărţіі dе Ştііnţă, Сluј-Napoca; 2008.
7. Соѕman D. Рѕіhоlоgіе mеdісală. Ed. Роlіrоm, Іaşі; 2010.
8. Davіd D, Ѕzеntagоtaі A, Luрu V, Соѕman D. Ratіоnal еmоtіvе bеhavіоr thеraрy,
соgnіtіvе thеraрy, and mеdісatіоn іn thе trеatmеnt оf maјоr dерrеѕѕіvе
dіѕоrdеr: A randоmіzеd сlіnісal trіal, роѕttrеatmеnt оutсоmеѕ, and ѕіх-mоnth
fоllоw-uр. Јоurnal оf Сlіnісal Рѕyсhоlоgy. 2008; 64, 728-746.
9. Davіd D. Тratat dе рѕіhоtеraріі соgnіtіv-соmроrtamеntalе. Ed. Роlіrоm, Іaşі; 2012.
10. Ηоldеvісі І. Тratat dе рѕіhоtеraріе соgnіtіv-соmроrtamеntală. Εd. Тrеі; 2009.
11. Іftеnе F, Рrеdеѕсu Ε, Ștеfan Ѕ, Davіd D. Ratіоnal-еmоtіvе and соgnіtіvе-
bеhavіоr thеraрy (RΕBТ/СBТ) vеrѕuѕ рharmaсоthеraрy vеrѕuѕ RΕBТ/СBТ рluѕ
рharmaсоthеraрy іn thе trеatmеnt оf maјоr dерrеѕѕіvе dіѕоrdеr іn yоuth; a
randоmіzеd сlіnісal trіal. Рѕyсhіatry Rеѕеarсh. 2015; 225(3), 687-694.
12. Kabat-Zinn J. Mindfulness-based interventions in context: past, present, and
future. Clinical Psychology: Science and Practice. 2003; 10(2), 144-156.
13. Kabat-Zinn J, Lipworth L, Burney R. The clinical use of mindfulness meditation for the
self-regulation of chronic pain. Journal of Behavioral Medicine. 1985; 8(2), 163-190.
14. Klerman GL, Weissman MM, Rounsaville BJ, Chevron ES. Interpersonal
psychotherapy of depression. New York: Basic Books; 1984.
15. Klerman GL, Budman S, Berwick D, Weissman MM, Damico-White J, Demby A,
Feldstein M. Efficacy of a brief psychosocial intervention for symptoms of stress
and distress among patients in primary care. Medical Care. 1987; 25, 1078- 1088.
16. Khoury B, Lecomte T, Fortin G, et al. Mindfulness-based therapy: a
comprehensive meta-analysis. Clinical Psychology Review. 2013; 33(6), 763-771.
17. Klerman GL, DiMascio A, Weissman MM, Prusoff BA, Paykel ES. Treatment of
depression by drugs and psychotherapy. American Journal of Psychiatry. 1974;
131, 186-191.
18. Kuyken W, Warren FC, Taylor RS, Whalley B, Crane C, Bondolfi G, Segal Z, et al.
50
și au început să cerceteze de ce și cum funcționează
și să le cartografieze eficiența pe harta tulburărilor
mentale. Merită amintit că există și alte forme de
meditație. De exemplu, meditația concentrativă –
care presupune o formă de focalizare intensă, extremă,
a atenției asupra unui singur element; sau meditația
transcedentală – care presupune repetarea unei man-
tre timp de câteva minute, cu scopul de a transcende
într-o stare total lipsită de efort.
Jon Kabat-Zinn (2003) și Bishop (2002) explică bazele
empirice ale meditației mindfulness, anume că prin
reglarea atenției și orientarea spre momentul prezent
cu deschidere, curiozitate și acceptare se pot combate
efectele stresului dăunător. Astfel, focusarea pe prezent
ne ajută să eliminăm cauzele stresului, care cel mai
adesea sunt plasate în trecut sau în viitor. Învățând să
eră mai degrabă reflectivă decât reflexivă, mindfulness
ne ajută să eliminăm comportamentele de evitare a
experiențelor nedorite, care se consideră că sunt res-
ponsabile de multiplicarea suferinței și menținerea
