Sunteți pe pagina 1din 25

Definiţie „Stomatologie ortopedică”, „protetica dentară”, „odonto-tehnica”, „biomateriale”. Metode de tratament .

Stomatologie ortopedică- un component al stomatologiei generale, disciplină ce studiază etiologia, patogenia, tabloul clinic, metodele de
diagnosticare, profilaxie și tratament ale afecțiunilor sistemului stomatognat.
Protetica dentară- este specialitatea stomatologica ce se ocupa de diagnosticul, tratamentul, reabilitarea si mentinerea morfo-
functionala si estetica a aparatului dento-maxilar al pacientului prin inlocuirea dintilor si tesuturilor maxilo-faciale pierdute cu
substitute artificiale - proteze. 
Odonto-tehnica - Operație de conservare și de întreținere a sănătății dinților prin plombarea,inlocuirea si controlarea lor
Biomateriale- este o substanţă (alta decât medicamentul) sau combinaţii de substanţede origine sintetică sau naturală care poate fi utilizată
pentru o perioadă de timp, ca un întreg sau parte a unui sistem, pentru tratamente,dezvoltări sau înlocuiri de ţesut, organ sau funcţie a corpului
viu.
Stomatologia ortopedică dispune de următoarele metode de tratament:
· funcțional - mioterapia, mecanoterapia;
· de aparataj - aparate ortodontice;
· protetic;
· mixt.
Aceste metode de tratament pot fi realizate imediat, în timpul apropiat după extracție (2-4 săptămîni) și tardiv (3-4 luni).
2. Definiţia noţiunei „Sistem stomatognat”. Elementele componente. Factorii ce dirijează dezvoltarea sistemului stomatognat şi
explicaţi legătura reciprocă dintre funcţie şi morfologie prin exemplu ATM.
Sistem stomatognat- include un ansamblu de organe si tesuturi situate in regiunea maxilo-faciala,care direct sau indirect participa la realizarea
functiilor de baza ale organismului: masticatie,deglutitie,respiratie,fonatie si fizionomie.
Sistemult stomatognat este compus din: schelet,dinti,muschii mobilizatori ai mandibulei, buzele si muschii oro-faciali,limba,palatal dur si
palatal moale,fibromucoasa cavitatii bucale, vesele sangvin si limfatice si nervii aferenti;trei perechi de glande salivare si A.T.M.
Factorii ce influenteaza si dirijeaza dezvoltarea si formarea sistemului stomatognat sint:
-factorii biologici;
-factorii genetici;
-factorii functionali;
-factorii neendocrini.
 Legatura reciproca dintre functie si morfologie- la animalele de prada ATM este prezentata printr-o imbinare unica a fosei articulare cu
condilii articulari ai mandibulei. Astfel mandibula se poate deplasa numai in plan vertical iar dintii au cuspizi inalti si ascutiti. La rumegatoare
mandibula executa numai miscari de lateralitate deoarece condilii articulari au o forma concava, iar fosa articulara este de forma convexa;
dintii laterali au suprafete ocluzale mari. La rozatoare, structura articulatiei permite deplasari mandibulare in plan sagital datorita formei
cilindrice a condililor articulari situati in plan sagital,iar incisivii sunt bine dezvoltati si ascutiti. La om mandibula executa miscari in toate
planurile datorita faptului de imbinare a elementelor din toate articulatiile mai sus descrise. In concluzie schimbarile de functie au dus la
modificari de structura a dintilor, rolul principal fiind caracterul alimentelor.

