Inteleptii spun ca in fiecare dintre noi se afla 2 lupi - unul Alb si unul Negru.

Ca
fiecare se straduieste sa ne ocupe sufletul. Fiecare dintre ei indemnanadu-ne sa
actionam, sa gandim, sa visam, sa relationam, dar fiecare in felul sau. Uneori o si
facem, lasandu-ne prada unuia dintre lupii din noi. Intrebat de discipol care dintre ei
doi va invinge in cele din urma si se va instaura in fiinta noastra, invatatul a raspuns:
Cel pe care il vei hrani!". Asta a complicat deodata lucrurile. Deci avem doi lupi pe
care ii lasam sa ne inspire actiunile manifestandu-ne in exterior cand albi cand negri,
dar mai avem si o alta instanta care poate alege (daca este implicata) pe care dintre
lupi ii hraneste, cat si cand. Adica.. sa manifestam Albul si Negrul (noi nefiind nici
una nici alta, doar le manifestam!!), dar nu din instinct si reactivitate ci din alegere.
Si aceasta alegere o face... ceva ce suntem dar... CINE din noi? CINE din noi are
puterea sa faca alegeri deplin LIBERE? Care este partea cea mai libera din noi,
inspirata, creativa, puternica, capabila sa fie deplin conectata la ea insasi si la Viata?
Mereu mi-a placut sa pun intrebarea asta. :))

Avem in noi forta motrice a tuturor planetelor si le putem folosi pe toate. Ceva din
noi reuseste sa le integreze. Altfel.. actionam fracturat, cand dinspre una mai mult,
cand dinspre alta. Instanta care le integreaza si care alege liber este mai presus de
instrumentul folosit. Cine este aceasta instanta? Ssssttttt, deocamdata, cei care ati
fost la cursurile mele.... :))

Liberul Arbitru este o stare a acestei instante din noi. Instanta integratoare, vasta,
singura care poate alege liber este Spiritul - Sinele. Nici sufletul nu o poate face, el
find suma tuturor experientelor noastre umane. Sufletul ne invata din experientele
noastre si ale altora, ne ajuta prin intuitie. Dar Spiritul stie, el este sursa. El este
deplin liber. Sinele nostru actioneaza prin Constiinta (stiinta de/din Sine), deplin liber.
Si poate stapanii lupi care altfel sunt manati de instinctele lor - spre exaltari pozitive
sau spre pasiuni distructive. Numai Sinele stie pe cine, cat, cand si cum sa
alimenteze. Este mai presus de circumstante, de conditii resurse, instrumente de
talente, de caracter, de modele. Si tot Sinele este sursa iubirii neconditionate.

Acum... mai trebuie spus, de dragul mintii noastre jucause, ca mai exista ceva ce
insa nu face parte din structura fiintei noastre, care se implica in tot ce inseamna
fiintarea noastra. Si care se straduieste sa tina adunata intreaga structura si
funtionalitatea fiintei noastre. Sau mai bine zis se manifest avizibil abia in clipele cand
fiinta noastra funtioneaza integrat, c aintreg. Pentru ca noi putem avea Constiinta si
Spirit dar nu le bagam in seama tot timpul desi ele sunt tot timpul cu noi. Deci, ceva
imperceptibil din noi ne da ghies sa bagam in seama, in cele din urma, Spiritul si sa
actionam prin Constiinta. Spiritul nu ne scoate ochii si nici Constiinta nu se baga
mereu in seama desi ea radiaza in fiinta noastra (pulseaza) permanent. Dar exista
ceva ce ne da ghies sa ne luam in stapanire TOATA fiinta si sa nu mai actionam
fracurat, cand din ambitie, sau vointa, cand din teama, cand din nepasare, cand din
rusine sau frica, ori din pasiune si dor. Este un CEVA.....

Slabiciuile, pasinile, dorurile, nemultumirile... toate sunt exterioare si ramane la

cheremul exteriorului sa ne hraneasca lupii. Si noi unde suntem in povestea asta? Noi
cand intervenim si hranim proprii lupi dupa cum dorim NOI sa ne exprimam cu
adevarat si dupa cum doresc pasiunile si durerile noastre s-o faca?

Suflete manate in traiectoria noastra de Spirit (Sinele). Dar de ce nu simtim tot

timpul Sinele care este in noi tot timpul? Mai este ceva ce este si cauza si efect al
intregului nostru si care atunci cand se produce putem simti Spiritul nostru si putem
actiona prin instrumentul sau care este Constiinta. Altfel nu putem si ne lasam
confuzati de pasiunile si durerile noastre care aleg sa ne hraneasca lupii.

M-am intrebat de ce nu se manifesta cu aceeasi frecventa Sinele ca si Egoul. De ce

pare ca utlimul ne da cele mai multe impulsuri, ne inspira dorurile, emotiile si
gandurile in loc sa fie Sinele cel care face asta. Teza conform careia accesul la Sine
este blocat de ego nu sta in picioare. Si Spiritul si Egoul coexista si traiesc simultan in
noi si emit permanent si au sanse egale sa ne faca atenti. Si totusi, Ego-ul pare sa
castige si sa fie responsabil de alegerile noastre in loc sa lasam mereu Constiinta sa
faca asta (ca reprezentanta a spiritului nostru). De ce ne traim atat de rar Constiinta
si atat de des Egoul? Parca nu reusim sa comutam pe Sine... De ce? Se pretrece ceva
aici. CAMPUL. Ei bine, cand toate structurile noastre sunt unite (de intamplare sau
educare constienta si autocunoastere) nu avem de-a face cu o algebra simpla de
tipul : manifesta A+B+C. Apare Campul. Unii cred ca il numesc Matrice. Numai in
prezenta Campului putem primi strafulgerarile Constiintei car altminteri este tot
timpul acolo. Ca atunci cand trece curent prin bec dar inca nu lumineaza. Lumina nu
si materie si nematerie. Si cand apare nu avem doar un bec, un tavan si curent.
Avem LUMEA. Cand aceasta aliniere se produce (in meditatie, contempaltie, in iubire,
reverie, observare lucida si detasata dar senina si imbratisatoare a ceea ce este, in
acceptare si compasiune, in pline crize existentiale cand ne scufundam in haul fiintei
noastre si ne licare constiinta salvatoare) apare Lumina care nu ne face atenti doar la
Constiinta noastra ci la intreaga lume, creatie si la legile care o guverneaza. In acea
secunda ne devine clar totul si intelegem ca detasarea nu inseamna rupere, ca
iubirea neconditionata nu inseamna predarea persoanei tale unei alte persoane
(pentru ca nu e o treaba de persoane in iubirea neconditionata), ne apare clara
unitatea, armonia si legaturile dintre noi si tot ce exista si ca a iubi ce exista nu este
un sentiment cat constienta unei fiinte Unice din care facem parte. Atunci dispare
respingerea, contradictia, apare putera de a crea variante de universuri prin
contributia ta care imbogateste corola de minuni a lumii. Atunci tu esti LUMEA. Si
totul se aseaza la locul sau.