CAPITOLUL 4

Diagnosticul pentru evaluare (2)

4.4 Diagnosticul resurselor umane şi al managementului firmei

În cadrul acestui diagnostic se urmăreşte, pe de o parte evoluţia, structura şi

comportamentul, eficienţa potenţialului uman, cât şi echipa de conducere a firmei.

A. Diagnosticul resurselor umane

a. Dimensiunea, structura si comportamentul potenţialului uman

Dimensiunea potenţialului uman

Se pot folosi indicatori precum:
- numărul mediu de salariaţi (cu contract de muncă) şi se determină ca o
medie aritmetică simplă a numărului zilnic de salariaţi;
- numărul mediu de personal (cu contract de muncă sau convenţie civilă);
- numărul maxim de personal,care reprezintă limita superioară stabilită în
funcţie de volumul efectiv de activitate şi productivitatea muncii prevazută.

Structura personalului
În diagnosticarea resurselor umane principalele criterii de structurare sunt:

 după principalele categorii de salariaţi se pot avea în vedere

următoarele categorii:
- muncitori (direct productivi, indirect productivi, de deservire generală);
- personal tehnic-ingineresc (ingineri, tehnicieni, maistri);
- personal de administrare şi conducere.

 după vechimea în întreprindere:

- sub 1 an;
- între 2-5 ani;
- între 6-10 ani;
- între 11-15 ani;
- între 15-20 ani;
- peste 20 ani.
Acest criteriu poate furniza informaţii cu privire la politica de angajare aleasă
de întreprindere, dar şi la eforturile sale pentru formarea şi stabilizarea
personalului.

1
  după vârsta personalul:
- până la 30 de ani;
- între 31-40 ani;
- între 41-50 ani;
- peste 50 ani.

 după sex
Exceptând cazurile în care natura activității desfăşurate ar justifica
predominanţa uneia dintre categorii, ar trebui să se regăsească o repartiţie pe sexe
sensibil egală cu cea de la scară națională pentru ansamblul populaţiei active.

 după nivelul de calificare

Comportamentul personalului

Se pot utiliza următorii indicatori:

- gradul de utilizare a timpului maxim disponibil (Timp efectiv lucrat/Timp
maxim disponibil),

- indicatori ai circulaţiei forţei de muncă:

Coeficientul intrărilor de personal (Intrări/Număr mediu de personal)
Coeficientul ieşirilor de personal (Ieşiri/Număr mediu de personal)
Coeficientul mişcării totale (Intrări + Ieşiri/Număr mediu de personal)

- indicatori de conflictualitate:
Număr de greve;
Număr de zile ale grevei (Număr zile grevă * Număr de grevişti);
Gradul de importanţă al grevei la nivel de întreprindere (Număr de grevişti/Număr
total de salariaţi);
Gradul de intensitate a grevei (Număr zile grevă/ Număr de grevişti).

b. Diagnosticul eficienţei utilizării resurselor umane

Analiza eficienţei utilizării fortei de muncă a unei firme în vederea evaluării

se realizeaza cu ajutorul indicatorilor de reflectare a productivităţii muncii, construiţi
ca raport Efect/Efort .
Ca efect se pot utiliza: cifra de afaceri (CA), producţia exerciţiului (Qex),
producţia marfă fabricată (Qf), veniturile din exploatare (Ve) sau valoarea adaugată
(Qa), în functie de specificul activităţii.
Ca efort se pot folosi indicatorii: numărul mediu de personal (Ns), timpul
total de munca exprimat in om-zile (Tz) sau timpul total de muncă exprimat în om-

2
ore (T).

De exemplu:
Productivitatea medie anuală Wa = Qf/ Ns
Productivitatea medie zilnică Wa = Qf/ Tz
Productivitatea medie orară Wa = Qf/ T

B. Diagnosticul managementului firmei

În cadrul diagnosticului trebuie prezintate aspectele referitoare la:

- echipa de conducere (nume, prenume, formare profesională, funcţia, vârsta,
experienţa în domeniu etc);
- baza legală conform căreia îşi exercită prerogativele funcţiei (contractul de
management; Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor / Asociaţilor etc);
- pozitia echipei de conducere faţă de acţionarii firmei, salariaţi, banci etc;
- referiri asupra stilului de conducere (pe obiective, autoritar, cu delegarea
autorităţii, colegial, centralizat, descentralizat etc);
- obiectivele prevăzute în contractul de management, ş.a

4.5 Diagnosticul financiar

Diagnosticul financiar are rolul de:

- a sintetiza concluziile rezultate din celelalte elemente de diagnostic;
- a asigura o coerenţă în cadrul relaţiei diagnostic - metode de evaluare (în
special metode de bazate pe venit).

