CAPITOLUL 3

Procesul de evaluare a întreprinderii

Procesul de evaluare include toate cercetările, informaţiile, raţionamentele,

analizele şi concluziile necesare pentru a se ajunge la valoarea estimată credibilă.
Procesul de evaluare este diferit ca sferă de raportul de evaluare. Raportul de
evaluare descrie etapele evaluării şi comunică concluziile. Scopul procesului de evaluare
este acela de a prezenta o opinie asupra valorii.

3.1 Contractarea
Activitatea de evaluare se desfăşoară pe baza unui contract încheiat între
evaluator/firma de evaluare şi beneficiarul evaluării, în urma câştigării unei licitaţii sau
prin înţelegerea părţilor.
Principalele elemente ale unui contract de evaluare sunt:
 părţile contractante,
 scopul evaluării,
 obiectul contractului,
 termenul de execuţie,
 obligaţiile părţilor,
 valoarea contractului,
 condiţii de plată,
 clauza de reziliere a contractului,
 clauze de confidenţialitate,
 alte clauze contractuale.

3.2 Desfăşurarea procesului de evaluare

Desfăşurarea procesului de evaluare presupune elaborarea sistematică a raportului
de evaluare, ce reprezintă etapa finală a activităţii de evaluare.
Pentru a realiza o protejare a clientului şi a asigura un nivel profesional adecvat,
experţii evaluatori membri ANEVAR sunt obligaţi să aplice prevederile Standardului de
evaluare SEV 103 – Raportare (IVS 103).

Raportul de evaluare reprezintă un document care înregistrează instrucţiunile

pentru o anumită misiune de evaluare, baza de evaluare şi scopul evaluării ca şi
rezultatele analizei care a condus la opinia privind valoarea. Un raport de evaluare poate
să explice procesele analitice care au fost parcurse în cursul evaluării şi să prezinte
informaţiile semnificative care au fost folosite în analiză. Tipul, conţinutul şi dimensiunea
unui raport variază în funcţie de destinatar, de cerinţele legale, de tipul proprietăţii şi de
natura şi complexitatea misiunii de evaluare.

1
 Principalele părţi ale procesului de evaluare sunt:

A. Definirea problemei (Termenii de referință ai evaluării)

B. Diagnosticul pentru evaluarea firmei
C. Abordarea evaluării
D. Reconcilierea rezultatelor şi estimarea valorii finale

A. Definirea problemei (Termenii de referință ai evaluării)

Reprezintă primul pas în procesul de evaluare, aici se stabilesc contextul şi sfera
evaluării şi se elimină orice neclaritate ce poate fi implicată de o problemă de evaluare.

Elementele incluse aici sunt:

(a) Identificarea și competența evaluatorului

Evaluatorul poate fi o persoană fizică sau juridică.
Raportul trebuie să includă o declarație prin care evaluatorul să confirme că poate
oferi o evaluare obiectivă și imparțială și că este competent să efectueze evaluarea.
Raportul va include semnătura persoanei fizice sau juridice responsabilă pentru evaluare.
Dacă evaluatorul a apelat la asistență substanțială din partea altor specialiști, pentru orice
aspect al evaluării în raport trebuie prezentată natura unei astfel de asistențe, precum și
măsura în care s-a bazat pe această asistență.

(b) Identificarea clientului și a oricăror alți utilizatori desemnați

Când se determină forma și conținutul raportului de evaluare este important să se
precizeze persoanele pentru care se realizează evaluarea, pentru a se asigura faptul că
aceasta conține informații adecvate necesităților lor. Orice restricție privind persoanele
care se pot baza pe evaluare trebuie convenită și consemnată în scris.

