Inteligenţa

1. Definire şi caracterizare
Inteligenţa este dimensiunea personalităţii ce favorizează adaptarea conduitei intelectuale,
practice sau sociale la situaţii noi.

2. Teorii privitoare la inteligenţă

a. Teoria bifactorială a inteligenţei . Inteligenţa se manifestă în formă generală/ne ajută în
toate activităţile şi în formă specifică/ne ajută în unele domenii de activitate: vorbit sau
scris sau calcul matematic etc.
b. Teoria multifactorială a inteligenţei. Inteligenţa se manifestă prin abilităţi mentale
primare (înţelegerea sensului cuvintelor, fluenţă verbală, capacitatea de a face socoteli,
de a sesiza relaţiile dintre formele spaţiale, de a găsi regula generală, de a observa
asemănările şi deosebirile).
c. Teoria genetică. Inteligenţa este o adaptare a organismului la mediu. Inteligenţa se
dezvoltă treptat, parcurgând 4 stadii:
- Stadiul senzorio-motor (0-2 ani), gândirea copiilor este de tipul încercare-eroare;
- Stadiul preoperaţional (2-7 ani), copilul devine capabil de formarea simbolurilor,
ordonare şi clasificare;
- Stadiul operaţiilor concrete (7-12 ani), copilul are capacitatea de a vedea aspectele
constante, dar concrete; inteligenţa este inductivă;
- Stadiul operaţiilor formale (12-17 ani), adolescentul are capacitatea de a coordona
propoziţiile în judecăţi şi raţionamente ipotetico-deductive.
d. Teoria inteligenţelor multiple. În general, fioecare persoană deţine un anumit tip de
inteligenţă, cu predominanţă:
- lingvistică,
- muzicală,
- logico-matematică,
- Spaţială,
- kinestezică,
- intrapersonală,
- interpersonală.
e. Teoria inteligenţei emoţionale. Există 5 competenţe emoţionale şi sociale de bază:
- Cunoaşterea de sine,
- Auto-controlul,
- Motivarea,
- Empatia,
- Deprinderile sociale.