Obiectivele acestui tip de diagnostic sunt:

a. să asigure înţelegerea performanţelor realizate de către firma evaluată
şi stabilirea riscurilor activităţii desfăşurate,
b. să stea la baza ajustărilor situaţiilor financiare în vederea aplicării
abordării pe bază de active (corecţii asupra elementelor de activ şi
datorii) şi ale abordării pe bază de venit (estimarea capacităţii firmei
de a genera fluxuri de numerar),
c. să asigure comparabilitatea cu întreprinderi similare în vederea
aplicării abordării prin comparaţie şi a estimării costului capitalului
(ratei de actualizare).

Diagnosticul financiar este structurat astfel:

 Diagnosticul situaţiei patrimoniului

- Corelaţia fond de rulment – necesar fond de rulment, trezorerie netă

3
 - Diagnosticul corelaţiei creanţe-obligaţii
- Diagnosticul lichidităţii şi solvabilităţii
- Diagnosticul pe baza ratelor de echilibru financiar

 Diagnosticul rentabilităţii
- Situaţia generală a rezultatului pe baza contului de profit şi pierdere
- Diagnosticul factorial al rezultatului exploatării
- Pragul de rentabilitate şi intervalul de siguranţă
- Diagnosticul pe baza ratelor de rentabilitate

 Analiza riscului întreprinderii

Diagnosticul situaţiei patrimoniului se axează pe aprecierea echilibrului

financiar pe baza lichidităţii şi solvabilităţii, a corelaţiei creanţe-obligaţii ş.a.
Câteva exemple :

Indicatori ai echilibrului financiar

 FR = Capitaluri permanente – Active imobilizate =
= ( Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung ) – Active imobilizate
sau
FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt
 NFR = (Active circulante – Disponibilităţi – Investiţii financiare) –
- Obligaţii pe termen scurt
sau
NFR = (Stocuri + Creanţe) – (Datorii pe termen scurt – Credite pe termen
scurt)
 TN = FRN – NFR

Indicatori ai lichidităţii şi solvabilităţii

 Rata lichidităţii curente (generală)
Active curente
RLc 
Datorii curente ( pe termen scurt )
 Rata lichidităţii intermediare (redusă, rapidă)

4
 Active curente  Stocuri
RLi 
Datorii curente

 Rata lichidităţii imediate (la vedere)

Disponibil  Investiţii financiare pe termen scurt

RLv 
Datorii curente

 Rata solvabilităţii generale

Activ total
Rsg 
Datorii totale

 Rata solvabilităţii patrimoniale

Capital propriu
Rsp 
Capital propriu  Credite bancare

Rate de echilibru financiar

 Rata stabilităţii financiare
Capital permanent
 100
Total pasiv

 Rata autonomiei globale

Capital propriu
Total pasiv

 Rata autonomiei la termen

Capital propriu
Capital permanent

 Rata de autofinanțare a activelor

Capital propriu
Active imobilizate  Active circulante

Diagnosticul rentabilităţii urmăreşte indicatorii în mărimi absolute (diverse

forme ale rezultatului) sau relative (rate de rentabilitate), un rol important având şi

5
pragul de rentabilitate. Importanţă pentru evaluare are şi analiza riscului
întreprinderii (risc de exploatare, financiar şi de faliment).
De exemplu :
 Rezultatul brut
Rb = RE + RF,
unde:
Rb – rezultatul brut al exerciţiului;
RE – rezultatul exploatării;
RF – rezultatul financiar;

 Profitul aferent cifrei de afaceri :

Pr = CA – Cheltuieli aferente cifrei de afaceri

 Rata rentabilităţii comerciale

Pr
Rc   100
CA
unde:
R c – rata rentabilităţii comerciale;
CA – cifra de afaceri netă;
Pr – profit aferent cifrei de afaceri nete.

 Rata rentabilităţii resurselor consumate

Pr
Rrc   100
Ch
unde:
Rrc – rata rentabilităţii resurselor consumate,
Pr – profit aferent cifrei de afaceri;
Ch – cheltuieli aferente cifrei de afaceri.

 Rata rentabilităţii economice

Pr
Re   100
At
unde:
Re - rata rentabilităţii economice,
At - active totale.

 Rata rentabilităţii financiare

6
 Pn
Rf   100
Kp
unde:
Rf - rata rentabilităţii financiare,
Pn – profit net,
Kp – capital propriu.

ş.a