UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANTA

FACUKTATEA DE STIINTE ECONOMICE

LUCRARE DE LICENTA
Evaziunea fiscală reprezintă un fenomen extrem de răspândit în zilele noastre, unul discutat din ce în
ce mai des, ce prezintă, pe termen lung, manifestări grave asupra economiei unei țări. Evaziunea
fiscală reprezintă sustragerea contribuabilului de la plata impozitelor și taxelor, lucru ce conduce la
diminuarea veniturilor statului. Pentru a putea prezenta evaziunea fiscală însă, trebuie explicat mai
întâi punctul de plecare al acesteia, ceea ce determină acest fanomen: fiscalitatea și, mai precis,
presiunea fiscală. În termeni teoretici, fiscalitatea reprezintă ansamblul legilor, reglementărilor și
modalităților de impozitare. Pentru agenții economici însă, reprezintă de multe ori o povară, iar
mijlocul la care apelează pentru a se sustrage de la aceasta este, în majoritatea cazurilor, evaziunea
fiscală. Modul prin care un agent economic reușește să facă acest lucru este si cel care delimiteză
cele două forme de evaziune fiscală: evitarea fiscală (tax avoidance) sau evaziunea fiscală licită
(legală) și evaziunea fiscală (tax evasion) sau evaziunea fiscală ilicită (frauda fiscală). Cu toate ca,
ambele reprezintă componente ale evaziunii fiscale, evaziunea pedepsită prin lege, cea frauduloasă
este evaziunea fiscală ilicită; evitarea fiscală fiind doar un mod de eploatare a unor ”portițe” ale legii.
Teoretic delimitarea celor două pare una simplă, în practică există o linie subțire între cele două, o
zonă așa-numită ”avoision”(avoidance + evasion), ce înseamnă capacitatea unui individ de a-și
gestiona afacerea în sensul minimizării taxelor, însă într-un mod neclar, un mod prin care este greu
să faci distincția între evaziune fiscală și evitare fiscală. Legal, evaziunea fiscală este definită in Legea
84/1994 ca fiind: ”sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor,
taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de
stat și fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice și persoanele juridice române sau
străine, denumite în continuare contribuabili...”.
CUPRINS
1. EVAZIUNEA FISCALA
1.1.DEFINIREA EVAZIUNE FISCALA. EVOLUTIA TERMENULUI
În plan teoretic, problematica evaziunii fiscale se prezintă într-o manieră
destul de simplă. Potrivit literaturii de specialitate, cuvântul evaziune provine de la
latinescul evasio, -onis şi din cuvântul de origine franceză évasion, acestea
insemnand evadare sau sustragere.
În limba română, folosim cuvantul evaziune cu precădere în sintagma
evaziune fiscala. Astfel, prin evaziune fiscală reprezinta sustragerea de la obligaţiile
fiscale .
În legislaţia românească, evaziunea fiscală se consideră a fi „sustragerea prin orice
mijloace de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat,
bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale de către
persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine, denumite [...]
contribuabili”8 .
1.2.CONCEPTE FORME ALE EVAZIUNII FISCALE
Evaziunea fiscală este o realitate complex ce poate fi intalnita in următoarele două
concepte derivate, cel de evaziunea fiscală legală, adica la adapostul legii şi evaziunea
fiscală frauduloasă sau ilicita.

Este evident ca nu poate exista o frauda permisa si o frauda interzisa, dupa cum este si de
inteles ca subiectul impunerii ori respecta ori nu respecta legea, ori plateste ori nu plateste
impozitul.

Insa intre illegal si legal nu exista o ruptura, ci o continuitate, iar abaterile successive
coduc contribuabilul de la legal la illegal.

Amploarea fenomenului de evaziune fiscala a crescut in ultimii ani din ce in ce mai mult, atat
pe plan intern cat si pe plan international.

Pe plan intern, evaziunea fiscala alaturi de coruptie este , din pacate, fenomenul social si
economic cel mai vehiculat in perioada actuala.

Evaziunea fiscala este un fenomen atat de real si des intalnit, incat pare sa ajunga ceva
considerat “normal”, prezenta sa fiind cotidiana si in toate sferele aducatoare de venit.
 Consider ca orice evaziune fiscală este o faptă ilegală. Astfel, denumirea de evaziune
fiscală legală este improrie, sugerată, probabil, de perioada în care justiţia s-a dovedit a fi
deosebit de clementă cu mafia evazioniştilor. Sustragerea de la plată se înfăptuieşte, în cea
mai mare măsură, prin încălcarea legii, prin fraudarea acesteia, deci, avem de-a face cu o
evaziune… frauduloasă care nu poate fi decât ilicită.

