Tema 1.

Unităţile economice – veriga de bază a economiei naţionale

1. Explicați de ce întrebările Ce? Cum? Pentru cine de produs? sunt considerate probleme
economice fundamentale. Care sunt factorii ce influențează modul de luare a deciziilor de
către unitatea economică.
a) Ce trebuie produs? Este considerată premisa economică fundamentală în condiţiile resurselor
limitate (rare), care impune alegerea. Costul alegerii unui bun sau serviciu, în defavoarea altora,
reprezintă costul de oportunitate, care reflectă sacrificarea celorlalte alternative în favoarea
producerii sau consumului bunului sau serviciului ales.
b) Cum trebuie produs? Răspunsul la această întrebare presupune a stabili: cine produce, unde
se produce, şi când se va produce, cu ce resurse economice şi cu ce costuri de producţie.
c) Cine este destinatarul produsului? Este un alt obiectiv ce trebuie stabilit, chiar înainte de
execuţia produsului. Aceasta presupune: determinarea cantităţilor ce trebuie produse în prezent şi
în viitor; stabilirea mijloacelor de distribuţie a bunurilor şi a pieţelor de comercializare etc.
Factorii care influenţează decizia
Există două „probleme ale deciziei”, fiind prezente practic în toate organizaţiile şi în toate
situaţiile supuse soluţionării. Este vorba despre problema cunoştinţelor (informaţiilor) necesare şi
despre problema consensului. Sub primul aspect, dificultatea fundamentală provine din
nesiguranţă. Nici un lider nu poate afirma că deţine toate informaţiile necesare luării unei
hotărîri. Cunoştinţele sunt incomplete şi nesigure.
În această situaţie, cel care hotărăşte trebuie să afle simultan răspunsul la două întrebări:
 prin ce metode se poate decide în condiţii de nesiguranţă?
 cum să se facă faţă consecinţelor negative ale nesiguranţei?
În strînsă legătură cu problema cunoştinţelor necesare deciziei (a deciziei în condiţii de
certitudine/incertitudine) este problema consensului. Grupurile din orice organizaţie par a fi
caracterizate, în starea lor iniţială şi în raport cu o decizie dată, mai ales prin dezacord. Obţinerea
acordului se poate face fie pe calea deciziei democratice, fie prin acceptarea delegării autorităţii
către o persoană anume.
2. Conform modelului circuitului economic general, unitatea economică este legată de ceilalți
subiecți economici prin intermediul fluxurilor materiale şi monetare. Axându-vă pe modelul
dat, explicaţi în ce măsură deciziile comportamentale luate de către celelalte sectoare ale
economiei (a gospodăriilor casnice, a administrației publice, a băncilor) va afecta capacitatea
unităţii economice de aşi atinge obiectivul de maximizare a profitului.
Circuitul porneste de la gospodariile care furnizeaza intreprinderilor factorii de productie: pamant,
materii prime si materiale, combustibil si energie, munca si cunostintele pe care le poseda
lucratorii. Gospodariile primesc venituri monetare (salarii, dobanzi, chirii, rente, profituri), adica
remuneratii pentru factorii de productie furnizati. Aceste venituri sunt cheltuite de catre gospodarii
pentru bunurile si serviciile necesare consumului. Cheltuielile gospodariilor alimenteaza trezoreria
intreprinderilor. Gospodariile vând o parte din resurse statului la fel cum si le vând si firmelor.
Statul încaseaza bani (în principal, taxe si impozite) atât de la firme, cât si de la gospodarii si,
totodata, plateste acestora gospodariilor prin transferuri sociale (pensii, indemnizatii, burse,
ajutoare) iar firmelor sub forma de subventii. In relatiile statului cu intreprinderile se disting, in
primul rand, doua fluxuri reale majore. Administratiile publice furnizeaza intreprinderilor servicii
gratuite (sau aproape gratuite) - drumuri, servicii administrative, servicii sanitare, de invatamant
etc. La randul lor, intreprinderile furnizeaza pentru administratiile publice echipamente (mobilier,
telefon, instalatii,cladiri si diverse materiale.)
Rolul strainatatii in circuitul economic
Economiile moderne sunt economii deschise si practica un intens schimb cu alte economii
nationale. Principalele fluxuri reale in schimburile cu strainatatea sunt:
·  exporturile: flux de bunuri si servicii, produse de intreprinderile nationale, destinate strainatatii;
·  importul: flux de bunuri si servicii produse in strainatate si destinate agentilor nationali -
intreprinderi, administratii, gospodarii. Intreprinderile sunt importatoare de materii prime,
purtatori de energie, bunuri de echipament. La randul lor, gospodariile, atunci cand utilizeaza un
bun de consum creat de o intreprindere cu sediul in exterior, acesta in prealabil este importat.
3. Explicați conexiunea dintre calitate, capacitatea de producție, diversificarea piețelor și profitul
întreprinderilor. Aduceți exemple din economia reală.