3. Funcţiile proprii şi auxiliare ale sistemului stomatognat. Două etape de morfologie postnatală a dinţilor .
Modelarea individuala de structura si forma ale componenetelor SS are loc sub influenta functiilor proprii si a celor generale.Din functiile
proprii fac parte: masticatia, fonatia, fizionomia,automentinere.
Masticatia este cea mai importanta functie ce influenteaza formarea intregului sistem stomatognat. Durata masticatiei este aproximatix de 2
ore zilnic.
Fonatia,fiind cea mai recenta functie,totodata constituie si caracteristica cea mai esentiala a omului.Omul vorbeste in mediu timp de 8-10 ore
zilnic.
Fizionomia este manifestata de tegumentele fetei care prin trasaturie sale ii da posibilitate omului sa-si exprime dispozitia,dorinta si este la
fel un mijloc de comunicare intre oameni.
Functii auxiliare: respiratia, deglutitia, analizatorica
4.Funcţia de automenţinere cu componentele ei: “ autoconservare”, “ autostimulare “, “ autoreglare “. Traseele de forţă la mandibulă
şi maxilă. Argumentaţi ce a condus la formarea lor şi importanţa practică
Functia de automentinere include 3 componente: autoconservare, autostimulare si autoreglare. Prin autoconservare se asigura prevenirea
afectiunilor ce pot provoca tulburari functionale ale intregului sistem. Aici se include si functia de autocuratire a cavitatii bucale prin
intermediul salivei. Termenul autostimulare genereaza actiunea stimulilor de intretinere, consolidare si perfectionare a componentelor
sistemului stomatognat (functia musculara, presiunea masticatorie etc.) Notiunea de autoreglare include acel mecanism biologic care
declanseaza modificarile morfologice conform functiei si invers.
Liniile de forta nu prezinta altceva decit stilpii de rezistenta care impreuna cu placile osoase compacte ii atribuie mandibulei rezistenta
cuvenita. Deosebim urmatoarele trasee de forta la mandibula: 1)marginale; 2)bazilare; 3)transversale; 4)anterioare; 5)posterioare;
6)capsulare;7)radiale. La maxila avem urmatorii stilpi de rezistenta: 1)nazofrontali; 2)zigomatici; 3)pterigopalatini; 4)palatini. La formarea
acestor stilpi de forta a dus presiunile care apar in tesutul osos datorita marimii si directiei fortei musculare la actul de masticatie. Importanta
practica a liniilor de forta este argumentata prin faptul ca permite de a studia presiunea masticatorie si identificarea unor discordante.
5.Enumeraţi componentele ATM. Triunghiul Bonwill şi importanţa practică.
ATM este compusa din urmatoarele elemente: condilii articulari, fosa articulara, tuberculul articular, discul articular (meniscul), capsula
articulara si ligamentele articulare.
Epifizele condiliane ale mandibulei. Aceste formatiuni asemanatoare cu doua cilindre elipsoidice sunt situate in plan transversal iar suprafata
lor anterosuperioara este tapetata cu cartilaj articular. Pe fata anterioara a condilului la nivelul colului se gaseste foseta pterigoida pe care se
insera muschiul pterigoidian extern. In raport cu caracterul suprafetei superioare deosebim doua forme tipice de epifize articulare: 1)ingusta in
plan sagital si alungita in plan transversal; 2) strivita de sus in jos in asa mod ca diametrul transversal nu depaseste cu mult pe cel sagital. In
conditii normale, la aduiti, cind sunt prezenti cel putin dintii laterali pe ambele maxilare, condilii articulari ocupa in fosa articulara o asa pozitie
ca numai portiunea anterioara a lor articuleaza cu tuberculul articular. Datorita acestei particularitati presiunile masticatorii nu se transmit
asupra boltei fosei articulare, prezentata de o placuta osoasa subtire, care separa articulatia de cavitatea craniului, dar asupra oaselor craniului.
Pierderea dintilor laterali sau alte stari patologice duce la schimbarea pozitiei condililor articulari. Ei se deplaseaza superior si distal provocind
deseori dureri ca urmare a presiunii ce o exercita asupra acestor tesuturi si asupra regiunii unde trece fasciculul neurovascular.
Fosa articulara. Fosa articulara este situata pe osul temporal si are o forma elipsoidica. Anterior ea margineste cu tuberculul articular, distal cu
scizura Glasser, interior cu apofiza osului sfenoidal, exterior cu apofiza posterioara a osului zigomatic, iar superior margineste cu o placuta
osoasa subtire, care formeaza bolta ei si separa cavitatea articulara de cutia craniana. Adincimea fosei articulare variaza individual si depinde
de inaltimea tubercului articular care are in mediu 6-7 mm. Cavitatea ei este de 2-3 ori mai mare decit condilul articular al mandibulei, ceea ce
asigura o amplituda mare de miscari in diferite directii. Bolta cavitatii articulare are o captuseala de cartilaj in regiunea scizurii Glasser, care
acopera si suprafata tuberculului articular. Inaltimea ocluziei arcadelor dentare nu permit condililor articulari ai mandibulei sa patrunda adinc
in fosa articulara, iar pozitia lor la baza pantei tuberculului articular asigura transmiterea presiunii minime in zona boltei fosei articulare.
Tuberculul articular. Tuberculul articular prezinta peretele anterior al fosei articulare. Se deosebeste de celelalte elemente ale articulatiei prin
diverse forme.
Tuberculul articular este bine pronuntat numai la om si se presupune ca la aparitia lui au jucat un rol important particularitatile functionale ale
ATM, determinate de consistenta produselor alimentare, cit si schimbarile in ocluzia dentara, si in special aparitia acoperirii arcadei dentare
inferioare de cea superioara. La copii tuberculul articular este slab dezvoltat, iar la maturi bine pronuntat. Cu pierderea dintilor acest element al
ATM treptat se supune atrofiei. Este dovedit ca forma acestei formatiuni intr-o anumita masura depinde de varietatea de ocluzie. Se considera
ca exista trei forme ale tuberculului articular- plata, mijiociu pronuntata, abrupta. Gradul de pronuntare la fel este in dependenta de factorul
functional. Se considera ca la folosirea alimentelor aspre predomina deplasarile mandibulei in plan transversal, ceea ce nu permite o dezvoltare
pronuntata a acestei formatiuni, pe cind folosirea alimentelor, care nu cere aplicarea unei forte mari in timpul masticatiei, duce la crearea unei
forme abrupte a tuberculului.
Discul articular (meniscul). Meniscul prezinta o formatiune cu o structura fibroelastica, care fiind situat intre epifizele condiliene articulare
ale mandibulei si fosa articulara capata o forma biconcava. Datorita acestui fenomen meniscul are cea mai mica grosime in partea centrala. De
marginea lui insera capsula articulara. Discul articular subimparte cavitatea articulara in doua etaje: anterior - superior si inferior-posterior. De
disc si capsula insera portiunea superioara a muschiului pterigoidian extern, ceea ce ii permite sa se deplaseze impregna cu epifizele condiliene
ale mandibulei. Meniscul un numai lichideaza dezacordul dintre dimensiunile fosei articulare si apofizele condiliene, dar si joaca un rol
important in amortizarea presiunilor masticatorii.
Capsula articulara. Capsula articulara fiind alcatuita din tesut conjunctiv, este in concrescenta cu marginea discului pe toata intinderea lui.
Ea are dimensiuni relativ mari si este extensibila, ceea ce permite deplasari considerabile epifizelor condiliene ale mandibulei, in special in
plan sagital.
Ligamentele. Ligamentele se impart in doua grupe: intracapsulare si extracapsulare. Prima grupa este prezentata de doua perechi de
ligamente: 1)disco-temporala care fixeaza discul de osul temporal, si 2) disco-mandibulara, care fixeaza discul de mandibula. Grupa a doua
este prezentata de ligamentele laterale, pterigomandibulare, sfenomandibulare si stilomandibulare. Rolul functional al ligamentelor
intracapsulare consta in limitarea miscarilor de lateralitate a condililor articulari in fosa articulara, iar rolul ligamentelor extracapsulare consta
in limitarea miscarilor mandibulei in genere.
Trei forme ale tuberculilor articulari: plata, mijlociu pronuntata, abrupta. In conditii de norma, cind sunt prezenti cel putin dintii laterali pe
ambele maxilare, condilii articulari ocupa in fosa articulara o asa pozitie ca numai portiunea anterioara a lor articuleaza cu tuberculul articular.
Astfel presiunea masticatorie se transmite asupra oaselor craniului.
Triunghiul Bonwill- reprezintă un triunghi echilateral cu baza între mijlocul axelor
ambilor condili mandibulari şi vârful între incisivii mediali  inferiori la mezocefali (mesaticefali), înaintealor la
brachicefali şi în spatele lor la dolicocefali.
6.Muşchii ridicători, coborîtori şi propulsori ai mandibulei. Caracteristica. Indicaţi funcţiile de bază
Muschii ridicatori sunt prezentati de 3 perechi de muschi: m. temporal; m. maseter; m. pterigoidian intern. M. temporal incepe cu o insertie
larga in forma de evantai pe osul temporal si insereaza pe apofiza coronoida a mandibulei. Dupa directia fibrelor musculare, m. temporal se
imparte in 3 fascicole: anterior, mijlociu si posterior. La contractia celui anterior are loc numai ridicarea mandibulei, cekui mijlociu- ridicarea
si retropulsia, iar la contractia celui posterior- numai retropulsia mandibulei. M. maseter- are insertia fiza pe arcada zigomatica si mobila pe
faza externa a zonei angulare a mandibulei. Are 2 fascicole: superficial, cu directia oblica a fibrelor; si profund- cu directia fibrelor in plan
vertical. M. pterigoigian intern- are punctul fix de insertie in fosa apofizei pterigoidiene si cel mobil pe fata interna a zonei angulare a
mandibulei. La contractie bilaterala- ridica mandibula in sus si putin o deplaseaza inainte, La contractia unilaterala mandibula este deplasata in
sus, inainte si inauntru, in sens opus directiei de contractare a muschiului. Toti acesti muschi contribuie la mentinerea unghiului mandibular
intr-o pozitie echilibrata.
Muschii coboritori- prezinta caracteristici morfofunctionale speciale avind ambele insertii mobile: una pe mandibula si alta pe osul hioid.
Muschii coboritori ai mandibulei sunt numiti si muschi suprahioidieni, formind totodata planseul bucal. Sunt formati din 3 grupe:
geniohioidieni, milohioidieni si fasciculele anterioare ale muschiului digastric. Geniohioidieni- la mandibula insera pe cele doua apofize
geniene, milohioidieni- pe liniile oblice interne; iar fasciculele anterioare al m. digastric- pe foseta digastrica a mandibulei. Prin contractia
coboritorilor se realizeaza o deschidere mai mica sau mai mare a gurii. Distanta dintre marginile incizale ale dintilor frontali la o deschidere a
gurii la maximum este in mediu egala cu 5 cm.
Muschii propulsori- m. pterigoidian extern. Functia principala este propulsia mandibulei in plan sagital si transversal. M. pterigoidian extern
este compus din 2 fascicule: superior- cu fibre musculare orientate orizontal si inferior- cu fibre musculare orientate oblic. Fasciculul superior
care punctul fix de insertie pe aripa mare a osului sfenoid si cel mobil pe portiunea anterioara a maniscului articular. Fasciculul inferior insera
pe punctul fix de pe fata externa a aripei mari a apofizei pterigoide su cel mobil pe foseta condilului articular al mandibulei.
7.Muşchii mimici. Funcţiile de bază.
Acesti muschi sunt situati subcutan, prezinta un cap fix inserat pe oasele fetei si un cap mobil inserat pe piele. Inserindu-se pe piele, prin
contractie, pot exprima diferite stari psihice (bucurie, depresie, durere,etc); impreuna cu repartia ia tesutului adipos al fetei si configuratia
masivului facial, muschii mimicii dau aspectul static al fetei, fizionomia. Un alt rol al acestor muschi, secundar, este acela de a interveni in
masticatie, deglutie, fonatie.
Inervatia acestor muschi provine din nervul facial.
Clasificar e:
  muschiul epicranian,muschiul orbicular al ochiului muschiul orbicular al gurii muschiul buccinators, muschiul ridicator al buzei superioare,
muschiul ridicator al unghiului gurii, muschii zigomatic mic si mare
8.Definiţie “Forţa musculară absolută”, „presiunea masticatorie”. Indicaţi valoarea şi metodele de determinare.
Forta musculara absoluta este forta dezvoltata de muschi in timpul contractiei maximale. La muschii ridicatori ai mandibulei (m. temporal, m.
maseter, m. pterigoidian medial) – forta absoluta a lor va fi de 390-400 kg (1 cm² = 10 kg). Presiunea masticatorie este acea forta a muschilor
ridicatori, care se realizeaza pe un sector al arcadelor dentare in timpul actului de masticatie. Se determina cu ajutorul gnatodinamometrului
mecanic Bleck, cu ajutorul gnatodinamometrului electric construit de discipolii lui Bleck. Forta necesara pentru farimitarea alimentelor se
determina prin fogodinamometrie, aparatul numindu-se fogodinamometru.
9.Enumeraţi indicii medii ai rezistenţei parodontului după Haber la bărbaţi şi femei. Importanţa practică.
Indicii medii ai rezistentei parodontului dupa Haber la barbati constituie 44 kg iar la femei de 30 kg. Aceasta presiune suportata de dinti este
socotita drept reper pentru caracteristica functionala a parodontului. Deasemenea este foatre important la intocmirea planului de tratament
protetic echilibrat functional.
10.Indicaţi forţa medie necesară pentru fărămiţarea alimentelor în conţiţii de normă. Definiţie “Forţe de rezervă a parodontului “.
Importanţa practică.
Forta necesara pentru faramitarea alimentelor se determina prin fogodinamometrie. Forta medie la faramitarea alimentelor este de 18-20 kg.
Aceasta forta scade brusc la actiunea salivei sau a lichidului. Forta de rezerva a parodontului este forta ce se declanseaza de la adaptarea la
fortele permanent schimbatoare a parodontului si depinde de factori ca: starea parodontului, raportul dintre partea coronara si radiculara a
dintelui, virsta. Putem constata ca in conditii fiziologice normale se utilizeaza doar 50% din forta totata a parodontului, pe cind cealalta parte se
gaseste in rezerva. Importanta practica este capacitatea de antrenare a fortelor de rezerva prin folosirea permanenta a alimentelor dure. Aceasta
permite dezvoltarea unui sistem stomatognat armonizat functional si morfologic.
11.Indicaţi caracterele morfofuncţionale generale ale dinţilor.
1. Fiecare dinte este alcatuit din coroana si una sau mai multe radacini. Coroana este acoperita cu smalt iar radacina cu un strat de
cement.
2. Coroana anatomica este numit segmentul dintelui acoperit de smalt. Coroana clinica este partea extraalveolara a dintelui, coincide cu
cea anatomica. Raportul mediu dintre radacina si coroana este de 2:1, din care cauza dintele se considera pirghie de gradul I. Micsorarea
inaltimii coroanei anatomice in rezultatul abraziunii, influienteaza pozitiv asupra stabilitatii dintelui. Pe cind cresterea coroanei clinice
influienteaza negativ asupra stabilitatii dintelui.
3. Raportul dintre suprafata radiculara a dintelui si suprafata coronara. Acest raport creste spre distal- adica suprafata radiculara a
dintilor este mai mare decit cea coronara (creste de la incisivi la molari).
4. Suprafetele verticale sunt convexe- asigurind protectia gingiei. Ecuatorul anatomic reprezinta o linie trasata imprejurul coroanei
unind convexitatile maxime de pe toate suprafetele verticale.
5. Fiecare dinte are o portiune activa care direct participa la actul de masticatie. La frontali suprafata activa este orizontal redusa, pe
cind cea verticala este intinsa; iar la dintii laterali invers.
6. Particularitatea raportului dintre portiunea coronara mediana care este mai voluminoasa si portiunea distala care este mai redusa.
Coletul dintilor prezinta o circumferinta festonala care corespunde cu festonul gingival si este convexa pe suprafetele vestibulo-orale si
concava spre apex pe suprafetele proximale.
12.Enumeraţi semnele anatomice de deosebire ale dinţilor.
Deosebim dinti frontali si dinti laterali. Incisivii- functie de incizie a alimentelor; caninii- sfisierea alimentelor; premolarii- zdrobirea iar
molarii- faramitarea alimentelor. Incisivii au coroana turtita comparata cu o dalta; caninii- au o coroana a carei margine libera are forma unui
virf de sulita; premolarii au un volum coronar mai mare decit a dintilor frontali; molarii- au cel mai mare volum coronar si un numar mare de
cuspizi (4-5) prezentind pe suprafata ocluzala mai multe santuri intercuspidiene. Alte semne de deosebire: directia radacinii, unghiurile
coroanelor dintilor frontali, curbura suprafetei vestibulare, marimea coroanei, numarul de cuspizi, marimea si situarea lor pe suprafata ocluzala
a dintilor laterali, forma dintilor (triunghiulara, ovala, patrata, dreptunghiulara).
13.Morfologia funcţională a incisivilor. Caracteristicile individuale şi de grup.
Incisivii centrali superiori-m a i m a r i d i n ţ i d u p ă v o l u m d i n g r u pa i n c i s i v i l o r , i m p l a n t a ţ i î n p o r ţ i u n e a ce n t r a l ă a
a r c a de i s u p e r i o a r e d e o p a r t e ş i d e a l t a a l i n i e i me d i a n e a f e t e i . C o r o a n a l o r e s te t u r t i t ă î n s e n s v e s t i b u l o o r a l ,
a s t f e l î n c â t f o r m a p o a t e f i c o m p a ra t ă c u o l o p ă ţ i c ă. P e m ă s u r ă c e s e a p r o p i e d e c o l e t, c o r o a na s e î n g u s t e a z ă
t r e c â n d î n ră d ă c i n ă .
S u p r a f a ţ a v e s t i b u l a r ă a i n c i s i v i l o r c e n t r a l i s u p e r i o r i e s t e c o n v e x ă a tâ t î n s e n s g i n g i v o i n c i z a l, câ t ş i m e z i o d i s t a l
ş i a r e o f o r m ă d re p t u n g h i u l a r ă c u l a t u r a ve r t i c a l ă m a i m a r e d e c â t c ea o r i z o n t a l ă. L a t i n e r i , p e a c e a s t ă s u p ra f a ţ ă
s u n t s i t u a t e d o u ă ş a n ţ u r i o r i e n t a t e v e r t i c a l c u o a d â n c i m e m a i a c c e n t u a t ă l a m a r g i n e a i n c i z a l ă c a r e se a t e n u e a ză
t r e p t a t , p â nă l a d i s p a r i ţ i a l o r l a j u m ă t a t e a î n ă l ţ i m i i s u p r a f e ţ e i v e s t i b u l ä r e . A c e s t e ş a n ţ u r i î m p a r t s u p r a f a ţ a
v e s t i b u l a r ă î n t re i l o b i i n e g a l i : d i s t a l c e l m a i m a r e, m e z i a l d e m ă r i m e m i j l o c i e ş i ce n t r a l c e l m a i m i c, cr e â n d u - s e
a s t f e l o u ş o a ră o n d u l a r e t r i p l ă . C u a n i i , d a t o r i t ă a c ţ i u n i i a b r a z i v e a a l i m e n t e l o r ş i p e r i u ţe i d e d i n ţ i , ş a n ţ u r i l e ş i
l o b i i t r e p t a t s e ş t e r g. S u p r a f a ţ a v e s t i b u l a r ă e s t e m a i l a t ă î n r e g i u n e a m a r g i n i i i n c i z a le ş i m a i î n g u s t ă î n z o n a
c o l e t u l u i . M a r g i n e a d i s t a l ă a s u p r a f e ţ e i v e s t i b u l ä r e e s te m a i s c u r t ă ş i m a i c o n ve x ă d e c â t c e a m e z i a l ă , c a r e e s t e
mai mare şi mai plană.
S u p r a f a ţ a p a l a t i n a l ă a i n c i s i v i l o r c e n t r a l i s u p e r i o r i a r e o f o r m ă t r i u n g h i u l a r ă c u b a z a s p r e m a r g i n e a i n c i za l ă
ş i d i m e n s i u n i m a i m i c i de c â t s u p r a f a ţ a v e s t i b u l a r ă. P r o x i m a l e a a re c â t e o î n g r o ş a r e d e. s m a l ţ, n u m i t ă c r e a s t ă
m a r g i n a l ă . S u n t c r e s t e m a r g i n a l e , m e z i a l ă ş i d i s t a l ă , ca r e c o n v e r g s p r e t r e i m e a c e r v i ca l ă , u n d e s e u n e s c f o r mâ n d
t u b e r c u l u l d e n t a r, c a r e p o a t e a v e a r e l i e f ş i f o r m e v a r i a t e : ş a n ţ u r i v e r t i ca l e , o r i f i c i u o r b (foramen caecum) e t c.
S u p r a f e ţ e l e p r o x i m a l e a u f o r m ă t r i u n g h i u l a r ă cu b a z a s p r e c o l e t, l a t u r i l e c ă r o r a s u n t f o r m a t e d e ma r g i n i l e
v e s t i b u l a r ă ş i pa l a t i n a l ă a l e s u p r a f e ţ e l o r r e s p e c t i v e , c a r e s e î n tâ l n e s c î n t r - u n u n g h i a s c u ţ i t l a m a r g i n e a i n c i z a lă .
S u p r a f e ţ e l e p r o x i m a l e s u n t u ş o r c o n v e x e s p r e c o l e t . S u p r a f a ţ a p r o x i m a l ă m e z i a l ă e s t e ma i m a r e d e c â t ce a d i s t a l ă
a t â t î n s e n s v e r t i c a l , c â t ş i o r i z o n t a l . A m b e l e s u p r a f e ţ e p r o x i m a l e a u a c e la ş i c o n t u r g e n e r a l , î n s ă s u p ra f a ţ a
distală are o convexitate mai accentuată.
M a r g ' i n e a i n c i z a l ă e s t e p u ţ i n o b l i c ă d e j o s î n s u s ş i î n se n s m e z i o d i s t a l, a v â n d u n re l i e f o n d u l a t, f o r m a t d e t r e i
p r o e m i n e n ţ e , c e c o r e s p u n d c e l o r t re i l o b i v e s t i b u l u r i , c a r e ş i e l e c u v â r s t a s e a b ra z i a z ă . L a u n i re a m a r g i n i i
i n c i z a l e c u s u p r a f a ţ a m e z i a l ă s e f o r m e a z ă u n u n g h i d e c i r c a 8 5 — 9 0 ° , i a r l a u n i r e a c u s u p r a fa ţ a d i s t a l ă u n u n g h i
o b t u z, r o t u n j i t . A t â t i n c i s i v i i s u pe r i o r i , c â t ş i c e i i n f e r i o r i ( c e n t r a l i ş i l a t e r a l i ) s u n t d i n ţ i m o n o r a d i c u l a r i.
Incisivii laterali superiori. A u a c e e a ş i f o r m ă g e n e r a lă c a ş i i n c i s i v i i c e n t r a l i s u p e r i o r i, d a r c u d i m e n s i u n i m a i m i c i
ş i c u u n e l e de t a l i i m o r f o l o g i c e m a i a c c e n t u a t e . S u n t i m p l a n t a ţ i î n h e m i a r c a d e l e de n t a r e i m e d i a t d u p ă i n c i s i v i i
centrali .
S u p r a f a ţ a v e s t i b u l a r ă a i n c i s i v i l o r l a t e r a l i s u p e r i o r i e s t e m a i î n g u s t ă ş i ma i c o n v e x ă d e c â t a i n c i s i v i l o r c e n t r a l i.
C a ş i l a i n c i s i v i i c e n t r a l i , pe s u p r a f a ţ a v e s t i b u l a r ă s u n t s i t u a t e d o u ă ş a n ţ u r i c u ac e e a ş i o r i e n t a r e, c a r e o î m p a r t
î n c e i t r e i l o b i : d i s t a l - m a r e , m e z i a l - m i j l oc i u ş i c e n t r a l - m i c . S p r e d e o se b i r e d e i n c i s i v u l c e n t r a l, m a r g i n i l e
d i s t a l e : ş i m e z i a l e a l e i n c i s i v u l u i l a t e r a l c o n v e r g, î n m a j o r i t a t e a ca z u r i l o r d e l a e c ua t o r u l c o r o a n e i s p r e
m a r g i n e a i n c i z a l ă , f ă c â n d m a r g i n e a i n c i z a l ă m a i s c u r t ă d e c â t d ia m e t r u l d i n t e l u i l a e c ua t o r u l a n a t o m i c.
S u p r a f a ţ a p a l a t i n a l ă e s t e m a i m i c ă d e c â t c e a v e s t i b u l a r ă ş i m a i o b l i c ă, d e o s e b i n d u - s e d e s u p r a f a ţ a p a l a t i n a lă
a i n c i s i v u l u i c e n t r a l p r i n t r - o e x p r i m a r e m a i a c c e n t u a t ă a t u b e r c u l u l u i d e n t a r . P e s u p r a f a ţ a p a la t i n a l ă ş e g ă s e ş t e
m a i f r e c v e n t o r i f i c i u l o r b. S u p r a f e ţ e l e p r o x i m a l e a u f o r m ă t r i u n g h i u l a r ă . S u p r a f a ţ a p r o x i m a l - m e z i a l ă es t e m a i
m a r e d e c â t c e a p r o x i m a l - d i s t a l ă ş i e s t e c o n v e xă î n j u m ă t a t e a i nc i z a l ă ş i p l a t ă la c o l e t, f i i n d m a i r o t u n j i t ă s p r e
m a r g i n e a v e s t i b u l a r ă . S u p r a f a ţ a d i s t a l ă î n g e n e r a l e s t e p la t ă ş i s e r o t u n j e ş t e î n s p r e u n g h i u l i n c i z a l.
M a r g i n e a i n c i z a l ă e s t e a s e m ă n ă t o a r e c u a i n c i s i v u l u i c e n t r a l, de o s e b i n d u - s e t o t o d a t ă d e u l t i m u l p r i n u n g h i u l
m e z i a l m a i a s c u ţ i t ş i c e l d i s t a l m a i o b t u z ş i m a i r o t u n j i t.
Incisivii centrali şi laterali inferiori. S u n t c e i m a i m i c i d i n ţ i ş i ca ş i i n c i s i v i i s u p e r i o r i s u n t i m p l a n t a ţ i d e o
p a r t e ş i a l t a a l i n i e i m e d i a n e a f e ţ e i î n a c e e a ş i o r d i n e . A t â t i n c i s i v i i ce n t r a l i , c â t ş i c e i la t e r a l i s u n t a s e m ă n ă t o r i,
a v â n d c o r o a n e t u r t i t e î n s e n s v e s t i b u l o - l i n g u a l î n p o r ţ i u n e a i n c i z a l ă ş i î n se n s m e z i o d i s t a l s p r e c o le t , c o n -
f e r i n d u - i a s t f e l f o r m a d e d a l t ă . I n c i s i v u l c e n t r a l e s t e m a i î n g u s t d ec â t c e l l a t e r a l.
S u p r a f e ţ e l e v e s t i b u l ä r e a u u n a s p e c t a l u n g i t d e f o r m a u n u i p a r a l e l i p i p e d, f i i n d c o n v e x e î n s p r e c o l e t ş i ap r o a p e
p l a t e s p r e m a r g i n e a i n c i z a l ă . P e e l e s u n t s i t u a t e c â t e d o u ă ş a n ţ u r i c a r e î m p a r t s u p - r a f a ţa v e s t i b u l ä r ! a f i e că r u i
d i n t e î n t r e i l o b i d e m ă r i m e e g a l ă , f ă c â n d - o u ş o r t r i l o b a t ă. S u p r a f e ţ e l e l i n g u a l e au a c e e a ş i î n ă l ţ i m e c a ş i
s u p r a f e ţ e l e v e s t i b u l ä r e , f i i n d î n s ă p u ţ i n m a i î n g u s te î n s e n s m e - z i o d i s t a l ş i p u ţ i n c o nc a v e . E l e s u n t a p r o a p e
n e t e d e , da r , u n e o r i c a ş i l a i n c i s i v i i s u pe r i o r i , p e s u p r a f a ţ a l o r p o t f i t u b e rc u l i m i c i n e d i v i z a ţ i .
S u p r a f e ţ e l e p r o x i m a l e a u o f o r m ă t r i u n g h i u l a r ă, f i i n d a p r o a p e e g a l e at â t m e z i a l, câ t ş i d i s t a l , c u u n r e l i e f
aproximativ plan, fiind convergente spre colet.
M a r g i n i l e i n c i z a l e s u n t o r i z o n t a l e , i a r u n g h i u r i l e a t â t m e z ia l e , c â t ş i d i s t a l e s u n t d r e p t e.
14.Morfologia funcţională a caninilor. Caracteristicile individuale şi de grup.
Caninii superiori. Au coroană canoidă, a cărei margine incizală are forma unui vârf de suliţă . Caninii sunt cei mai lungi şi cei mai puternici
dinţi din grupul dinţilor frontali şi sunt implantaţi în hemiarcadele dentare, distal de incisivii laterali. Suprafaţa vestibulară este accentuat
convexă atât vertical, cât şi meziodistal. Ea este împărţită în două faţete de către o creastă de smalţ verticală pronunţată, care porneşte de la
cuspid spre colet. Marginile acestei creste formează două şanţuri (unul mezial şi altul distal) fiind divergente spre colet, curbate uşor,
atenuându-se treptat această curbură până la treimea mijlocie a suprafeţei vestibuläre. Faţeta mezială este mai mică, iar cea distală mai mare.
Uneori pe faţeta distală se observă un şanţ care o împarte în doi lobi. Marginea mezială este uşor convexă, iar cea distală este mai pronunţat
convexă şi mai scurtă .Suprafaţa palatinală este mai mică decât suprafaţa vestibulară, datorită reducerii diametrului orizontal. Ea este oblică în
sens vertical f e ţ e i p a l a t i n e , i a r u n e o r i c h i a r ş i î n re g i u n e a c o l e t u l u i , s e af l ă t u b e r c u l u l d e n ta r c a r e d e s e o r i a r e o
f o r m ă p r o n u n ţ a t ă de c u s p i d m i c . D e l a t u b e rc u l u l d e n t a r s p r e m a r g i n e a i n c i z a l ă p o r n e sc 3 c r e s t e : m e z i a l ă — s p r e
u n g h i u l m e z i a l , d i s t a l ă — s p r e u n g h i u l d i s t a l ş i m e d i a nă — s p r e v â r f u l c u s p i d u l u i . A c e s t e c r e s t e s u n t d e s p ă r ţ i t e
d e d o u ă ş a n ţ u r i m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n e x p r i m a t e . S u p r a fe ţ e l e p r o x i - m a l e a u f o r m ă t r i u n g h i u l a r ă c u v â r f u l
î n d r e p t a t s p r e m a r g i n e a i n c i z a l ă ş i c u b a z a s p r e co l e t , ş i a u f o r m ă c o n v e xă î n t r e i m e a i n c i za l ă ş i p l a i t ă î n
t r e i m e a c e r v i c a l ă . S u p r a f a ţ a p r o x i m a l - d i s t a l ă a r e d i m e n s i u n i m a i m i c i a tâ t î n s e n s v e r t i c a l , câ t ş i o r i z o n t a l , ş i
e s t e m a i c o n v e x ă i n c i z a l ş i m a i p l a t ă c e r v i c a l d e c â t s u p r a f a ţa p r o x i m a l - m e - z i a l ă .
M a r g i n e a i nc i z a l ă e s t e î m p ă r ţ i t ă d e u n c u s p i d î n d o u ă m a r g i n i i ne g a l e : m a r g i n e a i n c i z a l - m e z i a lă c a r e s e
întinde de la vârful cus pidului spre suprafaţa mezială şi formează unghiul mezial de o formă rotunjită; marginea
i n c i z a l - d i s t a l ă c a r e s e î n t i n de d e l a v â r f u l c u s p i d u l u i s p r e s u p r a f a ţ a d i s t a l ă , f o r m â n d u n g h i u l d i s t a l ma i d e s c h i s
ş i s i t u a t m a i a p r o a p e d e l i n i a c o l e t u l u i . M a r g i n e a d i s t a l ă e s te m a i l u n g ă d e c â t c e a m e z i a l ă.
L a t i n e r i v â r f u l c u s p i d u l u i a r e u n r e l i e f a sc u ţ i t r o t u n j i t, c a r e c u t i m p u l s e ab r a z i a z ă t ra n s f o r m â n d u - s e î n t r - o
mică suprafaţă ocluzală.
* Caninii inferiori. P r e z i n t ă a c e l e a ş i c a ra c t e r e m o r f o l o g i c e g e n e r a l e c u a l e c a n i n i l o r s u p e r i o r i, a v â n d d o a r
unele deosebiri mai puţin sau mai mult accentuate . Coroanele caninilor inferiori sunt mai turtite în sens
m e z i o d i s t a l ş i m a i î n a l t e , i a r r ă d ă c i n i l e s u n t m a i s c u r t e c o m p a r a t i v c u a l e ca n i n i l o r s u p e r i o r i . Suprafaţa vestibulară
are un aspect mai alungit 'şi este mai puţin convexă în ambele direcţii, comparativ cu a caninului superior, este împărţită de cele 2 şanţuri, în
trei lobi inegali, care sunt mai puţin pronunţaţi, abia perceptibili.S u p r a f a ţ a l i n g u a lă e s t e m a i î n g u s t ă d e c â t s u p r a f a ţ a
v e s t i b u l a r ă ş i p re z i n t ă a c e l e a ş i d e t a l i i m o r f o l o g i c e ca ş i s u p r a f a ţ a p a l a t i n a l ă a c a n i n u l u i s u pe r i o r , r e l i e f u l l o r
f i i n d m a i p u ţ i n e x p r i m a t , d i n c a r e c a u z ă s u p r a f a ţ a l i n g u a l ă es t e m a i s i m p l ă , a v â n d u n t u b e r c u l l ă ţ i t a b i a v i z i b i l .
Suprafeţele proximale au acelaşi contur triunghiular şi aceeaşi orientare, fiind uşor convexe şi aproape
paralele.
M a r g i n e a i n c i z a l ă e s t e î m pă r ţ i t ă d e u n c u s p i d m a i p u ţ i n p r o n u n ţ a t , î n d o u ă m a r g i n i i ne g a l e . M a r g i n e a d i s ta l ă
e s t e m a i l u n gă ş i m a i o b l i c ă , d e p l a sâ n d a s t f e l c u s p i d u l m a i s p r e me z i a l .
15.Morfologia funcţională a premolarilor. Caracteristicile individuale şi de grup.
Primul premolar superior. Este primul dinte din grupul dinţilor laterali şi este implantat în hemiarcada dentară imediat după ca nin.
Coroana lui are o formă cuboidă neregulată; este un dinte bicuspidat şi biradicular.Suprafaţa vestibulară este uniform convexă în ambele
direcţii şi este asemănătoare cu cea a caninului, fiind mai mică şi mai lată, iar caracterele morfologice sunt mai puţin pronunţate şi
reliefate.Suprafaţa palatinală are acelaşi contur general ca a suprafeţei vestibuläre şi prezintă dimensiuni mai mici în ambele direcţii, fiind
perfect netedă. Suprafeţele proximale sunt mai mari decât suprafeţele palatinale şi vestibuläre. Suprafaţa proximal-mezială are formă
trapezoidală, este convexă în treimea ocluzală, în special spre vestibulär unde formează punctul de contact cu dintele vecin, devenind plată spre
colet. Marginea mezială vestibulară este curbă de sus în jos,» iar cea palatinală mai are şi o direcţie oblică spre ves tibulär şi este mai scurtă
decât cea vestibulară. Suprafaţa proximal-distală are aceleaşi caractere morfologice ca suprafaţa proximal-mezială, prezentând doar câteva
deosebiri: este mai convexă şi se lărgeşte spre colet, formând o depresiune concavă spre cer v i c a l. A ce s t s e m n e s t e s o c o t i t c a u n
i n d i c e d e i de n t i f i c a r e a p r i m u l u i p r e m o l a r s u p e r i o r ş i a h e m i a r c a d e i d i n c a r e p r o v i n e .
S u p r a f a ţ a o c l uz a l ă e s t e t r a p e z o i d a l ă , f o r m a t ă d i n 4 m a r g i n i { v e s t i b u l a r ă, p a l a t i n a l ă , me z i a l ă ş i d i s t a l ă ) , 2
c u s p i z i , u n ş a n t i n t e r c u s p i d i a n ş i 2 f o s e t e . M a r g i ne a v e s t i b u l a r ă e s t e t r i l o b a t ă d a t o r i t ă p r o e m i n e n te i
c o r e s p u n z ă t o a r e a c e l o r t r e i l o b i d e p e s u p r a f a ţ a ve s t i b u l a r ă . M a r g i n e a pa l a t i n a l ă a r e f o r m ă d e s e m i c e r c f o r ma t ă
d e c u s p i d u l p a l a t i n a l . M a r g i n i l e p r o x i m a l e a u f o r m ă d e c u r b e ce c o n v e r g s p r e p a l a t i na l f o r m a t e d e c r e s te l e
m e z i a l e ş i d i s t a l e c a r e u n e s c c u s p i d u l v e s t i b u l a r c u ce l p a l a t i n a l.
R e l i e f u l s u p r a f e ţ e i o c l u z a l e e s t e f o r m a t d e c e i d o i cu s p i z i — u n u l s i t u a t v e s t i b u l a r ş i a l t u l pa l a t i n a l .
C u s p i d u l v e s t i b u l a r e s t e m a i p u t e r n i c , c e va m a i m a r e ş i m a i p r o e m i n e n t d e c â t c e l pa l a t i n a l ş i e s t e a ş e z a t c e n t r a l
s a u p u ţ i n d i s t a l . C u s p i d u l p a l a t i n a l e s t e m a i t e ş i t de c â t c e l v e s t i b u l a r ş i e s t e d e p l a s a t s p re s u p r a f a ţ a m e z i a l ă.
Din vârful cuspizilor pleacă crestele axiale care coboară spre şan ţul intercuspidian — una din prelungirea
c e l e i la l t e , î m p ă r ţ i n d s u p r a f a ţ a o c l u z a l ă î n d o u ă v e r s a n t e : u n u l m e z i a l m a i m ic ş i u n u l d i s t a l m a i m a re . D e p e
v e r s a n t e l e m e z i a l e ş i d i s t a l e a l e c u s p i d u l u i v e s t i b u l a r p o r ne s c d o u ă ş a n ţ u r i p a r a l e l e c r e s t e i a x ia l e , f o r m â n d
f o s e t e l e oc l u z a l e c a r e n u t r e c p e s t e c u s p i d u l pa l a t i n a l . C u s p i z i i v e s t i b u l a r ş i p a l a t i na l s u n t d e s p ă r ţ i ţ i d e u n ş a n ţ
i n t e r c u s p i d i a n c u d i r e c ţ i e m e z i o d i s t a l ă , s i t u a t m a i a p r o a p e d e s u p r a f a ţa p a l a t i n a l ă . A ce s t ş a n ţ , t r a v e r s â n d
s u p r a f a ţ a o c l u z a l ă î n d i r e c ţ i e d i s t a l ă , s e t e r m i n ă p e s u p r a fa ţ a c r e s t e i m a r g i n a l e, i a r î n d i r e c ţ i e m e z i a l ă d e ce l e
m a i m u l t e o r i d e p ă ş e ş t e c r e a s t a m a r g i n a l ă ş i s e t e r m i nă c h i a r p e s u p r a f a ţa m e z i a l ă.
E x a m i n â n d c u s p i z i i t u t u r o r d i n ţ i l o r l a t e r a l i , o b s e r v ă m că a t â t c u s p i z i i o ra l i , c â t ş i c e i v e s t i b u la r i s u n t
î m p ă r ţ i ţ i d e c re s t e s a g i t a l e î n d o u ă v e r s a n t e : e x t e r n ş i i n t e r n. V e r s a n t u l e x t e r n e s t e s i t ua t î n d i r e c ţ i e v e s t i b u l a r ă,
iar cel intern în direcţie orală.
R ă d ă c i na p r i m u l u i p r e m o l a r s u p e r i o r î n 6 6 c a z u r i d i n 1 0 0 e s t e b i f i d ă, a s t f e l f i i n d re p r e z e n t a t ă de o r ă d ă c i n ă
v e s t i b u l a r ă ş i a l t a p a l a t i n a l ă . I n 3 0 de c a z u r i r ă d ă c i n a e s t e u n i c ă ş i î n 4 ca z u r i — t r i f i d ă .
Premolarul doi superior. E s t e a l c i n c i l e a d i n t e d i n a r ca d a d e n t a r ă, i m p l a n t a t i m e d i a t d u p ă p r i m u l p r e m o l a r.
P r e m o l a r u l d o i s u p e r i o r e s t e a s e m ă n ă t o r c u p r i m u l p r e m o la r s u p e r i o r, d a r a r e o c o n f i g u r a ţ i e m a i s i m p l ă ş i
dimensiuni mai mici .
C a r a c t e r e l e m o r f o l o g i c e a l e p r e m o l a r u l u i d o i s u p e r i o r, d u p ă c u m s - a m e n ţ i o n a t, s u n t i d e n t i c e c u c e l e a l e
p r i m u l u i p r e m o l a r c u e x c e p ţ i a s u p r a f e ţ e i o c l u z a l e. S u p r a f a ţ a o c l u z a l ă e s t e b i c u s p i d a t ă, î n să c u s p i z i i d u p ă
m ă r i m e s u n t e ga l i î n t r e e i . Ş a n ţ u l i n t e r c u s p i d i a n î m p a r t e s u p r a f a ţ a o c l u z a l ă î n d o u ă p o r ţ i u n i e g a l e î n s e n s
v e s t i b u l o - p a l a t i na l ş i s e t e r m i n ă l a m a r g i n e a c r e s t e l o r p r o x i m a le : f o r m a ş a n ţ u r i l o r d e p e s u p r a f a ţ a o c l u z a l ă se
a s e a mă n ă m u l t c u l i t e r a H .
R ă d ă c i na î n 8 2 % c a z u r i d i n 1 0 0 e s t e u n i c ă , d a r p o a t e f i a tâ t b i f i d ă, c â t ş i t r i f i d ă.
Primul premolar inferior. E s t e i m p l a n t a t c a ş i o m o l o g u l s ă u s u p e r i o r d u p ă c a n i n ş i e s t e a l p a t r u l ea d i n t e d i n
a r c a da d e n t a r ă i n f e r i o a r ă . C o r oa n a a r e o f o r m ă m a i m u l t a s e m ă n ă t o a r e cu u n c i l i n d r u , e s t e u n d i n t e b ic u s p i d a t ş i
monoradicular .
Suprafaţa vestibulară este asemănătoare cu cea a caninului inferior, dar are dimensiuni mai mici atât în sens vertical, cât şi ori zontal. Ea este
împărţită de două şanţuri verticale puţin exprimate în 3 lobi inegali, dintre care cel medial este mic, cel distal — mij lociu şi cel central este mai
mare şi mai pronunţat. Aceasta permite ca creasta sagitală a cuspidului vestibular să împartă marginea o c l u z a l ă v e s t i b u l a r ă î n d o u ă
v e r s a n t e i n e g a l e : m e z i a l , c a r e e s t e m a i m i c ş i a s c u ţ i t, ş i d i s t a l — m a i l u n g ş i o b l i c. S u p r a fa ţ a v e s t i b u l a r ă e s t e
c o n v e x ă î n a m b e l e d i r e c ţ i i , a t i n gâ n d c o n v e x i t a t e a m a x i m ă l a l i m i t a u n i r i i t r e i m i i m ez i a l e c u c e a c e r v i c a l ă. A c e s t
r e l i e f c o n t r i b u i e l a a p l e c a r e a c u s p i d u l u i v e s t i b u l ä r s p r e l i n g u a l, a d u - c â n d u - 1 î n c e l e ma i d e s e c a z u r i p â n ă l a
axul vertical al dintelui.
Suprafaţa linguală este convexă în ambele direcţii şi mai mică decât suprafaţa vestibulară, astfel că înălţimea ei constituie apro ximativ
jumătate din înălţimea suprafeţei vestibuläre. Aceste particularităţi constituie punctul de trecere de la dinţii monocuspidaţi la cei bicuspidaţi ca
şi în cazul primului premolar superior; suprafaţa linguală nu prezintă detalii morfologice, fiind netedă S u p r a f e ţ e l e p r o x i m a l e s u n t u ş o r
c o n v e x e ş i c o n v e r g a t â t s p r e c o l e t , c â t ş i s p r e l i n g u a l . C o n v e r ge n ţ a m a x i m ă v e s t i b u l o l i n g u a l ă e s t e î n t r e i m e a
v e s t i b u l a r ă , u n de f a c e p u n c t d e c o n t a c t c u d i n ţ i i v e c i n i . L a t r e c e r e a s u p ra f e ţ e l o r p r o x i m a l e s p r e s u p r a f a ţ a
l i n g u a l ă s e f o r m e a z ă u n u n g h i a c c e n t u a t r o t u n j i t. S u p r a f e ţ e l e p r o x i m a l e a u f o r m ă t r a p ez o i d a l ă c u b a z a m i c ă s p r e
o c l u z a l . S u p r a fa ţ a p r o x i m a l ă m e z i a l ă e s t e m a i m a r e d e c â t s u p r a f a ţa p r o x i m a l - d i s t a l ă.
S u p r a f a ţ a o c l u z a l ă a r e o f o r m ă p u ţ i n o v o i d a l ă a l c ă t u i t ă d i n 4 ma r g i n i , 2 c u s p i z i, u n ş a n ţ i n t e r c u s p i d ia n ş i 2
f o s e t e. R e l i e f u l e i e s t e f o r m a t d e 2 c u s p i z i i n e g a l i : v e s t i b u l ä r ş i l i n g ua l . C u s p i d u l v e s t i b u l ä r a r e o î n ă l ţ i m e ş i
l ă ţ i m e a p r o a p e d e d o u ă o r i m a i m a r e d e c â t c e l l i n g u a l, a v â n d o î n c l i n a r e s p r e l i n g u a l d e a p r o x i m a t i v 4 5 °.
A c e a s t a , d u p ă c u m s - a m e n ţ i o n a t m a i s u s , p e r m i t e c a v â r f u l cu s - p i d i a n s ă a j u n g ă p â n ă l a a x u l v e r t i c a l al
d i n t e l u i . D i n v â r f u l c u s p i d u l u i v e s t i b u l ä r p o r n e ş te o c r e a s t ă a x ia l ă d e s m a l ţ s p r e ş a n ţ u l i n te r c u s p i d i a n , c a r e
c o i n c i d e ş i c o n t i n u ă c u c r e a s t a a x i a l ă a c u s p i d u l u i l i n g u a l. C r e a s ta a x i a l ă î m p a r t e ve r s a n t u l i n t e r n a l c u s p i d u l u i
v e s t i b u l ä r î n d o u ă f o s e t e : m e z i a l ă ş i d i s t a l ă . F o s e t a m e z i a l ă e s t e m a i p r o n u n ţ a t ă de c â t c e a d i s t a l ă. I n a c e s t e
f o s e t e, p a ra l e l c r e s t e i a x i a l e , s e g ă s e s c şa n ţ u r i l e s e c u n d a r e n u m i t e ş a n ţ u r i d e d e s c ă r c a r e. A c e s t e d o u ă f o s e t e
s u n t u n i t e d e ş a n ţ u l i n t e r c u s p i d i a n , c a r e se î n t i n d e p â n ă la c r e s t e l e p r o x i m a l e. Ş a n ţ u l i n t e r c u s p i d i a n a r e f o r m ă
d e c u r b ă c u c o n c a v i t a t e a o r i e n t a t ă s p r e s u p r a fa ţ a v e s t i b u l a r ă ş i e s te s i t u a t m a i m u l t s p r e m a r g i n ea l i n g u a l ă.
Premolarul doi inferior. E s t e a l c i n c i l e a d i n t e d i n a r c a d a d e n t a r ă i n f e r i o a r ă, i m p l a n t a t d u p ă p r i m u l p r e m o l a r.
C o r o a n a l u i a re o f o r m ă c u b o i d ă ş i e s t e p u ţ i n ma i m a r e d e c â t ce a a p r i m u l u i p r e m o l a r, e s t e u n d i n te
monoradicular şi bicuspidant sau tricuspidant .
Suprafaţa vestibulară este convexă atât în sens vertical, cât şi orizontal. Convexitatea maximă verticală este situată în treimea cervicală şi trece
lent în sens meziodistal. In comparaţie cu omologii săi, această suprafaţă este împărţită de două şanţuri în trei lobi cu un relief mai puţin
accentuat. Lobul central este mai lat şi abia depăşeşte relieful lobilor mezial şi distal. Marginea ocluzală este mai puţin ascuţită decât la ceilalţi
premolari şi este împărţită de vârful cuspidului în două versante aproape egale, care, unin-d u - s e c u m a r g i n i l e p r o x i m a l e , f o r m e a z ă
u n g h i u r i l e d i s t a l ş i m e z i a l . U n g h i u l m e z i a l e s t e p u ţ i n m a i a s c u ţ i t, i a r c e l d i s t a l m a i o b l i c . S u p r a f a ţ a l i n g ua l ă
e s t e m a i m i c ă d e c â t c e a v e s t i b u l a r ă ş i e s t e u ş o r î n c l i n a t ă s p r e l i n g u a l , cu o c o n v e x i t a t e î n a m b e l e d i r e c ţ i i. D i n
t r e i m e a c e r v i c a l ă , a t â t s u p ra f a ţ a l i n g u a l ă , c â t ş i c e a v e s t i b u l a r ă c o n v e r g o c l u za l , f ă c â n d c a d ia m e t r u l
v e s t i b u l o l i n g u a l s ă f i e m a i m i c l a n i v e l u l s u p r a fe ţ e i o c l u z a l e.
S u p r a f e ţ e l e p r o x i m a l e s u n t c o n v e x e ş i c o n v e r g e n t e s p r e c o l e t ş i au o f o r m ă p ă t r a t ă ; c o n v e x i t a t e a m a x i m ă
a t i n g e m a r g i n e a o c l u z a l ă , n i v e l u l u n d e s e r e a l i z e a z ă c o n t a c t u l i n t e r d e n t a r c u d i n ţ i i v e c i n i.
S u p r a f a ţ a o c l uz a l ă a r e u n r e l i e f d e p e n d e n t d e p r ez e n ţ a a d o i s a u t r e i c u s p i z i. I n c a z u l c â n d s u p r a f a ţ a o c l u za l ă
p r e z i n t ă d o i c u s - p i z i , r e l i e f u l e i e s t e a s e m ă n ă t o r c u c e l a l p r i m u l u i p r e m o l a r i n f e r i o r ş i s e d e o s e be ş t e p r i n
u r m ă t o a r e l e s e m n e : v â r f u l c u s p i d u l u i v e s - t i b u l a r n u e s t e a c ce n t u a t î n c l i n a t s p r e l i n g u a l ; ş a n ţ u l i n t e r c u s p i d i a n
e s t e s i t u a t m a i v e s t i b u l a r, m o t i v c a r e a c o n d u s l a s i t u a r e a f o s e t e l o r m e z i a l e ş i d i s t a l e m a i a p r o a p e d e m a r g i n e a
v e s t i b u l a r ă a s u p r a f e ţ e i o c l u z a l e ; c u s p i z i i v e s t i b u l a r ş i l i n g u a l s u n t a p r o a p e d e ac e e a ş i m ă r i m e . U n i i a u t o r i î n
g e n e r a l s o c o t c u s p i d u l l i n g u a l m a i p u t e r n i c d e c â t c e l v e s t i b u la r .

