Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„
a
p
U
v
1
u
l-
”
s
b
B
ş
e
c
t
m
ă
ţ
o
if
S
.R
n
r
4
9
ACȚIUNILE ARMATEI ROMÂNE PENTRU ELIBERAREA
BASARABIEI
(„Veteranii pe drumul onoarei şi jertfei. Spre cetăţile de pe Nistru, 22 iunie – 26 iulie 1941”)
Acesta a fost motivul care l-a determinat pe generalul Ion Antonescu, devenit
conducătorul statului român la 6 septembrie 1940, să coopereze cu Hitler pentru a salva ceea
ce mai rămăsese din România - teritoriu, populaţie şi armată – și să anexeze teritoriile „răpite”.
JUSTIFICARE?
„Când, la 22 iunie 1941, armatele marelui Reich german au pornit acţiunea lor împotriva
ameninţării slavilor din răsărit, armata noastră, neamul întreg, nu putea să privească cu braţele
încrucişate atunci când 4 milioane de fraţi (din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa –
n.n.), aşteptau ceasul izbăvirii. Astfel se explică intrarea noastră în războiul de astăzi”.
(Ion Antonescu)
În noaptea de 21 iunie 1941, când România a declarat mobilizarea forţelor sale armate,
GRUPUL DE ARMATE „GENERAL ANTONESCU” dispunea de următoarele forţe:
Armatele 3 şi 4 române
Armata 11 germană cu 10 corpuri de armată (din care 7 române şi 3 germane),
având în compunere:
o 24 de divizii (din care 16 române şi 8 germane)
o 3 brigăzi de munte române
o 4 brigăzi de cavalerie române
o 2 brigăzi de fortificaţii române
o numeroase unităţi independente de artilerie, geniu, transmisiuni, căi
ferate, jandarmi, poliţie, pompieri etc., formaţiuni de servicii,
tehnice şi medicale
o Gruparea Aeriană de Luptă care dispunea de:
3 flotile de bombardament cu 7 grupuri şi 15 escadrile
flotilă de vânătoare cu 3 grupuri şi 8 escadrile
escadrile de recunoaştere, observaţie şi legătură
Iniţial, acţiunile militare desfăşurate pe frontul românesc până la 2 iulie 1941 (împotriva
armatelor 9, 18 şi independentă de Litoral) au avut un caracter de acoperire strategică, fiind
concretizate prin constituirea unor capete de pod la est de Prut, în Basarabia, şi prin mici
pătrunderi realizate în partea de nord a Bucovinei. Victoriile obţinute de armatele
feldmareşalului Gerld von Runstedt la nord de mlaştinile Pripetului şi retragerea forţelor
sovietice spre Uman au determinat (2 iulie 1941) trecerea la ofensiva propriu-zisă (ipoteza
„München”), în cadrul căreia lovitura principală a executat-o Armata 11 germană.