Curs 3

La nivelul placii microorganismele reusesc sa supravietuiasca mai usor in mediul ostil

inconjurator, ele realizand adevarate NISE ECOLOGICE , specifice fiecarui individ in parte.

In mod natural, microorganismele aflate la nivelul placii stabilesc raporturi saprofite intre ele si
de simbioza cu gazda si microorganismul inconjurator

Odata constituita nisa ecologica individuala, cu greu i se mai poate schimba componenta si
proportia microbiana , ea ramanand o lunga perioada neschimabata.

Un mare avantaj al relatiilor de simbioza stabilite este acela ca microorganismele rezidente se

opun colonizarii altor microorganisme si implicit protejeaza gazda de infectarea cu patogeni majori
precm: Corynebacterium diphtheria sau cu Streptococus pyogenes (grupa A- beta-hemolitic
streptococcus)

Faptul ca, la nivelul placii denatre, prin metabolism microbian se produc ACIZI, care genereaza
demineralizare urmata de remineralizare, aceasta deoarece structurile dure denatre nou formate din acest
joc al de- si remineralizarii sunt mult mai rezistente la atacurile acide ulterioare .

Demineralizarea apare si ca o necesitate naturala de supravietuire a anumitor microorgnisme

specifice placii, care pe aceasta cale isi satisfac nevoile metabolice: de calciu, fosfor etc.; tot natural,
microorganismele placii isi iau din fluidul oral si substantele organice necesare supravietuirii, prin aceasta
explicandu-se de ce PD supragingivala, in anumite circumstante se extinde si subgingival impotriva
microorganismelor invadatoare la nivelul santului gingival, a mucoasei orale si a fluidului oral,
organismul se apara prin multiple mecansime, inclusiv prin prezenta: Ac (IgG, IgM, IgA), a sistemului
complement si a leucocitelorm din care aproximativ 95% sunt PMN neutrofile, iar restul limfocite si
monocite, limfocitelor intraepiteliale, a celuleor Langerhans .

Astfel ca la pacientul cu un status imunitar bun al sanatatii orale se constata ca predomina IgA
secretorii

SEMNIFICATIA CLINICA A P.D.

Studiile efectuate pentru a demonstra rolul jucat de PD in producerea cariei denatre sau a boilor
parodontale au concluzionat ca pot exista mai multe tipuri de placa care, in functie de componenta
microbiana pot genera diverse efecte locale: I. PD cariogena
II. PD generatoare de boala parodontala
III PD gengeratoare de tartru dentar
In concordanta cu ipoteza placilor nespecifice, ipoteza placilor specifice

1. Depozite denatre moi: pelicla dobandita, placa bacteriana (pd microbiana), materia alba si
resturi alimentare
Materia alba= depozit dentar moale care acopera obisnuit placa denatra neindepartata o lunga
perioada de timp; spre deosebire de pelicula dobandita si de PD, materia alba se poate
 indeparta si prin clatire viguroasa, proiectarea jetului de apa al sprayului de aer/apa, sau al
irigatoarelor orale.
Clinic, materia alba este vizibila clar, fara a necesita colorare; se identifica usor prin
inspectie
Este un depozit dentar moale, gros, de culoare alba, sau alb-gri, asematnator branzei de vaci
Din pct de vedere structural, materia alba reprezinta o acumulare de: bacterii vi si moarte, celule
epiteliale descuamate, leucocite dezintegrate, proteine salivare, si resturi alimenatare; obisnuit, depozitul
se observa pe fata vestibulara a frontalilor maxilari, mai ales la pacientul cu RESPIRATIE ORALA.
Cand materia alba este prezenta constant descoperim la zona de contact , a acestor depozite moi cu
lizereu gingival si cu suprafete denatre dure: inflamatia gingivala, si demineralizare accentuata

