Cum să-ți

ajuți copilul
să învețe de
plăcere
matematica
PROFA DE MATE ȘI TIKABOO
VIN ÎN AJUTORUL TĂU!

Confesiunile Profei de
mate - un cadru
didactic cu peste 25 de
ani experiență.

COPYRIGHT PROFA DE MATE TIKABOO 2020

 E clar că sistemele de învățământ și oamenii din interiorul lor nu
reușesc să țină pasul cu epoca în care trăim.
Este necesară acumularea „tonelor” de informații acum când, dacă
deții un smartphone, ești la un click distanță de aproape orice
informație dorești?

Apar două întrebări:

- Înțelegi tot ce accesezi?
- Ce abilități trebuie să deții în secolul motoarelor de căutare?

Ai nevoie de abilități de alegere, interpretare și folosire a informațiilor

la care ai acces.

Matematica (și nu numai) contribuie la dezvoltarea acestor abilități.

Matematica dezvoltă creierul, acesta, ca și un mușchi, dacă nu este
folosit, se va atrofia.

Coeficienții IQ și EQ sunt invers proporționali cu puterea de

2 manipulare a marilor coloși deținători de date, a mass-mediei, a
politicienilor etc, de aceea este necesar să fie cât mai mari.
 Trebuie să aruncăm la coș stereotipul că matematica nu merită
studiată decât dacă ești genial. Cultul geniului și al existenței minții
matematice subevaluează munca susținută, expresia „muncește
mult” nu e nicidecum o insultă, mie mi se pare chiar a fi o laudă.
Capacitatea de a rămâne concentrat pe o problemă, revenind cu
perseverență asupra ei până reușești să-i găsești soluția, este absolut
necesară pentru a progresa în orice domeniu, nu doar în
matematică.

Cu ce rămâi învățând matematică?

-Că există o structură în lume pe care poți să o înțelegi și
nu doar să caști nedumerit ochii la ceea ce vezi și ceea ce
simți.
-Gândirea noastră e mai rapidă și mai profundă dacă-i
oferi antrenament zilnic.
-Memoria-i mai bună dacă o exersezi zilnic ani de-a
rândul.
Fără să rezolvi ecuații sau integrale, faci matematică zilnic, o
folosești din primii ani de viață și o vei folosi pentru totdeauna.
Matematica reprezintă o modalitate de a face față, cu mai multă
siguranță, situațiilor cu care ne întâlnim zi de zi și de aceea părinții,
bunicii, educatoarele, învățătorii si profesorii au menirea să le insufle
dragostea de matematică copiilor.

3
 Ți-ai pus vreodată întrebarea de ce foarte
mulți copii nu agreează matematica?
Lipsa plăcerii în învățarea matematicii poate avea consecințe pe termen
lung.

Studii făcute de psihologul american Judy Willis corelează nivelurile

crescute de stres din cauza matematicii cu performanțe școlare scăzute
și o eficiență scăzută a memoriei.

Există cercetări care confirmă că anxietatea, frica față de matematică

reduc, în decursul anilor, capacitatea de lucru și scad nivelul atenției.
Deci este important să identificăm motivele din cauza cărora copiii
nu agreează matematica.

Enumăr câteva motive:

Lipsa preocupărilor părinților în primii ani de viață, ani în care se

consolidează fundația gândirii matematice prin jocuri și activități
specifice vârstei;
Atitudinea din unele familii, de genul: „La ce-ți folosește?”;
Lipsa încrederii în forțele proprii;
Tinând cont că matematica se învață progresiv, golurile acumulate
pot duce la un sentiment acut de disconfort la orele de matematică.
Nu ai învățat regulile de operare cu numere, cu numere întregi în
clasa a 6- a, sau regulile de simplificare a unei fracții, atunci sunt slabe
șanse să rezolvi o limită în clasa a 11 a!
Volumul temelor pentru acasă poate crea sentimente neplăcute față
de matematică și resimțirea acestei discipline ca pe o povară;
Predarea anostă și dezinteresată;
Lipsa provocărilor;
4 Învățarea din obligație și nu din curiozitate;
 Miturile de genul: matematica e grea, trebuie să fii foarte inteligent
pentru a învăța matematică, matematica nu este utilizată în afara unor
meserii etc;
Unele manuale în care autorii se întrec punând probleme cu grad
exagerat de dificultate;
Calificativele verbale și cele scrise, apoi notele mici amplifică
sentimentul de neputință față de matematică;
Presiunea părinților, matematica este superbă dacă o înțelegi, dar nu
reușești să lucrezi de plăcere, dacă ți-o impune cineva cu forța.

