Prezentare Cetatea Alba Carolina (Alba Iulia).

Cetatea Alba Carolina este o cetate de tip bastionar construită în stil Vauban (adică
având formă de stea, stelară), la începutul secolului 18 în timpul împăratului habsburgic Carol al
VI-lea, de aici venind și numele fortificației de Alba Carolina. Ea este amplasată pe dealul
Citadelei, piatra de temelie fiind pusă în 4 noiembrie 1714 și avea rol de apărare și de întărire a
controlului Imperiului Habsburgic în zona Transilvaniei împotriva pericolului reprezentat de
Imperiul Otoman, în mare parte.

Arhitectul care a condus prima fază a lucrărilor a fost italianul Giovani Morandi
Visconti dar din păcate el nu a mai apucat să-și vadă proiectul terminat acesta murind de ciumă
în 1717 și își doarme somnul de veci în Catedrala Romano-Catolică din interiorul forțăreței, unde
se află și mormântul lui Iancu de Hunedoara.

Cetatea Alba Carolina, așa cum am mai spus este o cetate/fortăreață de tip bastionar,
adică este formată, constituită și apărată de bastioane, ele fiind în număr de șapte: Trinitatea,
Sfântul Ștefan, Eugeniu de Savoia, Sfântul Mihail, Sfântul Carol, Sfântul Capistrano și Sfântul
Elisabeta.

Dar, ceea ce ne poate atrage nouă atenția astăzi și un lucru pe care nu putem să nu-l
observăm este multitudinea de clădiri, de monumente și de construcții foarte mare pentru o
cetatea, care ne ,,asaltează’’ din toate direcțiile, din care o să avem posibilitatea să observăm
doar câteva, timpul alocat fiind limitat și cetatea foarte mare pentru a o putea străbate cu piciorul
pentru un tur complet, deplin, ,,satisfăcător’!

Prima construcție care ne poate atrage atenția este poarta prin care tocmai am intrat,
poarta numărul 4, dintr-un număr de 7. Ea face intrarea spre alte două monumente foarte
somptuoase ale cetății: Catedrala Încoronării de confesiune român ortoxă cu hramul Sfânta
Treime, în fața căreia s-au încoronat regele Ferdinand și regina Maria, de aici și numele de
Catedrala Încoronării și Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail, de o frumusețe deasemenea
sublimă în partea drepta.

Descrierea obiectivelor văzute:

1) Catedrala Încoronării cu Hramul Sfânta Treime.

2) Catedrala Romano-Catolică cu Hramul Sf. Arhanghel Mihail.
3) Muzeul Național al Unirii (stânga străzii)
4) Statuia Ecvestră a lui Mihai Viteazul. (dreapta)
5) Sala Unirii.
6) Palatul Princiar (Palatul Principilor) dreapta
7) Piața Cetății-stânga cu monumentul Losseneau.
8) Hotel Medieval X
9) Poarta a III-a a Cetății.
10) Obeliscul lui Horia-Cloșca și Crișan.

1 ) Catedrala Încoronării cu Hramul Sfânta Treime a fost construită cu sprijinul Casei

Regale a României special pentru evenimentul de încoronare a Regelui Ferdinand și a reginei
Maria ca regi și întregitori ai României Mari. Ceremonia de Încoronare a avut loc o parte în
curtea Catedralei și a doua parte, cea de încoronare propriu-zisă în fața porții de intrare în
Catedrala. Catedrala a fost proiectată după planurile arhitectului Victor Ștefănescu și este
ridicată în stil bizantin având drept sursă de inspirație Biserica Domnească din Târgoviște, locul
unde pe vremuri se încoronau voievozii valahi. Ca elemente de atracție ceea ce puteți vedea în
această catedrala sunt 4 plăci comemorative la intrarea în incinta Catedralei pe ele fiind
specificate 4 dintre cele mai mari evenimente ce au avut loc în Transilvania din perspectivă
ortodoxă. Acestea sunt: 1) Tipărirea Noului Testament de Mitropolitul Simion Ștefan la 1648.

2)Unirea de la 1600, înfăpuită de Mihai Viteazul.

3)Martiriul lui Horia, Cloșca și Crișan.

4)Refacerea unității spirituale a românilor.

Iconostasul, mobilierul și stranele au fost realizate din lemn de stejar cu motive decorative
de inspirație brâncovenească. Pictura murala a fost realizată de pictorul Costin Petrescu în
tehnica ,,a fresco” adică frescă și se încadrează în spiritul iconografiei tradiționale. De o parte și
de alta a intrării, apar portretele suveranilor României Mari, Regele Ferdinand I Întregitorul și
regina Maria. În timpul regimului comunist, cele două portrete au fost acoperite cu o peliculă de
vopsea, fiind restaurate după 1989.

2) Catedrala Romano-Catolică ,,Arhanghelul Mihail”.

