PROCESE ŞI CARACTERISTICI ALE M.A.I.

– PROIECT –

STUDENT: SZABO Călin-Ioan

GRUPĂ: 2444
AN: IV
SPECIALIZARE: Autovehicule rutiere
 Cuprins

1. Memoriu tehnic..........................................................................................................................3
1.1. Rolul şi destinaţia ambreiajelor..............................................................................................3
1.2. Cerinţe şi condiţii impuse. Regimul de funcţionare................................................................4
1.3. Clasificarea ambreiajelor........................................................................................................5
1.4. Construcţia ambreiajelor mecanice........................................................................................5

2. Bibliografie.................................................................................................................................8
1. Memoriu tehnic
2. Memoriu tehnic

Szabo Călin-Ioan Pag. 2 | 8

1. Memoriu tehnic

1.1. Rolul şi destinaţia ambreiajelor

Ambreiajul este primul ansamblu din transmisia automobilului care se plasează între
motor şi cutia de viteze.
La majoritatea automobilelor ambreiajul este fixat de volantul motorului, mărind
astfel momentul de inerţie al acestuia, şi constituie, în cazul ambreiajelor mecanice, un cuplaj
de fricţiune, prin care, cu ajutorul forţelor de frecare cuplul motorului se transmite la roţile
motoare, prin transmisia automobilului. În cazul ambreiajelor hidraulice el joacă chiar rolul
de volant.
Introducerea ambreiajului în construcţia automobilului se face în scopul compensării
principalelor dezavantaje ale motorului cu ardere internă, ca :
- incapacitatea de a porni sub sarcină;
- existenţa unei zone de funcţionare instabilă;
- obţinerea mersului în gol la o turaţie relativ mare;
- mersul neuniform.
Cerinţa principală impusă ambreiajelor este ca momentul pe care îl poate transmite
să fie reglabil, lucru care poate fi obţinut prin mai multe soluţii constructive, dintre care cea
mai simplă este soluţia cu discuri de fricţiune.
Ambreiajul automobilului serveşte la decuplarea temporară şi la cuplarea lină a
transmisiei cu motorul. Decuplarea este necesară la oprirea şi frânarea automobilului sau la
schimbarea vitezelor. Cuplarea lină este necesară la pornirea din loc şi după schimbarea
vitezelor.
Prin decuplarea motorului de transmisie roţile dinţate din cutia de viteze nu se mai
află sub sarcină şi cuplarea lor se poate face fără eforturi mari între dinţi. În caz contrar,
schimbarea vitezelor este aproape imposibilă, funcţionarea cutiei de viteze este însoţită de
zgomot puternic, uzura dinţilor este deosebit de mare şi se poate produce chiar ruperea lor.
Cuplarea lină a arborelui cutiei de viteze cu arborele cotit al motorului, care are
turaţia relativ mare, asigură creşterea treptată şi fără şocuri a sarcinii la dinţii roţilor dinţate şi
la piesele transmisiei, fapt care micşorează uzura şi elimină posibilitatea ruperii lor.

Szabo Călin-Ioan Pag. 3 | 8

 În cazul în care încărcările organelor transmisiei depăşesc momentul ambreiajului,
acesta va începe să patineze, limitând aceste încărcări. În felul acesta ambreiajul îndeplineşte
rolul unui organ de protecţie a transmisiei la suprasarcini. [1]

1.2. Cerinţe şi condiţii impuse. Regimul de funcţionare

Ţinând seama de fenomenele care apar în timpul funcţionării automobilului,

condiţiile principale care se impun la proiectarea unui ambreiaj sunt următoarele :
La decuplare: Ambreiajul trebuie să izoleze rapid şi complet motorul de transmisie,
pentru a face posibilă schimbarea vitezelor fără şocuri.
Decuplarea să necesite din partea conducătorului eforturi reduse, fără a avea însă o
cursă prea mare la pedală.
La cuplare: Ambreiajul trebuie să îmbine lin organele de acţionare cu cele antrenate,
pentru a evita pornirea bruscă din loc a automobilului, şocurile în mecanismele tranmisiei şi
suprasolicitările pieselor, care pot provoca ruperea lor.
În stare cuplată, ambreiajul trebuie să asigure o îmbinare perfectă între motor şi
transmisie, fără a avea patinare între discuri.
Să permită eliminarea căldurii care se produce în timpul procesului de cuplare la
patinarea ambreiajului.
Cuplarea ambreiajului trebuie să se facă progresiv pentru ca să nu apară acceleraţii
excesiv de mari la demararea automobilului, care au o influenţă asupra pasagerilor şi
încărcăturii.
Acceleraţia maximă admisibilă la demararea automobilului care nu provoacă
senzaţii neplăcute pasagerilor, nu tebuie să depăşească 3…4 m/s2.
În timpul patinării ambreiajului, care are loc în special în momentul pornirii din loc
şi în mai mică măsură la schimbarea treptelor în timpul mersului, lucrul mecanic de frecare se
transformă în căldură.
Pentru funcţionarea ambreiajului în condiţii normale, căldura care se degajă trebuie
să fie eliminată, în caz contrar temperatura garniturilor de frecare creşte, iar coeficientul de
frecare  va scădea. În felul acesta ambreiajul va patina şi în timpul mersului automobilului,
nu numai în timpul pornirii din loc sau la schimbarea treptelor. Datorită acestui fapt piesele

