Curs 8

Compensatoare de tensiune

Compensatorul (potenţiometrul) de curent continuu este un dispozitiv care serveşte la

măsurarea directă a tensiunilor electrice şi a tensiunilor electromotoare continue prin
operaţii simple, precum şi la măsurarea indirectă a rezistenţelor, curenţilor şi puterii
electrice. Avantajul compensatoarelor constă în faptul că permit măsurarea fără consum
de energie de la circuitul de măsurare.
Compensatorul este utilizat în operaţiile de etalonare a aparatelor electrice de
măsurare, măsurările fiind de înaltă precizie (erori sub 0,01%). Măsurările efectuate cu
ampermetre sau voltmetre au precizia de măsurare mai mică.
Principiul metodei constă în compensarea tensiunii (sau t.e.m.) de măsurat cu o altă
tensiune (metoda opoziției – simplă sau prin substituție), care poate fi variată şi cunoscută
cât mai precis. Precizia măsurării depinde de precizia cu care este cunoscută valoarea
tensiunii de comparare. Metoda de măsurare este tot o „metodă de zero”.

Principiul metodei de compensare:

Ia IIN
IN

ua R ux
r uc

ua  sursă de alimentare pentru circuitul de lucru

R  reostat de reglare a curentului de lucru Ia

uc  tensiunea de compensare

IN  indicator de nul

ux  tensiunea necunoscută (de măsurat)

I IN = 0

ua
Ia =
R

r
u x = uc = r ⋅ I a = ⋅ ua
R
Metode de compensare  curent constant ( I a = ct. ; r = var . )

 rezistenţă constantă ( I a = var . ; r = ct. )

8.1. Compensatoare de c.c.

a) Compensator de c.c cu curent constant (schema compensatorului cu substituţie şi

tarare (etalonare))

Ea Ra
Ia k1

R1 R2

rx IIN RN

IN

Ex k2 EN

x N

Ea  sursa de alimentare

Ra  reostat de reglare a curentului de lucru

k1  întrerupător de alimentare

R1  reostat de compensare

R2  reostat etalon

IN  indicator de nul

k2  comutator

EN  tensiunea etalon a elementului normal Weston

Ex  t.e.m. de măsurat
k2  N: etalonare (tarare) : IIN=0

E N = RN ⋅ I a

EN
Ia =
RN

k2  x: măsurare

EN
E x = rx ⋅ I a = rx ⋅
RN

 curentul de lucru se fixează la o valoare comodă pentru calcule:

I a = 10 −2 ; 10 −3 ; 10 −4 A

 de exemplu:
I a = 10 −3 A; E N = 1,01865V ;

Se alege : R N = 10 3 ⋅ E N = 1018,65Ω

EN
E x = rx ⋅ = rx ⋅ 10 −3
RN

 valoarea lui Ex în [V] va fi tocmai valoarea lui rx în [kΩ]

Erori:  valoarea EN (eroarea constructivă 0,01% + eroarea datorată variaţiei

temperaturii)

 rezistenţe de contact, de izolaţie, tensiuni termoelectromotoare

 constructive ale rezistoarelor decadice

 instabilitatea sursei de alimentare Ea

 reglarea şi citirea galvanometrului (instrumentul de nul)

b) Compensator de c.c cu rezistenţă constantă

 la măsurări de tensiuni mici nu apar erori datorate rezistenţelor de contact

 precizia este limitată de cea a instrumentului de măsură a curentului de lucru

mA

Ea Ra
Ia

+ -
ux IN

Extinderea limitelor de măsurare la compensatoarele de c.c. se poate realiza astfel:

 direct se pot măsura tensiuni până la 1,1V (comparabile cu EN)