Este important ca fiecare copil să știe că s-a născut cu potențial de a

atinge succesul la această disciplină școlară.

Ajută-l să înțeleagă de mic că exercițiul matematic fortifică puterea

creierului!

Învăță-l să gândească, să raționeze, să judece, să abstractizeze!

Parafrazând celebrele versuri ale poetului indian Rabindranath
Tagore(1861-1941), mi-ar plăcea ca fiecare copil să poată recita:

Am adormit și am visat
că matematica este Bucurie,
apoi m-am trezit și am
înțeles că matematica e Datorie.
Apoi m-am dus la
școală și, ce să vezi, am
descoperit că Matematica
poate fi Bucurie.

5
 Care ar fi pașii pe care să-i urmeze educatorii (părinți,
bunici, profesori) pentru a motiva un copil/adolescent
să învețe?

Încep cu situația cea mai dificilă, cea a copilului/adolescentului care nu

este interesat de nimic.

Problema se poate rezolva căutând și eliminând cauzele care au ca

efecte lipsa interesului și a motivației. Acolo unde există un efect, există
sigur și o cauză.

Cauza dezinteresului față de învățare, față de școală, față de educație

poate fi apatia.

Apatia este sentimentul că nu poți face nimic în situația în care te afli și

că nimeni nu te poate ajuta să ieși din ea. Prin mintea celor apatici trec
zilnic mii de gânduri de genul: „Ce rost are să învăț?”, „Nu pot!”,
„Materia asta-i plictisitoare!”, „N-am nevoie de școală, am nevoie de
bani!”, „Cine sunt eu să reușesc?”.

Ce ascunde, de fapt, o persoană apatică? O suferință profundă

dublată de o stimă de sine scăzută. Imaginea de sine stabilește
limitele împlinirii personale și poate transforma eșecul în succes. Un
elev care se percepe ca fiind slab la matematică va atrage ocazii care
să-i demonstreze această părere, carnetul său de note îi va confirma cu
siguranță părerea. Dacă cineva încearcă să-i spună contrariul, el îi va
arăta dovada, carnetul de note.

Psihologii susțin cu studii concrete că imaginea de sine poate fi

schimbată. Gândirea pozitivă nu este suficientă pentru a face
această schimbare, dacă pui un petic pe o haină ruptă, aceasta va
6 arăta mai bine dar nu va deveni haină nouă.
 Prescott Lecky, unul dintre primii care au studiat psihologia imaginii
de sine, a fost profesor la o școală în SUA. Teoria lui afirmă că
principala cauză pentru care un elev are probleme la o materie este
convingerea acestuia că este inutil să învețe. Tot el afirma că, dacă
elevul reușește să-și schimbe părerea despre sine, se va schimba și
capacitatea lui de învățare. În cartea „Self Consistency, a Theory of
Personality” vine cu exemple concrete de elevi cu o imagine de sine
neadecvată, care se identificau cu greșelile și eșecurile lor prin
afirmații de genul „Sunt un ratat!”, „N-am minte pentru matematică!” ,
în loc să-și spună „N-am luat notă de trecere.” și care, după ce au fost
convinși să-și modifice percepția de sine, au obținut rezultate
remarcabile.

Apatia = descurajare, renunțare,

refuzare, nepăsare, pesimism,
deprimare, fatalitate,
negativism, inutilitate,
mohorâre, blazare, izolare, lipsă
de sens, eșec și depresie (în
cazuri extreme).