Szabo Călin-Ioan Pag. 4 | 8

componente ale ambreiajului se încălzesc peste limita admisibilă, iar garniturile de frecare se
degradează şi discul de presiune se poate deforma, iar în unele cazuri chiar fisura.
Ambreiajul trebuie să fie capabil să transmită momentul motor maxim chiar şi în
cazul în care garniturile de frecare sunt uzate şi arcurile de presiune îşi reduc forţa de apăsare.
Momentul de calcul al ambreiajului se adoptă mai mare decât momentul maxim al
motorului.
Durata de funcţionare a ambreiajului depinde de numărul de cuplări şi decuplări
deoarece garniturile de frecare se uzează mai ales la patinarea ambreiajului. S-a constatat că
la creştera temperaturii de la 20 la 100 0C, uzura garniturilor de frecare se măreşte de
aproximativ 2 ori. Pentru parcurgerea a 100 km ambreiajul se decuplează şi cuplează de
500…650 ori. [1]

1.3. Clasificarea ambreiajelor

Ambreiajele folosite in constructia de automobile se c1asifica dupa modul de

transmitere a momentului și dupa modul de actionare.
Din punctul de vedere al modului de transmitere a momentului, ambreiajele se impart
in ambreiaje simple și ambreiaje combinate. La rândul lor, ambreiajele simple se impart in
ambreiaje mecanice (de frictiune), hidraulice și electromagnetice. Cele mecanice pot avea
unul sau mai multe discuri de frictiune, pot fi cu arcuri dispuse periferic, cu arc central spiral
sau diafragma și centrifuge sau semicentrifuge. Ambreiajele hidraulice pot fi cu prag fix, cu
prag mobil sau cu camera de colectare, iar cele electromagnetice cu sau fara pulbere
feromagnetica. Ambreiajele combinate pot fi mecano-centrifuge, mecano-hidraulice sau
mecano-electromagnetice.
Din punctul de vedere al modului de actionare, ambreiajele de automobile se impart
in: ambreiaje neautomate, puse in functiune de forta musculara a conducatorului prin
actionarea mecanica sau hidraulica; ambreiaje automate, actionate hidraulic, pneumatic,
electric sau vacuumatic, in functie de pozitia pedalei acceleratorului, turatia și sarcina
motorului sau de pozitia pârghiei de schimbare a treptelor de viteza. Uneori, sistemul de
actionare a ambreiajelor neautomate este prevazut cu un servomecanism de tip mecanic,
hidraulic sau pneumatic, care reduce efortul depus de conducator.

1.4. Construcţia ambreiajelor mecanice

Ambreiajele mecanice întâlnite în construcţia de autoturisme sunt ambreiaje cu arcuri.

Schemele de organizare constructivă a acestor ambreiaje sunt prezentate în fig.1.1
Partea conducătoare, legată de arborele cotit 1 al motorului, cuprinde volantul 2, de
care se montează, prin şuruburile 3, carcasa 4 a mecanismului ambreiaj. Solidar în rotaţie cu
carcasa 4, având însă faţă de aceasta mobilitate relativă de translaţie, se găseşte discul de
presiune 5. Pentru realizarea forţei necesare menţinerii stării cuplate a ambreiajului, între

