Sunteți pe pagina 1din 8

Chirurgia cardiovasculară este specialitatea chirurgicală care se ocupă cu diagnosticul

și tratamentul chirurgical al bolilor cardiovasculare (afecțiuni congenitale, afecțiuni


dobândite, afecțiuni ale vascularizației cordului, anevrisme, disecții sau ocluzii ale
trunchiurilor cranio-braheo-cefalice, arterelor, venelor și limfaticelor). [1] Chirurgia
cardiovasculară de folosește frecvent pentru a trata complicații ale bolilor cardiace
ischemice (de exemplu, by-pass aorto-coronarian), corecția bolilor congenitale de inimă,
sau de tratament ale bolilor cardiace valvulare dobândite din diverse cauze
incluzând endocardita, boli reumatismale cardiace și ateroscleroze. Aceastea includ de
asemenea transplanturile cardiace.
Operația pe cord deschis este o intervenție chirurgicală, în care inima pacientului este
deschis și se efectuează intervenție chirurgicală pe structurile interne ale inimii. Acest
procedeu a fost descoperit de dr. Wilfred G. Bigelow de la Universitatea din Toronto care a
constatat că intervenția asupra de patologilor intracardiace se pot efectua mai bine, într-
un mediu nemișcat și fără curgerea sângelui în zona operată. Metoda presupune că inima
trebuie să fie oprită și drenată de sânge. Prima corecție intracardiacă cu succes a
unui defect congenital cardiac s-a efectuat la 2 septembrie 1952 de Dr. C. Walton Lillehei și
Dr. F. John Lewis la Universitatea din Minnesota folosind hipotermia. În anul următor, în
chirurgul sovietic Aleksandr Aleksandrovich Vishnevskiy a efectuat prima intervenție
chirurgicală cardiacă sub anestezie locală. Chirurgii și-au dat seama de limitările
hipotermiei - oprațiile complexe intracardiace necesită mai mult timp și pacientul are
nevoie de fluxul sangvin pentru organism, în special pentru creier. Pacientul are nevoie de
funcția inimii și cea pulmonară furnizate printr-o metodă artificială, de unde termenul
de bypass cardiopulmonar. Dr. John Heysham Gibbon de la Jefferson Medical School din
Philadelphia, a raportat în 1953 prima utilizare cu succes a circulației extracorporeale, prin
intermediul unui oxigenator, dar a abandonat metoda, dezamăgit de eșecuri ulterioare. În
1954, Dr. Lillehei a realizat o serie de succese cu operații la care mama sau tatăl
pacientului erau folosiți ca „aparat extern cardio-pulmonar”. Dr. John W. Kirklin de
la Clinica Mayo din Rochester, Minnesota, a început folosirea pompei-oxigenator de tip
Gibbon într-o serie de operații cu succes care a fost urmat curând de chirurgi din diferite
părți ale lumii. Dr.Nazih Zuhdi a efectuat prima intervenție cu hemodiluție totală pe cord
deschis pe Terry Gene Nix, în vârstă vârsta de 7 ani pe 25 februarie 1960, la Spitalul
Mercy, Oklahoma City. Operația a fost un succes, cu toate acestea, Nix a murit trei ani mai
târziu, în 1963
Începând cu anii 1990, chirurgii au început să efectueze by-pass aorto-coronarian pe cord
bătând (OPCABG) fără by-pass cardiopulmonar menționat anterior. În aceste operațiuni,
inima bate în timpul intervenției chirurgicale, dar este stabilizată pentru a oferi o zona de
lucru aproape fără mișcare la care vasele sangvine ocolesc zona blocată, prin
folosirea endoscopului.
Operații cardiace minim invazive[modificare | modificare sursă]

Aparatură medicală pentru operaţie laparoscopică


Aceste operații sunt asistate de robot folosind metoda laparoscopică, unde aparatura este
acționată de chirurg. Avantajul metodei constă în faptul că incizia făcută este foarte mică
în comparație cu operații clasice unde incizia are o mărime astfel ca chirurgul să-ți poată
introduce mâinile, rămân doar trei găuri prin care sunt introduse brațurile "robotului".

