Pedagogia învățământului primar și preșcolar

CURS 7

MEDIUL EDUCAȚIONAL AL GRĂDINIȚEI

VII.1.Teorii și practici referitoare la spațiul educațional în educația timpurie

Toate tipurile de experiențe trăite de copii la vârsta timpurie, în context formal,
nonformal și informal, pun bazele dezvoltării lor ulterioare, formând capacităţile şi achiziţiile
intelectuale, sociale, fizice și culturale specifice care le vor conferi identitate şi demnitate
proprie. Cunoscând acest fapt, deducem că pentru a se dezvolta armonios orice copil are nevoie
de un mediu educațional adecvat în care să se poată dezvolta în funcție de nivelul de vârstă și de
particularitățile sale. Spațiul educațional trebuie amenajat cu mare grijă, atenție și dăruire astfel
încât să răspundă pe cât posibil tuturor cerințelor, nevoilor și capacităților de învățare specifice
vârstei copilului. Dimensiunile ergonomică, socială și inovatoare ale managementului grupei,
împreună cu influențele curriculare generează mesaje implicite și explicite care transformă
mediul și actul educațional. Mediul educațional specific educației timpurii este unul dinamic, în
continuă transformare și recontextualizare, generată de către profesori, copii și curriculum.
Specialiștii designeri din cartea „Al treilea profesor” converg spre o poziție similară,
susținând că designul clasei reprezintă un factor cu impact substanțial asupra procesului de
predare-învățare-evaluare care se desfășoară în acel spațiu. Dacă unele elemente de design al
clasei pot fi delimitate și predate cadrelor didactice, elementul estetic este unul mai puțin
accesibil, ca punct de intrare, în special în ceea ce privește modul în care sala de grupă/clasă și
curriculumul sunt interrelaționate mai ales în educația timpurie. Dincolo de a privi ca simple
instrumente disparate, estetica în combinație cu designul clasei și curriculumul generează mesaje
implicite și explicite care informează și contribuie la procesul de predare-învățare-evaluare.
În sens etimologic, spaţiul reprezintă forma obiectivă și universală a existenței materiei,
inseparabilă de materie, care are aspectul unui întreg neîntrerupt și exprimă ordinea coexistenței
obiectelor lumii reale, poziția, distanța, mărimea, forma, întinderea lor; întinderea, locul,
suprafața și limitele între care se desfășoară o acțiune. În general, putem defini spaţiul
educaţional ca fiind ansamblul constituit din sala/ sălile în care se desfăşoară în mod deliberat
activităţi didactice cu scopul de a observa și experimenta procese și fenomene, în vederea

1
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

transmiterii şi formării cunoştinţelor, deprinderilor, comportamentelor şi valorilor şi totalitatea

inventarului bunurilor materiale din cadrul încăperii/ încăperilor.
Se cuvine a face distincție între cele două concepte: mediul educațional și spațiul
educațional. M. Ştefan (2006) definește mediul educațional ca fiind ansamblul influenţelor
sociale, care sunt exercitate asupra instituţiilor de educaţie şi asupra dezvoltării fiecărui membru
al societăţii. În această relație, un factor decisiv îl are influența climatului socio-afectiv al
familiei în care copilul trăieşte direct situaţii de viaţă.
Admițând că spațiul educational reprezintă un concept care exprimă o apartenenţă, putem
extrage câteva exigențe/ caracteristici structurate pe următoarele dimensiuni specifice educației
timpurii dacă ne referim la:
a) prima componentă, și anume ansamblul propriu-zis – sala de grupă:
 igiena activităţii: un anumit volum şi un anumit spaţiu alocat pentru fiecare persoană;
pentru a stimula toate simţurile copilului: văzul, auzul, simţul tactil, mirosul, gustul - căi prin
care se păstrează permanentă legătura directă cu lumea, cu realitatea;
 ergonomică: dimensiunea sălii de grupă, dispunere, raportul dintre iluminatul natural
şi cel artificial, potenţialii stimuli perturbatori;
 funcţionalitate şi securitate: adecvarea spaţiului la activitatea de bază, respectarea
normelor de securitate şi protecţie a copiilor;
 estetică: crearea unui spaţiu fluent, accesibil, larg, luminos, curat.
b) cea de a doua componentă, amenajarea după principiile de design și estetică a
spațiului grupei/ clasei ca parte integrantă a experienței de predare-învățare-evaluare:
 igiena activităţii: poziţionarea adecvată a centrelor de interes, respectând reguli
specifice; stabilirea locului şi a materialelor necesare pentru realizarea centrului tematic. Colbert
(1997, p. 22) reclama ideea că spaţiul care nu este bine organizat crează cel mai adesea probleme
în cadrul ariilor de stimulare, făcând referire în mod special la căile care nu duc nicăieri sau
interferează jocul în curs de desfăşurare sau la spaţiile inerte care încurajează comportamentul
indisciplinat. Atunci când un spaţiu este organizat modest copilul depinde de îndrumarea
profesorului;
 ergonomică: spaţii clar delimitate, dând impresia multor universuri ce aşteaptă să fie
descoperite; mobilier adecvat ca mărime, cantitate, calitate, cromatică, utilitate pedagogică şi
ambientală;

2
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

 funcţionalitate şi securitate: împărţirea sălii de grupă în zone, în funcţie de diferitele

tipuri de activităţi și centre de interes; dispunerea materialelor la vedere, în rafturi plasate la
nivelul copilului; facilitarea accesului liber și asigurarea condițiilor de siguranță/ securitate a
copilului la materiale; existența unor căi deschise care să conducă evident către activităţi în care
copiii au variante de alegere, se pot mişca liber de la o activitate la alta, oferindu-i cadrului
didactic posibilitatea de a se ocupa individual de copii în funcţie de nevoile acestora;
 estetică: crearea unui spaţiu plăcut, stimulant, aerisit; utilizarea unor culori vesele,
calde, îmbinate armonios;
c) cea de a treia componentă, dotarea specială cu mijloacele necesare pentru desfășurarea
unui anumit tip de activități în vederea formării de deprinderi acționale:
 igiena activităţii: selecția materialelor să fie în concordanță cu vârsta şi interesele
copiilor din grupă pentru asigurarea unui echilibru de experiențe/ tipuri de experiențe; sensibil
pentru copii şi nevoile, abilitățile sau interesele lor care sunt în permanentă schimbare.
Nordtomme (2012, p. 3) afirma că starea/ contextul fizic creează posibilităţi de participare care
pot fi vitale pentru experienţa copiilor;
 ergonomică: dotarea cu o varietate vibrantă și flexibilă de materiale şi jucării dispuse
la îndemâna copiilor; bine aranjat şi bine întreţinut;
 funcţionalitate şi securitate: materialele să fie sortate periodic pentru a îndepărta pe
cele foarte uzate și a introduce treptat noi materiale; să invite la experienţă, interacţiune,
asumarea riscului, luarea deciziilor, la investigare și descoperire, conexiuni cu natura,
conversaţii, joacă şi colaborare;
 estetică: crearea unui spaţiu interactiv, consistent, predictiv, interesant şi captivant
care să conțină materiale deschise, complexe ce pot fi utilizate în diverse moduri și pot fi
utilizate în contexte variate, fără a deveni plictisitoare.
Mediul fizic al grădiniței cuprinde forma şi mărimea sălii de grupă, podelele, pereţii,
ferestrele, tavanul, culoarele de acces, spațiul de luat masa, grupurile sanitare, spaţiul pentru
activităţile psihomotrice și în aer liber, mobila, materialele, echipamentul şi jucăriile. Toate
acestea, specifice mediului fizic interior și exterior al grădiniței, influenţează fundamental
experienţele copilului deoarece este purtător de mesaje educative esenţiale și cu relevanţă
maximă pentru beneficiarii direcți.
În practica educațională din spațiul românesc, educatoarea este persoana care organizează
şi amenajează ambientul, alege materialele potrivite activităților, extinde alegerile posibile prin