Apatia apare la unii dintre copii

sau adolescenți doar în legătură
cu învățatul, nu-i împiedică să
facă alte activități : joacă,
întâlniri cu prietenii, muncă
fizică.

De fapt apatia este o stare emoțională și nu fizică, cauzată de multe

ori de exemplul negativ preluat din familie sau din societate.

Cum poate ieși un copil/adolescent din starea de apatie? Cu ajutor

7 din partea familiei, școlii sau cu ajutor specializat în cazuri extreme.
 Copilul trebuie ajutat:
Să-și conștientizeze starea, acceptarea ei este primul pas în
depășirea acesteia;
Să înțeleagă care este scopul educației;
Să înțeleagă că nu va obține absolut nimic benefic fiind apatic;
Să învingă teama de viitor;
Să conștientizeze că nu este totuna cu starea lui de apatie și că o
poate depăși;
Să înțeleagă că „nu pot = nu vreau” care, în realitate, înseamnă „mi-e
teamă/mi-e rușine”;
Să-și dezvolte stima de sine;
Să-și dezvolte inteligența emoțională.

Ajutorul principal trebuie să și-l acorde el însuși. Cum? Începând să

caute singur adevărul în loc să se lase programat de familie, societate,
școală sau, și mai rău, de propria lui minte care se concentrează pe
faptul că este slab, neajutorat și nu poate face nimic. Mintea e ca un
calculator, când este virusat creează probleme. Din fericire există
programe antivirus! Așa e și cu mintea, poate fi devirusată și, la nevoie,
se poate înlocui sistemul de operare, atunci când aspectele meschine
ale propriei persoane acceptă programarea negativă.
Cum va face asta? Trebuie să-și observe sursa gândurilor!

Ele vin din copilărie: din familie, școală, colegi de joacă, mass-media,
cărți, religie, deci este „programat” într-un anume fel. Pe măsură ce
conștientizează acest lucru, va începe să le analizeze și să le
depășească.

Creșterea stimei de sine va avea apoi efecte în toate aspectele vieții

sale: va obține rezultate bune la școală, își va face noi prieteni, își va
îmbunătăți relația cu părinții, cea cu profesorii, acțiunile sale vor
8 deveni constructive.
 Cheia este la el și constă în acceptarea de sine, trebuie să se stimeze,
să nu-i fie rușine cu sine, trebuie să-și cunoască atât punctele tari , cât
și pe cele slabe. Când imaginea de sine este cea reală, se va simți bine
în pielea sa, atunci va funcționa la adevăratul său potențial. Atunci
când are o imagine de sine proastă, va fi nesigur, va urî viața și oamenii
din jurul său, chiar și pe cei necunoscuți, va fi veșnic nemulțumit, nu-i
vor ajunge niciodată banii, va fi invidios, va fi permanent o victimă a
sistemului, a societății, a politicienilor etc, va găsi tot timpul vinovați
pentru eșecurile sale (profesorul care nu explică, școala la care merge
nu este cea mai bună, părinții care nu-i oferă destul ajutor etc), va fi
ceea ce nu ți-ar plăcea să ai prin preajmă...un hater!

Cum poți să-l ajuți?

Să-l susții, în familie își poate găsi ancora.

9
 Câțiva pași prin care poți contribui la trezirea
interesului pentru matematică și pentru educație:
Trebuie schimbată atitudinea mentală, succesul începe în mintea
ta, cum se spune: „Nu ești ceea ce crezi că ești. Ești ceea ce
gândești!”. Poți contribui cu încurajări și exemple din viața reală,
punându-i la îndemână cărți, filmulețe etc. Observațiile nepotrivite
ale părinților și profesorilor, batjocora colegilor, respingerile de
orice fel pot duce la pierderea încrederii în sine și la pierderea
interesului pentru orice activitate școlară.

