REVOLUTIUNEA LDI HORIA.

Lj 3 / d .
Vie.,

, 30|^ Jla ^ .ß w ü V '

LUÏ

H 0 R IA
ÎN

TRANSILVANIA SI UNGARIA

1784— 1785

SCRISĂ PE BASA DOCUMENTELORÜ OFICIALE

r DE

NIC. DENSUSIANU.
s

BUCU KESCI
T IP O G R A F IA „K O M ANULÜ“ , CAROL GÖBL
14, STRADA DOAMNEI, 14

1884.
 PREFAŢĂ.

Amil descrişii aici originea şi fasele revoluţiuniî din 1784,

unii singurü actü din luptele de libertate ale româniloră de
peste Carpaţi.
Descrierea acésta nu are de a face absolută nimică cu
actualitatea.
Ea se raportă pură şi simplu la faptele şi ideile trecutu­
lui, la societatea şi organisarea eî trecută.
Istoria avcndă nobila misiune de a înfăţişa binele şi reală
din vieţa poporeloră, astă-felă singurulă principiă, de care
amă fostă conduşi în descrierea acestoră evenimente, a fostă
căutarea şi expunerea adevărului.
Totă ce amă relatată este pe basa documenteloră contim­
porane, pe basa documenteloră oficiale din archivele Tran­
silvaniei şi Ungariei.
în revoluţiunea de la 1784 se resfrângă suferinţele de
maî multe secule ale poporului română din Transilvania
şi U ngaria; şi fiindă-că evenimentele delà 1784 nu potă fi
justă apreţiate fără de a cunósce faptele trecutului, astă-
feliă am trebuită să schiţămă maî pe largă fasele, prin cari
a trecută poporulă română de peste Carpaţi din suta a X lII-a
şi până la 1784.
VI PREFAŢĂ.

în privinţa acestei revoluţiunî aü apărută până astădî nu­

merose publicaţiunî în Ungaria şi în Ţările austriace, dóue
chiar în ultimele decenii.
Dar cu durere trebue să constatămă. j^ă mişcarea delà
1784 a fostă studiată întrunii modă unilaterală, necompletă,
şi ce. © maî tristă, că, pe lângă interpretări contrarii veri­
tăţii istorice, aflămă în publicaţiunile acestea şi epitete cu
totulă nedemne adresate naţiunii române *). /
Mişcarea delà 1784 face parte din vieţă trecută a popo­
rului română şi astă-felă este o datorinţă salutară de a lu­
mina pe cât se póte de multă acéstá epocă, care astă-dî când
se împlinescă o sută de ani, aparţine numai simplu dome­
niului istorică.

Bucuresci, în Octobre 1884.

NIC. D ENSUŞIAN U.

J) Totü din acésta causa ácria regretatulü Papifi Ilarianü pe la 1865

următdrele: „Istoria acestei rescóle (a revoluţiunil din 1784) de acum 81
de ani, nici până astăciî nu e scrisă. Ungurii nu o scriea : el ar fl do­
rită ca, din totă ce privesce acestă rescolă, să nu rămână de câtă o vagă
aducere aminte de jafurile şi omorurile ce au comisă Românii; apoi şi
de altmintrea, e cunoscută cumcă Ungurii ţunt cel mal parţiali, cel mal
reî istorici. Ear Românii nu cuteza să o scrie. De aci a urmată că, noi
înşine, Românii din Transilvania, pre când umblamă la scolă, eramă a-
própe de a crede, după câte audiamă delà profesorii noştri unguri, că
Horia, ca şi Mieliaifi, nu ar avé altă locă în istoriă, decâtă loculă ce se
cuvine hoţiloră şi tâlhariloră celoră faimoşi. Şi dacă n’aţ fi între Români
cine să scrie istoria delà 1848 : după cele ce scriă Ungurii chiar şi as­
tădî, sunt hoţii şi tâlhării totă ce facurămă noi şi la acestă ană în Tran­
silvania.“ Tesanrtt de monumente istorice, III- 304.
INTRODUCŢIUNE.
 I . C A R A C T E R U L C U E V O I.I T l U X l I !>1.V 1 7 8 4 .

Revoluţiunea română de la 1784 represintă unulă din cele

mai m emorabile evenimente în analele Transilvaniei din se-
cululü trecută, ea este începutulă unei epoce cu noue idei,
cu nóue principii şi nóue tendinţe politice.
Revoluţiunea se născuse, ce e drepţii, sub asprimea regi­
mului feudală şi politică din Transilvania şi ea ţintea între
altele la distrugerea privilegieloră nobilitari. Dar adevărata
tendinţă a revoluţiunil nu era schimbarea ordine! sociale.
I d e e a d o m i n a n t ă nu era ştergerea sarcincloră feudale.
Nu era lupta iobagiulul în contra claseloră libere, saă a pro-
letariulul în contra omului avută, ci era lupta supusului în
contra cuceritorului, lupta pentru recucerirea libertăţii naţio­
nale, lupta pentru revindicarea patriei.
Poporală română se ridicase la 1784 în contra servitutii
feudale, nu pentru că ar fi voită să obţină numai o simplă
uşurare a sareineloru iobăgescî, dar fiindu-că simţia în ini­
ma sa, că e născută pentru o sorte mal bună. Elă doria
pămentulă ocupată de nobili, fiindü-cà avea conştiinţă, că a
fostă odată proprietatea sa, doria domnia Transilvaniei fiindă-
că se credea singurulă moscenitoriă legitimă ală acestei pa­
trie, doria în fine expulsiunea elementului dominantă, fiindă-că
numai singură se considera naţiune legală în Transilvania.
Pe lângă liberarea din servitutea feudală, revoluţiunea delà
1784 tindea în linia primă la liberarea poporului română
4 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

