Piata monetara - componenta pietei financiare, continutul, functiile si

formele de existenta a banilor, institutiile pietei financiare si rolul lor

in activitatea societatilor financiare

Piata monetara

Ca piata specifica, piata monetara difera atat de piata bunurilor de consum, cat si de cea a
factorilor de productie. Obiectul tranzactiei pe o asemenea piata il formeaza moneda – numerar si/sau
banii de cont. In ansamblul pietelor, piata monetara detine un rol tot mai important, aceasta decurgand
din insemnatatea tot mai mare pe care o are moneda in economia contemporana.
Piata monetara consta in ansamblul tranzactiilor cu moneda, din confruntarea specifica dintre
cererea si oferta de moneda, pa baza pretului ei, adica a ratei dobanzii.
Marfa moneda este omogena. Cu toate acestea, pretul tranzactiei cu moneda difera in functie de
numerosi factori: termenul scadentei, gradul de risc asumat de creditor, sumele tranzactionate etc. In
plus ajustarea ei se face foarte greoi, piata monetara fiind o piata de oligopol, cu un numar scazut de
ofertanti si un numar mare de purtatori ai cererii.
La un anumit nivel al ratei dobanzii – celelalte conditii fiind date -, evolutiile cererii si ale ofertei
de moneda converg spre realizarea echilibrului pe piata monetara. Piata monetara se afla in stare de
echilibru, cand, la un anumit nivel al ratei dobanzii (d’e), cantitatea de moneda oferita (Mo) este egala
cu cea ceruta(Mc, astfel fiind egale cu Mm/e).
In aceste situatii o crestere a cererii de moneda pe piata are ca efect sporirea atat a cantitatii de
moneda pe piata cat si a ratei dobanzii.
Scaderea cererii are ca efect atat scaderea cantitatii de moneda, cat si a ratei dobanzii.
Cresterea ofertei de moneda pe piata monetara va duce la scaderea ratei dobanzii si la cresterea
masei monetare tranzactionate pe piata.Surplusul de moneda putand fi absorbit doar in cazul unei rate a
dobanzii scazute.
Scaderea ofertei de moneda conduce la o sporire a ratei dobanzii si la diminuarea cantitatii de
moneda tranzactionata.
Pentru o caracterizare concreta a pietei monetare mai sunt necesare inca cateva precizari.
Cererea de moneda este o cerere de incasari reale; agentii economici se intereseaza de puterea de
cumparare a incasarilor lor, si nu de suma nominala a acestora.
Agentii economici pastreaza moneda pentru a o utiliza in efectuarea tranzactiilor si pentru a se
proteja impotriva riscului.
Existenta unor costuri de transformare (in bani lichizi) este unul din motivele care explica
detinerea de moneda.
Costul de oportunitate suportat de un agent economic ce detine moneda este egal cu dobanda pe
care el ar fi putut sa o obtina plasand acesti bani.
Pentru un nivel dat al ratei anticipate a dobanzii, cererea de moneda pentru speculatie este o functie
descrescatoare de rata dobanzii in piata.

Banii

Economia de schimb in conditiile contemporane este de necunoscut fara existenta banilor.

Acestia fac parte din viata de zi cu zi a omului, reprezentand poate cel mai interesant instrument
economic asupra caruia omul s-a aplecat pentru al intelege, pentru a-i descoperi natura, rolul si functiile
lui.
Principala intrebare care si-o pun specialisti este legata de natura banilor. Ei se intreaba ce sunt
banii? Acestei intrebari i s-au dat mai multe raspunsuri. Clasicii economiei politice au demonstrat ca
banii nu sunt altceva decat o marfa. Aceasta deoarece banii nu fac altceva decat sa indeplineasca un rol,
respectiv ei sunt un echivalent general al valorii tuturor marfurilor si un instrument de schimb. Ei au
aparut spontan in urma unui lung proces istoric de dezvoltare a schimbului. Alti specialisti considera
banii a fi rodul unei conventii la care oamenii ar fi ajuns pentru a usura schimbul, sau ar fi o fictiune
juridica, respectiv o creatie a ordinii de drept. " Banii sunt o conventie sociala artificiala . . . de indata ce
bunurile pot fi cumparate sau vandute pe un lucru dat, publicul va consimti sa se foloseasca de el pentru
cumparaturile si vanzarile sale. Oricat ar fi de paradoxal sau nu, banii sunt acceptati sau nu . . .pentru ca
ei sunt acceptati." (Paul A. Samuelson )
Din alte puncte de vedere banii mai sunt considerati ca fiind un produs al schimbului de marfuri,
investiti cu increderea tuturor posesorilor lor. Numai in aceste conditii banii sunt acceptati in societate.
Banii sunt priviti ca fiind orice activ care este acceptat in tranzactia si in reglementarea schimbului si a
datoriilor.
Problema naturii banilor nu a fost inca pe deplin rezolvata. Discutiile intre specialisti continua,
dar important este faptul ca toti subliniaza importanta banilor in societate:" noi identificam banii ca un
element cheie pentru provocarea eficientei in productia si schimbul de produse si servicii. Banii ajuta la
rezolvarea acestor probleme din cauza ca sunt un bun care are acceptarea generala ca mijloc de schimb"
(Lloyd Atkinson ).
O definitie a banilor a dat-o Costin Kiritescu : "banii reprezinta un instrument social, o forma
particulara imediat mobilizatoare a avutiei sociale, o intruchipare transmisibila si omnivalenta a puterii
de cumparare, care confera detinatorului dreptul asupra partii din produsul social al tarii emitente".

