VI.

Apararea drepturilor omului pe plan european si conventiile europene ale DO

Uniunea Europeană se angajează să sprijine democrația și drepturile omului în relațiile sale externe, în
conformitate cu principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a
statului de drept. UE urmărește să integreze preocupările legate de drepturile omului în toate politicile și programele
sale și dispune de diferite instrumente politice în acest domeniu, pentru acțiuni specifice - inclusiv finanțarea
proiectelor specifice prin intermediul instrumentelor financiare ale UE.
 Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE): Valorile UE. Uniunea are ca valori
fundamentale „demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept, precum și respectarea
drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților”.
 Articolul 3 TUE: Obiectivele UE. În ceea ce privește ,,relațiile UE cu lumea întreagă”, UE contribuie la
„eliminarea sărăciei și protecția drepturilor omului și, în special, a drepturilor copilului, precum și la
respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei
Organizației Națiunilor Unite”.
 Articolul 6 TUE: Carta Drepturilor Fundamentale și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Deși
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (articolul 6 alineatul (1)) numai se referă în mod
explicit la punerea în aplicare a dreptului Uniunii, instituțiile, organismele și statele membre ale UE trebuie
să respecte, de asemenea, Carta în relațiile externe ale UE. Țările care aderă la UE trebuie, de asemenea, să
respecte Carta. Articolul 6 alineatul (2) conferă UE competența juridică de a adera la Convenția Europeană
a Drepturilor Omului.
 Articolul 21 TUE: Principii la baza acțiunilor externe ale Uniunii. Aceste principii sunt democrația, statul
de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea
demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației
Națiunilor Unite din 1945 și a dreptului internațional. La articolul 21, UE sprijină principiul
„indivizibilității drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, angajându-se să țină cont de drepturile
economice și sociale în aceeași măsură ca și de drepturile civile și politice.
 Articolul 205 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE): Dispoziții generale privind
acțiunea externă a Uniunii. Acest articol stabilește că acțiunile internaționale ale UE trebuie să aibă la bază
principiile prevăzute la articolul 21 din TUE.

Politica UE privind drepturile omului

La 25 iunie 2012, Consiliul European a adoptat un Cadru strategic privind drepturile omului și democrația,
însoțit de un „plan de acțiune” pentru punerea în aplicare a cadrului. Cadrul definește principiile, obiectivele și
prioritățile pentru a îmbunătăți eficiența și coerența politicii UE în următorii zece ani. Aceste principii includ
integrarea drepturilor omului în toate politicile UE (ca un laitmotiv), inclusiv atunci când politicile interne și externe
se suprapun și adoptarea unei abordări mai bine adaptate. Planul de acțiune stabilește măsuri specifice pentru
perioada până la 31 decembrie 2014. În 2015 ar trebui adoptat un nou plan de acțiune, pe baza evaluării celui dintâi
și a orientărilor politice ale Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru politica externă și
de securitate.

Deși neobligatorii din punct de vedere juridic, Orientările UE privind drepturile omului, adoptate de Consiliul
UE oferă instrucțiuni practice cu privire la:

 acțiunile UE împotriva pedepsei cu moartea;

 dialoguri privind drepturile omului;
 drepturile copilului;
 acțiunile împotriva torturii și altor tratamente crude;
 protejarea copiilor în timpul conflictelor armate;
 protejarea apărătorilor drepturilor omului;
 conformitatea cu dreptul internațional umanitar;
 combaterea violenței împotriva femeilor și fetelor;
 promovarea libertății de religie și de convingere;
 protecția drepturilor persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI);
 promovarea libertății de exprimare, atât online, cât și offline.

UE include drepturile omului în mod regulat în dialogurile politice realizate cu țări terțe sau organizații
regionale. UE desfășoară, de asemenea, dialoguri și consultări dedicate drepturilor omului cu peste 40 de țări. În
plus, aproape toate cele 79 de state din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) întrețin un dialog tematic cu UE pe baza
articolului 8 din Acordul de la Cotonou, care stipulează că dialogul politic ar trebui să includă o „evaluare regulată a
progreselor înregistrate în ceea ce privește respectarea drepturilor omului”.
 Demersurile diplomatice (confidențiale) și declarațiile (publice) referitoare la autoritățile din țările terțe
constituie, de asemenea, un mijloc important de a exercita presiuni diplomatice în relațiile internaționale.