1.3.CAUZELE EVAZIUNII FISCALE

2. CAI SI MIJLOACE DE REALIZARE A EVAZIUNII FISCALE IN

ROMANIA SI TARILE ARABE
2.1.CONTRABANDA CU ANUMITE MARFURI
Mărfurile sunt făcute să circule, iar o data cu aparitia frontierelor ele sunt
trecute şi peste acestea, cu şi fără respectarea reglementărilor juridice în vigoare.
Avem de a face cu contrabanda in cazul trecerii peste frontieră a unor mărfuri
a căror intrare sau ieşire din tara este oprită de lege sau atunci cand se face pe ascuns,
ocolind operaţiunile de control şi/sau vămuire a lor. Contrabanda a vizat şi vizează o
gamă foarte largă şi extrem de dinamică de mărfuri.
IMEDIAT DUPA 11 IAN,,.RAZBOIUL DIN STATELE ARABE…A INCEPUT SI
AFACERILE CU ARME DE CONTRABANDA, IN JURUL CARORA AU
IZBUCNIT CATEVA SCANDALURI.
PRIMA AFACERE DE ACEST GEN…..EXEMPLU..
După trecerea în opoziţie a celor aflaţi la putere până în anul 1996, a fost declanşat
scandalul Ţigareta II, în jurul acelora care au săpat groapa în Ţigareta I,
confirmându-se încă o dată faptul că bandele de contrabandişti au avut şi, prin
extrapolare, au legături puternice cu principalele instituţii şi principalii demnitari ai
statului.TREBUIE MOD CU EXEMPLE DIN TARILE CU RAZBOI
DE ADAUGAT UN ALTE EXEMPLU
2.2.PRODUCEREA SI/SAU COMERCIALIZAREA DE MARFURI FARA
FORME LEGALE
Într-o economie de piaţă concurenţială, principala dificultate este de a vinde, nu de a
cumpăra; cu o condiţie, însă, aceea de a avea resurse din care să produci bunuri necesare.
Altfel, nu-ţi rămâne decât să cumperi câteva bunuri, noi sau vechi, de ici şi să le vinzi
dincolo, unor oameni cu venituri aproape nesemnificative. Chiar şi în asemenea condiţii,
omul de afaceri reuşeşte să smulgă un câştig mai mare în măsura în care produce şi/sau
comercializează mărfuri fără documente legale, care să stea la baza impunerii lui de către
stat. Din valoarea adăugată (egală, ca regulă, cu diferenţa dintre preţurile de vânzare şi
costurile externe încorporate în aceste preţuri) în fiecare stadiu de producţie şi/sau
comercializare a unei mărfi, statul ia câteva zeci de procente: 19% TVA; vreo 23% impozit pe
salarii; 14% şi 3% din şi pentru salarii la fondul de sănătate, respectiv, la fondul de şomaj;
cam 33% contribuţii asupra salariilor la asigurările sociale; şi, dacă mai rămâne ceva ca
profit, atunci încă 25% din profitul brut şi 10% din profitul net însuşit ca dividende. Cu cât
presiunea fiscală asupra unei mărfi este mai mare, cu atât tentaţia de evaziune fiscală este
mai mare, lucru recunoscut şi de către mai marii finanţelor publice33.
Printre mărfurile care conţin atâtea atuuri şi atâta risc se numără produsele petroliere,
tutunul, alcoolul şi derivatele lui. În privinţa alcool-ului, o singură cisternă pierdută pe drum
se concretiza, la un moment dat, într-o gaură de 811 milioane lei la bugetul de stat, din care
acciza reprezenta echivalentul a cca 15.000€, sumă suficientă pentru a plăti salariul pe vreo
10 ani a unuia dintre urmăritorii tăi coruptibili pentru alte 99 de cisterne produse şi
valorificate pe ascuns. Miza unui câştig mare a făcut ca piaţa neagră în domeniu să ajungă la
vreo 65%, iar potrivit unui preşedinte al Organizaţiei Patronale a Industriei Alcoolului şi
Băuturilor Alcoolice – Garant, Romulus Dascălu „mulţi bani din alcool” au ajuns „să
finanţeze inclusiv campania electorală” din 2004 „la mai toate partidele”35.DE MODIFICAT
CU EXEMPLE ACTUALE DIN TARA SI DIN TARILE ARABE.
Deşi pentru ţara noastră nu constituie un pericol imediat, există factori obiectivi care
demonstrează că traficul cu armament şi produse strategice poate reprezenta în viitor
componenta cu cel mai mare grad de risc pentru securitatea şi stabilitatea regiunii, alături
de fenomenul terorist. Aceasta, întrucât intensificarea contrabandei cu armament
convenţional şi de distrugere în masă este stimulată de schimbările politice şi sociale din
ţările riverane şi, îndeosebi, de instabilitatea cunoscută de anumite regiuni, precum
Transnistria şi Kosovo. Pe de altă parte, creşterea rolului grupărilor de tip mafiot în spaţiul
ex-sovietic poate juca la rândul său un rol important în acest sens. Referitor la România este
 de menţionat că unităţile economice autohtone care deţin astfel de tehnologii şi produse
continuă să suscite interes pentru persoane fizice şi juridice din state din Asia, Orientul
Mijlociu, Africa Centrală şi de Nord, care derulează programe clandestine sau vizează
achiziţii în domeniu. 45 În raport cu România, statele proliferante au manifestat interes, în
principal, pentru: - obţinerea/achiziţia de expertiză din ţara noastră, prin pregătirea în
România a unor specialişti proprii, iniţierea unor cooperări ştiinţifice cu entităţi autohtone
sau încercări de racolare a unor specialişti români; - structurarea pe teritoriul naţional a
unor reţele specializate în achiziţii şi transferuri ilegale de produse cu dublă utilizare din
categoria echipamentelor, a utilajelor, maşinilor unelte şi elementelor de automatizare, cu
implicarea unor firme româneşti producătoare, comerciale şi de cercetare. Riscuri
potenţiale derivă şi din faptul că teritoriul naţional este vizat ca spaţiu de tranzit pentru
exporturi de armament către spaţii supuse embargoului, prin tranzacţii aparent legale către
state ce nu se află pe listele organismelor internaţionale de control, cu utilizarea de
certificate de utilizator final false. Ca particularitate, reţine atenţia faptul că rolul de
furnizori de produse şi tehnologii aflate sub incidenţa controlului internaţional a fost
preluat de firme private – producătoare sau intermediare – care beneficiază de conexiuni
subterane în mediul factorilor decizionali. Pe acest fond şi în perspectiva obţinerii unor
profituri financiare considerabile, unele organizaţii criminale şi-au multiplicat acţiunile de
procurare şi comercializare de armament convenţional, dar şi de tehnologii, componente şi
materiale necesare fabricării armelor de distrugere în masă.

3. COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE ATAT LA NIVELUL ROMANIEI

CAT SI LA NIVELUL TARILOR ARABE
3.1.CONSEMNAREA SI IREGISTRAREA OPERATIUNILOR
ECONOMICE

În toate statele lumii există fenomenul economiei subterane, raportat la PIB.

Economia subterană este unul din fenomenele ce influențează dezvoltarea unei țări, cu
efect nociv și asupra dezvoltării economico-sociale a respectivei țări.

Specialiștii susțin că apariţia economiei subterane coincide cu apariţia statului şi

impunerea de norme şi legi, iar dezvoltarea fenomenului este asociat cu etapele istorice ale
dezvoltării statului. De-a lungul timpului comerțul cu pietre prețioase și țesături,
braconajul, apoi comerțul complementar la care se adaugă traficul de frontieră cu bunuri
ce în sistemul socialist lipseau de pe piață, cel de carne vie, armamente, dar și de droguri,
 tutun și alcool, au contribuit la dezvoltara acestui fenomen al economiei subterane, care și
în prezent este într-o continuă dezvoltare, fiind o adevarată problemă a majorității statelor.

3.2.CONTROLUL FISCAL
3.3.CAZIERUL FISCAL
3.4.EXECUTAREA SILITA A CREANTELOR BUGETARE
3.5.PRIVAREA DE BUNURI ALE EVAZIUNII FISCALE

BIBL

http://ince.ro/Publicatii/Publicatii_online/Alina%20Mihaela%20Bizna%20-%20Dimensiuni,
%20caracteristici%20%C8%99i%20forme%20principale%20de%20manifestare%20ale%20economiei
%20informale%20%C3%AEn%20Rom%C3%A2nia.pdf
Concluzii

Evaziunea fiscală și corupția continuă să fie fenomene pronunțate în societatea românească,

determinand economia subterană să capete o amploare din ce în ce mai mare. Comportamenul
evazionist continuă să evolueze și să se dezvolte, făcând combaterea lui o slujbă grea pentru
autoritățile responsabile. Mai mult, hazardul moral promovează cultura evazionistă. Considerăm, că
un pas important in combaterea acestor fenomene extrem de nocive pentru societatea româneasca
este transparența gestionării lor prin publicarea periodică a datelor ce le cuprind, într-un mod
organizat, eficient și cu regularitate. Mai mult, pentru a înfrâna dezvoltarea culturii evazioniste,
sancționarea lor ar trebui realizata drastic și într-un mod public. Astfel, monitorizarea și combaterea
acestor fenomene ar trebui sa reprezinte o prioritate în societatea noastră care este din ce în ce mai
afectată, atât in plan economic, cât și în plan moral.