din servitutea politică, la liberarea Transilvaniei de dom­

nia altei rase. în scurtă, revoluţiunea delà 1784 voia să
distrugă sistemulü politică ală celoră trei naţiuni privilegiate
din Transilvania, şi pe ruinele sale să întemeieze ună sis­
temă politică română.
Consciinţa naţională, consciinţa libertăţii şi a drepturiloni
ca ginte, se desceptase ce e dreptă de multă în poporală
română de peste Carpaţî, şi mulţi martiri ’şî vërsase sângele
loră pentru acésta nobilă idee în cursă de mal multe sute de ani.
Dar nici odată silinţele româniloră n’aă fostă aşa de intensive
şi energice, sentimentele aşa de aprinse, o mişcare naţională
aşa de viă, nici odată atâtea victime ca în secululă trecută.
începêndû delà Arcbireulă Albei Iulie, care voia să libe­
reze pe români prin unire cu biserica Romei, prin schim­
bare chiar a religiunil;
Delà Claină nemuritoriulă, care voia să restórne sistemulü
politică ală Transilvaniei cu principiele dreptului istorică şi
cu filosofia politică;
Delà iluştrii călugări al ordinului Basilită, cari voiau să re­
câştige pămentulă perdută prin vastele loră lucrări istorice,
linguistice şi bisericesc!;
Şi până la ţeranulu din Albacu, care proclamă cu o pa­
siune aşa de viă expulsiunea elemenţulul dominantă;
Delà mitropolită până Ia celă din urmă miseră iobagiă,
totă naţiunea în ferbere, silinţe în tote direcţiunile, peste
totă ómen! intrepidî, zeloşi, cu o nespusă forţă de voinţă,
plini de încrederi în viitoriă, inspiraţi de una şi aceeaşi idee,
urmărindă una şi aceeaşi nobilă tendinţă, liberarea naţională,
liberarea patriei.
Seculă plină de virtuţi şi plină de acţiune.
Dóue secule trecute, secululă ală X VI-lea şi secululă ală
X V II- lea liberase poporală română de peste Carpaţî de
domnia limbe! slave în biserică, urmă acum secululă ală
XVIII- lea, care voia să-I libereze din sirvitutea feudală şi din
servitutea politică.
 C A R A C T E R U L Ű K E V O L U Ţ IU N IÎ. O

Astft-felü, că revoluţiunea delà 1784 ne înfăţişăză unü ca-

racterü cu totulü particulară faţă cu revoluţi miile anteriore
ale ţăraniloră din Transilvania şi Ungaria.
La 1437 şi la 1514 populaţiunea iobagiloră din Transil­
vania şi Ungaria, tindea la recăştigarea libertăţiloră, ce le
avuse densa în primele sccule ale regatului ungurescă, a-
tuncî când ţeranulă era militară şi cetăţeană ală patriei.
La 1784 însă ideile erau multă mai radicale şi maî progre­
sate. Ţeranulă română lupta de astă dată pentru dóue lucruri :
pentru libertate şi naţionalitate; pentru libertate din jugulă
sclăvieî feudale şi pentru naţionalitate în contra sclaviei
politice.
Cu revoluţiunea delà 1784 se încliiee trecutulă, lunga
scrie de revolutiunî ţărănesc! în Transilvania si Ungaria, si
se începe o nouă epocă, epoca lupteloră de naţionalitate.
Privită însă din punctulă de vedere generală ală istoriei
române, revoluţiunea delà 1784 ne maî presintă o importanţă
cu totulu deosebită.
întogma cum fraţii Petru şi Asanu se resculase la 1185
în contra dominaţiunil grecesc! din Bisanţă , întogma cum
românii de la Dunăre se luptară secul! întregi pentru eman­
ciparea politică de sub Turci, totă asemenea şi revoluţiunea
delà 1784 din Transilvania, era numai unu inelă din lunga
catenă de lupte a l e ‘ latiniloru orientali, lupte, cari tote
tindeau la revindicarea independinţel naţionale.
Deşi manifestaţiunile aceste întêmplate în diferite lo­
curi, la Balcani, la O M , la Prută şi în munţii Abrudului,
se ar pără la prima vedere a fi numai nisce fenomene cu
totulă isolate. dar cercetândă mal adâncă natura si
î
miste-
riulu loră, vomă afla în ele o intimă conexitate morală, a-
celeaşî idei şi aspiraţiunî, aceeaşi luptă înverşunată în con­
tra dominaţiunil străine, aceleaşi convulsiunl în tote mem­
brele corpului, pentru reconstruirea unei domnii române.
Acesta era faţa revoluţiunil delà 1785.
Vechile Dacii romane se ruinase ce e dreptă de multă,
6 KKVOLUŢIU.NKA LUI HORIA.