Acordurile comerciale bilaterale și a diferitele acorduri de asociere și cooperare între UE și țările terțe sau
organizațiile regionale includ o clauză privind drepturile omului ca un „element esențial”. În caz de nerespectare,
sunt prevăzute diferite măsuri, cum ar fi reducerea sau suspendarea cooperării. Un mecanism puternic de
condiționalitate a fost stabilit pentru țările candidate. Abordarea „mai mult pentru mai mult„ (mai multă integrare și
bani în schimbul mai multor reforme) a fost integrată în politica europeană de vecinătate reînnoită. Stimulente
pentru reforme sunt prevăzute în acordurile comerciale preferențiale acordate de UE pentru țările în curs de
dezvoltare (GSP +).

Strategiile de țară în materia drepturilor omului se bazează pe o abordare de jos în sus, având drept scop
integrarea într-un document unic a orientărilor UE sau a planurilor de acțiune privind drepturile omului, document
vizând măsuri coerente, adaptate la țara respectivă, cu obiective concrete, stabilite pe o perioadă de trei ani.

Misiunile UE de observare a alegerilor sunt, de asemenea, formulate pentru a îmbunătăți drepturile omului prin
descurajarea intimidării și a violenței în timpul alegerilor și consolidarea instituțiilor democratice. UE promovează
drepturile omului și prin participarea sa la foruri multilaterale, cum ar fi Comitetul al III-lea al Adunării Generale a
ONU, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și
Consiliul Europei. De asemenea, Uniunea promovează în mod activ justiția internațională, de exemplu, prin
intermediul Curții Penale Internaționale.

Cu un buget de 1,3 miliarde de euro alocate între 2014 și 2020, Instrumentul European pentru Democrație și
Drepturile Omului (EIDHR) sprijină (în principal) actorii societății civile care promovează drepturile omului și
democrația. O caracteristică importantă a acestui instrument este faptul că acordul guvernului în cauză nu este
necesar. Alte instrumente financiare care se ocupă de drepturile omului includ: Instrumentul de cooperare pentru
dezvoltare (ICD), Instrumentul de stabilitate (IS), Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP) și
Fondul European de Dezvoltare (FED). Fondul European pentru Democrație este o fundație de drept privat,
susținută de UE și statele sale membre. Bugetul 2014-2020 pentru politica externă și de securitate comună a Uniunii
(PESC) de 2,3 miliarde, acoperă diferite activități, în special gestionarea crizelor. Un raport anual privind drepturile
omului, pregătit de către Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate și adoptat de
Consiliu, oferă o imagine de ansamblu a situației drepturilor omului în lume, precum și a acțiunilor UE pe parcursul
anului.

Participanții

Consiliul European definește interesele strategice ale UE și orientările generale ale politicii europene de
securitate comune (PESC).

Miniștrii de externe din UE se întrunesc lunar în cadrul Consiliului Afaceri Externe, care se ocupă în
general de problemele legate de drepturile omului, ce apar în PESC sau în politicile comerciale sau de dezvoltare ale
UE.

Consiliul Afaceri Externe este prezidat de Înaltul Reprezentant pentru politica externă și de securitate - în
prezent, Federica Mogherini - care contribuie la dezvoltarea politicii externe și de securitate comună a Uniunii și
asigură implementarea deciziilor. Înaltul Reprezentant reprezintă, de asemenea, Uniunea Europeană în materie de
PESC și supraveghează Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și delegațiile UE în țările terțe. În cadrul
SEAE există un departament pentru drepturile omului și democrație, iar fiecare delegație are „punct focal” dedicat
drepturilor omului.

Comisia Europeană negociază acorduri internaționale, supraveghează procesul de extindere și politica de

vecinătate și gestionează programele de dezvoltare și instrumentele financiare (în strânsă cooperare cu SEAE).

Grupul de lucru pentru drepturile omului (COHOM) este compus din experți în domeniul drepturilor
omului din statele membre, Serviciul European de Acțiune Externă și din Comisia Europeană.

Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului are rolul de a mări eficiența și vizibilitatea politicii
UE în domeniul drepturilor omului. Reprezentantul Special are un mandat larg, flexibil și lucrează în strânsă
colaborare cu SEAE. Această poziție este în prezent deținută de Stavros Lambrinidis, numit în iulie 2012, care este
primul Reprezentant Special tematic al UE.
Rolul Parlamentului European

Parlamentul contribuie la politicile UE și monitorizează activitatea celorlalte instituții ale sale.

În temeiul articolelor 207 și 218 din TUE, majoritatea acordurilor internaționale au nevoie de acordul
Parlamentului pentru a intra în vigoare. În 2011, Parlamentul a blocat protocolul privind textilele la Acordul de
parteneriat și cooperare (APC) dintre UE și Uzbekistan, datorită unor probleme legate de munca copiilor.

Articolul 36 TUE obligă Înaltul Reprezentant să consulte Parlamentul cu privire la aspectele principale și la
opțiunile fundamentale ale PESC, precum și să-l informeze asupra evoluției acestor politici. Parlamentul European
poate adresa întrebări sau poate formula recomandări adresate Consiliului și Înaltului Reprezentant.

Rezoluțiile Parlamentului contribuie la o mai bună conștientizare a încălcărilor drepturilor omului.

Rezoluțiile pot fi o parte a procesului legislativ, ca rezultat al rapoartelor din proprie inițiativă ale comisiilor
parlamentare, sau sunt un rezultat al dezbaterilor de urgență care au loc, de obicei, după amiaza zilei de joi a fiecărei
sesiuni plenare de la Strasbourg, pentru a discuta încălcări flagrante ale drepturilor omului în lume (articolul 122 din
Regulamentul de procedură al Parlamentului European).

Subcomisia Parlamentului pentru drepturile omului, atașată Comisiei pentru afaceri externe, are 30 de
membri și 19 de supleanți. Aceasta organizează audieri cu privire la o gamă largă de probleme în domeniul
drepturilor omului, cu participarea părților interesate, pentru a furniza contribuții la redactarea rezoluțiilor.
Subcomisia se ocupă, de asemenea, de gestionarea curentă a dosarelor privind drepturile omului, în timp ce
delegațiile sale viziteze în mod regulat țările în cauză. Alte comisii care se ocupă de problemele legate de drepturile
omului în relațiile externe ale UE sunt: Comisia pentru afaceri externe (AFET), Comisia pentru comerț internațional
(INTA), Comisia pentru dezvoltare (DEVE) și Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (FEMM).

Drepturile omului sunt un element esențial al întâlnirilor cu parlamentele din afara UE și în adunările
parlamentare regionale. Pentru a asigura coerența și credibilitatea activităților Parlamentului, în 2011 au fost
aprobate „Orientările privind promovarea drepturilor omului și a democrației destinate vizitelor parlamentare în
țările din afara UE.

Datorită competențelor sale bugetare (în conformitate cu articolul 14 din TUE și articolul 310 alineatul (1)
din TFUE), Parlamentul European are un cuvânt de spus în alocarea de fonduri pentru IEDDO și alte instrumente
financiare utilizate în promovarea drepturilor omului. De asemenea, PE aprobă bugetul, asigurându-se astfel
responsabilitatea deplină.

În fiecare an, Parlamentul European acordă Premiul Saharov pentru libertatea de gândire activiștilor pentru
drepturile omului din întreaga lume. Printre laureații anteriori se numără Nelson Mandela, Aung San Suu Kyi și
Malala Yousafzai. În 2014, premiul i-a fost acordat lui Denis Mukwege, un ginecolog din Republica Democratică
Congo care tratează victimele violenței sexuale. Parlamentul European a creat, de asemenea, Rețeaua Premiului
Saharov pentru a sprijini laureații Saharov să dezvolte legături între ei și să încurajeze activități comune.

Observatorul șef al misiunilor UE de observare a alegerilor este, de obicei, un deputat în Parlamentul

European. Delegațiile de observare a alegerilor ale Parlamentului European sunt integrate în misiuni ale UE sau
misiuni internaționale și folosesc facilitățile și infrastructurile lor (pentru mai multe informații, vă rugăm să
consultați Fișa 6.4.2, referitoare la promovarea democrației și observarea alegerilor).