Resturile alimentare sunt observate cel mai adesea in 1/3 cervicala a dintilor si mai ales in spatiile
interdenatre. Acumularea alimentelor se poate realiza pirn APASARE VERTICALA, favorizata de
prezenta spatiilor interdentare, in special cand nu exista un contact dentar stans, mobilitatea dentara,
dezechilibrele ocluzale etc.. ORIZONTAL: alimentele mai pot patrunde interdentar si orizontal dinspre
vestibular sau dinspre oral, cand papilele interdenatre apar decapitate; STRANGEREA resturilor
alimentare interdentar, pe langa mirosurile generate, favorizeaza producerea cariei dentare si a
complicatiilor parodontale.
Resturile alimentare se pot indeparta prin autocuratire naturale dar si artificial, prin curatire mecanica,
inclusiv prin clatirea energica a gurii.
Din pc de vedere al retentiilor alimentare este de retinut ca, in cazul pacientilor cu apaarte protetice,
fixe sau mobile, aparete ortodontice, in special fixe, implanturi dentare etc
Este necesar un plan de igienizare, special si individual conceput prin care se limiteaza consecintele
generate de asemenea acumulari

2.Depozite dentare dure

Tartru dentar (TD)
Mult timp TD a fost considerat fcatorul etiologic principal in declansarea ei evolutia gingivitelor
sau a bolilor parodontale. Astazi, in cazul imbolnavirilor parodonatle, PD este considerat factorul
etiologic principal. Principalul factor etiologic, in producerea bolilor parodontale ramane PD prezinta
permanent la suprafata tartrului
In timp ce tartrul se constituie intr-un factor (predispozant), secundar, care obliga insa la
indepartare periodica profesionala. Inclusiv tartrul subgingival reprezinta o cauza secundara a infectiei si
nu cauza principala a parodontitelor marginale. Un obiectv major al terapiei parodontale nechirurgicale
este de a indeparta tartrul implicit PD obtinand astfel suprafete dentare netede si luciose
NSPT-nonsurgical periodontal therapy- presupune controlul mecanic al PD, detartraj supra si
subgingival, planare radiculara si folosirea suplimentara a substantelor chimice antiplaca
INFLAMATIA GINGIVALA SE POATE TRATA SAU CHIAR ELIMA PRIN CONTROLUL
CORECT AL PLACII EFECETUATE DE PACIENT SI CAND ESTE CAZUL PRIN INDEPARTAREA
PROFESIONALA A TARTRULUI DENTAR= DETARTRAJ

TARTRUL DENTAR= reprezinta ultima faza de maturizare a PD, cea de mineralizare

 Se defineste ca depozitul dentar dur, calcificat aderent la structurile dure dentare, dar si la
constructiile stomatologice artificiale, prezente in gura pacientului. Il gasim si la nivelul puntilor,
protezelor, dar si la suprafata piercigului aplicat la nivelul limbii.
Clinic, TD se observa, obisnuit: 1/3 cervicala a dintilor inclusiv la nivelul santului gingivo-dentar,
in pricipal pe fetele linguale ale frontalilor dar si pe cele vestibulare ale molarilor superiori, adica pe
suprafetele dintilor aflati in vecinatatea orificiilor de deschidere a ductelor glandelor salivare majore.
Procesul de mineralizare incepe la 24-72 de ore de la formarea placii microbiene. Primii centri de
mineralizare apar obisnuit la interfata dinte PD, stadiu greu de sesizat clinic
Formarea TD incepe pe durata momentelor de alcalinitate orala si este favorizata de prezenta
bacteriilor filamentaose la nivelul placilor dentare mature
Centrele de mineralizare apa la nivelul: matricei intermicrobiene a PD dar si la nivelul
componentei fosfo-lipidice a membranei celulare a microorganismelor care necesita pentru multiplicare
si supravietuire; un pH neutru sau usor acid (bacterii filamentoase)
Bacteriile filamentoase intervin inclusiv prin intermediul enzimelor secretate, prin care fosfatul
organic de origine salivara, este transformat in fosfat anorganic
Studiile arata ca tartrul se formeaza insa si pe suprafetele dentare insa si pe suprafetele denatre ale
animalelor crescute in conditii sterile (germ-free). Acest tip de tartru consta dintr-o matrice organica de
origine non=microbiana (pelicula dobandita) care se mineralizeaza. Astfel la nivelul centrelor de
mineralizare se constata aparitia cristalelor de hidroxiapatita si fosfta octocalcic