Catedrala romano-catolică de o frumusețe și solemnitate aproape sublimă a fost
construită începând cu secolul XI, cel mai probabil după anul 1024 o dată cu
întemeierea Episcopiei Transilvaniei de către regele Ștefan I al Ungariei. În imediata ei
vecinătate, a fost descoperită fundația unei biserici de la mijlocul secolului al X-lea. 

Este, totodată, de secole, cea mai înaltă clădire din Alba Iulia, dar și din județul
Alba. Turnul măsoară, cu tot cu cruce, 56,7 metri și domină perspectiva orașului văzut din
depărtare. Catedrala este considerată ca fiind cel de-al treilea edificiu religios ridicat pe același
amplasament. Este construită din blocuri de piatră provenite în parte din zidurile castrului ridicat
de romani la Apulum. Din perspectivă arhitecturală, edificiul înglobează toate stilurile utilizate
între secolele X-XVIII: romanic, gotic, renascentist și baroc. La loc de cinste este romanicul.
Începute în această perioadă, lucrările de construcție ale catedralei au durat decenii, timp în care
au fost adoptate, treptat, soluții arhitecturale și decorative, care se încadrează stilistic goticului.
Interiorul Catedralei este și în zilele noastre o oglindă remarcabilă a stilului gotic. Catedrala  a
fost martora unor evenimente remarcabile cum ar fi intrarea lui Mihai Viteazul în Cetatea
Bălgradului, în 1599. Hramul Catedralei este acela al Sfântului Mihail, sfântul protector al
orașului Alba Iulia.

După pătrunderea Reformei în Transilvania, instituția episcopală a fost suspendată în

1565, iar catedrala a revenit protestanților calvini. Despre lucrări de înfrumusețare și renovare
putem vorbi după 1716, când catedrala a reintrat în posesia Bisericii Romano-Catolice. De atunci
datează, spre exemplu, cele patru statui în stil baroc de pe latura nordică din interiorul
catedralei, reprezentându-i pe regii sfinți ai Ungariei, Ștefan și Ladislau, și pe sfinții episcopi
Adalbert și Gherardus În prezent, în frontul vestic al catedralei sunt amplasate replici după
originalele statuilor păstrate în interior.

În nava laterală de sud se află sarcofagul lui Iancu de Hunedoara, guvernator al Ungariei,

cel al fiului său, Ladislau de Hunedoara, iar în nava nordică se află sarcofagul reginei Izabella și
cel al lui Ioan Sigismund, primul principe al Transilvaniei și rege (titular) al Ungariei.
În absida navei laterale nordice se află capela Lazo unde pot fi observate câteva fresce din
epoca Renașterii.

3) Muzeul Național al Unirii.

În aceea clădire se află Muzeul Național al Unirii. Pe vremuri, până la 1918 aceea
clădire găzduia soldații Imperiului Austro-Ungar, aduși din toate zonele Imperiului Austro-
Ungar motiv pentru care localnicii i-au și dat numele de ,,Babilon”, datorită multitudinii de
limbii auzite la soldații cazați aici. După 1918 clădirea a trecut în administrația Armatei Române,
aici fiind cazați de data aceasta soldați români. În 1968 la 28 noiembrie anul în care se împlineau
50 de ani de la Marea Unire din 1918 în prezența secretarului general al Partidului Comunist
Român, Nicolae Ceaușescu a fost inaugurat Muzeul Național al Unirii. Tot în aceeași zi a fost
dezvelită și statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu.
 Este unul dintre cele mai cunoscute muzee din România, ca patrimoniu și renume
științific. Colecţiile muzeului numără circa 200.000 de obiecte de patrimoniu. Muzeul este locul
în care vă puteți întoarce în preistorie, puteți zăbovi în vremea dacilor și romanilor, trece prin
Evul Mediu, „participa” la Răscoala lui Horea, dar și la Războaiele Mondiale.

fluierul, haina și șerparul lui Avram Iancu.

4) Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu.

Momentul dezvelirii statuii lui Mihai Viteazul, 28 noiembrie 1968, a fost unul special. Se
împlineau 50 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România. La eveniment a participat însuși
Nicolae Ceaușescu, care la vremea respectivă avea cea mai importantă funcție în stat, aceea de
secretar general al Partidului Comunist Român.

Amplasarea statuii în fața fostului Palat al Principilor Transilvaniei nu a fost

întâmplătoare. Edificiul este locul în care Mihai Viteazul a locuit și activat în scurta perioadă, de
zece luni, în care a condus de la Alba Iulia destinele principatului Transilvaniei.

Monumentul, cu înălțimea de 8,46 metri, din care soclul măsoară 2 metri, este
dovada că, la Alba Iulia, în Cetate, amintirea lui Mihai Viteazul este vie și păstrată la loc de
cinste.

