NOUA GEOPOLITICĂ A ORIENTULUI MIJLOCIU: CONFLICTUL ARABO-ISRAELIAN

1. Introducere
Este dificil de rezuni at în câ teva pagini istoria a peste cincizeci de ani de înfruntă ri com
plexe între statul Jsrael, tondat în 1948, și popoarele arabe, în special cel palestinian, confl ict —
sau mai degrabă confl icte, care s-a u situat aproape permanent în fruntea discuți ilor politice
internaționale ca și a celor mediatice. Orig inca sa esențială se afiă în rcvendicarea unui teritoriu:
acela a1 Palestinei. Plecâ nd de la argum ente religioase și pâ nă la cele politice, evreii și
palestinieni i încearcă fiecare să dovedească leg itimitatea lor absolută asupra acestui pă m ânt, și
care să excludă pretenți ile celeilalte pă rți. Iată pe scut o prezentare a cadru lui istoric a ceea ce s-a
întâ mplat în Palestina și care este luat ca susținere de cele două tradi ți i ce se înfruntă în v
irtutea unei arrmate întâ ietă ți teritoriale.
În prim ul rând, cei care vor popula Palestina vor fi evrei i. Conform tradiției biblice, Abraham
se stabilește în Canaan și întemeiază poporul evreu, din porunca unui Dumnexeu cu care face mai apoi
un pact care-i afirmă statutul de popor ales și că ruia i se acordă un pă m ânt sfânt. Ideea aceasta va
deveni mai apoi una dintre temele fundamentale ale teologiei și acțiuiiii politice iudaice, fiind
reconfirmată prin mesajul lui Moise. Urinează mai apoi în istoria evreilor perioada de aur a regatului
lui Dav id și Solomon, a celor două regate: Iuda și Israel, cucerirea de că tre Nabucodonsor (673 î.e.n.)
și exilul, reîntoarcerea pe pă mântul sfâ nt și dom inația elenistică , domnia hașmoneilor și în final
cucerirea rom ană . Datorită i evoltelor evreiești, rom anii distrug în 70 e.n. teiri plul din Ierusal iin iar
după cea din 1 35 evrei i sunt expulzați din țară și Ierusal îmul este distrus. /\cesta este anul decisiv
care rn archează sfâ rşitul statuia i evreu: de acum ei vor fi lipsi ți de o entitate teritorială și pot itică
proprie. fi ind risipiț i în întreaga l ume. Ca atare, reîntoarcerea pe păm ântu1 sfânt devine treptat
unul dintre temele majore ale tradi ției i udaice medievale, cor elată cu motivul mesianic: cel care va
strânge iară și poporul evi eu în Eretz Israel va fi însuși Mesia. Odată cu epoca modernă se trece de la
această perspectivă nuanțat religi oasă și sentimentală la una politică .
În ceea ce priveși e teritoriul palestinian în sine, după 135 ră in finc populat de puțini evrei,
recunoscuți însă pentru coltura lor teolog ică . El intră sub stă pâ nirea Imperiu lui bizantin pâ nă în 636
câ nd o nouă putere — arab i i, și o nouă rel igie — islamul îl vor ocupa. În 638 cal iful Omar intră
in lerusal iin, al treilea oraș s fâ nt al m usu lmanilor după Mekka și Medina. Acesta este anul care
marchează pentru arabi începutul stă pâ niri i de drept a acestor teritori i, în care evreii erau
aproape absenți. De acum istoria lor se leagă de cea a califatelor islamice: împreună cu Liban,
Iordania și Siria, Palestina formează prov i ricia Siria (Ș am), aflată consecutiv sub conducere
aabbasizilor, fatim izilor, cruciaților, ayy ubizilor și în cele din urmă sub cea a mamelucilor (1250-15
17). În tot acest timp, evrei i și creștini i au beneficiat de o situație m ulțumitoare. Ea se va menține
și după ocuparea S iriei și Egiptu lui de că tre statul otoman (1 5 17) care le-a transformat în prov
inci i conduse de la centru. Im portanța popu lației arabe în tin pul stă pâ n iri i otomane este însă
in inim ă : turci i s-au stră duit pene anent să le înfrâ ngă ‹v gol i ile naționale.
Sfârș iiu1 secolul ui XIX marchează însă apariția a două fenomene asem ănătoare și
decisive pentru evoltiț ia ulterioara din Palestina. Prim ul este apariția mişcă ri i sioniste în
Europa, în jurul lui Theodor Herzl, care în lucrarea „Statul evreu” ( 1897) propune ca rezolvare a
probleme lor evreiești acordarea Palestinei ca stat al evreilor. Între timp, o emigrare masivă a
evre ilor și are loc, dar venind din Rusia unde antisem itisinul că pă ta forme violente. Ajunși în
Palestina, ei vor întemeia coloni i agricole. Al doi lea fenomen este reprezentat de formarea
naționalismelor arabe — și a unuia palestinian, care declară public încă din 1891 dorința lor de
identitate națională și statală .
Primul ră zboi mondial marchează realizarea parțială a dezideratului arabilor: prin Conferința
de la San Rem o ( 1920), pe locul fostului imperiu otoman din Orient iau naştere state noi: Irak,
Siria, Arabia Saudită, Transiordania, Liban și Palestina. Aceasta din urmă se afla sub mandat
britan ic, adoptat în 1922 de Liga Națiunilor și implementat oficial în septembrie 1923. Cartea
albă care prevedea condiți ile guvernă rii britanice încorpora și principi ile vestitei declarați i
Balfour, care desch idea calea unei migrați i ev reiești nerestricționate spre Palestina.