Are o atitudine mentală potrivită, gândește pozitiv. Perfect! Este

suficient? Răspunsul este NU. Trebuie trecut la acțiune! Vorbind
despre învățarea matematicii, este cazul, în această etapă, să-i dai
exerciții potrivite nivelului său de cunoștințe. Operații cu numere
întregi dacă acesta-i nivelul, urmând să creștem gradul de
dificultate pe măsură ce se acumulează cunoștințe.

Omul primește doar ceea ce dă. Dacă tu,părinte, ridici tonul,

vorbești urât, nu crezi și nu încerci să aduci plăcerea de a învăța în
viața copilului pe care ai datoria să-l educi, atunci ce poți să primești
în schimb? Te-ai gândit vreodată că cel din fața ta are un
comportament insuportabil în urma unei frici interioare pe care o
trăiește? Ai conștientizat că nu există oameni răi, ci doar oameni
care suferă? Încearcă să-ți schimbi atitudinea și curând vei rămâne
surprins de ce vei obține! Învață să crezi în cel din fața ta!

Încercați să contribuiți la educarea voinței. Care sunt cauzele ce

conduc la o voință scăzută? Neliniștea, mânia, lipsurile materiale,
problemele din familie și cele de sănătate. Sportul este un bun
declanșator al voinței. Dorința de a face un anume lucru este alt
declanșator. Sugerați practicarea unui sport, asumarea unor
10
dorințe!
 Victimizarea de orice fel contribuie la lipsa interesului pentru
educație. Cum putem contribui la eliminarea acestui sentiment? Să-
i sugerăm jocul „Ziua fără vinovați”, joc cu reguli simple - o zi în
care, orice s-ar întâmpla, nu ai voie să dai vina pe altcineva, nici
măcar pe propria persoană. Se joacă împreună cu toată familia care-
și povestește, pe rând, întâmplările de peste zi, găsind explicații
pentru fiecare, exclusă fiind învinovățirea de vreun fel. Repetat din
când în când își va dovedi curând eficiența.

Cercul de prieteni pe care îi are sunt un declanșator al motivației și

interesului pentru învățare. Cu tact, putem contribui la alegerea
acestuia, prin participarea la diverse activități de voluntariat,
sportive, în familie etc.
Câteva întrebări pe care să i le pui:

Ți-a spus cineva că poți alege ce să gândești?

Te-a învățat cineva că poți trece peste programarea negativă
făcută de familie, societate, religie etc?
Ți-a spus cineva că ești genial?

Voi continua
cu cazul
celor
interesați,
cei care-și
doresc
succesul
într-un
anume
11 domeniu.
 Ce este succesul școlar? E o destinație la care copilul trebuie să
ajungă sau o călătorie pe care trebuie să o facă? Eu înclin să zic că
e o călătorie ... călătoria succesului.

Să începem călătoria!
Cine pleacă într-o călătorie fără să-și facă bagajele? Nimeni! Călătoria
spre succes începe cu stabilirea obiectivului pe termen lung (ex: vrea
să devină medic), stabilirea scopului (să fie admis la facultatea de
medicină), conștientizarea motivației (să ajute oamenii), stabilirea
obiectivului pe termen scurt (să obțină un rezultat bun la examenul de
evaluare națională care să-i permită accesul la un liceu de unde poate
obține cunoștințele necesare accederii la o facultate de medicină) și
abia după acești trei pași importanți va urca în taxiul care-l va duce la
aeroport.

Călătoria spre succes nu este una ușoară și efortul pe care-l va depune

nu va fi întotdeauna direct proporțional cu recompensa pe care o va
obține, însă munca susținută pe tot parcursul ei îl va ajuta să
depășească barierele și obstacolele întâlnite pe parcurs.