Ce este un stent?
Stentul este un dispozitiv metalic de dimensiuni mici care se implantează în interiorul
unui vas de sânge îngustat prin care fluxul sanguin este redus.
Stentul funcționează ca o armatură – prin montare într-o zonă de îngustare stentul
menține artera permeabilă astfel încât sângele poate circula fără nici un obstacol. Cel
mai frecvent stenturile sunt folosite pentru ameliorarea fluxului sanguin prin arterele
coronare.

Ce sunt arterele coronare?


Arterele coronare sunt vase de sânge care formează o rețea în jurul inimii prin care
circulă sânge oxigenat către mușchiul cardiac (numit și miocard).
Prin contracția sa, miocardul pompează sânge către toate organele din corp – pentru
a realiza acest lucru, mușchiul cardiac are nevoie de propria vascularizație care să îi
asigure funcționarea normală cu fiecare bătaie cardiacă. Această vascularizație este
realizată de arterele coronare – există 3 artere coronare care se ramifică în ramuri
din ce în ce mai mici.
În timp, arterele coronare pot suferi îngustări care limitează semnificativ fluxul de
sânge. Aceste îngustări apar datorită depunerii de colesterol în interiorul arterelor și
sunt mai frecvente la persoanele care fumează, au diabet zaharat, nivel crescut al
colesterolului în sânge sau alți factori de risc. Când mai multi factori de risc se
cumulează, șansele de apariție a bolii coronariene și de formare a leziunilor
coronariene crește considerabil. Citește mai multe despre afectarea arterelor coronare în
secțiunea  Boala Coronariană.

De ce este important ca arterele


coronare sa aibă un flux normal?
Orice îngustare a uneia din cele trei artere principale sau pe una dintre ramurile
importante ale unei artere coronare are ca și consecință reducerea fluxului de sânge
prin toate ramificațiile arterei respective. Astfel scade aportul de sânge către zona de
miocard deservită de acea arteră și ramurile ei. Îngustările arterelor coronare se
numesc stenoze coronariene.
Inima fiind o pompă care trebuie să funcționeze fără întrerupere, fluxul prin arterele
coronare este esențial pentru funcționarea sa normală.
Persoanele care au stenoze coronariene prezintă simptome precum angina pectorală
– durere în piept sau dispnee – „lipsă de aer” la efort.
Situația cea mai dramatică apare când una din arterele coronare se închide complet.
Prin obstrucția completă a unei artere coronare zona de mușchi cardiac vascularizată
de acea arteră nu mai primește sânge oxigenat și în decurs de 24 ore se necrozează
complet. Când se întâmpla acest lucru, persoana respectivă suferă un infarct
miocardic. Infarctul miocardic este o urgență medicală și este fatal într-o proporție
mare din cazuri. Cu cât artera coronară afectată este repermeabilizată mai repede, cu
atât șansele de supraviețuire sunt mai mari și complicațiile sunt mai mici.
Tratamentul principal al infarctului miocardic este repermeabilizarea arterei coronare
închise prin implantarea unui stent coronarian.

Cum se realizează angioplastia


cu stent

Procedura prin care se implantează un stent în interiorul unei artere coronare se


numește angioplastie coronariană.
Atunci când se realizează în urgență – la pacienții cu infarct miocardic – procedura este
salvatoare de viață, restabilind rapid fluxul de sânge către mușchiul cardiac.
La pacienții cu angină pectorală și leziuni coronariene identificate prin coronarografie,
angioplastia coronariană îndepărtează simptomele de durere în piept și scade semnificativ
riscul de infarct miocardic.
Angioplastia coronariană are mai multi pași:
– Traversarea zonei de stenoză (îngustare) cu un ghid foarte subțire
– Alegerea stentului de dimensiuni adecvate și poziționarea lui pe ghid
– Expandarea stentului pe un balon – odată expandat, stentul va rămâne permanent
implantat în artera respectivă *
– Retragerea balonului și a ghidului și reluarea fluxului de sânge prin arteră
La final, porțiunea de mușchi cardiac vascularizată de acea arteră va primi sângele
oxigenat de care are nevoie pentru a funcționa
* Mai nou există stenturi bioresorbabile non-metalice care în decurs de maxim 2 ani se
dizolvă complet, artera coronară reluându-și funcția dinaintea apariției leziunilor.