2. Formarea statului evreu

În 2 noiembrie 1 917, lordul Arthur Balfour, ministrul britanic al afaceri lor externe, trimite o
scrisoare lordului W. Rotliscliild, repiezentant de seamă al mișcării de ernancipare a evreilor, prin care
 M. LAZÃ R

anunță disponibilitatea g uvernului brîtanic de a perm ite instalarea evrei!or Art Palestina. La
niomentul respectiv, declarația urrn ă rea fă ră îndoială să ati-agă capitalul evreilor şi ajutorul for în
contextul prim ulii i ră zboi m ondial. I inediat dupä inandatarea Angl iei asupra Palestinei, în 1922, pi
încipi ile declarație i sunt puse to apt icare: într-un deceniu populația ev reiascä a crescut cu 100.000
de locuitori, majoritatea din Po lonia şi Rusia. Ei se organizau sub forma unor coloni i agricole (Kibbuț),
dar apar treptat şi oraşe propri i (Tel Aviv — 1909). În 1929 se constituie Agenția Evreiascä , care
serveşte de acum ca reprezentant al evi eilor pe lângä englezi, in locul Congresului Mondial S ionist şi
care îndeplineşte funcți i le unui guvern.
La început, re lați ile dintre arabi şi noii veniți au fost paşnice, chiar an iabile. 4 reptat însã , pe
niă sui-ă ce se configureazża ideea form ä ri i unui stat național arab, ei vă d inandatul britan ic şi inn
igrația crescá ndă , ca o piedică ev identă . Contd ictul creşte după all uxul masiv de evrei dintre 1932-
1936, veniți din German ia nazistă . Segregarea dintre cele douã populați i devine tot mai mare: evrei i
îşi constituie cu i-epezic i une structuri propri i, ajutați de Diasporä . Intre 1936- 1 939 izbucneşte o
revoltă in ilitară a arabiloi din Palesti na, împotriva englezilor şi evreilor, reprimată cu v iolență de
mandatari ş i forțe evreieşti înarmate. S ituația devenea mai mult decâ t dificilă şi tindea sa scape de
sub control. In aceste condi ții, şi datorită presiiini i statelor arabe, at cä ror petrol devenea esențial, in
1 7 inai 1939, guvernul britanic proclam ă o nouă Carte albă (prima fiind cea din 1922). Aceasta finn
ita drastic inn ígrația evreiască , respingca ideea form ă ri i unui stat ev reu dar şi a procÍam Jai ii unuia
palestinian, însă se afirina că peste 10 ani. in 1949, Palestinei i se va acorda independența. cu o
conducere arabă şi evreiască . Dec laraț ia a lov it in am bele pă rți afiate în confi ict, urm ă rind de tapt
consol idarea ptiteri i britanice in Orienttil M ij1 ociu .
łzbucnirea celui de-al do ilea rä zboi m ondial a accentuat criza. fit reii germani încearcä sä
emigi eze clandestin in Pa lcstina, dar mm ți vor pieri pe drum, eng lezi i opunâ ndu-se pentru a nu
supã ra pe arabi. În acest context an loc numeroase acțiuni antibritan ice in Palestine. Conducă torul
Agenției Evreieşti. Dav id Een Gurion creează trupe speciale clandestine, cea mai renuin ită fiind
Hagana, care lupta îin potriva mandatari ior, dar cu care ei vor colabora in timpul operațiuni lor m
ilitare antigermane d in Oricntul M ijIocit:
