Greierele şi furnica

dupa La Fontaine
   Prezentatorul: Petrecuse cu chitara

                        Toată vara.

                        Însă iată că-ntr-o zi

                        Când viforniţa porni,

                        Greierele se trezi

                        Fără muscă, fără râmă,

                        Fără umbră de fărâmă.

                        Ce să facă? Hai să ceară

                        La Furnică, pân’ la vară,

                        Niscai boabe de secară.

            Greierele: VLAD– Surioara draga, am venit..

Sa-mi dai si mei,

Pan” la primavara…

Furnica; - N-am!

Greierele: - Un graunte, ai o mie…

Pe cuvânt de lighioană,

                    Voi plăti cinstit cucoană,

                    Cu dobânzi, cu tot ce vrei!” 

        Furnica: IOANA  – Astă-vară ce-ai păţit?

                        – Dacă nu e cu bănat.

       Greierele:   - Zi şi noapte am cântat

                        Pentru mine, pentru toţi…

        Furnica: – „Joacă astăzi dacă poţi!”

Si-a plecat bietul solist

Si flamand si foarte trist.

El sa cante tare-ar vrea,

Daca ar manca ceva!

1
Vulpea şi bursucul
de Alecu Donici
     Bursucul: STEFI – Da dincotro şi unde
                        Alergi tu aşa iute?
 
                        
                Vulpea: – Oh, dragă cumătre, am dat peste păcat,
                       Sunt, iată, surghiunită!
                         Tu ştii că eu am fost în slujbă rânduită
                         La o găinărie.
                         Cu trebile ce-aveam, odihna-mi am lăsat,
                         Şi sănătatea mi-am stricat;
                         Dar tot eu am căzut în groaznică urgie,
                         Pe nişte pâri nedovedite,
                         Precum că luam mite.
                         Tu singur martor eşti, în adevăr să spui:
                        De m-ai văzut cumva, măcar cu vreun pui?
                  Bursucul: – Nu, dragă cumătră; dar când ne întâlneam
                       Eu cam ades vedeam:
                         Că tu pe botişor
                         Aveai şi pufuşor.
 
                        

2
Zâna fabulei
de Gheorghe Asachi
                        Prin rostiri de adevăruri, ascunse-n cimilitură,
                        Aduc ţie-ntâia oară cu plăcere-nvăţătură;
                        În a vieţii strâmba cale pe om să îndreptez,
                        Prin lupi, corbi, furnici şi broaşte a vorbi mă desfătez.
                        Adevărul,stiu nu place, da-i şi bun, e plin d-asprime,
                        Doar când animalele l-or spune, n-a să supere pe nimeni.
                        De aceea a lor gandire, cu gând binevoitor,
                        Să asculţi, să ierţi curajul, preţuind ţintirea lor.

Lupul și motanul. Fabulă de Alecu Donici

Povestitorul: Un lup odată a intrat,

De frică, nu de voie bună,
Scăpându-si viața, intr-un sat.
El era gonit din urmă

De către vânători cu puști înarmați

Și câini întărâtați;
Iar un așa alai să nu dea Dumnezeu
Nici la vrăjmașul meu.
În deznădăjduire,
Sărmanul lup căta oriunde mântuire
Și, întâlnind pe un motan,
Prieten de mai an,
Îi zice:

3
Lupul: -„Frățioare!
Tu nu știi undeva aici a mea scăpare?”
Motanul: — Ba știu ,aleargă la Trifan,
este foarte blând și milostiv țăran.
Lupul: - Oh! nu pot, către dâns’ sunt tare vinovat,
Căci astă-iarnă vacuta i-am mâncat.

Motanul: - Apoi dă fuga la Arvinte,

El este un țăran și vrednic și cuminte.
Lupul: - Cu dânsul iarăși sunt certat,
Pentru ca deseori oile i-am mancat.
Motanul: - Așadar ce să faci? La vornicul bătrân
Aleargă, că e bun și primitor român.

