Sunteți pe pagina 1din 19

Metabolismul proteinelor 7.

Afirmaţii corecte referitor la compusul chimic:

1. Funcţiile biologice ale proteinelor: HOOC-CH2-CH2-CH-COOH

b) [x] catalitică |

c) [x] plastică NH2

d) [x] de transport

e) [x] imunologică d) [x] dă reacţia ninhidrinică pozitivă

2. Funcţiile biologice ale proteinelor: 8. Afirmaţii corecte referitor la compusul chimic:

a) [x ] antigenică HOOC-CH2-CH2-CH-COOH

c) [x] contractilă |

d) [x] energetică NH2

e) [x] reglatoare d) [x] posedă proprietăţi acide

e) [x ] este precursorul acidului gama-aminobutiric

3. Valoarea biologică a proteinelor este determinată de


aminoacizii esenţiali:
9. Rolul HCl în digestia proteinelor:
b) [x] triptofan
c) [x] сreează рН optimal pentru acţiunea pepsinei
d) [x] fenilalanină
e) [x] denaturează parţial proteinele alimentare

4. Valoarea biologică a proteinelor este determinată de


aminoacizii esenţiali: 10. Rolul HCl în digestia proteinelor:

c) [x] metionină a) [x] posedă acţiune antimicrobiană

d) [x] treonină c) [x] accelerează absorbţia fierului

5. Selectaţi aminoacizii semidispensabili: 11. Reglarea secreţiei sucului pancreatic şi intestinal:

b) [x ] histidina b) [x] secretina stimulează secreţia sucului pancreatic sărac


în enzime
d) [x] arginina
e) [x ] pancreozimina stimulează secreţia sucului
pancreatic bogat în enzime

6. Afirmaţii corecte referitor la compusul chimic:

12. Proprietăţile pepsinei:


CH2 - CH - COOH
a) [x] pepsina este secretată sub formă de pepsinogen de
NH2 celulele principale ale mucoasei stomacale
NH
d) [x] activarea pepsinogenului constă în scindarea de la
b) [x] este aminoacid heterociclic capătul N-terminal a unei peptide (41 de aminoacizi)

e) [x] dă reacţia xantoproteică pozitivă


13. Proprietăţile pepsinei: 20. Chimotripsina:

b) [x] activarea pepsinogenului constă în proteoliza d) [x] centrul activ al chimotripsinei conţine -OH al Ser şi
limitată inelul imidazolic al His

d) [x] pH-ul optimal de acţiune a pepsinei este 1,5-2,5

21. Carboxipeptidazele:

14. Pepsina: a) [x] sunt secretate sub formă de zimogeni de pancreasul


exocrin
a) [x] scindează legăturile peptidice la formarea cărora
participă grupările -NH2 ale Phe, Tyr, Trp c) [x] carboxipeptidaza A conţine Zn++ şi scindează de la
capătul C-terminal aminoaczii aromatici
e) [x] este o endopeptidază
d) [x] carboxipeptidaza A posedă şi acţiune esterazică ce se
amplifică la substituirea Zn++ cu Ca++

15. Tripsina:

a) [x] este secretată sub formă de tripsinogen inactiv 22. Aminopeptidazele:

d) [x] activarea tripsinogenului are loc sub acţiunea d) [x] funcţionează preponderent intracelular
enterokinazei şi a tripsinei
e) [x] sunt activate de Mg++ şi Mn++

16. Tripsina:
23. Funcţiile proteazelor:
a) [x] Ca++ exercită efect activator asupra tripsinei
a) [x] de protecţie (coagularea sângelui, liza celulelor)
d) [x] transformarea tripsinogenului în tripsină constă în
proteoliza limitată b) [x] generarea substanţelor biologic active (hormonilor,
agenţilor vasoactivi)

c) [x] activarea enzimelor proteolitice digestive


17. Tripsina:

b) [x] scindează legăturile peptidice la formarea cărora


participă Lys si Arg prin gruparea -COOH 24. Absorbţia aminoacizilor (AA):

c) [x ] pH-ul optimal de acţiune a tripsinei este 7,2-7,8 c) [ x] transportul AA este activ secundar şi necesită ATP

d) [x] la transportul AA participă Na+ ,K+ -АТP-aza

18. Enterokinaza:

b) [x ] scindează de la capătul N-terminal al tripsinogenului 25. Absorbţia aminoacizilor (AA):


o hexapeptidă acidă
b) [x] la transportul AA are loc simportul AA şi a Na+
c) [x] e secretată de mucoasa intestinală sub formă de
kinazogen inactiv d) [x] peptidele si proteinele nehidrolizate se pot absorbi
prin endocitoză
e) [x] activarea enterokinazei are loc sub acţiunea tripsinei
e) [x] în celule peptidele şi proteinele nehidrolizate pot fi
scindate de proteazele lizozomale

19. Chimotripsina:

c) [x] este o endopeptidază 26. Absorbţia aminoacizilor (AA):

e) [x] activarea chimotripsinogenului are loc sub acţiunea b) [x] are loc in intestinul subţire
tripsinei şi a chimotripsinei prin proteoliza limitată
c) [x] este dependentă de concentraţia Na+ e) [x] cantitatea de indican in urină indică gradul de
putrefacţie in intestin
e) [x] exista sisteme specifice de transport pentru AA
înrudiţi structural

33. Compusul chimic:

27. Ciclul gama-glutamilic:


C - NH - CH2 - COOH
c) [x] enzima-cheie a ciclului este gama-glutamiltransferaza
O
e) [x] cofactorul enzimei este tripeptida glutation (GSH)

b) [x] reprezintă acidul hipuric

28. Ciclul gama-glutamilic: d) [x] se formează în ficat în rezultatul conjugării benzoil-


CoA cu glicina
a) [x] reprezintă un mecanism de transport al aminoacizilor
prin membranele celulare e) [x] este o probă de examinare a funcţiei de
dezintoxicare a ficatului
c) [x] nemijlocit la transportul aminoacizilor e utilizată
energia de hidroliză a legăturilor –CO–NH– din glutation

d) [x] funcţionarea ciclului necesită resinteza glutationului 34. Reglarea digestiei proteinelor în stomac:

a) [x] histamina stimulează secreţia de HCl şi mai puţin


secreţia de pepsinogen
29. Putrefacţia aminoacizilor în intestin:
d) [x] gastrina stimulează secreţia de HCl şi de pepsinogen
a) [x] este scindarea aminoacizilor sub acţiunea enzimelor
microflorei intestinale e) [x] gastrina acţionează prin AMP ciclic

c) [x] conduce la formarea atât a substanţelor toxice, cât şi


a celor netoxice
35. Utilizarea aminoacizilor (AA) în ţesuturi:

a) [x] sinteza proteinelor, inclusiv şi a enzimelor


30. Produsele putrefacţiei aminoacizilor în intestin:
d) [x] toţi AA pot fi oxidaţi până la CO2 şi H2 O
b) [x] putrescina este produsul de decarboxilare a ornitinei

