Lucian Blaga, poate cel mai valoros expresionist roman, surprinde esenta acestui curent literar: "De cate

ori un lucru e astfel redat incat puterea, tensiunea sa interioara, il intrece, il transcendeaza, tradand
relatiuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs artistic expresionist." (L.
Blaga, Filosofia stilului).

Elemente definitorii ale expresionismului:

1. permanenta nevoie de absolut, aspiratia spre ideal

2. anularea vechilor dogme ale realismului care nu fac nimic altceva decat sa surprinda realitatile
factice, logice ale vietii, in favoarea cautarii unei realitati spiritual
3. cautarea originalului, a increatului, a ineditului
4. reintoarcerea la primordial, la origini, la universul mitic
5. tragismul existential surprins si depasit odata ce fiinta reuseste sa atinga absolutul, prin
spiritualizarea trairilor, acestea devenind cosmice, metafizice
6. teme si motive predilecte: tristetea si nelinistea metafizica, disperarea, absenta, neantul,
moartea, dezagregarea eului, natura halucinanta
7. categorii estetice cultivate: fantasticul, macabrul, grotescul, miticul, magical
8. imagini poetice sunt vii, stranii, contrastante asemenea picturilor expresioniste
9. limbajul este uneori violent, socant

Literatura romana: Expresionismul blagian

Cum era de asteptat, influentele scriitorilor germani expresionisti au fost adaptate realitatilor
autohtone, in special in Transilvania, unde vechea apartenenta la imperiul austro-ungar a
facilitat infiltrarea acestui curent literar.

In literatura romana, pot fi remarcate semne expresioniste in operele semnate de Lucian Blaga,
Al. Philippide, T. Arghezi, Adrian Maniu, Vasile Voiculescu. In manifestatiile artistice ale acestor
scriitori sunt cultivate elemente specifice expresionismului precum grotescul, miticul, cosmicul,
originarul.

Totodata, are loc o hipertrofiere a eului, recrearea lumii prin cuvant, aspiratia spre absolut, spre
ideal, angoasa existentiala.
Lucian Blaga nu este un sclav al expresionismului, in operele sale literare si filosofice facandu-se
simtite influente ale mai multor curente literare. Totusi, primele doua volume de poezii,
"Poemele luminii" si "Pasii profetului", stau clar sub semnul expresionismului.

Incepand insa cu volumul "La cumpana apelor", influenta expresionista incepe sa paleasca pe
masura ce se dezvolta sentimentul echilibrului, al impacarii eului poetic cu lumea.

Revenind la crezurile expresioniste, in poezia lui Blaga asistam la o contopire cu universul, la o

transcendenta metafizica a eului liric catre cosmic. Lucian Blaga anuleaza realitatile imediate ale
realismului si naturalismului, mutand lirica intr-o alta realitate, cea a misterului cosmic, care
trebuie ocrotit.

In arta poetica "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", care deschide volumul "Poemele
luminii", se remarca inca din titlul prezenta subliniata a poetului. Tot din titlul uriasa corola
 alcatuita din mistere (taine) anunta realitatea misterului cosmic, care trebuie protejata, dupa
cum mentionam mai sus.

Eul si universul plin de taine este legat de verbul "nu strivesc", care subliniaza atitudinea
meditativa si protectoare a poetului. Metafora corolei de floare releva perfectiunea universului.
Asadar, titlul este incarcat de accente expresioniste.

Lumina "altora" este un simbol al cunoasterii rationale, superficiale, ce cauta explicatii logice, in
timp ce propria lumina "sporeste a lumii taina" prin imaginatie, existand astfel un raport de
opozitie:
"(...) Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina -
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei- (...)"

Asadar, expresioniste sunt, in creatia lui L. Blaga, sentimentul metafizic, imaginea contemplativa a
lumii si a cosmosului, caracterul vizionar, cultivarea mitului primitivitatii, al arhaicului si
originalului.