Zonele de climatice ale Pământului

Datorita formei Pământului, ușor bombata la Ecuator si aplatizata la Poli, razele solare formează
unghiuri diferite de incidenta cu suprafața terestră, unghiuri care scad de la Ecuator către Polii
geografici.
Pe suprafața Pământului exista 5 zone mari de clima ce corespund marilor zone termice: zona
calda, 2 zone temperate corespunzătoare celor 2 emisfere nordică şi sudică si 2 zone reci. Aceste
zone sunt delimitate de principalele coordonate matematice sau geografice, Tropicul Racului
(cancerului, de nord), Tropicul Capricornului, Cercul polar de nord, de sud si polii geografici ai
Pământului. In cadrul acestor zone mari, apar mai multe tipuri de climate puse in evidenta de
procesele si factorii fizico-geografici locali. Astfel se pot delimita ca si subtipuri ,componente in
cadrul zonei calde:
1. Climatul intertropical permanent umed
2. Intertropical musonic
3. Intertropical alternant
4. Tropical arid
5. Semiarid
6. Subtropical arid si semiarid
7. Subtropical umed
8. Munţilor înalți.
In zona temperata se diferențiază ca subtipuri:
1. Climatul temperat oceanic
2. Climatul temperat de tranziție
3. Climatul temperat continental
4. Climatul temperat musonic
5. Climatul temperat semiarid
6. Climatul temperat arid
7. Climatul munților înalți
In zona rece se diferențiază:
1. Climatul subpolar oceanic
2. Climatul subpolar continental
3. Climatul polar propriu-zis
4. Climatul polar excesiv