3
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

amenajarea, dispunerea materialelor şi schimbarea periodică a acestora, influenţând în mod

indirect alegerea tipurilor de activitate de către copil. Activitățile de instruire pot deveni mult mai
atragătoare dacă profesorul știe cum să valorifice spațiul de învățare și nu se rezumă la o simplă
desfășurare, doar prin prezența fizică în acel spațiu.
Un spaţiu educaţional eficient pentru învăţare la vârstele mici este un mediu care oferă
siguranţă emoţională şi afectivă, favorizând jocul liber ales în direcţia dezvoltării globale a
personalităţii copilului. Dacă aceștia găsesc în spaţiul grupei acele jocuri şi jucării pe care şi le
doresc şi care le oferă şansa exersării unor capacităţi individuale, copiii vor învăţa, fără efort,
prin joc, să comunice, să socializeze, să coopereze, să exploreze, să identifice soluții la probleme
etc., ceea ce va conduce la formarea unor aptitudini şi atitudini necesare adaptării și integrării
socio-individuale.
De bogăția, structurarea și organizarea resurselor depinde dezvoltarea capacităților de
alegere, analiză, sinteză și decizie care îl vor sprijini pe copil să evolueze. Amenajarea eficientă a
spaţiului grupei în zone ludice reiese din permisivitatea de explorare activă şi din interacţiunile
variate cu materialele, cu ceilalţi copii şi cu adultul/ adulţii, fapt ce ar corespunde direcţiei de
dezvoltare globală a personalităţii copilului și, în mod particular, caracteristicilor şi nevoilor/
cerinţelor de învăţare ale copilului de vârstă mică. Organizată pe zone, centre de interes, centre
de activitate sau arii de stimulare, sala de grupă devine un cadru adecvat situațiilor de învățare,
descoperire, explorare și obținere a experiențelor.
După F. Wardle (2016, p. 3), spaţiul educaţional pentru educaţia timpurie ar trebui să
promoveze surse multiple de stimulare a dezvoltării psihice, fizice, cognitive, emoţionale şi
sociale. În amenajarea spaţiilor ar trebui să fie incluse: locuri pentru pentru activităţi concrete,
practice; activităţi fizice specifice; schimbarea şi varietatea materialelor şi activităţilor, cât și
pentru varietatea şi specificitatea culorilor şi decoraţiunilor.
Jim Greenman (1988) și F. Wardle (2016, pp. 1-2) arată că mediul educațional specific
educaţiei timpurii ar trebui să fie:
 bogat în experienţe, deoarece copiii explorează, experimentează şi învaţă cunoştinţele
de bază prin experienţe directe;
 bogat în învăţăminte, întrucât copiii au nevoie ca educatoarea să ilustreze mai multe
roluri – de confident, colegă, model;
 plin de persoane din diverse arii și domenii; copiii au nevoie de a lua contact cu
diferite persoane și nu doar cu cele care îndeplinesc niste status-roluri arhicunoscute în societate,

4
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

adică e nevoie să fie expuși și la interacțiunea cu alte categorii profesionale din comunitate:
fermier, patiser, bucătar, grădinar, pictor, croitor etc;
 semnificativ pentru copii, deoarece aceștia au nevoie să se simtă importanţi și să
înțeleagă că produsele pe care le realizează sunt importante pentru ceilalţi;
 locuri pe care copiii le pot numi ale lor.
Spaţiul amenajat pe arii de stimulare ajută copiii să-şi dezvolte personalitatea prin faptul
că le lasă posibilitatea de a alege singuri unde, cu ce, cu cine şi cât se joacă, îşi asumă
responsabilităţi pentru alegerile făcute, percep activităţile ca fiind reuşite deoarece sunt potrivite
nivelului lor de dezvoltare şi nu vor resimţi o frustrare ca urmare a faptului că sunt constrânşi să
participe la activităţi care sunt fie prea dificile, fie prea uşoare.

VII.2. Caracteristici ale mediului educaţional din grădiniţă

Organizarea spaţiului educaţional pe arii de stimulare/ interese asigură învăţarea prin
descoperire şi explorare prin accesul nelimitat la materiale şi la modul în care acestea trebuie
utilizate. Prin delimitarea acestor arii/ zone/ centre, organizarea spaţiului oferă atât cadrelor
didactice, cât şi părinților oportunitatea de a observa mai bine copiii în intracţiunea lor cu
materialele, cu covârstnicii sau cu adulţii din clasă. Considerăm că sala de grupă trebuie, pe de o
parte, să transmită mesaje clare despre integrarea copilului, nivelul de dezvoltare a acestuia prin
raportare la acţiunile pe care le întreprinde, iar pe de altă parte, siguranță, provocare, sprijin și
situații de învăţare social-emoțională. Conform unor studii recente (Fisher, Godwin, & Seltman,
2014, apud Cheryan et al., 2014, p. 6) obiectele şi modul în care acestea sunt aşezate în sala de
grădiniţă influenţează covârşitor performanţa şi nivelul de aspiraţii ale copiilor.
Ariile sunt spaţii educative care stimulează dezvoltarea copiilor prin propunerea de jocuri
pentru anumite situații de învățare și obținerea de experiențe. Prin felul în care în sala de grupă
centrele de activitate sunt poziționate, amenajate adecvat (respectând reguli specifice),
preșcolarii se vor simți în siguranță, intimitate și apartenență la grup, stimulându-le astfel
interesul pentru descoperire și explorare. Un studiu privind educaţia preşcolară din România,
elaborat de UNICEF în anul şcolar 2003-2004, pe un eşantion de 1559 educatoare, evidenţia,
printre alte aspecte, şi deficienţe în ceea ce priveşte organizarea zonelor de activitate din sălile de
grupă: sunt săli de grupă în care nu este amenajată nici o zonă de lucru; există situaţii în care, din
lipsa spaţiului sau a responsabilității cadrelor didactice, există doar două sau trei centre de
activitate, cel mai frecvent desfășurate fiind Biblioteca, Căsuţa păpușii/Joc de rol și Construcţii;

