Mesajul poeziei „ Izvorul nopții ” de Lucian Blaga

Titlul poeziei este o metaforă prin care poetul evidențiază frumusețea

ochilor negri ai iubitei, fiind constituit dintr-un element al cadrului
terestru („ Izvorul ”) și unul al cadrului cosmic („ nopții ”).

Poezia „ Izvorul nopții ” este un scurt, dar profund omagiu adus

frumuseții iubitei, exprimat printr-o confesiune solemnă. Incipitul poeziei
este reprezentat de vocativul emoționant și afectiv „frumoaso”, adresat
iubitei de îndrăgostitul sensibil.

Poezia este constituită dintr-o frază amplă în care eul liric descrie ochii
iubitei sale ca fiind cei mai frumoși și plini de mister și o propoziție
dezvoltată, unde poetul își compară iubita cu lumina (cu ajutorul
metaforei „ lumina mea ”), o lumină care-i călăuzește calea, care-l
îndrumă, care-i dă vieții sale strălucire.

Poezia începe printr-o invocație cu încărcătură afectivă, sugerând

admirația poetului față de ființa dragă. Vocativul „ Frumoaso ”
ilustrează, concis și sintetic, perfecțiunea fizică a iubitei, însumând toate
trăsăturile fizice și morale ale fetei dragi.

Cuvântul „ ochii ” se constituie în cuvânt-cheie al poeziei și apare de trei

ori în text, sugerând intensitatea sentimentului de admirație și extazul
poetic. 

Negrul intens al ochilor iubitei semnifică unul din marile mistere ale
universului, întrucât se identifică aici cu emoționantul cadru nocturn care
acoperă văile, munții, șesurile, întreg pământul, ca o taină fascinantă:
„ ochii tăi, adâncii, sunt izvorul /din care tainic curge noaptea peste văi /
și peste munți și peste șesuri, / acoperind pământul /c-o mare de
întuneric. ”

Negrul dens al ochilor este sugerat de superlativul absolut „ așa de ”,

alăturat adjectivului „negri” care amplifică profunzimea sentimentului de
dragoste. 
  Poezia conține și inversiunile „ ți-s ochii ”, „ tainic curge noaptea ”, „așa-s
de negri ochii tăi ”, care amplifică starea de extaz, de încântare a eului
liric pentru misterul iubirii.

 În concluzie, poezia este o adresare directă pentru ființa iubită,

acest lucru fiind sugerat prin folosirea substantivelor în vocativ
„ Frumoaso ” și „ lumina mea ”.