I n c a z u l c â n d s u p r a f a ţ a o c l u z a l ă p r e z i n t ă 3 c u s p i z i, ş a n ţ u r i l e, f o s e t e le ş i c u s p i d u l v e s t i b u l a r a u ac e l a ş i c o n t u r ş i
r e l i e f. M o d i f i c ă r i l e s e p e t r e c l a n i v e l u l c u s p i d u l u i l i n g u a l, ca r e e s t e î m p ă r ţ i t î n d o i cu s p i z i d e u n ş a n ţ c u
d i r e c ţ i e l i n g u a l ă c e î ş i i a î n c e p u t u l d i n ş a n ţ u l i n t e r c u s p i d i a n c u d i re c ţ i e m e z i o d i s t a lă . Ş a n ţ u l i n t e r c u s p i d i a n l i n -
g u a l n u d e p ă şe ş t e l i m i t a c r e s t e i sa g i t a l e a c u s p i d u l u i l i n g u a l. D i n t r e c e i d o i c u s p i z i l i n g u a l i c e l m e z i o l i n g u a l
e s t e m a i p r o n u n ţ a t ş i " m a i m a re d e c â t c e l d i s t o l i n g ua l .
16. Morfologia funcţională a molarilor. Caracteristicile individuale şi de grup.

Primul molar superior. E s t e i m p l a n t a t d u p ă a l d o i l e a p r e m o l a r ş i e s t e a l ş a s e l ea d i n t e d i n a r c a d a d e n t a r ă. A r e


