Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inovarea este ”o schimbare care creează o nouă dimensiune a performanţei”, afirmă Peter
Drucker.Ea este peste tot, produsele şi tehnologiile noi reprezintă doar partea vizibilă a aisbergului[4].
Vorbind despre mediul de afaceri actual, caracterizat de un nivel ridicat de concurenţă care se
manifestă sub diverse forme, firmele care concurează pentru o anumita poziţie pe piaţă, își canalizează
eforturile spre inovaţie, îmbunătățindu-și astfel “jocul” şi, implicit, depășindu-şi competitorii. Or, inovația
este și rămâne o prioritate pentru majoritatea întreprinderilor devenind un factor de progres social, economic
și ecologic.
O percepţie foarte răspândită asupra inovaţiei este cea care se referă la soluţii tehnologice avansate,
oferite prin utilizarea celor mai recente cunoştinţe.Transferul de cunoștințe susține procesul de inovare prin
faptul că menține întreprinderile, organizațiile și indivizii informați și favorizează schimbul de idei pe tema
noilor practici, care pot avea o influență hotărâtoare.
Economistul austriac Schumpeter a abordat pentru prima dată mecanismele şi factorii procesului de
inovare, argumentând că spiritul antreprenorial şi posibilitatea obţinerii unui profit de monopol temporar ar
putea stimula introducerea noilor produse pe piaţă sau reducerea costurilor de producţie. A denumit acest
fenomen “distrugere creativă”, fenomen prin care structura de piaţă anterioară este sfărâmată pentru a se face
loc unui inovator de succes. Astfel, Schumpeter în Theory of Economic Development (1934) definește
inovatia ca fiind “asocierea „noilor combinaţii” de factori cu producerea de noi produse şi servicii,
introducerea de noi procese de producţie, de comercializare şi organizare a afacerii”[6].
În acelaşi context schumpeterian, Manualul Oslo (1996) evidențiază ideea conform căreia inovația
prezintă o„activitate din care rezultă un bun (produs sau serviciu) nou sau îmbunătăţit semnificativ, un nou
proces, o metodă nouă de marketing, de organizare a afacerilor” [6].
Considerăm importantă aprecierea specialiștilor W. Chan Kim și Renee Mauborgne în lucrarea
“Strategia Oceanului Albastru” că„întreprinderile pot crește rapid și profitabil, dacă vor realiza inovații de
valoare care se concentrează pe a face concurență irelevantă, prin crearea unui salt de valoare pentru
cumpărători și pentru companie, ajungându-se astfel la deschiderea unui spațiu nou pe piață și de
necontestat”[1].În accepţiunea sa curentă, termenul ”inovare” defineşte implementarea cu succes a unei idei
noi. Dar realizarea inovării trebuie privită în sens larg, în conexiune cu procesele creatoare care au ca scop
găsirea de soluţii noi şi materializarea acestora sub diverse forme.
Concluzionând toate acestea putem da o definiție generală a inovației ca fiind motorul principal al
creșterii economice în economia globală de astăzi.Or, prin introducerea în practică a inovațiilor se pot obține:
produse cu caracteristici de calitate îmbunătățite;
servicii de calitate superioară;
procese de producție noi, mai eficiente și mai curate (ecologice);
modele îmbunătățite ale sistemului de management al afacerilor;
metode moderne de management al forței de muncă etc.
Necesitatea inovării este dată de cerințele şi exigențele dezvoltării noilor produse şi servicii, care
sunt determinate de existența competiției internaționale, a creşterii cererii consumatorilor, de dezvoltarea
rapidă a dezvoltării tehnologice cât şi de noile norme şi standarde privind protecția mediului.
94
Комратский Государственный университет
Научно-исследовательский центр «Прогресс»
Международный конкурс студенческих научно-исследовательских работ
по экономике
март – июнь 2018
95
Комратский Государственный университет
Научно-исследовательский центр «Прогресс»
Международный конкурс студенческих научно-исследовательских работ
по экономике
март – июнь 2018
într-un „stadiu staţionar”, caracterizat de creştere economică modestă sau lipsită de creştere. Ca
urmare, inovarea este importantă pentru dezvoltarea economică pe termen lung, și anume prin:
1. Crearea de noi ramuri ale economiei. Dezvoltarea de noi ramuri ale economiei este
promovată de inovațiile radicale (de exemplu, oferind un nou produs sau serviciu, o altă modalitate de a
rezolva probleme, etc.) cât și îmbunătățite (adică perfecțiunea unui produs existent, serviciu, etc.).