oraşele, cetăţile şi nobilele lorii monumente dispăruse, dar

remăsese poporalii romanii, remăsese limba romană, şi în po­
poră peste totü loculű o credinţă nesdruncinată în forţele
şi vitalitatea sa Istoria trăia instinctivă în sufletulű sëü.
Dar pentru apusulű Europei revoluţiunea delà 1784 în­
făţişa unü evenimentă aprópe inexplicabilii.
Legislaţiunea feudală a Transilvaniei şi Ungariei, eschisese
de multu din vie ţa politică pe poporală română, pe majori­
tatea cetăţeniloră de peste Carp aţi ; cronicarii naţiuniloră
privilegiate, desfigurase de multă nume rulă şi caracterulă
acestui poporă ; aşa că, pe la 1784 publiciştii Europei apu­
sene, „ apărători! poporeloră“ aşa numiţii filosofi ai secu­
iului ală XVIII-leăTcăutaă revoluţiunea
1 lui Horia în Téra-
1
românésca şi nu-şi puteaă închipui o mişcare naţională ro­
mână dincolo de Carpaţi, cu atâtă mai puţină o insurecţiune
aşa de înverşunată şi cu aspiraţiuni la ună principată saă
regată românescă *).
A trebuită ca revoluţiunea delà 1784 să scotă la lumină
pe acestă poporă ascunsă ală feudalităţii transilvane, să pro­
clame pentru ântâia oră în faţa Europei romanitatea acestei
ţări, română încă din cele mai vechi timpuri istorice 2).

I I . L IT E R A T U R A R E V O Ï.U T T U V IÏ.

Ca evenimentă istorică revoluţiunea română din 1784 a

d Seconde Lettre d'un Défenseur du peuple a l'empereur Joseph II.

pag. 80 : Tel fut la sort des Gracchus à Borne, de Walter, de Cade en
Angleterre,- des Fascio, de Le maître à Geneve, de Soriak en Valachie.—
Cf. Tesaurulü de Monumente T. III. pag. 363.
2) Cu escepţiune de presa monarcliică şi feudală, revoluţiunea română
delà 1784, era privită în apusulii Europei, ca luptă legitimă a dreptului
şi a libertăţii în contra despotismului feudală şi politicü. A se vedé :
Seconde Lettre, în capitululü nrmätoriü.
 LITERATURA. 7

fostă obiectulii niaî múltom studii şi monografii apărute în

diferite ţerî ale Europei, din car! notămu aici urmat orele :

1.

Umständlicher Bericht von den in Siebenbürgen entstan­

denen Unruhen, aus wahrhaften Nachrichten gesammelt von
(r. M. Wien, mit, v. Grhdenschen Schriften , 1784. 8, 8 foï.

Broşura acesta apăruse încă în cursulü revolutului!, Editorulă o publi­

case, după cum singură mărturisesce, numai pentru a satisface curio-
sitatea publicului.

2.

Seconde Lettre d ’un Défenseur du Peuple à l ’Empereur J o ­

seph II, sur son reglement concernant Vémigration et p rin ci­
palement sur la révolte des Vainques; oh l’ on discute h fo n d le
droit de révolte du Peuple. Dublin, M .D C C .LX X X V . 8°, 98 p.
(Biblioteca d-luï B. P. Ilasdeü).

Acésta interesantă „serisóre“ adresată împăratului lositü ală Il-lea remă-

sese până astăcjl necunoscută în literatura acestei revoluţiunl. Autorulă
ci, unu partisanu înfocată ală filosofiel lui Locke şi Rousseau, publicase
încă totă în acelaşi ană prima serisóre către îm peratulălosifă, snb titlulă
de : Un défenseur du peuple à Vempereur Joseph I I concernant ses di­
verses réformes,
Ca scriere filosofică şi politică, Seconde Lettre este o lucrare de valóre
eminentă, şi pentru noi cu atâtu mâl importantă, fiindă-că ne înfăţiseză
totă-o-dată şi ideile lumii literate asupra revoluţiunil române din 1784.
Vorbindă de evenimentele desvoltate în Transilvania la anulă 1784
autorulă se esprimă în modulă următorii! :

„V ină Ia altă cestiune, dice densulă. şi mal importantă de câtă cea

precedentă *), adecă la cestiunea, care s’a născută din falmosă revoluţiu-
ne a Românilorü, ală căroră căpitană Horia a făcută atâta sgomotă prin
diare. Astădî revoluţiunea s’a risipită şi acestă nefericită, dimpreună cu
câţî-va complici al sei, aă expirată sub tormente. Eă voiescă să esami-

]) Asupra dreptului de emigratiuue.

