TEMA: Tactica prezentării spre recunoaştere

1. Noţiunea şi genurile de prezentare spre recunoaştere.

2. Etapele prezentării spre recunoaştere
3. Prezentarea spre recunoaştere a persoanelor şi cadavrelor
4. Prezentarea spre recunoaştere a obiectelor
5. Prezentarea spre recunoaştere a animalelor şi a lor cadavre

1.Noţiunea şi genurile de prezentare spre recunoaştere.

Prezentarea spre recunoaştere este o activitate de urmărire penală şi tactică criminalistică desfăşurată în
scopul identificării persoanelor, cadavrelor, obiectelor sau animalelor care au legătură cu cauza, cu ajutorul
persoanei ce le-a perceput anterior şi a reţinut în memorie semnalmentele, trăsăturile exterioare ale
persoanelor sau caracteristicile obiectelor şi animalelor.
Ordinea procesuală şi regulile tactice de bază ale prezentării spre recunoaştere, precum şi fixarea
mersului şi rezultatelor acesteia sunt reglementare de art. 116-117 CPP al RM.
Datorită faptului că reprezintă rezultatul unor mecanisme psihologice: observare,
memorare, şi redare, recunoaşterea poate fi mai mult sau mai puţin precisă. De aceea, în desfăşurarea
prezentării spre recunoaştere şi, mai ales, în aprecierea rezultatelor obţinute trebuie să se ţină seama de
legile psihice care guvernează procesul cognitiv, de factorii obiectivi şi subiectivi, ce pot influenţa
perceperea, memorarea şi reproducerea. De asemenea, trebuie să fie avut în vedere pericolul apariţiei unei
false identificări, din cauza imposibilităţii localizării în spaţiu şi în timp a unor fapte şi împrejurări, persoane
ori obiecte ce prezintă unele trăsături asemănătoare şi apar ca familiare persoanei chemate să facă
recuoaşterea.
Prezentarea pentru recunoaştere este o metodă de identificare proprie tacticii criminalistice, pe baza
căreia, diverşi subiecţi procesuali (martori, persoane vătămate etc.) sunt chemaţi să recunoască persoane
sau obiecte care au legătură cu o cauză penală. (Emilian Stancu)
Este un procedeu probatoriu suplimentar care se constituie într-o ascultare de tip special. (Aurel
Ciopraga)
Nu este reglementată distinct în categoria mijloacelor de probă enumerate de art. 64 C. pr. pen.,
fiind o modalitate de ascultare a persoanelor, îmbrăcând forma unor declaraţii ale martorilor, părţii vătămate,
ale învinuitului sau inculpatului.
Procesul psihic de recunoaştere este o formă a reactivării, care este marcat, în prima fază, de
fenomenul déjà vu, adică senzaţia de a mai fi văzut persoana sau obiectul care se prezintă pentru
recunoaştere. Se impune însă ca fenomenul déjà vu să fie localizat în spaţiu şi timp, proces influenţat de
factori subiectivi (vârstă, inteligenţă, organe de simţ, atenţie, stări de oboseală, tulburări psihice) şi factori
obiectivi (durata, percepţia, condiţiile de vizibilitate existente în momentul percepţiei, elementele de
asemănare între diferite categorii de persoane şi obiecte). Aceste elemente sunt deosebit de importante, astfel
că prezentarea pen-tru recunoaştere nu trebuie să fie influenţată de elemente de sugestie, chiar indirecte.
(Emilian Stancu)
„Se ştie însă din practică, şi s-a dovedit şi experimental, că recunoaş-terea este extrem de dificilă. Cel
care nu are obişnuinţa de a se orienta în spaţiu greşeşte adesea la precizări topografice, iar în privinţa
identificării unor persoane văzute numai o singură dată şi numai câteva clipe cât a durat participarea
martorului la actul infracţional – posibilităţile de recunoaştere ale unui om obişnuit sunt foarte limitate.”
(Tiberiu Bogdan)
Sânt următoarele genuri ale prezentării spre recunoaştere:
a) a persoanelor şi a cadavrelor acestora sau a unor părţi
b) a obiectelor.
c) a animalelor şi a cadavrelor acestora
d) a încăperilor sau a porţiunilor de teren.
Prezentarea spre recunoaştere poate fi înfăptuită în două tipuri: în realitate sau după fotografie.
Sunt cunoscute două forme de recunoaştere:
1) simultană (sintetică);
2) succesivă (analitică).
La recunoaşterea simultană persoana îşi formează concluzia sa, reieşind din contemplarea generală a
obiectului, fără evidenţierea unor elemente particulare, şi analiza unor semne caracteristice pentru obiectul
dat. Ca exemplu de recunoaştere simultană ne poate servi recunoaşterea obiectelor care anterior au fost des
urmărite, observate (rudele, cunoscuţii, obiectele de folosinţă personală etc.).
Recunoaşterea succesivă se realizează pe calea elucidării şi diferenţierii, mai întâi de toate a
semnelor particulare, pe baza cărora se formează concluzia despre asemănarea sau diferenţa dintre persoane
sau obiecte.
Există un şir de circumstanţe care exclud executarea prezentării spre recunoaştere:
Persoana care trebuie să facă recunoaşterea are careva neajunsuri fizice sau psihice, care nu permit acesteia
de a efectua recunoaşterea;
Persoana sau obiectul prezentat spre recunoaştere îi lipsesc acele calităţi, care ar permite recunoaşterea lui;
Subiectul recunoaşterii a luat parte la acţiunile procesuale, ca de exemplu, confruntarea, cercetarea,
examinarea lucrurilor, în procesul cărora a avut posibilitate să mai vadă obiectul recunoaşterii;
- Subiectul recunoaşterii încă până la intentarea dosarului penal, întâmplător ori la petrecerea unor
măsuri operative de investigaţii, de acum a recunoscut persoana sau lucrul dat;
Subiectul mai înainte cunoştea bine obiectul recunoaşterii şi a enumerat, în timpul audierii sale, semnele
particulare după care se individualizează acest obiect;
- Există date despre obiectul recunoscut, care evident stabilesc, cui îi aparţine de exemplu, numărul
care se află pe ceas şi paşaportul tehnic corespunzător care se află la proprietar, unde acest număr este fixat.