36. Căile generale de degradare a aminoacizilor:


31. Neutralizarea produselor de putrefacţie a
aminoacizilor: a) [x] dezaminarea

b) [x] forma activă a acidului sulfuric este c) [x] transaminarea


fosfoadenozinfosfosulfatul (PAPS)
d) [x] decarboxilarea
d) [x] la conjugare participă enzimele hepatice UDP-
glucuroniltransferaza şi arilsulfotransferaza
37. Tipurile de dezaminare a aminoacizilor:
e) [x] conjugarea este precedată de oxidarea substanţelor
toxice
a) [x] reductivă

b) [x] intramoleculară
32. Produsele de putrefacţie a aminoacizilor:
c) [x] hidrolitică
c) [x] indicanul este indoxilsulfatul de potasiu
d) [x] oxidativă
d) [x] cantitatea de indican in urină indică starea
funcţională a ficatului
38. Dezaminarea (DA) aminoacizilor:

b) [x] DA oxidativă conduce la formarea alfa-cetoacizilor şi b) [x] reacţiile catalizate de transaminaze sunt reversibile
a amoniacului
e) [x] partea prostetică a transaminazelor este
piridoxalfosfatul

39. Dezaminarea oxidativă a aminoacizilor (AA):

a) [x ] are loc sub acţiunea oxidazelor L- şi D aminoacizilor 46. Mecanismul reacţiei de transaminare (TA) a
aminoacizilor:

a) [x ] TA are loc prin formarea unor compuşi intermediari


40. Dezaminarea directa a aminoacizilor: (baze Schiff)

a) [x ] este o cale minoră, caracteristică anumitor d) [x ] alfa-aminoacid + PALP ↔ alfa-cetoacid + PAMP


aminoacizi

b) [x] Ser + H2O → piruvat + NH3 + H2O (enzima –


serindehidrataza) 47. Transaminazele aminoacizilor:

d) [x ] His → acid urocanic + NH3 (enzima – histidin c) [ x] în hepatite creşte preponderent activitatea serică a
amonioliaza) alaninaminotransferazei (ALT)

d) [ x] în infarctul miocardic creşte considerabil activitatea


serică a aspartataminotransferazei (AST)
41. Dezaminarea oxidativa directa a acidului glutamic:

b) [ x] are loc sub acţiunea enzimei glutamat


dehidrogenaza 48. COOH-CH2-CHNH2-COOH + COOH-CH2-CH2-CO-COOH

d) [ x] coenzimele sunt NAD+ şi NADP+
COOH-CH2-CO-COOH + COOH-CH2-CH2-CH NH2-COOH

b) [x] este o etapă a dezaminării indirecte a aspartatului


42. Dezaminarea oxidativa directa a acidului glutamic:
d) [x] e catalizată de aspartataminotransferaza (AST)
a) [x] este un proces reversibil

b) [x] în dezaminare se utilizează NAD+, iar în reaminare –


NADPH 49. CH3-CHNH2-COOH + COOH-CH2-CH2-CO-COOH ↔

CH3-CO-COOH + COOH-CH2-CH2-CHNH2-COOH

43. Glutamat dehidrogenaza: a) [x] este reacţia de transaminare a alaninei

b) [x] este enzimă alosterică c) [x] e catalizată de alaninaminotransferaza (ALT)

d) [x] ATP şi GTP sunt inhibitori alosterici ai enzimei

50. Dezaminarea indirectă a aminoacizilor


(transdezaminarea):
44. Transaminarea aminoacizilor (TA):
c) [x] în prima etapă are loc transaminarea aminoacidului
a) [x] reprezintă transferul grupării -NH2 de la un alfa- cu alfa-cetoglutaratul
aminoacid la un alfa-cetoacid
d) [x] în etapa a doua are loc dezaminarea oxidativă a
b) [x] este o etapă a dezaminării indirecte a aminoacizilor acidului glutamic

45. Transaminazele aminoacizilor: 51. Transreaminarea aminoacizilor:


c) [x] în prima etapă are loc aminarea reductivă a alfa-
cetoglutaratului
b) [x] Asp + alfa-cetoglutarat → oxaloacetat + Glu
d) [x] în etapa a doua are loc transaminarea glutamatului aspartataminotransferaza
cu un alfa-cetoacid
e) [x] Glu + NAD+ + H2O → alfa-cetoglutarat + NADH+H+ +
NH3 glutamatdehidrogenaza

52. Transdezaminarea alaninei:

c) [x] include dezaminarea acidului glutamic 58. Biosinteza aspartatului (transreaminarea):

d) [x] participă enzimele alaninaminotransferaza (ALT) şi b) [x] include aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului cu
glutamatdehidrogenaza formarea glutamatului

d) [x] participă enzimele aspartataminotransferaza (AST) şi


glutamatdehidrogenaza
53. Transdezaminarea alaninei. Selectaţi reacţiile
procesului (1) şi enzimele (2) ce catalizează aceste reacţii:

b) [x] Ala + alfa-cetoglutarat → piruvat + Glu 59. Biosinteza aspartatului (transreaminarea). Selectaţi
alaninaminotransferaza reacţiile procesului (1) şi enzimele (2) ce catalizează aceste
reacţii:
d) [x] Glu + NAD+ + H2O → alfa-cetoglutarat + NADH+H+ +
NH3 glutamatdehidrogenaza c) [x] alfa-cetoglutarat + NADPH+H+ + NH3 → Glu + NADP+
+ H2O glutamatdehidrogenaza