8 REVOLUŢIUNEA LUÍ HOKIA.

neză aici, dacă supliciiilü acesta a fostă justă. Acesta analisă me conduce
ia esaminarea cestiunii generale. Ce este o revoluţiune? A ü Principii drep-
tulu să pedepsescă p e cei revoltaţi? Şi dacă-lu aű, trebue să aplice asu­
pra lorii o pedefisă de morte; şi treime őre să inventeze suplicii ra fin a tei1'
Autorulă des voltă apoi teoria, că totă puterea în stată derivă de ia
poporă, că revoluţiunea este o oposiţiune în contra legii, dar numai în
contra legii, care este espresiunea voinţei generale, şi apoi continuă
astă-felă ; ,
„T oţi aceia, cari aă scrisă despre revoluţiunea Eomâniloru se pară
a fi conspirată în contra nefericitului poporă, ea să te încurajeze,
Principe, să pedepsesc! cu suplicii oribile pe capii revoluţiunil şi să
strîngl lanţurile poporului. Am vedută eă însumi scriitori, cari giu-
ntiaă despre rótele, pe cari a trebuită să-şi finésca dilele demagogulü >)
Horia (cum ’ln numiaă el). Dar departe de mine doctrina abominabilă a
acestcrfă monştrii, caril-şl prostitue condeiele lortt pentru nefericirea po-
poreloră. Dare-ar ceriulă, ca într’o di să cadă pe capetele loru tote oro­
rile servituţil, pe cari den şif le predică cu atâta blestemăţia. . .
„Nu trebue aşa dar’ să credemă în relatările, celă puţină suspecte,
ale gazetariloră.^Greşelele româniloru se voră fi esageratu, resist.enţa
lorii se va fi travestită în atacă, se voră fi calculată tóté, se voră fi
combinată tóté, num I ca să-I facă crimiualî, şi să justifice pe acel iluştri
Nobili, cari I-aă tiranisată, şi administraţiunea, care a dată mână de
ajutoriă la vexaţiunile loră.
, 0 ! dacă aşi avé în mână actele acestui procesă, dacă aşi fi obser­
vată câtă-va timpă sortea acestui poporă, dacă l ’aşl fi urmărită în
lucrările sale, precum l ’am urmărită în torturele lui, dacă aşi fi trăită
în colibele sale, în sînnlă pământului, 'care l-a fostă adese-orî sin-
gurulu asilă, dacă aşi fi fostă faţă la conspiraţiune, dacă aşi fi fostă
marturu la rugările lui cătră suverană, ca să-lă scape din starea de mi-
seriă, ori la luptele lui când voia singură să-l pună capătă ; — cu
câtă veritate şi energia l’aşî apăra eu. Dar’ departe de teatrală ace­
stui resbelă şi neavêndü în privinţa acestoră lupte de câtă numai nisce
detalurî seci şi mincinóse ale gazetariloră, singură, aprópe fără de
lumină, şi fiindă susţinută numai de zelulu, care mă împinge să a-i)

i) Demagogă, e numele, ce-lü daü aristocraţii şi despoţil, orî mal bine tiisű, scrii­
torii lorü mercenari, la capii poporului, cari voescü sä-lü scape de opresiune. E ridiculű
a vedé pe aceşti tim izi servitori al despotismului tämäiändü pe demagogulü Waschington,
fünilü-cä a reuşita invíngétorű peste tiraniă, şi trimitêndü de altă parte ïa supliciü
pe unü altü demagogü saü apératorü alü poporului, fündü-cá a sucumbatü. Dacă
Baria ar fi reuşitfi, atunci el puneaü o coronă de lauri pe capulü Iul. Nota autorului
Seconde I.eOrc.
 LITERATURA. 9

perii poporală peste totă locală, unde-lă vedu bătăcălindu-se sub cuţi-
tulă opresiunii, ce potü să făcu altű-ceva, de câtă să probeză chiar cu
relatările părţii, ' care a triumfată, că Românii aă avută dreptă să se
revolteze ? . . .
* Principe, soţii tel se jucau altă dată cu vieţa supuşiloră sSI: lumea
a vădută monarchl, cari osîndiaă pe óméul din propria loru autoritate,
singură numai din causă, că nu le plăcea de el. Istoria a inferată nu­
mele acestoră Principi. El sunt în clasa [cea ordinară a tiraniloru. Tu
însă al versată sângele numai la doi omeni 1). D ar’ el potă să fiă nevi­
novaţi ca asasini şi sunt nevinovaţi ca rebeli. Eă celă de ântâiă vină
să reclamă asupra cenuşii loru şi chiar pentru cenuşa loră. Este datoria
mea, şi am dreptulă să o facă. De oră-ce atunci, când poporală nu mal arc
nici ună apărătoriă, este datoria filosofului să veghieze asupra magistra-
ţiloru poporului, să analiseze sentenţele loră, şi să cerceteze, dacă aceia,
pe cari i judecă el, merită să iiă pedesiţî, saă să flă resbunaţî. Este da­
toria ta, Principe, să asculţi reclamaţiunea mea, şi să suplini la o cerce­
tare mal aprofundată acestă procesă, judecată probabilă după principiele
eronate ale vechil jurisprudenţe monarchiee.
“ Eă suntă celă d’ântâiă, care aperă încă causa Româniloru, ce aă
fostă victimele forţei în acésta insurecţiune şi repeteză, că Românii
^ă__ dreptulă să se revolteze, până când voră fi sclavi şi nefericiţi. Ä -V
pedepsi pentru esercitarea acestui dreptu, însemnezi a-i pedepsi fimdă-
că sunt omeni. 1
"Saă că tu esti convinsă de veritatea acésta, saă că nu cred! încă în
ea ; în casulă de ântâiă nu trebue să perd! ună singură momentă ca să
restitui Româniloră libertatea, şi să le acord! o proprietate. Dacă însă
tu esti de părere, că trebue să respectezl usurpaţiunea nobililoră sei,
dacă nu voiescl să le restitui aceea, ce li se cuvine, atunci este ună
mijlocă simplu, ca să faci dreptate tu tu rora .......................Dacă nobilii
aceştia se opună cu forţa la umanele tale planuri, atunci lasă ţâra a-
césta în voia el, lasă pe sclavi să se înarmeze în contra tiraniloru săi
şi certa se va termina îndată.
“ Iar’ dacă tu nu eşti convinsă de verităţile acestea, atunci e dato­
ria ta, să citesc! acestă discursă pentru libertate. Şi dacă acestă apă­
rare te pune la îndoieli, atunci consultă pe jurisconsulţii şi omenii
tel politici, dar’ te feresee a-I consulta numai în secretă, fiindă-că el
forte adese-orl numai de aă dusă pe monarchl pe căi rătăcite, atunci când
n ’aveaă a se teme de lumina dilel. Să-şi publice opiniunea loru, ca să
potă fi discutată, să-şi declare numele, şi eă me oferă a intra în arenă,