2.Etapele prezentării spre recunoaştere

Prezentarea spre recunoaştere parcurge 3 etape:
1. de pregătire
2. de lucru
3. de documentare
Pregătirea prezentării pentru recunoaştere
a. Studierea materialului cauzei pentru:
• Determinarea obiectului prezentării pentru recunoaştere: identificarea unor persoane, cadavre, părţi
din cadavru, bunuri, animale
• Stabilirea subiecţilor procesuali chemaţi să facă recunoaşterea
• Să existe un proces penal aflat în desfăşurare, cu alte cuvinte să se fi dispus începerea urmăririi
penale.
b. Ascultarea prealabilă a persoanei care face recunoaşterea, chiar dacă a mai fost audiată, pentru a
se stabili dacă a perceput semnalmentele persoanei care urmează a fi recunoscută sau caracteristicile de
identificare a obiectelor.
c. Organizarea prezentării pentru recunoaştere:
• Prezentarea pentru recunoaştere trebuie să se facă în condiţii cât mai asemănătoare percepţiei iniţiale:
– recunoaşterea persoanei după înfăţişare: vârstă, talie, îmbrăcăminte, încălţăminte, elemente de
deghizare;
– recunoaşterea după voce şi vorbire: vorbire clară şi neclară, vorbire peltică, bâlbâiala, graseierea;
folosirea unor regionalisme, termeni argotici, accent zonal sau al unei alte limbi (în condiţii cât mai
apropiate de cele ale percepţiei cu privire la: tema discuţiei, folosirea unor cuvinte reţinute de mar-tor,
intensitatea vocii, distanţă etc.)
– recunoaşterea după mers;
– recunoaşterea după miros;
– recunoaşterea după fotografie.
„Dificultăţi mai prezintă şi recunoaşterea persoanelor după fotografii. Faptul că fotografia – chiar
«reuşită» – transpune în «negru-alb» policro-mia realităţii, că micşorează proporţiile, că arată un moment
static, că arată în plan ce s-a perceput spaţial şi că totul este un efect de contraste luminoase, denaturează
realitatea în măsură mare, astfel încât persoane cunoscute sau văzute numai o dată şi fugar sunt greu de
recunoscut. Şi în acest caz, pentru o mai mare certitudine e bine să se prezinte fotografia celui incriminat
alături de altele.” (Tiberiu Bogdan)
• Prezentarea cadavrelor pentru recunoaştere: se recomandă să se facă după efectuarea toaletei
cadavrului.
• Prezentarea obiectelor pentru recunoaştere: obiectul ce urmează a fi recunoscut trebuie prezentat între
obiecte de aceeaşi natură, dimensiuni, formă, culoare
 d. În toate situaţiile trebuie respectate următoarele reguli (Vasile Bercheşan):
• Prezentarea pentru recunoaştere se efectuează, de regulă, în faza iniţială a cercetării
• Realizarea în condiţii de operativitate, cu economisire de timp şi forţe
• Persoana prezentată pentru recunoaştere se recomandă să facă parte dintr-un grup de cel puţin trei
persoane cu semnalmente şi vestimentaţie asemănătoare
• Prezentarea pentru recunoaştere a persoanelor din grup trebuie făcută numai la sediul organului de
urmărire penală
• Este interzis ca persoanele participante să părăsească încăperea pe durata efectuării recunoaşterii,
de asemenea, se interzice intrarea altor persoane în încăpere
• În situaţia în care nu pot fi procurate obiecte cu caracteristici asemănătoare, prezentarea pentru
recunoaşterea obiectului în litigiu se va face individual
• Identificarea cadavrului după fotografii trebuie făcută cu o anume rezervă, până la identificarea
certă
• Respectarea dispoziţiilor privitoare la asistenţa juridică
• În situaţia minorilor, a persoanelor cu handicap (orbi, surdo-muţi), precum şi în cazul celor care nu
cunosc limba română, se va asigura prezenţa reprezentantului legal – părinte, tutore, curator etc. – ori a
interpretului.
Etapele prezentării pentru recunoaştere:
• Persoanele care constituie grupul sunt introduse în încăpere şi prezentate pentru recunoaştere în
prezenţa a cel puţin doi martori asistenţi
• Persoanelor din grup şi martorilor asistenţi li se aduce la cunoştinţă obiectul activităţii ce urmează a
se executa, atrăgându-se atenţia că nu au voie să discute între ele, să gesticuleze ori să-şi facă semne
• Este introdusă în încăpere persoana prezentată pentru recunoaştere, solicitându-se în mod expres să
ocupe locul pe care îl doreşte în grup
• Este introdusă persoana care face recunoaşterea, căreia i se atrage atenţia că are obligaţia să declare
adevărul, sub sancţiunea legii penale pentru mărturie mincinoasă, şi i se cere să indice dacă recunoaşte vreo
persoană şi să precizeze împrejurările în care a cunoscut-o
• Persoana recunoscută din grup este legitimată, stabilindu-se datele de identificare
• Persoanei care a făcut recunoaşterea i se cere să declare în ce împrejurări a cunoscut persoana indicată
şi după ce criterii a făcut recunoaşterea
• Persoanei recunoscute i se cere să declare cu privire la recunoaşterea sa şi la relatările persoanei care
a indicat-o • În cuprinsul procesului-verbal sunt consemnate toate momentele prezentării pentru recunoaştere
în succesiunea lor; declaraţiile persoanei care a făcut recunoaşterea şi a celei recunoscute se consemnează la
persoana l singular
• În cuprinsul procesului-verbal se fac menţiuni cu privire la efectuarea fotografiilor judiciare şi/sau
a filmului judiciar
• Dacă persoana recunoscută refuză să semneze procesul-verbal, se va face menţiune în acest act,
întocmindu-se şi un proces-verbal separat
• Se consemnează: modul în care s-a făcut recunoaşterea, condiţiile de loc şi de luminozitate
• Cadavrele se prezintă pentru recunoaştere îmbrăcate, individual, după ce anterior persoana care face
recunoaşterea a fost ascultată şi s-a declarat de acord să facă identificarea
• Obligaţia încheierii procesului-verbal subzistă şi în situaţia în care persoana chemată să facă
recunoaşterea nu a realizat identificarea, indicând o altă persoană, obiect sau animal.