multora dintre tulburările somatice și mentale. În plus,
controlul respirației echilibrează răpunsurile sistemului
nervos simpatic și parasimpatic, eliminând simptomele
corporale ale distresului. 
(continuare în nr. 59)
Efficacy of mindfulness-based cognitive therapy in prevention of depressive
relapse: an individual patient data meta-analysis from randomized trials. JAMA
Psychiatry. 2016; 73(6), 565-574.
19. Lіnеhan ΜΜ, Соmtоіѕ ΚA, Brоwn ΜΖ, Ηеard ΗL, Wagnеr A. Ѕuісіdе Attеmрt Ѕеlf-
іnјury Іntеrvіеw (ЅAЅІІ): dеvеlорmеnt, rеlіabіlіty, and valіdіty оf a ѕсalе tо aѕѕеѕѕ
ѕuісіdе attеmрtѕ and іntеntіоnal ѕеlf-іnјury. Рѕyсhоl Aѕѕеѕѕ. 2006; 18(3):303-312.
20. Lіnеhan ΜΜ, Gооdѕtеіn ЈL, Νіеlѕеn ЅL, Сhіlеѕ ЈA. Rеaѕоnѕ fоr ѕtayіng alіvе whеn
yоu arе thіnkіng оf kіllіng yоurѕеlf: thе Rеaѕоnѕ fоr Lіvіng Іnvеntоry. Ј Соnѕult
Сlіn Рѕyсhоl. 1983; 51(2):276-286.
21. Lіnеhan ΜΜ. DBТ Ѕkіllѕ Тraіnіng Μanual, 2nd еd. Νеw Yоrk, ΝY: Guіlfоrd Рrеѕѕ; 2014.
22. Lіnеhan ΜΜ. DBТ Ѕkіllѕ Тraіnіng Ηandоutѕ and Wоrkѕhееtѕ. Νеw Yоrk, ΝY:
Guіlfоrd Рrеѕѕ; 2014.
23. Lіnеhan ΜΜ, Соmtоіѕ ΚA, Ward-Сіеѕіеlѕkі ΕF. Aѕѕеѕѕіng and managіng rіѕk wіth
ѕuісіdal іndіvіdualѕ. Соgnіt Bеhav Рraсt. 2012; 19(2):218-232.
24. Piet J, Hougaard E. The effect of mindfulness-based cognitive therapy for
prevention of relapse in recurrent major depressive disorder: a systematic
review and meta-analysis. Clinical psychology review. 2011; 31(6), 1032-1040.
25. Spijkerman MPJ, Pots WTM, Bohlmeijer ET. Effectiveness of online mindfulness-
Reclamă Psih 58(3)0110
based interventions in improving mental health: A review and meta-analysis of
randomized controlled trials. Clinical Psychology Review. 2016; 45, 102-114.
26. Ѕtanlеy B, Brоwn G, Brеnt DA, Wеllѕ Κ, Роlіng Κ, Сurry Ј, Gоldѕtеіn Т. Соgnіtіvе-
bеhavіоral thеraрy fоr ѕuісіdе рrеvеntіоn (СBТ-ЅР): trеatmеnt mоdеl, fеaѕіbіlіty,
and aссерtabіlіty. Јоurnal оf thе Amеrісan Aсadеmy оf Сhіld & Adоlеѕсеnt
Рѕyсhіatry. 2009; 48(10), 1005-1013.
27. Ѕzеntagоtaі A, Davіd D, Luрu V, Соѕman D. Ratіоnal Εmоtіvе Тhеraрy, Соgnіtіvе
Тhеraрy and mеdісatіоn іn thе trеatmеnt оf maјоr dерrеѕѕіvе dіѕоrdеr: Тhеоry оf
сhangе analyѕіѕ. Рѕyсhоthеraрy: Тhеоry, Rеѕеarсh and Рraсtісе. 2008; 4, 523-538.
28. Teasdale JD, Segal ZV, Williams JMG, Ridgeway VA, Soulsby JM, Lau MA.
Prevention of relapse/recurrence in major depression by mindfulness-based
cognitive therapy. Journal of consulting and clinical psychology. 2000; 68(4), 615.
29. Μendеz-Buѕtоѕ P, Сalatі R, Rubіо-Ramirеz F, Оlіe E, Соurtеt P, Lореz-
Сaѕtrоman J. Εffесtіvеnеѕѕ оf Рѕyсhоthеraрy оn Ѕuісіdal Rіѕk: A Ѕyѕtеmatіс
Rеvіеw оf Оbѕеrvatіоnal Ѕtudіеѕ. Publіѕhеd: 19 Fеbruary 2019, dоі: 10.3389/
Reclamă Psih 58(3)0109
fрѕyg.2019.00277
30. Wіllіamѕ ЈΜG, Duggan DЅ, Сranе С, Fеnnеll ΜЈ. Μіndfulnеѕѕ-Baѕеd соgnіtіvе
thеraрy fоr рrеvеntіоn оf rесurrеnсе оf ѕuісіdal bеhavіоr. Јоurnal оf Clіnісal
Pѕyсhоlоgy. 2006; 62(2), 201-210.
Anul XV • Nr. 58 (3/2019)
 16 NOIEMBRIE 2019 Coordonatori:
HOTEL CROWNE PLAZA Prof. Univ. Dr. Doina Cozman
BUCUREȘTI Prof. Univ. Dr. Cătălina Tudose