9 Autorulű Înţelege aici pe capii revoluţiuniî, pe Horia şi Cloşca.

10 REVOLUŢIUNEA LUI HORI A.

ca să rëspundu la obieeliunile loră. Ce dien, o mulţime de spirite

bune voră apare îndată, ca să apere drepturile umanităţii, şi •ale li­
bertăţii.“

3.

Kurze Geschichte der Rebellion in Siebenbürgen, bebst

historisch-geographischen Erläuterungen. Mit den Schattenris­
sen der leyden Rebellen Horia und Gloczka. Strasburg-, in der
Bartholomäisehen Buchhandlung. 1785, 8°, 47 pag.

Pe titlulü internă alu broşurel se vede desemnulü ordine! lui H o­

ria, representândü la mijlocü : o inimă străpunsă cu sabia, de la drépta
spre stânga în josă, de asupra şi de desuptă o cruce duplicată, de
ambele laturi inscripţiunea HO |E A ; iar’ din josu literele R. D. (Eex
Daciae).
Autorulă e de părere, că demoralisarea stateloru este adevărată causă a
turburăriloră ivite în epoca sa,— şi apoi continuă:
„întreprinderile cutezătore ale Româniloră din Transilvania, au atrasă
câtn-va timpă asupra loră privirile tuturorü omeniloră, cari urmărescu
cursulă evenimenteloră, şi totuşi adevërate istoria a acestei revoluţiunl
este forte puţină cunoscută . . . In unele diare, vina fu aruncată asu­
pra Iesuiţiloră . . • . Dar’ erórea s’s văcjută, şi acum politicastril începură
să prevéda totă felulă de revoluţiunl mari.* Autorulă enarézâ apoi lup­
tele resculaţiloru cu noblimea şi armata imperială, înfăţişându pe Horia,
ca ună rebelă, care voia a se face rege independentă.

4.

Horja und Klotska Oberhaupt und Rathgeber der Aufrüh­

rer in Siebenbürgen. Eine physiognomische Slcize historisch
und har akteristisch behandelt, nebst der Geschichte dieses A u f­
ruhrs . . . . Mit beider ähnlichen Schattenrissen nebst Wappen
■und Insiegeln. Karlsburg und Hermannstadt, 1785 l). In Kom-

J) Indieaţiunea locului (Karlsburg und Hermannstadt), este fictivă. Imprimarea sa

esecutatü in striănătate (Germania), după cum se póte cunósce din titlu şi din mulţimea
de erori în numele de persóne si localităţi.
 LITERATURA 11

mission in der Buchhandlung der Gelehrten zu Leipzig. 8°,

7.1 pag.

Acesta descriere s’a reprodusă în „Tesaurulă de monumente“ ală de­

cedatului Papiu Ilarianü. Tom. II, pag. 297 — 340. — Espuneraa istorică,
conţine pe lângă unele adevăruri şi o mulţime de fabule, iar schiţa patono-
mică aceloră trei căpitani represintă o* încercare cu totulă primitivă. Au-
torulă nu cunoscea nici istoria şi nici calităţile psichologice ale ţerani-
loru români.

O.

Totü în anulă 1785 apăruse în străinătate încă o altă

scriere în limba germană asupra revoluţiuniî din 1784.
Unii fragmentă din acéstâ broşură se află astăclî în biblio­
teca museuluî naţională din Pesta, înregistrată sub titlulă :
„floria Insurrection in Siebenbürgen“ No. 2 60 0 !).

Textulü este aprópe identicii cu celii din broşura H orja und Klotsha
La fine conţine şi unü suplimentă [Anhang] cu o serisóre din com ita­
t u l! Zaraudulul, cu data 16 Novembre 1784. 8°, 17— 34 pag. Incepu-
tulă lipsesce.

