Schimbul şi mecanismul schimbului

Schimbul şi mecanismul schimbului

Completaţi spaţiile libere
1) Schimbul reprezintă ansamblul relaţiilor economice prin care se duce mai departe acest proces
şi se asigură trecerea bunurilor, prin mijloace şi pe principii economice, de la producător la
consumator.

2) Costul de tranzacţie cuprinde toate cheltuielile directe şi indirecte, explicite şi implicite pe care
le face cumpărătorul în procesul de achiziţie pentru acest bun.

3) Utilitatea în sens general, este capacitatea reală sau presupusă a unui bun de a satisface o nevoie
socială. Utilitatea este dată de proprietăţile naturale, fizice şi chimice ale bunului respectiv,
precum şi de aprecierea pe care i-o acordă cel care îl consumă.

4) Echilibrul consumatorului este acea variantă de cheltuire a veniturilor, spre combinaţii de

consum care asigură maximum de satisfacţie în raport cu oricare altă variantă.

Alegeţi răspunsul corect

1) Baza generală a schimbului – demonstra Adam Smith în “Avuţia naţiunilor” – o constituie:

a) proprietatea particulară;
b) specializarea în producţie şi diviziunea muncii;
c) interesul fiecărui agent economic de a obţine profit maxim;
d) neintervenţia statului în relaţiile dintre agenţii economici;
e) libertatea agenţilor economici.

2) Dacă piaţa concurenţială funcţionează liber, pe termen lung se produce următoarea egalitate:
a) preţurile de pe pieţele concurenţiale egalează veniturile marginale;
b) preţurile egalează costurile de producţie (de oportunitate);
c) costurile medii egalează costurile marginale;
d) veniturile totale vor tinde să egaleze costurile totale;
e) costul marginal va fi egal cu venitul marginal.

3) Avantajul economic absolut reprezintă:

a) sporul de producţie realizat de oricare agent economic în raport cu ceilalţi
concurenţi;
b) poziţia de leader obţinută pe o piaţă concurentă la un anumit moment;
c) sporul de producţie obţinut de un producător atunci când costul de oportunitate este
mai mic decât al concurentului său;
d) sporul de producţie realizat de un agent economic în raport cu altul utilizând acelaşi
volum de resurse pentru obţinerea aceluiaşi tip de produs;
e) sporul de profit obţinut de anumiţi agenţi economici în raport cu alţii pe acelaşi
segment de piaţă.

4) Costul de tranzacţie este suportat:

1
Schimbul şi mecanismul schimbului

a) de producători;
b) de consumatori;
c) atât de producători cât şi de consumatori;
d) de orice agent economic aflat într-o ţară ce parcurge un proces de tranziţie;
e) de orice agent economic care are un cost de oportunitate.

5) În general, prin marfă se înţelege:

a) orice bun care se produce şi necesită un consum de factori de producţie;
b) un bun economic;
c) un bun destinat schimbului;
d) un produs rezultat printr-un proces de muncă anterior;
e) un bun care prin proprietăţile sale satisface o trebuinţă şi este destinat schimbului de
piaţă trecând de la producător la consumator prin vânzare-cumpărare.

6) Valoarea unui bun – marfă este dată:

a) de proprietatea acestuia de a satisface o trebuinţă sau de a fi util omului;
b) de cheltuielile făcute pentru producerea bunului respectiv;
c) de capacitatea bunului de a trece de la producător la consumator prin intermediul
unui proces de vânzare-cumpărare;
d) de consumul de factori de producţie necesari cât şi de timpul alocat producerii
bunului;
e) atât de utilitatea bunului cât şi de capacitatea acestuia de a fi schimbat prin vânzare-
cumpărare.

7) Utilitatea sub aspect tehnic reprezintă capacitatea unui bun de a :

a) se vinde uşor;
b) satisface o nevoie de ordin tehnic;
c) satisface o nevoie pentru produse de lux;
d) satisface o nevoie socială;
e) avea un preţ cât mai ridicat.

8) Utilitatea economică a unui bun este conferită de:

a) proprietăţile tehnice, economice şi funcţionale garantate de autoritatea mărcii fabricii
care l-a produs;
b) raportarea la o nevoie reală sau presupusă a celui care a produs bunul respectiv;
c) raportarea la o nevoie reală sau presupusă a proprietarului bunului;
d) satisfacţia pe care o resimte un consumator prin folosirea unei cantităţi determinate
dintr-un bun;
e) preţuirea acordată bunului în cauză de concluziile diferiţilor specialişti.

9) Când utilitatea marginală este pozitivă, atunci utilitatea totală se manifestă astfel:
a) creşte cu o rată descrescătoare;
b) creşte cu o rată crescătoare;
c) scade cu o rată descrescătoare;
d) scade cu o rata crescătoare;
e) devine negativă.