e) [x] oxaloacetat + Glu → Asp + alfa-cetoglutarat


54. Biosinteza alaninei (transreaminarea): aspartataminotransferaza (AST)

b) [x] include aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului cu


formarea glutamatului
60. Alaninaminotransferaza (ALT):
d) [x] participă enzimele alaninaminotransferaza (ALT) şi
glutamatdehidrogenaza b) [x] catalizează reacţia de transaminare dintre alanină şi
alfa-cetoglutarat

c) [x] activitatea serică a ALT creşte în hepatitele acute şi


55. Biosinteza alaninei (transreaminarea). Selectaţi
cronice, hepatopatiile toxice
reacţiile procesului (1) şi enzimele (2) ce catalizează aceste
reacţii:

c) [x] alfa-cetoglutarat + NADPH+H+ + NH3 → Glu + NADP+ 61. Aspartataminotransferaza (AST):


+ H2O glutamatdehidrogenaza
b) [x] catalizează reacţia de transaminare dintre aspartat şi
e) [x] piruvat + Glu → Ala + alfa-cetoglutarat alfa-cetoglutarat
alaninaminotransferaza
c) [x] activitatea serică a AST creşte semnificativ în formele
grave ale afecţiunilor hepatice

56. Transdezaminarea aspartatului: d) [x] în infarctul miocardic activitatea serică a AST atinge
valori maximale în 24-48 ore
d) [x] participă enzimele aspartataminotransferaza (AST) şi
glutamatdehidrogenaza

e) [x ] participă coenzimele piridoxalfosfat şi NAD+ 62. Decarboxilarea aminoacizilor:

a) [x] este reacţia de înlăturare a grupării –COOH din


aminoacizi în formă de CO2
57. Transdezaminarea aspartatului. Selectaţi reacţiile
procesului (1) şi enzimele (2) ce catalizează aceste reacţii: c) [x] in organismele vii au fost descoperite 4 tipuri de
decarboxilare
e) [x] în rezultatul alfa-decarboxilării se obţin aminele
biogene
HO C CH2 CH COOH HO

NH NH2
63. Decarboxilazele aminoacizilor (AA):

c) [x] coenzima decarboxilazelor AA este piridoxalfosfatul d) [x] produsul reacţiei participă la reglarea temperaturii,
(derivatul vitaminei B6) tensiunii arteriale, respiraţiei

e) [x] produsul reacţiei este mediator în SNC

64. Reacţia chimică:

68. Reacţia chimică:


HC C CH2 CH COOH HC C CH2 CH2 + CO2
N NH N NH
NH2 NH2
HO CH2 CH COOH HO
HO HO
a) [x] e alfa-decarboxilare NH2
c) [x] este reacţia de formare a histaminei
c) [x] este reacţia de formare a dopaminei

e) [x] produsul reacţiei este precursorul noradrenalinei şi al


65. Reacţia chimică: adrenalinei

HC C CH2 CH COOH HC C CH2 CH2 + CO2


N NH 69. Reacţia chimică:
NH2 N NH
NH2

d) [x] produsul reacţiei posedă acţiune vasodilatatoare HO CH2 CH COOH HO


HO HO
e) [x] produsul reacţiei este mediator în reacţiile alergice şi NH2
inflamatorii

a) [x] este reacţia de decarboxilare a 3,4-dioxifenilalaninei


(DOPA)
66. Reacţia chimică:
b) [x] DOPA este precursorul melaninelor

HO C CH2 CH COOH HO C CH2 aminoacizilor


c) [x] este catalizată de decarboxilaza CH2 + CO2
aromatici

NH NH2 NH
d) [x] inhibitorul decarboxilazei
NH
aminoacizilor2aromatici
(alfa-metildopa) contribuie la scăderea tensiunii arteriale

b) [x] este reacţia de formare a serotoninei

e) [x] produsul reacţiei posedă acţiune vasoconstrictoare 70. Reacţia chimică:

67. Reacţia chimică: R-CH2-NH2 + H2O + O2 → R-COH + NH3 + H2O2

b) [x] este reacţia de neutralizare a aminelor biogene

c) [x] este catalizată de enzima monoaminoxidaza (MAO)


e) [x] cofactorul MAO este FAD-ul

71. Reacţia chimică: 78. Amoniacul se obţine în următoarele procese:

b) [x] neutralizarea aminelor biogene

NH2 NH 2 c) [x] putrefacţia aminoacizilor în intestin

| |

79. Reacţia chimică:


HOOC - CH- (CH2)2 - COOH → CH2 - (CH2)2 - COOH + CO2
Glu + NH3 + ATP → Gln + ADP + H3PO4
c) [x] produsul reacţiei este acidul gama-aminobutiric
(GABA) a) [x] este o reacţie de dezintoxicare temporară a
amoniacului
e) [x] produsul reacţiei este utilizat în tratamentul
epilepsiei c) [x] este catalizată de glutaminsintetaza

72. Vitaminele necesare pentru activitatea mono- şi 80. Ciclul glucoză-alanină:


diaminoxidazelor:
a) [x] este un mecanism de transport al NH3 din muşchi
c) [x] riboflavina spre ficat

e) [x] vitamina B6 b) [x] este un mecanism de transport al piruvatului din


muşchi spre ficat

e) [x] implică transreaminarea şi transdezaminarea


73. Precursorul catecolaminelor: alaninei

b) [x] tirozina

81. Enzimele şi coenzimele ciclului glucoză-alanină:

74. Precursorul histaminei: a) [x] alaninaminotransferaza (ALAT)

b) [x] histidina b) [x] glutamatdehidrogenaza

75. Serotonina se sintetizează din: 82. Ureogeneza:

e) [x] triptofan a) [x] are loc exclusiv în ficat

d) [x] decurge parţial în citoplasmă, iar parţial în


mitocondrii
76. Produsele finale ale scindării proteinelor simple:
e) [x] este mecanismul de dezintoxicare finală a NH3
a) [x] CO2

b) [x] NH3
83. Ureogeneza:
d) [x] H2O
b) [x] necesită consum de energie

e) [x] ureea este sintetizată în ficat şi eliminată cu urina


77. Amoniacul se obţine în următoarele procese:

c) [x] dezaminarea aminoacizilor


84. Enzimele ciclului ureogenetic:
e) [x] degradarea nucleotidelor purinice şi pirimidinice
b) [x] carbamoilfosfatsintetaza I e) [x] carbamoilfosfatsintetaza I este activată de N-
acetilglutamat
c) [x] ornitincarbamoiltransferaza