5
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

dispunerea mobilierului favorizează, cu preponderenţă, derularea de activităţi statice; exploatarea

insuficientă a materialului didactic existent sau creat. Chiar dacă între timp situaţia s-a
îmbunătăţit, dorim să conştientizăm faptul că un mediu educaţional planificat cu multă grijă
stimulează învăţarea şi dezvoltarea armonioasă a copiilor, iar curriculum-ul pentru învăţământul
preşcolar permite cadrelor didactice să-și dezvolte creativitatea prin organizarea sălii de grupă
pe diferite arii, ţinând cont de condiţiile particulare ale grădiniţei și ale sălii de grupă, de
materialele resursă, și mai ales de interesele copiilor; prin introducerea unor tipuri diferite de
materiale accesibile şi adecvate copiilor și prin calitatea interacţiunilor adult-copil. Foarte
important la această vârstă este ca profesorii să formeze relații pozitive și personale cu copiii,
pentru a-i putea ajuta în învățare și în formarea unui comportament dorit.
Activităţile desfăşurate pe centre oferă posibilităţi multiple de abordare a domeniilor
experienţiale specificate în curriculumul revizuit pentru educaţia timpurie: estetic-creativ, om şi
societate, limbă şi comunicare, ştiinţe şi psihomotric. „Educația preșcolară este
multidimensională”, ea vizând atât obiective ale instruirii (cu accent pe transmiterea unui
ansamblu de cunoștințe fundamentale despre mediul apropiat copilului și a unui set de
deprinderi instrumentale, de autoservire etc.), cât și ale formării, modelării personalității în toate
comportamentele sale definitorii” (Glava, A. & Glava, C., 2002). Astfel, sala de grupă poate fi
delimitată în mai multe centre de activitate/ interes, după cum urmează: Artă, Bibliotecă, Ştiinţe,
Construcţii, Căsuța păpuşii/Joc de rol, Jocuri de masă, Nisip şi apă.
În amenajarea centrelor de activitate, Wong (1998, p. 8) recomandă câteva condiţii ce
trebuie întrunite în vederea funcţionalităţii eficace a acestora: centrele trebuie să fie clar definite
ca spaţiu şi funcţionalitate; fiecare centru trebuie să ofere copiilor posibilitatea de a lucra în
echipă sau individual; împărţirea pe centre în care se face mişcare sau centre pentru activităţi
statice; materialele ar trebui să fie organizate, dar mai ales accesibile.
Organizarea spaţiului educaţional, în spiritul documentelor ce reglementează activitatea
în învăţământul preşcolar, presupune împărţirea sălii de grupă în zone:
 zona de linişte unde se desfăşoară activităţile de învăţare, ce necesită concentrare,
linişte, aici amenajându-se de regulă următoarele sectoare/ zone/ arii de interes: Biblioteca, Arte,
Centrul tematic, o zonă cu mese şi scaune (pentru servirea gustării şi pentru activităţile
desfăşurate cu grupuri mici de copii); o zonă pentru expunerea lucrărilor copiilor;

6
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

 zona de mișcare unde se desfăşoară activităţile mai zgomotoase, ce implică acțiune,

mişcare, manipulare de obiecte, cu următoarele sectoare/ zone/ arii de interes: Construcții,
Științe, Nisip și apă, Jocuri de masă, Căsuța păpușii/Joc de rol.

VII.3. Descrierea centrelor de activitate

Vom prezenta specificul centrelor de activitate, referindu-ne în mod particular la
descrierea generală a centrului și avantajele desfășurării activităților specifice, elementele de
spațiu, activitățile ce se pot realiza și mijloacele și materialele didactice necesare.

Centrul de activitate „Bibliotecă”

Este spaţiul în care preșcolarii utilizează în mod organizat cartea în timp ce asimilează
limbajul oral și scris (vocabular, gramatică, sintaxă, înţelegerea mesajului). Accesul la acest
centru contribuie la dezvoltarea globală a preșcolarului. Precizăm doar câteva avantaje:
 formarea deprinderii de a reacţiona la mesaje simple, de a recepta şi transmite sau de a
exersa calitatea de vorbitor şi ascultător;
 asimilarea de cuvinte, expresii noi, structuri gramaticale;
 dezvoltarea cursivității și a coerenței exprimării;
 decodificarea simbolurilor din imagini, desene, litere, cuvinte;
 dezvoltarea capacității de memorare, prin vizualizarea imaginilor și succesiunea
evenimentelor;
 relatarea de povești, poezii și chiar compunerea după imagini;
 exersarea unor capacități și atitudini în învățare;
 dezvoltarea motricității fine (răsfoirea cărţilor, scrierea simbolurilor, literelor sau
cuvintelor);
 dezvoltarea simțului de observație;
 îmbogățirea cunoștințelor despre lume şi viaţă;
 dezvoltarea abilităților de interacțiune cu covârstnicii;
 promovarea bunelor maniere, a educației pentru sănătate și nutriționale;
 dezvoltarea imaginației și a creativității (elaborare de poezii, poveşti cu început dat sau
întâmplări hazlii);
 cultivarea interesului pentru carte.

7
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

Privitor la spațiul centrului „Bibliotecă”, acesta trebuie așezat cât mai departe de centrele
active (Construcții, Nisip și apă), într-un loc liniștit, relaxant, luminat, să fie de dimensiuni
medii, cu un aranjament atractiv şi confortabil, dotat cu perne, covor, mini-canapele, scaune,
mese de scris. Considerăm că acest spațiu ar trebui împărțit în șase zone distincte:
 zonă cu rafturi joase pentru materialele tipărite. Aşezate ordonat pe rafturi, cărţile

trebuie expuse, astfel încât copiii să aibă acces la acestea și să le găsească cu uşurinţă pentru a
alege una la care să privească individual sau în grup, aşezaţi pe covor, perne sau mini-canapele.
Cărţile trebuie schimbate frecvent pentru a menţine interesul copiilor;
 o zonă liniștită în care copii pot răsfoi materialele. Raportându-ne la modelul învățării

Dunn & Dunn, recomandăm ca o astfel de zonă să fie bine delimitată de o masă cu o lampă, un
covor, mini-canapele și perne. Unii copii se simt confortabil dacă răsfoiesc o carte stând pe
covor, alții pe canapea sau perne;
 o zonă pentru activităţile de scriere cu accesorii utile (masă, scaune, ustensile şi

suporturi pentru scris)

 o zonă de creație cu o masă accesorizată cu ustensile şi materiale specifice. Tot aici se

poate poziționa și un scaun cu inscripția „Scaunul autorului/ povestitorului”;

 o zonă pentru expunerea lucrărilor;

 o zonă pentru aparatura audio-video.

Pentru a-i stimula pe copii să scrie și să citească, centrul „Bibliotecă” poate fi decorat cu
diverse imagini/ simboluri, deoarece imaginile facilitează decodificarea cuvântului scris.
Referitor la tipurile de activități ce pot fi realizate în centrul „Bibliotecă”, le putem
structura din perspectiva actorilor direct implicați. Dintre responsabilitățile educatoarei amintim
că este necesar ca aceasta să creeze zilnic copiilor oportunităţi pentru citire şi scriere, să selecteze
cărţile astfel încât să fie adecvate vârstei, să selecteze atent și divers unele specii literare şi
instrumentele de scris şi să asigure un spaţiu în care copiii să-şi înregistreze creaţiile sau să
audieze poveşti „scriind” ideile/ poveștile create de copii şi apoi să le afișeze. Se recomandă ca
poveștile create să fie înregistrate şi apoi audiate de întreaga grupă. În acest centru de activitate,
copiii ar putea:
 să răsfoiască atlase, enciclopedii, cărți;
 să asculte povești, să povestească ceea ce au înțeles și să găsească un alt sfârșit al
poveștii;
 să creeze poveşti cu ajutorul marionetelor şi a păpuşilor pe degete;