o c o r o a n ă de f o r m ă c u b o i d ă ş i e s t e u n d i n t e t e t r a c u s p i d a n t ş i t r i r a d i c u l a r .
S u p r a f a ţ a v e s t i b u l a r ă a p r i m u l u i m o l a r s u p e r i o r e s t e d i v i z a t ă d e 4 m a r g i n i la t e r a l e : o c l u z a l ă d e f o r m ă
n e r e g u l a t ă , o n d u l a t ă ; c e r v i c a l ă a p r o a p e o r i z o n t a l ă ş i d o u ă m a r g i n i p r o x i m a l e c o n v e r g e n t e s p r e c o l e t, m a r g i ne a
d i s t a l ă a c ă r o r a e s t e m a i c u r b ă ş i m a i s c u r t ă d e c â t c e a m ez i a l ă . M a r g i n i l e l a te r a l e c o n f e r ă s u p r a f e ţ e i v e s t i b u l ä r e
o f o r m ă t r a p e z o i d a l ă c u b a z a m a r e s i t u a t ă o c l uz a l . R e l i e f u l s u p r a f e ţ e i v e s t i b u lä r e e s t e c o n v e x , av â n d ş i o m i c ă
d e p r e s i u n e ( f o se t ă ) r e a l i z a t ă d e u n ş a n ţ c e n t r a l ca r e v i n e d e p e s u p r a f a ţ a o c l u z a lă ş i s e t e r m i n ă a p r o x i m a t i v l a
j u m ă t a t e a s u p r a f e ţ e i v e s t i b u l ä r e . T o t o d a t ă ş a n ţ u l c e n t r a l î m p a r t e s u p r a f a ţa v e s t i b u l a r ă î n d o i l o b i i n e g a l i : m e z i a l
ş i d i s t a l . L o b u l m e z i a l e s t e f o r m a t d e v e r s a n t u l e x t e r n a l c u s p i d u l u i m ez i o v e s t i b u l a r , i a r c e l d i s t a l — d e
v e r s a n t u l c u s p i d u l u i d i s t o ve s t i b u l a r ş i e s t e m a i m i c de c â t l o b u l m e z i a l .
S u p r a f a ţ a p a l a t i n a l ă e s t e a se m ă n ă t o a r e c u c e a v e s t i b u l a r ă , m a r g i n i l e p r o x i m a l e al e c ă r e i a s u n t ma i c o n v e r g e n t e
s p r e c o l e t , l a f e l f i i n d î m p ă r ţ i t ă î n d o i l o b i i n e g a l i de ş a n ţ u l o c l u z a l d i s t o p a la t i n a l , n u m i t ş i ş a n ţ p a l a t i n a l d e
d e s c ă rc a r e , c a r e c o n t i n u ă p â n ă a p r o a p e d e l i n i a c o l e t u l u i . L o b u l m ez i a l , f o r m a t d e v e r s a n t u l i n te r n a l c u s p i d u l u i
m e z i o p a l a t i n a l , e s t e m a i m a r e d e c â t l o b u l m e z i o v e s t i b u l a r ş i c u m u l t m a i m a r e de c â t c e l d i s t o p a l a t i n a l, f o r m a t
d e v e r s a n t u l i n t e r n a l c u s p i d u l u i d i s t o p a l a t i n a l . P e s u p ra f a ţ a p a l a t i n a l ă a l o b u l u i m e z i o p a l a t i n a l î n t r e i m e a
o c l u z a l ă ş i a p r o a p e d e m a r g i n e a mez i a l ă , d e s e o r i e s t e s i t u a t ă o p r oe m i n e n ţ ă d e s m a l ţ n u m i t ă t u b e r c u l u l
C a r a b e l l i , c o n s i d e r a t d e u n i i a u t o r i c a u n c u s p i d s u p r a n u m e r a r . U n e o r i şa n ţ u l o c l u z a l d i s t o p a l a t i n a l f o r m e a z ă o
m i c ă d e p re s i u n e — o r i f i c i u l o r b (forameti caecum).S u p r a f e ţ e l e p r o x i m a l e a u f o r m a t r a p ez o i d a l ă c u b a z a m a r e î n -
d r e p t a t ă s p r e c o l e t , s u p r a f a ţ a d i s t a l ă a c ă r u i a e s t e m a i m i c ă ş i m a i co n v e x ă , i a r s u p r a f a ţa m e z i a l ă e s t e p l a n ă î n
s e n s v e r t i c a l ş i c o n v e x ă î n s e n s o r i z o n t a l , c o n v e x i t a t e a f i i n d m a i a c c e n t u a t ă s p r e m a r g i n e a v e s t i b u l a r ă. A c e s t
r e l i e f a l s u p ra f e ţ e i m e z i a l e c o n t r i b u i e l a f o r m a r ea u n e i u ş o a r e d e p r e s i u n i î n ce n t r u l e i, î n a p r o p i e r e a c o l e t u l u i .
Suprafaţa ocluzală are o formă neregulată romboidală, marginea vestibulară a căreia formează cu cea mezială un unghi ascuţit, iar cu
marginea distală — un unghi obtuz deschis şi invers; marginea palatinală cu cea distală formează un unghi obtuz, iar cu cea distală — un unghi
ascuţit. Astfel diagonala mare a acestei suprafeţe uneşte imaginar unghiurile ascuţite meziovestibular cu cel distopalatinal. Marginea distală şi
cea mezială sunt aproape paralele şi drepte, iar cea vestibulară şi palatinală sunt conver gente spre distal. Pe suprafaţa ocluzală sunt situaţi 4
cuspizi, creasta oblică, 2 fosete principale, o fosetă accesorie şi 3 şanţuri. Cuspizii sunt orientaţi în sens vestibulopalatinal şi meziodistal, fiind
separaţi între ei printr-un sistem dublu de şanţuri intercus- pidiene, care în dependenţă de gradul de adâncire spre partea cen trală a suprafeţei
ocluzale, sunt divizate în: şanţuri centrale (ves- tibulocentral şi meziocentral) şi 1 şant periferic (distopalatinal). Şanţul vestibulocentral,
pornind din centrul ocluzal spre suprafaţa vestibulară, continuă până în treimea mijlocie a suprafeţei vesti buläre, separând astfel cei 2 cuspizi
vestibulari în: cuspidul meziovestibular care coincide după mărime cu lobul mezial al suprafeţei vestibuläre şi cuspidul distovestibular care
coincide cu lobul distal. Şanţul meziocentral îşi are începutul ca şi cel vestibulocentral în centrul ocluzal; intersecţia acestor două şanţuri
formează un unghi de circa 95° şi o fosetă, numită foseta centrală sau accesorie (secundară). Şanţul meziocentral porneşte spre suprafaţa
mezială şi împarte cei doi cuspizi meziali în: cuspidul meziovestibular şi cuspidul meziopalatinal. Acest şanţ împreună cu creasta mezială
formează foseta mezială. Şanţul distopalatinal porneşte de pe marginea distală a suprafeţei ocluzale, împărţind-o aproximativ în două jumătăţi
egale, continuă până la marginea crestei oblice de smalţ, unde formează cu ea un unghi oblic de aproximativ 120°—135° şi se îndreaptă pe
suprafaţa palatinală unde se contopeşte cu şanţul de pe această suprafaţă. Uneori, porţiunea distală a şanţului distopalatinal trece creasta oblică
de smalţ şi se termină în foseta centrală, având un relief slab pronunţat. Astfel acest şanţ separă cuspizii palatinali în cuspidul distopalatinal şi
cuspidul meziopalatinal, separând totodată şi cuspizii distali în cuspidul distovestibular şi cuspidul distopalatinal. Şanţul distopalatinal
împreună cu creasta distală formează foseta distală. Cuspidul meziopalatinal se uneşte cu cuspidul distovestibular printr-o creastă oblică de
smalţ care se mai numeşte şi puntea de smalţ, iar creasta cuspidului meziopalatinal, trecând de pe un cuspid pe altul, formează un unghi de
aproximativ 145° cu vârful orientat în sens distal. Totodată este n e c e sa r d e m e n ţ i o n a t c ă , d i n vâ r f u l t u t u r o r c u s p i z i l o r s p r e
c e n t r u l o c l u z a l , p o r n e s c c r e s t e a x i a l e c a re î m p a r t c u s p i z i i î n d o u ă v e r sa n t e : m e z i a l ş i d i s t a l. P a ra l e l a c e s t o r
c r e s t e p o r n e s c ş a n ţ u r i s e c u n d a re , g r l a d u l d e r e l i e f a r e a l c ă r o r a d i f e r ă. V â r f u r i l e c u s p i z i l o r v e s t i b u la r i ş i
p a l a t i n a l i s u n t u n i t e p r i n c r e s t e s a g i t a l e c a r e î m p a r t c u s p iz i i î n d o u ă v e r s a n t e : e x t e r n ş i i n t e r n. C r e s t e l e s a g i t a l e
l a r â n d u l s ă u s u n t u n i t e c u c r e s t e l e p r o x i m a l e î n s e n s m e z i o d i s t a l.
Primul molar superior este dotat cu 3 rădăcini implantate în ardada dentară astfel: două rădăcini în sens
v e s t i b u l a r ş i u n a î n se n s p a l a t i n a l .
Molarul doi superior. E s t e i m p l a n t a t d u pă p r i m u l m o l a r , f i i n d a l ş a p t e l ea d i n t e d i n a r c a d a d e n t a r ă.
C a r a c t e r i s t i c i l e m o r f o l o g i c e g e n e r a l e s u n t i d e n t i c e cu c e l e a l e p r i m u l u i m o l a r s u p e r i o r, c u u n e l e d e o s e b i r i d e
d e t a l i u. C o r o a na m o l a r u l u i d o i s u p e r i o r a r e o f o r m ă cu b o i d ă , e s t e u n d i n t e t e t ra c u s p i d a t ( u n e o r i p o a t e f i
t r i c u s p i d a t ), t r i r a d i c u l a r .
S u p r a f a ţ a v e s t i b u l a r ă a m o l a r u l u i d o i s u p e r i o r s e d e o s e b e ş t e d e ce a v e s t i b u l a r ă a p r i m u l u i m o l a r p r i n
d i m e n s i u n i m a i m i c i . Ş a n ţ u l v e s t i b u l a r e s t e d e a se m e n e a m a i p u ţ i n e x p r i m a t ş i î m p a r t e s u p r a f a ţ a v e s t i b u l a r ă î n
d o i l o b i a p r o x i m a t i v e ga l i . S u p r a f a ţ a p a l a t i n a l ă e s t e m a i m i c ă , ma i c o n v e x ă d e c â t s u p r a f a ţ a p a l a t i na l ă a p r i m u l u i
m o l a r, r e l i e f u l e i f i i n d d e p e n d e n t d e p r e z e n t a ş i p o z i ţ i a ş a n ţ u l u i p a l a t i n a l s i t u a t m u l t m a i d i s t a l ş i ca r e e s t e m a i
s c u r t, e x t i n z â n d u - s e î n t r e i m e a o c l uz a l ă a s u p r a f e ţ e i p a l a t i n a l e . L a m o la r i i c u s u p r a f a ţ a o c l uz a l ă t r i c u s p i d a n t ă
ş a n ţ u l p a l a t i n a l l i p s e ş t e s a u e s t e a b i a s c h i ţ a t p e m a r g i ne a p a l a t i n a l ă.
S u p r a f e ţ e l e p r o x i m a l e a l e m o l a r u l u i d o i s u p e r i o r p r e z i n t ă a c e l e a ş i ca r a c t e r e m o r f o l o g i ce c u a l e s u p r a f e ţe l o r
p r o x i m a l e a l e p r i m u l u i m o l a r , a v â n d d i m e n s i u n i m a i m i c i . S u p r a f a ţ a o c l uz a l ă , c a ş i î n ca z u l p r i m u l u i m o l a r
s u p e r i o r, a r e o f o r m ă n e r e g u l a t ă , r o m b o i d ă , d i me n s i u n i m a i m i c i , u n g h i u r i l e m e z i o pa l a t i n a l ş i d i s t o v e s t i b u l a r
s u n t m a i r o t u n j i t e , d i n c a r e c a u z ă d i a g o n a l a c a r e l e a g ă u n g h i u r i l e m e z i o ve s t i b u l a r ş i d i s t o p a l a t i n a l e s te m a i
m a r e d e c â t d i a g o n a l a u n g h i u r i l o r m e z i o p a l a t i n a l ş i d i s t o v e s t i b u l a r . C â n d pe s u p r a f a ţ a o c l u z a l ă s u n t s i t u a ţ i 4
c u s p i z i , r e l i e f u l e i a r e c a r a c t e r e m o r f o l o g i c e i d e n t i c e c u ce l e a l e p r i m u l u i m o l a r s u p e r i o r, c u s p i z i i f i i n d m a i
t e ş i ţ i. C u s p i z i i d i s t o v e s t i b u l a r ş i d i s t o p a l a t i n a l s u n t ma i m i c i , r e d u c e r ea î n v o l u m f i i n d f o a r t e a c c e n t u a t ă l a
c u s p i d u l d i s t o p a l a t i na l , c a r e d e s e o r i a p r o a p e n u s e m a i o b s e r v ă, i a r s u p r a f a ţ a o c l u z a l ă e s t e r e p re z e n t a t ă n u m a i
d e t r e i c u s p i z i . I n a ş a c a z u r i re l i e f u l s u p r a f e ţ e i o c l u z a l e e s t e c o n fe r i t d e a c e ş t i c u s p i z i c a r e s u n t s i t u a ţ i a s t fe l : 2
c u s p i z i v e s t i b u l a r i ş i u n u l p a l a t i n a l . A s t f e l p o r ţ i u n ea p a l a t i n a l ă a şa n ţ u l u i d i s t o p a l a t i n a l s e r e d uc e p â n ă l a
d i s p a r i ţ i a c o m p l e t ă , s a u c o i n c i d e c u ş a n ţ u l s e c u n d a r a l c r e s t e i o b l i c e c o n t r i b u i n d l a re d u c e r e a f o s e te i d i s t a l e ;
p o r ţ i u n e a d i s t a l ă s e c o n t o p e ş t e c u şa n ţ u l i n t e r c u s p i d i a n m e z i o c e n t r a l. D e c i s u p r a f a ţ a o c l u z a l ă p oa t e f i
r e p r e ze n t a t ă ş i d e 3 c u s p i z i , c r e a s t a o b l i c ă , o f o se t ă p r i n c i p a l ă ş i u n a a c c e s o r i e ş i 2 ş a n ţ u r i i n te r c u s p i d i e n e .
R ă d ă c i n i l e s u n t i m p l a n t a t e î n a r c a d a d e n t a r ă c a ş i l a p r i m u l m o l a r s u p e r i o r.
Molarul al treilea superior. E s t e i m p l a n t a t d u pă a l d o i l e a m o l a r ş i e s te u l t i m u l d i n t e d i n a r c a d a de n t a r ă ,
o c u p â n d l o c u l 8. M a i e s t e n u m i t ş i m o l a r u l d e m i n t e, d a t o r i t ă p e r i o a d e i d e er u p ţ i e — î n t r e 1 6 — 4 0 a n i . A r e o
f o r m ă v a r i a b i l ă , p u ţ i n c o n s t a n t ă , p o a t e f i t r i c u s - p i d a n t s a u m u l t i c u s p i d a n t, t r i r a d i c u l a r s a u m o n o - ş i
m u l t i r a d i c u l a r. C â n d m o l a r u l t r e i s u p e r i o r e s t e n o r ma l d e z v o l t a t, a r e c a r a c t e r i s t i c i m o r f o l o g i c e g e n e r a l e
a s e m ă nă t o a r e c u a l e m o l a r u l u i d o i s u p e r i o r , a v â n d t r e i c u s p i z i, d i m e n s i u n i l e ş i v o l u m u l f i i n d m a i r e d u s .
Primul molar inferior. E s t e i m p l a n t a t d u p ă a l d o i l e a p r e m o l a r i n fe r i o r ş i e s t e a l ş a s e l e a d i n t e d i n a r c a d a
dentară inferioară. Co roana are o formă cuboidă şi este un dinte pentacuspidat şi biradicular .
Suprafaţa vestibulară a primului molar inferior este delimitată de 4 margini laterale: ocluzală-, de formă
o n d u l a t ă , e c h i v a l e n t ă c e l o r t r e i c u s p i z i v e s t i b u l a r i ; c e r v i c a l ă r e p r e z e n t a t ă d e d o u ă c o n v e x i t ă ţ i o r ie n t a t e o c l u z a l
( u n a m e z i a l ă ş i a l t a d i s t a l ă ) , c a r e s e u n e s c p r i n t r - o u ş o a r ă o n d u l a r e s p r e s p a ţ i u l i n te r r a d i c u l a r c o r e s p u n z ă t o r
d e l i m i t ă r i i r ă d ă c i n i l o r ; d o u ă m a r g i n i p r o x i m a l e co n v e r g e n t e s p r e c o l e t, m a r g i n e a d i s t a l ă a c ă r o r a e s t e ma i
c o n v e x ă ş i m a i s c u r t ă d e c â t c e a m e z i a l ă . M a r g i n i l e l a t e r a l e co n f e r ă s u p r a f e ţ e i v e s t i b u l ä r e f o r m ă t r a p ez o i d a l ă c u
b a z a m a r e s i t u a t ă î n s e n s o c l uz a l , i a r b a z a m i c ă — î n s e n s c e r v i ca l . R e l i e f u l s u p r a f e ţ e i o c l u z a l e e s t e as e m ă n ă t o r
c u c e l a l p r e m o l a r i l o r i n f e r i o r i , a v â n d c o n v e x i t a t e m a x i m ă î n t r e i m e a c e r v i ca l ă , f i i n d a p r o a p e p l a nă î n s e n s
o c l u z a l ş i o b l i c ă î n s e n s l i n g u a l . S u p r a f a ţ a v e s t i b u l a r ă e s t e î m p ă r ţ i tă d e d o u ă ş a n ţ u r i v e r t i c a l e ( m e z i a l ş i d i s t a l )
î n t r e i l o b i i n e g a l i . Ş a n ţ u l m e z i a l p o r n e ş t e d e pe s u p r a f a ţ a o c l u z a l ă ş i . c o n t i n u ă p â n ă l a j u m ă t a t e a s u p r a fe ţ e i
v e s t i b u l ä r e , t e r m i n â n d u - s e î n t r - o d e p r e s i u n e c a r e f o r m e a z ă f o s e ta v e s t i b u l a r ă ( o r i f i c i u o r b ). A ce s t ş a n ţ î m p a r t e
s u p r a f a ţ a v e s t i b u l a r ă î n d o i l o b i : v e s t i b u l o m e z ia l ş i v e s t i b u l o c e n t r a l . L o b u l m ez i a l e s t e f o r m a t d e v e r s a n t u l
e x t e r n a l c u s p i d u l u i m e z i o v e s t i b u l a r , l o b u l c e n t r a l e s t e f o r m a t d e v e r s a n t u l e x t e r n a l c u s p i d u l u i ce n t r o v e s t i b u l a r
ş i e s t e m a i m i c d e c â t c e l m e z i a l . Ş a n ţ u l d i s t a l p o r n e ş t e d e as e m e n e a d e p e s u p r a f a ţ a o c l u za l ă , f i i n d m a i s c u r t ş i
m a i p u ţ i n e x p r i m a t , s e p a r â n d l o b u l v e s t i b u l o c e n t ra l d e c e l v e s t i b u l o d i s t a l . L o b u l ve s t i b u l o d i s t a l e s t e f o r m a t d e
v e r s a n t u l e x t e r n a l c u s p i d u l u i d i s t o v e s t i b u l a r ş i e s t e c e l m a i m i c l o b d e pe s u p r a f a ţ a v e s t i b u l a r ă .
S u p r a f a ţ a l i n g u a l ă c a ş i c e a ve s t i b u l a r ă a r e f o r m ă t ra p e z o i d a l ă c u a c e l a ş i c o n t u r , d a r de d i m e n s i u n i m a i m i c i,
f i i n d n e t e d ă . A c e a s t ă s u p r a f a ţ ă e s t e c o n v e x ă ş i a p r o a p e v e r t i c a lă , î m p ă r ţ i t ă d e u n ş a n ţ v e r t ic a l î n d o i l o b i
i n e g a l i . Ş a n ţ u l v e r t i c a l î ş i i a î n c e p u t u l p e s u p r a f a ţ a o c l u z a l ă ş i c o n t i n u ă pâ n ă î n t r e i m e a o c l u z a l ă a s u p r a f e ţe i
l i n g u a l e î m p ă r ţ i n d - o î n l o b u l m e z i o l i n g u a l d e d i m e n s i u n i m a i m a r i ş i l o b u l d i s t o l i n g u a l d e d i m e n s i u n i m a i m i c i.
A c e ş t i l o b i s u n t f o r m a ţ i d e v e r s a n t e l e i n t e r n e a le c u s p i z i l o r l i n g u a l i , i a r v o l u m u l l o r d e p i n de d e d i m e n s i u n i l e
acestor versante.
Suprafeţele proximale ca şi în cazul molarilor superiori pot fi comparate cu un trapez, cu baza mare
o r i e n t a t ă s p re c o l e t ş i c e a m i c ă s p r e o c l u z a l , a v â n d s u p r a f a ţ a d i s t a lă m a i m i c ă ş i m a i c o n v e x ă d e c â t c e a m ez i a l ă .
M a r g i n i l e s u p r a f e ţ e l o r p r o x i m a l e ( m e z i a l ă ş i d i s t a l ă ) s u n t u ş o r c u r b a te f i i n d î n c l i n a t e l i n g u a l.
Suprafaţa ocluzală a primului molar inferior are formă de trapez cu baza mare orientată în sens vestibulär, este formată de crestele sagitale
cuspidiene (vestibulär şi linguală) şi de crestele marginale de smalţ (mezială şi distală). Pe suprafaţa ocluzală sunt situaţi 5 cuspizi, 4 şanţuri
intercuspidiene şi 5 fosete. Cuspi- zii sunt situaţi a s t f e l : 3 v e s t i b u l a r i ş i 2 l i n g u a l i , f i i n d s e p a r a ţ i î n t r e ei p r i n t r - u n s i s t e m
s p e c i f i c d e ş a n ţ u r i i n t e r c u s p i d i e n e , c a r e i n c l u d e u n ş a n ţ c e n t r a l ş i 3 ş a n ţ u r i s e c u n da r e . Ş a n ţ u l c e n t r a l
m e z i o d i s t a l p o r n e ş t e a p r o x i m a t i v d i n m i j l o c u l c re s t e i m e z i a l e, t ra n s v e r s e a z ă s u p ra f a ţ a o c l u z a lă ş i s e t e r m i n ă p e
m i j l o c u l c r e s t e i d i s t a l e . Ş a n ţ u l c e n t r a l e s t e b i f u r c a t d i s t a l c r e s t e i d e s m a l ţ m e z ia l e , a v â n d o a d â n c i m e m a i
p r o n u n ţ a t ă ş i f o r m â n d f o se t a m e z i a l ă p r i n c i p a l ă. D i s t a l ş a n ţ u l c e n t r a l a r e u n c o n t u r m a i p u ţ i n ex p r i m a t ş i
î m p r e u n ă c u c r e a s t a d e s m a l ţ d i s t a l ă f o r m e a z ă a d o u a f o s e t ă d i s t a l ă p r i nc i p a l ă . E s t e n e ce s a r d e m e n ţ i o n a t că
c r e s t e l e d e s m a l ţ î m p i e d i c ă p r e l u n g i r e a ş a n ţ u l u i m e z i o d i s t a l p e s u p r a f e ţe l e p r o x i m a l e, p r i n u r m a r e , a c e s t ş a n ţ
s e p a r ă c u s p i z i i v e s t i b u l a r i d e c e i l i n g u a l i , u l t i m i i f i i n d m a i î n a l ţ i.
Ş a n ţ u l m e z i o d i s t a l b i f u r c ă î n d o u ă ş a n ţ u r i s e c u n da r e ( m e z i a l ş i d i s t a l ) c a r e p o r n e s c s p r e s u p r a f a ţ a v e s t i b u l a r ă ,
u n d e s e c o n t o p e s c c u ş a n ţ u r i l e v e s t i b u l ä r e s i m i l a re , s e p a r â n d c u s p i z i i v e s t i b u l a r i. Ş a n ţ u l m e z i a l s e pa r ă c u s p i d u l
m e z i o v e s t i b u l a r d e c e l c e n t r o ve s t i b u l a r , i a r ce l d i s t a l s e p a r ă c u s p i d u l c e n t r o v e s t i b u l a r d e c u s p i d u l
d i s t o v e s t i b u l a r. I n t e r se c ţ i a ş a n ţ u r i l o r m e z i a l ş i d i s t a l c u ş a n ţ u l m e z i o d i s t a l f o r m e a z ă d o u ă f o s e t e s e c u n d a r e .
A p r o x i m a t i v d e l a j u m ă t a t e a ş a n ţ u l u i m e z i o d i s t a l , s p r e s u p ra f a ţ a l i n g u a l ă, p l ea c ă ş a n ţ u l l i n g u a l c a re s e p a r ă
c u s p i z i i l i n g u a l i î n c u s p i d u l m e z i o l i n g u a l ş i c u s p i d u l d i s t o l i n g u a l . Ş a n ţ u l l i n g ua l c o n f e r ă s u p r a f e ţ e i o c l u z a l e u n
r e l i e f c a r a c t e r i s t i c . I n u n e l e c a z u r i ş a n ţ u l l i n g u a l c o i n c i d e c u ş a n ţ u l m e z i a l v e s t i b u l ä r ( v a r i a n tă c r u c i f o r m ă ), i a r
î n a l t e c a z u r i c o i n c i d e c u c r e a s t a d e s m a l ţ a c u s p i d u l u i c e n t r o v e s t i b u l a r ( va r i a n t ă d r i o p i t e c ă ). La i n t e r s e c ţ i a
ş a n ţ u l u i l i n g u a l c u ş a n ţ u l m e z i o d i s t a l s e f o r m e a z ă a t r e i a f o s e t ă s e c u n d a r ă . D i n vâ r f u r i l e c u s p i z i l o r, c a l a
m o l a r i i s u p e r i o r i , p o r n e s c s p r e o c l u z a l c r e s t e a x i a l e d e s m a l ţ, i a r p a r a l e l ac e s t o r c r e s t e — ş a n ţ u r i s e c u n d a r e. I n
o r d i n e a m ă r i m i i ş i î n r a p o r t d e s c e n d e n t c u s p i z i i s e s i t u e a z ă as t f e l : m e z i o l i n g u a l f i i n d ce l m a i m a r e , d i s t o l i n g u a l ,
m e z i o v e s t i b u la r , c e n t r o v e s t i b u l a r ş i d i s t o v e s t i b u l a r, f i i n d c e i m a i m i c i .
R ă d ă c i n i l e s u n t i m p l a n t a t e î n a r c a d a d e n t a r ă a s t fe l : u n a î n s e n s m e z i a l ş i a l t a î n s e n s d i s t a l . R ă d ă c i n a
mezială după mărime este mai voluminoasă.
Molarul doi inferior. E s t e i m p l a n t a t d u pă p r i m u l m o l a r i n f e r i o r ş i e s t e a l ş a p t e l e a d i n t e d i n a rc a d a d e n t a r ă
i n f e r i o a r ă . C a r a c t e r i s t i c i l e g e ne r a l e s u n t i d e n t i c e cu c e l e a l e p r i m u l u i m o l a r i n f e r i o r , e x i s t â n d u n e l e d e o s e b i r i
d e d e t a l i u : a r e c o r o a n a d e f o r m a u n u i t r a p e z ş i e s t e u n d i n t e t e t r a c u s p i d a t ş i b i r a d i c u l a r.
S u p r a f a ţ a v e s t i b u l a r ă a m o l a r u l u i d o i i n f e r i o r a r e a c e e a ş i f o r m ă g e n e ra l ă c a a p r i m u l u i m o l a r , de o s e b i n d u - s e
prin dimensiuni mai mici, fiind mai convexă şi având un singur şanţ vestibulär care se prelungeşte până la
j u m ă t a t e a s u p r a f e ţ e i v e s t i b u l ä r e , t e r m i n â n d u - s e î n f o s e t a v e s t i b u l a r ă. Ş a n ţ u l î m p a r t e s u p r a f a ţ a v e s t i b u l a r ă î n d o i
l o b i i n e g a l i : l o b u l m e z i a l f i i n d m a i m a r e ş i l o b u l d i s t a l f i i n d ma i m i c.
S u p r a f a ţ a l i n g u a l ă e s t e m a i m i c ă , a v â n d a p r o x i m a t i v a ce e a ş i f o r m ă c a ş i s u p r a f a ţ a l i n g u a l ă a p r i m u l u i m o la r
i n f e r i o r.
S u p r a f a ţ a o c l uz a l ă a r e u n r e l i e f i m p r i m a t d e c e i 4 c u s p iz i , d o u ă ş a n ţ u r i i n t e r c u s p i d i e ne , d o u ă f o s e t e
p r i n c i p a l e ş i u na a c c e s o r i e . Ş a n ţ u l m e z i o d i s t a l a r e a c e e a ş i d i r e c ţ ie c a ş i o m o l o g u l s ă u d e p e p r i m u l m o l a r
i n f e r i o r, f o r m â n d d o u ă f o s e t e p r i n c i p a l e ( m e z i a l ă ş i d i s t a l ă ) c a r e s e p a r ă ce i d o i c u s p i z i v e s t i b u l a r i d e c e i d o i
c u s p i z i l i n g u a l i . Ş a n ţ u l ve s t i b u l o l i n g u a l î n c e p e p e s u p ra f a ţ a v e s t i b u l a r ă, t ra n s v e r s e a z ă şa n ţ u l m e z i o d i s t a l,
f o r m â n d f o s e t a se c u n d a r ă , t e r - m i n â n d u - se p e m a r g i n e a l i n g u a lă a s u p r a f e ţ e i o c l uz a l e . A c e s t ş a n ţ s e p a r ă c u s p i z i i
v e s t i b u l a r i ş i l i n g u a l i î n c u s p i z i i m e z i o v e s t i b u l a r ş i d i s t o ve s t i b u l a r , m e z i o l i n g u a l ş i d i s t o l i n g u a l . I n de p e n d e n ţ ă
d e c a r a c t e r u l d i re c ţ i e i t o p o g r a f i c e a p o r ţ i u n i i v e s t i b u l ä r e a ş a n ţ u l u i ve s t i b u l o l i n g u a l f a ţ ă de p o r ţ i u n e a l i n g u a l ă ,
d e o s e b i m : v a r i a n t ă c r u c i f o r m ă , c â n d a c e s t e p o r ţ i u n i c o i n c i d ş i au a c e e a ş i d i r e c ţ i e ; v a r i a n t ă d r i o p i te c ă , c â n d
a c e s te p o r ţ i u n i n u c o i n c i d , p o r ţ i u n e a l i n g u a l ă f i i n d s i t u a t ă m a i d i s t a l , s u p r a p u nâ n d u - s e c u c r e a s t a a x i a l ă a
cuspidului distolingual; variantă în scară, când la intersecţia şanţurilor me ziodistal şi vestibulolingual se
f o r m e a z ă o î n c r u c i ş a r e c a r e s e a s e a m ă n ă c u l i t e r a « X » . I n o r d i n e a m ă r i m i i ş i î n r a p o r t de s c e n d e n t c u s p i z i i se
s i t u e a z ă a s t f e l : m e z i o v e s t i b u l a r f i i n d c e l m a i m a r e, me z i o l i n g u a l , d i s t o v e s t i b u l a r ş i d i s t o l i n g u a l f i i n d c e l m a i
m i c.
R ă d ă c i n i l e m o l a r u l u i d o i i n f e r i o r s u n t i m p l a n t a t e î n p r o c e s u l a l v e o l a r a se m ă n ă t o r c u r ă d ă c i n i l e p r i m u l u i
m o l a r.
Molarul al treilea inferior. E s t e i m p l a n t a t d u p ă a l d o i l e a m o l a r i n f e r i o r ş i es t e u l t i m u l d i n a r c a d a d e n t a r ă
i n f e r i o a r ă , o c u p â n d l o c u i 8. C a ş i o m o l o g u l s ă u d e l a m a x i l ă e s t e n u m i t ş i m o la r u l d e m i n t e . D e s e o r i es t e m a i
b i n e d e z v o l t a t ş i c h i a r m a i m a r e d e c â t m o l a r u l 2 i n f e r i o r . C o r o a n a l u i e s t e f o r m a t ă î n f o n d d i n 4 — 5 c u s p iz i s a u
chiar mai mulţi. Molarul al treilea inferior prezintă caractere mor fologice identice cu cele ale primului şi al
d o i l e a m o l a r i i n fe r i o r i . R e l i e f u l a c e s t u i d i n t e e s t e î n r a p o r t c u p o l i m o r f i s m u l ş i n u m ă r u l cu s p i z i l o r ; e s t e u n
d i n t e b i r a d i c u l a r, r ă d ă c i n i l e c ă r u i a s u n t d e c e l e ma i m u l t e o r i r e u n i t e f o r m â n d u n c o n sc u r t .
17.Particularităţile implantării dinţilor la maxilă şi mandibulă. Formele fiziologice şi patologice ale arcadelor dentare.
18.Definiţie “Arcada dentară”, “Arcada alveolară”,”Arcada bazală “. Care este coraportul la maxilă şi mandibula dintre ele.
* Arcada dentara-prezinta un suport de sustinere a pozitiei buzelor contribuind astfel la aspectul fizionomic al fetei.
* Arcada alveolara-linia conventionala trasata pe virful apofizei alveolare.
* Arcada bazala-linia trasată pe vîrfurile rădăcinilor.
* Coraportul dintre ele-la maxilla arcada dentara este mai mare decît cea alveolară, iar cea al veolară mai mare decît cea bazală. In
cazul mandibulei avem un co- raport invers: arcada dentară este mai mică.
19.Factorii ce ne asigură unitatea funcţională a arcadelor dentare. Ariile ocluzale. Curba sagitală de ocluzie Spee.
Factorii:
-apofizele alveolare;
-puncte de contact interdentare (contactele interdentale joacă un rol important la dispersarea şi repartizarea presiunilor
funcţionale şi asupra dinţilor vecini. Afară de aceasta, contactele interdenta le servesc drept obstacol pentru produsele
alimentare care ar trauma şi ar leza papilele interdentare);
-ligamentele interdentare parodontului marginal (aceste ligamente sînt situate deasupra septuri lor alveolare inserîndu-se
de cementul unui dinte şi trecînd la celă lalt. Datorită acestor ligamente deplasarea unui dinte mezial sau distal provoacă şi
deplasarea dinţilor vecini).
Ariile ocluzale: arie ocluzală a arcadei dentare supe rioare şi a celei inferioare, care sînt formate din succesiunea supra feţelor
ocluzale ale fiecărui dinte în parte. Aria oc luzala a arcadei dentare superioare în regiu nea frontală prezintă o linie egală cu
lăţimea părţii incisivale a dinţilor frontali, lărgindu-se treptat posterior, atingînd cele mai mari di mensiuni în regiunea
primului molar. Aria ocluzală a mandibulei este mai mică în regiunea dinţilor frontali şi mai mare la fel la nivelul primului
molar. In zona frontală aria ocluzală este arcată şi îngustă, iar în zonele laterale are un relief caracteristic datorită pre zenţei
cuspizilor pe faţa ocluzală a dinţilor laterali adaptaţi la fărî- miţarea şi măcinarea alimentelor.
Ariile ocluzale pot fi întrerupte de diasteme, treme, leziuni coro nare, edentaţii parţiale. Ele la fel pot avea diferite
dimensiuni în raport cu dimensiunile arcadelor dentare, pot fi naturale, artificiale, mixte, iar la edcntaţia totală — absente.
Planul de ocluzie-dacă trasăm o linie convenţională care ar uni cuspizii vestibulari ai primilor premolari inferiori cu cei
distali vestibulari ai ultimilor molari, obţinem un plan, care în zona fronta lă trece pe marginea incisivă a incisivilor centrali
superiori, primind denumirea de plan de ocluzie. Datori tă curbării arcadelor dentare în plan sagital şi transversal fiecare dinte
se află faţă de planul de ocluzie într-un anumit raport. Aşa, la închiderea arcadelor dentare în ocluzia centrică, dinţii laterali
superiori întretaie acest plan, iar cei inferiori nu-1 ating. In zona frontală a arcadelor dentare incisivii centrali şi caninii
superiori ating planul de ocluzie, iar cei inferiori îl întretaie.Prin urmare, acest plan de ocluzie este alcătuit din trei segmen te:
unul frontal şi două laterale. S-a constatat că segmentul frontal este curbat şi paralel cu linia bipupilară, iar cele laterale — cu
planul orizontal Camper, care trece de la spina nazală anterioară şi pînă la centrul conductelor auditive externe. Migrările
dentare pot modifica raportul dinţilor deplasaţi faţă de acest plan, dereglînd relieful ariilor ocluzale.
Curba de ocluzie sagitala Spee- dintii, in arcada dentara in plan sagital sunt implantati la diferit nivel , si daca vom trasa o linie
pe suprafata ocluzala a dintilor primim o curbura numita curbura de ocluzie sagitala Spee.La maxilă această curbură este
corespunzător convexă. centrul acestei curburi este situat la 3 cm posterior de crista Gal ii.Speesocotea că centrul acestei
curburi se găseşte în orbită şi dacă vom prelungi această curbă, ea va trece la marginea anterioară a condilui articular al
mandibulei . Bonwill, studiind profunzimea curbei de ocluzie sagitală Spee, a ajuns la concluzia că ea depinde de gradul de
supraacoperire frontală. Cu cit gradul de supraacoperire este mai mare, cu atît mai adîncă este şi curba de ocluzie sagitală
Spee. După Bornvill datorită curbei de ocluzie sagitali Spee, în caz de deplasare a mandi bulei în sens anterior, între arca dele
dentare şi între dinţii antagonişti se creează cel putin trei
puncte de contact, situate în formă de triunghi: un contact în zona dinţilor frontali şi cîte unul în zonele laterale. Acest
fenomen a primit denumirea de contactul a trei puncte după Bonwill .
Rolul biologic- protectia parodontului dintilor laterali ( curbura transversala), dintilor frontali (curbura sagitala).
20.Curba transversală ocluzală Monson-Wilson şi rolul ei biologic.
Curba de ocluzie transversala Monson-Wilson: in plan transversal ,datorita inclinarii dintilor laterali (coroana dintilor laterali mandibulari
inclinati oral, a dintilor laterali maxilari –vestibular), daca unim cuspizii dintilor omogeni de pe hemiarcada stinga si dreapta obtinem curba de
ocluzie transversala Monson-Wilson.
Gradul de pronuntare depinde de gradul de înclinaţie a dinţilor laterali: la cei maxilari spre vestibular, la cei mandibulari spre oral.
Importanta:
-pastrarea contactelor dintre cuspizii coroanelor dintilor laterali la deplasarea mandibulei in sens transversal.
-biologica: protectia parodontului dintilor laterali in acest motiv se mai numeste si “curbura de profilaxie parodontala”.
-rol de compensare in crearea arcadelor dentare artificiale,deoarece la miscari de propulsie si lateralitate intre arcadele dentare se pastreaza
contact interdentar cel putin in trei puncte asigurind fixare stabile a protezelor mobile.
21.Definiţie “Parodont”. Enumeraţi ţesuturile ce include această noţiune. Funcţiile parodontului.
Parodont-complexul de tesuturi care inconjoara portiunea radiculara a dintelui: gingia, periodontiu, tesutul osos alveolar, cimentul radicular.
Gingia-alcatuita din papilele interdentare , marginea libera, portiunea consolidata cu tesutul osos. Partea marginala a gingiei in conditii
fiziologice , cuprinde dintele ca o manseta aproximativ cu 1,5 mm mai sus de coletul dentar, formind santul dentogingival, care are o adincime
de aproximativ 0,85 mm dupa Orban.
Periodontiul-tesut conjunctiv cu o structura functionala diferentiata, situate la nivelul spatiului periodontal. Alcatuid din: fibre periodontale ,
elemente celulare (fibroblaste, cementoblaste, osteoblaste, osteoclaste) din vase sangvine si limfatice si fibre nervoase. In zona coletului format
din doua grupe de fibre :ligamentele dentogingivale care incep pe cementul radicular si insera in gingie, ligamentele dentoperiostale si
dentodentare-ele incovoiesc dintele si insera la dintele vecin. In asa mod dintii din arcadele dentare se transforma intr-un system unic si prin
urmare la actiunea unei forte asupra oricarui dinte el va influenta si asupra dintelui vecin.
Tesutul alveolar-dispune de o structura functionala caracteristica pentru fiecare dinte in dependenta de functia acestuia. Sub influenta dintelui
pe fata vestibulara si orala se modeleaza o margine a tesutului cunoscut ca os compact , os dens. Aceasta placuta ca regula este mai groasa din
partea orala si mai subtire din partea vestibulara.
Functiile parodontului:
-de fixare si stabilizare a dintelui;
-de automentinere ;
-senzorica;
-analizatorica;
-de plastie a tesuturilor paradontului;
-de reglare a presiunilor masticatorii;
-de amortizare a fortelor functionale;
-trofica.
22.Definiţie “Plan de ocluzie”.Importanţa practică.
Planul de ocluzie-dacă trasăm o linie convenţională care ar uni cuspizii vestibulari ai primilor premolari inferiori cu cei
distali vestibulari ai ultimilor molari, obţinem un plan, care în zona fronta lă trece pe marginea incisivă a incisivilor centrali
superiori, primind denumirea de plan de ocluzie. Datori tă curbării arcadelor dentare în plan sagital şi transversal fiecare dinte
se află faţă de planul de ocluzie într-un anumit raport. Aşa, la închiderea arcadelor dentare în ocluzia centrică, dinţii laterali
superiori întretaie acest plan, iar cei inferiori nu-1 ating. In zona frontală a arcadelor dentare incisivii centrali şi caninii
superiori ating planul de ocluzie, iar cei inferiori îl întretaie.Prin urmare, acest plan de ocluzie este alcătuit din trei segmen te:
unul frontal şi două laterale. S-a constatat că segmentul frontal este curbat şi paralel cu linia bipupilară, iar cele laterale — cu
planul orizontal Camper, care trece de la spina nazală anterioară şi pînă la centrul conductelor auditive externe. Migrările
dentare pot modifica raportul dinţilor deplasaţi faţă de acest plan, dereglînd relieful ariilor ocluzale.
23. Indicaţi lăţimea spaţiului dento-alveolar în cele 3 zone. Enumeraţi cele 3 grupe de ligamente alveolodentare ale periodonţiului.
Spațiul dento-alveolar are o lărgime variabilă în diferite segmente ale rădăcinii: în zona orificiului alveolei el este egal cu 0,25 – 0,27 mm, la
treimea coletului – 0,17-0,19 mm, în zona mijlocie – 0,08 – 0,14 mm, iar în zona apicală – 0,16 – 0,19 mm. Deci cea mai îngustă zonă este
situată la mijlocul rădăcinii datorită particularităților de mobilitate fiziologică a dintelui.
Sunt 3 grupe de ligament ale periodontiului:
-fibre circulare- In zona coletului mai exista un grup de fibre orientate orizontal ce leaga dintele de alveola, de gingie (ligament
dentogingivale) si de dintii vecini (ligamente dentodentare, ce trec peste marginile alveolei si se insera pe cementul din zona coletului dintilor
vecini.
Astfel se formeaza ligamentul circular ce uneste dintii din arcada in lant.
-fibre transversale (oblice) – sunt formate din fibre colagene Sharpey ce fixeaza si suspenda dintele in alveola si amortizeaza fortele de
presiune. Sunt inserate in peretele alveolei si cementul radicular, cu orientarea dinspre alveola spre cement.
-fibre longitudinale
Sau in raport cu localizarea sunt:
-fibrele crestei alveolare- se afla sub epiteliul jonctional, orientate de la creasta alveolara spre cementul radicular
-fibrele orizontale- orientate de la creasta alveolara spre cementul radicular
-fibre oblice- incep de la osul alveolar si se insera in cement mai apical decit pe os
-fibre apicale- sun orientate radial,oblic, sau vertical de la radacina in osul alveolar
-fibre interradiculare- sunt prezente doar in dinti pluriradiculari, orientate de la suprafata radacinii perpendicular pe creasta interradiculara
24. Definiţie “ocluzie”, “ocluzie statică”, “ocluzie dinamică “, „relaţii de ocluzie”.
Ocluzia – relație de contact între arcadele dentare indiferent de poziția mandibulei.
Relații de ocluzie – rapoarte ce se realizează între arcadele dentare
Ocluzia statica este contactul dintilor in repaos, iarocluzia dinamica este atunci cand maxilarul se misca la fel ca in timpul masticatiei.
Ocluzia dentara depinde de structura osoasa, muschi, nervi, structura dintilor, sau de postura. 
25. Definiţie “Relaţii de postură mandibulară”. Elementele active ce asigură poziţia de postură a manibulei.
Relație de postură mandibulară – fenomenul de poziționare a mandibulei în starea de relaxare relativă, datorată tonusului funcțional al
mușchilor.
Definiție de postură a mandibulei după Burlui.
”... suma rapoartelor mandibulocraniene atunci, cînd mandibula se află în poziție posturală față de craniu sub efectul echilibrului tonic al
musculaturii manducatoare antigravific”
Elementele active sunt prezentate de tonalitatea complexului muscular al întregului SS și, în primul rînd, a mușchilor mobilizatori și a regiunii
periarticulare. Prin urmare, sub influența motorie a sistemului de inervație, multitudinea fibrelor musculare a fiecărui mușchi pe rînd, în raport
de numărul motoroneuronilor, participă la realizarea tonusului muscular.
26. Elementele pasive ce asigură poziţia de postură a mandibulei. Ce prezintă spaţiul Donders.
Elementele pasive sunt prezentate de acțiunea specifică a complexului mușchi-tendon. ATM și a presiunii negative din cavitatea bucală ce
apare la deplasarea mandibulei în jos. Primele două elemente în starea de repaus fiziologic relativ și echilibrat, datorită particularitîților de
structură, posedă însușiri elastice ca și orice corp fizic cu așa caracteristici. Aceste însușiri se manifestă prin contracararea greutății mandibulei
și poziționarea ei în anumite relații craniene.
Spatiul Donders- spatiul intre fata dorsala a limbii si bolta palatina.
27. Ce numim şi cu cît este egal spaţiul liber de vorbire. Importanţa practică.
Spațiul liber de vorbire – spațiu pentru funcția fonetică a SS, individual ca și spațiul de inocluzie fiziologic.Mărimea sa determină caracterul
fonației.
Importanta practica- pentru ca sa se relaxeze muschii in timpul repaosului, în plus ne mai ajută şi la determinarea DVO.
28. Ce prezintă testul Wild, Silverman, şi Robinson.
Wild a propus testul fonetic prin pronunțarea cuvintelor ce conțin fonema ”a”, Silverman ”s”, Robinson [f] ( mama, casa, soare, fon, sus), sau
numărătoarea de la 60 la 70.
Rolul:asigura pozitionarea mandibulei in relatie de postura.
29. Definiţie “o.c.” Componentele fundamentale ale o.c. Indicaţi 4 semne ale o.c.
Poziția de ocluzie centrică este o poziție de contact multiplu interdentar maxim dintre arcadele dentare ce rareori coincide cu intercuspidarea
maximă. Pentru realizarea acestui contact mandibula se deplasează din poziția de relație centrică anterior, mișcînd în acestă direcție condilii
articulari cu 0,1 – 0,15 mm poziționîndu-i la baza pantei tubercurilor articulari. Astfel de poziționare a mandibulei față de maxilă este
manifestată prin contractarea bilaterală, uniformă și simetrică a mușchilor ridicători, ce totodată creează condiții favorabile pentru efectuarea
actului de deglutiție.
Semnele caracteristice: dentar, articular, muscular și faringoglandular.
Deci, ocluzia centrică fiind statică poate fi definită ca raport dintre arcadele dentare în plan sagital, transversal și vertical, cînd mandibula
ocupă o poziție centrică față de baza craniului și maxilă. Această singură poziționare anterioară a condililor articulari în fose articulare, la baza
pantei tuberculilor articulari și un contact maxim interdentar, manifestat de contracția bilaterală, uniformă și simetrică a mușchilor ridicători ce
coincide cu mișcarea de deglutiție.
30. Definiţie “Rapoarte dintre arcadele dentare “, (tipuri de ocluzie). Caracteristica celor 2 grupe.
Rapoartele dentare in ocluzia centrica sau obisnuita se numeste tip de ocluzie interdentara.
Toate ocluziile interdentare desi au particularitatile individuale,se impart in mai multe grupuri:
-Fiziologice
-Patologice
Din cele fiziologice (normale) fac parte acele rapoarte de oclzie dintre arcadele dentare care asigura la maximum realizarea functiei principale
ale sistemului stomatognat si aspectul fizionomic.
Din rapoartele de ocluzie fac parte:
 Ocluzia ortognata
 Ocluzia dreapta (cap la cap)
 Prognatia fiziologica (ocluzie biprognata)
 Ocluzia opistognata (retruzie fiziologica bimaxilara)
Raportul ocluzal dintre arcadele dentare care manifesta dereglari de functii ale sistemului stomatognat si fizionomice,duce la instalarea
ocluziilor patologice (anormale).
Din ocluziile patologice anormale fac parte:
 Ocluzia distala (prognatia)
 Ocluzia meziala sau incersa (progenia)
31. Semnele de o.c.caracterisice pentru toţi dinţii în ocluzia ortognată.
Propunand pacientului sa inchida cavitatea bucala,in ocluzia centrala prin aplicarea diferitor probe determinand caracterul contactului dintre
fiecare dinte.
Pentru ocluzia ortognata,ca si pentru celelalte tipuri de ocluzii fiziologice,este caracteristic raportul cand fiecare dinte este in contact cu doi
dinti antagonisti- cel principal si cel secundar.
Fiecare dinte din arcada dentara superioara vine in contact cu omogenul din arcada dentara inferioara si suplimentar cu cel situat distal
,iar fecare dinte din arcada dentara inferioara vine in contact cu cel omogen de pe arcada superioarasi suplimentar cu cel situat median .
La examenul dintilor in zona frontala se va observa ca linia mediana a fetei coincide cu linia dintre incisivii centrali ai maxilei si
mandibulei. Asa situatie creaza un ansamblu fizionomic simetric.
Al doilea criteriu important este ca dintii frontali superiori acopera fata vestibulara a dintilor inferiori pana la treimea din dimensiunile
lor verticale,ceea ce se egaleaza cu 2-3 mm.
32. Semnele de o.c caracteristice pentru dinţii frontali în ocluzia ortognată.
La examenul dintilor din zona frontala se va observa ca linia mediana a fetei coincide cu linia dintre incisivii centrali ai maxilei si mandibulei.
Asa situatie creeaza un ansamblu fizionomic simetric. Al doilea criteriu important este ca dintii frontali superiori acopera fata vestibulara a
dintilor inferiori pina la o treime din dimensiunile lor verticale, ceea ce se egaleaza cu 2-3 mm. Datorita acestui fapt relatia interdentara data
sau tipul de ocluzie a mai primit denumirea de supraocluzie normala. In asa pozitie partile incisivale ale incisivilor inferiori vin in contact cu
tuberculii palatinali ai dintilor frontali superiori.
33. Semnele de o.c.caracteristice pentru dinţii laterali în plan sagital în ocluzia
ortognată.
La examenul dintilor din zonele laterale in sens sagital observam o manifestare de angrenare dintre cuspizii vestibulari ai dintilor
superiori si cuspizii vestibulari ai dintilor superiori si cuspizii vestibulari ai dintilor inferiori in asa mod incat fiecare cuspid al dintilor supetiori
se incadreaza intre cei doi cuspizi inferiori astfel o interuspidare maxima in acest plan.
Ca reper Angle a propus raportul in acest sens dintre primii molari, afirmind ca in conditiile normale cuspidul meziovestibular al primului
molar superior este situate intre cuspizii mezio- si centrovestibular al primului molar inferior. Acest raport a mai fost numit raport neutru sau
cheia ocluziei si a fost propus de autor drept criteriu in clasificarea anomaliilor de ocluzie. In sfirsit, distalizarea dintilor superiori manifestata
de volumul mai mare ai incisivilor superiori decit al celor inferiori duce la aceea, ca suprafetele distale ale ultimilor dinti de pe maxilla si
mandibular se gasesc in acelasi plan.
34. Semnele de o.c. caracteristice pentru dinţii laterali în plan transversal în ocluzia ortognată.
Examinand raportul interdentar in aceste zone ale arcadelor dentare in plan transversal observam ca pentru acest tip de ocluzie este
caracteristic raportul,cand cuspizii vestibulari ai dintilor superiori ii acopera pe cuspizii amogenilor de pe mandibula,obligand ca cuspizii
vestibulari ai dintilor laterali inferiori sa contacteze cu santul intercuspidian meziodistal al arcadei dentare superioare . In asa pozitie cuspizii
lingual ai dintilor laterali inferiori ii acopera pe cuspizii dintilor antagonisti superiori, care sint situati in santul intercuspidian meziodistal al
arcadei dentare inferioare. Asa cuspidare a arcadelor dentare se mai lamureste si prin faptul ca arcada dentara superioara este mai mare decit
cea inferioara datorita inclinarii coroanelor dintilor superiori spre vestibular, iar a celor inferioari spre oral. Astfel de angrenare intercuspidiana
permite crearea unui contact maximal intre suprafetele ocluzale ale dintilor.
35. Ce este caracteristic pentru grupul dinţilor frontali în ocluzia ortognată, biprognată şi opistognată şi cap la cap.
Ocluzia biprognata. Acest tip de ocluzie fiziologica este insotita de aceleiasi semne morgologice (anatomice),la nivelul arcadelor dentare ca si
ocluzia ortognata ,cu deferenta ca la ocluzia biprognata avem o inclinare vestibulara a dintilor ipreuna cu apofizele alveolare atat celo de la
maxila,cat si a celor de pe mandibula(potruzie bimaxilara).Asa raport dinte arcadele dentare mai frecvent se intalneste la popoarele din Africa.
Ocluzia opistognata ( retruzia fiziologica bimaxilara) :
La examenul arcadelor dentare,in ocluzia centrica,observam acelasi raport si aceleasi semne ca si la ocluzia ortognata cu deferenta ca dintii
din zona frontala la ambele maxilare ,impreuna cu apofizele alveolare ,au o inclinare usoara in directie orala.Asa varietate de raport dintre
arcadele dentare este considerata ca normala si se intalneste mult mai rar decat cele precedente.
Semnele caracteristice pentru ocluzia dreapta ( cap la cap ):
Acest tip de ocluzie se deosebeste de cea ortognata prin contactul dintre dintii din zina frontala dupa tipul cap la cap,adica un raport ocluzal de
margina incisivala la margine incisivala.Asa raport dintre arcadele dentare are o frecventa mult mai mica decat ocluzia ortognata (pana la 20 %
din populatie).In cazl cand dintii frontali inferioti nu sunt acoperiti de cei superiori,miscarile mandibulei nu sunt blocate si ea are posibilitatea
fara obstacole sa se deplaseze in sens sagital si transversal .Asamiscari in actul masticatiei creaza un stereotip de masticatie frecator ,care duce
la o abraziune rapida a cuspizilor dintilor laterali mai evidenta decat ocluzia ortognata.
36. Caracteristica celor 2 grupe de mişcări mandibulare după Costa în biomecanica
mandibulei reeşind din relaţiile fundamentale mandibulo-craniene.
La realizarea diferitelor functii sub actiunea muschilor mobilizatori, mandibula va solicita deplasari in diverse directii, in dependent de functie.
E.Costa in raport de cele 2 relatii fundamentale mandibulocraniene, de repaus fiziologic relative (postura) si de ocluzie, grupeaza miscarile
mandibulare in 2 categorii:
- Miscari care incep si revin in pozitia de ocluzie centrica, caracteristice pentru fazele actului de masticatie;
- Miscari care incep si revin in pozitia de repaus fiziologic relative caracteristice pentru alte functii( fonatia si a.).
Miscarile mandibulei se incep din ocluzia centrica au loc in trei directii conform celor trei planuri: vertical,sagital, transversal si in 10 sensuri:
1) coborire si ridicare;
2) propulsive si revenire;
3) retruzie si revenire;
4) miscare laterala spre dreapta si revenire;
5) miscare laterala spre stinga si revenire.
Miscarile pot fi stereotipice, functionale, care se efectueaza in timpul functiilor masticatorii si fonetica, care sint de amplitudine relativa
redusa si miscari voluntare, intentionate, a caror amplitudine poate ramine in limite functionale sau pot fi mai ample, cind sint denumite si
miscari voluntare extreme.
37. Mişcările mandibulare în plan sagital: indicaţi valoarea unghiului traectoriei sagitale articulare şi traectoriei incisivale şi importanţa
practică.
In aceasta miscare de propulsie, care are punctul de plecare ocluzia centrica in tipurile de ocluzie cu supraacoperire frontala, mandibula nu
poate sa se deplaseze anterior din cauza supraacoperirii dintilor inferiori de cei superiori. De aceea marginile incisivale ale dintilor frontali
inferiori aluneca pe suprafetele palatinale ale dintilor antagonisti pina la contactul de cap-la-cap. Aceasta distanta parcursa de incisivii frontali
inferiori a primit denumirea de traiectorie incisiva.
La nivelul dintilor laterali pot avea loc 2 variante de relatii interdentare: 1)pastrarea contactului interdentar general, sau numai dintre ultimii
molari, iar intre ceilalti aparind un spatiu de inocluzie;
2) lipsa totala a contactului interdentar din zonele laterale si aparitia spatiului de inocluzie creindu-se un raport dintre arcadele dentare
neechilibrat.
Deplasarea mandibulei in plan sagital se datoreaza contractiei bilaterale a muschilor pterigoidieni externi, care insera la nivelul condililor
articulari si al capsule articulare. Distanta condililor articulari va varia in dependent de gradul de propulsive a mandibulei si va atinge
aproximativ pina la 1 cm,iar la realizarea actului de masticatie ea va fi egala numai cu 2-3mm.
Imaginea miscarii de propulsive si de revenire a mandibulei sub forma de diagrama in volum pentru prima data a fost studiata de Posselt.
Valorile unghiurilor traiectoriilor incisive si articulare sagitale sint determinate de gradul de inclinare a pantei tuberculilor articulari, a
dintilor frontali superiori si supraacoperirii celor inferiori. Miscarile de revenire a mandibulei in pozitia incipienta au loc datorita contractiei
muschilor coboritori si a fasciculelor posterioare ale muschilor temporali.La miscarea mandibulei de revenire condilii articulari si incisive
inferiori aluneca pe aceleas i suprafete in pozitia de ocluzie centrica a mandibulei.
38. Mişcările mandibulare în plan vertical . Diagrama Posselt.
Miscarile mandibulei in plan vertical corespund gradului de deschidere si inchidere a cavitatii bucale. Rolul principal la realizarea acestor
miscari revine muschilor coboritori. Gradul de deplasare in aceasta directive va fi variat: de la minimum, care se caracterizeaza prin aparitia
unui spatiu de inocluzie dintre arcadele dentare la pronuntarea consoanei “S” si pina la valoarea maxima egala cu 5 cm si mai mult.
Cinematica mandibulei se poate urmari dupa diagram lui Posselt. La deschidere, in etajul superior al ATM au loc miscari de propulsie, iar in
cel inferior – de sarniera(balama). La revenire au loc miscari inverse si mandibula poate reveni pe aceeasi traiectorie sau pe traiectoria “h”. La
prima miscare de coborire avem o rotatie pura a condililor articulari, iar punctual interincisival ne va descrie traiectoria I. La o deschidere mai
ampla se vor declansa si miscari de propulsie prin care condilii articulari impreuna cu meniscul se vor plasa pe panta tuberculului articular, iar
punctul interincisival ne va descrie traiectoria II.
39.Mişcările mandibulare în plan transversal şi ce este caracteristic pentru hemiarcada de balansă şi cea activă, indicaţi valorile unghilor
treaectoriei transversale articulare şi incisivale.