3.Prezentarea spre recunoaştere a persoanelor şi cadavrelor

În activitatea practică prezentarea spre recunoaştere este unul dintre mai des folosite genuri de
recunoaştere.
Tactica prezentării spre recunoaştere depinde de cîteva momente şi anume:
 La petrecerea prezentării spre recunoaştere participă mai multe persoane, de exemplu, la
recunoaşterea persoanei de regulă trebuie să fie împreună cu cel puţin de patru la număr,
specialistul şi desigur ofiţerul de urmărire penală;
 La procesul de formare a concluziei (se are în vedere procesul psihologic ce are loc în conştiinţa
persoanei) persoanei care recunoaşte pot acţiona diferiţi factori (neliniştea, frica, condiţii
nefavorabile);
  Fixarea rezultatelor trebuie detaliat să oglindească mersul şi rezultatul acţiunii de urmărire penală
şi să asigure, la nevoie, posibilitatea verificării mersului acţiunii date de urmărire penală.
Pentru petrecerea prezentării spre recunoaştere sunt necesare următoarele condiţii:
 Încăperea pentru recunoaştere trebuie să fie destul de încăpătoare, pentru ca să înceapă toţi
participanţii la acţiunea dată, este de dorit ca să fie lumină de zi bună. Este permisă şi recunoaşterea
persoanei, în condiţiile analogice care existau la momentul perceperii obiectului corespunzător de către
persoana ce recunoaşte (locul în care s-a petrecut infracţiunea sau într-un loc maximal asemănător cu cel
originar, la aceeaşi distanţă şi cu o anumită iluminare). Recunoaşterea de către un minor este mai rezonabil
de petrecut, uneori, într-un anturaj în care acesta se află mai mult timp şi cu care acesta s-a deprins, de
exemplu: într-una din încăperile grădiniţei; în ogradă, unde el de obicei se plimbă.
 Exteriorul şi alte semnalmente ale persoanei prezentate spre recunoaştere, după posibilitate, trebuie
să fie în corespundere cu situaţia de moment, cînd l-a văzut subiectul recunoaşterii (hainele, frezura, după
posibilitate eliminarea urmelor vizibile ale unor traume ş.a.). Dacă pe obiectul recunoaşterii sunt prezente
cîteva semnalmante care se evidenţiază puternic (lipsa unui membru, a unui ochi, o cicatrice mare pe faţă
ş.a.), dar care nu au fost numite de subiectul recunoaşterii şi este necesar de petrecut recunoaşterea, este
nevoie de încercat de prezentat această persoană astfel, ca aceste semnalmente să fie ascunse, să nu se vadă
şi să fie arătate numai după ce persoana care recunoaşte va declara cu siguranţă că această persoană seamănă
cu bănuitul, însă el nu vede semnalmentele speciale, pe care le-a observat la persoana dată în momentul
perceperii ei;
 În caz de necesitate din timp trebuie să fie invitaţi translatorul sau persoana care cunoaşte limba celor
surdomuţi;
 Trebuie să fie pregătite şi verificate mijloacele tehnico-criminalistice, destinate fixării procesului
recunoaşterii şi hotărîtă întrebarea despre aceea cine le va aplica. Cel mai des acest lucru îl îndeplineşte un
specialist, invitat în acest scop de către ofiţerul de urmărire penală.
Prezentarea spre recunoaştere a persoanei este compusă din mai multe etape succesive:
Prima Etapă. Mai întâi de toate într-o încăpere se învită 4 asistenţi procedurali şi persoana bănuită
care va fi prezentată spre recunoaştere, asistenţii fiind asemănători la exterior şi după haine (aceste persoane
mai sunt denumite “statişti”).
Prin asemănătoare la înfăţişare se are în vedere, că persoanele prezentate spre recunoaştere să nu aibă
diferenţe esenţiale în vîrstă, înălţime, corpolenţă, conturul şi forma diferitelor părţi ale feţei, culoarea părului
şi a feţei, frezuri caracteristice.
În acelaşi timp nu trebuie să se prezinte spre recunoaştere persoane cu înfăţişarea cu totul
asemănătoare, deoarece acest lucru poate puternic îngreuna şi face extrem de dificilă recunoaşterea şi duce
la o eroare.
Aceste persoane nu trebuie să fie cunoscuţi sau rude ale persoanei care recunoaşte.
În cazul, cînd în cadrul audierei, premergător recunoaşterii, se numesc careva semnalmente rare (un
tatuaj complex, un negel pe nas, o cicatrice pe faţă ş.a.), prin ce foarte tare se îngreunează alegerea
persoanelor, care trebuie prezentate spre recunoaştere împreună cu bănuitul, se poate în loc de recunoaştere
de făcut o examinare (medicală), în timpul efectuării căreia în procesul – verbal al acesteia, se vor fixa foarte
amănunţit toate semnalmentele depistate şi după posibilitate de fotografiat aceste semne. Semnele date pot
să joace un rol foarte important în stabilirea persoanei căutate.
A Doua Etapă. După aceasta se învită sau este adusă persoana care trebuie să fie identificată, ofiţerrul
de urmărire penală îi lămureşte acestei persoane scopul pentru care a fost el chemat şi-i lămureşte drepturile
şi obligaţiile pe care el le are, în legătură cu petrecerea acestei acţiuni de urmărire penală:
 înainte de începerea prezentării spre recunoaştere persoana bănuită are dreptul să ocupe orce loc printre
persoanele prezentate spre recunoaştere împreună cu el (propunerea ofiţerului de urmărire penală, acestei
persoane de a ocupa orice loc, se fixează în procesul - verbal);
 ea poate să facă careva observări pe cazul recunoaşterii, care trebuie, de asemenea, introduse în procesul
– verbal;
 are dreptul să înainteze plîngeri în privinţa persoanei, care efectuează recunoaşterea, împotriva acţiunilor
ofiţerului de urmărire penală, care din punctul său de vedere sunt incorecte, sau care-i restrîng interesele
şi drepturile sale legale.
Persoana prezentată spre recunoaştere este obligată să ia parte la prezentarea spre recunoaştere. În
caz de neprezentare, fără vre-un temei, ea poate fi adusă cu forţa.
 Alegerea locului între persoanele din grup de către cel ce trebuie identificat, se impune pentru a se
înlătura orice suspiciune cu privirea la obiectivitatea rezultatului obţinut în urma acestei activităţi.
A Treia Etapă. După toate aceste activităţi pregătitoare se invită în încăpere persoana care va face
recunoaşterea. Acestei persoane îi sunt lămurite drepturile şi obligaţiile sale, precum şi scopul care este
urmărit de petrecerea acestei acţiuni de urmărire penală.
Subiectul recunoaşterii are următoarele drepturi:
să indice persoana, despre care ea anterior a depus mărturii;
să lămurească după ce semnalmente sau ce considerente ea a arătat anume la această persoană şi nu
la alta;
are dreputul să depună reclamaţii împotriva acţiunilor persoanei care petrece prezentarea spre
recunoaştere.
Persoanei care va efectua recunoaşterea îi se vor pune următoarele întrebări:
 Recunoaşteţi pe cineva dintre persoanele prezentate spre recunoaştere?
 Dacă recunoaşteţi, atunci indicaţi persoana şi lămuriţi, după ce semnalmente l-aţi recunoscut,
unde şi în ce circumstanţe aţi mai văzut această persoană?
Întrebările nu trebuie să fie însoţite de careva gesturi, care ar sugera răspunsul şi care ar putea atrage
atenţia persoanei, asupra celui ce urmează să fie recunoscut.
Ofiţerul de urmărire penală poate propune persoanelor prezentate spre recunoaştere să-şi schimbe
poziţia (să se scoale, să se întoarcă, să meargă puţin etc.). În practică persoanele prezentate spre
recunoaştere, de obicei se situează pe scaun, cu toate că, în cazul în care persoanele prezentate spre
recunoaştere sunt situate în picioare sau mişcându-se (mergând), subiectul recunoaşterii este în stare să
numească un număr mai mare de semne şi particularităţi ale înfăţişării (înălţimea, ţinuta, caracterul
mersului).
În cauza unui răspuns pozitiv a persoanei chemate să facă recunoaşterea, ofiţerul de urmărire penală
concretizează semnalmentele, după care a fost efectuată recunoaşterea, stabileşte, nu s-au schimbat careva
elemente ale înfăţişării persoanei recunoscute. Declaraţia persoanei privind semnalmentele ce le-a reţinut şi
care au ajutat-o să facă recunoaşterea se consemnează în procesul – verbal al prezentării spre recunoaştere.
Grupa de persoane prezentată spre recunoaştere este necesar, după posibilitate de fotografiat. Acest
lucru este îndeosebi necesar atunci cînd în urma prezentării spre recunoaştere s-a obţinut un rezultat pozitiv
şi a fost recunoscută persoana bănuită.
Uneori este posibil ca persoana cu ajutorul căreia urmează să se stabilească obiectul recunoaşterii, să
declare că nu recunoaşte nici o persoană din grupul prezentat spre recunoaştere. În această situaţie, de
asemenea, modul de desfăşurare a activităţii şi rezultatul la care s-a ajuns se consemnează în procesul –
verbal al prezentării spre recunoaştere. O astfel de situaţie se poate datora, fie faptului că persoana a
recunoscut, dar, din diferite motive, s-a abţinut să declare aceasta, fie că, persoana într-adevăr, nu a realizat