92. Selectaţi reacţiile ciclului ornitinic:


85. Enzimele ciclului ureogenetic:
b) [x] carbamoilfosfat + ornitină → citrulină + H3PO4
c) [x] argininosuccinatsintetaza
e) [x] citrulină + Asp + ATP → argininosuccinat + AMP +
d) [x] argininosuccinatliaza H4P2O7

e) [x] arginaza

93. Selectaţi reacţiile ciclului ornitinic:

86. Aminoacizii-intermediari ai ciclului ureogenetic: a) [x ] argininosuccinat → arginină + fumarat

a) [x] arginina e) [x] arginină + H2O → H2N-CO-NH2 + ornitină

c) [x] ornitina

d) [x] citrulina 94. Eliminarea renală a amoniacului:

a) [x] este cuplată cu menţinerea echilibrului acido-bazic

87. Câte molecule de ATP sunt necesare pentru sinteza c) [x] în rinichi glutaminaza catalizează reacţia: Gln + H2O
unei molecule de uree? →Glu + NH3

c) [x] 3 e) [x] NH3 + H+ + Cl- → NH4Cl este reacţia de formare a


sărurilor de amoniu în rinichi

88. Câte legături macroergice sunt utilizate la sinteza a 200


molecule de uree? 95. Care aminoacizi dispensabili se pot sintetiza din
intermediarii ciclului Krebs cu participarea
d) [x] 800
transaminazelor?

b) [x] acidul aspartic


89. Câte molecule de CO2 sunt necesare pentru sinteza a
d) [x] acidul glutamic
100 molecule de uree?

a) [x] 100
96. Selectaţi compuşii care prin dezaminare pot genera
amoniac:
90. Ciclul ureogenetic (prima reacţie):
b) [x] guanina, adenina
a) [x ] debutează cu formarea carbamoilfosfatului
c) [x] glutamina
e) [x] carbamoilfosfatul este un compus macroergic

97. NH3 este utilizat:


91. Sinteza carbamoilfosfatului (prima reacţie în sinteza
c) [x] în aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului
ureei):
d) [x] la sinteza glutaminei şi a asparaginei
b) [x] HCO3- + NH4+ + 2ATP + H2O → carbamoilfosfat +
2ADP + H3PO4 e) [x] la formarea sărurilor de amoniu

c) [x] enzima este carbamoilfosfatsintetaza I


(mitocondrială)
98. NH3 este utilizat la sinteza: 106. Câte molecule de ATP se generează la oxidarea
aerobă a unei molecule de alanină până la CO2, H2O şi NH3?
a) [x] ureei
c) [x] 18

99. Selectaţi aminoacizii care transportă NH3 de la ţesuturi


spre ficat şi rinichi: 107. Glicina:

a) [x] glutamina b) [x] se transformă în serină

c) [x] alanina e) [x] la transformarea glicinei în serină participă N5,N10-


СН2-THF (tetrahidrofolat)
e) [x] asparagina

108. Glicina participă la sinteza:


100. Sursele nemijlocite de azot pentru sinteza ureei sunt:
a) [x] nucleotidelor purinice
b) [x] aspartatul
c) [x] creatinei
e) [x] NH4+
d) [x] hemului

101. Glutamatdehidrogenaza face parte din:


109. Glicina participă la:
c) [x] oxidoreductaze
a) [x] sinteza serinei

d) [x] conjugarea acizilor biliari


102. Produsele finale de dezintoxicare a NH3:
e) [x] serveşte ca sursă de grupări cu un atom de carbon
c) [x] ureea pentru tetrahidrofolat (THF)

d) [x] sărurile de amoniu

110. Glutationul:

103. Conexiunea dintre ciclul ureogenetic şi ciclul Krebs: a) [x] este o tripeptidă

b) [x] ciclul Krebs asigură sinteza ureei cu ATP c) [x] participă la transportul aminoacizilor prin membrane

c) [x] intermediarul comun al ciclurilor este fumaratul e) [x] este alcătuit din glutamat, cisteină şi glicină

104. Azotul neproteic sangvin include: 111. Glutationul:

b) [x] ureea b) [x] e coenzima gama-glutamiltransferazei

d) [x] aminoacizii d) [x] e coenzima glutationperoxidazei

e) [x] peptidele e) [x] glutationul inactivează unele proteine (insulina)

105. Azotul neproteic sangvin include: 112. Serina (Ser):

b) [x] creatina, creatinina c) [x] se sintetizează din 3-fosfoglicerat

c) [x] acidul uric d) [x] se poate forma din glicină

d) [x] indicanul 113. Serina (Ser):


a) [x] participă la sinteza glicerofosfolipidelor c) [x] creatinei

b) [x] serveşte ca sursă de fragmente cu un atom de e) [x] fosfatidilcolinei din fosfatidiletanolamină


carbon pentru tetrahidrofolat (THF)

e) [x] întră în componenţa centrelor active ale


serinproteinazelor 120. Homocisteina:

b) [x] se obţine la hidroliza S-adenozilhomocisteinei (SAHC)

