Din minunile Sfintei Ana de la Mănăstirea Bistrița nemțeană

Preacuvioase Părinte, ce ne puteți spune despre icoana făcătoare de minuni a

Sfintei Ana? Există minuni consemnate, care au fost săvârșite în urma
rugăciunilor adresate în fața acesteia?

Această minunată icoană se află în biserica Mănăstirii Bistrița de aproximativ

600 de ani. Ea poartă și apelativul „făcătoare de minuni”, care este pe deplin
justificat de minunile care s-au petrecut efectiv prin mijlocirile Sfintei Ana. În
trecut, icoana era adesea scoasă în procesiune, prin orașe, prin sate, peste țarini
și ogoare. Și, în urma rugăciunilor săvârșite de preoți și credincioși, Dumnezeu,
se milostivea și dădea ploaie pământurilor însetate.

Dacă cineva ar încerca să consemneze toate minunile săvârșite, cu adevărat s-ar

aduna o salbă de astfel de mărturii. Dacă ne gândim la faptul că vin zilnic
atâția închinători și au o evlavie deosebită la această icoană, aceasta se face și
datorită faptului că acești oameni au primit un ajutor direct și simțit sau mai
discret de la Sfânta Ana. Nu știm în ce măsură ajutorul pe care Sfânta Ana îl
dăruiește închinătorilor săi poate fi considerat o purtare de grijă sau efectiv,
chiar o minune.

Este greu de spus și de făcut o separație între purtare de grijă, între ajutor
și minune, pentru că, de fapt, providența lui Dumnezeu este și o minune a Lui.
De aceea, purtatea de grijă a sfinților și ajutorul lor – toate acestea pot fi
considerate și însumate într-o mare minune. Este o minune să știm să sfinții sunt
alături de noi și atunci când îi chemăm la greu, ei ne vin în ajutor și mijlocesc
înaintea lui Dumnezeu pentru nevoile noastre, pentru încercările noastre și
pentru ispitele prin care trecem în această viață.

„Doamne, ai milă de copilul meu! Sfântă Ana, ajută-l!”

Am avut șansa să primesc o mărturie directă de la un bărbat care s-a bucurat

direct de o vindecare miraculoasă în vremea copilăriei lui. Cu vreo două luni în
urmă, eram în fața icoanei Sfintei Ana și un bărbat de aproximativ 50 de ani,
care îmi oferea multă încredere, mi-a spus că avea vreo trei ani când pe
trupușorul lui îi apăruseră niște bube cărora doctorii nu le dădeau de leac și din
această pricină mama lui era foarte necăjită.
Dar, într-o zi, când icoana Sfintei Ana era în procesiune prin satul lor, mama l-a
atins ușor de icoană și a lăsat un suspin să se înalțe către Dumnezeu, zicând:
„Doamne, ai milă de copilul meu! Sfântă Ana, ajută-l!” Și-mi spunea bărbatul
respectiv că din momentul acela a început să se facă sănătos, s-a tămăduit și
tămăduit a rămas până astăzi. Și mai mărturisea el că, ori de câte ori intră în
biserică, își amintește cu emoție și recunoștință de acest fapt.

Din păcate, mai sunt și asumări deviate ale cinstirii icoanei Sfintei Ana, în
sensul că unii înțeleg că, dacă vor trece de trei ori pe sub icoana Sfintei Ana,
dorințele li se vor împlini într-un mod automat, ca în urma unei lovituri de
baghetă magică. Or nu se întâmplă așa. Noi, când venim în fața icoanei Sfintei
Ana, ne amintim de viața ei sfântă, de virtuțile ei, prin care ea s-a înscris în
memoria lui Dumnezeu și în memoria noastră.