8
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

 să scrie cu simboluri poveștile create sau le pot dicta educatoarei;

 să conceapă texte pe care educatoarea la început le notează, apoi, pe măsură ce îi
stimulează să-şi exprime ideile, le oferă posibilitatea să le scrie singuri, prin copiere, cu litere de
tipar, în caiete sau la tabla magnetică. Învăţarea scrisului se face spontan, ca răspuns la
întrebările ce provin din necesităţile reale ale copilului;
 să joace rolul de autor şi să dicteze educatoarei poveştile create;
 să prezinte, în calitate de autor, propria carte grupului, înainte ca aceasta să fie inclusă
în colecţia bibliotecii;
 să discute despre cum a apărut hârtia, cartea, cum se face o carte etc. și, independent
sau în echipe, să confecționeze cărți din diverse materiale;
 să identifice titluri în cărți, reviste și ziare;
 să conceapă ziarul/ revista grupei;
 să ilustreze, sub formă de desen sau decupaj, pagini pe care le pot capsa pentru a
realiza cărti tematice;
 să scrie etichete/ povești utilizând simboluri create de ei;
 să scrie felicitări;
 să creeze ghicitori, rime, poezii;
 să conceapă şi să rezolve rebusuri;
 să utilizeze tableta, tabla magnetică sau tabla interactivă pentru scriere sau identificare
de litere sau cuvinte;
 să urmărească documentare prin folosirea televizorului sau a calculatorului.
Motivația copilului de a răsfoi cărțile cu plăcere, de a da valoare cărții și a modului cum
trebuie să o folosească depinde de atitudinea educatoarei față de acest centru.
Mijloacele didactice pe care ar trebui să le cuprindă centrul „Bibliotecă” sunt
următoarele: cărţi cu imagini, cărţi cu poveşti, jetoane ilustrate, pliante, atlase, enciclopedii,
reviste, ziare; imagini cu povești, cuburi cu povești (construirea poveștii), litere în variate forme,
litere din autocolant, litere decupate din ziare, reviste, ambalaje, marionete și păpuşi pe degete;
gamă largă de ustensile şi suporturi pentru activitatea de scriere (coli, caiete, creioane, carioca,
pixuri, hârtie liniată şi neliniată); aparatură audio, tablă magnetică/ interactivă, computer,
televizor, tabletă, CD/ DVD-uri cu muzică și povești. Majoritatea sălilor de grupă sunt dotate cu
televizoare sau computere, însă utilizarea acestora trebuie riguros planificată (timp scurt, limitat
și în acord cu tema activităţii), realizată cu scopul de a completa cunoştinţele copiilor (nu ca un
9
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

element candidat în alegerea activităţilor din sala de grupă pentru a viziona desene animate) și
însoțită de participarea directă a educatoarei pentru a oferi explicații pe parcursul vizionării
secvenţei respective.

Centrul de activitate „Științe”

În cadrul acestui centru copiii explorează, observă, clasifică, experimentează, descoperă
și comunică, desfășurînd activități specifice domeniul experiențial Științe cu scopul de a-și
dezvolta capacitățile de cunoaștere, observare și înțelegere a mediului înconjurător și de
rezolvare a situațiilor problematice cu care se confruntă în viața de zi cu zi. Desfășurarea
activităților în centrul „Științe” implică o îndrumare adecvată, actualizată din partea educatoarei.
În acest centru, preșcolarii sunt stimulați să se implice, independent și în colaborare, în procesul
ştiinţific de observare, explorare şi experimentare pentru a-și dezvolta gândirea logică (grupare,
seriere, ordonare, comparare, clasificare, măsurare); capacitatea de a înţelege relaţiile dintre
obiecte şi fenomene (relații cauzale, relații spațiale, temporale); capacitatea de a exersa, de a
rezolva probleme, a se informa, familiariza şi aplica cunoştinţele şi deprinderile elementare
matematice și din lumea înconjurătoare (funcționalitate, cauzalitate).
Privitor la spațiul alocat Centrului de activitate „Ştiinţe” ar fi de preferat să existe un
laborator sau o sală special amenajată acolo unde există posibilitatea. În cazul în care spațiul
grădiniței nu permite acest lucru se poate aloca un spațiu în cadrul sălii de grupă sau pe culoarele
de acces pentru a împărți materialele și instrumentele necesare derulării activităților.
Recomandăm ca, în spațiul alocat, gruparea materialelor să fie realizată pe rafturi/ etajere cu
materiale necesare experienţelor, investigaţiilor, observărilor de lungă durată după domeniile de
științe implicate:
 matematică: o zonă pentru echipamente de măsurare (rulete, cântare tip balanţă, metru
de croitorie, rigle gradate etc.), o zonă pentru forme geometrice (truse Logi II, Dienes, tangram),
o zonă pentru jocuri (jocuri cu numere, jocuri matematice, dominouri, puzzle, jocurile Lotto), o
zonă pentru piese Lego sau Duplo, bancnote, monede, coli, probleme ilustrate, table magnetice
cu numere etc.;
 geografie: o zonă pentru colecțiile de pietre, minerale, scoici; o zonă pentru pliante,
imagini, planşe, atlase, enciclopedii, hărţi geografice în relief; o zonă pentru panouri de învățare
și globul pământesc, lanternă etc.;

10
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

 fizică și chimie: o zonă pentru instrumentele de investigaţie care să servească

activităţilor de tip experimente fizice şi chimice (microscop, set de eprubete și vase, magneţi,
oglinzi, termometre, ochelari de protecție, lupe, cântar, spirtieră, cărbuni, clepsidre, substanțe,
obiecte de măsurare, prismă, baterii etc.);
 mediu: calendarul naturii; materiale ce pot fi reciclate grupate pe culori pentru fiecare
tip;
 botanică și zoologie: o zonă de mulaje din plastic reprezentând animale sau păsări; o
zonă cu diverse materiale din natură (ghinde, seminţe, fructe, legume, cereale, crengi) puse în
ghivece, pahare, lădițe, tăvițe; o zonă de colecţii de insecte, ierbare; o zonă pentru animale vii
(acvariu cu peşti/ broaște ţestoase, suport de sticlă pentru un hamster/ reptilă, o colivie pentru un
canar/ peruș/ papagal); o zonă pentru plantele de interior sau cele plantate de copii; o zonă pentru
pliante, imagini, planşe, atlase de botanică și zoologie, enciclopedii etc.;
 anatomie: mulaje din plastic și 3D reprezentând corpul omenesc sau organe; o zonă

pentru pliante, imagini, planşe, atlase de anatomie, enciclopedii etc.;

 igiena omului: recipiente, articole de toaletă și de îmbrăcăminte, cărți senzoriale etc.

 astronomie: o zonă pentru aparate/ simulatoare, o zonă cu sistemul solar, o zonă

pentru pliante, imagini, planşe, atlase, enciclopedii etc.;

 nutriție: o zonă de vase, instrumente, articole de bucătărie și hrană, o zonă pentru

pliante, imagini, planşe, atlase, enciclopedii etc.;

