Strategiile didactice presupun îmbinarea tuturor elementelor procesului instructiv-

educativ în condiţii/ contexte concrete. Strategia a fost definita ca un mod de

combinare si organizare cronologica a ansamblului de metode si mijloace alese
pentru a atinge anumite obiective. Strategia de predare-învăţare (strategii didactice)
este expresia unităţii organice a metodelor, procedeelor, mijloacelor de învăţământ
şi a modurilor de organizare a învăţării (frontal, pe grupe şi individual), în
derularea lor secvenţială pentru atingerea obiectivelor instructiv-educative.

Principalele componente ale strategiei didactice sunt:

 sistemul formelor de organizare și desfășurare a activitații educaționale

 sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor și procedeelor didactice
 sistemul mijloacelor de învățamânt, respectiv a resurselor utilizate
 sistemul obiectivelor operaționale.

Strategia didactică are urmatoarele caracteristici:

 implică pe cel care învață în situații specifice de învățare;

 raționalizează și adecvează conținutul instruirii la particularitățile
psihoindividuale
 creează premise pentru manifestarea optimă a interacțiunilor dintre celelalte
componente ale procesului de instruire
 presupune combinarea contextuală, originală, unică, uneori, a elementelor
procesului instructiv-educativ.

Strategiile didactice se clasifică după mai multe criterii:

 a) Activitatea dominantă în procesul instruirii:

 De predare :
• de prezentare, de urmărire a unor norme, prescripţii, reguli de tip
algoritmic, prin expunere,
• explicaţie, demonstraţie, programare, exerciţiu;
• de activizare a elevilor în predare, prin intercalarea metodelor şi
procedeelor activ-participative, a muncii independente sau în grupuri mici;
• de combinare a celor două modalităţi de predare, în variate proporţii de
asamblare;
• de combinare a predării în mod expozitiv cu sarcini de învăţare euristică
(de descoperire), prin metode expozitiv-euristice;
  De învăţare :
• algoritmică:
– prin imitare de modele date;
– prin repetare, exersare, memorare;
– prin cunoaştere concret-intuitivă;
– prin algoritmizare, pas cu pas
• euristică:
– prin observare nemijlocită;
– prin rezolvare de probleme deschise;
– prin experimentare;
– prin dezbateri, dialoguri euristice;
– prin cercetări în grup;
– prin simulare, modelare, aplicaţii;
– prin tehnici de creativitate (prezentate de noi);
• mixtă (prin combinarea celorlalte moduri)
 De evaluare
 b) Natura obiectivelor dominante:
• Cognitive;
• Afective ;
• Psihomotorii;
• In combinaţii variate a lor;
 c) Modul de dirijare a învăţării:
• De dirijare pas cu pas (algoritmice);
• De semidirijare (semialgoritmice);
• De nedirijare (creative).
 d) Tipul de raţionament abordat:
1. Inductive;
2. Deductive;
3. Transductive;
4. Analogice;
5. Combinate

Anunțarea temei și a obiectivelor. Profesorul trebuie să comunice elevilor

obiectivele urmărite în lecție pentru a orienta eforturile acestora în activitatea de
învățare la clasa și de pregătire prin studiu individual. Prin cunoașterea obiectivelor
elevii conștientizează cerințele profesorului față de nivelul pregătirii lor, își
formează capacitatea de a se autoaprecia.
Comunicarea obiectivelor nu se reduce la titlul prezentării lecției sau a ideilor
principale pe care le presupune conținutul învățării. Sub o formă accesibilă,
profesorul va informa elevii despre rezultatele la care trebuie ei să ajungă, adică ce
vor ști să facă dacă își însușesc cunoștințele ce se predau.