I n 1942, are loc la New York prim ul congres al evrei ior americani. care elaborează un noit
program pur s ion ist în prob lc rna Palestinei: aceasta nu mai trebuie să fie u n „cä min național” cum
prevedeau veeI i le dec1 arați i, c i ch iai mi stat evreiesc integrat în „noua struct ură a I um i i dem
ocratice” Agenția Ev reiasc/a va li antori xată să coordoneze imigrarea evreilor, care nu mai trebuie
restricționată in nici un fel. Program ul !iu va lua însä in discuție situația locuitorilor arabi, cu m ult
superiori ca nuin ă i evreilor.
Odată cu tens inarca ră zboiului, sittiația devine şi mai dificilă . Crearca unui stat evreu începe
să fie susțin ută de Statele Unite, la Yalta, apoi, dupä 1945, de noul pi eşedinte Harry Truman. Englezi i
pă strează încă prevederile Că rți i aIbe din 1939, încercâ nd să rä m â nă stă pâ ni pe situația din zonă , in
ciuda presiunilor an ericane. Ca atare, Ben Gurion porunceşte declanşarea unui ră zboi de gherilă
împotriva mandatariloT brit an ici. Ho¿ane i se ală tură două grupă ri extremiste: Argon (al liii M
enahem Begin) şi .Stern , care vor face o serie de atentate teroriste. In aceste condi ț i i, în iulie 1946,
Marea Brítanie modifică Caiiea alba ş i pi opune un plan de îrn pă rțire al Palestinei in două prov inci î
autonome. Imediat după , la Congresul zionist de la Paris, Ben Gurion acceptä ideea form ã rii unui stat
evreu doar pe o parte a Palestinei. În septem brie, are loc la Londra o conferință tripartită britanicã ,
sionistă şi arabã , care se termini însñ cu un eşec.
Între tiin p, arabi i palestinieni îşi vor constitui şi ei structuri propri i. Dezorganizați după
repi esiuni le revoltelor din 193ó - 1939, ei se vä d repede depä şiți de evrei, care deşi minoritari, sunt
activi şi bine organ i zați. D u pă ră zboi, vä zâ nd cã pol itica sionistä pare a-şi real iza scopurile, arabi i
încep sä acționeze şi ei. În 22 martie 1945, ia ființă , la Cairo, Liga Statelor A rabe, formatá din Egipt,
Siria, Transiordania, I rak, Liban, Arabia Saudită , Yemen şi Palestina. În nr iembrie, Consiliul Li gii
constituie „Con itetul suprern arab” din Palestina, format din reprezentanți i partide lor palestiniene,
sub conducerea lui Hajj Amin al Husseini, înlocuit in 1946 de un „Înalt Com itet Arab”, care devine
reprezentantul com unită ți i arabe palestiniene.
După eşecul de la I.ondra şi datorită confruntă rilor tot maî v îolente cti evrei i, Marea Britanie
hotă ră şte sä miite problem a Palestinei la Organizațîa Națiunilor Unite. În cele din urm ă , după ce o
comisìe de anchetă a studiat situația, are loc în 29 noiem brie 1946 Adunaren Generală a O.N.U. unde
cele 56 de ță ri trebuiau să hotă rască statutul Palestinei. Cu o majoritate de două treimi, Adunarea
Thank you for using www.freepdfconvert.com service!

Only two pages are converted. Please Sign Up to convert all pages.

https://www.freepdfconvert.com/membership