Invenţii româneşti care au marcat istoria ştiinţei şi a civilizaţiei

universale

Ne obişnuim atât de repede cu decorul vieţii cotidiene, încât uităm

adesea că acesta este alcătuit din ceva ce a fost inventat, la un moment dat, de
o minte vie, creatoare. Iar valoarea unei idei depinde, aşa cum spunea Thomas
Edison, de utilizarea ei. Potenţialul românilor a strălucit, de-a lungul timpului,
şi în zona unor invenţii şi descoperiri epocale, pe care memoria umanităţii le-a
înregistrat pentru totdeauna şi pe care noi, românii, în primul rând, nu ar
trebui să le ignorăm, ci să le preţuim, să ştim că aparţin conaţionalilor noştri, să
ne inspire.

Nicolae Paulescu – adevăratul descoperitor al insulinei şi al

tratamentului antidiabetic

Nicolae Paulescu (1869-1931), medic, profesor,

jurnalist, este adevăratul descoperitor al insulinei
şi al tratamentului antidiabetic, tratament care
astăzi se foloseşte în lumea întreagă, peste 4,5
milioane de oameni suferind de această boală, în
prezent. Descoperirea românului Nicolae
Paulescu a fost contestată la vremea respectivă, în
pofida faptului că publicase studiul “Cercetări
despre rolul pancreasului în asimilarea
nutriţională”, în 1921, după mai mulţi ani de
analize, experimente şi cercetări, obţinând, în
1922, şi un brevet intitulat “Pancreina şi procedeul
de fabricare”. Peste aproximativ opt luni, Grant
Banting si Ch. Herbert Best, din Toronto
(Canada), au anunţat că au descoperit insulina,
numită de Paulescu, pancreină.

În 1923, Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină a fost acordat medicilor

Frederick Grant Banting şi John James Rickard Macleod, pentru “descoperirea
insulinei”, deşi cercetările lor au fost ulterioare brevetului lui Paulescu,
românul cu studii de medicină la Paris. Abia în 1969, la aproape 50 de ani de
la excepţionala descoperire a lui Nicolae Paulescu, Vicepreşedintele Fundaţiei
Nobel, profesorul A.W.K. Tiselius, recunoaşte meritele şi “opera de pionerat”
a savantului român, în descoperirea tratamentului antidiabetic, exprimându-şi
speranţa că forurile ştiinţifice internaţionale vor revizui această uriaşă eroare.
 Vaccinul antiholeric – Ioan Cantacuzino

Lui Ioan Cantacuzino, Doctor în

medicină, creatorul Laboratorului de
imunologie şi patologie experimentală,
din cadrul Facultăţii de Medicină din
Bucureşti, Director al Serviciului
Sanitar din România (1907), fondator al
Institutului de Seruri şi Vaccinuri
(1921) îi aparţine una dintre cele mai
importante invenţii româneşti –
vaccinul antiholeric.
Vaccinul antiholeric, numit şi “Metoda Cantacuzino”, se foloseşte şi astăzi în
ţările în care se mai înregistrează cazuri de holeră, o boală foarte gravă, care
afectează, în primul rând, intestinul subţire.
Lui Ioan Cantacuzino i se datorează şi faptul că, în 1926, România (a doua ţară
după Franţa) a introdus vaccinarea profilactică (de prevenţie a apariţiei şi
răspândirii bolii) a nou-născuţilor, cu vaccinul BCG (Vaccinul împotriva
Bacilului Calmette–Guérin), utilizat împotriva tuberculozei

Grigore Antipa – inventatorul

dioramei biologice
Diorama este o reprezentare
spatiala a unei portiuni de peisaj,
in care se expun, in muzee,
animale impaiate, manechine si
diverse alte obiecte asemanatoare,
in scopul infatisarii unui ecosistem
si crearii impresiei unui peisaj real.

Primul care s-a gandit la aceasta forma de incadrare a naturii in

peisajul citadin a fost naturalistul Grigore Antipa, biolog, zoolog, ecolog si
profesor universitar romana. El este intemeietorul Muzeului National de
Istorie Naturala din Bucuresti, care ii poarta numele si care, pornind de la
reorganizarea sa, in 1907, prezinta pentru prima oara dioramele biologice.
Inovaţiile şi invenţiile lui Grigore Antipa, legate de organizarea unui muzeu,
de modul de expunere şi de aranjamentul colecţiilor, au suscitat în epocă un
interes enorm din partea specialiştilor străini.
Gerovital şi Aslavital – produsele medicului Ana Aslan, folosite astăzi
în lumea întreagă

Gerovitalul (Vitamina H3), produs geriatric conceput în 1952, şi Aslavitalul, în

1980, sunt brevetate în prezent în peste 30 de ţări şi utilizate în întreaga lume.