114. Cisteina (Cys): c) [x] este utilizată pentru resinteza metioninei

b) [x] două molecule de Cys legate prin legătura disulfidică d) [x] este utilizată pentru sinteza cisteinei
formează cistina

e) [x] Cys se sintetizează din metionină şi serină


121. Fenilalanina (Phe) şi tirozina (Tyr):

c) [x ] Tyr se sintetizează din Phe prin hidroxilare


115. Cisteina (Cys):
d) [x] sunt aminoacizi micşti – gluco- şi cetoformatori
a) [x] gruparea –SH a Cys se conţine în centrele active ale
unor enzime

c) [x] din Cys se sintetizează taurina, utilizată pentru 122. Fenilalanina (Phe) şi tirozina (Tyr) sunt precursorii:
conjugarea acizilor biliari
a) [x] catecolaminelor
2- -
e) [x] Cys se scindează până la H2S, SO3 , SCN , NH3, piruvat
d) [x] triiodtironinei (T3) şi tiroxinei (T4)

e) [x] melaninei
116. Metionina:

c) [x] este aminoacid indispensabil


123. Sinteza tirozinei (Tyr) din fenilalanină (Phe):
d) [x] este donator de sulf pentru sinteza cisteinei
a) [x] este catalizată de enzima fenilalaninhidroxilaza

c) [x] fenilalaninhidroxilaza este oxidoreductază


117. Metionina (Met):
d) [x ] în calitate de cofactor enzima utilizează
b) [x] din Met se sintetizează S-adenozilmetionină (SAM) tetrahidrobiopterina

d) [x ] SAM este donator de grupări -CH3 în reacţii de


transmetilare
124. Bolile ereditare cauzate de defectele enzimelor
e) [x] în rezultatul transmetilării SAM se transformă în S- implicate în metabolismul fenilalaninei şi al tirozinei:
adenozilhomocisteină (SAHC)
a) [x] alcaptonuria

d) [x] albinismul
118. S-adenozilmetionina (SAM):
e) [x] fenilcetonuria
b) [x] este forma activă a metioninei

c) [x] serveşte ca donator de grupări -CH3


125. Fenilcetonuria:

a) [x] este cauzată de deficienţa ereditară a


119. S-adenozilmetionina (SAM) serveşte ca donator de fenilalaninhidroxilazei
grupare metil la sinteza:

b) [x] adrenalinei
d) [x] manifestările clinice sunt determinate de mărirea c) [x] din Glu se sintetizează glutamina
concentraţiei fenilpiruvatului, fenillactatului,
fenilacetatului e) [x] se obţine din prolină, arginină, histidină

e) [x] se manifestă clinic prin retard mental

132. Acidul glutamic:

126. Alcaptonuria: a) [x] este parte componentă a glutationului

c) [x] este cauzată de deficienţa ereditară a c) [x] este parte componentă a acidului folic
homogentizatdioxigenazei

d) [x] urina se înnegreşte în contact cu aerul datorită


133. Biosinteza glutaminei (Gln):
prezenţei acidului homogentizinic
b) [x] Gln se sintetizează din acid glutamic
e) [x] conduce la artroze
d) [x] este catalizată de glutaminsintetaza

127. Albinismul:
134. Acidul aspartic (Asp):
b) [x] este cauzat de deficienţa ereditară a tirozinazei
d) [x] se supune transdezaminării
c) [x] persoanele cu albinism prezintă în risc crescut pentru
cancerul de piele

135. Biosinteza asparaginei (Asn):


128. Triptofanul (Trp):
a) [x] Asn se sintetizează din acid aspartic

b) [x] este precursorul serotoninei


c) [x] este catalizată de asparaginsintetaza
d) [x] din Trp se sintetizează nicotinamida

136. Acidul aspartic (Asp) participă la sinteza:


129. Histidina (His):
b) [x] nucleotidelor pirimidinice

a) [x] pentru om este aminoacid semidispensabil


d) [x] ureei
d) [x] se supune dezaminării intramoleculare

137. Acidul aspartic (Asp) participă la:


130. Acidul glutamic (Glu):
a) [x] sistema-navetă malat-aspartat

b) [x] prin alfa-decarboxilare din Glu se obţine acidul


c) [x] sinteza nucleotidelor purinice
gama-aminobutiric (GABA)
e) [x] sinteza glucozei
c) [x] prin carboxilare din Glu se obţine acidul gama-
carboxiglutamic

e) [x] carboxilaza Glu utilizează ca coenzimă vitamina K 138. Catabolismul aminoacizilor:

a) [x] Leu este aminoacid exclusiv cetoformator

131. Acidul glutamic (Glu): c) [x] Ala, Gly, Ser, Glu, Gln, Asp, Asn sunt aminoacizi
glucoformatori

b) [x] se supune dezaminării oxidative directe


139. Catabolismul aminoacizilor:
a) [x] Arg, His, Pro se includ în ciclul Krebs prin alfa-
cetoglutarat
146. Acidul tetrahidrofolic (THF):
c) [x] Thr, Ile, Met şi Val se includ în ciclul Krebs prin
succinil-CoA a) [x] participă la metabolismul serinei (Ser) şi al glicinei
(Gly)

b) [x Ser + THF ↔ Gly + N5,N10-CH2-THF + H2O


140. La catabolismul aminoacizilor participă enzimele:
e) [x] Gly + THF → NH3 + CO2 + N5,N10-CH2-THF
c) [x] transaminazele

d) [x] glutamatdehidrogenaza

147. Acidul tetrahidrofolic (THF):


141. La catabolismul aminoacizilor participă enzimele:
a) [x ] participă la metabolismul metioninei
a) [x] mutazele, carboxilazele
b) [x] homocisteină + N5-metil-THF → Met + THF
c) [x] metiltransferazele
d) [x ] reacţia este catalizată de o metiltransferază
d) [x] decarboxilazele

148. Acidul tetrahidrofolic (THF) este donator şi acceptor


142. La catabolismul aminoacizilor participă vitaminele: de grupări:

a) [x] B1, B2, B6 b) [x] metil

b) [x] acidul nicotinic d) [x ] metilen

c) [x] H

149. Biotina participă la:

143. Vitamina (1), cofactorul (2) şi reacţia chimică (3) b) [x] carboxilarea piruvatului, acetil-CoA, propionil-CoA
catalizată de acest cofactor:

b) [x] vitamina B6 piridoxalfosfat alfa-


decarboxilarea aminoacizilor 150. Conexiunea metabolismului proteic şi glucidic:

d) [x] acid folic tetrahidrofolat sinteza glicinei a) [x] majoritatea aminoacizilor sunt glucoformatori
din serină
c) [x] aminoacizii care se transformă în piruvat pot genera
glucoză