Inovațiile radicale pe termen lung conduc la faptul că noile industrii nu numai că apar, ci treptat devin
dominante;
2. Stimularea concurenței și creșterea competitivității unui individ, organizație,
țară.Competitivitatea unei ţări este considerată ca un factor-cheie pentru creşterea bunăstării şi calităţii
vieţii cetăţenilor săi. În acelaşi timp, pentru a menţine un înalt nivel de trai într-o piaţă liberă, de regulă,
este necesară o creştere continuă a productivităţii şi a calităţii produselor/serviciilor; creşterea
competitivităţii. În consecinţă, este un proces pe termen lung, care necesită îmbunătăţiri în multe
domenii, precum şi angajamente de lungă durată asumate de către părţile interesate relevante pentru a
mobiliza resurse, timp şi efort. Or, anume aici intervine proprietatea intelectuală, care are un rol important
în sistemul de inovare.Competitivitatea economică este un fenomen complex, ce reflectă capacitatea unei
ţări de a forma şi a asigura un mediu economic, social, politic, care să susţină crearea accelerată de
valoare adăugată.
3. Dezvoltarea și îmbunătățirea cadrului legislativ în domeniul protecției drepturilor de
proprietate intelectuală.O categorie strâns legată de noțiunea de "inovație" este proprietatea intelectuală.
Apariția unor tipuri de inovații mai noi și mai noi, care uneori nu intră sub incidența reglementării
oricărui act normativ existent în domeniul reglementării proprietății intelectuale, stimulează dezvoltarea
legislației prin elaborarea de noi documente;
4. Rezolvarea problemelor globale ale omenirii. Dezvoltarea economica a secolului al
XX-lea a adus, pe lângă consecințele pozitive și consecințe negative. Apariția conceptului de activitate
economică are ca punct de plecare relația dintre resurse și nevoi. Această relațietensionată între cele două
componente pleacă de la faptul că resursele sunt limitate,iar prin implimentarea produselor și metodelor
inovatoare există o șansă de a ne confrunta cu așa probleme ca alimentarea (malnutriția și subnutriția),
poluarea mediului natural, problema energetică etc.
Principala provocare în calea tranziției către o creștere economică mai ecologică, mai curată și
mai echitabilă este de a aborda inovația nu numai din punct de vedere economic, ci și din punct de vedere
social și ecologic. De-a lungul secolelor, conceptul de inovare a fost în primul rând legat de aspectele
economice, dar presiunile ecologice și societale au stimulat regândirea inovațiilor în contextul dezvoltării
durabile. Noile concepte de inovare, cum ar fi "ecoinovarea", "inovația socială", sunt din ce în ce mai
mult considerate o "fereastră de oportunitate" pentru ca piețele și societatea să avanseze către progresul
societății egală, cu emisii reduse de carbon și economie bazată pe cunoaștere. Deoarece inovațiile sunt
considerate ca un mijloc pentru această tranziție, o perspectivă integrată între dimensiunile sociale,
economice și de mediu ar trebui să fie ținută în centrul atenției.
Ecoinovația se referă la toate formele de inovație – tehnologică și netehnologică, noi produse și
servicii, precum și noi practici de afaceri – care conduc la crearea de noi oportunități și sunt favorabile
pentru mediu prin prevenirea sau reducerea impactului asupra acestuia sau prin optimizarea utilizării
resurselor, inclusiv a energiei.
Scopul comun este :
de a contribui la obținerea unei producții și a unor modele de consum mai sustenabile;
de a aduce și a dezvota pe piață noi tehnologii, produse și servicii ecologice, care reduc impactul
global asupra mediului.
Mediul de afaceri și inovația pot crea împreună soluții sustenabile care să utilizeze mai bine
prețioasele resurse și să reducă efectele secundare negative ale economiei asupra mediului.
Ecotehnologiile pot contribui la reducerea consumului de energie și de resurse, precum și la producerea
96
Комратский Государственный университет
Научно-исследовательский центр «Прогресс»
Международный конкурс студенческих научно-исследовательских работ
по экономике
март – июнь 2018
de mai puține deșeuri și emisii de gaze cu efect de seră. De exemplu, reducerea emisiilor ca rezultat al
economisirii de energie prin producerea sau conducerea de automobile mai ecologice contribuie la
combaterea schimbărilor climatice. Este fundamental să se dezvolte și să se promoveze noi soluții dacă se
dorește optimizarea realizării de beneficii din economiile de costuri, inovație și comerț internațional.
Ecotehnologiile pot deschide calea către piețe potențiale, pot stimula inovația, pot crește competitivitatea
și pot crea noi locuri de muncă de înaltă calificare.
În ultimii ani, industria ecologică s-a impus ca un segment important al economiei. Piața pentru
ecotehnologii crește pe măsură ce potențialul acestora se îmbunătățește.
Un exemplu de ecoinovație este biocombustibilul din alge . Combustibilul din alge, reprezintă o
soluție de stocare a energiei folosind procesul de fotosinteză.Algele constituie o sursă de biocombustibil
extrem de promiţătoare în comparaţie cu porumbul şi trestia de zahăr, algele nu necesită folosirea
terenurilor arabile în detrimentul culturilor plantate în scop alimentar.Combustibilul din alge, este un
lichid asemănător cu uleiul vegetal, benefic pentru mediu, deoarece emisiile de carbon sunt de cinci ori
mai mici decât la utilizarea altor combustibili. Cultivarea de alge va avea un efect benefic asupra mediului
în ansamblu, atât la suprafața apei, cât și sub apă[9].Prima maşină care funcţionează pe bază de
combustibil din alge a apărut în 2009 și se numește “Algeus”.