Referitor la tipurile de activități în centrul de activitate „Științe”, recomandăm ca
preșcolarii să desfășoare activități și experimente științifice diverse, din câte mai multe domenii
de știință (matematică, geografie, astronomie, fizică, chimie, mediu, botanică, zoologie,
anatomie și igienă a omului, nutriție etc.). Limitarea la doar câteva științe reduce universul de
cunoaștere al copiilor. Din acest motiv apreciem că profesorii din învățământul preșcolar pot
propune activități interesante și provocatoare pentru sfera de cunoaștere a preșcolarilor, din
științe la fel de importante ca cele la care se recurge în mod frecvent:
 matematică: activități de măsurare, comparare, asociere, corespondență, reprezentare,
ordonare, clasificare/ sortare; de exemplu să facă măsurători folosind unități de măsură
convenționale și neconvenționale; să compare lungimea sau lățimea unor obiecte/ capacitățile
unor vase/ duratele unor activități/ valoarea unor obiecte/ masa unor corpuri; să clasifice/ sorteze
obiectele după formă, culoare, mărime; să reprezinte ora pe un ceas model etc.;

11
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

 geografie: activități de observare (liberă sau dirijată) a realităţii înconjurătoare, în mod

direct sau mediat; activități de utilizare a informaţiilor elementare din surse diferite de informare;
activități de raportare a elementelor observate la suporturi cartografice simple; activități de
orientare și localizare: să se orienteze în spațiu pe baza unor puncte date hărţi geografice; să
localizeze diverse continente/ țări utilizând hărţile geografice, să construiască diverse forme de
relief, să prezinte obiceiul/ ritualul de a lua ceaiul în Japonia sau Marea Britanie etc.;
 fizică: activități de dezvoltare a capacităţilor de explorare, investigare, experimentare a
realităţii şi de analiză şi rezolvare de probleme, prin folosirea unor instrumente şi proceduri
specifice fizicii; de exemplu experimente de atragere și respingere, plutire, scufundare, viteză,
forța de frecare, densitate, electricitate: „Atomii si electronii”, „Oul în sticlă”, „Din secretele
scafandrilor”, „Submarinul”, „Gheata carbonică”, „Ciufulitorul electric” etc.;
 chimie: activități de utilizare a aparaturii şi echipamentelor de laborator pentru a studia
proprietăţile şi transformările substanţelor chimice; de exemplu să transforme culorile, să
amestece unele substanțe sau familiile de substanțe – acizi–baze, să observe diverse reacții
chimice („Lămâia electrică”, „Transformăm culoarea florilor”, „Secarea apei”, „Balonul gigant”
etc.); sau proprietățile materiei (particularități ale unor insecte, frunze, flori, pietre etc. cu
ajutorul microscopului sau lupelor de mărire sau micșorare etc.), să interpreteze observaţiile
obţinute în urma unor investigaţii, explorări sau experimente etc.;
 mediu: activități de formare și exersare a unor deprinderi de îngrijire, protejare și

ocrotire a mediului: de exemplu, „Salvați Pământul”, „Planeta de apă”, „Cei 3 R salvatori:

Reciclare, Refolosire, Reducere”, „Efectul de seră”;
 botanică și zoologie: activități de recunoaștere a unor grupe şi specii de plante; să

descrie principalele organe vegetative ale plantelor superioare; să stabilească relaţii între mediul
de viaţă şi modul de alcătuire şi funcţiile plantelor şi animalelor; de exemplu: să colecteze frunze
de la diverși arbori; să compare frunze diverse după culoare, formă, mărime, senzație provocată
la atingere; să urmărească procesul creșterii unei plante (plantând semințe în diverse tipuri de
materiale); să asocieze imaginile dintr-un atlas (de anatomie, botanică, zoologie) sau
enciclopedie cu obiecte miniaturale, să îngrijească peștii sau broaștele ţestoase dintr-un acvariu;
un hamster/ o reptilă sau o pasăre (canar, peruș, papagal) etc.;
 anatomie: activități de observare și exploare a structurii și funcțiilor corpului omenesc,

de exemplu „Sunt unic!”, „Mașinăria umană”, „Experimentez simțurile” etc.;

12
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

 igiena omului: activități de observare și analiză privind igiena din bucătărie/ baie/

camera de joacă, să fabrice pasta de dinți/ săpunul/ șamponul/ spuma de baie/ propriul parfum
etc.
 astronomie: activități de observare, manevrare a unor aparate/ simulatoare, dezvoltare

a unor subiecte despre călătorii virtuale prin Univers, viața pe alte planete; stelele; constelațiile;
nebuloasele, galaxiile și planetele; sateliții artificiali; fenomene astronomice: stelele căzătoare;
eclipsele de Soare și Luna; distanțele în Univers, de localizare a planetelor în sistemul solar; de
expunere tematică sub formă grafică sau obiectuală („Racheta”, „Cometa InterGalactică”, „Luna
Trăsnită”) etc.;
 nutriție: activități specifice de prevenire a obezității, anorexiei și bulimiei; de exemplu

să creeze un mic dejun/ prânz sănătos, să conceapă meniul pentru ziua de naștere a unui coleg:
„Profesorul Nutriție” etc.

Centrul de activitate „Construcții”

Este o zonă activă care implică explorarea cu materiale diverse și crearea de structuri ce
dezvoltă global copiii de vârstă mică. Dintre avantajele activităților individuale sau de grup din
centrul de activitate „Construcții”, putem enumera:
 la nivelul planului cognitiv, realizarea de construcții dezvoltă gândirea (prin stabilirea
relațiilor cauzale și spațiale între obiecte și rezolvarea unor situații referitoare la mărime, formă,
înălţime, volum, spaţiu, direcţie, echilibru, stabilitate, măsurare, numărătoare, asemănare,
diferenţă, ordonare, punere în corespondenţǎ pe care le întâmpină în momentul realizării
produsului), percepţiile (despre culoare, mărime, formǎ); creativitatea (rezolvarea unor situaţii
problematice), imaginația (construirea de forme tipice și atipice) și limbajul (prin comunicarea
de idei (folosirea verbelor de acțiune) și descrierea construcţiilor prin utilizarea de prepoziții,
adverbe (sus, jos, în fața, în spatele, deasupra, dedesubt etc.), adjective (lung, scurt, înalt, scund,
gros, subțire, ascuțit, moale, drept, curbat), substantive (nume date construcțiilor, nume ale
obiectelor utilizate în joc);
 dezvoltarea în plan socio-emoţional este generată de folosirea în comun a materialelor,
cooperarea în realizarea unor produse colective, de preluarea inițiativei, manifestarea
perseverenței de a continua și finaliza construcția, şi sentimentul de bucurie la finalizarea unei
sarcini; elementele estetice și artistice încep să se profileze prin formele alese, armonia,
echilibrul și ansamblul general al construcției;

