Sunteți pe pagina 1din 3

H


a
p
U
v
1
u
l-

s
b
B
ş
e
c
t
m
ă
ţ
o
if
S
.R
n
r
4
9
ACȚIUNILE ARMATEI ROMÂNE PENTRU ELIBERAREA
BASARABIEI

„Profitând de prăbuşirea totală a sistemului de alianţe, de izolarea ţării pe plan


internaţional, statele revizioniste vecine (U.R.S.S., Ungaria şi Bulgaria –n.n.) sprijinite de
Germania, cea mai mare putere militară continentală a momentului, şi-au împins la extrem
agresivitatea faţă de România, căreia i-au impus brutalele ultimatumuri urmate de cotropiri de
teritorii.”

(„Veteranii pe drumul onoarei şi jertfei. Spre cetăţile de pe Nistru, 22 iunie – 26 iulie 1941”)

Acesta a fost motivul care l-a determinat pe generalul Ion Antonescu, devenit
conducătorul statului român la 6 septembrie 1940, să coopereze cu Hitler pentru a salva ceea
ce mai rămăsese din România - teritoriu, populaţie şi armată – și să anexeze teritoriile „răpite”.

JUSTIFICARE?

„Când, la 22 iunie 1941, armatele marelui Reich german au pornit acţiunea lor împotriva
ameninţării slavilor din răsărit, armata noastră, neamul întreg, nu putea să privească cu braţele
încrucişate atunci când 4 milioane de fraţi (din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa –
n.n.), aşteptau ceasul izbăvirii. Astfel se explică intrarea noastră în războiul de astăzi”.

(Ion Antonescu)
În noaptea de 21 iunie 1941, când România a declarat mobilizarea forţelor sale armate,
GRUPUL DE ARMATE „GENERAL ANTONESCU” dispunea de următoarele forţe:

 Armatele 3 şi 4 române
 Armata 11 germană cu 10 corpuri de armată (din care 7 române şi 3 germane),
având în compunere:
o 24 de divizii (din care 16 române şi 8 germane)
o 3 brigăzi de munte române
o 4 brigăzi de cavalerie române
o 2 brigăzi de fortificaţii române
o numeroase unităţi independente de artilerie, geniu, transmisiuni, căi
ferate, jandarmi, poliţie, pompieri etc., formaţiuni de servicii,
tehnice şi medicale
o Gruparea Aeriană de Luptă care dispunea de:
 3 flotile de bombardament cu 7 grupuri şi 15 escadrile
 flotilă de vânătoare cu 3 grupuri şi 8 escadrile
 escadrile de recunoaştere, observaţie şi legătură

În total aviaţia română destinată frontului dispunea de:

 253 avioane de luptă


 Flotila de hidroaviaţie cu două escadrile şi 20 hidroavioane
 4 grupări de artilerie antiaeriană cu un total de 12 divizioane din cele 19 de care
dispunea armata română

Marina Militară română care dispunea de:

 39 de nave de luptă mai importante, din care 22 la Marea Neagră şi 17 la Dunăre.

Totalul forţelor române participante la eliberarea pământurilor strămoşeşti din


răsăritul şi nordul ţării însumau:

 473.103 militari din care:


o 402.747 la armata terestră
o 56.176 la aviaţia de luptă
o 14.180 la marina militară

Iniţial, acţiunile militare desfăşurate pe frontul românesc până la 2 iulie 1941 (împotriva
armatelor 9, 18 şi independentă de Litoral) au avut un caracter de acoperire strategică, fiind
concretizate prin constituirea unor capete de pod la est de Prut, în Basarabia, şi prin mici
pătrunderi realizate în partea de nord a Bucovinei. Victoriile obţinute de armatele
feldmareşalului Gerld von Runstedt la nord de mlaştinile Pripetului şi retragerea forţelor
sovietice spre Uman au determinat (2 iulie 1941) trecerea la ofensiva propriu-zisă (ipoteza
„München”), în cadrul căreia lovitura principală a executat-o Armata 11 germană.

După ce au ajuns relativ ușor pe Nistru la 7 iulie la Moghilev, pe 8 iulie la Hotin, în 10


iulie la Soroca, armatele 3 română și 11 germană au forțat și străpuns linia fortificată „Stalin”
între 17 și 19 iulie, continuând ofensiva spre Bug și Nipru. Înaintând pe drumuri desfundate de
ploi, uneori sub focul artileriei sovietice de dincolo de fluviu, dar primite pretutindeni cu „flori,
pâine şi sare”, chiar de către populaţia satelor locuite de alte naţionalităţi, brigăzile 1, 2, 4 mixte
munte şi 8 cavalerie au ocupat în timp util dispozitivul ordonat.

În sudul Basarabiei, Armata 4 română a generalului Nicolae Ciupercă a acţionat la sud


de masivul Corneşti, executând lovitura principală, cu Corpul 3 armată, pe direcţia Albiţa –
Chişinău – Dubăsari şi o acţiune de fixare cu Corpul 5 armată, la est de Fălciu, în capul de pod
Ţiganca, Epureni, Cania, unde s-au dus şi cele mai grele lupte ,înregistrându-se circa 1.700 de
militari români ucişi în lupte. A urmat, acţiunea de urmărire spre Nistru, trupele sovietice fiind
respinse, pretutindeni, dincolo de fluviu. Eliberarea oraşului Cetatea Albă pe 26 iulie 1941 a dat
prilejul Marelui Cartier General roman, încrezător în izbândă, să anunţe întreaga ţară chiar de
pe 25 un fericit eveniment: ”Lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti de la răsărit s-a
terminat. Din Carpaţi până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune”.

Eliberarea Basarabiei și a părții de nord a Bucovinei a anulat pentru moment


consecințele brutalului ultimatum din iunie 1940 și a făcut ca poporul român și armata sa să
parcurgă în doar un an drumul de la agonie la extaz, de la deziluzia provocată de atitudinea
capitulardă a conducerii statale și politice din perioada finală a domniei lui Carol al II-lea la
bucuria realipirii provinciilor răsăritene, cu speranța redobândirii celorlalte părți ale țării, la fel
de românești.

S-ar putea să vă placă și