10) Utilitatea marginală reprezintă o funcţie:

a) crescătoare în raport cu cantitatea consumată;
2
Schimbul şi mecanismul schimbului

b) descrescătoare în raport cu cantitatea consumată;

c) constantă în raport cu consumul;
d) negativă;
e) între utilitatea marginală şi consum nu există nici o legătură de determinare.

11) Echilibrul consumatorului este atins în situaţia:

a) cantitatea cerută este egală cu cantitatea oferită;
b) cantitatea cumpărată se încadrează în limitele bugetului disponibil;
c) raportul utilităţilor marginale este egal cu raportul preţurilor a două produse A şi B;
d) de cheltuire a veniturilor spre combinaţia ce asigură maximum de utilitate;
e) consumatorul nu poate atinge situaţia de echilibru.

Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă

1) Dezavantajele trocului ar fi în principal următoarele:
a) utilizarea lui tot mai frecventă între ţările puternic industrializate care pot exclude
moneda din relaţiile de schimb;
b) dificultăţile de coincidenţă a necesităţilor;
c) indivizibilitatea articolelor mari ce fac obiectul schimbului;
d) dificultatea de a stabili valori egale;
e) preferinţa oamenilor de a utiliza moneda.
A = a + b + c; B = b + c + d; C = a + c + d; D = a + b + e; E = a + e.

2) Utilitatea poate fi folosită alături de următorii termeni:

a) nevoie;
b) valoare de întrebuinţare;
c) ofelimitate;
d) dezirabilitate;
e) inutilitate;
f) valoare de schimb.
A = a + b + e; B = b + d + e; C = b + c + f; D = a + b + f; E = b + c + d.

3) În gândirea neoclasică, utilitatea intrinsecă a unui bun poate fi considerată utilitate

economică, când sunt îndeplinite trei condiţii:
a) însuşirile bunului corespund unei trebuinţe a cumpărătorului indiferent că aceasta
este reală sau nu;
b) cumpărătorul ţine cont în alegerea sa de cantităţile cerute pe piaţă din produsul dorit,
dar şi de preţul la care produsul se vinde;
c) cumpărătorul este conştient de faptul că bunul, prin proprietăţile sale, îi satisface o
trebuinţă;
d) cumpărătorul apreciază că bunul cumpărat, deşi nu îi aduce nici un folos, în viitor va
putea deveni util;
e) cumpărătorul are cunoştinţele necesare pentru a folosi bunul.
A = a + b + c; B = b + c + d; C = c + d + e; D = a + c + e; E = b + d + e.

4) Relaţia dintre utilitatea totală şi utilitatea marginală are următoarele caracteristici:

a) pe măsură ce creşte utilitatea totală, scade utilitatea marginală;
b) utilitatea marginală creşte în cote descrescătoare în timp ce utilitatea totală scade;
c) creşterea utilităţii marginale este influenţată de creşterea utilităţii primelor bunuri
consumate;

3
Schimbul şi mecanismul schimbului

d) descreşterea utilităţii marginale este precedată, în general, de creşterea utilităţii

primelor bunuri consumate;
e) cu cât volumul bunurilor de acelaşi fel pe care le consumă un individ este mai mare,
cu atât mai mică este satisfacţia dată de consumul unei unităţi suplimentare din acele
bunuri.
A = a + c + d; B = a + d + e; C = b + c + d; D = b + d + e; E = a + c + e.

Care din următoarele propoziţii sunt adevărate / false ?

1) a) Orice economie de piaţă este şi o economie de schimb. A

b) Orice economie de schimb este şi o economie de piaţă. F

2) a) Cumpărătorii vor urmări totdeauna achiziţionarea bunurilor care îi fac trebuinţă la un preţ cât
mai mic posibil. A
b) Întreprinzătorii studiază piaţa produselor şi creează mărfurile dorite de oameni pentru a-şi
spori veniturile. A

3) a) Avantajul absolut constă în surplusul producţiei pe care un agent economic îl obţine atunci
când costul de oportunitate este mai mic decât al concurenţilor săi. F
b) Avantajul relativ înseamnă sporul de producţie pe care îl obţine un producător în raport cu
altul, utilizând acelaşi volum de resurse pentru obţinerea aceluiaşi tip de produs. F

4) a) Suplimentarea consumului dintr-un bun determină creşterea utilităţii. F

b) Suplimentarea consumului dintr-un bun determină diminuarea utilităţii. A

5) a) Dreapta bugetului pune în evidenţă două elemente: venitul de care dispune cumpărătorul şi
preţul de vânzare al bunurilor. A
b) Dreapta bugetului pune în evidenţă următoarele elemente: utilitatea resimţită de consumator şi
rata marginală de substituţie a bunurilor. F