13
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

 referitor la planul fizic, activitățile din acest centru implică, în special, dezvoltarea
motricității fine și grosiere și coordonarea ochi-mânǎ.
Spaţiul alocat centrului de activitate „Construcții” trebuie să fie destul de mare deoarece
reies trei zone clare cu o desfășurare amplă:
1) spațiu pentru depozitarea materialelor. Este ideal ca toate materialele de construcţie
din lemn şi plastic să fie aşezate, la o înălțime mică, pe rafturi, sortate după forma şi mărimea
pieselor și etichetate. Materialele trebuie pǎstrate în ordine, în cutii sau coşuri speciale (dispuse
în cutii rotunjite la colțuri), puse la loc vizibil și aflate la un nivel unde copiii pot avea acces, cât
mai aproape posibil de locul unde vor construi copiii. Este necesar ca spațiul de depozitare
pentru cuburi să se afle la o înălțime mică, aproape de locul unde vor construi copiii, dar departe
de drumul spre ușă sau de alte „drumuri” pe care le fac copiii;
2) spațiu de desfășurare a acțiunii (unii copii doresc să lucreze individual, alții în
echipă, iar șantierele acestora nu trebuie să se intersecteze) trebuie să fie suficient de mare pentru
ca preșcolarii să aibă loc să ,,împrăștie” cuburile, podeaua să fie acoperită cu mochetă sau covor,
deoarece copiii vor sta mai mult pe jos și pentru a reduce zgomotul făcut în cădere de blocurile
de lemn/ plastic. În această zonă copiii trebuie să se joace pe covor;
3) spațiu de plasare a construcțiilor. Acest spațiu trebuie protejat cu paravane care să-l
delimiteze de alte colţuri pentru a nu exista pericolul ca noua construcție să fie dărâmată din
greşeală de alţi copii care trec pe lângă zona respectivă. La sfârşitul activității, se recomandă ca
preșcolarii să îşi expună lucrǎrile și să primească feedback.
Centrul de activitate „Construcții” este unul dintre cele mai frecventate de copii, de aceea
trebuie plasat lângă alte centre active, într-un loc îndepărtat de zona liniştită. Pentru stimularea
activității, este bine sǎ fie expuse, la nivelul privirii copiilor, ilustrații care reprezintă
construcţiile pe care le vor realiza copiii: clădiri, blocuri, orașe, tipuri de mașini, case, poduri,
nave cosmice, vapoare etc.
Activitățile din cadrul centrului de activitate „Construcții” pe care le-ar putea propune
educatoarea ar putea viza mărimea, simetria, ordonarea, forma, înălţimea, volumul, spaţiul,
direcţia, echilibrul, stabilitatea, proiectarea, măsurarea, numărarea, asemănări vs. deosebiri etc.
De exemplu, copiii pot fi familiarizați cu elemente de arhitectură urbană sau rurală; pot fi
solicitați să sorteze figurile rotunde, alții formele de culoare roșie/ verde sau să construiască după
un subiect/ o temă etc. Oferirea de feedback asupra construcțiilor realizate de copii este esențială,
se recomandă ca acestea să fie expuse, premiate și păstrate un timp.

14
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

Centrul de activitate „Construcții” trebuie dotat cu materiale specifice, cum ar fi cele care
fac trimitere la mărime, simetrie, formă, înălţime, volum, spaţiu, direcţie, echilibru, stabilitate,
măsurare, numărare, asemănare, deosebire, ordonare. Dotarea minimală a centrului ar trebui să
cuprindă: cuburi din lemn și plastic (acestea trebuie să fie viu colorate pentru a atrage copilul);
figuri geometrice; rotodiscuri; piese Lego; maşini; animale mici de jucărie; siluete realizate din
imagini decupate din reviste, lipite pe carton suficient de tare pentru a fi aşezate în picioare; cutii
de diverse dimensiuni; bețișoare; cutii de chibrituri; materiale din naturǎ (ghinde, conuri, castane,
frunze presate, paie, nuiele, scoici); lǎdiţă cu nisip şi forme (acolo unde este posibil se pot
amenaja în interior, dar cel mai indicat este în curte); jucării de tip mijloace de locomoţie, de
diferite mărimi; jocuri: jocuri de coordonare, jocuri de construcție, jocuri de reconstituire de tip
puzzle, jocuri de clasificare, jocuri de tip loto (loto-ul opuselor, loto cu rime, loto ABC etc.),
jocuri domino, jocuri de înseriere, construire de secvențe, jocuri de memorie, jocuri de cărți
(jetoane) etc.

Centrul de activitate „Artă”

Oferă copiilor posibilitatea de a se împlini pe toate direcțiile de dezvoltare. În acest
centru ei experimentează și exprimă artistic ce gândesc, simt şi văd. Cadrul didactic trebuie să
planifice experienţe variate şi inspirate pentru a asigura dezvoltarea globală a copilului. Deoarece
preșcolarii nu au încă dezvoltate complet coordonarea ochi-mână şi motricitatea fină și grosieră,
se recomandă ca educatoarea să ofere îndrumări cu privire la tehnicile de lucru, să încurajeze
originalitatea copiilor și să ofere feed-back constructiv cu accent pe efort, tehnică și proces.
Prezentarea de modele limitează creativitatea și poate declanșa stări de frustrare și eșec. Nivelul
de motricitate fină este reflectat în realizarea de produse ce oglindesc expresivitatea emoţională,
conceptul de sine, elementele de limbaj plastic și verbal stăpânite de copil.
Centrul Artă oferă preșcolarilor un cadru în care ei învață să comunice trăirile intense și
profunde sub formă de produse artistice care le stimulează curiozitatea, imaginația, creativitatea,
spiritul de inițiativă. În centrul de activitate Artă, copilului i se dezvoltă: „cunoştinţe şi
deprinderi elementare de utilizare a instrumentarului de lucru; abilitaţi ce ţin de motricitatea fină
şi senzorio-motorie; iniţiativă, perseverenţă în activitate, creativitate; abilităţi de comunicare prin
limbajul artistic; expresivitate emoţională şi socială; deprinderi igienice privind condiţiile de
muncă” (P.R.E.T., 2008, p.27). Toate acestea depind de arta cadrului didactic de a crea un mediu
care să încurajeaze şi să sprijine potenţialul creativ de exprimare al copilului.

15
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

Spaţiul centrului de activitate „Artă” trebuie să aducă în prim plan ideea unui atelier de
arte. În sala de grupă se va asigura un spaţiu special amenajat şi suficient de mare atât pentru
lucrul propriu-zis (copiii să nu se stânjenească, să nu existe senzaţia de înghesuială), cât și pentru
expunerea produselor (bidimensionale și tridimensionale) realizate de copii și a diplomelor
obținute de aceștia la acest centru de activitate (aprecierea grupului social susţine procesul de
creaţie). Această arie trebuie plasată în afara zonei de activitate agitată sau de trecere, într-un loc
liniștit, bine iluminat natural, încât lumina să vină din partea stângă pentru a asigura confortul și
intimitatea de care are nevoie copilul. Accesorizarea acestui spațiu se recomandă a se face cu
șorțuri și halate, mese din material plastic, etajere sau mese speciale pentru activitățile de
modelaj, rafturi pentru depozitarea ustensilelor şi materialelor specifice (pentru exersarea
deprinderii de ordonare și organizare a spațiului). Deprinderile igienice privind condiţiile de
muncă pot fi formate și dezvoltate dacă preșcolarii sunt responsabilizaţi cu păstrarea curăţeniei
după ce au pictat, desenat sau decupat. Implicarea în actul de a face curat îi ajută să fie ordonați.
Fiind la vârsta imitării, copiii vor replica modelul sau exemplul educatoarei.
În Centrul de activitate „Artă”, copiii pot realiza individual sau în grup activități de:
desen; pictură; modelaj; activități practice (decupare, lipire, colaj, confecție), muzică și dans
(confecționare de instrumente muzicale, audiții).
Calitatea materialelor folosite în centrul de activitate „Artă” reprezintă un alt factor care
asigură succesul unei activități desfășurate la acest centru. Materialele de lucru trebuie să fie de
bună calitate, dispuse la îndemâna copiilor (în dulapioare pe măsura lor), pentru a oferi
satisfacţia obţinerii unui produs propriu. Gama de materiale din centrul de activitate „Artă” poate
cuprinde:
1. desen: creioane colorate, ceracolor, carioca, creioane negre, suporturi pentru desen,
coli/ blocuri de desen, hârtie de toate dimensiunile şi culorile;
2. picturǎ: acuarele non-toxice, pensule, palete, beţişoare, vase pentru apǎ, ştampile,
şerveţele, periuţe pentru stropit, suporturi pentru picturǎ, coli colorate de diferite forme şi
dimensiuni, plǎci de faianţǎ, pânzǎ, ţesǎturi rǎrite, secţiuni dintr-un trunchi de copac, bucǎţi de
sticlǎ şlefuite, frunze pentru amprentare, aracet etc.;
3. modelaj: pastă de modelat non-toxică (plastilinǎ, argilǎ, lut moale, cocǎ), scobitori,
beţe de chibrituri, planşete, forme de diferite modele;
4. activitǎţi practice: coli glacee, carton de diferite culori, forme şi dimensiuni, lipici,
aracet, palete, beţişoare, foarfece (cu vârful rotunjit), pastă de lipit, planşete, gheme de lână