Care sunt alternativele stentului


coronarian?
Implantul de stent coronarian este o procedură nechirurgicală minim invazivă care
nu implică anestezie generala sau tăieturi. Această procedură se mai numește
și angioplastie coronariană. Întreaga intervenție se realizează printr-un cateter
subțire care este introdus pe la nivelul mâinii sau în zona inghinală. Acest lucru îi
conferă angioplastiei coronariene un avantaj clar față de chirurgia cardiacă în ceea ce
privește durata de spitalizare și recuperarea după procedură.
Totuși, pacienții care au leziuni coronariene mai severe pot avea indicație de
intervenție chirurgicală de bypass aorto-coronarian atunci când există multiple
stenoze (zone îngustate) ale arterelor coronare sau când nu se poate realiza
angioplastia din diverse motive tehnice. Bypass-ul aorto-coronarian este o intervenție
chirurgicală pe cord deschis prin care îngustările arterelor coronare sunt ocolite prin
plasarea unor grafturi venoase sau arteriale.
În majoritatea cazurilor stenozele coronariene pot fi dilatate cu stenturi, ceea ce
implică recuperare rapidă și spitalizare redusă în comparație cu operația de bypass.
Uneori poate fi necesară implantarea mai multor stenturi, dacă există mai multe
leziuni și în anumite situații poate fi necesară folosirea unor stenturi speciale.

Există mai multe tipuri de stenturi?


Există multe tipuri de stenturi coronariene, cu dimensiuni diferite adaptate pentru
fiecare tip de leziune. În prezent se folosesc aproape exclusiv stenturi farmacologic
active (DES – Drug Eluting Stents). Aceste stenturi sunt acoperite cu substanțe care se
eliberează în timp, prevenind reîngustarea în interiorul stentului.
În ultimii ani au apărut stenturi non-metalice (BVS – BioVascular Scaffolds), realizate
din polimeri care se dizolvă progresiv în timp. Și aceste stenturi sunt impregnate cu
medicamente care previn reîngustarea. După o perioadă de 2-3 ani stentul se
absoarbe complet și artera își reia complet motilitatea, fiind similară unei artere
normale.

Ce este stentul coronarian?


Stentul este un dispozitiv flexibil în formă de cilindru format dintr-o rețea metalică, care se
implantează în interiorul unei artere îngustate prin care fluxul sanguin este redus. Stentul are rol de
„armatură” care menține artera deschisă și prin urmare permite sângelui să circule.
Ce se întâmplă în timpul
angioplastiei coronariene
Procedura durează în jur de 30 minute dar poate dura mai mult dacă trebuie tratate mai
multe vase sau dacă trebuie realizate tehnici speciale de angioplastie.
Medicul face o mică înțepătură la încheietura mâinii sau în zona inghinală și manipulează
un cateter (un tub subțire și flexibil) până la arterele coronare. Intervenția se va face prin
acest cateter, fără tăieturi sau anestezie generală.
Odată ajuns cateterul în locul potrivit, medicul injectează o substanță specială numită
substanță de contrast, care conține iod și este vizibilă sub raze X. Astfel sunt evidențiate
stenozele (zonele îngustate de la nivelul arterelor care limitează fluxul sanguin). Se
consideră semnificative leziunile care realizează o îngustare de peste 70%.
Medicul va avansa apoi un ghid foarte
subțire prin zona îngustată și pe acest ghid va duce un balon de dimensiuni mici
(diametru de 1.5-2.5 mm), care va fi umflat ușor pentru a lărgi leziunea.
Apoi la nivelul îngustării se va introduce un stent care va fi expandat în interiorul
arterei pentru a o menține deschisă.
Uneori poate fi necesară implantarea mai multor stenturi, dacă există mai multe
leziuni.
Pe scurt, angioplastia coronariană are 3 etape:
1. Poziționarea unui balon în zona de îngustare a arterei și umflarea acestuia pentru
lărgirea stenozei
2. Alegerea unui stent de dimensiuni adecvate, poziționarea corectă și expandarea la
nivelul leziunii
3. Odată expandat, stentul va ramane implantat permanent în artera respectivă,
permițând un flux sanguin normal prin aceasta