 Zona caldă
- cea mai extinsa zonă, având in componenţa sa regiunile situate de o parte si de alta a Ecuatorului
geografic si pana la aproximativ 40° latitudine nordică şi sudică
- limitele pot suferi abateri datorita deplasării Ecuatorului meteorologic, dar si datorita influentelor
determinate de prezenta uscatului in special in emisfera nordică la care se adaugă circulația generala
a aerului troposferic, prezenta curenților oceanici reci sau calzi sau bariera orografica a reliefului
- zona a fost împărţită in 2002 de Sterie Ciulache in mai multe tipuri de climat: intertropical,
intertropical permanent umed, intertropical musonic, alternant, tropical semiarid, tropical arid,
subtropical arid, subtropical semiarid, subtropical cu veri uscate, subtropical umed, munților înalți
din zona calda.
o Climatul intertropical umed
 Corespunde climatului ecuatorial si tropical umed din diferite clasificări climatice, fiind
prezent in ținuturile cu altitudini joase de pe Ecuator sau din vecinătatea acestuia
 Este specific unor regiuni geografice precum centrul Amazoniei, litoralul pacific al
Columbiei, bazinul mijlociu si superior al golfului Zair din Africa centrală, zona litorala
guineeza, Insula Madagascar in partea de est, sectoarele insulare din Asia de sud-est, dar si
extremitatea sudica a peninsulei Indochina
 Caractere: absenta anotimpurilor, aici întâlnindu-se un singur anotimp cald si umed, deoarece
razele solare formează un unghi mare de incidenta cu suprafața terestra.
 Temperatura aerului e constant ridicata, iar precipitaţiile sunt abundente si distribuite uniform
in cursul unui an
 Radiaţia solară şi atmosferică sunt puternice tot anul, regimul anual al temperaturii
prezentând amplitudini mici, inferioare celui diurn
 Temperaturile medii lunare oscilează intre 26 grade in lunile reci si 29 in lunile calde
 In decursul unui an cele mai mari temperaturi se înregistrează la echinopții (martie,
septembrie), deoarece razele sale cad perpendicular pe Ecuator, in schimb cele mai mici sunt
la solstiții in iunie si decembrie, deoarece razele solare cad perpendicular pe tropice, iar la
Ecuator cantitatea de căldura este mai mica
 Evaporația puternica determina umezirea accentuata a aerului si reducerea temperaturilor
diurne care nu depăşeşte 32-33°C si nu scade la mai puțin noaptea
 Amplitudinile sunt cele mai reduse de pe glob, iar cele zilnice depășesc amplitudinile anuale
fiind de aproximativ 10-12°
 Cantităţile medii anuale de precipitații sunt de 1000-1300mm/an, înregistrându-se abateri
negative in funcție de factorii fizico-geografici locali astfel in cadrul zonei ecuatoriale,
cantităţi foarte mari de precipitații se înregistrează pe versanții vestici ai Anzilor columbieni
si in mintii Camerun din Africa centrală de peste 9000-10000 mm/an. Acestea sunt puse pe
seama ascendentei forțate a aerului umed pe versanții expuși circulaţiei dominante
 La polul opus cele mai mici cantităţi de precipitații se înregistrează in Insulele Galapagos din
oceanul Pacific datorita terminației nordice a curentului Peru, un curent rece care favorizează
tipul anticiclonic ce presupune o circulație descendenta a aerului astfel vaporii de apa nu pot
ajunge la nivelul de condensare si drept urmare precipitarea nu se poate declanșa.
 Astfel in Arhipelagul Galapagos media de precipitaţii nu depăşeşte 200 mm/an
 De asemenea in decursul unui an cele mai mari cantităţi de precipitații sunt in perioadele
echinocțiale, iar cele mai mici in perioadele solstițiale, fiind in strânsă concordanţă cu
repartiția temperaturii aerului
 Instabilitatea determina mişcări puternice convective, formând nori de tipul cumulus si
cumulonimbus cu precipitaţii sub formă de averse însoţite de furtuni si fenomene orajoase
mai ales după amiaza.
 In regiunile litorale si in insulele de la periferia tropicelor sunt frecvente furtunile tropicale
determinate de ciclonii tropicali care nu depășesc zona calmelor ecuatoriale, in ceea ce
privește regimul vântului, alizeele transporta aerul tropical care se umezește si se transforma
in aer ecuatorial, fiind prezent pe continente si oceane astfel nu exista diferenţe climatice
intre mediul de uscat si acvatic
 Umiditatea e ridicata tot timpul de peste 80%, iar temperatura constanta fapt ce determina
dezvoltarea unei vegetații luxuriante sempervirescente cu păduri tropicale umede etajate
denumite selvas cu palmieri înalți, liane, dar si arbori de talie mare cum ar fi salmauma cel
mai înalt arbore al Amazoniei de 100m
o Climatul intertropical musonic
o Mai apropiate de litoralul oceanelor si marilor unde se formează o zonă mai umeda
o Principalele regiuni sunt ţărmurile vestice ale Indiei si Birmaniei, ţărmurile estice ale
Vietnamului, arhipelagului Filipine, vestul coastei guyaneze din Africa, ţărmurile nord-estice
ale Americii de Sud, coastele nordice ale insulelor Haiti si Puertorico
o Diferența fata de climatul ecuatorial consta in diferenţierea unui anotimp secetos distinct
o Temperaturile medii sunt mai reduse, de aproximativ 20°C maximul termic in aprilie mai
înainte de apariția musonului de vara când nebulozitatea e mai redusa
o Amplitudinile termice anuale sunt slabe, iar diurne sunt ușor mai mari comparativ cu climatul
ecuatorial in special in lunile secetoase
o In timpul iernii e posibila pătrunderea ciclonilor de la latitudini mai mari care determină o
scara accentuata a temperaturii aerului
o Precipitaţiile atmosferice sunt de 1500mm/an
o In regimul anual se manifesta un maxim de vara si un minim de iarna in timpul musonului
uscat care se suprapune alizeului de N-E si S-E care transporta mase de aer tropical uscat ce
determina anotimpul secetos
o Acolo unde musonul de vara bate perpendicular pe ţărmuri şi in munți înalți se produc
precipitații in cantităţi mari
o Cele mai mari sunt pe versantul sudic al munţilor Himalaya, in N-E Indiei in regiunea asant,
la nord de golful Bengal, pe platoul Kasi la altitudinea de 14014m de aproape 12000mm/an,
fiind polul ploilor de pe glob
o Acesta e condiționat de circulația musonica cea mai tipica circulație se întâlneşte in nordul
oceanului Indian si sudul si S-E Asiei, deoarece oceanul Indian e cel mai cald ocean al
Terrei, deoarece e localizat in proporţie de peste 2/3 in zona calda, dar si datorita faptului ca
deasupra Asiei centrale si de nord se formează cea mai vasta arie anticiclonica a Terrei:
anticiclonul ruso-siberian care coordonează clima din Asia de Sud si S-E, inclusiv din Asia
de Est
o Circulația musonica presupune o circulație oceanica dinspre oceanul Indian către Asia pe
direcția S-V N-E datorita forței Coriolis, in perioada aprilie octombrie si invers dinspre
continent spre ocean in cealaltă jumătate a anului pe direcția N-E S-V
o Vegetația caracteristica e asemănătoare cu cea din climatul intertropical umed in sensul ca
predomina pădurile umede, deoarece in timpul anotimpului secetos umezeala aerului rămâne
ridicata pentru a atenua fenomenul de seceta datorat de musonul de iarna