Lupul: CARLA SAU ALEX- Nici la acesta n-am obraz,

Lui, cu niște miei i-am făcut necaz.
Motanul: NICOLE- Apoi dar, cumătre, nu-i bine.
Și ce nădejde ai aice pentru tine,
Când tu cu toții ești certat
Și numai singur vinovat:
Culege dar ce-ai semănat

4
Ursul şi vulpea
de Grigore Alexandrescu
             Ursul:-„Ce bine au să meargă trebile în pădure,
                        Pe împăratul tigru când îl vom răsturna
                        Şi noi vom guverna –
                        c-oricine o să jure
                        Că nu s-a pomenit
                        Un timp mai fericit.”
               Vulpea: – „Şi-n ce o să stea oare
                        Binele acest mare?”
                Ursul: -  „În toate,
                        Mai ales în dreptate:
                        Abuzul, tâlhăria avem să le stârpim,
                        Şi legea s-o îmbunătăţim;
                        Căci pe vinovaţi tigrul întâi îi judeca
                        Ş-apoi îi condamna.”
                      – „Noi o să-i condamnam
                        Ş-apoi să-i judecăm.”
 
        Povestitorul: -Cutare sau cutare,
                        Care se cred în stare
                        Lumea a guverna,
                        Daca din întâmplare
                        Ar face încercare,
                        Tot astfel ar urma.
 

5
Oala de lut şi Oala de tuci
de La Fontaine
                       
  Oala de tuci: ARIANA  – Ia ascultă, mai, vecină,
                        Ce-om păzi ca nişte cuci,
                        Tot făcând la gură spume?
                        Hai să mergem la plimbare
                        Să vedem ce e prin lume!
    Oala de lut:BRIANA – Draga mea, ispita-i mare.
                        Însă eu rămân la vatră:
                        Nu mă simt de drum în stare:
                        M-oi ciocni, cumva, de-o piatră…
                        Dumneata eşti tare-n piele
                        Şi, fireşte, nici nu-ţi pasă.
                        Vai de cioburile mele, –
                        Eu, mai bine, stau acasă!
   Oala de tuci: – Te înşeli, de bună seamă.
                        Uiţi şi de prezenţa mea?
                        N-ai motiv să-ţi fie teamă:
                        Te-oi păzi, cum voi putea.
                        
Povestitorul: - Cum temeiul îi surâde,
                        Ea porneşte triumfal
                        Lângă oala de metal
                        Care-avea să-i fie gâde.
                        Nu ştiu cum s-o fi făcut:
                        S-au izbit la nişte hopuri
                        Şi în mii şi mii de cioburi
                        Cea de lut s-a prefăcut.
 

                       

6
Spiridusul Fabulei: - Fabula cea inteleapta
Are talc , are morala
Tu nu zice ca Pacala:
- Ei si ce, mare scofala…
Ci la talcu-I ia aminte
Si-apoi bine tine minte
Sa nu faci cum ai aflat,
Din aceste intamplari.

Corbul şi vulpea
de La Fontaine
  Povestitorul:- Jupân corbul câştigase

                        Din negoţul ce-apucase

                        Un bun chilipir de caş,

                        Şi cu dânsu-n cioc se duse

                        P-un copac, unde se puse

                        Ca un om l-al său sălaş.

 Povestitorul II: - Vulpea, ca o jupâneasă,

                        O cam şterge de p-acasă,

                        Şi ieşise la primblare;

                        Iar bunul miros ce are

                        D-ici, de colo o-ndreptă

                        Sub copac, şi-n sus cătă:

 Vulpea: REBEKA   -  „Maria-ta, slavite,sa traiesti!

Ca tare mandru si frumos mai esti.

De-ai fi la glas cum te arati la pene

E lamurit cu ochi si cu sprancene.

7
 Nu vreau sa te mint, dar nici nu vreau sa neg

Ca esti minunea codrului intreg.

                       

   Corbul: ALEXANDRU - Sunt magulit de-aceasta cuvantare,

Voi dovedi acum de ce sunt eu in stare..