recunoaşterea, din cauza lipsei elementelor de identificare, ori pentru că cel prezentat spre recunoaştere este
altcineva decît cel pe care l-a văzut anterior.
Dacă, după terminarea activităţii soldate cu un asemenea rezultat, persoana chemată să facă
recunoaşterea declară că a recunoscut, dar s-a abţinut să arate aceasta, persoana este audiată cu privire la
motivele care au determinat-o să se abţină de la indicarea celui recunoscut. Nu poate fi efectuată
recunoaşterea repetată a persoanei de către aceiaşi persoană după aceleaşi particularităţi.
Persoana a cărei identitate urmează a fi stabilită nu poate fi prezentată spre recunoaştere, în acelaşi
timp mai multor persoane. Prezentarea spre recunoaştere trebuie să se facă în mod separat pentru fiecare
persoană în parte, cu respectarea aceloraşi reguli, creîndu-se aceleaşi condiţii şi luîndu-se măsura de
prevedere ca, pînă la terminarea acestei activităţi, persoanele ce urmează a face recunoaşterea să nu
comunice între ele, iar ordinea aşezării persoanelor, din grupul prezentat spre recunoaştere, să fie schimbat
de fiecare dată.
Dacă uneia şi aceleiaşi persoane urmează să i se prezente spre recunoaştere mai multe persoane, pentru
a se asigura obiectivitatea rezultatului obţinut, este necesar ca grupul să fie schimbat de fiecare dată, adică
fiecare persoană să fie prezentată pentru recunoaştere în alt grup. În timpul prezentării spre recunoaştere se
impune observarea atentă a persoanei chemate să facă recunoaşterea, cît şi acelei ce urmează să fie
recunoscută. În acest mod organul de urmărire penală poate desprinde concluzii valoroase pentru stabilirea
tacticii de audiere şi de efectuarea a altor acţiuni de urmărire penală, în cercetările pe care le va efectua în
cauză.
 În unele cazuri se efectuează aşa-numita “recunoaşterea recipracă”. Ea se petrece în acele cazuri cînd şi
bănuitul sau învinuitul, martorii sau partea vătămată exprimă dorinţa de a se recunoaşte reciproc, unul pe
altul. În acest caz ambii sus - menţionaţi joacă, pe rînd, rolul de subiect şi obiect al recunoaşterii.
Prezentarea spre recunoaştere cel mai des se efectuează după înfăţişarea persoanelor. Însă în unele
cazuri omul poate fi recunoscut şi după unele semnalmente dinamice (funcţionale).
Din numărul semnalmentelor dinamice ale omului în scopul recunoaşterii cel mai des se folosesc
particularităţile vocii şi a vorbirii. După cum se ştie, aceste semne, caracteristice sunt destul de permanente,
au o individualitate necesară şi se schimbă numai datorită unei boli care a afectat aparatul de vorbire sau cu
timpul, îmbătrânind la oameni se schimbă glasul.
Prezentarea spre recunoaştere se petrece, de obicei, numai în baza caracteristicilor vocii, dar şi luînd în
consideraţie toate celelalte particularităţi care caracterizează vorbirea orală a persoanei prezentate spre
recunoaştere (dialectul, accentul, defectele vorbirii, cuvintele necenzurate, etc.).
La petrecerea acestui fel de prezentare spre recunoaştere este nevoie să se ţină cont de următoarele
reguli propuse de metodica criminalistică:
 Pentru asigurarea obiectivităţii rezultatelor obţinute, trebuie să se creeze condiţii de audibilitate cît
mai apropiate de cele în care au fost percepute vocea şi vorbirea persoanei prezentate spre recunoaştere. În
vederea asigurării acestor condiţii este necesar de petrecut audierea persoanei care va recunoaşte, în cadrul
căreia se vor stabili circumstanţele, în care el a auzit vocea persoanei bănuite, precum şi caracteristicile
particulare ale vocii (vorbirea, tembrul, accentul, puterea, tempul vorbirii, defectele vorbirii).
 Prezentarea spre recunoaştere se face în două odăi diferite, care au legătură una cu alta, sau se poate
de efectuat în aceeaşi odaie, mai mare, care se împarte în două părţi, cu o pierdea, cu scopul, ca persoanele
din cele două părţi să nu se vadă, dar aflându-se în orice parte a camerei să se audă bine totul ce se petrece în
cealaltă parte. Când se petrece în două odăi diferite, uşa uneia din ele ducând în alta, într-o cameră se
situează persoana care va efectua recunoaşterea, asistenţii procedurali şi ofiţerul de urmărire penală, care le
lămureşte acestor persoane drepturile şi obligaţiile sale (dacă martorii se pot situa în aşa fel, ca ei să audă şi
să vadă tot ce se petrece în ambele odăi, atunci sunt de ajuns şi doi oameni).
 Ofiţerul de urmărire penală şi alte persoane participante trec în camera de alături, unde este invitată
persoana care se prezintă spre recunoaştere asistenţii procedurali, vocea cărora nu se deosebeşte cu mult de
vocea persoanei prezentate spre recunoaştere.
 Ofiţerul de urmărire penală preîntâmpină persoanele prezente despre petrecerea recunoaşterii, însă nu
comunică, că ea va fi efectuată după vorbirea, vocea (oral) şi propune persoanei care trebuie identificată să
ocupe orice loc dorit printre asistenţi procedurali.
 Convorbirea poate s-o petreacă ofiţerul de urmărire penală sau ajutorul acestuia, care va sta de vorbă
pe o anumită temă cu persoanele prezentate spre recunoaştere, de asemenea le propune să citească un text
pregătit dinainte, care conţine nişte cuvinte, pe care li-a pronunţat obiectul recunoaşterii, atunci când a fost
înainte auzit de subiectul recunoaşterii. Ofiţerul de urmărire penală trebuie să se străduie ca vocea, vorba
fiecăreia dintre persoanele prezentate spre recunoaştere să se audă cît mai mult timp şi cu cît mai bine
posibil. În dependenţă de circumstanţele concrete ale dosarului el poate să ceară de la persoanele prezentate
spre recunoaştere să ridice sau să coboare tonalitatea glasului, să repete o oarecare frază, cuvânt, sunet. În
efectuarea recunoaşterii după voce, organul de urmărire penală trebuie să prezinte eventualele încercări ale
persoanei supuse identificării de a-şi modifica glasul sau vorbirea, ştiind că este ascultată în acest scop.
Convorbirea trebuie să se petreacă în aşa mod, ca după caracterul întrebărilor şi răspunsurilor subiectul
recunoaşterii să nu poată să-şi dea seama, cine este persoana care trebuie recunoscută.
 După ascultarea tuturor persoanelor prezentate spre recunoaştere, ambele grupe de participanţi se
unesc şi ofiţerul de urmărire penală îl mai întreabă o dată pe subiectul recunoaşterii pe cine a recunoscut el
după voce, şi dacă a recunoscut, atunci după ce caracteristici. La propunerea ofiţerului de urmărire penală
persoana care a fost recunoscută, se scoală în picioare şi îşi numeşte familia sa pe deplin.
Dacă ofiţerul de urmărire penală are de gând să petreacă prezentarea spre recunoaştere după înfăţişare,
atunci persoana care a efectuat recunoaşterea, în încăperea unde se află persoana identificată după glas, nu
va intra.
Este bine ca tot procesul prezentării spre recunoaştere după voce şi după vorbire să fie înregistrat la
video sau pe o bandă magnetică, pentru ca ulterior să se poată cu o mai mare veridicitate de judecat despre
prezentarea spre recunoaştere.
 La sfârşitul acţiunii ofiţerul de urmărire penală întocmeşte procesul – verbal al prezentării spre
recunoaştere. La întocmirea procesului – verbal tuturor participanţilor la acţiunea dată de urmărire penală li
se aduce aminte despre dreptul de a face obiecţii, care vor fi introduse în procesul – verbal.
Persoanei care a efectuat recunoaşterea şi celei care a fost recunoscută li se propune, după dorinţă, să
facă vre-o declaraţie adăugătoare, care se referă la acţiunea de urmărire penală petrecută.
Recunoaşterea persoanei după fonogramă. Persoana poate fi recunoscută după vocea înscrisă pe bandă
magnetică, adică după fonogramă. Acest lucru se poate face atunci când persoana nu poate fi recunoscută pe
viu, deoarece ea este moartă, sau este bolnavă, ori din cauza lipsei îndelungate (de exemplu, a plecat peste
hotare); atât persoana care trebuie să recunoască, cît şi cea ce trebuie să fie recunoscută refuză să se
întâlnească; există o informaţie veridică, că obiectul recunoaşterii (persoana ce trebuie să fie recunoscută)
poate să încurce subiectului recunoaşterii, să efectueze recunoaşterea, prin comiterea cărora excese sau îşi
poate modifica intenţionat vocea, ceea ce va face imposibilă efectuarea recunoaşterii.
În scopul recunoaşterii după materialele înregistrării sonore se folosesc: fonogramă special pregătită,
care mai pe larg oglindeşte particularităţile vorbirii şi vocii a persoanei care trebuie recunoscute (se
confecţionează cu acordul persoanei ce urmează a fi recunoscută); fonograma unei acţiuni de urmărire
penală petrecute anterior, la care a luat parte persoana în cauză; alte fonograme cu vocea lui, care au fost
efectuate nu în legătură cu cazul cercetat şi au fost primite mai înainte, cu altă ocazie.