Care sunt barierele pe care le poate întâlni? Corpul, mintea și mediul

sunt trei obstacole sau catapulte în călătoria succesului.
Corpul și abilitățile fizice și intelectuale
Dacă e sănătos, puterea de a susține un efort prelungit în tot ce și-a
propus, fie că e vorba de note mari, carieră sportivă, sau carieră
academică, este maximă dacă are o sănătate de fier.
Mintea
Abilitățile fizice și intelectuale sunt esențiale în această călătorie, însă
mintea nu trebuie neglijată pentru că, de cele mai multe ori, ea este
cea care îi joacă feste și îi pune frână: „Nu mai pot!”, „Cine sunt eu să
pot face asta?”, „De mâine mă apuc de învățat.”, „Sunt stresat.” etc.
12
 Succesul este foarte rar întâmplător,
nu este ca și cum ai câștiga la loto. Sunt
competiții la care nici măcar nu poate
fi admis dacă nu va dovedi că poate
face față concursului respectiv, deci
trebuie să dovedească că poate
participa la cursa succesului, oricare ar
fi acela pentru el!

Nu există probleme, există doar soluții,

condiția necesară și suficientă e să vrea
copilul și atunci totul devine posibil, nu
pentru că vrea mama, tata, bunicii sau
e moda momentului.

Mediul:

Este un factor esențial. Familia, școala, prietenii pe care-i are pot face
diferența. Dacă se înconjoară de persoane care îl susțin, de oameni
motivați cu care să poată împărtăși obiectivele sale, atunci fii sigur că
va fi cu un pas mai aproape de obținerea a ceea ce și-a propus.

Efortul susținut zi de zi este condiția esențială în această călătorie.

În atingerea succesului școlar, detaliile și antrenamentul fac diferența,

nu poți ajunge pe podium fără antrenament zilnic.

13
 Este clar că, până la finalul clasei a 8- a, orice copil, indiferent de
înclinațiile pe care le are, trebuie să studieze matematica. O notă
onorabilă la evaluarea din finalul clasei a 8 a îi va permite accesul la
liceul pe care va dori să-l frecventeze.

Dacă la liceu poate să-și aleagă profilul, real sau uman, în gimnaziu
această posibilitate nu există.

Ce poți face tu, părinte al unui copil de gimnaziu, să-l sprijini în

acumularea acelor informații, concepte, abilități care să-i permită
progresul la această disciplină?

Dacă el are drag de matematică, rolul tău este unul minor, să-l ajuți
atunci când îți cere ajutorul și cam atât, nu trebuie să-l controlezi zilnic
sau să-l împingi de la spate.

Ce te faci, însă, dacă acesta nu iubește matematica sau lucrează doar

din obligație la acest obiect?

Trebuie să descoperi cauzele care au condus la acest efect. De ce n-a

reușit să se împrietenească cu matematica sau ce l-a îndepărtat de
matematică?

Dacă-i vei pune întrebarea de ce nu-i place matematica, s-ar putea să-ți
răspundă că-i grea sau că-i urâtă.
Care va fi răspunsul tău? Vei răspunde în funcție de vârsta pe care o
are.

Să presupunem că răspunzi unui copilaș de 10-11 ani. Poți să începi cu o

întrebare:

Este firesc să spui că un muzeu este urât doar privind clădirea din
14 exterior?
 Nu! Este firesc să intri, să-i privești exponatele și apoi să emiți judecăți
de valoare. Așa-i și cu matematica, nu spune că e grea sau urâtă până
nu intri înăuntru și până nu-i admiri exponatele! Unele lucrări le vei
înțelege mai greu, poate nu cunoști stilul sau curentul din care fac
parte și trebuie să te documentezi dar, după ce o vei face, ți se va releva
frumusețea lor!

Să tu, părinte, bunic, profesor, dacă vei vrea să-l ajuți, începe de la zero!
Începe aflând ce stil de învățare are.

Stilul de învățare:
Fiecare om are propriul stil de învățare, unii rețin informațiile doar
privind, alții repetă cu voce tare ceea ce citesc pentru a reține mai ușor
informația și sunt unii care-și fac diverse scheme pentru a-și sintetiza
informațiile pe care trebuie să le rețină.

Fiecare persoană are propriul stil de învățare.