Miscarile de lateralitate ale mandibulei, ca si cele de propulsie se caracterizeaza printr-o combinare a miscarii de coborire la contractia
unilaterala a muschilor pterigoidieni externi si coboritori. Din partea unde a avut loc contractia muschilor, datorita lateralitatii mandibulei, intre
dintii laterali se creeaza un contact intercuspidian omogen: cuspizii vestibulari ai dintilor superiori vin in ocluzie cu cuspizii vestibulari ai
dintilor inferiori, iar cei palatinali ai dintilor superiori cu cei lingual ai dintilor inferiori. Aceasta parte a primit denumirea de hemiarcada
dentara active.
In ATM,condilul articular se roteste in jurul axei vertical, insa este posibila si o deplasare neinsemnata. In asa pozitie intre dintii
hemiarcadelor opuse se poate crea un contact intercuspidian neomogen: cuspizii palatinali ai dintilor superiori vin in ocluzie cu cei vestibulari
ai dintilor inferiori. Aceasta parte a primit denumirea de hemiarcada pasiva sau de balansa. In articulatia temporomandibulara respective
condilul articular se deplaseaza inainte, in jos inauntru, punctual de plecare incipient fiind din pozitia corespunzatoare ocluziei centrice.
Condilul articular se abate din traiectoria sagitala in mijlociu cu 15-17°, iar unghiul format intre aceste doua linii imaginare a primit denumirea
de unghiul traiectoriei articulare transversal, sau unghiul Bennett, dupa numele autorului care l-a descries, iar calea pe care o parcurge condilul
articular - traiectoria articulara transversala.
In miscarile de lateralitate, care au loc la actul de masticatie, dintii inferiori alternative se deplaseaza spre dreapta sis pre stinga, descriind curbe
care se intretaie sub diferite unghiuri. Cit mai departe se gaseste dintele de condilul articular, cu atit mai obtuz este unghiul. In zona incisivilor
acest unghi atinge 100-110 si poarta denumirea de unghiul traiectoriei incisive transversale.