În activitatea practică s-a format o anumită ordine după care se petrece prezentarea spre recunoaştere
după fonogramă (înregistrarea sonoră) şi ea cuprinde următoarele etape:
 Din fonograma pe care este înregistrată vocea persoanei, prezentată spre recunoaştere se alege o
secţiune cu câteva fraze, care au fost bine pronunţate şi cu cît mai puţine sunete de prisos;
 Conţinutul acestor fraze se expune în scris;
 Se aleg două persoane, cu glasurile asemănătoare cu al persoanei prezentate spre recunoaştere, şi
lor li se propune să pronunţe frazele date în microfon, pentru a fi înscrise pe lenta magnetică sau chiar pe
casetă;
 Subiectul recunoaşterii, în prealabil audiat despre caracteristicile, după care el are de gând să
petreacă recunoaşterea, îi se va propune să asculte fragmentul de fonogramă cu înscrierea vocii persoanei
care trebuie recunoscută şi fongramele corespunzătoare cu înregistrările vocii celorlalte persoane. Subiectul
recunoaşterii poate să le asculte în orice consecutivitate şi de mai multe ori şi după această trebuie să spună
dacă a recunoscut el vre-o una din vocile înregistrate, şi dacă da, atunci de pe care fonogramă şi după ce
caracteristicile;
 Petrecerea unei astfel de prezentări spre recunoaştere se efectuează în prezenţa martorilor şi se
finisează cu întocmirea procesului – verbal.
Acest fel de prezentare spre recunoaştere în practică nu este prea des aplicată, din cauza insuficienţei
mijloacelor tehnico-criminalistice.
Recunoaşterea persoanei după mers se efectuează, numai după ce subiectul a fost audiat despre
circumstanţele în care a văzut această persoană. Se vor lua în consideraţie condiţiile de timp (ziua, noaptea),
distanţa de la care a fost percepută persoana, lungimea aproximativă a drumului parcurs de către persoana
observată, precum şi direcţia de deplasare - se apropie sau se îndepărtează şi de asemenea dacă el efectua
vre-o activitate, vre-un lucru fizic, etc. (de exemplu: ducea un sac, o sacoşă, o targă poate o mai ducea
împreună cu cineva).
Ca şi la celelalte genuri de prezentare spre recunoaştere şi în acest caz, participă apărătorul persoanei
prezentate spre recunoaştere, un specialist.
Persoana prezentată spre recunoaştere trebuie să fie la curent, cu faptul, că se petrece această acţiune
de urmărire penală. El este prezentat spre recunoaştere într-o grupă cu alte persoane. Aceste persoane trebuie
să fie cam de aceeaşi înălţime cu persoana prezentată spre recunoaştere, să nu aibă careva defecte ale
mersului (să şchiopăteze, să tragă picioarul după sine, să nu fie fără vre-un membru). De asemenea aceste
persoane vor fi familiarizate de către ofiţerul de urmărire penală cu regulile petrecerii prezentate spre
recunoaştere şi li se vor lămuri drepturile şi obligaţiile.
La recunoaşterea după mers persoanei care va recunoaşte îi este prezentat un grup de persoane, printre
care se află şi obiectul recunoaşterii, care trec pe rând prin faţa lui, la o anumită distanţă. Ofiţerul de
urmărire penală, însă poate ruga ca persoana să meargă şi-n altă direcţie, să se oprească sau să se întoarcă,
etc. Pentru ridicarea efectivităţii rezultatelor prezentării spre recunoaştere se permite ca persoanele
prezentate spre recunoaştere să mai treacă odată prin faţa subiectului recunoaşterii, iar persoanei ce trebuie
recunoscută îi se permite să ocupe alt loc în rândul persoanelor date. O recunoaştere de acest gen se face
numai dacă persoana ce trebuie recunoscută are nişte semnalmente caracteristice ale mersului.
Dacă persoana ce efectuează recunoaşterea a recunoscut pe cineva, atunci ea indică ce persoană a
recunoscut, când şi-n ce circumstanţe a văzut-o anterior, de asemenea ea va indica şi după ce semne a
recunoscut-o.
Rezultatul prezentării spre recunoaştere şi mersul ei se fixează în procesul – verbal al prezentării spre
recunoaştere.
Prezentarea spre recunoaştere după fotografie. Această metodă este folosit frecvent în practica
organelor de urmărire penală.
În cazul imposibilităţii prezentării spre recunoaştere a persoanei, recunoaşterea poate fi efectuată după
fotografia sa, prezentată împreună cu cel puţin patru fotografii.
Imposibilitatea prezentării spre recunoaşterea persoanei în natură (pe viu), poate fi condiţionată de
următorii factori:
 Lipsa acestei persoane sau greutăţile apărute în legătură cu prezentarea spre recunoaştere
(necesitatea plecării într-o localitate îndepărtată; în legătură cu plecarea persoanei peste hotare, pe un timp
îndelungat; o stare bolnăvicioasă a bănuitului, etc.);
 Nişte probleme cu caracter tactic (partea vătămată, temându-se de răzbunarea infractorului, îi va fi
frică să-l recunoască deschis pe criminal; minorul care recunoaşte, poate să cadă sub presiunea psihică a
persoanei mature care trebuie identificată, drept urmare făcând inutilă prezentarea spre recunoaştere);
 Persoana care va fi recunoscută şi-a schimbat puternic înfăţişarea după momentul, când a fost văzut
de subiectul recunoaşterii;
 Refuzul învinuitului de a participa la prezentarea spre recunoaştere, atunci când convingerea
ofiţerului de urmărire penală despre necesitatea, petrecerii acestei acţiuni de urmărire penală nu are efect.
La alegerea fotografiilor persoanei prezentate spre recunoaştere, ofiţerul de urmărire penală trebuie să
se intereseze, nu sunt oare, în cartoteca organului de urmărire penală, pe această persoană fotografiile după
care se poate de efectuat recunoaşterea, pe care sunt mai bine arătate şi evidenţiate semnalmentele înfăţişării.
Dacă asemenea fotografii nu sunt, atunci trebuie de încercat de găsit alte câteva fotografii bune (se au în
vedere aşa fotografii care ar permite recunoaşterea). Ar fi de dorit ca fotografiile să fie fără retuşuri.
Fotografiile trebuie să se refere, după posibilitate, la acel timp, când subiectul recunoaşterii a perceput
anterior obiectul recunoaşterii. Subiectul recunoaşterii, de obicei îi se prezintă fotografia obiectului
recunoaşterii împreună cu fotografiile altor persoane.
Fotografiile se încheie se încheie pe o planşă specială se numerotează şi se ştampilează care se
ataşează la procesul – verbal, pentru a se evidenţia cît de asemănătoare au fost perosanele ale căror fotografii
au fost prezentate împreună cu cea a persoanei prezentate spre recunoaştere.
Persoanei care recunoaşte, care a fost anterior audiată despre caracteristicile semnalmentelor înfăţişării
persoanei bănuite, în prezenţa participanţilor la acţiunea de UP îi se prezintă blancul procesului – verbal cu
fotografiile, îi se acordă timp destul pentru cercetare şi i se propune să indice sau sa recunoască sau vre-o
una din persoanele din imagini, şi dacă răspunsul este da, atunci trebuie să argumenteze după ce semne
specifice.
Dacă persoanele care fac recunoaşterea sunt mai multe la număr, atunci fiecăreia dintre ele i se
prezintă diferite blancuri ale procesului – verbal sau alte planşe fotografice, care se deosebesc după
consecutivitatea amplasării fotografiilor.
Nici un fel de înscrieri, iniţiale de familii sau porecle, etc., nici pe partea din faţă a fotografiei, nici pe
blanc nu trebuie de făcut, deoarece acest lucru ar putea sugera subiectului recunoaşterii care este persoana
care trebuie identificată.
După ce s-a făcut recunoaşterea în procesul – verbal al recunoaşterii se indică, sub care număr era
amplasată fotografia persoanei recunoscute, familia, numele şi prenumele.
Nu este raţional, ca în cazul recunoaşterii persoanei după fotografie să se petreacă, ulterior, după ce a
fost găsită persoana, recunoaşterea acesteia pe viu, deoarece prezentarea premergătoare a fotografiei va
apărea ca o acţiune de direcţionare, menită să identifice anume această persoană şi nu alta. Dacă în cadrul
prezentării spre recunoaştere după fotografii nu întotdeauna se observă toate semnalmentele, care
individualizează persoana prezentată spre recunoaştere.
În unele cazuri, în locul fotografiilor se pot folosi pentru recunoaştere video înregistrările. Acest lucru
se datorează faptului, că la înregistrarea video se face sincron, odată cu filmarea şi înregistrarea vocii, ceea
ce prezintă un avantaj foarte mare pentru organele de drept.
 Persoanei care recunoaşte, pe rând, în orice consecutivitate i se demonstrează video materialele, pe una
din înregistrările fiind şi persoana bănuită, care trebuie de identificat.
Această acţiune de asemenea se formează prin procesul – verbal al prezentării spre recunoaştere, în
care se fixează, care după consecutivitate s-a prezentat fragmentul cu imaginea persoanei prezentate spre
recunoaştere (ce trebuie identificată). Recunoaşterea se poate efectua şi după fotografiile, făcute de pe
cadrele extrase din video înregistrări.