J.F. Kennedy, Indira

Gandhi, Marlene Dietrich,
Charles de Gaulle, Charlie
Chaplin, Josip Braz Tito,
Salvador Dali, Konrad
Adenauer, Kirk Douglas,
Nikita Khrouchtchev sunt doar
câteva nume, a căror celebritate
este incontestabilă, care au
beneficiat de tratamentele Anei
Aslan, medic român, specializat
în gerontologie, membru al
Academiei Române din 1974.
În pofida unor tentative
de discreditare a produselor,

Ana Aslan în anii 1970-1980, venite din partea unor companii concurente,
brandul Gerovital a rezistat timpului, iar astăzi, la aproape 30 de ani de când
Ana Aslan s-a stins din viaţă, pare că renaşte, fiind produs pe scară largă şi
extrem de apreciat.
Stefan Odobleja - precursor al ciberneticii
generalizate
Cibernetica este teoria controlului prin
retroactiune. Termenul s-a raspandit mai ales in
legatura cu sistemele digitale, dar domeniul este
mult mai larg: cibernetica se ocupa de modul in care
un sistem (digital, mecanic, biologic) prelucreaza
informatiile si reactioneaza la acestea; tot cibernetica
se intereseaza de modul in care sistemele se modifica
sau permit modificari pentru a-si optimiza actiunile.
Medicul Stefan Odobleja, creatorul psihociberneticii
si parintele ciberneticii generalizate, publica in 1929
studiul “Metoda de transonanta toracica” in care
enunta pentru prima oara legea reversibilitatii.

Scaunul ejectabil – invenţia

lui Anastase Dragomir

Daca la sfarsitul sec. XIX,

inceputul sec. XX, multi entuziasti ai
aviatiei erau preocupati de
constructia avioanelor si de
pilotarea acestora, un tanar pe nume
Anastase Dragomir si-a concentrat
atentia pe siguranta aparatelor de
zbor si mai ales a pasagerilor de la
bordul lor. Anastase Dragomir si-a
concentrat atentia pe siguranta aparatelor de zbor si mai ales a pasagerilor de
la bordul lor. Anastase Dragomir era pasionat, ca multi dintre tinerii acelei
perioade, de problemele aviatiei. A plecat in Franta, unde a lucrat la mai multe
uzine de avioane. Aici si-a perfectionat propriul sau sistem pentru salvarea
pilotilor si a pasagerilor in caz de accidente. La 3 noiembrie 1928, a inregistrat,
in Franta, cererea de brevet “Nouveau systeme de montage des parachutes
dans les appareils de locomotion aerienne” si a obtinut Brevetul nr. 678566 din
2 aprilie 1930 pentru “cabina catapultabila”.
Poate că numele lui Anastase Dragomir este mai puţin cunoscut, chiar şi
de către români, dar invenţia sa – scaunul ejectabil – a avut un impact
semnificativ în istoria aviaţiei.

Rădulescu Bianca I.-cls. a XI-a B

 „Condeiul portăreţ fără
sfârşit”al lui Petrache Poenaru

Stiloul este unul dintre obiectele

de care se folosesc atâţia oameni, din
lumea întreagă, în fiecare zi, dar
despre care puţini se mai întreabă,
poate, cine l-a inventat. Petrache
Poenaru, originar din Băneşti, Vâlcea,
secretar al lui Tudor Vladimirescu,
este autorul acestei invenţii
româneşti, pe care el a numit-o
„Condeiul portăreţ fără sfârşit” şi pe
care a brevetat-o în 1827, la Viena,
apoi la Paris, unde a şi absolvit Şcoala
Politehnica.

Petrache Poenaru a fost şi primul român care a făcut o călătorie cu trenul,

în 1830, pe prima cale ferată din lume, Liverpool-Manchester, împrejurare
despre care el însuşi mărturisea: „Am făcut această călătorie cu un nou mijloc
de transport, care este una dintre minunile industriei secolului… douăzeci de
trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane, sunt trase deodată
de o singură masină cu aburi…”.

Avionul cu reacţie – invenţia

savantului român Henri Coandă

Aparatul de zbor Coandă-1910, fără

elice, cu două aripi, lung de 12,5 metri, de
420 de kilograme, cu un singur loc, a fost
prezentat în 1910, la salonul aeronautic din
Paris şi a stârnit admiraţia publicului şi
entuziasmul specialiştilor. Acest prim avion
cu reacţie, conceput de Henri Coandă, a fost
construit cu sprijinul inginerului Gustave
Eiffel, care l-a ajutat să obţină aprobările
necesare, Acest avion trezit interesul atentia
oamenilor nu numai pentru ca nu avea
elice, ci si pentru ca era total diferit fata de
ceea ce numeau ei pana atunci "avion".