o Climatul intertropical alternant

 E unul de tranziție de la umed la musonic, făcând trecerea spre climatele tropicale aride si
semiaride
 Caracteristica principala e lipsa bunei constante termice si pluviometrice, respectiv alternarea
anotimpului umed cu cel uscat
 Anotimpul uscat are o perioada de 4 luni si corespunde iernii emisferei in care se afla
regiunea respectiva
 E specific vestului Americii centrale, in N-V Americii de Sud: Brazilia, Bolivia sau
Paraguay, Africii central-sudice si estice, vestul insulei Madagascar, unele teritorii din India,
Asia de sud-est, nordul Australiei
  Temperaturile medii lunare oscilează intre 20-25 °C, ceva mai mari in zonele continentale
unde pot urca până la 20-29°C
 Luna cea mai calda este mai sau iunie
 Poate apărea si un al II-lea maxim termic imediat după sfârşitul anotimpului ploios
 Insolația e ridicata tot timpul anului
 Pe platourile înalte din America de Sud si in vestul Africii valorile termice scad cu
altitudinea
 Amplitudinea termică anuala este ceva mai mare de 7-8°C in comparație cu climatul
ecuatorial si tropical musonic in anotimpul uscat, temperatura aerului e de 25-30°C ziua,
15°C noaptea, amplitudinea termica poate ajunge la 12-15°c
 Asocierea temperaturii ridicate cu umezeala si precipitaţiile abundente creează in anotimpul
ploios condiții asemănătoare cu cele din climatele intertropicale umed si musonic
 In jurul regiunilor litorale si înalte, formarea brizelor ameliorează climatul
 Din punct de vedere pluviometric exista contraste puternice mai multe luni consecutive sau
ani pot fi secetoşi vara urmate de ploi abundente care in luna cea mai umeda pot însuma
250mm
 Cantităţile medii multi-anuale sunt in medie cuprinse intre1000-1500mm/an
 Sunt însoţite de furtuni si fenomene orajoase de tip tunet sau fulger
 Climatul se deosebește de cel musonic, deoarece prezintă un anotimp secetos mai mare cu
efecte directe asupra vegetației spontane si cultivate
 In partea dinspre Ecuator e mai greu de delimitat, anotimpul ploios fiind lung, iar media de
peste 2000mm an
 Ele duc la apariția unor savane umede la periferia dinspre Ecuator. Uscate la periferia
tropicelor si chiar a unor stepe la contactul cu climatele tropical uscate.