Sursa ionilor minerali este: saliva, pentru tartrul supragingival, si lichidul crevicular alaturi de
exudatul inflamator pentru cel subgingival, referindu-se la procesul de fromare a tartrului . GLICKMAN
arata ca mineralizarea este influentata in principal de prezenta fosfatului si mai putin de cea a calciului
Viteza de formare a tarturlui= caracteristica individuala; mineralizarea straturilor succesive se
realizeaza in medie, in cca 12 zile (cu un minim de 10 zile si un maximde 20d de zile).
Grosiema maxima astraturilor de tartru se obtine intr-o perioada de 10 saptamani la 6 luni; dupa
aceasta perioada ritmul depunerilor se reduce, aspect datorat uzurilor
Viteza de formare a tartrului este favorizata in principal de corectitudinea cu care individul isi
efectueaza controlul placii
IN LIPSA PLACII NU ESTE POSIBILA FORMAREA SI DEPUNEREA TARTRULUI
La viteza de formare a tartrului contribuie o serie de factori favorizanti:
1. Retentivitatile anatomice, precum: cele de la nivelul jontiunii smalt-cement radicular,
asperitatile cementului radicular dezgolit, carile aproximale, cervicale sau radiculare,
incongruenta dento-alveolara prin inghesuire
2. Cantitatea si calitatea salivei secretate, care depinde de obiceiurile alimentare, compoziztia
salivei unor inidivizi, bogata in ioni anorganici, in pricipal fosfat si calciu, favorizeaza
mineralizarea rapida a placilor dentare mature
3. Respiratia orala
4. Iritatiile mecanice, chimice sau termice repetate
5. Traumele ocluzale
6. Parafunctiile musculare si ocupatioanle
7. Obiceiuri vicioase
8. Anumite afectiuni precum: astmul bronsic si/sau fibroza chistica, influenteaza viteza
depunerilor de tartru, spre exemplu copii afectati de aceste boli depun de 2 ori mai mult tartru
 comparativ cu cei sanatosi; la fel se intampla si la cei cu probleme psihice speciale sau la cei
hraniti, perioade indelungate, prin intermediul sondelor gastrice (ei depun in cca 30 de zile
cantitati importante de tartru)
9. Fumatul accelereaza si el viteza de formale a tartrului

FIBROZA CHISTICA
=afectiune mostenita a glandelor exocrine, ce afecteaza in principal aparatul digestiv si respirator si
caracterizeaza de obicei prin: ??
DETARTRAJUL
Odata format tartrul dentar nu poate fi indepartat decat profesional, prin detartraj, acesta
efectuandu-se cu ajutorul unui instrumentar special fabrictat
Detartrajul prezinta pe langa efecte benefice si efecte negative reprezentate de: zgarierea si
abrazia structurilor dure dentare, ce se produc in principal la nivelul cementului radicular moale si a
implaturilor de titan, dar si la nivelul restului suprafetelor coronare detartrate
Tatrtrul trebuie indepartat, deoarece prin prezenta lui igienizarea orala cotidiana, devine dificila
sau chiar imposibila
TD prezinta o suprafata rugoasa ce favorizeaza depunerea continua de placa care se indeparteaza
cu greutate, se mineralizeaza transformandu-se in tartru.
Concluzia este ca atunci cand pacientul reuseste sa-si efectueze corect controlul PD, nevoie de
detartraj va fi extrem de redusa .
Cand pacientul nu reuseste sa reduca viteza de formare a tartrului se poate indica:
1. Folosirea de paste de dinti antitartru, contin: pirofosfati- light calculous, citrat de zinc, clorura de
zinc si triclosan
2. Un control mecanic (periaj) al formarii placii cat mia frecvent
3. Chiar folosirea gumelor de mestecat