(c) Scopul evaluării

Trebuie prezentat în mod clar scopul pentru care este efectuată evaluarea, ca de
exemplu, evaluarea este cerută pentru garantarea împrumutului, pentru a oferi asistență la
transferul unor acțiuni sau pentru a oferi asistență în cadrul unei emisiuni de acțiuni.
Scopul unei evaluări va determina tipul valorii. Este important ca evaluarea să nu fie
utilizată în afara contextului sau pentru alte scopuri decât cel prezentat.

(d) Identificarea activului sau a datoriei supuse evaluării

Poate fi necesară o clarificare pentru a se face distincția între un activ și un drept
de proprietate asupra acestuia sau un drept de folosință al acelui activ. Dacă evaluarea se
face pentru un activ care se utilizează în combinație cu alte active, va fi necesar să se
clarifice dacă acele active se includ în evaluare, dacă se exclud și se presupune că sunt
disponibile sau dacă se exclud și se presupune că nu sunt disponibile.

(e) Tipul valorii

Tipul valorii trebuie să fie adecvat cu scopul evaluării. Tipurile valorii
recunoscute de Standardele de evaluare sunt definite în SEV 100 - Cadrul general. Ar
putea fi necesară și precizarea monedei în care se va raporta valoarea.

2
 (f) Data evaluării și data raportului de evaluare
Data evaluării reprezintă data la care este valabilă opinia evaluatorului asupra
valorii. Data evaluării trebuie specificată datorită faptului că factorii care influenţează
valoarea firmei se modifică permanent.
Data raportului de evaluare este întotdeauna o dată prezentă, respectiv data la care
s-a redactat acel raport. Poate fi aceeaşi sau diferită de data evaluării.

(g) Documentarea necesară pentru efectuarea evaluării

Termenii de referință ai evaluării trebuie să cuprindă precizări privind orice
limitări sau restricții referitoare la inspecția, documentarea și analizele necesare pentru
scopul evaluării.

(h) Natura și sursa informațiilor pe care se va baza evaluarea

Trebuie convenite și consemnate în scris natura și sursa oricăror informații
relevante pe care se va baza evaluarea, precum și documentarea necesară pentru orice
verificări care vor fi întreprinse pe durata evaluării.

(i) Ipoteze și ipoteze speciale

Ipotezele sunt aspecte care sunt acceptate ca fapte, în mod rezonabil, în contextul
evaluării, fără a fi în mod specific documentate sau verificate. Ele sunt aspecte care, după
ce au fost stabilite, trebuie acceptate pentru înțelegerea evaluării sau altor servicii de
evaluare furnizate.
O ipoteză specială este o ipoteză care presupune fie date care diferă de datele
reale existente la data evaluării, fie date care nu ar fi presupuse de către un participant
tipic de pe piață într-o tranzacție, la data evaluării. Ipotezele speciale se utilizează deseori
pentru a ilustra efectul pe care îl are modificarea circumstanțelor asupra valorii.
Exemple de ipoteze speciale sunt: faptul că o clădire, aflată în faza de proiect, ar
fi finalizată la data evaluării; faptul că un anumit contract care nu s-a semnat, ar fi în
vigoare la data evaluării; s.a Se iau în considerare numai acele ipoteze și ipoteze speciale
care sunt rezonabile și relevante, având în vedere scopul pentru care este solicitată
evaluarea.

(j) Restricții de utilizare, difuzare sau publicare

Când este necesară sau de dorit restricționarea utilizării evaluării sau a celor care
pot să se bazeze pe aceasta, acest lucru va fi consemnat în scris.

(k) Declararea conformității evaluării cu Standardele de evaluare

(l) Descrierea raportului

Trebuie convenită și consemnată în scris confirmarea formei raportului de
evaluare care va fi furnizat.