O altă ecoinovație o prezintăbateriile zinc-aer. Având în vedere că stocurile mondiale de zinc
sunt de 100 de ori mai mari decât de litiu, trecerea la producţia de zinc-aer baterii are un potenţial imens.
Zincul este reciclabil, relativ ieftin şi are o densitate energetică mai mare[9]. Compania care a
implimentat în produsele sale această inovație este Durasell în bateriile sale și aparatele auditive.
Panourile fotovoltaice sunt o ecoinovație foarte des utilizată pentru producerea de energie. Celula
solara organică generează un voltaj destul de ridicat pentru a reîncărca o baterie litiu-ion în mod
direct.Cercetările ar putea permite aparatelor portabile de genul smartphone-urilor, cititoarelor de e-book,
aparatelor foto și telefoanelor mobile să fie reîncărcate chiar și pe lumina slabă sau în locuri parțial
luminate.În Republica Moldova este prezentă această inovație, și mai mult ea este disponibilă deja și pe
piață.[7]
Energia eoliană este energiavântului, o formă de energie regenerabilă. Republica Moldova este
dezvoltată în acest domeniu; de exemplu în Cupcini sunt ridicate 6 instalații de astfel de centrale eoliene
iar în orașul Edineț alte 3, nemaivorbind de orașele Chișinău,Bălți,Briceni,etc.[5]
Implementarea inovaţiilor în Republica Moldova este coordonată de către Agenţia pentru Inovare
şi Transfer Tehnologic a Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AITT), care reprezintă organul principal
pentru reglementarea politicii de stat în domeniul inovării.În conformitate cu direcţiile prioritare de
dezvoltare social-economică a ţării au fost determinate şi direcţiile strategice de activitate în sfera ştiinţei
şi inovării[8]:
1. Edificarea statului de drept şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi istoric al Moldovei în
contextul integrării europene;
2. Valorificarea resurselor umane, naturale şi informaţionale pentru dezvoltarea durabilă;
3. Biomedicina, farmaceutica, menţinerea şi fortificarea sănătăţii;
4. Biotehnologii agricole, fertilitatea solului şi securitatea alimentară;
5. Nanotehnologii, inginerie industrială, produse şi materiale noi;
6. Eficientizarea complexului energetic şi asigurarea securităţii energetice, inclusiv prin folosirea
resurselor renovabile.
Însă, pentru Republica Moldova, sunt caracteristice,din păcate, lipsa unei strategii clare de
dezvoltare a managementului public al inovării şi dispersarea funcţiilor de management a inovării între
diferite organe guvernamentale. Perfecţionarea managementul inovaţional este necesară atât la nivel de
stat, cât şi la nivelul institutelor academice şi universităţilor, la toate etapele ciclului de viaţă al produselor
inovative – de la naşterea ideii inovatoare până la obţinerea profitului din inovare, în particular, pentru a
asigura comercializarea efectivă a rezultatelor activităţii de cercetare ştiinţifică.
97
Комратский Государственный университет
Научно-исследовательский центр «Прогресс»
Международный конкурс студенческих научно-исследовательских работ
по экономике
март – июнь 2018
În concluzie putem afirma cu certitudine căîn absenţa proceselor inovaţionale, economia ar intra
într-un „stadiu staţionar”, caracterizat de creştere economică modestă sau lipsită de creştere. Ca urmare,
inovarea este crucială pentru dezvoltarea economică sustenabilă.Capacitatea de inovare a întreprinderilor
este o funcţie a abilităţii acestora de a elabora strategii tehnologice coerente, de achiziţionarea de
tehnologii şi de dezvoltare a altor competenţe necesare inovării. Savantul Peter Drucker spunea “inovarea
creează o resursă, utilizată de către om pentru a crea o valoare economică” , or, omul crează utilitatea și
valoarea acestor inovații.
BIBLIOGRAFIE
Introducere.Astăzi tot mai multe persoane tind să-și deschidă propria afacere. Pentru a reuși, se
aplică inovațiile, acel proces global de creativitate tehnologică și comericială [2 p. 62].
Cercetarearespectivă are ca obiective primordiale:
documentarea cu noțiunea de ,,antreprenoriatinovativ’’șiinovație, utilizînddiferitesurse din
literatura de specialitate’’;
identificarea celor 5 surse de inovații ale antreprenoriatului
analiza experienței străine în promovarea antreprenoriatului inovativ;
analiza dezvoltării antreprenoriatului inovativ în Republica Moldova ;
98