Stai doar putin , casul sa-l potrivesc in traista

Sa nu patesc ca varul din fabula aleasa,

Care, ingamfat din fire, i-a cantat unei verisoarei

Cu glas subtire si a ramas precum se stie

Si pacalit si slab din fire.

O sa te-nvat si eu acum ceva,doamna mea:

Lingusitorii se infrupta de la cei

Ce casca gura ascultand la ei

Eu lectia am invatat-o de la varul meu,

Invata si tu la randul tau. din cuvantul meu.

                      

8
 IEPURELE SI BROASCA TESTOASA
dupa La Fontaine

Ariana: Iepurele ingamfat

S-a pus pe laudat.
Si-a dat veste prin padure
Ca se-ntrece cu oricine.
Ca e iute-n picioare
Si rival pe lume n-are.
Ce parere-ai fratioare
De cuvantul asta mare?

Alexandru: Stai să-ti spun ce s-a-ntâmplat

Când in cursă a alergat.
Langa el, broasca veni
Să se-ntreaca pecum știi.

Iepurele: Alergi asa de-ncet, cumătră!

Ești fără-ndoială
Cea mai inceată faptură
Din cate s-a vazut!
Știi tu oare ce-nseamnă
Să fii iute ca vântul?
Să ocolești pământul
Într-un singur minut?
Broasca: Ei, draga cumetre,
Cursa nu s-a terminat.
Prin padurea asta mare
Mult mai e de alergat!
Si eu stiu c-așa se spune
Că la urmă e acela
Care râde ușurat!
IepureleTot mai tii cu mine
Sa te-ntreci la alergat?
Cine –a tinge primul ținta
Socot c-a acștigat!
Broasca:Fie, draga, cumetre
Aleargă tu, precum știi,
Că eu in urma ta
Curând voi pași.
Briana: Așa în fabule s-a consemnat
9
 Că broasca pe iepure l-a devansat.
Sigur ma veți întreba
De-I cu putință asa ceva.
Iepurele, văzând că-I primul, s-a gandit
Că-I timp destul pentru-odihnit.
Gândea că ar putea s-o umilească
Și mai mult pe broasca țestoasă.
Nu știa însă oare
Că pe caldura aceea mare
De somn el va pica toropit.
Și a dormit tocmai timpul strict
Ca broasca prima să sosească.

Cocoşul şi vulpoiul

10
Într-un copac, pe-o creangă, sta un cocoș de pază.
Era bătrân cocoșul și-avea o minte trează.
VULPOIUL: - Prietene - cu dulce glas, i se-adreseaăa un vulpoi
- Te-nștiintez că de acum nicicând nu vom mai fi-n război.
E pace generală
- Si poți, fără-ndoială,
Să vii să te sarut.
Te-aștept să-mi faci plăcerea chiar în acest minut,
Căci douăzeci de poște am azi de străbătut.
Ai tăi si tu, de bună seamă,
Vă veți vedea de treburi, fără teamă.
Din partea noastră-a tuturor - tot sprijinul, ca de la frati.
Puteți din astă-seară în voie să jucați.
Deci, vino să primești
Sărutul dragostei frătești.
COCOȘUL: - Amicul meu, să știi că pentru mine
Nu cred că este
O mult mai bună veste
Decât e cea a unei păci depline
Și-s bucuros s-o aflu de la tine.
Dar, iata, că zăresc venind încoace pe cărare
Doi câini de vânatoare.
Mai mult ca sigur este
Că-s curieri și-aduc aceeași veste.
Aleargă și-ntr-o clipă au să ajungă-aici;
Cobor ca, împreuna, să fim cu toți amici.
- Adio, mă grăbesc, vulpoiul îi vorbi.
Am de parcurs drum lung.
Ramâne-n altă zi
Succesul să-l cinstim.
Să fie sigur, a fugit,
De stratagema sa nemultumit.
Râzând, cocosul cel batrân și-a zis, deplin satisfacut:
"Să poți să-nșeli pe-nșelător, de două ori e mai placut.
ȘOARECELE DE LA ORAȘ ȘI ȘOARECELE DE LA ȚARĂ