în catalogulă Biblioteceî Seceniane din Pesta se face încă

amintire de dóue imprimate din anulă 1785, relative la a-
césta revoluţiune.
Unulă sub titlulă:

Beschreibung der Strafe so an dem dritten Haupt-anführer der Walla-

chischen missvergnügten Namens Gei>ï*$ Krisan den lő. Hornung 1786. zu
Garlsburg vollzogen ivorden. F. 1. 4°. fol. 2.1

(1) în tr’ o corespondenţă din Viena d e là 2 Febr. 1785 cetimö următorele : Ont vient
de défendre la vente d'un écrit, qui renferrnoit de détails peu connus à ce sujet (adecă
cu privire la revoluţiunea din 1784). Dar de ce scriere este vorba aici, autorulü. nu ne
spune. Correspondance politique, M .D C C .LXX XIX, T. III. pag. 142.
 12 REVOLUŢIUNEA LU I HORIA.

Altuia :
Todesurtheil und wohlverdiente Strafe, so an den zween Hauptrebellen
Hora Und K loczk a den 28. Hornung 1785. zu Karlsburg im Grossfür-
stenthume Siebenbürgen vollführt worden. Wien, 4° fol . cum Icon. 2 ),

7.

Icóna naţiunii române, depinsă în 111 cărţi de losifü Benkü

preotu in Aita-de-mijlocü, protopopii alü Silvanieï din A r-
dealü. (Erdélyi oláh Nemzet képe lefesté III könyvekben
Benkö Iózsef, Közép-Aj tat Prédikátor, Erdövideki Esperes,
és Harlemi tudományos társaságbeli tag).

Sub acestü titlu începuse literatulă transilvană losifu Benkö să ti.

pâréscâ ín secululă trecută la Poşonu o istoriă a revoluţiuniî lui Horia-
Planulü întregeî opere se publicase în diarulă ungurescü de atunci Ma­
gyar Hírmondó 1
23
) . Cartea I, cuprindea o introducţiune generală despre
numele, originea, datinele şi ultimele revoluţiunl ale Româniloră, şi
partea acésta se tipărise întréga la Poşonu în anulă 1785, după cum
ne asigură contele Iosifă Kemény s), ’
Cartea a Il-a şi IlI-a, conţineaă descrierea revoluţiuniî din 1784, dar
câtă s’a tipărită din ele, nu se scie cu siguranţă nici până astăill. Bio-
grafulă luî Benkö, contele Emerică Miké, ne spune, că densulă vëduse
numai o singură colă 4)> Şi iotă numai atâtă, amă vedută şi noi la a-
nulă 1878 în biblioteca museulul naţională din Pesta. Ultimulu trag-
mentă are paginatura 9 — 16, şi se refere la operaţiunile regimentului
ală 11-iea de Secul în contra resculaţiloră români, (delà 29 Novembre
până, la 7 Decembre 1784).

8.

Species facti de lanienis ger gentem Vala<ltorum in 1.

1) Catalogua Bibliothecae Hungaricae nationalis Szécliónyianae. Tom, I. Suppl. I.

Poaonii, 1803. pag. 68 si 568.
2) Scrisórea a 37-a din 14 Maiü 1875.
3) Uj Magyar Muzeum, 1856, pag. 334—6.
4) Gróf Mikó Im re: Benkö József élete és munkái. Pest, 1867, pag. 94.
 l it e r a t u r a . 13

Comitatu Hunyad cum Zarand unito A o 1784 sub decursu

mensiş Hovembris, Commissario Regio Comiţi Antonio Jan-
liovits exhibùa. (Raportă alü comitatului Hinedóra către co-
misaralű regescü contele 'Antoniü Jankovits, publicată în Col-
lectio Ordinationum Imperatoris Josephi U . Pars. I. Diosze-
gini, 1790, pag. 148).

Acésta expunere oficială a revoluţiuniî din comitatulă Hinedóreí

conţine o completă desfigurare a istorie! române. Reprezentanţii de
atunci al comitatului Hinedóra, credincioşi doctrinelorü feudale, voiră
să probeze, că răspunderea morală pentru revoltarea ţeraniloră români
nu póte să cadă asupra nobilimii ungurescl. " Raportulü e scrisă cu o
patimă escesivă în contra româniloru, iar autorulă acestui monumentă
feudală este Samuilu Balia, din Slivaşulă-de-susă, descedentă ală unei
nobile lamiliî românesc! din Ţera-Haţegulul !)-

9.

Ună Procesă verbală ală comitatului Hinedóra. din anulă

1790, sub titlulă:

Adunarea generală a nobilului Gomitatű Hinedóra, ţinută

la Deva în 2 Iunie, anulă o mia. şepte sute noue deci ‘ sub
Preşedinta llustrităţil sale a d-luï Baronü Antoniü losica,
guvernătoriulu supremă ală acestui nobilă comitatu. (Déván
Ezer-hét-száz kilentzvenben Sz. Iván Havának második nap­
ján Nemes Hunyád-vármegyének tartatik közönséges gyűlé­
se Méltoságos Jósika Antal zásló s ur, és ezen Nemes
Vármegyének Fö kormányzója elöl-ülése alatt, etc). ‘2 °,
27 pag.1

1) Aceeaşi descriere st fUt şi ca manuscriptü. în B iblioteca museuluî naţionalii din

Pesta, sub titlulü 11revis Descripţia Hebelliorns Horiae iu Anno D. Millesimo septingen-
tesimo octuagesimo quarto saevientisj elaborata per Samuellem Balia juniorem de Felső
Szilvas, protunc ordinaritun I. Comitatus Hunyad Nofcariuin, postea vero Inclitae Ta-
bulae Regiae per magnum Transalvaniae Principatum Judiciariae assessorem actualem.
Colectiunea : “Hóra Veszedelme,,.
14 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

A ici comitatulu Hinedórel renoesce încă o dată amarele sentimente

din anulă 1784, şi face ună căldurosă apelă către ţera ungurescă, ca
së ajute pe nobilimea transilvană a căpeta satisfacţiune completă pen­
tru pagubele suferite în decursulă revoluţiunil române. (Punctulă 5 ală
proc. verb.)