40.Actul de masticaţie. Enumeraţi 4 faze ale actului de masticaţie după Gysi.

La masticatie mandibula indeplineste un ciclu de miscari care de catre Gysi au fost impartite in 4 faze. Fiecare faza incepe din pozitia
arcadelor dentare in ocluzia centrica denumita faza “O”.
- Prima faza corespunde miscarii de deschidere a gurii si de propulsie a mandibulei.
- Faza a doua corespunde miscarii de lateralitate.
- Faza a treia corespunde miscarii de inchidere a cavitatii bucale cind pe hemiarcada active se produce un contact omogen dintre cuspizi, iar pe
hemiarcada de balans (pasiva)-un contact neomogen.
- Faza a patra corespunde miscarii de alunecare, cind arcada dentara aluneca pe cea superioara revenind inpozitia punctului de plecare- ocluzia
centrica, savirsind astfel un ciclu de miscari.
De mentionat ca daca pe hemiarcada activa totdeauna avem un contact omogen intre cuspizii dintilor respective, apoi pe hemiarcada de
balans poate aparea si un spatiu de inocluzie. Aceste varietati de raport interdentare de pe hemiarcada de balans depind de gradul de
supraacoperire frontala si de pronuntare a curbelor ocluzale transversal (curba Monson si Wilson).
41. Definiţie “Tehnica dentară” şi “ Biomaterialele “. Cerinţele medico-biologice către materialele de construire şi indicaţi clasificarea lor.
- Tehnica dentara este o meserie a cărei sarcină este să producă toate tipurile de proteze, coroane dentare, punți, proteze parțiale și totale, precum
și inserții, aparate ortodontice și piese pentru fractura de maxilar sau gutiere de protectie pentru anumite sporturi.
Biomaterial -orice entitate materiala care poate fi utilizata in contact, endogen sau exogen, cu tesut animal viu, in scop de regenerare, inlocuire,
terapeutic, de diagnostic sau monitorizare a acestuia.
- Biomaterialul trebuie sa fie:
Biocompatibil
Nontrombogenic (daca intra in contact cu sangele);
Prelucrabil, Sterilizabil
Clasificarea biomaterialelor se poate face dupa mai multe criterii:
1.In functie de natura tesutului la a carui refacere contribuie:
- Pentru tesuturi tari: oase, dinti, cartilagii
- Pentru tesuturi moi: piele artificiala, vase de singe, ficat, ochi, inima, ligamente
2. Dupa forma de prezentare a biomaterialului
- fluide injectabile 
- capsule
- filme poroase 
- filme fibroase
- placi compacte 
- tuburi
- fire-fibre
-geluri
-micro si nanoparticule
3. Dupa natura chimica a materialului:
Biomateriale polimerice
Biomateriale metalice
Biomateriale ceramice 
Biomateriale compozite
4. Dupa comportarea in mediu biologic
- resorbabile
- partial resorbabile
-neresorbabile
POLIMER, sau Macromolecula
greaca: poli - mult, 
meros - parte 
Molecule mari, cu greutate moleculara > 104
Polimeri - in functie de natura elementelor:
- organici [-CH2-CH2-]n – poli(etilena)
- anorganici [-N=P(X)2-]n – poli(fosfazene)
- micsti (elementorganici)
Polimeri - in functie de origine:
- naturali (biopolimeri);
- sintetici
- artificiali
42. Caracteristica aliajelor nobile utilizate în protetica dentară, componenţa titlului 900 şi 750 cu platină al aliajului aurului şi destinaţia.
Cu cîţi caraţi este egal titlul 900.
Proprietăţile aliajelordentare nobile:
•1. În stare topită sunt f fluide, curg uşor întipare, cu o grosime de 0,25-0,30mm, intrând întoate detaliile şi realizând piese metalice fsubţiri
•2. Permit obţinerea unor turnături de f mareprecizie
•3. Coeficientul de contracţie 1-1,2% e compensate de coef de dilataţie al masei de ambalat 
•4. Rezistă la coroziune, fiind binetolerate în cavitatea bucală (Aumăreşte R aliajului la coroziune) 
5. Dacă se modifică structura aliajuluise pot obţine variaţii ale proprietăţilormecanice:ex. Pt măreşte R la rupere a
6. Sunt uşor de prelucrat în laborator 
Aliajele nobile folosite in tehnica metalo-ceramica au, in general, culoarea alb-cenusie, datorita procentului ridicat de platina si paladiu. Platina
este adaugata in procent mare deoarece creste duritatea si reduce coeficientul de dilatare termica a aliaului.
Aliajul cu titlul 900
Utilizare: confectionarea coroanelor si a unor parti de proteze.
Compozitia: Au – 90% Ag – 4% Cu – 6%
Temperatura de topire 1063 °
Cu ii confera duritate mecanica, intesifica culoarea aliajului; e plastic, fluid, viscos in timpul topirii, ceea ce permite usor de al modela, se
supune stantarii, laminarii si altor procese tehnologice. Aliajul e putin dur, de aceea se supune abraziunii.
Forma de producer: discuri cu diametrul de 18, 20, 23, 25 mm si blocuri a cite 5 g
Aliajul Au cu titlul 750 – utilizare la confectionarea protezelor scheletate
Component: Au – 75 % Cu – 8% Ag – 8 % Pt – 9%
Aliajul e foarte elastic, aceasta proprietate se datoreaza adaugarii platinei si maririi cantitatii de Cu.
Acest aliaj serveste si pentru lipire cind in el se adauga 5-20 % Cd.
Un carategal 24/1000>>> aurul cu titlul 900 are 21,6 carate.
43. Caracteristica aliajelor seminobile. Componenţa.
Aliajele seminobile (cuargint şi metale preţioase)
 Au un preţ de cost mai scăzut decât alalijelor nobile
 •Age în proporţie de 65% şi conferă aliajuluiR mecanică, ductilitate,maleabilitate
 •Pde un elem nobil care protejează aliajul deacţiunea dăunătoare a S la t*cav.bucale
 •Pdînnobilează aliajul,
Ptcreşte R la rupere 
Proprietăţile aliajelor
seminobile:
1. Culoare alb-argintie dacă procentul deAu e mai mic de 5% (Paliag ) sau alb-gri(Palidor) dacă procentul de Au e între5-10%
2. Rezistente la coroziune
3. Rezistenţă în cav.bucală la coroziune,
abraziune, deformare
4. Permit prelucrarea la cald şi la rece
5. coef. de contracţie e compensat demasele de ambalat
6. Curg mai greu în tipare, necesitândtipare mai groase
7. Sunt sensibile la acţiunea sulfului încav buc (igienă defectuoasă), colorându-se suprafaţa lucrării protetice în brun
 8.Dacă în compoziţia aliajului ajunge S(de ex.masă de ambalat cu S (cu sulfat
de Ca) aliajul va fi friabil
9.Greutate specifică mai mică (lucrăriprotetice mai uşoare)
10. Preţ de cost mai scăzut decât aliajele de Au
Aliaj Pd 250 Pd – 24,5% Ag – 75.1% Au, Cu, Zn
Fabricate in forma de discuri cu d = 18, 25 mm
Aliaj Pd 150
Pd 14,5%
Ag 84,1 %
Se produce in forma de placute cu grosimea 0,25 – 0, 32 mm
44. Caracteristica aliajelor crom-cobalt şi crom-nichel, şi destinaţia lor.
Aceste aliaje sunt inoxidabile si se aseamana la exterior cu oteluri inoxidabile, insa nu intra in categoria lor, fiindca nu contin sau pot contine
Fe pina la 1.5 %
Aliajele tip crom-cobalt pot contine aproximativ 60 % Co si 30% Cr, precum si diferiti componenti: Mo, Al, W, Si, Ru, Ga etc.Aliajele crom-
nichel contin aproximativ 69-81% Ni si 12% Cr cu adaosuri de Mo, Al, Si, Be, Cu, Mn, Co, Ti, TA, Ga, P, Sn.
45. Proprietăţile biomaterialelor utilizate în protetica dentară.
Fiecare material trebuie sa posede proprietati:
-mecanice
-fizice
-chimice
-tehnologice individuale
Proprietati mecanice- e capacitatea materialului de a opune rezistenta fortei ce actioneaza asupra lui. Ele includ: Rezistenta-
proprietatea de a rezista la fortele ce actioneaza din exterior
Durabilitate- proprietatea de a se opune patrunderii altui material in el Elasticitatea- proprietatea de a reveni la forma initiala dupa
incetarea actiunii fortei
Viscozitatea- proprietatea de a rezista la lovituri
Plasticitatea- proprietatea de a capata forme noi la actiunea diverselor forte
Fragilitatea- proprietatea de a se farimita la actiunea unei forte
Proprietati fizice- includ temperatura de topire si de fierbere, conductibilitatea termica si electrica, culoare, luciu, efecte optice, coeficienti de
dilatare si contractie termica etc.
Proprietati chimice depend de compozitia chimica, structura retelei cristaline, rezistenta la coroziune si diferiti agenti chimici, gradul d
eoxidare etc.
Proprietatile tehnologice include calitatile materialului ce permit utilizarea acestuia in procese tehnologice
Modificarile dimensionale- pot avea loc la temperatura de topire cind materialul devine malebil si poate fi modelat ; in cazul unor
accidente la transportarea sau turnarea modelului ; la incalzire dimensiunile materialului pot creste
Proprietati electrice- ca de exemplu in cazul galvanismului bucal. Proteza fiind confectionata dintr-un aliaj de metale , metalele interactioneaza
in mediul salivei si apare curent electric, senzatie de arsura, durere.
Absorbtia/adsorbtia- saliva si alte fluide orale pot cauza degradarea straturilor superficiale ale materialelor dentare si patrunderea ei in
structura materialului
46. Cerinţele medico-biologice către biomaterialele utilizate în protetica dentară.
Proprietățile pe care trebuie să le posede masele utilizate în scopuri dentare
- Capacitate bună de modelare
- Interval de vitrificare larg pentru o bună stabilitate la ardere
- Temperatură scăzută la vitrificare
- Contracție mică la uscare și ardere
- Rezistență la șocuri termice și temperaturi de 5-60
- Densitate mare
- Lipsa absorbției de apă
- Capacitate de lustruire și șlefuire
- Rezistență la atacuri chimice, în special acide
- Rezistență la tracțiune, presiune, îndoire sau rupere
47. Cerinţele către aliajele de lipire.Indicaţi componenţa celor pentu lipirea pieselor protetice din aliajele aurului şi a celor din
aliajele crom-nichel.
Cerintele catre aliajele de lipire: Proprietatile fizico-mecanice ale aliajelor de topit sa fie asemanatoarecu cele ale aliajelor care se lipesc; sa
aiba temperature de topire mai mica cu 50-100gr.C decit cea a liajelor care se supun lipirii; sa posede calitati anticorozive in conditiile cavitatii
bucale; sa aiba un interval de topire scurt; sa posede o fluiditate buna; sa formeze lipituri dure( fara porozitati) si dupa culoare sa coincide cu
culoarea aliajului supus solidarizarii.
Aurul- e cel mai plastic metal, este maleabil si ductile. Are greutatea specifica cca 19,3 g/cm patrat, temperature de topire 1064 grade Celsius.
Aurul se aliaza cu argintul, cuprul, platina, iar pentru lipituri cu cadmiul, alama, zincul.
Exista urmatoarele aliaje din aur:
- Aliajul din aur de 916 miimi (91.6% aur+ 4.7% argint+ 4.7% cupru)
- Aliajul din aur de 900 miimi (90% aur+ 4.0% argint + 6% cupru)
- Aliajul din aur 750 (75% aur+ 3% argint+ 9.7% cupru+ 12% cadmiu)
Aliajele din aur au culoare placuta, sunt rezistente la coroziune, usor se supun proceselor tehnologice.
Aliajele inobile includ:
- Oteluri inoxidabile
- Aliajele crom-cobalt
Otelurile inoxidabile contin: Fe 64-72% Cr 14-25% Ni 4-19% Mn, Si, C, Ti
Ele se topesc la temperature 1400 grade Celsius. Au denumiri ca: Universal, Bibrox, Nicrosag, Cromex, Witex , sirma Wipla etc.
Cromul mareste rezistenta otelului la coroziune, nichelul ofera plasticitate, iar siliciul- fluiditate.
Aliajele crom-cobalt- contin Fe pina la 1.5%
-Aliajele crom-cobalt ( 60% Cobalt + 30% Crom + Mo, Al, Si, Ga etc.)
-Aliajele crom-nichel ( 69-81% Nichel + 12% Crom + Mo, Si, Be, Cu, Mn, Co etc.)
Cromul ofera duritate, nichelul mareste viscozitatea, manganul micsoreaza temperatura de topire.
Din ele se confectioneaza proteze scheletate, proteze fixe, proteze mixte (metaloacrilice si metaloceramice)
48. Clasificarea aliajelor inobile după Craig.
Pentru m/c Craig clasifica aliajele in 3 grupe:
- Pe baza de nichel;
- Pe baza de cobalt;
- Pe baza de titan.
Otelurile inoxidabile contin: Fe 64-72% Cr 14-25% Ni 4-19% Mn, Si, C, Ti
Ele se topesc la temperature 1400 grade Celsius. Au denumiri ca: Universal, Bibrox, Nicrosag, Cromex, Witex , sirma Wipla etc.
Cromul mareste rezistenta otelului la coroziune, nichelul ofera plasticitate, iar siliciul- fluiditate.
Aliajele crom-cobalt- contin Fe pina la 1.5%
-Aliajele crom-cobalt ( 60% Cobalt + 30% Crom + Mo, Al, Si, Ga etc.)
-Aliajele crom-nichel ( 69-81% Nichel + 12% Crom + Mo, Si, Be, Cu, Mn, Co etc.)
Cromul ofera duritate, nichelul mareste viscozitatea, manganul micsoreaza temperatura de topire.
Din ele se confectioneaza proteze scheletate, proteze fixe, proteze mixte (metaloacrilice si metaloceramice)
49. Titanul. Însuşirile fizico-chimice.Destinaţie.
Titanul este un element chimic cu simbolul Ti și numărul atomic 22. Are o densitate mică și este un metal de tranziție dur, lucios și rezistent la
coroziune (inclusiv față de apa de mare, apa regală și clor), cu o culoare argintie. Este al nouălea cel mai răspândit element, alcătuind 0,6% din
scoarța terestră.[2] Titanul poate fi folosit în combinații cu fierul, vanadiul, molibdenul, printre alte elemente, cu scopul de a produce aliaje
puternice și ușoare pentru aerospațiu (motor cu reacție, proiectil sau nave spațiale), uz militar, procese industriale (chimicale și petro-chimicale,
uzine de desalinizare, hârtie), automobile, agro-alimentare, proteze medicale, implanturi ortopedice, intrumente și pile dentare, implanturi
dentare, bijuterii, telefoane mobile și alte aplicații.
Elementul apare în anumite depozite de minerale, în special rutil și ilmenit, care sunt larg distribuite în scoarța Terrei și în litosferă, și se
găsește în aproape toate vietățile, rocile, acumulări de apă sau soluri. Cel mai comun compus al său, dioxidul de titan, este utilizat în fabricarea
pigmenților albi
Două dintre cele mai folositoare proprietăți ale metalului este
- rezistența la coroziune și
-rația duritate-greutate cea mai mare dintre toate metalele.[6] În starea sa pură, titaniul este la fel de dur ca unele tipuri de oțel, dar cu 45% mai
ușor.
Un element chimic metalic, titanul este recunoscut pentru rația sa duritate-greutate mare.[8] Este un metal dur cu densitate mică, care este
destul de ductil (în special în mediile fără oxigen),[10] lucios și alb argintiu în culoare.[11] Temperatura relativ ridicată a punctului de topire
(peste 1649 °C) îl face folositor ca metal refractar.
Titanul a fost descoperit fiind inclus într-un mineral din Cornwall, Anglia, în 1791 de geologul amator și pastorul William Gregor, atunci vicar
al parohiei din Creed.[29] El a recunoscut prezența unui nou element în ilmenit[5] când a găsit nisip negru pe malul unui pârâu de lângă o
parohie din Manaccan și a observat că acesta era atras de magnet.[29] Analiza nisipului a determinat prezența a doi oxizi metalici: oxid de fier
(ceea ce explică atracția față de magnet) și 42,25% un oxid metalic de culoare albă pe care nu îl putea identifica.[27] Gregor, realizând că
oxidul necunoscut conținea un metal care nu se potrivea cu proprietățile niciunui alt element cunoscut pe atunci, a dat raportul Societății
Geologice Regale din Cornwall și jurnalului de știință german Crell's Annalen.[29]
Titanul este non-toxic chiar și în cantități mari și nu poartă niciun rol natural în corpul uman.[28] O masă estimată de 0,8 miligrame de titan
este ingerată de oameni în fiecare zi, dar majoritatea trece prin organism fără a fi absorbit.[28] Are, totuși, o tendință de a se bio-acumula în
țesuturile ce conțin dioxid de siliciu. Un sistem necunoscut în plante s-ar putea să folosească metalul pentru a stimula producția carbohidraților
și încurajarea creșterii. Acest fapt ar putea explica de ce majoritatea plantelor au o parte per milion (ppm) de titan, plantele alimentare au 2
ppm, iar coada calului și urzica au până la 80 ppm.[28]
50. Acrilatele. Caracteristica.Clasificarea după destinaţie.
Rasinile acrilice pot fi prezente in trei forme:
a. acrilati polimerizati industrial in forme finite(de exemplu dinti artificiali sau coroane provizorii prefabricate)
b. acrilati polimerizati industrial in forme prefinite – sunt tremoplastici si de obicei au forma de placi care prin incalzire si presare pot
deveni baze pentru proteze sau aparate ortodontice
c. acrilati polimerizabili in laborator sau in cabinetul stomatologic – sunt sisteme bicomponente: lichid si pulbere (lichidul este monomerul
iar pulberea este polimerul de metacrilat de metil)
Proprietatile polimerilor acrilici:
-porozitatea (la greseli de dozare, manipulare pot aparea bule de aer)
-absorbtia apei
-solubilitate redusa
-duritate (mai mica ca la dentina)
-rezistenta la compresie
-rezistenta la abraziune redusa
51. Caracterizaţi şi enumeraţi acrilatele termopolimerizabile şi destinaţia lor, procesul de polimerizare a acrilatelor
termopolimerizabile. Însuşirile monomerului.
Polimerii termopolimerizabili- sunt de culoare alba sau roz si se folosesc pentru fatete acrilice, coroane acrilice, baza protezelor. Ele se
polimerizeaza cu caldura umeda si uscata.
- Sunt mai putin poroase
- Schimba culoarea sub raze UV, solvent organic sau corpi cetonici
- Rezistenta mecanica la presiune,abraziune, rupere redusa
- Au effect toxic, allergic, irritant pentru gingie si pulpa dentara
Acrilatele termopolimerizabile sunt acrilatele ce necesita un anumit regim termic pentru ca reactia chimica de polimerizare ce contribuie la
solidificarea lor sa aiba loc. Acest regim termic poate sa fie reprezentat de surse de caldura uscata, umeda, ( bai cu apa, vapori) sau de raze
ultraviolete, infrarosii, individual pentru fiecare varietate de acrilat, ceea ce este indicat in prospectul anexat la acrilatul respectiv.
52. Caracterizaţi şi enumeraţi acrilatele autopolimerizabile şi destinaţia lor. Ce substanţă chimică se utilizează ca catalizator.
Acrilatele autopolimerizabile- se deosebesc de cele termopolimerizabile, prin faptul că în polimer este introdus catalizatorul chimic
peroxoidul de benzoil , care iniţiază reacţia de polimerizare. Prin urmare e necesar un regim de polimerizare special.
Destinaţia
- la confecţionarea lucrărilor protetice provizorii
- la reparaţii
- la imobilizarea dinţilor mobili prin şinare
- la confectionarea modelelor( datorita proprietatilor fizico-chimice care permit introducerea directa a acrilatului in amprenta, prin
scurgere, fapt ce permite evitarea formarii porilor si patrunderea amestecului in toate detaliile amprentei)
Peroxoidul de benzoil
Este catalizatorul chimic în cazul acrilatelor autopolimerizabile, care participă la iniţiera reacţiei de polimerizare.
Varietăţi ale acrilatelor autopolimerizabile :
1. Noracril, Carbodent, Duracril,utilizate în special pentru confecţionarea protezelor fixe, cît şi la confecţionare protezelor provizorii.
2. Vita K+B 93K,de 8 culori, utilizat la realizarea protezelor temporale şi de protecţie, precum şi la reparaţia protezelor fixe direct în
cavitatea bucală.
53. Caracterizaţi şi enumerati acrilatele elastice şi destinaţia lor.
După polimerizare aceste materiale devin elastice şi sunt folosite la confecţionarea protezelor dentare cu straturi duble (suprafaţa anterioară din
acrilat obişnuit, iar cea mucozală din material elastic), în scopul unei repartizări judicioase a presiunilor masticatoare pe suprafaţa cîmpului
protetic. Suprafaţa mucozală elastică are rol de amortizare a şocurilor masticatoare. Din această grupă amintim: Eladent-100, Ortosil, Ortosil –
M ( Rusia), Hidrocryl, Simpa (Germania), Silane, Verone, Elxilase ( SUA)etc. Regimurile de polimerizare ale acrilatelor elastice sunt termo si
autopolimerizabile.
Unele materiale ca: Elastoplast, Boxil (Rusia), SR-Ivocap ElastomerGermania) sunt utilizate pentru confecţionarea protezelor maxilofaciale,
cît şi a şinelor protectoare pentru boxeri, hocheişiti.
54. Ce reprezinta compozitele foto-polimerizabile.
55. Ceramica. Caolinul, cuarţul, feldspatul.Caracteristica.
Ceramica stomatologica se foloseste pentru a confectiona proteze.Ea contine predominant felspat.
Ceramica stomatologica se gaseste sub 2 forme:
-prefabricata industrial
-preparabila in laborator
Ceramica prefabricate industrial - include: dinti din portelan, implanturi ceramic, coroane fizionomice, corpi de punte.
Ceramica preparabila in laborator – se foloseste pentru tehnologia metaloceramica a coroanelor (Jacket) si puntilor.
Ceramica contine 60-80% felspat+ 15-25% quart + 2-3% caolin
-felspatul- omogenizeaza si confera transluciditate
- quartul- confera luciu
-caolinul- are rol de a intari, lega
Caolinul
În natură se găsește sub forma unei roci argiloase d eculoare albă. La purificare se dizolvă silicații de Na și K și rămăne argila propriu-zisă
Al2O3*2SiO2*2H2O .
După cantitatea de Al2O3, caolinurile se pot împărți în:
-caolinuri superbazice (conțin mai mult de 40% de Al2O3)
-caolinuri bazice (conțin 30-40%)
-caoinuri semiacide (conțin 15-30%)
Caolinul pur e alb, are o refractaritate mare și la t de 1750 amestecat cu apă formează o masă plastică ce ușor poate fi modelată.
Proprietăți
- Se adaugă ca un liant și asigură rigiditate
- E un opacifiant puternic
- Se conține în porțelan circa 3-50%
Cuarțul
Este un oxid de siliciu SiO2 cristalizat, ce se găsește în stare pură și în componența multor minerale ca granit, porfir, gnais.Ca proprietăți
- Poate fi transparent sau opac
- Are o densitate de 2,65 și o duritate de 7 pe scara lui Mohs
- Temperatura de fuziune e 1700
- Asigura rezistență și transluciditate ceramicii
Feldspatul
Feldspații sunt cei mai răspîndiți silicați din natură, cca 50% din scoarța terestră.Intră în componența rocilor eruptive și metamorfice.
După compoziția chimica, se clasifică în
- Feldspații calco-sodici
- Feldspații potasici
- Feldspații de potasiu si bariu (hialophani foarte rari)
Pentru masele ceramice se folosesc feldspații potasici K2O*Al2O3*SiO2.
Proprietăți
- Punctul de topire e la 1100-1300
- În ceramică are rol de matriță pentru argilă și cuarț
- Asigură vîscozitate și transluciditate
Substanțe auxiliare din porțelan
Ele includ – agenții de flux, fondanții și oxizii metalici
Agenții de flux sunt substanțe ce micșoreazp teperatura de ardere și coeficientul de expansiune termică. Ca agenți de flux se folosesc silicatul
de litiu sau de potasiu.
Fondanții sunt substanțe ce coboară temperatura de ardere, toate avînd pucntul de topire la 800. Fondanții folosiți sunt boraxul,oxidul de
plumb, carbonatul de sodiu sau de potasiu.
Oxizii metalici conferă o gamă largă de culori porțelanurilor dentare.
56. Ce metode sunt folosite pentru confectionarea unitatilor ceramice.
Pentru a confectiona unitatea ceramica:
- Se arde grundul
- Se depun dentina si smaltul
- Se glazureaza masa ceramica
a. Grundul se aplica intr-un strat de 0.2-0.3 mm pe toata component metalica (capa).
Apoi timp de 6 min se arde in vid la t de 980 grade Celsius ca straturile sa fuzioneze.
b. Peste grund (sau opac) se aplica dentina si smaltul, se modeleaza cuspizii mariti cu 30%. Se arde 5 minute si masa ceramic devine
alba. Apoi piesa se controleaza, se adapteaza la model si se verifica ocluzia.
c. Coroanele se curate de impuritati si se glzureaza. Ardere in oxygen la 930 grade Celsius timp de 3 min.
57. Prezentati pe scurt descrierea a CAD/CAM de confectionare a unitatilor ceramice.
Tehnica CAD/CAM permite plombarea indirecta in prima vizita. Computerul dirijeaza mecanisme special ce taie plomba din blocuri de
ceramic si adapteaza marginile acesteea. Acest aparat copie caracteristicele interne si externe ale modelului din ceara pentru a reliza cit mai
bine plombarea cavitatii. Alte sisteme pot folosi dispozitive optice speciale pentru a reda forma concreta a anumitor parti ale plombei ce vor
contacta cu tesuturile. Conturul extern se executa in cavitatea bucala sau pe model
Datorita acestei tehnici in restaurari se pot utiliza material foarte dure ca aluminiul pur, zirconiul.
Amprenta luata se foloseste pt a face un model apoi el e scanat de catre un laser pentru a produce o harta digitala tridimensionala. Datele
inregistrate se transmit masinii de frezat care decupeaza .Capa se intoarce apoi in laborator, si tehnicianul deja reconstruieste aspectul estetic.
Coroanele realizate prin aceasta tehnica sunt extreme de rezistente si se folosesc la restaurarea dintilor molari.
58. Legătura metalo-ceramică (ipotezele fizică, mecanică, chimică).
59. Cerinţele medico-biologice către materialele amprentare. Clasificarea după Oksman, Napadov, Postolachi-Bîrsa.
1-Materialul trebuie sa redea fidel contururile partilor dure si moi ale cimpului protetic
2-Sa nu-si modifice volumul in procesul de prize sau la realizarea modelului
3-Sa nu se deformeze la indepartare, transportare sau turnare a modelului
4-Sa fie dur, casabil, sau elastic, rezistent la presiuni si sa revina dupa actiunea acestora
5-Sa se preseze si sa se desprinda usor de pe cimpul protetic si la turnarea modelului
6-Sa nu actioneze nociv asupra tesuturilor cimpului protetic
7-Sa nu manifeste proprietati toxice

