Sunteți pe pagina 1din 5

1.

TÂMPENIA LIPSEI DE AUTOSTRĂZI


Sunt multe obiecțiuni de principiu, fundamentale (doctrinare, politice, ideologice,
economice), la adresa aberantului sistem comunist din România (1945-1989). Dar din punct
de vedere social (și cu implicații economice), probabil că nimic n-a fost mai tembel ca lipsa
autostrăzilor, urbanizarea forțată și demolarea caselor oamenilor în orașe, mai ales ale celor
care erau proprietari. Efectele lor negative le resimțim și astăzi din plin.
Motivarea demolărilor prin lipsa de locuințe este mincinoasă, pentru că România are
destul teren pentru a construi locuințe pentru toată lumea, Chiar și acum, după 30 de ani și
după ce am vândut suprafețe mari de teren străinilor, avem imense suprafețe nefolosite în
extravilan și intravilan. Scopul adevărat este evident: distrugerea coeziunii sociale,
dezrădăcinarea și sărăcirea oamenilor.
Referitor la autostrăzi, dacă ar fi avut rațiune și viziune, comuniștii ar fi văzut că Europa
Occidentală se motoriza și se dota cu autostrăzi în toată perioada deceniilor 7-9, iar în
România pământul era integral în proprietatea statului, cu o valoare de evidență de 1
leu/mp, deci n-ar fi fost probleme juridice, financiare și ecologice de expropriere
(naționalizare) pe motiv de utilitate publică.
În schimb, au ales să construiască șosele proaste, periculoase, cu copaci pe margine,
care au făcut mai multe victime decât coliziunile frontale între automobile (justificare
medievală: să asigure umbră călătorilor!), cu o singură bandă pe sens și fără separatoare
de siguranță, care străbăteau localități și pe care circulau de-a valma autoturisme de mare
viteză, automobile de intervenție, autobuze, autocare, microbuze, automobile lente,
transporturi agabaritice, tractoare cu remorcă, utilaje agricole, căruțe, cotigi, biciclete, vite,
pietoni…
2. TÂMPENIA ȘI CRIMA DEMOLĂRILOR
O prelungire a tembelismului comunist am moștenit până la sfârșitul deceniului 10, când un
individ dubios, submediocru și supralicitat, în calitatea lui de ministru al Transporturilor, ne
asigura că România nu are nevoie de autostrăzi pentru că nu avem un flux de 15.000 de
automobile pe șosea pe zi, ca și cum Germania Kaiserului Wilhelm al II-lea îndeplinea acest
criteriu în 1912 când a început construcția celebrei rețele Autobahn, finalizată în 1948…
Acum (2020) prostia și corupția sunt justificate prin rațiuni geostrategice.
În ceea ce privește demolările, ele au apărut datorită nevoii urgente pentru un număr mare de
locuințe ieftine, pe fondul urbanizării rapide și forțate, al distrugerii satelor și mutării masive la
oraș a unor oameni spoliați prin cooperativizare și dezrădăcinați, care au încetat să fie țărani,
dar n-au devenit niciodată orășeni.
Au apărut astfel grave probleme: juridice (de transformare a unor proprietari în chiriași prin
despăgubiri nedrept de mici), antropologice (schimbarea modului tradițional de locuire),
psihologice (mutarea în spații reduse ca volum și suprafață, ceea ce produce stres, impresie de
lipsire de libertate/captivitate, blocarea viziunii și creativității), sociologice (distrugerea țesutului
microcomunităților din cartiere și mutarea aleatorie în bloc cu niște oameni necunoscuți,
adeseori necivilizați și ostili, sociopați, crearea dependenței de cei rău platnici ai utilităților,
etc.).
Procesul de retrocedare a proprietăților nu s-a încheiat nici după 30 de ani.
3. ABERAȚIA APARTAMENTELOR (POST)COMUNISTE
Scopul urbanizării și demolărilor a fost deci evident: distrugerea satului
românesc, a instinctului de proprietate și a microcomunităților urbane (cartiere), cu
toate efectele negative juridice, psihologice, sociologice, etc.
Neaplicarea principiului din Dreptul Tradițional Românesc, dreptul obștei sătești
și apoi dreptul medieval (dreptul de protimis = dreptul de întâietate/preferință,
ofertarea mai întâi către locatari a vânzării sau închirierii unui apartament de pe
scară și, în caz de dezinteres al acestora, solicitarea acceptului acestora, pentru
vânzarea sau închirierea către terți, la același preț) a încordat și mai mult relațiile