10.

Kursgefasste Lebens- und Regierungsgeschichte Josephs

des II.

Acesta monografiă se' publicase în calendariulu de pe anulă 1791

ală tipografului Martinu Hochmeister diu Sibiiă. Autorulu susţinea in­
tre altele, că asprimea escesivă a domniloră feudali a fostă causa în-
surecţiunil ţeraniloră români. Dar camera transilvană din 1791 con­
sideră acestu pasagiă ca o gravă calomniă asupra onorii nobilimii, ordo­
nă confiscarea imediată a calendariulul, care s’a şi esecntată încă în de­
cursulă aceleiaşi şedinţe ‘ ).

11.

Procesele verbale ale Camerei transilvane din 1790— 91

(Az Erdélyi három Nemzetekből álló Rendeknek . . . Je­
gyzőkönyve) Clujű, 1791.

In camera transilvană delà 1791 revoluţiunea română a fostă obiectulă

unoră vil discuţiunl
Mal memorabile sunt :
Şedinţa a X -a , când s'a confiscată calendariulă tipografului Hoch­
meister din Sibiiă.
Şedinţa a X V III-a , în care s’a hotărîtu a se cere din Vieua inve-
stigaţiunea făcută de contele Antoniă Jankovits asupra revoluţiunil
din 1784.
Şedinţa a X X I-a , în oare fostulă prefectă ală Clujului, contele Ionă
Csáki, ceru a i se recunósce. serviciele, ce le făcuse ţerel în gravele
momente ale revoluţiunil Iul Horia.1

1) A se vedé: Az erdélyi három nemzetekből álló rendeknek jegyzőkönyve.

Kolozsváratt, 1791, Şedinţa a X-a.
 LITERATURA. 15

în fine :
Şedinţa a X X IV -a , în care comitatnliî Hinedórel cern o nouă inves-
tigaţiune asupra revoluţiuniî din 1784 şi a se trage în judecată (ad no­
tam perpetuac infidelitatis).toţi aceia, cari aii inculpaţii nobilimea tran­
silvană, că dênsa a fostă causa acestei periculóse revolutiunî.

12.

O comunicaţiune făcută de literatulü Nie. Jankovits în Tu­

dományos Gyűjtemény (Tom. II din 1821, pag. 73— 86)
sub titlulü:
Activitatea oficială a contelui Michaîu Sztdrai ş i îmbiarea
nobilimii pentru liniscirea revoluţiuniî lui Horia. (G róf Sztá-
rai Mihály tiszti igyekezete és a nemeségnek kész ajánlása
Hóra támadásának lecsendesitésére).

13.

Ruina familiei decedatului Ladislau Götffy de Matisfalva,

întâmplată din causa resbeluluï tëriinescü alu lui Horia, p e

care a descris’ o Barbara Götffy de Matisfalva, vëduva reposa-

tuluî lonű Török din Ponorü, fostă agentă transilvană, cole­
ctorii ală arendil dimneloră regale, judecătoria la tribunalulă co­
mitatului Hinedorâ şi notariu ală Bulgariloră din Deva. Prima
carte ausiliară în limba maternă pentru istoria resbeluluï ţeră-
nescü alti lm Horia. (Néhai Mátisfalvi Götífy László, Házné­
pének Hóra’ Pórhada miatt esett romlása. Előadta, Mátisfalvi
Götffy Borbála, néhai Ponori Thewrewk János’, Erdélyi Agens’,
Királyi Dézmák’ Arendája’ Beszedője’ , Hunyad Vármegye’
Táblabirója’ , és a’ Dévai Bolgárok’ Jegyzőjének özvegye.
Anyanyelven legelső Segédkönyv Hóra’ porhadának Hisztériá­
jára) Pesta, la librariulű George Subuly, 1823, 8°, 73 pag.

Acésta broşură conţine istoria suferinţeloră familiei Götffy în cursulü

revoluţiuniî delà 1784. Cartea e scrisă sub impresiunea dureriloră fam i­
liari, dar’ cu tóté aceste présenta óre care interesă pentru cimóscerea spi­
ritului agitată ală epocel" de atunci.
 16 REV0LÜT1DNEA LU I HORIA.

14.

Lupte cu Horéniï pe câmpulu Devei, scrise de Alexandru

Vitán din Băiescî, judecătoria la onorabilulü comitatü alu Hi-
ned&reï. Carte ausiliară pentru istoria resbeluluï tërânescü alu
lui Horia. (Csaták Hóra’ Követöjivel a Dévai mezőn. Leirta
Bajesdi Vitán Sándor Tekintetes Hunyad Vm egye’ Tábla-
bírája. Segédkönyv Hóra’ paraszthadának históriájára). Pesta,
1825, cu tipariulű lui Ludovicü Länderer de Fiiskut, 8°; 30
^pagine.