Climatele tropicale semiaride și aride

Aceste climate corespund regiunilor cu cele mai întinse deserturi tropicale de pe glob localizate în
imediata vecinătate a tropicului de Nord și respectiv de Sud. Aceste climate au trăsături
caracteristice comune, tipul semiarid făcând tranziția către climatele mai umede localizate la
latitudini mai mici. Aspectul dominant al acestor tipuri de climat este dat de insuficiența sau lipsa
aproape totală a precipitațiilor atmosferice. Din punct de vedere geografic, ele sunt concentrate între
20°-25° latitudine nordica și sudica, acolo unde se manifestă predominant acțiunea maselor de aer
din troposfera înaltă a zonelor subtropicale cu presiune atmosferica ridicată. Chiar și în condițiile
unei încălziri excesive a suprafeței terestre și a aerului din troposfera inferioară, nivelul de convecție
(deplasare pe verticala) a vaporilor de apă este scăzut, ceea ce nu permite formarea norilor sau
precipitațiilor atmosferice. Regiunile geografice cu climat tropical semiarid au o dezvoltare foarte
mare în Africa, atât în partea de nord (Desertul Sahara), dar și în partea de Sud (deserturile Namib și
Kalahari), în Asia climatul tropical semiarid se dezvoltă în zona muntoasa a peninsulei Arabia, în
cea mai mare parte a Iranului, dar și în unele zone din Pakistan sau nord-vestul Indiei. În America
de Nord, aceste condiții climatice se întâlnesc în podișul Mexican și partea de sud-sud-vest al SUA
acolo unde se află deșertul Sonora cu o suprafață de aproximativ 2 milioane km2. În America de
Sud, aceste condiții climatice se întâlnesc cu precădere la nord de Capul Sao Rocke de pe teritoriul
Braziliei și în extremitatea vestică.
În climatul tropical arid, precipitațiile aproape lipsesc datorită uscăciunii aerului și a nivelului
foarte înalt de condensare a vaporilor de apă. Aici sunt destul de frecvente furtunile puternice care
ridică la înălțimi apreciabile coloane imense de praf și nisip. Foarte rar, la distante de câteva decenii
sau chiar secole, ciclonii de pe frontul polar sau temperat pătrund în regiunile tropicale, formând
averse puternice de ploaie care pot genera chiar și inundații.
Mediile anuale ale precipitațiilor atmosferice sunt mai mici de 200mm/an, ajungând chiar și la o
medie de 0,5mm/10 ani în desertul Atacama, în localitate Kalama din nordul statului Chile, aici
fiind polul ariditatii de pe glob. Condițiile de ariditate specifice deserturilor tropicale sunt accentuate
în regiunile deșertice litorale, aflate sub influența curenților oceanici reci care favorizează
descendența aerului și timpul senin, cum ar fi de exemplu desertul Atacama sub influenta curentului
rece Peru sau desertul Sonora sub influenta curentului rece California. În aceste regiuni, ploile cad
la o perioada de timp considerabila, de exemplu la Arika în Chile precipitațiile cad cu o periodicitate
de 40 ani.
Temperatura medie anuala este cuprinsa între 20-28°C, însă pot scădea cu altitudinea conform
gradientului termic vertical sau datorită curenților oceanici reci până la 16-18°C. Regimul termic
înregistrează mari amplitudini termici diurne de peste 40-45°C datorită umezelii foarte mici a
aerului și a contraradiatiei extrem de mici. Ziua temperatura urca frecvent la peste 40°C în timp ce
noaptea coboară frecvent la 0-5°C, uneori chiar și temperaturi negative.
În cadrul acestui climat se întâlnește polul căldurii de pe glob, de +58,8°C, înregistrate în
septembrie 1955 la El Azizia în desertul Libian, în apropiere de Tripoli.

Climatele subtropicale aride și semiaride

Acestea sunt prelungiri ale climatului tropical arid și semiarid catre latitudini mai mari, respectiv
până dincolo de paralela de 40° nord și sud. Acest climat ocupa teritorii destul de limitate în
America de Nord, în sud-vestul SUA, în America de Sud, în Argentina, în Africa de Sud și teritorii
ceva mai extinse în Asia, pe teritoriul Turciei, nordul Irakului și Iranului sau sudul
Turkmenistanului, precum și pe teritoriul Australiei, la sud de Marile Deserturi Tropicale. Datorită
deplasării și pătrunderii frecvente a ciclonilor din zonele temperate cu fronturi aducătoare de ploaie,
cantitățile de precipitații medii anuale sunt mai mari decât în climatele tropicale uscate, respectiv de
80-150mm/an în climatul subtropical arid și 300-400mm/an în cel semiarid. Din aceasta cauza,
ariditatea are un caracter mai puțin sever, dovadă fiind și extinderea mai mare a regiunilor cu climat
subtropical semiarid.
Caracteristica principala a climei este dată de pendularea periodică a frontului temperat polar care
separa masa de aer tropical uscat de masa de aer temperat sau polar.
Temperaturile medii anuale în climatul subtropical arid oscilează între 16-22°C, iar în climatul
subtropical semiarid între 12-18°C. Maximele termice absolute din aer sunt asemănătoare celor din
climatul arid în Valea Morții din California, înregistrându-se chiar și +57°C la 13 septembrie 1913.