Eu am stilul auditiv, soțul meu este kinestezic și fiica noastră are tot
stilul kinestezic.

Dacă ești părinte sau profesor, atunci este esențial, pentru

eficientizarea procesului de învățare a matematicii ( și nu numai), să
cunoști stilul de învățare al fiecărui copil în parte.

Orice persoană învață mai repede dacă acele concepte pe care trebuie
să și le însușească îi sunt livrate conform propriului stil senzorial de
învățare: vizual, auditiv, kinestezic.

Am văzut copilași de 6-7 ani care adună doi iepurași cu doi iepurași
foarte ușor, dar fără iepurași nu mai reușesc să-ți spună cât fac 2+2!
15
 Auditivii: Vizualii:
agreează prezentările
înțeleg cu mare
video, diagramele,
ușurință indicatiile
hărțile etc;
verbale;
utilizează frecvent
învață ușor cu
culorile pentru
prietenii sau cu
marcarea ideilor;
părinții discutând
au nevoie de obiective
despre fiecare subiect;
și indicații clare
calculează cu voce
pentru rezolvarea
tare;
temelor;
învață cel mai bine
Tactil- kinestezicii: singuri;

le plac lecțiile practice (să atingă, de exemplu, corpurile

geometrice);
le place să folosească instrumentele geometrice;
la vârste foarte mici sunt cei care adună/scad doar folosind
obiecte;
iși amintesc ușor ceea ce au mai făcut o dată;
au o foarte bună coordonare motorie.

Continuă cu:
Motivația
Copilul trebuie să înțeleagă
că adevăratele beneficii pe
care le va obține învățând
matematica nu sunt notele,
ci contribuția pe care
matematica o are la
dezvoltarea sa intelectuală:
16
 1. Învățarea matematicii dezvoltă gândirea logică. Folosirea
rezultatelor teoretice în rezolvarea problemelor obișnuiește copilul să
gândească logic, pe principiul : dacă...atunci..., principiu pe care-l va
aplica în viața de zi cu zi și nu doar la orele de matematică.
2. Oferă independență în gândire. Ajutat la început să rezolve
probleme, va căpăta, în timp, abilitatea de a gândi singur.
3. Dezvoltă intuiția. Matematica, mai mult decât alte științe, contribuie
la dezvoltarea intuiției, pentru a rezolva unele probleme de geometrie
sau analiză, la început intuiești soluția și apoi scrii să vezi dacă îți iese
ceva.
4. Dezvoltă creativitatea. Trebuie să fii creativ ca să îmbini definițiile,
axiomele și teoremele necesare în rezolvarea anumitor probleme.
5. Dezvoltă imaginația și fantezia. De fantezie e nevoie să îți imaginezi :
numere prietene, numărul de aur, șir mărginit, șir convergent,
rădăcină pătrată, corp, inel, grup, triunghi șchiop (scalen), numere
complexe, numere raționale, fracții ordinare, unghiuri corespondente
etc.
6. Dezvoltă capacitatea de analiză. În general, rezolvarea problemelor
de aritmetică, geometrie, și, în liceu, a celor de analiză matematică
presupune atenta analiză a datelor problemei, fiecare detaliu are rolul
lui, obișnuința de a analiza detaliile se va transfera, în timp, și la
problemele din viața curentă.
7. Te învață să fii ordonat. În redactarea soluției, ordinea este esențială
ca și în efectuarea calculelor în orice mulțime de numere.
8. Antrenează memoria. Memorarea rezultatelor teoretice, a formulelor
conduce la o memorie excelentă, utilă în toate aspectele vieții.
9. Matematica îți deschide ușa către o carieră în domenii diverse:
programare, finanțe, jocuri video, arhitectură, proiectare, statistică,
bioinginerie etc.
10. Contribuie la creșterea stimei de sine. Nu înțelege greșit, nu este
obligatoriu să fii as la matematică pentru a avea o stimă de sine ridicată,
însă am observat în decursul celor trei decenii de activitate la catedră,
17 că cei care au abilități matematice înalte au o stimă de sine la cote
 Timp petrecut împreună
Ani întregi am făcut meditații, legal, plătind taxe la stat (precizez pentru
cei care nu scapă nicio ocazie de a ataca tagma profesorilor).