sociale de conviețuire între vecini. De precizat că acest principiu se aplică în țările
dezvoltate din Europa și America de Nord. De exemplu, dacă acest principiu ar fi
existat în legislația locativă și funciară românească (așa cum s-a aplicat pentru
înființarea de societăți comerciale), 144 de clădiri de patrimoniu din centrul Timișoarei
(și multe altele, clădiri și terenuri, pe tot teritoriul țării) n-ar fi fost acaparate abuziv.
Sunt apoi grave probleme de tip social privind amputarea unor funcțiuni ale
apartamentelor atât față de locuințele demolate, cât și față de apartamentele
occidentale adevărate.
În modul cel mai aberant cu putință, apartamentele construite după 1989 sunt la
fel de meschine și nefuncționale, dar inaccesibil și nejustificat de scumpe.
4. EFECTELE SE RESIMT ÎN TIMPUL PANDEMIEI
În țările dezvoltate, apartamentele obișnuite permit oamenilor o locuire, o dezvoltare
individuală și o viață socială superioare: suprafețele și volumele apartamentelor sunt mult mai
generoase, iar numărul de camere = numărul de dormitoare (cu o cameră mai mare și
separată pentru adolescent), toate celelalte camere, dependințe și anexe fiind incluse de la
sine (cameră de oaspeți, cameră de zi, sufragerie, bucătărie, birou-bibliotecă, mai multe băi,
balcon, boxă, spațiu de parcare/garaj), iar blocurile au în componență un spălător-uscător pe
scară și un spațiu social. O mențiune specială despre înălțimea redusă a apartamentelor
comuniste, care inhibă viziunea, creativitatea, ridicarea ochilor spre Cer. Bonus: proiectele
occidentale sunt avizate și de poliție, căile de acces fiind amplasate pentru o bună vizibilitate,
în logica protecției anti-infracționale și desigur anti-teroriste.
Deși aveam 3 fabrici constructoare de autoturisme, blocurile se construiau fără spațiu de
parcare, ceea ce a dus după 1989 la amputarea spațiilor verzi pentru amenajarea de parcări.
Memoria colectivă la noi nu este de nici un folos, pentru că nu ne place istoria: poporul român
n-a trăit realitatea unei epidemii de la tifosul exantematic din Moldova (1914-1922).
Deci acum (martie 2020), decontăm transgenerațional toate aceste greșeli ale
trecutului: cu restricțiile de autoizolare în casele fără o curte sau grădină, fără
funcțiuni sociale, cu restaurantele și barurile închise, unde ne putem întâlni cu
prietenii, colaboratorii sau partenerii de afaceri? Pentru că nu toate problemele se pot
discuta și rezolva prin telefon sau pe internet…
5. DIN PĂCATE ȘI DUPĂ 1989 SE CONTRUIEȘTE PUȚIN, MESCHIN (LA
BLOC), PROST ȘI SCUMP
Realitatea locativă românească a rămas deprimantă, meschină și de prost-gust și după
1989:
1. Au fost distruse în mod criminal și premeditat clădirile de patrimoniu, cu complicitatea
autorităților incompetente, corupte și trădătoare. Asta când clădirile de patrimoniu n-au
fost renovate cu termopane…
2. Mafia imobiliară a mărit cu lăcomie și nesimțire prețurile terenurilor, astfel încât
suprafețele curților și drumurile de acces sunt insuficiente chiar și unde parcelările s-au
făcut pe suprafețe imense (introduse recent în intravilan), iar dezvoltatorii imobiliari,
arhitecții și constructorii au făcut restul (utilitățile și infrastructura de acces făcute mai
târziu sau deloc, lucrări proaste, nesigure, nefuncționale, prețuri nesimțite/mp).
3. S-a construit înghesuit, în zone periculoase (a se vedea complexul de blocuri înalte de
pe Spaiul Unirii, în zona inundabilă și pe un teren provenit din moloz), pe spațiile verzi
(adeseori ilegal și în dauna domeniului public) și chiar în zonele de protecție a, le altor
clădiri, cu stiluri arhitectonice, regimuri de înălțime și funcționalități incompatibile –
exemplul alăturării Palatului CEC și Financial Plaza pe Calea Victoriei este emblematic.
4. Stilul arhitectonic este, în general, de cel mai jalnic prost-gust. Nesimțiții comanditari,
proprietari, arhitecți și constructori nu știu sau nu le pasă că doar interiorul aparține
locatarilor, exteriorul aparține orașului, comunității privitorilor!
5. Până și palatele din “cartierele” baronilor, polițiștilor, procurorilor, vameșilor și cocalarilor
de la marginea orașelor sunt urâte și nefuncționale…