Universitatea de stat din Tiraspol

REFERAT
FOTOSINTEZA

Elaborat:Mîțu Doina

Chișinău 2020

1
 Fotosinteza

Transformarea energiei este o parte importanta a ecosistemelor, iar fotosinteza reprezinta

tocmai acest lucru: un proces de transformare a energiei.
In cadrul acestui proces, plantele utilizeaza energia luminii solare spre a converti doua
molecule anorganice extrem de stabile si de joasa energie-bioxidul de carbon si apa- in
substante organice instabile, dar bogate in energie, eliberandu-se totodata oxigenul
molecular.
Pe langa plante, sunt capabile de fotosinteza si unele bacterii si alge unicelulare. Cea mai
binecunoscuta forma a fotosintezei este dusa la indeplinire de plantele superioare si de
alge, precum si de cianobacteriile si bacteriile inrudite cu acestea, care sunt responsabile
de o mare parte a fotosintezei in oceane.
Cele mai multe dintre moleculele organice create prin fotosinteza sunt
carbohidrati(glucide, zaharuri) pe care plantele le pot polimeriza spre a forma
polizaharide precum amidonul si celuluoza.

Mecanismul fotosintezei

Realizarea fotosintezei este posibila deoarece energia solara este captata de clorofila din
organitele celulare specializate-cloroplaste-aflate In partile verzi ale plantei, indeosebi in
frunze.
Originalitatea Terrei e determinata de existenta cloroplastelor care sunt cele mai
raspandite plastide; dau culoarea verde plantelor fiind specializate pentru desfasurarea
procesului de fotosinteza, pantele indeplinindu-si astfel functia de producatori primari.
Procesul de fotosinteza are loc la nivelul frunzelor, motiv pentru care,
in aceasta zona a plantei, trebuie transportate substantele necesare
initierii ciclului atat de necesar mentinerii vietii.
Fotosinteza poate fi indeplinita nu numai de limbul foliar ci si de alte
parti ale plantei ce contin clorofila (verzi): tulpini tinere, nesuberificate,
parti ale invelisurilor florale, fructe necoapte, stipelele, teaca si petiolul
frunzei.
Dioxidul de carbon este captat prin intermediul unor pori de dimensiuni extrem de mici,
care poarta denumirea de stomate.
Oxigenul este eliberat, la incheierea procesului, tot prin aceste orificii.
Apa este absorbita prin intermediul radacinilor si transportata catre frunze prin sistemul
tisular vascular al plantei.
Razele de lumina solara sunt absorbite prin clorofile – pigmenti de culoare verde,
localizati la nivelul cloroplastelor, acestea fiind sediul fotosintezei la plante. . Numarul
cloroplastelor in celula variaza de la cateva zeci la cateva sute, fiind mai numeroase in

2
tesutul palisadic ce e expus la lumina mai intensa comparativ cu tesutul lacunos iluminat
mai difuz.

Cloroplastele contin o serie de structuri cu rol extrem de important si cu functii specifice,

si anume:
●membranele externe si interne –au rol protectiv, pastrand structura
cloroplastului compacta;
●stroma – un fluid foarte dens, sediul conversiei dioxidului de carbon in
zahar;
●grana – mai multe straturi dense, locul conversiei energiei luminoase in energie
chimica;
●clorofilele – pigmentul de culoare verde capabil sa absoarba energia
solara, avand rol esential in reactiile fotochimice ale fotosintezei.
Pigmentii carotenoizi : caroten(portocaliu) si xantofila(galben), sunt prezenti in toate
celulele fotosintetizante fiind vizibili numai toamna cand clorofila se
dezintegreaza.Ficobilinele sunt pigmentii caracteristici algelor rosii, de asemenea si
ficoelitrina, iar algele albastre au pigmentul ficocianina.
Fotosinteza e un proces complex, in cadrul careia se disting doua tipuri de reactii:
reactiile luminoase si reactiile de intuneric.
Faza de lumina are loc la nivelul granei, unde energia solara este transformata in energie
chimica, sub forma de ATP (energie libera care contine si molecule) si NADPH
(molecule cu o cantitate foarte mare de energie transportoare de electroni – Nicotinamide
Adenine Dinucleotide Phosphate). Clorofilele sunt cele care absorb energia luminoasa si
declanseaza lantul de reactii care duc la formarea de ATP, NADPH si oxigen (prin
splitarea apei). Oxigenul este mai apoi eliberat in atmosfera, prin intermediul stomatei.
Atat ATP-ul cat si NADPH-ul sunt folosite in faza de intuneric pentru producerea de
glucoza.