Cand la anumiti pacienti inregistram hipersensibilitate dentinara sau iritatii ale tesutului gingival vom
limita folosirea agentilor antitartru amintiti

Compozitia tartrului dentar matur: substante anorganice: 70-80%, substante organice: 15%; apa
8%
Este reprezentata in principal de ioni de calciu, fosfat si carbonat, alaturi de care descoperim ioni
de sodiu, magneziu si potasiu si sub forma de urme, ioni de clor, zinc, strontiu, brom, cupru, tungsten,
aur, aluminiu, siliciu, fier, sau fluor
Circa 2/3 din componenta anorganica a tartrului supragingival se gaseste sub forma de cristale,
obisnuit sub forma de apatita
Predomina hidroxiapatita (HA-Ca5(PO4)3xOH), similare cu cele de la nivelul smaltului,
cementului, dentinei sau osului
Pe langa hidroxiapatita lanivelul tartrului mai descoperim si cristale de fosfat octo-calcic (OCP-
Ca4H(PO4)3x2OH), brushite (B- CaH(PO4)-2H2O), fosfta tricalcic (whitelochite –W-B-Ca3(PO4)2)
Privite la microscopul electronic cristalele de tartru arata ca niste ace netede si uniform plasate
 Realizand o comparatie a continutului mineral al variatelor structuri dure prezentate la nivelul
organismului uman constatam ca: smaltul ramane cel mai mineralizat tesut (contine 96% ioni
anorganici) si este urmat in ordine de dentina (65%), cement radicular si oase (45-50%), in timp ce
tartrul matur poate contine pana la 70-80% material anorganic

COMPONENTA ORGANICA

1. Resturi de microorganisme moarte, de celule epiteliale descuamate, de leucocite si mucina

salivara,
2. Gasim, de asemenea, colesterol, fosfolipide, acizi grasi, hidrocarbonate, keratina, nucleoproteine
si aminocizi
3. Insa la nivelul PD care acopera in permanenta tartrul descoperim normal, un nr imens de
microorganisme vi, in principal: coci, bacili, fungi si forme filamentoase

DIN PUNCT DE VEDERE AL COMPOZITIEI CHIMICE, NU EXISTA DEOSEBIRI ESENTIALE

INTRE CELE 2 TIPURI DE TARTRU SUPRA- SI SUBGINGIVAL, SINGURA DEOSEBIRE FIIND
NIVELUL SUPERIOR DE MINERALIZARE AL CELUI SUBGINGIVAL

A –tartru supragingival
B-tartru subgingival

A. In mod natural, tartrul supragingival se formeaza in straturi paralele, succesive de placa

dentara mineralizata; intre straturile de tartru propriu-zis se observa straturi de pelicula dobandita
mineralizata numite linii incrementale
In medie, continutul mineral este de 37% (obisnuit intre 16 si 51%), iar maximum (exceptional),
atins este de 80%.
Totusi formarea tartrului matur, a tartrului vechi necesita luni si ani de zile. In ceea ce priveste
continutul mineral, tartrul supragingival este construit din straturi de o mare heterogenitate . Straturile
exterioare sunt formate din OCP (fosfat octocalcic) in timp ce in interior avem HA (hidroxiapatita)
W (whitelockite) se gaseste cu totul exceptional iar B (brushite) sunt intalnite numia in tartrul
recent format de maximum 2 saptamani
Tartrul supragingival se descopera obisnuit in 1/3 coronara gingivala, predominant in dreptul
orifciilor de deschidere a ductelor glandelor salivare majore
Cautam si descoperim TD obisnuit pe fetele linguale ale frontalilor inferiori sau pe cele vestibulre
ale molarilor superiori. Culoarea initiala alb-galbuie care, pe masura maturarii tinde spre brun-negru.
Exista si situatii clinice cand TD acopera intreaga suprafata coronara, uneori chiar si suprafata ocluzala.
Acest aspect se constata atunci cand zona respectiva nu se mai efectueaza de mult timp masticatie, urmare
a durerilor provocate de carii profunde netratate, de lipsa antagonistilor etc.