 extinderea se realizează cu divizoare de tensiune pur rezistive

x100 𝑢𝑢𝑥𝑥 𝑢𝑢𝑥𝑥

𝐼𝐼 = =
9𝑅𝑅+𝑅𝑅 10𝑅𝑅
90R
𝑢𝑢𝑥𝑥 𝑢𝑢𝑥𝑥
𝑢𝑢𝑥𝑥′ = 𝑅𝑅𝑅𝑅 = 𝑅𝑅 =
10𝑅𝑅 10
x10
9R Ex: ux=10V  u’x=1V

x1
R
ux u’x spre compensator; u’x=Ea
I
 8.2. Alte măsurători cu compensatorul de tensiune

a) Măsurarea curenţilor
Ix
+
Circuit
compensare RN
-

ux

La bornele ux ale circuitului de măsurare prin compensare se aplică o cădere de

tensiune produsă de curentul de măsurat pe o rezistență etalon.

b) Măsurarea rezistenţelor
Ra
+
I
Circuit
compensare
RN Rx
-

1 1’ 2 2’

ux
 8.3. Compensatoare de c.a.

Compensarea în c.a înseamnă egalitatea tensiunii alternative cunoscute cu tensiunea

alternativă de măsurat. Se vorbeşte astfel de o compensare în:
compensatoare în coordonate polare (reglare
 amplitudine
independentă)
compensatoare în coordonate rectangulare (reglare
 fază
simultană)
 frecvenţă alimentarea compensatorului şi a circuitului de studiat se
face de la aceeaşi sursă de c.a. (ex.: transformator cu mai
 factor de formă multe înfășurări secundare)

Precizia este scăzută, deoarece instrumentul de lucru este, de obicei, ampermetrul

electrodinamic (eroare 0,1 ...0,2%), iar etaloanele de tensiune alternativă nu au precizia
celor de tensiune continuă.

Se utilizează ca indicatoare de nul:

 microvoltmetre electronice

 osciloscoape specializate

 galvanometre cu vibraţii (performanţe reduse)

Indicatoarele de nul sunt selective, măsurarea făcându-se pe armonica fundamentală a

tensiunii necunoscute.

a) Compensatoare de c.a. în coordonate polare

 principiul şi schema

+j

1
 R S T

Tφ

mA

Ra
Ia

uc R

rx
IN

~
ux

Tφ  regulator de fază

mA  instrument de măsură a curentului de lucru Ia

Ra  reostat de reglare a curentului Ia

R  reostat de compensare

IN  indicator de nul

u x = uc
 u x = rx ⋅ I a
IN → 0 ⇔ u x = uc ⇔  ⇔
ϕ = ϕ ϕ x = ϕc
 x c

 se modifică faza tensiunii de compensare (prin Tφ) până când ϕ x = ϕ c  primul

minim la IN

 se modifică apoi rezistenţa R calibrată  al doilea minim (IN indică 0, u x = u c )

 Obs.:  R poate fi gradat direct în V (mV)  se citeşte comod valoarea efectivă a
tensiunii măsurate

 ϕ x = ϕ c se citeşte pe ecranul gradat al Tφ

 se pot măsura 1,5...15V; 0...1800

b) Compensatoare de c.a. în coordonate rectangulare

 principiul şi schema

+j

mA
uc
Ra
I1 0
uc1 R1
A B cuplaj inductiv mutual
IN M (circuitele sunt parcurse
r1
ux de doi curenţi defazaţi
uc2 R2 cu 900)

C D
I2 r2 0’
 ωM
I 2 R 2 = j ωM I 1 I2 = j I1 (I 1 ⊥ I 2 )
R2

IN → 0 u x = uc

u x1 + ju x 2 = u c1 + ju c 2
u c1 = r1 I 1
ωM
u c 2 = r2 I 2 = r2 ⋅ ⋅ I1
R2

uc2 uc

B A
0, 0’ uc1

u x = u x ej j x

u x = u x21 + u x22 = u c21 + u c22

uc2
j x = arctg
u c1

 suma tensiunilor u c1 = uc1 ; u c 2 = juc 2 (aflate în cuadratură şi fiind

reglabile) poate compensa u x situată în oricare dintre cele 4 cadrane.