PREZENTAREA SPRE RECUNOAŞTERE A CADAVRELOR ŞI A PĂRŢILOR ACESTUIA

Dificultăţile la prezentarea spre recunoaştere a cadavrelor sunt determinate de faptul că nu se mai
percepe o persoană în viaţă, cu tot ce are ea specific; de asemenea aspectul cadavrului determinat de
transformările tipice morţii; starea şi poziţia acestuia, alterările ori mutilările grave îngreunează mult
identificarea.
Prezentarea spre recunoaştere se petrece în acele cazuri cînd nu este stabilă identitatea cadavrului şi
lipsesc documentele, care identifică personalitatea.
La prezentarea spre recunoaştere a cadavrului nu se referă regula despre prezentarea între obiectele
asemănătoare, cadavrul fiind prezentat numai de unul singur, însă celelalte reguli şi cerinţe ale legii
procesual – penale (art. 116, 117 CPP al RM) referitoare la recunoaştere trebuie respectate numai decât.
În cazurile schimbărilor legate cu intensitatea proceselor cadaverice, care duc la schimbarea înfăţişării
cadavrului, de asemenea a leziunilor în cazul accidentelor, transportării, mutilarea de către rozătoare sau de
alte animale răpitoare, până la prezentarea spre recunoaştere cadavrul este supus unui procedeu special
denumit “tualet”, iar în unele cazuri şi restaurării, care se face după examinarea medico – legală.
Prezentarea spre recunoaştere a cadavrului se poate de efectuat atât în faţa locului, cît şi-n morgă, ori
se transportează în alt loc. Toate aceste lucruri se fac reieşind din posibilităţi şi necesităţi.
De obicei prezentarea spre recunoaştere la locul infracţiunii, se efectuează numai după cercetarea
locului crimei. Cadavrul se prezintă spre recunoaştere în aceleaşi haine, în care era îmbrăcat la momentul
depistării şi unui număr cît mai mare de persoane. De exemplu, la depistarea cadavrului pe drum, el se
prezintă locuitorilor satelor şi oraşelor din apropiere, deoarece aşa este posibilă mai repede de identificat
persoana.
În aceste cazuri audierea prealabilă a persoanelor, care pot să recunoască cadavrul, nu se efectuează,
deoarece ei nu ştiu cine anume va fi prezentat spre recunoaştere. Însă dacă cadavrul este recunoscut, atunci
aceste persoane sunt minuţios audiate despre acele semnalmente caracteristice, după care ale au recunoscut
cadavrul. În morgă cadavrul este prezentat spre recunoaştere, obligatoriu de către ofiţerul de urmărire
penală.
Pentru recunoaşterea cadavrelor sunt chemate persoanele care au anunţat dispariţia membrilor familiei,
rudelor, prietenilor, colegilor de lucru, vecinilor şi în general, orice alte persoane care pot identifica aceste
persoane.
Persoanele sus – menţionate sunt audiate înainte de recunoaştere, principalul accent în timpul audierii
se pune pe semnalmentele persoanei dispărute, se trage atenţia dacă persoana dispărută avea careva semne
particulare (semne de operaţii, cicatrice, semne din născare, particularităţile aparatului bucal – dinţii). Toate
aceste informaţii pot fi foarte utile în timpul recunoaşterii.
Totodată, trebuie să fie avută în vedere şi tensiune psihică a celui chemat să facă identificarea, cu atât
mai puternică cu cît este vorba de o persoană apropiată. Dacă în timpul audierii prealabile se constată că
persoana chemată să facă recunoaşterea este o fire emotivă, pentru verificarea şi pregătirea psihică a acesteia
este indicată să i se prezinte, mai întâi, fotografia cadavrului şi apoi să se treacă la recunoaşterea propriu –
zisă. În acest mod se evită situaţii de genul celor în care, o persoană îngrozită de vederea cadavrului, aproape
că nici nu-l priveşte.
La prezentarea spre recunoaştere în morgă (mai ales persoanele care î-l cunoşteau bine pe cel mort) se
prezintă numai cadavrul fără haine, hainele se prezintă de o parte. Dacă împreună cu cadavrul au fost găsite
careva lucruri: poşetă, o proteză, portmoneu, umbrelă, etc. – aceste lucruri se prezintă spre recunoaştere
aparte. Prezentarea spre recunoaştere fără haine este legată nu numai de posibilitatea recunoaşterii hainelor
şi nu a personalităţii celui decedat după înfăţişre, dar şi de posibilitatea ca la prezentarea spre recunoaştere a
hainelor şi cadavrului aparte să se stabilească careva circumstanţe importante din punct de vedere procesual.
Corpul neînsufleţit al cadavrului este acoperit cu un cearşaf alb, capul rămâne descoperit şi la nevoie se
descoperă celelalte părţi ale cadavrului pentru prezentarea unor semne speciale. Persoanele care au cunoscut
puţin cadavrul, încă când acesta era în viaţă, sau care l-au văzut doar o singură dată, cadavrul se prezintă
spre recunoaştere îmbrăcat.
Cadavrul nu poate fi prezentat spre recunoaştere mai multor persoane concomitent, întrucât există
pericolul unei sugestionări colective. De aceea, persoanele sunt invitate separat la locul sau încăperea în care
se află cadavrul. Trebuie luate măsuri care ar împiedica întâlnirea acestor una cu alta, deoarece aceasta ar
putea încurca procesului de recunoaştere, părerea unei persoane putând influenţa asupra celorlalţi.
Uneori starea cadavrului nu permite identificarea decât după diverse semne particulare: cicatrice, negi,
tatuaje, pete congenitale, etc. în astfel de situaţii, rezultatele recunoaşterii trebuie să fie interpretate cu multă
rezervă, deoarece existenţa unor asemănări poate duce la identificări false.
Pentru a păstra posibilitatea recunoaşterii cadavrului şi după audierea lui, este necesar de petrecut o
filmare de recunoaştere (pînă la autopsia medico – legală şi după petrecerea ei), de asemenea se va efectua
dactiloscopierea trupului, se vor prelua probe de păr şi de sânge. Cînd se efectuează fotografierea, îndeosebi
se atrage atenţie semnelor particulare după care se poate de identificat persoana în cauză. Uneori se
confecţionează masca post-mortem (din gips de pe faţă), se pot lua mulaje de pe unele elemnte ale
cadavrului (părţi ale corpului),
De multe ori infractorii săvârşind infracţiunea, pentru a ascunde urmele acesteia, dezmembrează
cadavrele şi le ascund plasându-le la un loc, iar în unele cazuri le plasează în locuri diferite, organele de
drept depistând unele părţi ale acestuia, sau câte odată, sub, acţiunea condiţiilor în care a fost amplasat
cadavrul (condiţiile climaterice, umiditatea, acţiunea rozătoarelor, animalelor răpitoare) se păstrată unele
părţi ale sale.
Însă se poate de petrecut şi prezentare spre recunoaştere şi după particularităţile acestor părţi ale
cadavrului.
La prezentarea spre recunoaştere după o parte a cadavrului se creează acelaşi condiţii şi reguli ca şi la
prezentarea spre recunoaştere a cadavrului.
Însă trebuie de ţinut cont că recunoaşterea căreiva părţi a cadavrului este posibilă numai dacă această
porţiune are nişte semne particulare bine pronunţate, ca de exemplu: semne din născare de o anumită formă,
anomalii anatomice, cicatrice, etc.
În astfel de situaţii chiar dacă şi se petrece prezentarea spre recunoaştere, rezultatele recunoaşterii
trebuie să fie interpretate cu multă rezervă, deoarece existenţa unor asemănări pot duce la o identificare
falsă.
Dacă prezentarea spre recunoaştere nu a dat rezultate pozitive se va efectua fotografierea acestor părţi
cu toate semnalmentele sale, deoarece la depistarea celorlalte părţi ale cadavrului aceste fotografii pot fi de
folos. Sau dacă persoana care poate face recunoaşterea acestei părţi a cadavrului este în deplasare de lungă
durată sau este grav bolnav, atunci cînd va avea el posibilitate de a face recunoaşterea, lui i se vor prezenta
fotografiile.
Despre rezultatele prezentării spre recunoaştere a cadavrului sau a părţilor lui componente, ofiţerul de
urmărire penală înscrie în procesul – verbal. Preocesul – verbal este citit de către ofiţerul de urmărire penală
în glas, la dorinţă îl pot citi, martorii şi persoana care a efectuat recunoaşterea şi dacă au careva obiecţii, pot
cere ofiţerului de urmărire penală, ca să treacă aceste obiecţii în conţinutul procesului – verbal, toate aceste
persoane se semnează la sfârşitul procesului – verbal.
Veridicitatea prezentării spre recunoaştere poate fi controlate pe calea audierii şi altor persoane, de
asemenea cu ajutorul expertizelor criminalistice şi medico – legale, în caz de necesitate de către ofiţerul de
urmărire penală.