M-am îmbogățit?
Sufletește, cu siguranță!

Regrete? Da și nu. Da, pentru că am pierdut timp prețios pe care puteam

să-l petrec cu fiica mea. Nu, pentru că știu că am ajutat mulți alți copii.

Anul acesta am hotărât să renunț la a mai face meditații. De ce?

A fost o hotărâre pe care am luat-o într-un impuls de moment, hotărâre

pe care, clar, nu o regret.

Bucurați-vă de prezența copiilor acum cât îi aveți lângă voi;

Renunțați la locurile de muncă pe le aveți departe de ei, banii nu
înlocuiesc prezența voastră;
Nu puteți renunța, atunci luați-i cu voi, bunicii, mătușile, vecinii
suplinesc lipsa voastră, dar nu o pot înlocui;
Profitați de timpul pe care-l petreceți împreună, chiar dacă uneori
asta înseamnă să faci teme la matematică;
Nu puneți presiune pe ei să vină doar cu note de 10, nu notele sunt
importante, ci cunoștințele acumulate;
Bucurați-vă de viață, astfel vor învăța și ei să se bucure;
Citiți, cât de mult vă permite timpul, cititul vă îmbogățește propria
persoană și cu siguranță dragostea pentru lectură se va transmite și
copiilor;
Nu vă etichetați și nu-i etichetați;
Nu-i judecați pe alții și nu vă judecați pe voi;
Nu-i cocoloșiți („Pune-ți fularul!”, „Pune-ți căciulă!” etc), vor simți
18 singuri când le este frig;
 Răspundeți-i la întrebările pe care vi le pune exact cum le răspundeți
adulților;
Transmiteți-i prin atitudinea pe care o aveți, și nu prin vorbe, că
fiecare dintre noi este creatorul propriei vieți;
Propriul comportament influențează modul în care te plac sau nu
alții;
Încurajați-l să-și asume responsabilitatea propriilor comportamente;
Încurajați-l să-și fixeze obiective concrete, măsurabile;
Mediul, genetica și întâmplarea joacă un rol în viața noastră, însă nu
pe cel hotărâtor.

Am respectat lista de mai sus?

Nu, nu în întregime, dar dacă o singură persoană își va pune întrebări

citind-o, gândurile scrise nu au fost scrise în zadar.

De ce copilul tău are nevoie de ajutor la

matematică?
Pentru că învățătorul/profesorul are programa de parcurs și în clasă are
30 de elevi cu niveluri diferite de cunoștințe. Socotiți cât timp poate să-i
acorde în 50 de minute fiecăruia dintre cei 30 de copii!

Oricât de conștiincios ar fi copilul tău, sunt tipuri de exerciții pe care le

uită. Ai citit o carte acum 4 ani, crezi că poți să o povestești acum?

Cine are rolul hotărâtor în felul de a fi al unui

copil?
Genele sunt de vină sau TIPARELE DE CREȘTERE?

Copilul prietenilor tăi este imposibil, violent, mincinos, insuportabil, cu

un comportament dificil și te întrebi de ce este așa?
19
 Nu-ți explici de ce copilul e trist, apatic etc, doar au muncit cât zece ca
să-i cumpere ultimul model de iphone? Te-ai întrebat însă câte ore au
petrecut împreună, în familie, în ultima săptămână?

Atenție!

Copiii preiau din ceea ce fac părinții și nu din

ceea ce spun ei.

Genele nu au aproape nimic de-a face cu felul de a fi al unui individ,

susțin studii aprofundate ale analiștilor comportamentali.
Din ce în ce mai mulți specialiști susțin că doar felul în care ai fost
crescut primează în comportamentul pe care-l vei avea ca adult.