Președintele Parlamentului European sprijină în mod activ drepturile omului, prin declarații și scrisori și
discută chestiunile legate de drepturile omului, la întâlnirea cu protagoniștii importanți.

Raportul anual din proprie inițiativă al Parlamentului include reflecții asupra politicii UE privind drepturile
omului, iar raportul anual al UE analizează activitățile proprii ale Parlamentului și stabilește prioritățile pentru viitor.

Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cunoscută și sub

denumirea de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este un catalog al drepturilor fundamentale elaborat
de Consiliul Europei, semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma și intrat în vigoare pe 3 septembrie 1953. Convenția a
fost ratificată de cvasi-totalitatea statelor membre ale Consiliului Europei, este una dintre construcțiile cele mai noi
ale sistemului instituțional internațional. Convenția și protocoalele sale adiționale apără mai multe drepturi și
libertăți fundamentale ce au ca titulari persoane fizice, privite individual, sau diverse entități sociale, cu excepția
oricăror structuri statale.
Printre drepturile inalienabile cuprinse în convenție enumerăm:
 dreptul la viață și dreptul de a nu fi torturat protejate de articolul 3,
 dreptul de a nu fi ținut în sclavie și dreptul de a nu fi obligat la muncă forțată protejate de articolul 4
 dreptul la neretroactivitatea legii penale protejat de articolul 4 din Protocolul nr. 7.

Printre drepturile condiționale cuprinse în convenție enumerăm:

 dreptul la libertate individuală,
 dreptul la un proces echitabil
 dreptul la respectarea vieții private și familiale, a domiciliului și a corespondenăei
 libertatea de gândire și conștiință
 dreptul la liberă exprimare
 dreptul la liberă asociere
 dreptul de proprietate
 dreptul la instruire
 dreptul la alegeri libere
 libertatea de circulație și interdicția expulzării naționalilor
 dreptul la dublu grad de jurisdicție în materie penală
 dreptul la indemnizare în caz de eroare judiciară
 dreptul de a nu fi judecat de două ori pentru săvârșirea aceleiași fapte penale