Clinic, tartrul supragingival se identifica prin inspectie, palpare cu sonda si cel mai simplu prin
colorare cu revelatoari, ca si in cazul PD
Vizualizarea TD se poate realiza direct si indirect (prin intermediul oglizii dentare), de multe ori
numai dupa uscarea suprafetelor dentare
 B. Tartru subgingival este mult mai omogen fiind construit din straturi cu acelasi continut in
minerale. Media densitatii minerale este de 58% (intre 32 si78 %) si poate ajunge la valori amxime de 60-
80%. Mineralul predominant este W, care contine in proportie de 3% Mg
Tartrul subgingival se descopra pe suprafetele dentare care participa la constituirea santurilor
gingivale si a pungilor parodontale. TD subgingival reprezinta o acumulare de microorganisme
amestecate cu elemente a fluiduilui crevicular si sange.
El este mai dur decat cel supragingival, prezinta o culoare gri spre negru, este subtire si foarte
aderent .
Culoarea lui inchisa se datoreaza sangerarilor generate de prezenta lui si degradarii ulterioare a
hemoglobinei, dar si prezentei anumitor bacterii cromogene.
Tartrul subgingival se indeparteaza mai greu si este nociv pentru sanatatea componentelor
parodontiului.
Clinic, tartrul subgingival se poate evidentia prin: palpare cu sonda exploratoare sau poate
transpare grosimea marginii gingivale, aspect facilitat de culoarea lui inchisa, radiografiere

Semnificatia clinica a tartrului

TD se intalneste in cantitati variate la orice varsta. Tartrul se poate observa atat la dentitia
permanenta cat si la cea temporara.
Constatarea este ca, odata cu inaintarea in varsta cantitatea de tartru creste; exista grupuri
populationale la care descoperim, la indivizii de peste 30 de ani, depozite de tartru in proportie de 100%.
Stadiile efectuate au stabilit ca tartrul se descopera inclusiv la copilul mic, constatandu-l intr-o proportie:
de 9% la grupa de varsta 4-6 ani, de 18% la grupa de varsta 7-9 sau de 43% la grupa de varsta 10-15 ani.
Si tartrul subgingival poate fi descoperit la copii, studiile aratand spre ex ca la grupa de varsta 9 -11 ani
gasim tartru subgingival intr-o proportie de 30-65%
Studiile microscopice au evidentiat mai multe modele de adeziune a tatrului la structurile dure
dentare dentare:
1. Adeziunea mijlocita prin prezenta peliculei dobandite; este specifica tartrului fixat pe
suprafata smaltului sau pe cea a cementului radicular, proaspat detartrat si corect planat.
Indepartarea lui se efectueaza rapid, aspectul depinde de constiiciozitatea cu care structurile
dentre au fost curatate si lustruite anterior
2. Adeziunea mijlocita de imperfectiunile suprafetelor dentare (reprezentate de fisuri, asperitati,
orificiile de fixare a fibrelor Sharpey ), favorizeaza o legatura ferma intre cele doua suprafete,
tartrul indepartandu-se cu mare greutate
3. Mai exsita un tip de legatura, care presupune realizarea unor legaturi chimice intre cristale
anorganice ale tartrului si cele ale structurilor denatre in contact

*Cristalele de smalt si tartru sunt in contact intim si ultimul patrunde in iregularitatile smaltului. Tartrul
este strans adaptat neregularitatilor cementului cementului, mult mai dens si deci mai dur.
Este motivul pentru care atunci cand realizam detartraj si planare radiculara vom indeparta si parte din
structura dentara curatata