11
după La Fontaine
Prezentatorul Șoarecele din oraș
Proprietar și bogătaș,
A poftit la el, pe vară,
Șoarecele de la țară.
Îl chemase la ospăț
Pe-acest văr cu traista-n băț,
Cam natâng și cam sfios,
Nu-ndrăznea să șadă jos.
Șoarecele de la oraș: Ce ai, dragă frățioare,
Nu ți-e poftă de mâncare?
Au bucatele alese nu te-mbie
Să mănânci cât pentru-o mie?
Uite masa e-ncărcată cu de toate,
Să mănânci pe saturate
Cașcaval, brânză, smântână,
Boabe dulci de-acum o lună,
Toate-s puse la vedere,
Haide să mâncăm , măi vere!
Șoarecele de da țară( Najua): Slavă Domnului, mi-ar fi,
Aș mânca, m-aș ghiftui,
Însă vezi că nici n-apuc
Să-ntind mâna și să-nbuc,
Ori că scârțâie ceva,
Ori pășește cineva.
Dau să iau și- mi-e cam frică
Și tot cheful mi se strică.
Șoarecele de la oraș: ARIANAZgomotu- a trecut,dus a fost.
Vere, nu fi sfios și prost .
Ia, te satură, mănâncă,
Sus paharul,haide, cântă!
Lasă zgomotul,că trece,
Să mâncăm cât pentru zece.
Șoarecele de la țară: Mulțumescu-ți dragă frate,
Am venit pe nemâncate
Și mă-ntorc cum am venit,
Tot flămând și mai lihnit.
În sălașul meu e bine,
Fiindcă nimenea nu vine.
Și-n culcușul meu, stăpân,
Nu trăiesc cu frica-n sân.

12
Puradelul Moş Crăciun
de Emilia Plugaru

                        Ce se-ntâmplă, cine ştie?

                        Coadă-i la cofetărie.

                        Azi, în ziua de Ajun,

                        Vânzător e Moş Crăciun.

                        Moşu-mparte la copii

                        Caramele, jucării,

                        Şi nu cere un bănuţ.

                        Vine-un puradel micuţ,

                        Se apropie de moşul:

                        -Moşulică, umple-mi coşul,

13
                        Dar te rog, umple-l mai bine,

                        Sunt voinic şi îl pot ţine.

                        Între două surioare,

                        Eu în casă-s cel mai mare

                        Şi în noaptea de Ajun

                        Mă prefac că-s Moş Crăciun.

Desaga lui Moş Crăciun

de Emilia Plugaru

                        Moş Crăciune, să mă crezi:

                        Eu în fiecare seară

                        Te aştept şi te visez

                        Cum te-ntorci la mine iară.

                        Dacă nu-mi aduci cadouri

                        N-o să-mi pară tare rău,

                        Dar adu-mi un car de nouri

                        Cu omăt din sacul tău!

                   

Scrisoare
14
de Otilia Cazimir

                        Moş-Crăciun, toţi îmi spun

                        Că eşti darnic şi eşti bun.

                        Eu îţi scriu de mai-nainte

                        Că-s un bieţel cuminte,

                        Şi-ţi mai scriu, aşa, să ştii,

                        Că eu nu-ţi cer jucării,

                        Cum ţi-ar cere alţi copii –

                        Însă nu m-aş supăra

                        Dacă tot mi-ai da ceva!

                        Dacă vrei, dă-mi o plăcuţă,

                        Că mi-am spart-o pe cea veche,

                        Adă pentru pisicuţă,

                        Motocel roş la ureche.

                        Lui bunicu – o lulea –

                        C-a pierdut-o, sărăcuţu’…

                        Poate-aduci vreun os lui Cuţu?

                        Poate ai vreo acadea?

                        Lui Dănuţ cel mititel,

                        Care plânge-n copăiţă,

                        Să-i aduci un covrigel…

                        Noapte bună!

                        Niculiţă

15