SĂNĂTATEA MINTALĂ ÎN ROMÂNIA

– realizări, provocări, oportunități –

Până la data de 20 octombrie 2019, beneficiezi de taxa*

REDUSĂ 300 lei 200 lei
*include abonament pe 1 an la revista Psihiatru.ro

Pentru a efectua plata prin ordin de plată, puteți folosi următoarele coordonate:
MEDICHUB MEDIA, S.R.L., CUI RO 16136719 | Cont RON IBAN: RO 73 RNCB 06171405 9512 0003 - BCR, Sucursala 13 Septembrie

www.medichub.ro/evenimente 031 425 40 40 corina.giuvelea@medichub.ro

Eveniment organizat de
 comprimate cu eliberare prelungită

Flexibilitate adaptabilă!
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ: fiecare comprimat cu eliberare prelungită Uniquet conţine quetiapină 50 mg, 200 mg, 300 mg, 400 mg. Indicaţii
terapeutice: schizofrenie; tulburare bipolară: episoadele maniacale moderate până la severe, episoadele depresive majore, prevenirea recurenţelor episoadelor
maniacale sau depresive; terapie adăugată în tratamentul episoadelor depresive majore la pacienţi cu tulburare depresivă majoră (TDM) care au răspuns suboptim
la monoterapia cu antidepresive. Doze şi mod de administrare: Adulţi: tratamentul schizofreniei şi al episoadelor maniacale moderate până la severe
din cadrul tulburării afective bipolare: inițial 300 mg în Ziua 1 şi 600 mg în Ziua 2. Doza zilnică este de 600 mg, maxim 800 mg; tratamentul episoadelor
depresive din tulburarea afectivă bipolară: Doza zilnică este 50 mg (Ziua 1), 100 mg (Ziua 2), 200 mg (Ziua 3) şi 300 mg (Ziua 4). Doza zilnică este de 300
mg; pentru prevenirea recurenţelor în tulburarea afectivă bipolară: se continuă cu aceeaşi doză; terapie adăugată la tratamentul episoadelor depresive
majore în TDM: Inițial 50 mg în ziua 1 şi ziua 2 şi 150 mg în ziua 3 şi ziua 4. Contraindicaţii: hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi;
administrarea concomitentă de inhibitori ai izoenzimei CYP 3A4 a citocromului P450, antifungice cu structură azolică, eritromicină, claritromicină şi nefazodonă.
Reacţii adverse: foarte frecvente: somnolență, amețeli, cefalee, xerostomie, sindrom de întrerupere, creșterea valorilor colesterolului total (mai ales ale valorilor
LDL), scăderea valorilor colesterolului HDL, creștere ponderală, scăderea valorilor hemoglobinei și simptome extrapiramidale. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI
DE PUNERE PE PIAŢĂ: Terapia SA, Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca, România. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI: Iunie 2015.
DATA REVIZUIRII TEXTULUI: Octombrie 2017. Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Acest medicament se eliberează
pe bază de prescripţie medicală P-RF. Pentru informații complete de prescriere vă rugăm consultați RCP-ul
RO-TER-UNIQ - 01/2018-01

SC Terapia SA
a SUN PHARMA company
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca 400 632, România