Forme de bani ( forme de existenta a banilor de-a lungul timpului)

-         banii marfa – existenti sub forma de bunuri marfare, de regula, corporale;
-         banii (moneda metalica) materializati in piese “tipizate”, confectionate din aur si arginat;
-         bancnota de credit, sau substantiala – un inscris emis de banci (in special de Banca Centrala,
Nationala sau de Emisiune), ca reflex al cantitatii de metal pretios de care dispun/e si al volumului de
marfuri supuse tranzactiilor de vanzare-cumparare; in acest caz, evolutia stocului de metal pretios si a
volumului de marfuri pe piata dilata sau, dupa caz, contracta marimea masei monetare;
-         banii contemporani, nonsubstantiali – au la baza atat evolutia activitatii economice, cat si politica
promovata de banci si administratia publica de a influenta evolutia economica de ansamblu, in raport cu
anumite obiective, prin intermediul monedei. (In ultima instanta, banii contemporani nu au alta garantie
decat intelepciunea sistemului bancar de a mentine cantitatea de bani aflata in circulatie in limite
considerate normale).
Totalitatea formelor de moneda, a principiilor, a normelor economice si juridice care
reglementeaza circulatia monetara dintr-o tara formeaza sistemul monetar.

Rolul banilor in economie este pus in evidenta de functiile pe care acestia le indeplinesc in
cadrul vietii economice. Conform teoriei obiective a valorii, banii indeplinesc urmatoarele functii:
 masura a valorii;
 mijloc de circulatie;
 mijloc de plata;
 mijloc de tezaurizare;
  bani universali.
Alti economisti extind sau comprima aceste functii.
Astfel, Virgil Madgearu arata ca moneda (banii) au urmatoarele functii: mijloc general de schimb,
masuratoare de valoare, transmisiune de valoare, transmisiune de capital, in circulatia de credit, mijloc
de economisire in doua forme ( de tezaurizare sau de capitalizare)
Profesorul George Strat arata ca banii indeplinesc functiile de: intermediar al schimburilor, de masura a
valorilor de etalon, de economisire si tezaurizare.

Economisti contemporani pun accent pe rolul banilor in procesul schimbului de marfuri si in ansamblul
mecanismului de reglare a vietii economice. Din aceasta perspectiva majoritatea se opresc asupra a trei
functii, si anume:

 mijloc de schimb: banii se interpun in cadrul schimbului de marfuri; o data cu aparitia lor,
schimbul forma trocului este inlocuit de schimbul de marfa pe bani. In aceasta calitate, banii apar
ca bani reali, cu existenta efectiva. Procesul de schimb al marfurilor prin intermediul banilor
presupune efectuarea a doua acte opuse si complementare: transformarea marfurilor in bani,
(respectiv vanzarea) si transformarea banilor in marfa (respectiv cumpararea). Deci, prin
intermediul banilor, fiecare bun si serviciu poate fi schimbat pe alt bun si serviciu. Separarea
celor doua acte, datorita existentei banilor, permite amanarea cumparaturii, respectiv
transformarea banilor in marfa. Deci exista posibilitatea ca cele doua acte ale schimbului
(transformarea marfurilor in bani si transformarea banilor in marfa) sa nu coincida in timp si
spatiu. In anumite conditii aceasta necoincidenta poate crea dificultati schimbului de marfuri,
incetinindu-l sau chiar obturandu-l, cu efecte negative asupra intregii economii. Intreruperea
lantului celor doua tranzactii contine posibilitatea crizelor economice. Pentru indeplinirea acestei
functii este necesar sa existe o anumita cantitate de bani in circulatie.

