Sunteți pe pagina 1din 2

Terapia Schrot

Bazele terapiei Schrot au fost puse la inceputul secolului XX de Katharina Schrot, o tanara care
suferea la randul ei de scolioza; a realizat ca prin controlul mecanismului respirator si prin contractie
musculara in pozitii facilitatoare poate corecta scolioza.
Aceasta terapie a fost perfectionata continuu, ajungand in prezent una din cele mai eficiente
metode de tratament a scoliozei. Prima serie de sedinte trebuie realizata cu ajutorul kinetoterapeutului,
dupa care pacientul poate lucra individual, acasa. Pentru a folosi cat mai corect metoda este indicata o
sedinta pe saptamana la care sa asiste si kinetoterapeutul.
Terapia Schrot este o metoda speciala de gimnastica bazata pe respiratie tridimensionala; astfel
se efectueaza o pozitionare, o reglare a pacientului intr-o pozitie corectiva, pentru a se autocorecta prin
respiratie si sa reinvete creierul sa trimita inapoi impulsuri corective catre musculatura.
Tratamentul este strict personalizat, pacientul respira in directia in care a fost deviat, creierul
sesizand acest lucru, dupa care trimite impulsuri de corectie. Se efectueaza 10 sedinte, se invata
programul, dupa care se efectueaza si acasa, desigur cu controale periodice. Pentru aplicarea acestei
tehnici nu exista o varsta ideala.
Metoda foloseste posturi dupa modelul a 3 dreptunghiuri paralele. Primul dreptunghi include
bazinul, coloana lombara si abdomenul, dupa ombilic si ultimul rand de coaste. Al doilea cuprinde
abdomenul superior si pieptul. Limita inferioara este determinata de a 3-a si a 12-a vertebra toracica. Al
treilea dreptunghi este conturat de linia membrelor si a umerilor.
Postura adecvata este decubit lateral, convexitatea spre saltea, dreptunghiul luand forma de
trapez. Respiratia controlata are un rol important in metoda prezentata, care este un fel de agent de
corectie interna, crescand posibilitatea corectiei externe, ! Daca umflam o minge de caucic foarte tare,
denivelarile dispar!, aceeasi idee stand la baza exercitiilor de respiratie, toracele umplandu-se cu
oxigen, putandu-si schimba forma sub influenta exercitiilor speciale de respiratie.
Metoda se distinge prin urmatoarele exercitii:
➢ ventilare (rotatie cu unghi de suflare) – se directioneaza voluntar aerul catre zonele curburii cu
concavitate; inspirul se face amplu, expirul profund, cu presiune pe zona cu gibozitate pentru
eliminarea aproape totala a gazelor, concomitent cu contractia muschilor din zona; actiunea este
insotita de rotatia segmentelor corespunzatoare ale toracelui.
➢ Mobilizare – pentru a imbunatati functia motorie a articulatiilor, in special la nivelul coloanei
vertebrale si centurii scapulare.
➢ Modelare – derotarea urmareste corectia rotatiilor vertebrale si costale, cu mentinerea bazinului
fix, corectia facandu-se cu tensiune musculara maxima, respiratia fiind un model nelipsit in
modelare.
➢ Tractiune energica – derotarea se produce si in timpul inderilor pasive, aparatul musculo-
ligamentar modificandu-si sensibil pozitia si tensiunea, actionand asupra coloanei vertebrale si
toate componentele afectate, in special in planul transversal; exercitiile pot fi izometrice,
personalizate pe fiecare caz in parte
➢ alungire – cu impact important asupra elementelor articulare.
Metoda Schrot este o gimnastica ortopedica prin care se acorda prioritate respiratiei, pentru
asigurarea alinierii si detorsionarii coloanei si a modelajului toracic corector.
Exercitii de corectie posturala pasiva- se fac corectii in cele 3 planuri ale spatiului prin rulouri,
perne sub sold, umar, genunchi ghibozitate – de preferat pe culcat lateral, pe partea concava
dorsala, pernita sub gibusul convex lombar
Exercitii de corectie posturala activa – dupa corectia bazinului se fac extensiile axiale asociate
cu inspiratia si expiratia scurta a hipercorectiei – impinge bazinul concav in jos si toracele spre
concavitatea dorsala prin translatie.
Exercitii de extensie axiala – decubit dorsal, lipirea regiunii lombare de sol, alunecarea capului
pe sol in intinderea axiala cervicala, pozitia de alunecare din Klapp - autoindinderi axiale,
inclinand progresiv trunchiul inainte, pentru a localiza blocarea vertebrala etaj cu etaj, de jos in
sus, pana in zona cervicala (blocarea se face de jos in sus, plecand de la elementul fix – bazinul,
catre elementul mobil superior.De sus in jos, de la elementul fix catre cel mobil inferior. Se
fixeaza occiputul pe sol, cu mainile la spalier, prin colier.
➢ Exercitii de reeducare respiratorie:
- educare respiratorie diafragmatica – inspiratie in patru timpi si expiratie cu ajutorul
transversului. Educarea respiratiei hemitoracale de tip Schroth, localizata pe inspiratie si
expiratie – inspiratie in 4 timpi si expiratie sacadata, cu tapotarea pieptului pe timpul expiratiei;
mana pacientului plasaa sub depresiunea concava controleaza expansiunea.
➢ Exercitiu de asuplizare
- in pozitia de alunecare a lui Klapp, terapeutul aseaza mainile pe gibus si apasa toracele in jos
si inainte pe timpul expiratiei.
- sprijin pe genunchi (cu trunchiul relaxat) intre cele 2 centuri – se realizeaza o miscare
ondulatorie a coloanei; pacientul cifozeaza mai intai lombele, apoi realizeaza extensia
segmentului dorsal si a celui cervical (miscare asemanatoare a spatelui de pisica din Klapp).
- stand pe prima sipca a spalierului, corpul inclinat inapoi, picioarele lipite, priza la inaltimea
umerilor: se flecteaza ritmat genunchiul pe partea concava, realizandu-se intinderea lombara.
- culcat pe spate se onduleaza coloana verterala.
➢ Exercitii de tonifiere:
- stand pe genunchi cu spatele la masa, membrul superior in "candelabru", cu main ile sprijinite
pe marginea mesei, capul fixat pe marginea inferioara a mesei – se face extensie impingandu-se
in masa cu capul si dosul mainilor;
- contractie izometrica a musculaturii extensoare dorsale si cervicale (se poate folosi masa de
kinetoterapie).

S-ar putea să vă placă și