Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T.

Popa”
Specializare: Bioinginerie Clinica

MONITORUL DE RESPIRATIE

MONITOR DE RESPIRATIE
Monitorizarea respiraţiei este o monitorizare comlexă bazată pe evaluarea
parametrilor care explorează etapele şi mecanismele respiraţiei: mecanică,
ventilaţia, difuziunea gazelor (O2, CO2) la nivelul barierei alveolo-capilare,
conţinutul gazelor în sângele arterial/venos şi efectele metabolismului oxidativ
(acidoză).
Scopul monitorizarii respiratorii se datoreaza urmatoarelor aspecte:
- Prevenirea unor disfuncţii respiratorii
- Identificarea severităţii unei boli sau agresiunii din punct de vedere al
dezechilibrelor respiratorii
- Prevenirea agravării unei disfuncţii respiratorii produsă de o boală
cronică
- Sesizarea schimbărilor survenite în timpul tratamentului, inclusiv
disfuncţionalităţi ale aparatelor de ventilaţie
- Tehnicile de monitorizare respiratorie vizează evaluarea hipoxemiei,
hipercapniei sau a acidozei.
Monitorizarea frecvenţei respiratorii
Frecvenţa respiratorie se poate monitoriza manual prin numărarea expansiunii
toracice, însă fără ca pacientului să i se explice manopera. Frecvenţa respiratorie
normală este între 12-18 respiraţii/ minut. Aceasta se mai poate monitoriza şi cu
ajutorul monitoarelor prin ataşarea celor trei cabluri de la monitor; roşu – umărul
drept, galben – umărul stâng şi verde – apex. Pe monitor vom urmării:
amplitudinea, frecvenţa, regularitatea undelor, alternanţa inspir/expir şi patternurile
respiratorii.

In imaginea de mai sus se poate observa monitorizarea functiilor vitale pe monitor:


- Prima unda - monitorizarea ECG si alura ventriculara
- A doua unda – pletismograma, unda de puls si saturatia
- A treia unda – corespunde respiratiei si frecventei respiratorii

In figura de mai jos sunt prezentate cateva tipuri de pattern-uri respiratorii :


Apnee = suspendarea temporală a respiraţiei/ lipsa respiraţiei
Bradipnee = scăderea frecvenţei respiratorii sub 10 respiraţii/minut;
Tahipnee = accelerarea rapidă a frecvenţei respiratorii;
Hiperpnee (hiperventilaţie) = respiraţie profundă şi accelerată;
Cheyne-Stokes = perioade de hiperpnee care alternează cu perioade scurte de
apnee. Acest tipar poate sa apară în mod normal la pacienţii cu afecţiuni cardiace
sau pulmonare. Ȋn general indică o presiune intracraniană crescută din cauza unei
leziuni cerebrale profunde, sau de o tulburare metabolică la nivelul creierului;
Kussmaul = respiraţie în patru timpi: inspir profund – pauză; expir prelungit –
pauză; respiraţie profundă şi zgomotoasă. Apare în acidoză metabolic severă, în
special cetoacidoză diabetică dar şi în insuficienţă renală;
Biot = cicluri de respiraţii întrerupte de perioade de apnee de 5 până la 20 de
secunde. Este o respiraţie agonică. Respiraţia Biot este cauzată de leziunile
cerebrale din traumă sau prin presiune datorită hernierii tenctoriale sau unculate.
Mai apare în şoc şi hipoxie cerebrală;
Respiraţia ataxică = respiraţie anormală caracterizată de neregularitate completă a
respiraţiei cu pauze neregulate şi perioade crescute de apnee. Este cauzată de
leziuni medulare datorită accidentelor vasculare cerebrale şi a traumei. Indică un
prognostic negativ şi progresează la apnee completă.

Schema bloc a unui monitor de pat:

Monitorizarea frecventei respiratorii, ale carei limite de alarmare superioara


si inferioara pot fi stabilite de utilizator, este foarte utila mai ales în sectiile de
chirurgie si de noi nascuti .
Semnalul produs de traductorul capacitiv este amplificat de amplificatorul de
c.a. (A), care poate decela semnalul util de impulsurile ce provin din miscarea
pacientului, tuse etc. Un detector de vârf transforma semnalul analogic în impulsuri
158 tip “respiratie”, care sunt transmise prin optocuplorul OC2 catre unitatea
centrala de prelucrare, UC. Impulsurile parazite, tip “agitatie”, au aceeasi
destinatie, via OC3. Optocuplorul OC1 reda aproximativ pneumograma subiectului
investigat. UC monitorizeaza un timp prestabilit (de exemplu 1 min.) toate
semnalele, dupa care afiseaza valorile de interes (medie, maxima, minima etc.).
Aceeasi UC compara numarul de impulsuri de respiratie si timpul de apnee cu cele
prestabilite si la nevoie declanseaza alarma optica si apoi pe cea acustica.
Traductorul, de tip capacitiv, este montat sub pacient. Valoarea instantanee a
capacitatii traductorului, care depinde de pozitia centrului de greutate al corpului
sau într-un ciclu de respiratie, este data de formula:
C = C0 + CS + CR sin Rt, în care
-R este pulsatia respiratiei,
-C0 este capacitatea traductorului netensionat,
-CS - modificarea capacitatii datorata greutatii pacientului iar
-CR - amplitudinea variatiei capacitatii datorata respiratiei.
Traductorul poate fi dublat si de unul de tip rezistiv, realizat cu un termistor
care sesizeaza variatiile de temperatura ale aerului inspirat / expirat.