 masura a valorii: este o functie deosebit de importanta a banilor. In conceptia clasica, banii de
aur indeplinesc aceasta functie deoarece ei insisi sunt marfa si au valoare. Asa cum greutatea se
masoara cu alta greutate, lungimea cu alta lungime, si valoarea marfurilor se masoara cu ajutorul
altor valori. Banii in aceasta functie se prezinta ca o oglinda in care se reflecta valoarea tuturor
celorlalte marfuri din societate. Pentru a indeplini aceasta functie, nu este nevoie de prezenta
banilor alaturi de marfa a carei valoare o masoara, ci este suficient ca ei sa existe in societate. In
conceptia economistilor contemporani, banii apar ca unitate de calcul, ca un instrument general
de masura. Valoarea marfurilor se exprima cu ajutorul banilor din pret, deci printr-un raport
cantitativ. Aceasta functie este indeplinita si de banii de hartie a caror curs este fortat, deoarece
desi ei nu au valoare, au capacitatea de a stabili acel raport cantitativ de schimb, adica raportul de
schimb comparabil. Se precizeaza ca nu este obligatoriu ca masurarea unei anumite marimi sa se
efectueze cu marimi asemanatoare. Exista instrumente de determinare a unor marimi care nu au
la baza marimile respective, exemplu: termometrul pentru masurarea temperaturii, voltmetrul
pentru masurarea intensitatii curentului, etc. Drept urmare si banii de hartie, care nu au valoare,
se prezinta ca un astfel de instrument, putand masura si exprima valoarea marfurilor (bunuri si
servicii) prin pret.

 conservare de valoare: banii indeplinesc aceasta functie deoarece ei apar ca intruchipare a

avutiei. Obtinerea banilor prin vanzarea bunurilor si serviciilor da posibilitatea economisirii lor,
adica si a altui tip de consumatie. Economisirea se bazeaza pe asigurarea ca valoarea banilor la
 care se renunta va fi regasita in integritatea sa in viitor, atunci cand vor fi utilizati banii
economisiti. Economisirea este posibila numai datorita existentei banilor. Acest lucru necesita
garantia mentinerii valorii si deci a posibilitatii stocarii acesteia.

Bancile si institutiile financiare contemporane

Intr-o economie de piata, banca are un rol dublu.In primul rand, banca garanteaza depozitele
celor care doresc sa economiseasca iar cealalta sarcina a bancii este de a acorda imprumuturi celor care
doresc sa investeasca.In plus banca poate converti depozitele pe termen scurt, in depozite pe termen
lung.
Bancile au luat fiinta cu multe secole in urma. Initial, activitatile acestora se limitau la pastrarea
valorilor mbiliare ce le erau incredintate si la executarea ordinelor de plata primite de la clientii lor.
Forma moderna de organizare si de functionare a unitatilor bancare a fost prefigurata de Banca
din Amsterdam in 1609 si apoi de Banca Angliei in 1694. Ca urmare a unui amplu proces de
perfectionare si diversificare a activitatilor financiar-bancare, bancile s-au impus in ultimul timp ca un
agent economic dinamic si cu impact major asupra intregii societati.Ele nu mai sunt simple intermediare
intre participantii la activitatile economice.
Bancile au indeplinit si indeplinesc doua categorii de functii: active si pasive.
Principala functie activa a bancilor si a celorlalte institutii financiare consta in acordarea
creditelor solicitantilor care intrunesc anumite conditii de bonitate financiara, care constau in capacitatea
unei persoane fizice sau juridice, de a restitui la data scadentei suma imprumutata, impreuna cu
dobanzile aferente.
Alte servicii bancare active sunt: gestionarea conturilor deponentilor ce consta in supravegherea
miscarii banilor in conturile unitatilor solicitante; organizarea infiintarii de societati pe actiuni si
operatiuni cu titluri de valoare; crearea de instrumente financiare proprii.
Principala functie pasiva a institutiilor bancare, financiare si de asigurari, se refera la primirea
spre pastrare a economiilor populatiei si a agentilor economici nonfinanciari.Printre functiile bancare de
acest gen se mai inscriu: executarea de plati, pe baza ordinelor clientilor, si conducerea operatiunilor de
casa ale intreprinderilor si institutiilor .
In conditiile actuale, pe langa functiile bancare traditionale, sistemul bancar exercita si o serie de
functii noi, prioritar macroeconomice. Una dintre primele asemenea functii consta in faptul ca bancile,
banca de emisiune, coordoneaza platile si incasarile ce se efectueaza in intreaga economie nationala. Ele
au misiunea de a asigura cadrul necesar emisiunii suplimentare de moneda, respectiv diminuarii masei
monetare.In acest context trebuie precizat faptul ca bancile gestioneaza moneda nationala si
supravegheaza relatiile ei cu celelalte monede.
Institutiile financiare au rolul de a restrictiona creditul. In anumiteconditii, si pe baza unor criterii
speciale, aceste institiutii limiteaza riscul neacoperit al unor imprumutatori prea entuziasti, punandu-le
anumite conditii restrictive.
Gestionand fluxurile monetare in ansamblul lor, transformand depunerile la vedere in surse
creditare, bancile pot selectiona proiecte de dezvoltare, pe care le sustin cu credite.De aceea se afirma,
pe buna dreptate, ca ele exercita un pronuntat rol de orientare economica, de sustinere a unor modificari
structurale in economiile nationale.
Un rol deosebit de important in cadrul economiilor nationale, il joaca bancile centrale.Aceasta nu
este preocupata, mai ales de maximizarea profitului ei, ci de realizarea anumitor obiective pentru
intreaga economie nationala, obiective care ii revin din mandatul national, atribuit acesteia de forul
legislativ.
 Functiile principale ale bancii centrale sunt: asigurarea si reglarea cantitatii de bani in circulatie
si a ratelor dobanzii; prevenirea falimentelor bancare, falimente care ar putea deregla mecanismul bancar
in general.
In plus, banca centrala ofera servicii specifice bancilor comerciale. In acest sens ea actioneaza ca
o banca a bancherilor, detinand majoritatea rezervelor bancilor comerciale. Banca centrala ofera servicii
specifice si guvernului. Guvernul detine un cont la banca centrala isi completeaza cecuri pentru acest
cont, iar in unele tari emite obligatiuni prin intermediul acestei banci.
Fiind banca de emisie, banca centrala pune in circulatie bancnote si moneda divizionara, iar
aceste cantitati de bani puse in circulatie corespund ,de regula, nevoilor de lichiditate ale economiei in
ansamblul ei si care se incadreaza in obiectivele de politica monetara si bugetare ale tarii.
Bancile comerciale reprezinta un tip de intreprindere lucrativa, specializata in ansamblul
activitarii economice, care furnizeaza bani – capital celorlalti agenti economici – persoane fizice sau
juridice. O asemenea activitate principala se desfasoara, mai ales, pe baza resurselor atrase, dar si pe
baza capitalului propriu.
In cadrul sistemului bancar-financiar un rol important, il ocupa diferitele societati financiare si de
asigurari.
Banca Nationala a Romaniei este conceputa ca un organism al statului, functionarea sa fiind
supravegheata de catre Parlament. Prin lege, BNR este mandatata sa conduca politica monetara si de
credit si sa caute profesional caile de mentinere a puterii de cumparare a monedei nationale.Capitalul
BNR este public.