Agenti de colorare a PD
Revelatorii de placa dentara
Placa dentara nu se indeparteaza prin clatire sau proiectarea jeturilor de apa, ci numai mecaic, in
principal prin perierea dintilor .
Normal, placa dentara se poate evidentia prin: inspectie, cand grosimea sau culoarea ei naturala o
face usor sasizabila, palpare cu sonda, cand este prezenta in straturi subtiri, sau cel mia eficitn prin
colorarea ei cu ajutorul revelatorilor de placa (disclosing agents).
In 1930, Hartzel este primul care propune colorarea placii, lucru consmenat intr-un articol aparut
in “Journal of American Dental Association”.
Colorantii de placa sunt asteazi comercializati sub forma de solutii, tablete cu care porfesionistul
sau pacietul o pot colora. Se utlizeaza in urmatoarele scopuri:
1. Pt localizarea depozitelor moi si pentru individualizarea metodelor de periere, a curatirii
mecanice a placii
2. La educarea si motivarea pacientilor
3. Pentru autoevaluarea corectitudinii controlului mecanic al placii
4. Pentru evaluarea pe termen lung a eficientei metodelor de control al placii ce vor fi modificate
atunci cand scorurile obtinute la calcularea indicilor de placa sunt nesatisfactaore
5. La realizarea graficelor de evolutie a igienei orale sau a studiilor epidemiiologice, prin efectuarea
repetata a indicilor de placa

Colorarea placii este o metoda de motivare si constientizare a pacientului cu privire la zonele

incomplete curatate. Colorarea permite pacietului sa observe, sa se motiveze pentru un control atent al
plpacii, iar specialistului sa –si cunoasca pacientul.
Profesionistul dupa ce explica pacienrului rolul jucat de placa in etiologia cariei si periodontitelor
marginale, trece la realizarea colorarii si la efectuarea indicilor de placa, prin care in timp, se
cuantifica gradul de cooperare a pacientului ca si, momentul in care acesta este pregatit sau nu, sa
primeasca o serie de tratamente stomatologice complexe, precum implant dentar si nu numai.

Calitatile unui revelator de placa ideal:

1.sa prezinte capacitate de colorare selectiva, deci sa coloreze numai placa dentara
2. sa coloreze evident placa si dupa ce pacientul si-a clatit viguros gura cu apa; culoarea trebuie sa
dispara de la nivelul suprafetelor denatre dar si a celorlate tesuturi moi, pana la sfarsitul sedintei de
tratament ; colorantul trebuie, in cel mai rau caz sa se indeparteze rapid prin periere profesionala sau
personala
3. sa prezinte gust placut, prin care sa se evite respingerea metodeo; unul din scopurile utilizarii
revelatorilor de placa fiind acela de motivare a pacientului
4. sa prezinte o buna difuzabilitate (umectabilitate), adica sa acopere rapid suprafetele interproximale
ale coroanelor denatre
 5. poate sa prezinte in plus, calitati antiseptice si astringente, sre ex ei pot fi folositi inaintea
efectuarii detartrajului in dublu scop: de colorare si ca antispetic