144. Acidul folic: e) [x] aminoacizii dispensabili pot fi sintetizaţi din glucoză

b) [x] este vitamină

d) [x] constă din pteridină, acid para-aminobenzoic şi acid 151. Conexiunea metabolismului glucidic şi lipidic:
glutamic
b) [x] glicerolul se transformă în glucoză

d) [x] glicerolul-3-fosfatul se obţine din intermediarul


145. Acidul tetrahidrofolic (THF): glicolizei – dihidroxiaceton-fosfat

b) [x] este cofactor e) [x] calea pentozo-fosfat de oxidare a glucozei furnizează


NADPH pentru sinteza acizilor graşi
e) [x] participă la transferul grupărilor cu un atom de
carbon
152. Conexiunea metabolismului proteic şi lipidic: 158. Sinteza fosforibozil-pirofosfatului (PRPP) – prima
reacţie în sinteza nucleotidelor purinice:
b) [x] surplusul de proteine poate fi convertit în acizi graşi
b) [x] ribozo-5-fosfat + ATP → PRPP + AMP
c) [x] aminoacizii glucoformatori pot fi utilizaţi pentru
sinteza glicerol-3-fosfatului d) [x] reacţia este catalizată de enzima PRPP-sintetaza

e) [x] aminoacizii ce se transformă în intermediari ai e) [x ] PRPP-sintetaza este enzimă alosterică şi este


ciclului Krebs nu pot fi utilizaţi pentru sinteza lipidelor inhibată de ATP şi GTP

153. Carenţa proteică: 159. Sinteza fosforibozilaminei din fosforibozil-pirofosfat


(PRPP) – a doua reacţie din sinteza nucleotidelor purinice:
a) [x] este rezultatul inaniţiei totale sau parţiale
c) [x] PRPP + Gln → fosforibozilamină + Glu + H4P2O7
b) [x] este rezultatul alimentaţiei proteice unilaterale
(proteine de origine vegetală) d) [x] reacţia este catalizată de enzima
amidofosforiboziltransferaza
d) [x] este însoţită de bilanţ azotat negativ
e) [x ]amidofosforiboziltransferaza este enzimă alosterică
şi este inhibată de AMP şi GMP

154. Carenţa proteică se caracterizează prin:

a) [x] hipoproteinemie 160. Inozinmonofosfatul (IMP):

c) [x] edeme b) [x] este intermediar în sinteza nucleotidelor purinice

d) [x] atrofie musculară c) [x] este precursor în sinteza AMP-lui şi GMP-lui

155. Digestia nucleoproteinelor: 161. Sinteza AMP-lui din inozinmonofosfat (IMP):

c) [x] acizii nucleici se scindează în intestinul subţire a) [x] are loc prin două reacţii succesive

d) [x] scindarea acizilor nucleici are loc preponderent c) [x] sursă de grupare amino pentru AMP este acidul
hidrolitic sub acţiunea DNA-zelor şi RNA-zelor pancreatice aspartic

e) [x] procesul este activat de GTP

156. Selectaţi compuşii chimici care participă la sinteza


nucleotidelor purinice:
162. Sinteza GMP-lui din inozinmonofosfat (IMP):
a) [x] ribozo-5-fosfat
a) [x] are loc prin două reacţii succesive
b) [x] glutamina
b) [x] sursă de grupare amino pentru GMP este glutamina
e) [x] acidul aspartic
e) [x] procesul este activat de ATP

157. Selectaţi compuşii chimici care participă la sinteza


nucleotidelor purinice: 163. Reglarea sintezei nucleotidelor purinice:

a) [x] glicina a) [x] fosforibozil-pirofosfat-sintetaza (PRPP-sintetaza) este


enzimă alosterică
c) [x] derivaţii tetrahidrofolatului (THF)
b) [x] amidofosforiboziltransferaza este enzimă alosterică
d) [x] CO2
e) [x] nucleotidele adenilice şi guanilice inhibă enzimele
reglatoare
e) [x] acid dihidroorotic + NAD+ → acid orotic + NADH+H+

164. Reglarea sintezei nucleotidelor purinice:

c) [x] AMP inhibă sinteza proprie şi sinteza 170. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (selectaţi reacţiile):
inozinmonofosfatului (IMP)
b) [x] acid orotic + fosforibozil-pirofosfat (PRPP) →
d) [x] GMP inhibă sinteza proprie şi sinteza IMP-lui orotidinmonofosfat (OMP) + H4P2O7

e) [x] ATP este utilizat la sinteza GMP-lui, iar GTP este d) [x] OMP → UMP + CO2
utilizat la sinteza AMP-lui

171. Biosinteza nucleotidelor citidilice:


165. Reutilizarea bazelor purinice:
a) [x] CTP se sintetizează din UTP
a) [x] calea majoră este condensarea bazei purinice cu
fosforibozil-pirofosfatul (PRPP) d) [x] sursă de grupare amino pentru citozină este Gln

b) [x] PRPP + adenină → AMP + H4P2O7, enzima adenin- e) [x] sinteza este cuplată cu hidroliza ATP-lui până la ADP
fosforibozil-transferaza (APRT) şi H3PO4

c) [x] PRPP + guanină → GMP + H4P2O7, enzima hipoxantin-


guanin-fosforibozil-transferaza (HGPRT)
172. Biosinteza dezoxiribonucleotidelor:

a) [x] dezoxiribonucleotidele se formează prin reducerea


166. Sursele atomilor inelului pirimidinic: ribonucleotidelor

b) [x] acidul aspartic c) [x] reacţia este catalizată de o reductază care conţine
tioredoxină
d) [x] CO2
d) [x] tioredoxina este o proteină ce conţine 2 grupări -SH

167. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (formarea


carbamoilfosfatului): 173. Biosinteza nucleotidelor timidilice:

c) [x] sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este b) [x] precursorul nucleotidelor timidilice este dUMP
glutamina
d) [x] donator de grupare –CH3 pentru timină este N5,N10-
e) [x] carbamoilfosfatul este un compus macroergic CH2-THF (tetrahidrofolat)

e) [x] fluoruracilul inhiba ireversibil timidilatsintaza

168. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (formarea


carbamoilfosfatului):
174. Biosinteza nucleozid-difosfaţilor (NDP) şi nucleozid-
a) [x ] HCO3- + Gln + 2ATP + H2O → carbamoilfosfat + Glu + trifosfaţilor (NTP) din nucleozid-monofosfaţi (NMP):
2ADP + H3PO4
a) [x] NMP + ATP → NDP + ADP
d) [x] enzima este carbamoilfosfatsintetaza II
c) [x] NDP + ATP → NTP + ADP
(citoplasmatică)
d) [x] ADP + H3PO4 → ATP + H2O

169. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (selectaţi reacţiile):


175. Produsul final al catabolismului nucleotidelor
b) [x] carbamoilfosfat + Asp → N-carbamoilaspartat +
purinice:
H3PO4
d) [x] acidul uric
d) [x] N-carbamoilaspartat → acid dihidroorotic + H2O
a) [x ] artrită gutoasă

176. Produşii catabolismului uracilului şi al citozinei: c) [x] tofi gutoşi

a) [x] СО2 d) [x] nefrolitiază

b) [x] NH3

e) [x] beta-alanina 182. Alopurinolul:

b) [x] este analog structural al hipoxantinei

177. Produşii catabolismului timinei: c) [x] este inhibitor competitiv al xantinoxidazei

e) [x] în tratamentul cu alopurinol xantina şi hipoxantina


sunt excretate drept produşi finali ai purinelor
a) [x] СО2

b) [x] NH3
183. La cromoproteine se referă:
d) [x] acidul beta-aminoizobutiric
c) [x] flavoproteinele

d) [x] hemoproteinele
178. Catabolismul nucleotidelor purinice (biosinteza
acidului uric):

184. Hemoproteinele:

a) [x] hipoxantina se formează din adenină c) [x] la hemoproteine se referă hemoglobina şi mioglobina

d) [x] hipoxantina şi xantina se oxidează la acid uric sub d) [x] la hemoproteine se referă catalaza, citocromii,
acţiunea xantinoxidazei peroxidazele

e) [x] acidul uric este un compus greu solubil în apă

185. Hemoglobina (Hb):

179. Guta: b) [x] hemul este format din protoporfirina IX şi Fe2+

b) [x] principala modificare biochimică în gută este c) [x] HbA (adultă majoră) este alcătuită din 2 lanţuri
hiperuricemia polipeptidice alfa, 2 lanţuri beta şi din 4 hemuri

d) [x] este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor e) [x] hemul se leagă prin intermediul Fe2+ la resturile de
implicate în sinteza nucleotidelor purinice histidină din componenţa lanţurilor alfa şi beta

180. Selectaţi defectele ereditare care cauzează guta: 186. Hemoglobina (Hb) participă la:

a) [x ] insuficienţa hipoxantin-guanin- a) [ x] transportul sangvin al O2


fosforiboziltransferazei (HGPRT)
b) [x] transportul sangvin al CO2
b) [x] deficienţa glucozo-6-fosfatazei
e) [x] reglarea echilibrului acido-bazic
d) [x] activitate înaltă a fosforibozilpirofosfat (PRPP)-
sintetazei

187. Biosinteza hemului (selectaţi substanţele necesare):

181. Manifestările clinice ale gutei: b) [x] glicina

c) [x] succinil-CoA
d) [x] Fe2+ 194. Catabolismul hemoglobinei (Hb) (transformarea Hb în
biliverdină):

c) [x] iniţial are loc oxidarea fierului şi desfacerea inelului


188. Biosinteza hemului (prima reacţie): porfinic cu obţinerea verdoglobinei

a) [x] Gly + succinil-CoA → acid delta-aminolevulinic + HS- e) [x] ulterior de la verdoglobină se detaşează globina şi
CoA + CO2 Fe3+ cu obţinerea biliverdinei

c) [x] reacţia este catalizată de delta-aminolevulinat


sintaza
195. Catabolismul hemoglobinei (Hb) (transformarea
e) [x] enzima este reglată prin inducţie-represie de hem biliverdinei în bilirubină):

b) [x] are loc în celulele sistemului reticulo-endotelial

189. Biosinteza hemului (a doua reacţie): e) [x] biliverdină + NADPH+H+ → bilirubină + NADP+

b) [x] 2 molecule de acid delta-aminolevulinic →


porfobilinogen + 2 H2O
196. Bilirubina indirectă:
d) [x] reacţia este catalizată de delta-aminolevulinat
dehidrataza a) [x] este o substanţă puţin solubilă în apă

c) [x] este transportată de albumine

190. Biosinteza hemului (transformarea protoporfirinei IX e) [x] complexul bilirubină-albumină se numeşte bilirubină
în hem): liberă

b) [x] protoporfirina IX + Fe2+ → hem + 2H+

c) [x] reacţia este catalizată de enzima fierochelataza 197. Bilirubina indirectă:

e) [x] deficienţa enzimei conduce la protoporfirie primară a) [x] este captată din sânge prin intermediul receptorilor
specifici ai hepatocitelor

b) [x] este transportată în microzomi de ligandine


191. Porfiriile:
e) [x] în microzomi se supune conjugării cu acidul
b) [x] porfiriile primare sunt determinate de deficienţele glucuronic
enzimelor implicate în biosinteza hemului

d) [x] mai frecvente sunt porfiriile hepatice şi eritropoietice


198. Conjugarea bilirubinei:

a) [x] agent de conjugare este UDP-glucuronatul


192. Catabolismul hemoglobinei (Hb):
b) [x] enzima ce catalizează conjugarea este UDP-
d) [x] are loc în celulele sistemului reticulo-endotelial glucuronil-transferaza

e) [x] zilnic se degradează ≈ 6g de Hb d) [x] complexul bilirubină-acid glucuronic se numeşte


bilirubină conjugată (directă)