Banca Nationala a Romaniei are de indeplinit mai multe functii principale:

a. Aceasta este singura institutie de emisiune monetara; de aceea, numerarul emis de aceasta trebuie
acceptat de catre toate persoanele fizice sau juridice la valoarea nominala a acestuia pentru stingerea
obligatiilor publice sau private.
b. Fiind banca a bancilor, ea indeplineste rolul de imprumutator ultim, intervenind in cazul in care o
societate bancara intampina dificultati temporare, respectiv nu dispune de numerar pentru a face fata
retragerilor neanticipate ce depasesc rezervele sale. BNR poate furniza numerar bancii respective in
limita maxima de pana la 75% din fondurile proprii.
c. Banca Nationala conduce politica monetara si valutara a tarii.
d. BNR deruleaza operatiunile ei cu Trezoreria statului deoarece intre cheltuielile publice si
incasarea impozitelor si a taxelor exista neconcordante in timp – statul se imprumuta la BNR pentru
ajustarea acestui decalaj.

Obiectivul central al BNR il reprezinta mentinerea puterii de cumparare a leului.

Banca Comerciala Romana (BCR) a fost creata in decembrie 1990, cand acesteia i-au revenit
operatiunile comerciale ale fostei BNR, indeosebi operatiunile de cont curent ale unitatilor de stat.Ea
dispune de o retea de peste 110 sucursale, distribuite uniform pe intreg teritoriul tarii noastre.
Celelalte trei banci: Banca Agricola, Banca Romana de Dezvoltare si Banca Romana de Comert Exterior
– au fost reorganizate ca societati bancare (comerciale) in anii 1990 – 1991 prin preluarea operatiunilor
specializate de la fostele banci de stat.
Alaturi de cele patru mari banci, functioneaza numeroase alte banci comerciale, cu capital integral
particular, unele avand si capital strain, cum sunt: Bankcoop, Banca Comerciala Ion Tiriac, Credit Bank,
Banca Dacia Felix etc.
Un rol important in cadrul pietei monetare, il joaca societatile de asigurari, acestea fiind institutii ce
garanteaza asiguratului, in schimbul platii unei sume de bani (polita de asigurare), despagubirea totala
sau partiala in cazul producerii unui eveniment impotriva carui acesta s-a asigurat.
Infiintata in 1948, ADAS a detinut monopolul asigurarilor in tara noastra, pana in 1990. Dupa 1990,
aceasta institutie a fost reorganizata sub forma de trei institutii comerciale. (ASIROM S.A., ASTRA
S.A).