Substante folosite:
De a lungul timpului s a utilizat o gama larga de agenti de colorare, uniii trecand poroba timpului,
in timp ce altii au fost scosi dn uz, din variate motive
S a renuntat la solutia Skinner pe baza de IOD datorita alegerilor produse plus a gustului
nelplacut sau la fuscina bazica 0,2-0,3% beta rose cu aroma de fuscina bazica datorita continutului in
alanina si implicit a potentialului cancerigen dovedit.
Pentru a evita efecte secundare grave, inaintea utilizarii lor trebuie sa efectuam o anamneza
completa. Pe langa efectuarea anamnezei, profesionistul trebuie sa fie pregatit in orice moment, sa
intervina, dispunand de antidotul necesar interventiei de urgenta : solutie de albastru de metilen 2%,
solutie de violet de gentiana 1%, solutie de albastru de toluidina 1%, solutie de hematoxilina 0,1%
urmayta de aplicarea solutiei de eozina 1%, solutie de fluorescina DC galbena nr.8, ce devine vizibila
doar prin iluminarea suprafetelor dentare cu lumina UV, astfel, vizualizam produsu Plack Lite.
Solutie Bulter in doua nuante, indicatorul de placa al firmei “GC” ( Plaque Indicator Kit) indica
varsta placii denatre. Acesta se coloreaza in roz-rosu, cand este tanara si in albastru, cand este matura
(mai veche de 48 de ore).
Solutia Dis-Plaque, care coloreaza placa proapata (de 2-3 zile) in rosu sau pe cea matura (de 9-18
zile ) in albastru.
Cel mai utilizat revelator de placa este eritrozina, un colorant vegetal hidrosolubil care coloreaza
in rosu suprfetele acoperite de placa. Se comercializeaza sub forma de tablete si solutii sub variate
denumiri comerciale, precum Placolor, Ceplac, Revelan, Mentdent, Red-Cote(gust de cirese)

Proceduri de aplicare :
Pentru a avea imaginea exacta a sanatatii si integritatii lizereului gingival vecin, suprafetelor
dentare periate , aplicarea revelatorilor de placa se efectueaza numai dupa ce pacientul si-a periat dintii in
fata noastra, am realizat anamneza si examenul clinic.
a. Aplicare directa prin badijoanre: buleta de vata umectata, sub izolare, 30-60 sec,
clatire
b. Clatirea gurii cu revelator de placa: 2-3 picaturi diluate pentru o concentratie
adecvata
c. Tablete cu revelator de placa: ½ din tableta
Oricare ar fi metoda agreata, in final, pacientul constata in oglinda suprafetele denatre acoperite
cu placa, prin care observa zonele care scapa curatirii mecanice si unde trebuie sa se insiste, iar
profesionistul poate sa cuantifice calitatatea igienizarii (efectueaza indici de placa si grafice).
Pe langa revelarea placii se mai coloreaza insa si o serie de constructii stomatologice precum
coroanele acrilice, obturatii fizionomice incorect finisate, buzele sau restul mucoaselor atinse.
Mai ales in cazul buzelor, pentru a evita colorarea lor, se recomanda ca acestea sa fie vaselenizate
in prealabil.
 Masters, in 1969, propune un protocol de utilizare individuala, la domiciliu, arevelatorului de
placa: in prima saptamana, se recomanda colorarea zilnica a dintilor, inaintea periajului de seara, in a
doua saptamana, se recomanda colorarea dintilor, inaintea periajului de seara din 2 in 2 zile, in a treia
saptamana, se recomanda realizarea colorarii din 2 in 2 zile, insa dupa efectuarea periajului de seara, in a
patra saptamana, colorarea este efecuata de 2 ori pe saptamana, dupa efectuarea periajului, iar in a 5a
saptamana, colorarea se realizeaza o data pe saptamana, dupa efectuarea periajului de seara .
Exercitiul propus pe saptamani, se efectueaza pana cand se obtin rezultatele dorite.
Pacientul revine cu autorelevari (reevaluari) de placa la intervale de 2-3 luni, prin care constata
eficienta periajelor efectuate si se motiveaza continuu.
1. Se evita colorarea restaurarilor dentare fizionomice, pentru a nu risca producerea discolorarii
lor permanente
2. Nu se efectueaza colorarea dintilor in sedinta in care se realizeaza sigilarea santurilor si
fosetelor coronare
3. Colorantii de placa, mai ales aceia cu componenta alcoolica, trebuie achizitionati in cantitati
limitate (aprovizionare la cca 3 luni) pentru a evita evaporarea si modificarea concentratiei
lor; in plus ei vor fi pastrati in recipiente ermetic inchise
4. Beletele de vata cu care facem colorarea suprafetelor dentare sunt de dimensiuni reduse si vor
fi doar usor umezite pentru a evita colorarile inutle.