Dupa Oksman:
1-Cristalizabile (ghips, dentol )
2-Termoplastice (dentafol, ortocor)
3-Elastice (stomalgin 02, optozil, Xantopren)
4-Acrilate autopolimerizabile
Dupa Ghernev si Napadov:
1-elastic
2-termoplastice
3- dure
Pot fi elastice/ dure, reversibile/ireversibile.
Dupa Postolachi si Birsa:
1- elastic
2- dure
60. Caracteristica materialelor pentru confecţionarea modelelor.
Materialele pentru confectionarea modelelor trebuie sa fie
-plastice- faza de pasta fluida viscoasa evidentiaza amanuntele cimpului protetic sau prin solutie metalica (aliaje usor fuzibile)
- sa fie fidele/exacte- sa redea toate elementele cimpului protetic. Fidelitatea depinde de marimea particulelor materialului si d estabilitatea
volumetrica.Exactitatea e favorizata de compactizarea materialului.
-stabilitate fizico-chimica- se refera la faptul ca materialele nu reactioneaza chimic cu mediul bucal si nu se contracta. Trebuie sa fie stabile
termic la diferentele de temperatura.
-rezistenta crescuta la rupere si presiune
-densitate mare
Ca ex gipsurile se dilate, iar cimenturile si acrilatii se contracta.
61. Ceara şi varietăţile ei. Clasificarea după provenenţă, destinaţie.
Ceara stomatologica consta din:
-ceara naturala si
-modificatori.
Modificatorii – sunt substante de diferita provenienta ce se adauga la amestecuri de ceara si schimba proprietatile lor fizice, chimice si
mecanice. Ca ex. : colofoniu, Kopalul, Sandaracul, colorantii etc.
Dupa origine avem:
-ceara naturala
-ceara sintetica

Ceara naturala poate fi


1) De origine animala- ceara de albine, ceara de lina, ceara de China etc.
2) De origine vegetala- ceara de Carnauba (din frunze de palmier), ceara japoneza (din fructe), ceara de Candelil (din ierburi)
3) De origine minerala- parafina, ozocherita, ceara de Montana etc.
Ceara sintetica- se obtine pe cale chimica sau modificind proprietatile chimice ale cerii naturale.
Ex. Avax, Acrosol, Durawax 1032 etc.
62. Clasificarea materialelor abrazive în protetica dentară după provenenţă şi destinaţie.
Abrazive pentru slefuire- pot fi de origine
- Naturala – diamante, corund, cuart, piatra ponce etc.
- Artificiala- carborund etc.
Dupa utilizare se grupeaza in:
1) Pentru prepararea tesuturilor dentare dure
2) Pentru slefuirea aliajelor utilizate
3) Pentru slefuirea acrilatelor
4) Pentru prelucrarea ceramicii
Instrumentele sunt sub forma de : pietre, discuri si freze.
63. Caracteristica instrumentelor abrazive pentru şlefuirea ţesuturilor dure a dinţilor.
Faza de finisare se realizeaza pentru a reda suprafete netede, cu aspect lucios si pentru o adaptare mecanica perfecta la cimpul protetic.
Faza de finisare se efectueaza cu materiale abrazive – substante microgranulate pentru a prelucra suprafetele metalice, acrilice, ceramice etc.
Instrumentele sunt sub forma de : pietre, discuri si freze.
Pietre- prin actiune rotativa slefuiesc si netezesc suprafata.
Dupa marimea granulatiilor exista-
- pietre cu granulatii foarte mari
-pietre cu granulatii mari
-pietre cu granulatii mijlocii
-pietre cu granulatii fine
-pietre cu granulatii foarte fine
Cu cit granulatiile sunt mai mari, cu atit urmele lor sunt mai adinci si suprafata e mai grunturoasa.
Dupa consistenta:
-pietra moale
-foarte moale
-mijlocie
-dura
-foarte dura
Dupa liantul utilizat la confectionare
-liant ceramic
-liant bachelit
-liant bachelit
-liant vulcovit
-liant silicat
Dupa gradul de abrazivitate
-pietre dentare diamantate
-pietre din pulbere de rubin
-pietre din carborund alb,rosu,sur
Pot fi piese cu parte active fixa sau realizata separate.
Dupa forma: roata,cilindru, con invers, flacara, sferica etc.
Discurile dentare- sunt instrumente rotative fixabile. Se folosesc la prepararea tesuturilor dentare dure, cit si la confectionarea protezelor
dentare
Dupa forma sunt: drept, concave, convex cu grosimi reduse.
Dupa materialul din care au fost confectionate:
-discuri diamantate
-discuri cu carborund
-discuri vulcovite
-discuri cauciucante
-discuri elastice
Freze dentare- instrumente rotative utilizate pentru slefuire la prelucrarea si lustruirea protezelor dentare.Constau din tija metalica cu 2
extremitati;
-una inactiva- pentru montarea in piesa dreapta sau contraunghi, turbine
-una active- confectionata din otel, otel extradur, carborund.
Frezele din otel si otel extradur au la parte active numeroase margini ascutite aranjate in planuri s unghiuri pentru realizarea buna a abraziunii.
64. Caracteristica abrazivelor pentru lustruirea lucrărilor protetice şi indicaţi componenţa lor.
Abrazive de lustruit- se folosesc pentru a obtine suprafete lucioase. Lustruirea poate fi mecanica sau electrochimica.
-la lustruirea mecanica se folosesc- pulbere de piatra ponce, cuart, feldspat, paste cu pulberi ale oxizilor metalici, pasta rosie cu oxid de fier
etc.
Luciul maxim se obtine la prelucrarea cu perii de puf, de bumbac, sau par de capra, fara aplicarea materialelor de lustruit.
Filturile sunt dintr-un material de pisla, periile din fire naturale sau din material plastic.
Pentru lustruirea electrochimcia se folosesc lichide electrochimice si aparate de lustruire electrogalvanice. Ionii metalici migreaza in electrolit
sub actiunea curentului electric si lezeaza suprafata metalica.
Protezele confectionate pe cale clasica, se supun dintii dezoxidarii inainte de finisare.
65. Proteze dentare. Definitie.clasificari(Rumpel,Oxman, Betelman)
Protezele dentare sunt aparate artificiale menite sa inlocuiasca dantura naturala si sa restabileasca integritatea dintilor si a arcadelor dentare
Protezele dentare pot restaura
-integritatea unui dinte
-integritatea arcadei intregi
Protezele dentare sunt dispositive ce restabilesc
-morfologia arcadelor dentare,
- functiile deregulate,
-relatiile intermaxilare a muschilor si a articulatiei temporo mandibulare.
Dupa Rumpel si dupa transmiterea presiunii masticatorii
-fiziologice
-nefiziologice
-semifiziologice
Sau dupa Rumpel
-curative
-de profilaxie
Dupa Oksman si dupa tipul afectarii zonei sistemului stomatognat
-proteze de restaurare a coroanei dentare
-proteze pentru restaurarea defectelor arcadei dentare
-proteze pentru restaurarea complete a defectelor arcadelor dentare
-proteze maxilofaciale
Dupa Betelman
-supradentare
-supragingivale
-dentogingivale
Protezele nu erau considerate fiziologice deoarece materialele din care erau confectionate nu aveau proprietatile fiziologice a tesuturilor pe care
le inlocuiau.
66. Metode de tratament protetic.
Metodele de tratament orthopedic
-functional
-cu aparate
-cu aparate chirurgicale
-protetic (proteze dentare)
In depedendenta de timpul ce a trecut de la pirderea dintilor si pina la tratamentul protetic avem
= tratament nemijlocit sau imediat
= tratamentul tardiv
Tratamentul nemijlocit- are loc inaintea extractiei dintilor si a interventiilor chirurgicale si proteza se instaleaza deodata dupa operatie sau in
urmatoarele 24 ore. Nu traumeaza psihic, fizionomia sau sistemul stomatognat deoarace dintii pierduti de ex, deodata sunt restabiliti.
Tratamentul tardiv- are loc peste 2-4 saptamini dupa interventie si dureaza minim 3 luni.Se face tratament postoperational si plaga se acopera
cu pielea.
Metodele de tratament au la baza urmatoarele principii
-principiu profilactic
-principiu curative
-principiu biologic
-principiu biomecanic
-principiu homeostazic
-principiu ergonomic
Principiul profilactic- e local si general. Previne afectarea altor sisteme din organism si acutizarea celor existente ce tin de sistemul
stomatognat. Se realizeaza prin igiena cavitatii bucale, tratament provizoriu.
Asa se previne atrofia, migrarile dentare, , tulburarile ocluzoarticulare si muscular.
Principiu curativ- asigura refacerea morfologiei si restabilirea functiei sistemului stomatognat.
Se restabilesc functiile de baza ale sistemului stomatognat: masticatie, fonatie, deglutitie etc.
Principiu biologic- impune metode cu efecte negative minime
Principiul biomecanic- constructia trebuie sa fie confectionata in raport cu rezistenta tesuturilor cimpului protetic. Dezechilibrul duce la
patologii ce afecteaza tesuturile sistemului stomatognat
Principiul homeostazic- consta in conservarea morfofunctionala a sistemului stomatognat.
(se mentin constantele fiziologice normale)
67. Elucidaţi esenţa protezelor cu sprijin dento-paradontal, muco-osos si mixt.
68.Leziuni odontale coronare. Caracteristica.Clasificarea dupa Black,Burlui.
Prin leziuni odontale coronare subintelegem modificarile morfologiei coronare a unui dinte sau a relatiilor sale cu dintii vecini sau/si
antagonistii privind integritatea, forma, volumul, pozitia, numarul, structura sau culoarea. Aceste modificari morfologice coronare afecteaza
una sau mai multe functii la care participa dintele dat :fizionomie, fonatie, masticatie.
Etiologia LOC are la baza atat factori endogeni cat si exogeni. Ele pot fi dobandite atat inainte de eruptie cat si dupa.
Clasificare dupa Black:
Clasa I in fosetele si fisurile de pe suprafata ocluzala a dintilor laterali, in gropitele orale si vestibulare ale dintilor laterali si in gropitele orale
ale incisivilor;
Clasa II pe suprafetele proximale ale dintilor laterali;
Clasa III pe fetele proximale ale frontalilor fara lezarea marginii si unghiului incizal;
Clasa IV pe fetele proximale ale frontalilor cu lezarea unghiului si marginii incizale;
Clasa V in treimea cervicala pe suprfetele orale sau vestibulare ale dintilor
Clasificare dupa Burlui:
Clasa I – anomalii de sediu, volum, forma, directie;
Clasa II – LOC congenitale cu specific ereditar;
Clasa III – LOC dobandite preeruptiv;
Clasa IV – LOC dobandite poseruptiv
69.Definitie “incrustatie”. Clasificarea dupa destinatie si constructie.
Incrustatia reprezinta o microproteza fixa unidentara care restaureaza morfologia unui dinte, agregandu-se prin cimentare.
Dupa destinatie:
 ce restabilesc morfologia coronara si f-ia dintelui;
 ca element de agregare a diferitor lucrari protetice;
 cu functii mixte;
Dupa constructie:
 intratisulare (inlay);
 extratisulare (onlay);
 intra-extratisulare (inlay-onlay);
 cu pivoturi (pinlay);
 corono-radiculare
70. Metodele de confectionare a incrustatiilor. Etapele clinico-tehnice la confectionarea prin metoda directa.
In functie de tehnica de confectionare si metoda de aplicare incrustatiile pot fi de doua tipuri: 
- directe – acestea sunt realizate in cadrul cabinetului dentar si montate in cadrul unei singure vizite stomatologice
- indirecte – sunt confectionate in laboratul de tehnica dentara si necesita cel putin doua vizite pentru a incheia restaurarea.
Incrustatiile directe
Dupa pregatirea dintelui, se va aplica un material din compozite pentu a fi modelat in locul ce a fost supus curatarii. Apoi incrustatia este
indepartata si intarita intr-un cuptor special. Sub aceasta forma este din nou plasata in locul corespunzator si cimentata de catre medicul dentist
si apoi slefuita si lustruita pentru a capata un aspect natural. 
71.Cerintele catre cavitatea pentru incrustatie de tip Inlay. Incrustatii extratisulare (onlay). Metode de confectionare.
Cerinte:
- cavitatea trebuie sa fie preparata nu numai in limitele smaltului dar si a dentinei;
- peretii verticali ai cavitatii sa fie paraleli intre ei sau usor divergenti ocluzal sau proximal;
- planseul cavitatii trebuie sa fie paralel camerei pulpare cu o directie strict orizontala;
- pentru profilaxia recidivei cariei este necesar de a largi cavitatea in limitele tesuturilor sanatoase;
- crearea punctelor retentive;
- efectuarea bizoului;
- finisarea tuturor suprafetelor.
Onlay-ul este o microproteza fixa unidentara care reface, spre deosebire de inlay, si un perete lateral vestibular sau oral al dintelui acoperind
astfel 2-3 maxim 4 din cei 5 pereti ai dintelui.
In functie de tehnica de confectionare si metoda de aplicare incrustatiile pot fi de doua tipuri: 
- directe – acestea sunt realizate in cadrul cabinetului dentar si montate in cadrul unei singure vizite stomatologice
- indirecte – sunt confectionate in laboratul de tehnica dentara si necesita cel putin doua vizite pentru a incheia restaurarea.
72.Tehnicile de confectionare a microprotezei fixe ca “veneer”, coroane partiale si pinlay-uri.
Incrustatiile din ceramica:
1) prin turnare (tehnica DICOR) ;
2) prin presare–injectare (EMPRESS –SYSTEM)-Ivoclar;
3) modelare directa (VITA IN CERAM);
4) metode substractive
 Frezare computerizata CAD-CAM - computer asisted design-computer asisted manufacturing – CEREC SYSTEM
 Frezare simpla prin copiere CELLAY SYSTEM – Mickronia.
Incrustatia diacrilica compozita:
 direct in cavitatea bucala;
 indirect in laborator

73. Definitie “coroana de invelis”. Clasificarea dupa destinatie.

Coroanele de invelis sunt microproteze dentare fixate prin cementare pe bonturi dentare preparate, acoperind totalmente sau partial suprafetele
dintelui natural.Sunt aplicate in scopul refacerii morfologiei coronare sau ca elemente de agregare a diferitor lucrari protetice.
Dupa destinatie:
 coroane de restituire;
 coroane ca element de agregare a diferitor lucrari protetice;
 coroane cu functie mixta;
 coroane provizorii
74. Clasificarea coroanelor de invelis dupa material, criteriul fizionomic si tehnica confectionarii.
Dupa material:
 metalice (aliajele aurului, argint-paladiu Paliag, Pallidor, aliaje crom-nichel, crom-cobalt; aliaje de nichel, cupru si aluminiu
Gaudent)
 acrilice;
 din compozite;
 din portelan;
 mixte (metaloacrilice, metaloceramice)
Dupa criteriul fizionomic:
 nefizionomice (metalice);
 semifizionomice (mixte);
 fizionomice (acrilice, ceramice, compozite)
Dupa tehnica confectionarii:
 prin stantare;
 prin turnare;
 din doua bucati;
 prin polimerizare;
 prin ardere;
75. Cerintele catre coroanele de invelis.
- Coroana de invelis trbuie sa reproduca intocmai morfologia si forma coroanei dintelui respectiv; sa armonizeze cu dintii invecinati si
cu dintele omolog; ea nu trebuie sa fie prea voluminoasa restabilind punctele de contact interdentare;
- Coroana trebuie sa nu fie in supraocluzie majorand dimensiunea verticala de ocluzie pentru a nu provoca traumatizarea parodontului,
si totodata nu trebuie sa fie nici in subocluzie, pastrand contactul uniform cu dintele antagonist;
- Relieful suprafetei ocluzale trebuie sa corespunda reliefului ocluzal al dintilor antagonisti, restabilind astfel o concordanta cuspid-
fosa maximala
- In timpul miscarilor functionale ale mandibulei, efectuate in toate directiile, trebuie sa aiba loc o alunecare libera, fara obstacole;
- Coroana trebuie sa cuprinda strans coletul dintelui sau portiunea coronara unde se termina marginile ei
- Coroana trebuie sa restabileasca aspectul fizionomic.
76. Argumentati necesitatea prepararii dintelui stalp la coroanele de invelis.
Prima etapa in conditii de clinica, in cazul utilizarii tuturor varietatilor de coroane este prepararea tesuturilor dure ale dintelui. Datorita faptului
ca perimetrul coronar este diferit la toate nivelurile si cel mai mic este in zona coletului, este imposibil de a confectiona o coroana care sa
cuprinda strans coletul fara a prepara tesuturile dure dentare. Alta situatie consta in faptul ca fiecare dinte in conditii normale are contact
ocluzal cu dintii antagonisti corespunzatori si cu dintii vecini, prin urmare este imposibila aplicarea coroanei fara prepararea suprafetei ocluzale
si proximale a dintelui de suport, de altfel coroana va fi in supraocluzie nu va patrunde in spatiile interdentare, daca aceste suparafete nu vor fi
preparate.
Prepararea tesuturilor dure se realizeaza in scopul crearii spatiului necesar pentru aplicarea microprotezei pe dinte si lichidarii convexitatilor
coroanei naturale a dintelui.