B. Diagnosticul pentru evaluarea firmei

Diagnosticul reprezintă o analiză complexă asupra situaţiei resurselor şi
performanţelor obţinute, pe o perioadă de timp, anterioară evaluării.
Diagnosticul constituie o bază pentru estimarea elementelor şi variabilelor cheie

3
ce trebuie avute în vedere în cazul aplicării diferitelor metode de evaluare. Întrucât
evaluarea nu presupune doar o aplicare a unor tehnici, ci presupune o cunoaştere a
performantelor şi riscurilor firmei, evaluatorul trebuie să opereze cu parametri consideraţi
normali pentru mediul de activitate al firmei evaluate şi pentru momentul efectuării
evaluării.
Pe baza diagnosticului întreprinderii evaluate se pot construi scenarii pertinente,
care, în cazul evaluării firmelor necotate vor avea un impact semnificativ asupra estimării
valorii.
Diagnosticarea stării actuale presupune o analiză critică a următoarelor elemente:
1. Diagnosticul juridic
• Dreptul civil
• Dreptul comercial
• Dreptul fiscal
• Dreptul muncii
• Dreptul mediului
• Litigiile
2. Diagnosticul operaţional
3. Diagnosticul comercial
• Analiza produselor/serviciilor întreprinderii
• Analiza pieţei întreprinderii
• Analiza partenerilor de afaceri (clienţi, furnizori, concurenţa)
• Promovarea şi distribuţia
4 Diagnosticul resurselor umane şi al managementului firmei
•. Diagnosticul resurselor umane
• Diagnosticul managementului firmei
5 Diagnosticul financiar
• Diagnosticul situaţiei patrimoniului
- Corelaţia fond de rulment – necesar fond de rulment, trezorerie netă
- Diagnosticul corelaţiei creanţe-obligaţii
- Diagnosticul lichidităţii şi solvabilităţii
- Diagnosticul pe baza ratelor de echilibru financiar
• Diagnosticul rentabilităţii
- Situaţia generală a rezultatului pe baza contului de profit şi pierdere
- Diagnosticul factorial al rezultatului exploatării
- Pragul de rentabilitate şi intervalul de siguranţă
- Diagnosticul pe baza ratelor de rentabilitate
• Analiza riscului întreprinderii

C. Abordarea evaluării
Această etapă presupune aplicarea abordărilor, metodelor şi tehnicilor de evaluare
adecvate.
În procesul de evaluare, sunt recunoscute trei modalităţi (abordări) de a ajunge la
valoarea unei întreprinderi:
- Abordarea pe bază de active,
- Abordarea pe bază de venit,
- Abordarea prin comparaţie (prin piaţă).

4
 Abordarea bazată pe active este fundamentată pe principiul substituţiei,
respective un activ nu valorează mai mult decât costul de înlocuire al tuturor părţilor
componente. În derularea abordării pe bază de active, bilanţul contabil pe bază de costuri
este înlocuit cu bilanţul ce reflectă toate activele, corporale sau necorporale, şi toate
datoriile la valoarea lor de piaţă sau la o altă valoare curentă adecvată. Această abordare
trebuie aplicată în evaluarea participaţiilor majoritare la anumite întreprinderi, care pot
include unul sau mai multe din cazurile:
- o investiţie sau un holding, cum ar fi o proprietate cu destinaţie de întreprindere
sau o fermă agricolă,
- o întreprindere evaluată pe o altă ipoteză decât cea a continuităţii activităţii.

Prin abordarea pe bază de venit se estimează valoarea unei întreprinderi, unei

participaţii sau acţiuni prin calcularea valorii actualizate a beneficiilor anticipate. Cele
două metode uzuale ale abordării pe bază de venit sunt capitalizarea venitului şi analiza
fluxului de numerar actualizat (sau metoda dividendelor).
În cazul capitalizării (directe) a venitului, pentru a transforma venitul în valoare,
un nivel reprezentativ al venitului este împărţit la o rată de capitalizare, sau este înmulţit
cu un multiplu de venit .
În cazul actualizării fluxurilor de numerar, cash-flow-urile estimate pentru
perioadele viitoare sunt convertite în valoare prin utilizarea ratei de actualizare, folosind
tehnica valorii actualizate. Această abordare necesită estimarea ratei de capitalizare,
respectiv a ratei de actualizare.