193. Catabolismul hemoglobinei (Hb):


199. Etapele intestinale ale metabolismului bilirubinei:
a) [x] succesiunea corectă a transformărilor este: Hb →
verdoglobină → biliverdină → bilirubină a) [x] au loc în ileonul terminal şi în intestinul gros sub
acţiunea enzimelor bacteriilor intestinale
c) [x] reacţiile au loc în celulele sistemului reticulo-
endotelial b) [x] enzima beta-glucuronidaza scindează resturile de
acid glucuronic de la bilirubină
e) [x] succesiunea transformărilor în intestinul gros este:
bilirubină → mezobilirubină → urobilinogen →
stercobilinogen b) [x] este determinat de hemoliza acută şi hemoliza
cronică

e) [x] în ser creşte preponderent cantitatea bilirubinei


200. Excreţia renală a pigmenţilor biliari: libere

c) [x] stercobilinogenul urinar este cel reabsorbit prin


venele hemoroidale
206. Icterul hepatic premicrozomial:
e) [x] o parte din urobilinogenul reabsorbit din intestin în
sânge trece în urină a) [x] este specific sindromului Gilbert şi sindromului
Crigler-Najjar I şi II
d) [x] bilirubina conjugată poate trece în urină
b) [x] sindromul Crigler-Najjar este cauzat de deficienţa
UDP-glucuronil-transferazei specifice pentru conjugarea
bilirubinei
201. Bilirubina serică:
e) [x] sindromul Gilbert este cauzat de deficienţa captării
a) [x] constituie 8,5 – 20,5 μmol/L bilirubinei de către ficat

b) [x] creşterea concentraţiei bilirubinei serice se


manifestă prin ictere
207. Icterul hepatic premicrozomial (modificările
d) [x] determinarea fracţiilor bilirubinei permite pigmenţilor biliari):
diagnosticul diferenţial al icterelor
a) [x] bilirubina totală – cantitatea crescută

b) [x] bilirubina liberă – cantitatea crescută


202. Cauzele icterelor:

a) [x] creşterea vitezei de formare a bilirubinei


208. Icterul hepatic microzomial este determinat de:
c) [x] scăderea capacităţii de captare a bilirubinei de către
ficat b) [x] hepatite virale

e) [x] scăderea capacităţii ficatului de a conjuga bilirubina c) [x] ciroze hepatice

e) [x] hepatopatii alcoolice

203. Cauzele icterelor:

a) [x] perturbarea eliminării bilirubinei din hepatocite în 209. Icterul hepatic microzomial (modificările pigmenţilor
bilă biliari):

d) [x] tulburări extrahepatice ale fluxului biliar b) [x] bilirubina liberă – cantitatea mărită

c) [x] bilirubina conjugată – cantitatea mărită

204. Icterul neonatal: e) [x ] în urină apare bilirubina conjugată

a) [x] este determinat de o hemoliză intensă

b) [x] este determinat de o „imaturitate” a ficatului de a 210. Icterul hepatic postmicrozomial:


prelua, conjuga şi excreta bilirubina
c) [x] este cauzat de stază biliară intrahepatică
d) [x] bilirubina neconjugată trece bariera hemato-
encefalică şi provoacă encefalopatie toxică d) [x] este caracteristic sindromului Dubin-Johnson şi
sindromului Rotor

205. Icterul prehepatic:


e) [x] sindromul Dubin-Johnson este cauzat de deficienţa 217. Oxihemoglobina:
secreţiei bilirubinei conjugate din hepatocite în capilarele
biliare c) [x] O2 se leagă la Fe2+ al hemului

211. Icterul hepatic postmicrozomial (modificările 218. Formele de transport sangvin al dioxidului de carbon
pigmenţilor biliari): (CO2):

b) [x] bilirubina liberă – cantitatea crescută a) [x] dizolvat în plasmă

c) [x] bilirubina conjugată – cantitatea crescută b) [x] carbhemoglobina

e) [x] în urină apare bilirubina conjugată e) [x] NaHCO3, KHCO3

212. Icterul posthepatic este cauzat de: 219. Carbhemoglobina:

d) [x] blocarea parţială sau totală a canalelor biliare b) [x] este hemoglobina legată cu CO2

d) [x] ligandul se leagă la partea proteică a hemoglobinei

213. Icterul posthepatic (modificările pigmenţilor biliari):

c) [x] bilirubina conjugată – cantitatea crescută 220. Formele patologice ale hemoglobinei sunt:

d) [x] pigmenţi biliari în intestin – cantitatea scăzută c) [x] carboxihemoglobina

e) [x] în cazul obstrucţiei complete – lipsa urobilinogenului d) [x] methemoglobina


şi stercobilinogenului în urină

221. Formele patologice ale hemoglobinei:


214. Transportul sangvin al oxigenului (O2):
a) [x] carboxihemoglobina conţine monooxidul de carbon
b) [x] O2 se transportă preponderent în formă de (CO)
oxihemoglobină
c) [x] CO se leagă la Fe2+ din hem
2+
d) [x] O2 se leagă la Fe al hemului
d) [x] methemoglobina conţine Fe3+

215. Factorii ce măresc afinitatea hemoglobinei (Hb) faţă


de oxigen (O2) : 222. Schimbul de O2 şi CO2 (selectaţi reacţiile care au loc la
nivelul plămânilor):
b) [x] mărirea pH-ului
a) [x] HHb + O2 → HHbO2
d) [x] micşorarea concentraţiei 2,3-difosfogliceratului
c) [x] HHbO2 + KHCO3 → KHbO2 + H2CO3

e) [x] H2CO3 → CO2 + H2O


216. Factorii ce scad afinitatea hemoglobinei (Hb) faţă de
oxigen (O2) :

a) [x] micşorarea presiunii parţiale a oxigenului (pO2) 223. Schimbul de O2 şi CO2 (selectaţi reacţiile care au loc la
nivelul ţesuturilor):
b) [x] micşorarea pH-ului
b) [x] KHbO2 → KHb + O2
d) [x] mărirea concentraţiei 2,3-difosfogliceratului
c) [x] CO2 + H2O → H2CO3

d) [x] KHb + H2CO3 → HHb + KHCO3


224. Hipoxiile:

a) [x] reprezintă micşorarea conţinutului de oxigen în 225. Anemia falciformă (HbS):


ţesuturi
a) [x] este cauzată de substituţia Glu din poziţia 6 a lanţului
c) [x] pot fi cauzate de micşorarea presiunii parţiale a beta al hemoglobinei (Hb) cu Val
oxigenului în aerul inspirat
c) [x] HbS dezoxigenată precipită uşor, formând fibre rigide
d) [x] pot fi secundare anemiilor ce deformează eritrocitul

e) [x] pot fi cauzate de patologii obstructive pulmonare e) [x] persoanele heterozigote sunt rezistente la malarie