77. Avantajele si dezavantajele coroanelor metalice stantate. Metodele de stantare a coroanelor.


Deosebim 3 metode de stantare:
 interna – prevede ca in timpul stantarii coroana sa suporte presiuni din interior spre exterior, deci este presata respectiv;
 externa – prevede ca in timpul stantarii coroana sa fie presata din exterior spre interior;
 mixta- prevede imbinarea celor 2 metode enuntate mai sus
Caracteristici:
 coroana cu pereti subtiri;
 modelaj ocluzal aproximativ;
 inchidere marginala deficitara.
Avantaje fata de coroana turnata:
 toleranta in prepararea bontului si insertie;
 tehnologie putin costisitoare;
 termoizolarea cu strat gros de ciment.
Dezavantaje:
 riscul perforarii ocluzale;
 adaptare cervicala aproximativa;
 absenta convexitatilor;
 imposibilitatea turnarii Wiplei datorita coeficientului mare de contractie (nu existau mase de ambalat specifice in anul
1940).
78. Proprietatile fizico-chimice si tehnologice ale metalelor si aliajelor utilizate la confectionarea coroanelor intreg turnate.
Caracteristici fizico–chimice generale ale aliajelor:
1. Duritatea este mai mare decât a fiecărui component.
2. Rezistenţa la deformare plasto – elastică şi la rupere este mai mare decât a elementelor componente.
3. Conductibilitatea termică şi electrică este mai redusă decât a fiecărui component.
4. Greutatea specifică are o valoare medie, între cea a metalului component cu greutatea cea mai mică şi cea a celui cu greutatea cea mai mare.
5. Punctul de topire este mai redus decât al fiecărui metal din compoziţie.
Caracteristici fizico-chimice ale metalelor:
Proprietatile mecanice exprima capacitatea materialului de a opune rezistenta maxima actiunii diverselor forte executate asupra lui pentru a-l
deforma sau faramita. Proprietatile mecanice inglobeaza urmatorii indici:
 Rezistenta-determinata de proprietatea materialului de a rezista la actiunea fortelor din exterior.
 Durabilitatea-exprima proprietatea de a se opune tendintei de patrundere in el a altui material.
 Elasticitatea-este determinata de proprietatea materialului de a reveni la forma initiala dupa incetarea actiunii fortelor externe.
 Vascozitatea- este influentata de proprietatea materialului de a rezista la actiunea diverselor lovituri.
 Plasticitatea- este exprimata de proprietatea lui de a capata forme noi la actiunea diverselor forte.
 Fragilitatea- exprima proprietatea de a se faramita la actiunea fortelor executate asupra lui.
Proprietatile fizice sunt exprimate prin temperatura de topire si de fierbere, conductibilitatea termica si electrica, culoare, luciu, efecte optice,
coeficienti de dilatare si contractie termica, etc.
Modificarile dimensionale reprezinta proprietatea de a isi modifica dimensiunile in diferite conditii termice. Prin dilatare intelegem marirea
dimensiunilor la incalzire, iar prin contractie- micsorarea lor in volum la racire sau la trecerea din stare lichida in stare solida. Deosebim
dilatare si contractie liniara atunci cand modificarea se caracterizeaza prin schimbarea unei singure dimensiuni, si dilatare si contractie in
volum- prin schimbarea tuturor dimensiunilor. Contractia liniara si cea in volum influenteaza negativ calitatea protezelor dentare in timpul
turnarii. Cu cat proprietatea de turnare a aliajului turnat este mai slab pronuntata cu atat piesele turnate au o forma mai precisa, si invers.
Proprietatile chimice sunt determinate de compozitia chimica a materialului, structura retelei cristaline, rezistenta la coroziune si la actiunea
diferitilor agenti chimici, gradul de oxidare, etc.
Coroziunea reprezintă deteriorarea suprafeţei metalelor şi aliajelor.
Metalele şi aliajele în contact cu factorii din mediul înconjurător (gaze sau lichide) formează produşi de coroziune. Aceşti produşi de coroziune
pot avea un comportament diferenţiat putând să accelereze, să întârzie sau să nu influenţeze deteriorarea suprafeţei.
Aliajele utilizate pentru lucrările protetice în mediul bucal sunt supuse, datorită variaţiilor de pH şi de temperatură, fenomenului de coroziune.
Rezistenţa la coroziune pentru aliajele stomatologice reprezintă o condiţie esenţială.
79. Etapele clinico-tehnice la confectionarea coroanelor metalice intreg turnate.
Clinic: prepararea dintilor-stalpi, amprenta si protectia plagii dentinare;
Laborator: realizarea modelului de lucru si auxiliar, modelarea machetei din ceara, turnarea;
Clinic: proba coroanei turnate;
Laborator: prelucrarea mecanica, slefuirea si lustruirea lucrarii;
Clinic: proba si fixarea coroanei
80. Turnarea. Etapele. Importanta in stomatologia ortopedica.
Turnarea aliajelor reprezinta procesul tehnic de transformare a mechetei protezei dentare sau a unor elemente componente realizate din ceara,
polietilena, acrilat sau alte materiale care ard in totalitate fara sa lase reziduuri in componenta metalica.
Etapele:
 realizarea machetei canalelor de turnare ( sunt reprezentare de tije din metal, ceara sau materiale plastice, de lungime si grosime
diferita solidarizate la macheta protezei dentare sau a piesei necesare);
 realizarea tiparului ( se realizeaza prin ambalare, adica includerea machetei din ceara impreuna cu tijele canalelor de turnare intr-un
material termorezistent; operatiunea data se realizeaza in conformatoare reprezentate de cilindri metalici cu diametre diferite);
 prelucrarea termica a tiparului ( se realizeaza in cuptoare speciale si cuprinde 2 faze: preincalzirea si incalzirea);
 topirea si turnarea aliajului in tipar ( pentru topire se utilizeaza surse de caldura obtinute in urma arderii unor gaze sau in urma
utilizarii curentului electric, obtinand transformarea aliajului din stare solida in lichida; pentru turnare se utilizeaza forta centrifuga, aerul
comprimat sau presiunea vaporilor de apa, obtinand impingerea fortata a aliajului prin canalul de turnare in interiorul tiparului);
 dezambalarea si prelucrarea componentei metalice ( dupa racirea tiparului se dezambaleaza cu ajutorul unui cleste si ciocanasului,
apoi urmeaza o curatire chimica de resturile de material de ambalat si oxizi, ulterior prelucrandu-se la sablator)
In stomatologia ortopedica sunt utilizate un sir de aliaje din care prin diverse tehnici se confectioneaza proteze dentare sau unele elemente ale
lor. In linii generale, prin metoda de turnare pot fi realizate toate piesele si varietatile de proteze cunoscute in prezent.
81. Slefuirea si lustruirea coroanelor metalice intreg turnate.
La prelucrarea suprafetelor protezelor metalice sunt utilizate instrumente reprezentae de discuri de carborund sau diamantate, pietre dentare cu
ajutorul carora se slefuiesc suprafetele protezelor pentru adaptarea lor pe model, cat si pentru redarea aspectului morfologic corespunzator.
Netezirea suprafetelor se face cu ajutorul gumelor abrazive sau a sablatorului utilizand corund cu o granulatie fina ce nu depaseste 50 microni.
Operatia de lustruire este efectuata pentru a reda suprafetei aspecte perfect netede, rezistente din punct de vedere chimic si neretentive pentru
alimente. Lustruirea se obtine la utilizarea diferitor materiale de lustruit aplicate pe filturi sau perii. Lustruirea finala se realizeaza cu ajutorului
pufului de bumbac obtinand un luciu maxim.
Protezele metalice moderne pot fi lustruite si prin metoda electrochimica. Aceasta se realizeaza in aparete speciale si bai electrogalvanice care
la trecerea curentului electric prin solutia electrochimica reduc toate rugozitatile de pe suprafata metalica a protezei.
82. Simulatoarele. Caracteristica. Argumentati necesitatea ghipsarii modelelor in simulator la modelarea dintilor preparati in scopul
confectionarii coroanelor de invelis.
Simulatoarele sunt aparate care reproduc în afara sistemului stomatognat una, mai multe sau toate mișcările mandibulei faţă de maxilă. Cu
ajutorul lor modelele sunt poziționate în relație centrică. Simulatoarele pot fi clasificate în ocluzatore şi articulatoare.
Ocluzatoarele sunt cele mai simple aparate utilizate în practica proteticii dentare care imită mișcările mandibulei în plan vertical ( deschidere şi
închidere). Ocluzatoarele sunt compuse din două rame (una inferioară şi alta superioară) articulate în jurul unui ax asemănător cu o balama şi
care por fi menţinute la o anumită distanţă prin intermediul unui şurub sau al unei tije metalice situată în sens vertical
Articulatoarele imită mişcările mandibulei în toate planurile: deschidere-închidere, de propulsie, de lateralitate (stînga şi dreapta) şi servesc la
poziţionarea modelelor în relaţie centrică pentru refacerea morfologiei ocluzale (montarea dinţilor ) corespunzătoare activitaţii funcţionale a
sistemului stomatognat.
Articulatoarele anatomice medii au fost imaginate şi construite avînd la bază date medii antropometrice obținute în urma măsurărilor între
diferete repere osoase, articulare şi dentare. Ele sunt alcătuite din două rame: una superioară şi alta inferioară, articulate printr-un complex
asemănător articulației temporomandibulare şi care rezultă din media valorilor antropometrice a ATM.
Cu ajutorul modelelor fixate in articulator dupa inregistrarile intra- si extrabucale pot fi reproduse miscarile mandibulei in concordanta cu
particularitatile anatomice individuale ale ATM. Aceste particularitati individuale permit refacerea suprafetei ocluzale si confectionarea
dispozitivelor protetice adaptabile din punct de vedere functional la fiecare pacient in parte.
83. Etapele clinico- tehnice la confectionarea coroanelor mixte metaloacrilice cu componenta metalica intreg turnata. Indicati tipurile
elementelor de retentie.
Clinic: prepararea dintelui si obtinerea amprentei;
Laborator: confectionarea modelului cu bont mobilizabil si fixarea modelelor in simulator; acoperirea bontului mobilizabil cu lac de izolare si
modelarea machetei viitoarei coroane; obtinerea componentei metalice prin turnare;
Clinic: proba componentei metalice in cavitatea bucala si determinarea culori materialului fizionomic;
Laborator: aplicarea materialului fizionomic pe componenta metalica;
Clinic: fixarea coroanei in cavitatea bucala
Pentru retentia mecanica a acrilatului in interiorul casetei sau pe toate suprafetele in caz de confectionare a coroanei fizionomice, sunt realizate
retentii reprezentate de sfere, butoni, solzi de peste, anse dispuse radiar, etc. Realizarea retentiilor depinde de forma lor. Astfel la realizarea
retentiilor in forma de solzi de peste, cu ajutorul unui bisturi sunt realizate diverse planuri santuri triunghiulare. Pentru realizarea anselor sau a
butonilor sunt utilizate fire din ceara sau nailon. Pentru sfere se aplica modele de sfere pe suprafata machetei pe care s-a depus in prealabil un
strat subtire de lac. Sferele se aplica la o anumita distanta una de alta (0,5-1 mm).
84. Etapele clinico-tehnice la confectionarea coroanelor din acrilat si ceramica.
Actualmente sunt cunoscute doua tehnici de confectionare a coroanelor din acrilat: tehnica clasica si moderna. Ambele tehnici prevad aceleasi
etape clinice; prepararea dintilor si obtinerea amprentei, proba coroanei in cavitatea bucala, fixarea coroanei prin cementare.
Tehnica clasica prevede realizarea urmatoarelor operatiuni: modelarea machetei viitoarei coroane din ceara; ambalarea machetei coroanei in
chiuveta pentru realizarea tiparului; pregatirea acrilatului si introducerea lui prin presare in tipar; polimerizarea acrilatului si dezambalarea
coroanei din chiuveta; prelucrarea, finisarea si lustruirea coroanei.
Tehnica moderna nu prevede modelarea machetei coroanei din ceara si nici reali9zarea tiparului. Aceasta tehnica consta in modelarea directa a
coroanei din acrilat prin depunderea succesiva a straturilor pe bontul dentar. Tehnica modelarii coroanei prevede depunerea unor straturi
(bazal, de dentina, de smalt, de colet si incizal), urmata de polimerizarea lor conform indicatiilor din prospectul anexat.
La confectionarea coroanelor din ceramica deosebim urmatoarele etape clinico-tehnice:
Clinic: prepararea dintelui; amprentarea, determinarea culorii portelanui; protectia dintilor cu pulpa vie;
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; realizarea matricei din platina pe bontul preparat; depunerea si arderea
straturilor de ceramica (bazal, de dentina, de smalt, de colet, incizal); adaptarea coroanei la model;
Clinic: proba coroanei in cavitatea bucala
Laborator: arderea coroanei din ceramica pentru glazurare;
Clinic: fixarea coroanei in cavitatea bucala.
85 Metodele moderne de confectionare a coroanelor integral ceramice.
a) Exista si un procedeu modern de obtinere a coroanei integral cermice: procedeul VITA IN CERAM. Nu necesita sistem de machetare pentru

ca , coroana se obtine prin aplicare directa a masei ceramice pe modelul duplicat.

Etape tehnologice ale procedeului VITA IN CERAM:

 Amprentare;
 Model de lucru;
 Conditionare bont (DIE SPACER);
 Amprenta duplicat =duplicare;
 Modelul duplicat din masa de ambalat termorezistenta: SUPERHARD;
 Ardere succesiva a ceramicii speciale (aluminoceramica) in 2 etape pentru obtinerea miezului ceramic pe care se aplica
masele ceramice conventionale.Este procedeul cel mai raspandit, mai sigur.
Etapele de lucru:

In tehnica VITA IN CERAM coroana se obtine in 2 etape:

 se aplica aluminoceramica pe bontul termorezistent cu pensula si se arde la 1100ºC timp de 2 ore, rezultand o capa
poroasa. ardere de infiltrare=se aplica pe capa obtinuta in prima ardere aluminoceramica cu particule de sticla (alumina 70-75%) si se arde
(ceramizeaza) timp de 4 ore, la aceeasi temperatura, rezultand o capa rezistenta mecanic=miez alumino-ceramic.
 pe acest miez se aplica mase ceramice de placat pentru nuantare coloristica. Arderea are loc la temperaturi mai mici de
1000ºC ( 990-950ºC).
Dupa arderea finala (glazurare), coroana se indeparteaza de pe bontul din masa de ambalat prin pulverizarea acestuia cu agenti de

sablare si coroana este adaptata pe modelul de lucru. Dupa conditionare este cimentata adeziv (cimenturi rasinice ionomere).

b) tehnica CAD/CAM
-nu necesita amprenta;
-nu necesita model, macheta, tipar, turnare;
-amprenta optica se realizeaza cu camera intraorala;
-macheta este procesata;
-frezarea este asistata de calculator;
-din lingouri ceramice (CEREC-Vita; Cerec-Dicor).
86. Varietati de ceramica utilizate la confectionarea coroanelor. Componenta.
Ceramica clasica preparabila contine urmatoarele componente:

 feldspat 60-80% - componenta care omogenizeaza in faza de topire amestecul, iar dupa ardere confera transluciditate. Din
punct de vedere chimic =trisilicat de aluminiu-calciu-sodiu.
 componenta refractara: cuartul – 10-15% - dilata masa ceramica in momentul arderii, iar dupa ardere confera luciul
caracteristic.
 caolinul 0-5% = argila cu o culoare alb-laptoasa care influenteaza fluorescenta maselor ceramice.
Alte elemente componente:

 aditivii - fondantii (carbonati de potasiu, calciu, sodiu, borax) cu rol de a creste masa produsului si a scadea temperatura de
ardere.
 pigmentii sub forma oxizilor metalici ce confera maselor ceramice stabilitate cromatica.
Masele ceramice moderne:

 Aluminoceramica;
 Vitroceramica;
 Ceramica magnezica;
 Ceramica zirconica.
Toate sunt mase ceramice oxidice (pe baza de oxizi ai metalelor grele). Contin in plus substante fluorescente care cresc gradul de

translucenta (oxizi ai metalelor grele din pamanturi rare-lantanide). Acesti oxizi cresc translucenta.

Ceramica preparabila contine si o componenta lichidiana reprezentata de apa distilata si alcool, la care se adauga lianti

hidrosolubili (glicerina, dextroza), cu rol de a mari adeziunea ceramicii de suportul metalic.

87. Particularitatile realizarii modelului si necesitatea capacelului de platina la confectionarea coroanelor din portelan.
In tehnologia coroanelor integral ceramice se indica numai modelul de arcada cu bont mobilizabil si in foarte rare situatii modelul de

hemiarcada (in zona frontala) numai cu bont obilizabil.

Materiale utilizate:

 Gipsuri superdure + dure compatibile ; cele mai folosite ;


Modelarea coroanelor din ceramica si arderea lor se face pe un suport metalic realizat din platina pura, deoarece platina suporta temperaturi la
care arde ceramica, avand coeficientul de dilatare termica identic cu al ceramicii. Suportul din platina este cofectionat dupa forma bontului
preparat si prezinta matricea.
88. Etapele clinico-tehnice la confectionarea coroanelor mixte m/c. Metodele de consolidare a ceramicii cu componenta metalica.
Clinic: pregatirea campului protetic; amprentarea
Laborator: obtinerea modelului si formarea machetei; turnarea componentei metalice; aplicarea straturilor de ceramica si arderea lor;
Clinic: proba in cavitatea bucala;
Laborator: arderea pentru glazurare:
Clinic: fixarea in cavitatea bucala;
Se presupune ca legatura la nivelul de jonctiune metal-ceramica poate fi de natura chimica, mecanica si fizica. Legatura chimica se obtinea

datorita difuziei ionilor din metal in ceramica si invers, formand legatura iono-covalenta. Legatura mecanica se obtine datorita unor retentivitati

invizibile pentru ochiul liber obtinute in urma sablarii. Legatura fizica se realizeaza datorita fortelor vand der Waals sau legaturii adezive ce

apar la nivelul atomilor prin fluctuatiile spontane ale sarcinii electrice.

Aderenta dintre metal si ceramica depinde de metoda de prelucrare a componentei metalice.

Conditionarea componentei metalice pentru placajul ceramic

 Sablarea.
 Degresare in solutii acide :acid fluorhidric.
 Curatire in bai ultrasonice.
89. Coroane de substitutie. Particularitati constructive.

In practica deseori se intalnesc cazuri cand avem leziuni odontale coronare totale, subtotale sau cand este necesar de amputat resturile coronare

cu pereti subtiri ale unui dinte depulpat. In asemenea cazuri sunt utilizate coroane de substitutie care inlocuiesc in intregime coroana lipsa a

dintelui natural.

Coroanele de substitutie sunt constituite din doua parti: dispozitivul radicular realizat dintr-un pivot metalic care se agrega prin cementare in

canalul radicular preparat cu scopul fixarii, stabilizarii, durabilitatii celei de-a doua parti componente – dispozitivul coronar ce inlocuieste

morfofunctional coroana lezata a dintelui natural. Aceste doua parti formeaza un ansamblu unic numit dispozitiv corono-radicular sau coroana

de substitutie.

90. Etapele clinico-tehnice de confectionare a coroanelor de substitutie

Pentru coroanele de substitutie cu dispozitive radiculare simple:


Metoda directa prevede utilizarea unor coroane prefabricate din dispozitive coronare si radiculare si dupa o adaptare a lor la situatia clinica
sunt fixate prin cementare sau utilizarea pivotului din sarma ca dispozitiv radicular si a dintelui din acrilat ca dispozitiv coronar, dupa adaptarea
la situatia clinica sunt solidarizate cu acrilat polimerizabil.
Metoda indirecta prevede confectionarea dispozitivului radicular clinic, iar a celui coronar in laborator.
Pentru coroanele de substitutie metaloacrilice si metaloceramice:
Clinic: prepararea intra si supraradiculara a radacinii dintelui afectat, amprentarea;
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; modelarea machetei dispozitivului coronoradicular si transformarea ei in
aliajul solicitat; pelucrarea componentei metalice si proba pe model;
Clinic: proba componentei metalice a dispozitivului in cavitatea bucala; determinarea culorii materialului fizionomic;
Laborator; aplicarea materialului fizionomic pe suprafetele dispozitivului coronar; prelucrarea si lustruirea;
Clinic: proba definitiva a coroanei de substitutie si fixarea in cavitatea bucala