3
Faza de intuneric din cadrul procesului de fotosinteza se desfasoara la nivelul stromei.
Dioxidul de carbon este convertit in glucoza, folosind ATP si NADPH, proces care mai
poarta si denumirea de fixare a carbonului sau ciclul Calvin.

Factori interni ce influenteaza procesul de fotosinteza

●Specia frunzei (intensitatea fotosintezei variaza in limite mari), varsta frunzelor - ca

valoare maxima fotosinteza se inregistreaza inainte de terminarea lor; cresterea frunzei -
cand aceasta a atins 37-90% din suprafata maxima, deci frunzele incipiente si cele ajunse
la maturitate au valoarea fotosintezei scazuta.
●Pozitia frunzelor – cu cat frunzele au o pozitie mai aproape de orizont cu atat mai mult
receptioneaza o cantitate mai mare de radiatii fotosintetic active.
●Suprafata foliara- aceasta e in legatura directa cu volumul fotosintezei si cresterea
suprafetei foliare determina cresterea valorii fotosintezei.
●Cantitatea de clorofila- intensitatea fotosintezei creste direct proportional cu cresterea
cantitatii de clorofila pana cand aceasta ajunge la cca 400mg/m² suprafata foliara, dupa
care fotosinteza scade
●Continutul in apa al frunzelor – atat suprasaturarea celulelor cu apa cat si deficitul hidric
determina inchiderea stomatelor, fapt ce impiedica patrunderea CO2 in celula si implicit
diminuarea fotosintezei.
●Cerintele pentru fotosintetizante- cand frunzele se afla in apropierea fructelor in formare
care necesita o mare cantitate de substante fotosintetizante procesul de fotosinteza in
aceste frunze e foarte intens.

4
Factori externi ce influenteaza procesul de fotosinteza

● Lumina – influenteaza procesul de fotosinteza prin activarea enzimelor (catalizatori

biologici)si prin modificarea PH-ului.Lumina influenteaza fotosinteza si prin intensitatea
ei, astfel ca plantele prin modificari morfologice si fiziologice s-au adaptat la diferite
intensitati luminoase.
●Boxidul de carbon
Cresterea concentratiei de bioxid de carbon pana la o anumita limita in functie de specie
determina intensificarea procesului de fotosinteza dupa care fotosinteza scade brusc.
●Temperatura
Limitele de temperatura variaza cu specia intre - 18ºC(la lichenii din zonele arctice) pana
la + 70 ºC( la algele albastre).
In general, temperatura optima pentru desfasurarea procesului de fotosinteza la plantele
cultivate e cuprinsa intre 25ºC si 37ºC.
●Umiditatea relativa a aerului
Intensitatea fotosintezei scade in proportie de 35%-40% in conditiile de umiditate relativa
scazuta a aerului, fenomen ce se produce vara la amiaza.
● Substante minerale- sunt absolute necesare pentru desfasurarea procesului de
fotosinteza.
●Prezenta substantelor toxice
Poluarea atmosferei diminueaza sau chiar opreste fotosinteza.
● O2 molecular

5
Limitele optime ale concentratiei de O2 molecular pentru desfasurarea procesului de
fotosinteza sunt cuprinse intre 2‰ -21‰.

Mersul fotosintezei pe perioada de vegetatie este variabil in functie de complexul

factorilor naturali ce caracterizeaza diferitele anotimpuri si de modificarile factorilor
interni in cursul perioadei anuale.
In regiunea cu clima temperata, la plantele anuale fotosinteza incepe primavara, odata
cu aparitia primelor frunze si creste in intensitate pe masura ce frunzele se formeaza si
suprafata accestora creste, inregistrand valori maxime inainte de faza de inflorire sau in
timpul acesteia. Dupa aceasta, fotosinteza se mentine la un nivel ridicat pana spre
sfarsitul perioadei de vegetatie cand scade in intensitate din cauza imbatranirii frunzelor
si caderii lor treptate, incetinindu-si activitatea. Fotosinteza se opreste odata cu incheierea
ciclului de viata anual al plantelor.
La plantele perene cu frunze cazatoare, fotosinteza incepe primavara devreme si ajunge
la valori ridicate in timp scurt datorita formarii rapide a unei mari suprafete foliare.
Cresterea intensitatii procesului are loc pana in momentul infloririi sau al formarii
frunzelor dupa care se reduce catre toamna datorita micsorarii treptate a suprafetei foliare
si inceteaza odata cu caderea toatala a frunzelor.
La plantele perene cu frunze sempervirente (gen conifere) fotosinteza se desfasoara in tot
cursul anului inregistrand valori maxime in lunile de vara si valori minime in timpul
iernii cand temperatura devine factor limitant al procesului.
La plantele bienale cu frunze persistente in timpul iernii (cereale) fotosinteza se
desfasoara cu intensitate scazuta in timpul iernii ca si la plantele lemnoase sempervirente
si creste in intensitate incepand de primavara pana la faza de inflorire.