Szabo Călin-Ioan Pag. 5 | 8

carcasa 4 şi discul de presiune 5 sunt montate precomprimate, arcurile periferice 7 (fig. 1,a),
respective arcul central diafragmă 9 (fig. 1,b).
Arcurile periferice (poz. 7, fig.1,a), dispuse echidistant pe periferia discului de
presiune, sunt arcuri elicoidale din sârmă trasă cu caracteristică liniară. Stările de funcţionare
ale ambreiajului sunt determinate prin modificarea săgeţii elastice a arcurilor. Pentru aceasta,
ambreiajul este prevăzut cu pârghiile de decuplare 6.
La ambreiajul cu arc central diafragmă (fig. 1,b), rolul arcurilor de presiune şi al
pârghiilor de decuplare este îndeplinit de un disc subţire din oţel, (poz. 9), de formă
tronconică, având o serie de braţe elastice formate din tăieturi radiale. In mecanismul
ambreiaj prezentat, arcul se sprijină, prin cercul bazei mari pe discul de presiune 5 şi, prin
reazemul 8 din zona mediană, de carcasa 4. Situarea arcului în diferite poziţii în caracteristica
elastică, corespunzătoare stărilor de funcţionare, se obţine prin modificarea înălţimii
trunchiului de con la acţionarea cu o forţă deformatoare asupra cercului bazei mici.
Partea condusă este reprezentată prin ansamblul discului condus 10, montat prin
caneluri pe arborele 11, care, în majoritatea cazurilor, este arborele primar al cutiei de viteze.
Partea de comandă este reprezentată prin pârghia 13 şi prin manşonul de decuplare 12.
In stare normală, ambreiajul este cuplat. Starea “normal cuplată” este efectul arcurilor
de presiune 7 (fig.3.8.a), respectiv al arcului diafragma 9 (fig.1.b), care, montate
precomprimat între carcasa 4 şi discul de presiune 5, în tendinţa de destindere, vor realiza
strângerea discului condus între volant şi discul de presiune.

a) b)
Fig. 1.1. Schemele de organizare constructivă a ambreiajelor mecanice cu arcuri:
a-ambreiajul cu arcuri periferice; b - ambreiajul cu arc central diafragmă[2]

Szabo Călin-Ioan Pag. 6 | 8

 Forţele normale de apăsare dintre suprafeţele conduse şi suprafeţele conducătoare vor
determina apariţia forţelor de frecare, fiecare suprafaţă de frecare reprezentând o cale de
legătură dintre părţile condusă şi conducătoare. Forţele de frecare astfel generate, reduse în
raport cu axa de rotaţie, dau naştere momentului capabil al ambreiajului.
Decuplarea ambreiajului se obţine când în partea de comandă se dezvoltă o forţă de
decuplare Fd, sub acţiunea căreia manşonul de decuplare 12, deplasat axial spre stânga, va
roti pârghiile de decuplare 6, respectiv generatoarele arcului diafragmă 9, în sens orar.
Simultan cu preluarea de către pârghiile de decuplare a forţelor elastice ale arcurilor, prin
comprimarea suplimentară a arcurilor, discul de presiune 5 este deplasat axial spre stânga,
până când se desface contactul cu frecare dintre părţile conducătoare şi condusă. Se obţine
starea de debreiere (decuparea motorului de transmisie). Ambreierea după debreiere
(recuplarea motorului de transmisie) se obţine prin anularea forţei de decuplare Fd din partea
de acţionare, când, prin destinderea arcurilor în starea anterioară decuplării, se realizează
contactul cu frecare dintre partea conducătoare şi partea condusă.
Analizând comparativ construcţiile celor două tipuri de ambreiaje, la ambreiajele cu
arcuri periferice se constată următoarele:
 apăsarea discului de presiune pe suprafaţa de frecare se face neuniform;
 montarea arcurilor impune o serie de prevederi constructive legate de menţinerea lor
contra acţiunii forţei centrifuge la funcţionarea motorului şi de evitarea acţiunii directe a
fluxului de căldură rezultat în fazele de patinare ale ambreiajului;
 pârghiile de decuplare impun operaţii laborioase de reglare pentru dispunerea capetelor
din zona centrală într-un plan paralel cu planul manşonului de decuplare;
 gabarit axial mărit determinat de caracteristicile constructive ale arcurilor;
 fiabilitate redusă datorită existenţei unui număr mare de piese şi cuple mobile cu frecare
ce intră în compunerea mecanismului ambreiaj.[2]

ambreiaj logan 1.4

Szabo Călin-Ioan Pag. 7 | 8

2. Bibliografie

1.
Frăţilă Gh., ş.a., Calculul şi construcţia automobilelor, Editura didactică şi pedagogică

Bucureşti.

2.
Tabacu I., Transmisii mecanice pentru autoturisme, Editura Tehnică București

Szabo Călin-Ioan Pag. 8 | 8