Statuia din bronz este singura dintre cele realizate de Oscar Han și dedicate unor
voievozi în care personajul este înfățișat călare. Artistul a ales să-l surprindă pe Mihai în
ipostaza intrării sale triumfale în Alba Iulia, în 1 noiembrie 1599. Figura domnitorului este una
demnă, hotărâtă, marcată de însemnătatatea momentului. Pentru redarea trăsăturilor fizice,
sculptorul s-a ghidat după cele mai cunoscute imagini de epocă ale voievodului. Mihai are pe cap
celebrul său buciuman, căciula cu mănunchi de pene în partea dreaptă. Poartă o mantie amplă, iar
buzduganul îl ține trimfător în mâna stângă. Asta, întrucât cronicile vremii atestă că Mihai
Viteazul era stângaci.

5) Sala Unirii :
Aceea clădire este clădirea în care, în 1918 s-a semnat actul de unire al Transilvaniei cu
Regatul României.  La acea vreme era cea mai spaţioasă clădire din Alba Iulia, singura ce
putea să-i găzduiască sub acoperişul său pe cei 1.228 de delegaţi oficiali ai naţiunii române, care
reprezentau întreaga Transilvanie, atât geografic, cât și social, profesional, religios și
politic. Momentul central al zilei de 1 Decembrie 1918 l-a reprezentat citirea Rezoluției Unirii
în plenul Adunării, de către Vasile Goldiș. Ulterior, actul fundamental a fost adoptat  în
unanimitate de către cei prezenți. Documentul de căpătâi al Unirii este gravat pe peretele interior
al Sălii.

Sala este străjuită de o galerie de 21 busturi ale fruntaşilor de la 1918: oameni politici,
oameni de arme şi de cultură şi reprezentanţi ai clerului.

Clădirea, ridicată la 1900, a servit în prima fază a existenței sale drept cazinou
militar, locul de festivităţi şi recepţii al armatei austro-ungare. După Unire, Sala a fost consistent
înfrumusețată în 1922, când la Alba Iulia s-au încoronat Regele Ferdinand și Regina Maria, ca
Regi ai României Mari. Aici s-a ținut banchetul regal. Clădirea este organizată ca spațiu
expozițional din 1968, an în care s-au împlinit 50 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România.

6) Palatul Princiar sau Palatul Principilor.

Inițial sediu al Episcopului Transilvaniei și a notariatului catolic, clădirea a ajuns în timp
să fie locul în care principi de seama ai Transilvaniei și Românei au locuit și au luat decizii
politice, cel mai însemnat locatar pentru români pe care îl putem amintii că l-a găzduit clădirea
fiind Mihai Viteazul, ce și-a avut reședința și și-a desfăsuat lucrările vreme de 10 luni în aceea
clădire.

7) Piața Cetății și Monumentul Lossenau.

Monumentul Losseneau este un monument dedicat ofițerului austriac Ludwig von
Losseneau sub comanda căruia s-au aflat trupele habsburgice în momentul răscoalei maghiare
din 1849 ce a atacat cetatea Alba Carolina. Acest ofițer a fost rănit în luptă și a murit câteva zile
mai târziu. Din păcate nu s-au păstrat foarte multe date despre biografia acestui ofițer. Pe
monument sunt câteva inscripții în limba germană ce fac referire la acest ofițer, alți ofițeri ai
armatei habsburgice precum și la Împăratul Franz Iosif în prezența căruia a fost dezvelit
monumentul ridicat la ideea și inițiativa armatei habsburgice.

9) Poarta a III-a a Cetății.

Monumentul mai este cunoscut și ca „Poarta lui Horea”. În tradiția populară se consideră că
în mica încăpere de piatră de la baza statuii lui Carol al VI-lea a fost întemnițat Horea, liderului
ţăranilor răsculaţi la 1784.
 10- Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan.

Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan din Alba Iulia este situat pe str. Mihai

Viteazul, în fața porții a treia a cetății Alba Carolina. A fost ridicat în 1937 din
inițiativa Societății ASTRA, cu contribuția populației, fiind închinat memoriei
conducătorilor răscoalei de la 1784-1785, conduse de Horea, Cloșca și Crișan

Monumentul, cu înălțimea de 22,5 metri, este opera sculptorului Iosif Fekete, cunoscut și ca Iosif
Fekete Negrulea, și a arhitectului Octavian Mihălțan.
Societatea „Pietroasa” din Deva a oferit calcarul de Banpotoc din care a fost înălțat monumentul
și trahitul, rocă mai dură, din care a fost construit soclul acestuia.
In interiorul soclului care sprijină obeliscul se află o celulă simbolică cu inscripţia: Smerită
închinare lui Horea, Cloşca şi Crişan[4], în partea de est, o Victorie Înaripată ţinând în mână o
cunună de lauri, iar în partea de vest un basorelief reprezentându-i pe Horea, Cloşca şi Crişan.