Importanta fundamentala a fotosintezei

Fotosinteza, respiraţia plantelor şi acumularea de biomasă

La plante, o importanţă deosebită prezintă raportul dintre oxigenul şi dioxidul

de carbon [O/CO2] care este degajat în atmosferă. Valoarea acestui raport,
numit şi cât respirator, dă indicaţii despre cantitatea de substanţă organică
acumulată de către organismul vegetal. Se cunoaşte faptul că respiraţia
plantelor este corelată cu  degradările de substanţe organice, iar fotosinteza este
legată de generarea de materie organică.

6
Dacă în timpul fotosintezei, plantele elimină oxigen, atunci din contră, în urma
respiraţiei, prin iniţierea catabolismului (fenomen caracterizat prin degradarea
substanţelor în vederea obţinerii de energie), proces ce are loc preponderent
noaptea, plantele degajă dioxid de carbon şi consumă oxygen.

Prin respiraţie, plantele utilizează oxigenul liber din aer, apă sau sol, în
procesele de oxidare a substanţelor organice. Astfel, prin oxidarea unei
molecule de glucoză, se eliberează 675 kcal, după reacţia:

C6H12O6 + 6O2 → 6CO2 + 6H2O + 675 kcal.

O/CO2  exprimă aşadar, o sinteză a raportului dintre fotosinteză şi respiraţie.

Cu cât valoarea acestui raport  va fi mai mare, cu atât planta va produce mai
multă biomasa.

Astfel, sub influenţa energiei luminoase naturale, graţie procesului de fotosinteza,

plantele reuşesc să producă materie organică (producţie primară brută), pe care în parte o
consumă în scopuri proprii, în timp ce cealaltă parte (producţia primară netă) o
acumulează sub formă de biomasă.
Producţia primară netă (biomasa primară), joacă un rol foarte important în ecosistem,
deoarece ea asigură existenţa verigilor superioare, aceea a organismelor fitofage. 

Ca produs esential al fotosintezei, apare oxigenul de origine biogena care intra in

compozitia atmosferei pamantului 21% sau e dizolvat in apa.

7
Fără fotosinteză, troposfera ar conţine atât de puţin oxigen, încât animalele şi omul
nu ar putea supravieţui. De asemenea, fotosinteza, este deosebit de importantă în
contracararea poluării şi a efectului de seră.
Se cunoaşte faptul că dioxidul de carbon este un poluant important, produs în cantităţi
mari de către industrie, automobile, sursele de încălzire, etc. CO2 este şi principalul gaz
cu efect de seră, deoarece absoarbe şi reţine spectrul luminos cald (razele infraroşii) .
În cazul sintezei de glucoză, consumul dioxidului de carbon în raport cu eliminarea de
oxigen, se desfăşoară cu randament de 100 % (moleculă la moleculă) la nivelul
cloroplastelor plantelor verzi, graţie procesului de fotosinteză. Alte substanţe organice, se
sintetizează cu un randament chiar mai bun, ceea ce însemnă că determină un consum
mai mare de dioxid de carbon, la aceiaşi cantitate de oxigen eliberat. Acesta însemnă, că
dacă Terra ar dispune de destulă masă verde, mai ales păduri, efectele globale ale poluării
aerului ar fi minime.
Dar, din păcate, se acţionează în sens contrar, despăduririle luând amploare. Reducerea
noxelor şi a surselor generatoare de dioxid de carbon, fără luarea unor măsuri de creştere
a masei foliare, lucru posibil de realizat doar prin reîmpădurirea unor suprafeţe
importante, se constituie în jumătăţi de măsură, a căror eficacitate este limitată.
Uzina naturală verde a Terrei produce şi converteşte cantităţi imense de substanţă, astfel,
fotosinteza este cel mai important proces biochimic de pe Pamant, deoarece gratie
acestuia se asigura atat oxigenul, cat si hrana, in mod direct sau indirect, tuturor
animalelor si implicit, omului.