Climatul subtropical cu veri uscate

Acesta se întâlnește pe țărmurile vestice ale continentelor la latitudini subtropicale. Cea mai mare
extindere o are în bazinul marii Mediterane, drept pentru care se mai numește și climat
mediteranean. Mai este și specific țărmului Californian, în SUA, în extremitatea sud-vestica a
Africii, dar și în sudul
Principalele caracteristici ale acestui tip de climat sunt alternarea verilor senine și uscate cu
iernile blânde și ploioase, căderea anuala a zăpezilor datorită invaziilor aerului rece care formează
un strat persistent în munții înalți. În anotimpul cald, predomina masele de aer maritim topical care
dau o vreme senina, calda și uscata, iar în cel rece are loc o pătrundere a frontului polar sau temperat
spre sud, activând ciclogeneza și căderea precipitațiilor atmosferice.
Temperaturile medii multianuale oscilează la cele mai multe stații între 13-18°C. Media lunilor
de vara nu depășește 27°C, însă temperaturile maxime pot ajunge la 38-40°C. Pe litoralul
mediteranean, verile nu sunt mai răcoroase ca în alte regiuni litorale cu același climat datorita
inexistentei curenților reci și a temperaturilor crescute ale apei. În interiorul continentelor,
temperatura maxima a aerului poate ajunge valori similare cu cele deserturile tropicale, de 38-40°C
ziua și 14-15°C noaptea. Iarna reprezintă un anotimp distinct, răcoros și umed datorită pătrunderii
aerului dinspre nord și dinspre vest. În anumite sectoare se înregistrează chiar și vanturi reci și
deosebit de violente numite vânturi catabatice sau căzătoare. Cele mai cunoscute sunt mistralul, un
vânt foarte rece care se formează în Franța, acționând dinspre Masivul Central Francez către Marea
Mediterana, de-a lungul văii Ronului sau vântul numit bora, în nord-vestul peninsulei Balcanice,
dinspre Alpii Dinarici spre litoralul marii Adriatice.
Cantitățile medii anuale de precipitații atmosferice oscilează la cele mai multe stații între 350-
700mm/an, însă pot ajunge și chiar depăși 1000mm/an în zonele montane înalte.

Climatul subtropical umed

Acesta este specific sectoarelor estice ale continentelor la latitudini subtropicale, cum ar fi de
exemplu în America de Nord, în s-e SUA, inclusiv în peninsula Florida, în America de Sud, în s-e
Braziliei sau în Asia în partea de nord-vest și nord a Indiei.
Temperaturile medii anuale sunt mai ridicate decât în climatul subtropical cu veri uscate datorită
umezelii mai mari a aerului și a influenței curenților oceanici calzi, acestea oscilând între 17°C la
Buenos Aires și până la aproape 25°C la New Delhi. În anotimpul cald, teritoriile cu un astfel de
climat se află sub influența maselor de aer tropical oceanic, iar în anotimpul rece sub influența
ciclonilor de la latitudini temperate care aduc mari cantități de precipitații în Asia, suprapunandu-se
și circulația musonica.
Cantitățile medii anuale de precipitații oscilează între 750-1100mm/an, acestea având o repartiție
destul de uniformă în decursul unui an. Sunt destul de frecvente furtunile generate de ciclonii
tropicali care dau mari cantități de precipitații urmate de inundații. Datorita umidității mari din aer și
din sol vegetația este reprezentata de păduri umede, etajate asemănătoare celor din climatul
Intertropical umed.