16
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

divers colorate, bucǎţi de pânzǎ, blanǎ, piele, bureţi, măşti de ipsos, dopuri, cutii de chibrituri,
şabloane, autocolant, hârtie de împachetat, reviste, ziare, materiale din naturǎ, sârmǎ, coloranţi
alimentari;
5. muzică și dans: casetofon, radio, casete sau CD-uri cu muzică, instrumente muzicale
funcţionale sau în miniatură: muzicuţe, fluiere, xilofoane, tamburine; vestimentaţie pentru
dansuri.

Centrul de activitate „Nisip și apă”

Acest centru de activitate trebuie să ofere copiilor posibilitatea de a explora diverse
senzaţii. Atingerea nisipului şi a apei îi încurajează să exploreze elementele naturii. Activitățile
din acest centru reprezintă un bun pretext pentru dezvoltarea fizică a copiilor (sub aspectul
motricităţii fine și grosiere, dezvoltării musculaturii și a coordonării întregului corp) și
dezvoltarea cognitivă (înțelegerea fenomenelor științifice - plutire, ruginire, îngheț și stimularea
creativității, dezvoltarea atenției și a concentrării). Iarna, apa poate fi înlocuită cu zăpadă, pe care
copiii o pot modela şi observa pe parcursul topirii acesteia.
Spațiul alocat centrului de activitate „Nisip şi apă” poate cuprinde:
 zonă cu suporturi din plastic sub diverse forme (cuve, albii şi ligheane) pentru nisip și
apă. Masa cu nisip şi apă trebuie să fie înaltă până la talia copiilor, iar podeaua unde aceasta este
amplasată trebuie acoperită (risc de alunecare);
 zonă pentru echipamentul de protecție (șorturi protectoare sau salopete);
 zonă pentru prosoape, șervețele, mături şi făraşe pentru a strânge nisipul sau apa ori de
câte ori este nevoie.
Fiind un centru care solicită multă mișcare, se recomandă ca spațiul centrului de
activitate „Nisip şi apă” să fie cât mai departe de centrele care necesită liniște.
Referitor la activitățile din centrul de activitate „Nisip și apă”, preșcolarii pot:
 să se bucure de diverse texturi;
 să utilizeze jucăriile cu un scop;
 să construiască elemente din mediul înconjurător;
 să experimenteze plutirea şi scufundarea;
 să facă estimări privind cantitatea necesară pentru a crea o formă;
 să învețe conceptele gol/ plin; ușor/ greu; umed/ uscat;
 să compare greutatea nisipului ud cu cea a nisipului uscat;

17
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

 să dizolve substanțe;
 să-și coordoneze corpul prin dezvoltarea anumitor mușchi;
 să traseze în nisip litere, forme şi cifre;
 să realizeze picturi cu nisip, pe masa luminată;
 să modeleze diverse forme cu ajutorul nisipului/ zăpezii;
 să observe fenomenul topirii zăpezii etc.
Materialele care se folosesc la centrul de activitate „Nisip şi apă” sunt în primul rând
nisipul și apa. În prezent, nisipul kinetic este unul dintre cele mai apreciate produse pentru copii
la momentul actual (în 2014, a câștigat locul 3 mondial pentru jucăriile alese de cadrele
didactice). Este o jucărie ecologică (98% nisip de o granulație mică și 2% polimeri patentați ce îi
conferă proprietățile de a curge și a se lipi în același timp), potrivită pentru activitățile de la
grădiniță sau acasă deoarece are o proprietate specială (nu lasă reziduuri, se lipește doar de el),
uşor de modelat și poate fi transformat în forme diverse. Nisipul kinetic colorat este un
instrument perfect pentru terapia senzorială oferind, în general, momente de relaxare pentru copii
și, în mod special, terapie pentru copii cu nevoi speciale. Bubber-ul este unul dintre cele mai
inovative materiale de modelat, ușor aerat, cu proprietăți deosebite. Acest produs, câștigător al
multor premii, nu se usucă niciodată, este ușor de curățat, nu reține praful și poate fi ușor
modelat în cele mai variate forme. La fel ca și nisipul kinetic, este fabricat cu ajutorul
coloranților naturali (nu conține gluten, caseină și alți alergeni). Cu proprietăți asemănătoare se
remarcă și Mad Mattr deoarece nu este toxic, nu pătează, este un material moale, pufos și fin la
atingere și poate fi refolosit pentru o perioadă îndelungată de timp. Noutatea acestui tip de nisip
kinetic este dată de elasticitate, permițând copiilor să modeleze diverse construcții până la cele
mai fine detalii. Un alt element ce îi atrage pe copii îl reprezintă joaca cu baloanele de săpun.
Alte accesorii utile acestui centru sunt: o masă luminată, forme și unelte de modelat
pentru diferențierea formelor și dimensiunilor (vase cu forme diverse, tuburi, pâlnii, seringi,
lopăţele şi greble, forme geometrice, căni gradate, site, bureţi de diferite forme, teluri, dopuri de
plută, vaporaşe, pipete, strecurători, perii, bile, mingi, bile din gel siliconat); materiale din natură
(scoici, pietre de râu, pene, solzi, cochilii de melci, steluţe de mare); substanţe lichide sau solide
care se dizolvă (coloranţi alimentari, săpun, şampon).