4. Explicați care este sensul termenilor: competitivitate, rentabilitate, lichiditate, solvabilitate.

Explicați de ce acestea sunt considerate principii fundamentale de funcționare a unității
economice.
Competitivitate este capacitatea unei firme sa produca bunuri sau servicii de o calitate superioara
sau la un pret mai redus decit competitorii sai interni sau externi.

Rentabilitatea este capacitatea unei firme de a obtine din activitatea pe care o desfasoara un profit.

Solvabilitatea este capacitatea debitorului de a efectua plata datoriilor la scandenta.

Lichiditate este definită ca posibilitatea de a transforma în bani un plasament financiar, într-un

timp cât mai scurt, fără ca acest demers să conducă la scăderea valorii sale..

În lipsa lor unitatea economică nu va putea să-și îndeplinească obiectivele de natură economică și
nu se va putea vorbi despre eficiența ei.

5. Analizaţi schema logică de mai jos şi realizaţi următoarele sarcini:

a. Explicați esența următoarelor categorii economice: impozite; subvenţii; resurse
economice; remunerarea resurselor economice; încasări; bunuri şi servicii; credit;
 dobândă; dividende; atragerea de capital prin emisiunea de acţiuni; rambursarea
creditului, piaţa de desfacere; piaţa de aprovizionare; piaţa financiară.
b. În spaţiile libere din imagine (poziţiile 1-14) amplasaţi categoriile enumerate în sarcina a,
astfel încât să evidenţiaţi tipurile de fluxuri ce leagă unitatea economică de celelalte
sectoare ale economiei.

Statul

8._____________

9._____________
1. Piaţa _____________________ Unitatea economică 2. Piaţa _____________________

Aprovizionare, procesare,
comercializare

4._____________ 5._____________
Forţă de muncă, materii prime,
resurse energetice, utilaje, etc.

Planificare, decizie, organizare

Bunuri şi servicii
7._____________ 6._____________
Finanţare
 
10._____________

14____________
11, 12_______

13_________

3. Piaţa _____________________
Disponibilităţi monetare

Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni
determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a
acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Subvenţii - plata, finantare, de regula nerambursabila de la stat sau persoane private, acordata
unor firme, grupuri industriale private, de stat, mixte sau unor persoane fizice pentru a acoperi
diferenta intre costul producatorului si pretul de vanzare, in principiu, cand pretul este mai mic decat
costul marginal, precum si pentru realizarea unor actiuni si obiective anume.
Resurse economice – totalitatea elementelor materiale si umane, reale si monetare, ce pot fi
atrase si utilizate in productia de noi bunuri economice, in scopul satisfacerii veniturilor sociale.
Remunerarea resurselor economice – recompensa sau cistig evaluat in bani, platit resurselor
umane de catre angajator pentru munca prestata sau care urmeaza sa o presteze.
Încasări – mijloace banesti inacasate in numerar pe o perioada definita de timp (fluxul net al
lichiditatilor disponibile la firsitul perioadei de gestiune).
Bunuri şi servicii sunt orice obiect fizic (natural sau făcut de către om) sau serviciu care prin
consum, face ca utilitatea să crească și ca urmare poate fi vândut pe piață la un anumit preț.
Credit - relație (economică) bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică
(creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, și o altă
persoană fizică sau juridică (debitor), care primește împrumutul sau cumpără pe datorie.
Dobândă - sumă de bani care se plătește (de obicei în procente) pentru un împrumut bănesc.
Dividende - parte din profitul unei societăți pe acțiuni care revine fiecărui acționar la sfârșitul
fiecărui exercițiu financiar, în raport cu acțiunile pe care le posedă.
Atragerea de capital prin emisiunea de acţiuni presupune vinzarea acestora pe piata si incaserea
contravalorii lor de catre societatea emitenta.
Rambursarea creditului - operatiune de stingere treptata a obligatiilor ce revin imprumutatului
prin restituirea creditelor primite de la banca.
Piaţa de desfacere a întreprinderii este reprezentată de toţi clienţii potenţiali, care au aceeaşi
nevoie sau dorinţă şi care sunt dispuşi şi au capacitatea de a se angaja într-o relaţie de schimb pentru
satisfacerea acelei nevoi sau dorinţe.
Piaţa de aprovizionare reprezentată toti furnizorii unitatii economice, care pun la dispozitia
unitatii economice resursele necesare desfasurarii activitatii economice.
Piaţa financiară - ansamblul contractelor de termen, terminate intr-un cadru juridic definit intre
procesori si utilizatorii de fonduri.