4.Prezentarea spre recunoaştere a obiectelor

Prezentarea spre recunoaştere a obiectelor. Un mare rol în cercetarea infracţiunilor îl are prezentarea
spre recunoaştere a obiectelor. În activitatea practică pentru recunoaştere, de obicei, se prezintă obiectele,
care au fost obiecte infracţiunii, instrumente ale infracţiunii ori alte obiecte care au careva legătură cu
comiterea infracţiunii.
La cercetarea infracţiunilor personalitatea infractorilor poate fi stabilită pe calea recunoaşterii hainelor
sau obiectelor, lăsate de el la locul infracţiunii.
Prezentarea spre recunoaştere a obiectelor se efectuează după aceleaşi reguli, ca şi a persoanelor.
Înainte de recunoaştere subiectul recunoaşterii este audiat despre semnele particulare ale obiectelor
prezentate spre recunoaştere:
Denumirea obiectului şi care este funcţia lui;
 Modalitatea de confecţionare (de uzină, meşteşugăresc, etc.) şi caracterul materialului folosit la
cofecţionare;
Dimensiunile (mărimea, greutatea) şi forma;
Culoarea pe care o are obiectul; semne particulare, ce s-au format în procesul exploataţiei (defecte,
urme ale reparaţiei, gradul de uzură, urme de refacere şi de introducere a unor schimbări).
Obiectul prezentat spre recunoaştere va fi expus împreună cu cel puţin două obiecte omogene, care nu
trebuie să-i fi fost cunoscute subiectului recunoaşterii înainte de petrecerea recunoaşterii şi care au
caracteristici asemănătoare, însă diferă în unele nuanţe, specifice bunurilor produse în serie. Obiectele
prezentate spre recunoaştere trebuie să aibă aceeaşi denumire, să fie de aceeaşi formă, să aibă aceeaşi
culoare şi să fie de acelaşi grad de uzură.
Nu este raţional de prezentat spre recunoaştere obiectele de acelaşi model, marcă, care nu au nici un fel
de particularităţi specifice. Recunoaşterea în aşa cazuri este imposibilă sau nu este destul de veridică.
Uneori în activitatea practică se creează astfel de situaţii, când practic este imposibil de asigurat gradul
necesar de asemănare a obiectelor, care trebuie prezentate spre recunoaştere. Asemenea cazuri se întâmplă
atunci când ofiţerul de urmărire penală este nevoit să aibă de afacere cu obiecte efectuate într-un singur
exemplar, adică lucruri unciale (tablou, statuetă, anticariat, etc.), de asemenea cu orice alt obiect, la care, în
condiţiile date nu este posibil de ales alte două obiecte, care să se deosebească de el numai prin semnele
particulare. În aşa cazuri, în practică se prezintă pentru recunoaştere obiectul dat cu alte obiecte,
asemănătoare cu el numai după semnele generale. Însă, dacă persoana care va efectua recunoaşterea, la
audierea prealabilă a numit marca aparatului său de fotografiat, este inutil de prezentat spre recunaoştere
fotoaparatul de această marcă împreună cu aparate foto de altă marcă. Este evident, că în prezentarea spre
recunoaştere, iar în cadrul audierii acestei persoane să-i prezinte acest obiect şi să fixeze în procesul – verbal
de audiat declaraţia persoanei, că recunoaşte obiectul după semnele, numite anterior.
Dacă se pretinde că a fost văzut la cineva sau într-un anumit loc, obiectul recunoaşterii trebuie să fie
pus în aceleaşi condiţii de iluminare şi de manevrare. Persoana care efectuează recunoaşterea poate să ia
obiectul în mână, să-l cerceteze, să-l privească mai îndeaproape şi din toate părţile, în caz de necesitate – să-l
măsoare, de exemplu, dacă este vorba despre obiecte de îmbrăcăminte (scurtă, căciulă, etc.), să verifice
funcţionarea mecanismelor etc.
Ofiţerul de urmărire penală, ca şi la prezentarea spre recunoaştere a persoanelor, întreabă, recunoaştere
oare subiectul recunoaşterii, obiectul său printre celelalte prezentate spre recunoaştere, şi dacă răspunsul este
da, atunci îi propune să arate acele semne după care a fost identificat acest obiect. La enumerarea semnelor
caracteristice obiectului recunoscut se stabileşte, dacă nu avut loc careva schimbări, la obiect. Semnele
caracteristice în baza cărora s-a efectuat recunoaşterea, inclusiv şi cele ascunse, numite de persoana ce a
efectuat recunoaşterea, sunt amănunţit descrise în procesul – verbal al prezentării spre recunoaştere cu
indicarea numărului de pe cartonaşul, prins de către ofiţerul de urmărire penală, în prealabil de obiectul
recunoaşterii.
Dacă persoana care recunoaşte a comunicat careva detalii noi, care nu au fost menţionate în timpul
audierei prealabile, atunci ele cuvînt cu cuvînt se fixează în procesul – verbal al prezentrării spre
recunaoştere, iar persoana ce a efectuat recunoaşterea se audiază despre cauzele, din pricina cărora el nu a
anunţat la timp despre aceste semne ale obiectului.
Ca să se arate cît de obiectiv au fost alese obiectele prezentate spre recunoaştere, se recomandă să se
fotografieze sau să se filmeze. Înainte de filmare de obiectele recunoaşterii sunt prinse numere. Acest lucru
ne permite să pricepem, sub care număr a fost recunoscut obiectul. Se recomandă ca filmarea obiectelor
alături să se amplaseze o riglă milimetrică.
Ca şi-n cazul prezentării spre recunoaştere a persoanelor, cazurile necesare, la prezentarea spre
recunoaştere a obiectelor se face recunoaşterea după fotografii (de exemplu, obiectul recunoaşterii se află
într-un loc, iar subiectul recunoaşterii în alt loc şi aducerea lor într-un loc este inutilă sau imposibilă de
efectuat; dacă obiectul nu mai există fizic, a fost distrus de infractori; dacă nu se cunoaşte locul aflării
obiectului, etc.). vor fi prezentate spre recunoaştere patru fotografii, ca şi-n cazul recunoaşterii persoanelor.
Prezentarea spre recunoaştere a obiectelor după fotografii, de asemenea se va face numai după
audierea prealabilă a subiectului recunoaşterii, despre semnele caracteristice ale obiectului. Apoi se petrece
însăşi prezentarea spre recunoaştere. Persoanei i se preopune să privească atent fotografiile şi dacă va
recunoaşte vre-un obiect de ele, îl va indica, adică va spune că a recunoscut obiectul sub numărul care este
legat de acest obiect şi le va spune tuturor, din ce cauză a ales anume ecest obiect, cînd şi-n ce condiţii l-a
văzut anterior. Toate aceste momente se consemnează în procesul – verbal al prezentării spre recunoaştere
după fotografii, care va fi semnat de toţi participanţii la recunoaştere.
Prezentarea spre recunoaştere a documentelor. Uneori, aparte necesitatea de a prezenta spre
recunoaştere diferite documente, care merg probe materiale pe dosar.
Documentul se recunoaşte după forma sa exterioară, după semnele grafice etc. Ele se prezită printre
alte documente analogice. Recunoaşterea (sau identificarea) scrisului se poate de petrecut, însă rezultatele ei
nu se compară cu concluzia eliberată de expertiza scrisului.
Ordinea procesuală de petrecere a prezentării spre recunoaştere a documentelor este asemănătoare cu
cea a prezentării spre recunoaştere a persoanelor şi a obiectelor.

5.Prezentarea spre recunoaştere a animalelor şi a lor cadavre

Prezentarea spre recunoaştere a animalelor se petrece cu respectarea regulilor generale ale prezentării
spre recunoaştere.
Pe cazurile, legate cu cercetarea furturilor de animale, şi de asemenea în unele cazuri cînd martorii sau
partea vătămată au memorat şi pot recunoaşte animalul care se află cu infractorul, se petrece prezentarea
spre recunoaştere a animalului. Uneori pentru recunoaştere se pot prezenta blana, capul, etc.
Această activitate trebuie să se desfăşoare într-un cadru corespunzător – un loc special amenajat (o
fermă de creştere a animalelor, fie din sectorul privat, fie din sectorul public, aceasta poate fi şi o grădină
zoologică). Animalul se prezintă spre recunoaştere împreună cu cel puţin trei animale asemănătoare. Această
regulă nu se referă şi la prezentarea spre recunoaştere a cadavrelor animalelor.
Înainte de prezentarea srpe recunoaştere este necesar de audiat în prealabil persoana, care va face
recunoaşterea, despre semnele animalului; semnele animalului pot fi de două feluri: semne de bază şi semne
caracteristice.
La semne de bază se referă:
 Rasa;
 Sexul;
 Vîrsta;
 Culoarea;
 Mărimea.
La semne caracteristice se referă:
 Semnele deosebite – răni, cicatrice, diferite semne accidentale sau făcute în scop de identificare;
 Urmările bolilor – dinţi fărâmaţi, orbirea, şchiopătarea;
 Derogările de normă – în înălţime, constituţie, culoare;
 Numele la care răspund, obiceiurile, ş.a.m.d.
Recunoaşterea animalelor poate fi petrecută şi ca animalele să se afle pe loc, sau în mişcare, care
permite evidenţierea unor semne funcţionale caracteristice animalului. Se poate de petrecut prezentarea spre
recunoaştere a animalului, nemijlocit în cârdul de animale.
În prezentarea spre recunoaştere a animalelor pot participa în calitate de specialişti: zootehnicul,
medicul – veterinar sau felşerul, care ajută la stabilirea unor caracteristici specifice unui anumit animal şi să
le descrie.
După analogie cu prezentarea spre recunoaştere a persoanelor, proprietarul animalului, care nu este
subiectul recunoaşterii, are dreptul să amplaseze animalul în orice loc, printre alte animale prezentate spre
recunoaştere. Dacă în timpul identificării animalului de către subiectul recunoaşterii, se observă o
recunoaştere reciprocă, cînd animalul răspunde atunci cînd este strigat pe nume, aceste amănunte fiind
necesare de consemnat în procesul – verbal al prezentării spre recunoaştere a animalului, fiind de natură a
forma convingerea organului de urmărire penală asupra certitudinii rezultatului obţinut, atunci cînd
recunoaşterea este făcută de către cel care susţine că lui îi aparţine animalul.
Petrecerea acestei acţiuni de urmărire penală se formează într-un proces – verbal care se întocmeşte şi
este semnat de către toţi participanţii la recunoaştere.
În cazul necesităţii identificării unui animal se poate de folosit şi fotografiile, după care se efectuează
recunoaşterea. Recunoaşterea după fotografie sau o altă modalitate de recunoaştere (de exemplu se poate de
făcut şi pe baza înregistrărilor video), o hotărăşte în fiecare caz aparte ofiţerul de urmărire penală de
sinestătător, reieşind din situaţia de acţiune de urmărire penală care s-a creat.
Recunoaşterea se mai poate de făcut şi după cadavrul animalului sau după părţile componente ale
acestuia. Cadavrul se prezintă spre recunoaştere într-un singur exemplar. Prezentarea spre recunoaşterea
cadavrului animalului sau a părţilor acestuia are importanţă în acele cazuri, cînd de exemplu, s-a furat o vită
sau capră care a fost tăiată şi a rămas doar capul sau pielea. Cadavrele animalelor de asemenea pot fi
recunoscute după fotografii cu respectarea tuturor normelor procesuale.