18
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

Centrul de activitate „Căsuța Păpușii”/ „Joc de rol”

Reprezintă zona în care preșcolarii, prin explorarea diferitelor roluri (adesea roluri de
adulți sau oameni care sunt importanți în viața lor), reproduc lumea aşa cum o înţeleg ei,
inventează şi interpretează situaţii bazate pe roluri reale sau imaginare. În cadrul acestui centru,
ei își dezvoltă coordonarea, motricitatea grosieră, dezvoltarea senzorială, abilitatea de a
interacționa cu cei din jur utilizând comunicarea verbalǎ, nonverbalǎ și paraverbalǎ; învaţă cum
să-şi comunice gândurile, sentimentele, emoţiile; rezolvă probleme; reactualizează informaţiile
despre lume şi le reorganizează prin interacţiunile cu mediul; se familiariziază cu elemente
specifice profilului unor meserii și modul de folosire a instrumentelor caracteristice acestora;
decodifică rețete exersându-şi toate simţurile (în mod special, cel olfactiv şi gustativ) etc. Acest
spațiu pune în valoare imaginația copiilor și libertatea lor în momentul jocului, născocesc mereu
un pretext de joacă, inventează diferite scenarii în funcţie de ce-i interesează, de vârstă, refac
întâmplări care le sunt familiare; imită comportamentul părinţilor sau joacă roluri ale unor
personaje cunoscute etc. Jocurile de rol ale copiilor dezvăluie aspecte din mediul familial,
educatoarea poate să afle cum sunt tratați copiii acasă, ce rol preferă, ce meserie îndrăgesc etc.
Pentru a nu face discriminări de gen și roluri, se recomandă ca în activititățile din centrul de
activitate Căsuța Păpușii/Joc de rol să fie implicați în aceeași măsură și fetele și băieții.
Spațiul centrului de activitate „Căsuța Păpușii/ Joc de rol” este delimitat de o zonă sub
forma unei case în miniatură (ce poate fi amenajată din diferite materiale și texturi în funcţie de
spaţiul clasei) pentru depozitarea materialelor şi jucăriilor necesare rolurilor și o zonă de confort
pentru expunerea jocurilor de rol realizate de copii. Este necesar ca acest spațiu să fie un loc
sigur şi uşor de supravegheat care să nu interfereze frecvent cu joaca copiilor din celelalte centre
de interes.
Activitățile specifice centrului de activitate Căsuța Păpușii/Joc de rol iau forma jocului de
rol. Aceste jocuri au un spectru larg de subiecte, atât din viaţa cotidiană, cât şi extrase din basme
şi poveşti, de tipul: „De-a familia/ musafirii/ farmacia/ cabinetul medical/ şcoala/ vânzătorul/
poștașul/ frizerul”, „La magazin” etc. E important să se rețină că unii preșcolari de grupă mică
preferă să se joace singuri, pe când cei mai mari doresc să interacționeze unul cu celălalt și să
inventeze secvențe complicate de evenimente sau personaje. Dorim să precizăm că jocul de rol
se desfășoară liber și nu trebuie confundat cu dramatizarea (regizată de educatoare), deoarece
jocul de rol este spontan, se poate desfășura în orice loc și își are sursa în imaginația copiilor.

19
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

Referitor la materialele utilizate în spațiul centrului de activitate Căsuța Păpușii/Joc de

rol, considerăm că utile sunt cele care reflectă activitățile curente din viața de zi cu zi. Dintre
materiale specifice acestui centru de activitate specificăm următoarele: păpuși, case în miniatură,
etajere, scaune, fotolii, truse de bucătărie, brutărie sau patiserie cu mobilierul aferent; trusă de
medic, trusă de arhitect, trusă de mecanic, trusă de electrician, trusă de croitor, trusă de tuns/
coafat; șorțuri, halate, bonete pentru diverse meserii; costume specifice unor personaje din
povești sau desene animate; măști; ustensile adaptate diferitelor contexte. O mare parte din
mobila necesară căsuței păpușii poate fi făcută din cutii solide. Se recomandă să se plaseze o
oglindă adevărată deoarece, privindu-se în oglindă, copiii își formează o imagine pozitivă despre
ei înșiși și își controlează poziția corporală, gestica și mimica.

Centrul de activitate „Jocuri de masă”

Este preferat atât de fete, cât și de băieţi datorită diversității materialelor folosite.
Activitățile din acest centru dezvoltǎ deprinderile de îmbinare, aşezare în ordine, clasificare,
numărare, punere în corespondenţǎ; coordonarea ochi-mânǎ; motricitatea fină; percepţiile despre
culoare, mărime, formǎ; capacitatea de a rezolva situaţii-problemă; perseverenţa şi sentimentul
de bucurie la finalizarea unei sarcini; cooperarea în realizarea unor produse colective.
Materialele specifice acestui centru sunt: jocurile lego; puzzle-urile, cuburile cu imagini din
povești. Materialele trebuie pǎstrate în ordine, în cutii, etichetate, puse la loc vizibil și la nivelul
fiecărui copil, astfel încât copiii sǎ le poatǎ alege în funcţie de tema propusǎ. La sfârşitul
activității, copiii îşi pot expune lucrǎrile sau vor depozita piesele, dupǎ cum este cazul.

În afară de aceste centre recomandate și uzual întâlnite în grupele din cadrul grădiniţelor,
în funcție de posibilități sau context, educatoarele împreunǎ cu părinţii şi copiii pot amenaja şi
alte astfel de centre, prin schimbarea materialelor sau temelor ce pot fi abordate, cum ar fi zona
Muzică şi mişcare, zona Media ce cuprinde: laptop, calculator, aparat foto, staţie cu microfon
pentru înregistrări audio, cameră de filmat, imprimantă 3D etc.

Referințe bibliografice
Cheryan, S., Ziegler, A., S., Plaut, V.C., Melzoff, A.,N., 2014, Designing Classrooms to
Maximize Student Achievement, Vol I(I) 4-12, Sage

20
 Pedagogia învățământului primar și preșcolar

Colbert, J., 1997, „Classroom Design and How it Influences Behavior”, in Early Childhood
News, vol. 9(3): 22-29
Glava, A., Glava, C., 2002, Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia, Cluj- Napoca
Iucu, R., 2005, Managementul clasei de elevi, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti
Massari, G.A, Miron, F.M., 2016, „Experiential learning spaces in early childhood and primary
school education”, în vol. of the XX-th International Exhibition of Research, Innovation and
Technological Transfer „INVENTICA 2016”, Editura Performantica, Iași
Meade, A., 2006, Education Facilities for Young Children, PEB Exchange 2006/5. OECD;
Victoria University of Wellington College of Education, New Zealand
Nordtomme, S., 2012, „Place, space and materiality for pedagogy in a kindergarten”, în
Education Inquiry, Vestfold University College, Faculty of Education and Humanities,
Norway, Vol. 3 (3)
Pearlman, B., 2006, 21st century learning in schools: A case study of New Technology High
School. New Directions for Youth Development, 110. Accessed at
http://www.bobpearlman.org/Learning21/New%20Learning%20Environments%20for%2021s
t%20Century%20Skills.PDF on June 3, 2016
Touhill, L., 2013, Talking about practice. Environment makeover, Workshop delivered by Luke
Touhill and Judy Radich at Campbell Street Childcare and Early Education Centre, National
Quality Standard, no. 52
Wardle, F., 2000, Creating Indoor Activities for Young Children, în
http://www.earlychildhoodnews.com/earlychildhood/article_view.aspx?ArticleID=294,
accesat la data de 30 octombrie 2016
Wardle, F., 2016, Creating Indoor Environments for Young Children, Early Childhood News.
Washor, E., 2003, Innovative pedagogy and school facilities, Minneapolis, MN: DesignShare.
Wong, M., 1998, Learning Center Resource Guide, în http://www.center-
school.org/ocdel/online/documents/HANDOUT-1-LCSRESOURCEGUIDEmw.pdf, accesat
la data de 30 octombrie 2016
*** Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008,
Ministerul Educaţiei, Cercetării Şi Tineretului, Unitatea de Management al Proiectelor pentru
Învăţământul Preuniversitar

21