Sunteți pe pagina 1din 2

La mulți ani, Inima mea România! Să crești mare, frumoasă și binecuvântată!

Să te vindeci de răni, de oameni falși, de trădători și hoți! Orice rană se reface


prin și cu iubire! Suntem destui care te iubim și te vrem bine! Sper doar să te
găsesc curând, patria mea și să ne fim cât mai mulți ani împreună!În ADN-ul
meu ești, oriunde aș fi și orice aș face! Te văd uneori venind și strigându-mă,
așa cum o vedeam pe buna, când ieșea în poarta casei, cu năframa în cap, cu ia
și poalele ei și mă striga cu iubire să viu mai repede! Și văd cum îți flutură
tricolorul în pletele lungi și frumoase, pline de izvoare și păduri, în care păsările
își fac cuib cu drag! Și fără să vreau, las o lacrimă și duc mâna la piept...acolo
unde te aud cum bați frumos, în graiul nostru dulce românesc! Te iubesc, Inima
mea, Românie!
Mulți se dezic de ea, iar și mai mulți o judecă, o împart și o raportează doar la
aspectul politic, deși ea nu este vinovată de graba din oameni. De faptul că ei nu
o cunosc. Că nu își fac timp să o citească, să o descopere, să o redescopere, să o
viziteze, să o asculte. O țară nu înseamnă doar ceea ce ne place sau ceea ce ne-
am dori. O țară nu înseamnă doar la bine și la mai bine! Nu! O țară înseamnă
iubire. Necondiționare! O țară este un cămin, o familie, o iubire la bine și la
greu! Nu părăsești pe cineva când este bolnav. Nici nu spui că este urât doar
pentru că suferă de cancer și nu mai are păr. Nu! Țara este locul acela care
oriunde ai fi, orice ai face, îl ai în tine. Pentru că în visele tale, în subconștientul
tău, vei simți și gândi mereu în românește. Oriunde aș fi, îmi e dor de România.
pentru mine ea este o stare de a fi, de a simți. Un dor! Mi-e dor uneori și de
mirosul de grătare și mici din fața blocului. De vecinii care băteau la ușa mea să
mă întrebe dacă vreau ceva din piață. Mi-e dor să vorbesc românește și să aud
vorbindu-se în românește! Mi-e dor de limba română! Acolo am cunoscut-o
prima oară pe mama. Și pe bunica. Pe tata, bunu și frații mei. Acolo am fost
pionier. Și tot acolo am iubit prima oară. În România mea dragă, mi-am privit
copila prima oară în ochi. Și am știut! Că voi fi pe veci a ei! Că țara asta va fi
sfântă fie și numai datorită fetei mele. O țară poate fi bolnavă. Cangrenată de
boli vechi în educație, sănătate, sociale, spirituale, dar se poate vindeca. Prin noi
și cu noi. Toți. Uniți. Iubind-o și îngrijind-o. Nu e perfectă, dar nici nu trebuie
să fie. Ea este ceea ce ne-a format ca popor și națiune. Este Ardealul,
Maramureșul, Delta, Bucovina, Oltenia și Dobrogea. Este Moldova mea dragă.
Marea! Este pământul acela unde de pe mormântul strabunilor nostri au crescut
flori și rădăcini care mă țin și mă cheamă. Oriunde aș merge, oriunde aș fi,
România este în graiul, sângele și sufletul meu! Ca un ADN care mă alcătuiește
și mă ajută mereu să îmi amintesc că România este casa mea, nu doar patria
mea! Este nu un loc ci o stare de spirit care mă însoșește mereu! Pentru mine,
România este Acasă!

Pentru mine România este ca o a doua mamă, ea m-a crescut, ea m-a format,
educat şi cam toate amintirile mele adânc imiprimate în suflet s-au întâmplat pe
meleagurile României. Reîntoarcerea acasă este o senzaţie minunată,
revigorantă, de fiecare dată. Patriotismul implică sentimente care nu pot fi
explicate în cuvinte, trebuie trăite. Patriotismul vine dintr-un spaţiu sacru al
sufletului, nicidecum din minte. Cred că ar fi imposibil să explic ce am simţit
când plecat în diferite schimburi de tineret am avut ocazia să fac prezentări ale
României străinilor, sau când aud imnul naţional la diferite manifestări sau când
steagul României se ridică triumfător anuntând câştigarea unei alte medalii
europene/mondiale/olimpice. Iubirea faţă de Dumnezeu şi viaţă în general, şi
faţă de ţară în particular, este cea care-mi dă puterea să merg mai departe, să
visez la o lume mai bună şi să-mi doresc să mă dedic trup şi suflet pentru a-mi
vedea ţara, şi nu numai, scoasă din suferinţă şi ignoranţă. Aşadar, tot timpul voi
aprecia şi respecta din suflet orice persoană care va vedea dincolo de interesele
proprii şi va nutri iubirea faţă de neamul sau, oricare ar fi acela. În final, orice
om care poartă o dragoste sinceră faţă de ţară cred că va înţelege şi un concept
superior, concept comunicat de mulţi înţelepţi de-a lungul timpului: „Ţara mea
este întreg Pământul iar religia mea este să fac bine”.