Câteva tipare pe care le-am observat de-a lungul anilor:

✅Părinte vesel - copil vesel;

✅Părinte manipulator - copil manipulator;
✅Părinte modest - copil modest;
✅Părinte mincinos - copil mincinos;
✅Părinte conștiincios - copil conștiincios;
✅Părinte fricos - copil fricos;
✅Părinte nemulțumit - copil nemulțumit;
✅Părinte relaxat - copil relaxat etc.

20
 Recompensele sau pedepsele ar fi soluții?
Specialiștii din domeniul educației susțin că nu!
Daniel Pink, în „Drive”, enumeră câteva defecte ale recompenselor și
pedepselor:

✔Pot distruge motivația intrinsecă;

✔Pot diminua performanța;
✔Pot paraliza creativitatea;
✔Elimină comportamentele pozitive;
✔Pot încuraja înșelăciunea, soluțiile rapide și comportamentul imoral;
✔Pot crea dependență;
✔Stimulează doar gândirea pe termen scurt etc.

E de la sine înțeles că nimănui nu-i convine/nu vrea să afle că a greșit

ceva în educația unui copil!

Încearcă să îți asumi greșeala, nu căuta vinovați, informează-te, mergi la

cauzele comportamentului și vei vedea cum, încet-încet, vor apărea
efectele scontate!

21
 Cum să-l ajuți să-și atingă potențialul matematic
Ajută-l: maxim?

1. Să-și stabilească motivația (grozav ar fi să fie intrinsecă: de plăcere,

de curiozitate etc, în lipsă poate fi și una extrinsecă: să promoveze un
examen, să obțină o notă mare etc );
2. Să-și stabilească scopul! N-ar trebui să-și propună să devină mai
bun decât alții, ci să fie mai bun decât a fost săptămâna trecută;
3. Să-și stabilească ce vrea, claritatea înseamnă putere, obiectivele
neclare duc la rezultate îndoielnice;
4. Să fie riguros, să înceapă studiind conceptele pe rând;
5. Să exerseze cât de mult poate, matematica nu se poate memora şi
nu se poate înţelege doar ascultând sau citind;
6. Să înțeleagă ce a greşit, să-și corecteze eroarea;
7. Să învețe din erori! După ce a rezolvat o problemă şi a văzut unde a
greşit, să încerce să înţeleagă care a fost abordarea şi care a fost
punctul în care a greşit;
8. Să nu lase nicio problemă nerezolvată, să revină asupra ei!
Amintește-i că aproape orice problemă are o soluție pe care, poate,
nu a văzut-o încă!
9. Să înțeleagă că, dacă a ajuns într-un impas, nu este umilitor să ceară
ajutorul!
10. Să nu memoreze un exerciţiu sau o problemă ; este mai util să
înţeleagă logic procesul, etapele, formulele aplicate;
11. Să-și facă fișe, să noteze termeni, definiții, teoreme, observații etc;
12. Să aplice matematica în viaţa de zi cu zi;
13. Să aibă încredere în el şi, atunci când are de dat un test sau un
examen la matematică, trebuie să fie convins că este pregătit şi că se
va descurca foarte bine!
14. Să-și facă din matematică o pasiune! Temele o să-i pară mult mai
22
ușoare;
 15. Să învețe zilnic ceva nou! Pe măsură ce va ști mai multe,
recompensele nu vor întârzia să apară;
16. Să înceteze orice fel de victimizare! Nimeni altcineva nu este
responsabil pentru abilitățile sale scăzute;
17. Să nu alerge după note! O notă nu îi conferă valoare;
18. Să-și găsească propriul stil de a învăța!
19. Să învețe singur!
20. Să nu se îndoiască de puterile sale, poate rezolva orice
problemă!
21. Să conștientizeze că eșecul nu este o opțiune.

Închei parafrazând celebrele cuvinte ale

matematicianului și filosofului englez de
origine austriacă, Karl Popper, adevărata
ignoranță nu este necunoașterea matematicii,
ci refuzul de a o dobândi.

Cu drag,

23