O scrisoare pierdută

de I. L. Caragiale

Reprezentată pe o scenă în 1884, comedia O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale este

a treia piesă dintre cele patru scrise de autor, o capodoperă a geniului dramatic. Este o
comedie de moravuri în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane autorului,
fiind inspirată din alegerile electorale din anul 1883.
Conflictul dramatic principal constă în înfruntarea pentru puterea politică a două
forțe opuse: reprezentații partidului aflat la putere(Ștefan Tipătescu, Zaharia Trahanache,
Zoe Trahanache) și gruparea independentă constituită în jurul lui Nae Cațavencu, ambițios
avocat și proprietarul ziarului Răgnetul Carpaților.
Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Brânzovenescu care se teme
de trădarea prefectului.

Actul I : este reprezentat de expozițiune- existența triunghiului conjugal și a unui

conflict de interese intre două grupuri politice. Venirea lui Trahanache cu vestea deținerii
scrisorii de amor de către adversarul lor politic declanșează conflictul dramatic
principal(intriga).
Desfășurarea acțiunii: actul II.
În actul III, candidații Farfuridi și Cațavencu își susțin discursurile electorale. Punctul
culminant este anunțarea candidatului Andamiță Dandanache, urmată de o încăierare, unde
Cațavencu pierde pălăria cu scrisoarea.
Actul IV(deznodământul) aduce rezolvarea conflictului inițial, iar adversarii se
împacă.

Caracterizarea lui Ștefan Tipătescu

Naratorul evita oarecum să-i atribuie trăsături fizice lui Stefan Tipătescu întrucât
acesta constituie o tipologie umana – așa cum indica si numele Tipătescu.
Nesigur in esență, autoritar in aparență. Personajul încearcă să pară un prefect
desăvârșit care își exercită atribuțiile într-o manieră de necontestat. Este orgolios și impulsiv.
Tipătescu – tipul amorezatului trăiește într-o relație de adulter cu Zoe ceea ce
denotă în mod indirect tipul de caracter nestatornic și imoral al personajului.
Stefan dovedește despre sine că este un adept al compromisului în mod direct prin
propriile cuvinte: decât tu nu ești băiat prost; o mai cârpești de ici, de colo; daca nu curge
pica… Las ca știm noi!

Citate reprezentative din O scrisoare pierdută

- Prostii mor, dar prostia rămâne.

- În România, lingușirea și hoția sunt virtuți.
- Trădare să fie, dar s’o știm si noi!
- Un popor care nu merge înainte, stă pe loc, ba chiar dă înapoi.
- Nu sunt turmentat, dar eu… Eu pentru cine votez?
- Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu
desăvârșire.