Abordarea prin comparaţie (prin piaţă) compară întreprinderea de evaluat cu

alte întreprinderi similare, cu participaţii la întreprinderi şi cu acţiuni care au fost vândute
pe piaţă.
Principalele surse de informaţii utilizate în cadrul acestei abordări sunt.
- pieţele financiare de valori mobiliare , pe care sunt tranzacţionate participaţii la
întreprinderi similare;
-piaţa achiziţiilor de întreprinderi în ansamblul lor;
-tranzacţiile anterioare ale proprietăţii subiect al evaluării.

D. Reconcilierea rezultatelor şi estimarea valorii finale

Analiza rezultatelor este acea parte din procesul de evaluare în care evaluatorul
analizează concluzii alternative şi selectează în final o valoare, de obicei punctuală, sau
un interval de valori. De multe ori este necesară o revedere a întregului proces de
evaluare.
În această etapă, evaluatorul se bazează pe experienţa, expertiza şi logica sa
profesională, pentru a explica şi rezolva diferenţele între rezultatele obţinute din aplicarea
diferitelor abordări ale valorii.
Evaluatorul va aprecia relevanţa, aplicabilitatea şi fundamentarea fiecărui rezultat
şi se va baza mai mult pe rezultatul cel mai credibil, corelat cu scopul evaluării.
Concluzia se fundamentează pe adecvarea, precizia şi cantitatea tuturor faptelor şi
evidenţelor colectate în procesul de evaluare.

5
3.3 Culegerea şi analiza datelor

În procesul de evaluare, calitatea şi cantitatea informaţiilor/datelor disponibile

pentru analiză sunt la fel de importante ca şi metodele/tehnicile/procedurile de evaluare
folosite pentru a le prelucra şi transforma în mărimi ale valorii. De aceea, în procesul de
evaluare o importanţă majoră în activitatea de evaluare o are capacitatea de a culege şi
selecta informaţiile cele mai credibile, de a le organiza şi de a le analiza, pentru a le
transforma în final în indicatori valorici necesari pentru aplicarea formulelor matematice
de calcul a valorii.

Informaţii solicitate sau obţinute de la client:

 informaţii financiare:
- situaţiile financiare (bilanţuri, conturi de profit şi pierdere),
- liste cu investiţii efectuate, finalizate şi în curs de execuţie,
- situaţia creanţelor, stocurilor, mijloacelor fixe ş.a.,
- plan de afaceri,
- etc.
 informaţii referitoare la procesul de exploatare:
- preţuri,
- produse şi servicii,
- reţele de distribuţie,
- principalii clienţi şi furnizori,
- organigramă,
- situaţia tehnico-economică a mijloacelor fixe şi a tehnologiilor utilizate
- etc.
 documente legale:
- contracte de închiriere, de creditare, de asigurare,
- contracte de vânzare-cumpărare,
- litigii,
- situaţia activelor necorporale,
- autorizaţii, alte documente necesare funcţionării,
- etc.

Informaţii externe:
- rata de creştere a Produsului Intern Brut (PIB) (reflectă creşterea economiei şi
puterea de cumpărare),
- rata anuală a inflaţiei,
- rata medie a dobânzii,
- previziuni ale evoluţiei sectorului de activitate,
- bariere de intrare în domeniu,
- caracterul domeniului de activitate(ciclic, creştere, regres),
- activitatea pieţei de capital,
- nivelul uzual al ratelor de actualizare şi al ratelor de capitalizare,
- etc.

6
Principalele surse de informaţii:

- observaţia directă, inspecţia,

- documente solicitate de la client,
- discuţii cu proprietarul, managerul întreprinderii,
- discuţii cu persoane participante pe piaţă,
- banca de date a evaluatorului,
- publicaţii de specialitate,
- internet
- licitaţii,
- agenţii de rating de specialitate
- etc.