Climatul munților înalți din zona calda

Aceasta caracterizează regiunile montane cu altitudini mai mari de 2000m în care regimul
elementelor climatice suporta modificări importante determinate de înălțime, expoziția și înclinarea
formelor de relief, constituind în felul acesta un alt tip de climă decât cel al regiunilor învecinate.
Principalele regiuni cu un astfel de climat sunt în Asia (munții Himalaya, munții Karakorum,
Pamir, Caucaz), munții din insulele Sumaterra, Borneo și Noua Caledonie. În America de Sud se
încadrează munții Anzi, în America de Nord, unitățile montane din Mexic, iar în estul Africii, cu
precădere munții Kenya și Kilimanjaro. Caracteristica dominantă climatică este dată de etajarea
altitudinala a tuturor elementelor meteorologice care determină etajarea celorlalte componente ale
peisajului geografic. Se constata o scădere a temperaturii aerului cu aproximativ 0,6°C la 100m
înălțime și creșterea cantităților de precipitații pe versanții expuși vanturilor dominante care pot
depăși de 5, chiar de 10 ori cantitățile de pe versanții adăpostiți. Odată cu creșterea înălțimii, creste
și proporția precipitațiilor sub forma de zăpadă, nivelul zăpezilor permanente urcând la Ecuator
până în zona tropical uscata, chiar și până la 5000-5500m. În aceste regiuni, relieful înalt are un rol
puternic generator al propriului climat, dar și modificator al climei regiunilor învecinate, munții
acționând ca adevărate bariere climatice, fapt ce determină apariția unor tipuri climatice cu
caracteristici diferite, fie foarte umede, fie foarte uscate. Un exemplu elocvent în acest sens îl
constituie contrastul termic dintre versantul nordic și versantul sudic al munților Himalaya,
versantul sudic este deosebit de umed, în timp ce versantul nordic tibetan mult mai uscat.

II. Zona temperata

Zona temperată este prezentă pe suprafețe mari în emisfera nordică, în America de Nord, Europa
și Asia și pe suprafețe relativ mici în emisfera sudică în America de Sud și Australia, cu precădere
între paralele de 40-60° nord și sud. Are în componența ca și tipuri de climă climatul temperat
oceanic, temperat de tranziție, temperat continental, temperat musonic, temperat semiarid, temperat
arid, temperat specific munților înalți.

1. Climatul temperat oceanic

Apare de regulă pe țărmurile vestice ale continentelor, dar și pe unele insule și porțiuni ale
țărmurilor estice. Cea mai mare extindere o are în Europa, respectiv în Islanda sudica, în nordul
Spaniei, cea mai mare parte a Franței, Belgia, Olanda, Germania, o parte din Cehia, Slovacia sau
Danemarca. Cauza principală a acestui tip climatic o reprezintă absența unor lanțuri montane litorale
în partea vestica a continentului, vanturile de vest pătrunzând astfel foarte mult în interiorul
continentului. Din punct de vedere termic, iernile sunt blânde, iar verile sunt relativ răcoroase.
Temperaturile medii multianuale se încadrează la cele mai multe stații meteorologice între 7-
13°C. Media lunii celei mai calde este cuprinsa între 15-20°C, iar media lunii celei mai reci între 4-
10°C. Temperaturile maxime zilnice nu depășesc însă 25°C, iar maxima absolută poate atinge 35°C
în condițiile advecției maselor de aer de origine continentală. Temperaturi minime sub 0°C de
întâlnesc numai la latitudinile superioare fără însă a produce perioade lungi de îngheț.
Regimul pluviometric se caracterixeaza prin precipitații abundente în cursul iernii și mai reduse
decât evapo-transpirația din timpul verii atunci când se constata o oarecare stare de uscăciune, însă
nu de intensitatea celei din climatul subtropical cu veri uscate.
Activitatea ciclonica foarte activă în timpul anului, vara predominând activitatea frontala din
cadrul ciclonilor mobili și vanturile de vest dominante care transportă către continente mase de aer
oceanic cu umiditate și temperaturi ridicate favorizează o nebulozitate accentuata cu nori cenușii de
tip stratus din care cad ploi și burnite frecvente. Vara sunt specifice aversele de ploaie în general în
a doua parte a zilei. Ceața este un fenomen caracteristic care prezintă o frecventa maxima în lunile
de toamnă și de iarnă.
Precipitațiile sub forma de zăpadă sunt întâlnite doar câteva zile pe an, acestea topindu-se relativ
repede datorita temperaturilor ridicate.
Pe fondul acestor condiții climatice, vegetația caracteristica este cea a pădurilor de foioase cu
specii iubitoare de umezeală în special fag.