VII. Curtea europeana a DO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului este un tribunal internaţional care are sediul la Strasbourg. El este
compus dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor membre ale Consiliului Europei care au ratificat
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Acestea sunt astăzi în număr de 47.
Judecătorii îşi
exercită funcţia cu titlu individual şi nu reprezintă nici un stat. Pentru tratarea plângerilor, Curtea este asistată de o
grefă compusă în special din jurişti care provin din toate statele membre (numiţi şi „referenţi juridici”). Aceştia,
complet independenţi de ţara lor de origine, nu reprezintă nici reclamanţii, nici statele.
Curtea aplică prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Verificarea respectării de către state a
drepturilor şi garanţiilor prevăzute de Convenţie reprezintă misiunea Curţii. In acest sens, aceasta trebuie sesizată
printr-o plângere (denumită „cerere”) introdusă de persoane sau, uneori, de state. În cazul în care Curtea constată o
încălcare a unuia sau a mai multor drepturi şi garanţii de către un stat membru, aceasta emite o hotărâre. Hotărârea
este obligatorie, ţara în cauză fiind obligată să o execute.
CUM POATE FI SESIZATĂ CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI?.
Puteţi introduce o plângere la Curte dacă vă consideraţi victima directă a unei încălcări a drepturilor sau
garanţiilor prevăzute în Convenţie sau în protocoalele acesteia. Încălcarea drepturilor trebuie să fi fost comisă de
unul din statele care au ratificat Convenţie.
Care sunt drepturile prevăzute de Convenţie sau de protocoalele sale?
Printre altele, este vorba despre:
"
 dreptul la viaţă;
"
 dreptul la un proces echitabil în materie civilă şi penală;
"
 dreptul la respectarea vieţii private şi de familie;
"
 libertatea de exprimare;
 libertatea de gândire, conştiinţă şi religie;
"
 dreptul la un recurs efectiv;
"
 dreptul la respectarea bunurilor proprii;
"
 dreptul la vot şi dreptul de a se prezenta la alegeri.
Care sunt interdicţiile prevăzute de Convenţie şi protocoalele sale?
Printre altele este vorba despre:
"
 tortură şi pedepse sau tratamente inumane sau degradante;
"
 detenţia arbitrară şi ilegală;
"
 discriminarea în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de Convenţie;
"
  expulzarea sau neprimirea de către un stat a propriilor cetăţeni;
"
 pedeapsa cu moartea;
"
 expulzarea colectivă a străinilor.
Doresc sa introduce o cerere. Care sunt conditiile?
"
 Nu sunteţi obligat să aveţi cetăţenia unuia dintre statele membre. Trebuie însă ca încălcarea drepturilor
dumneavoastră să fi fost comisă de unul dintre aceste state, în jurisdicţia sa care, în general, corespunde
teritoriului său;
"
 puteţi fi o persoană fizică sau juridică (societate, asociaţie etc.);
"
 trebuie să fiţi direct şi personal victima încălcării pe care o denunţaţi. Nu puteţi să vă plângeţi într-o manieră
generală de o lege sau un act pentru că, de exemplu, acestea vi se par injuste; nu puteţi, de asemenea, să
vă plângeţi în numele altor persoane (cu excepţia cazului în care aceste persoane sunt clar identificate şi
sunteţi reprezentantul lor oficial).
Trebuie îndeplinite în prealabil anumite condiţii la nivelul
instanţelor naţionale?
"
 Da. Trebuie să fi epuizat în statul în cauză toate căile de recurs la care puteţi face apel pentru a remedia
situaţia de care vă plângeţi (cel mai des este vorba de un proces la tribunalul competent, urmat, dacă e
cazul, de un apel şi chiar de un recurs în faţa unei instanţe superioare, cum ar fi curtea supremă, în cazul în
care aceasta există);
 "simpla exercitare a căilor de atac prevăzute la nivel naţional nu este suficientă: trebuie, de asemenea, ca
pe parcursul exercitării acestora să fi prezentat în fapt, în faţa instanţelor naţionale, încălcările drepturilor din
Convenţie pe care consideraţi că le-aţi suferit;
 "de la data deciziei definitive în statul în cauză (în general judecata instanţei supreme) nu dispuneţi decât de
6 luni pentru ca plângerea dumneavoastră să poată fi introdusă la Curte. După expirarea acestui termen,
Curtea nu vă mai poate accepta plângerea.
Impotriva cui pot introduce o plingere ?
 Impotriva unuia sau a mai multor state părţi la Convenţie care, conform părerii dumneavoastră a /
au încălcat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului printr-una sau mai multe acţiuni sau
omisiuni care v-au afectat direct;
"
 acţiunea sau acţiunile contestate trebuie să fie întreprinsă(e) de o autoritate publică a acelui/acelor stat(e)
(tribunal, administraţie publică ...);
"
 Curtea nu se poate ocupa de plângerile împotriva particularilor sau a instituţiilor private, de exemplu
societăţile comerciale.
La ce se poate referi plângerea mea?
"
 În mod obligatoriu plângerea dumneavoastră trebuie să se refere la
drepturile enunţate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Acestea se referă la o gamă largă de pretinse încălcări, cum ar fi:
tortura şi relele tratamente asupra deţinuţilor, actul de detenţie,
disfuncţiile în desfăşurarea necorespunzătoare a proceselor civile
sau penale, discriminarea în exercitarea unui drept garantat de
Convenţie, drepturile părinţilor respectarea vieţii private, a vieţii de
familie, respectarea domiciliului şi a corespondenţei, restrângerea
drepturilor de exprimare a opiniei, de comunicare sau primire
a unei informaţii, libertatea de a se reuni şi de a demonstra,
expulzările şi extrădările, confiscarea bunurilor şi exproprierile.
"
 Nu vă puteţi plânge decât de încălcarea Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului şi nu de „Declaraţia universală a drepturilor
omului” sau de „Carta drepturilor fundamentale” etc.
CE NU POATE FACE CURTEA EUROPEANĂ A
DREPTURILOR OMULUI PENTRU MINE?"
 Curtea nu acţionează ca instanţă de apel faţă de instanţele naţionale:
ea nu rejudecă cauzele şi nu are competenţa de a anula, modifica sau
revizui sentinţele acestora;
"
 Curtea nu intervine în mod direct în favoarea dumneavoastră pe lângă
autorităţile de care vă plângeţi;
"
 Curtea nu vă va ajuta să vă găsiţi nici să plătiţi un avocat pentru a vă
redacta cererea;
"
 Curtea nu vă poate oferi nici o informaţie cu privire la prevederile
legale în vigoare în statul împotriva căruia vă plângeţi.
[Pacta sunt servanda se referă la tratate, în sens larg, cuprinzând toate instrumentele
internaţionale care exprimă acordul de voinţă al statelor de a crea raporturi juridice între
ele şi care au intrat în vigoare îndeplinind condiţiile de validitate cerute de dreptul
internaţional. Principiul pacta sunt servanda nu are, însă, un caracter absolut. Nu orice
tratat trebuie respectat, ci numai acelea încheiate în mod licit, în conformitate cu dreptul
internaţional. Tratatele inegale, înrobitoare, care stabilesc condiţii de subordonare a unui
stat faţă de altul, care încalcă principiile fundamentale ale dreptului internaţional, pot fi
anulate de statele care au fost silite să le încheie.]
VII

Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova este o organizație non-guvernamentală, independentă,
non-profit pentru drepturile omului, fondată de un grup de activiști în domeniul drepturilor omului la Tiraspol, regiunea
transnistreană a Republicii Moldova, în anul 1990, în contextul prăbușirii Uniunii Sovietice.

Comitetul Helsinki monitorizează respectarea angajamentelor în domeniul drepturilor omului asumate de către Republica
Moldova în fața OSCE, ONU, Consiliul Europei. Comitetul pledează pentru respectarea, protecția și promovarea drepturilor
omului prin expertizarea independentă a drepturilor omului, a cadrului legal și a practicilor de aplicare acestora, sprijinirea
intereselor publice și acționarea în justiție în susținerea acestora, sporirea gradului de conștientizare în rândurile unor grupuri
specifice și a publicului larg, referitor la evoluțiile și îngrijorările în domeniul drepturilor omului.

Activitatea Comitetului se călăuzește de acceptarea și perceperea valorilor universale superioare a drepturilor și libertăților
individuale, justiției sociale, egalității și non-discriminării.

Rapoartele detaliate ale Comitetului Helsinki cu privire la subiecte specifice și la situația generală privind respectarea drepturilor
omului în Moldova sunt solicitate și servesc drept sursă demnă de informare pentru un șir de entități specializate, inclusiv cele ce
fac parte din Consiliul Europei, OSCE, ONU etc. Cercetările, documentările, rezultatele acestora sunt bazate în exclusivitate pe
surse și contribuții autentice, indigene având ca informație primară realitățile și situațiile concrete din Republica Moldova.

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) este o organizaţie independentă, non-profit, ce a fost fondată în 2007,
de un grup de jurişti şi apărători ai drepturilor omului şi are drept scop apărarea drepturilor omului. Personalul IDOM are
experienţe în monitorizarea respectării drepturilor omului, obligaţiilor asumate de Republica Moldova în faţa Organizaţiei pentru
Securitate şi Cooperare în Europa, Organizaţia Naţiunilor Unite şi Consiliului Europei.

Scop:

 contribui la educarea, promovarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor prevăzute de legislaţia naţională şi

internaţională.
Domeniile de activitate:

 Apărarea persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA şi grupurilor vulnerabile din care provin;
 Apărarea persoanelor cu dizabilităţi mentale şi a celor aflate în instituţiile sistemului de tratament a persoanelor cu
dizabilităţi mentale;
 Garantarea dreptului la întruniri şi a libertăţii de exprimare;
 Interzicerea torturii;
 Drepturile reproductive;
 Drepturile pacienţilor.
IDOM desfăşoară următoarele acţiuni în cadrul domeniilor de activitate:

 Monitorizarea diverselor instituţii statale cu scopul depistării şi eliminării practicilor de abuz ale drepturilor omului;
 Litigare strategică (Instanţele naţionale şi internaţionale – Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Comitetele ONU şi
altele);
 Consiliere juridică în domeniul drepturilor omului;
 Analiza cadrului legal;
 Analiza politicilor publice;
 Educaţie în domeniul drepturilor omului;
 Lobby.