PREZENTAREA SPRE RECUNOAŞTERE A ÎNCĂPERILOR, A PORŢIUNILOR DE TEREN ŞI

A CONSTRUCŢIILOR
Asemenea prezentare spre recunoaştere se efectuează pentru stabilirera unui anumit loc, care este
descris şi pentru stabilirea, verificarea depoziţiilor învinuitului, bănuitului, martorului sau părţii vătămate,
despre particularităţile locului, unei încăperi sau construcţii, legate de comiterea infracţiunii.
Înainte de petrecerea prezentării spre recunoaştere a unei porţiuni de teren, construcţii sau încăperi,
ofiţerul de urmărire penală audiază persoana care va efectua recunoaşterea, despre particularităţile obiectului
prezentat spre recunoaştere. După aceasta ofiţerul de urmărire penală va alege câteva încăperi, construcţii
sau porţiuni de teren, care vor fi prezentate spre recunoaştere împreună cu obiectul recunoaşterii, ele trebuie
să fie la număr împreună cu cel puţin de trei. Principalele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească atât
porţiunile de teren, cît construcţiile şi încăperile, sunt ca acestea să fie asemănătoare după semnele generale
şi să nu aibă deosebiri cardinale.
La îndeplinirea acestei acţiuni de urmărire penală, vor fi îndeplinite toate condiţiile de ordin procesual
care se stabilesc de legea procesuală – penală (art. 116, 117 CPP al RM). Toate persoanele participante şi
persoane care trebuie să recunoască sunt aduse la aceste obiecte şi subiectul recunoaşterii îi se dă
posibilitatea să studieze locul prezentat spre recunoaştere, de exemplu, pe cazul unei mituiri învinuitul X,
care şi-a recunoscut vina, susţinea, că a transmis mita celeilalte persoane în apartamentul acesta. X nu putea
indica apartamentul, unde s-a petrecut transmiterea mitei, sau să numească adresa acestestea, deoarece
stăpînul apartamentului l-a adus acolo cu taxiul noaptea tîrziu, însă subiectul recunoaşterii amănunţit a
descris dispunerea odăilor din apartament şi anturajul acesteia. Pentru a verifica aceste dispoziţii, ofiţerul de
urmărire penală i-a prezentat lui X trei apartamente cu două odăi, asemănătoare după planificare, situate la
diferite etaje şi în diferite scări ale casei, unde locuia persoana mituită. În rezultatul acestei acţiuni de
urmărire penală X, ferm a recunoscut apartamentul cu două odăi, în care s-a petrecut transmiterea mitei şi
prin aceasta a dovedit obiectivitatea şi veridicitatea mărturiilor sale.
La prezentare spre recunoaştere a încăperilor, porţiunilor de teren sau a construcţiilor este nevoie de o
pregătire şi destul de complicată, însă rezultatele sale pot avea o mare putere probatorie.
La începutul acţiunii de urmărire penal ofiţerul de urmărire penală dă întrebarea, cînd şi din ce cauză
sau cu ce scop subiectul recunoaşterii a mai fost în locurile date şi dacă el va recunoaşte acest loc
(apartament, construcţie, porţiune de teren, etc.), atunci ofiţerul de urmărire penală va ruga persoana dată să
nominalizeze acele caracteristici după care a recunoscut obiectul recunoaşterii. Rezultatul, cît acel pozitiv
atît şi cel negativ, se fixează în procesul – verbal al prezentării spre recunoaştere, care se semnează de către
toţi participanţii la prezentarea spre recunoaştere.
Dacă este posibil, atunci ofiţerul de urmărire penală va dispune filmarea (video - înregistrarea)
procesului de prezentare spre recunoaştere, pentru a se arăta asemănător lor, şi de asemenea se va indica care
obiect s-a recunoscut, toate aceste fotografii şi video – înregistrări anexîndu-se la dosar.
În unele cazuri, prezentarea spre recunoaştere a încăperilor, porţiunilor de teren şi construcţiilor se
poate face după fotografii. Se va petrece această prezentare spre recunoaştere în acele cazuri cînd deplasarea
la aceste obiecte este imposibilă sau este inutilă. Acest lucru îl hotărăşte ofiţerul de urmărire penala.\

Conspect mini
1. Prezentarea spre recunoaştere a persoanelor are loc în cazurile când persoana, ce urmează a fi
prezentată spre recunoaştere, nu este cunoscută de către persoana căreia i se prezintă pentru recunoaştere,
însă ultima a reuşit să memorizeze careva semne obiective (exterioare) ale acesteia; persoana ce recunoaşte
se cunoaşte cu persoana prezentată spre recunoaştere, însă nu cunoaşte numele, acesteia sau îl numeşte cu alt
nume; persoana ce recunoaşte cunoaşte persoana prezentată spre recunoaştere, numeşte corect iniţialele, însă
ultima neagă faptul cunoaşterii reciproce.
La prezentarea spre recunoaştere a persoanelor se respectă următoarea consecutivitate:
a) persoana căreia i se prezintă pentru recunoaştere nu trebuie să aibă posibilitatea, chiar
ocazional să vadă înainte de recunoaştere persoanele ce îi vor fi prezentate spre recunoaştere,
 b) invitarea persoanei ce urmează a fi recunoscută, explicarea scopului şi consecutivităţii acţiunii
de urmărire penală, drepturile şi obligaţiile ei şi propunerea acesteia de a-şi alege personal
locul printre persoanele ce vor fi prezentate.
c) invitarea persoanei căreia i se prezintă spre recunoaştere, explicarea acesteia a scopului şi
consecutivităţii acţiunii de urmărire penală, preîntâmpinarea persoanei ce recunoaşte despre
răspundere penală, pentru declaraţiile mincinoase. Precum şi dreptul de a nu face declaraţii
împotriva sa şi împotriva rudelor sale apropiate.
d) întrebare persoanei ce a recunoscut după care semne şi criterii recunoaşte persoana prezentată
spre recunoaştere,
e) persoana recunoscută este rugată să se numească,
f) întrebare tuturor participanţilor,
g) fixarea mersului şi rezultatelor prezentării spre recunoaştere.
Modalităţi de prezentare spre recunoaştere a persoanei:
♣. Recunoaşterea după înfăţişare
♣. După voce şi vorbire
♣. După mers
2. În calitate de obiecte prezentate spre recunoaştere de obicei apar obiecte materiale ale infracţiunii,
deasemenea şi obiectele cu ajutorul cărora sa comis infracţiunea. Consecutivitatea prezentării spre
recunoaştere a obiectelor în general este aceeaşi ca şi prezentarea spre recunoaştere a persoanei. Persoana ce
recunoaşte iniţial este audiată referitor la caracteristicile şi semnele obiectului. Obiectul se prezintă împreună
cu cel puţin 2 sau mai multe obiecte omogene. Persoana ce recunoaşte obiectul poate să-l ia în mâini pentru
a-l examina din toate părţile, în anumite cazuri poate să-l îmbrace (când merge vorba despre haine), să
verifice funcţionarea mecanismului, etc. Dacă obiectul este unic, atunci este raţional de-al prezenta
persoanei şi de a nominaliza concret caracteristicile după care la recunoscut. Dacă proprietarul obiectului are
paşaportul sau alte documente cu identificarea numărului obiectului, atunci nu este necesitatea în
prezentarea acestuia spre recunoaştere.
3. La descoperirea cadavrului unei persoane neidentificate, lucrătorii poliţiei aducând la cunoştinţă
ofiţerul de urmărire penală şi acţionând conform indicaţiei acestuia, trebuie imediat să întreprindă măsuri
pentru stabilirea identităţii persoanei decedate. Regula de prezentare spre recunoaştere a cadavrului prevede
prezentarea acestuia fiecărei persoane care urmează să-l recunoască separat şi într-un singur exemplar.
Cadavrul poate fi prezentat spre recunoaştere dezbrăcat, se face toaleta cadavrului în cazul cînd este necesar.
4. Prezentarea spre recunoaştere a animalelor deasemenea are loc după regulile generale. Dacă
animalul se prezintă persoanei, care conform materialelor din dosar este proprietarul acestuia, trebuie de
consemnat în procesul verbal care a fost reacţia animalului la prezenţa persoanei ce urma s-o recunoască. La
audierea preventivă a persoanei căreia i se va prezentata spre recunoaştere animalul, poate fi antrenat un
specialist. Animalul se prezintă în grup de cel puţin 3 animale asemănătoare. De regulă recunoaşterea se face
după vîrstă , obiceiuri, diferite semne accidentale sau făcute în scop de identificare. Dar cele mai multe ori
acestea răspund cînd sunt chemate pe nume.
5. Prezentarea spre recunoaştere a încăperilor, a porţiunilor de teren cel mai des se utilizează în
acele cazuri când în cadrul cercetărilor de urmărire penală efectuate este necesar de a verifica declaraţiile
audiatului, în legătură cu descrierea unui anumit loc. Necesitatea prezentării spre recunoaştere a încăperilor,
a porţiunilor de teren apare şi în cazurile când este necesar să ne convingem că o anumită persoană a vizitat
anterior aceste locuri.
6. Recunoaşterea persoanelor, obiectelor şi cadavrelor după fotografii.
La această modalitate de recunoaştere se recurge atunci când nu poate fi prezentat nemijlocit cadavrul,
persoana, obiectul. Fotografiile se execută în color, iar recunoaşterea cadavrului se face după fotografiile
anterioare din viaţă sau post-mortem.
Astfel de recunoaştere se face cu respectarea următoarelor reguli:
- ascultarea prealabilă a celui ce face recunoaşterea
- prezentarea în grup a fotografiilor
- precizarea elementelor ce duc la concluzia de recunoaştere.