Alexandru Vitán se trăgea din o nobilă familia românescă, care trecuse

în secuii! trecuţi din Banată în Ţera Haţegului i). La anulă 1784, dên-
sulă dimpreună cu alţi nobili, se luptă la Deva în contra ţeraniloru ro­
mâni şi ne lasă în broşura de faţă o scurtă descriere a acestoră lupte,
sau mal bine <)isü, a vitejiilorü sale destulă de esagerate.

15.

Hora und Kloska, die walachische Revolution des Jah­

res 1784 in Siebenbürgen. Eine Parallele fur die Gegenwart.
Nach einer handschriftlichen aus Actenstüclcen verfassten E r­
zählung des Michael von Hermann, durch authentische Zusätze
vermehrt von A . E Klausenburg im October 1848, 8°, 16 pag.

Sub acestü titlu începuse literatulü Antoniü Kurz sa publice istoria re-
voluţiuniî din 1784, dupa unü manuscriptü alu lui Michaiü Hermann din
Braşovd, intitulatü: „Horraische Unruhe“ .
Dar’ din acesta descriere a apăruţii ’ numai o singură cola, iar’ conti- .
nuarea s’a întreruptu din causa evenîmentelorü urmate în anii 1848 şi
1849 2).

1) Pesty : A Szörényi Bánság, Pest 1874, I. pag. 454.

2) Antoniü Kurz fusese redactorulü revistei istorice: Magazin für Geschichte, Literatur u.
alle Denk-und Merkwürdigkeiten Siebenbürgens (1844—1848). Asupra v ie ţi sale gäsimü
urmátórele notiţe ia cartea d-luî E ug v. Eriedenfels întitulată Joseph Bedeus von Schar -
berg : Literatulü Antoniü. Kurz, (jice d-lü Eriedenfels, a fostü o persóná cu totulü misterió-
să în Transilvania, şi unü întunerecü particulară domnesce asupra originel, antecedenţe-
lorü, apariţiuniî şi dispariţiunil sale. Dênsulü venise In Transilvania ca emigrantă, pe
la începutulü deceniului 1840, şi nu putemü sei dacă a fostü spionü ori emisariü. Aici
 LITERATURA. 17

IG.

Scliaser loh. Georg' : Denkwürdigkeiten aus dem Leben

des Freiherrn Samuel von Brukentlial, Gubernators von Sie­
benbürgen. Aus arcliivarisclien Quellen gesammelt. Hermann
stadt, 1848. 8° 146—)—74 pag.
Acestä broşură conţine şi unü capitulă întitulată : Des
Gubernators Berichte über den Aufruhr walachischer Un-
terthaneii unter Horra und Kloska und die dem Br. Bm -
kenthal ertlieilten kais, Befehle (pag. 60— 99),

Scliaser, preotü săsoscu în comuna Daia din Transilvania petrecuse

în tinercţele sale mal multă timpii în casa familiei Brukentlial. ca insti­
tutorii ală copiiloră baronului Iosifü Brukentlial.
Scopulă scrierii sale, după cum ne spune însuşi autornlu, a fostă: ca să
etemiseze memoria baronului Samuilă Brukental, guvernătoriu ală Tran­
silvaniei pe timpulă revoluţiunil lui H oria1). Din acésta causa, Schascr a
trecută cu vederea peste multe documente din epoca lui Horia, iar, din
altele a folosită numai fragmentele, ce puteau să. ilustreze vieţii conaţio­
nalului seu, a Bar, S. Brukentlial.

17.

Câte-va notiţe despre evenimentele petrecute în Zarandă

la anulă 1784, se află în cartea ce portă titlulă :
Descriere geografică, statistică şi istorică a comitatului
Zarandă, compusă de Paulă Cosma, fostă corniţe ală comi­
tatului Zarandă si actuală comiliară ală guvernului tran­
silvană. (Zarand-vármégye M dirati, statistikai és történeti
Leírása, szerző Kozma Pál Zarandmegye egykori föispánya,

Kurz fu îmbrăţişatii cu ospitalitate din p.irtm contelui Iosifü Kemény, iar1 mai tárdiíi
se asecla la Brasovü unde începu «a se ocupa ou lucrări literare. !'în 1848 dênsulü se
alătură la curcntulü ungm-eseü, ajunse seeretariulu lm Bcmtl şi c&du în lupta întèm-
plată la Sighişoru în ol Iuliu 1819. . oit. II pag. 21 şi 124.
*) . . . . . daruit m iter uns u ir’ • -sern (Nachkommen dor gefeierte Staats-und B ie ­
derm ann im Segen LleiLe (V orred .
2
18 REVOLUŢIUNEA LUI HOIÍ1A.

je le g erdélyi Fökormányszéki tanácsos). Clujü, 1848 ; 8°.

109 pag.

18.

„Tesaurü de Monumente istorice“ publicaţii de Al. P.

llarianü în anii 1862 — 64, conţine în Tomulű III, urmă-
tórele scrieri asupra acestei epoce :
1. O prefaţiune asupra revolnţiunii lut îloria si Cloşca, scrisă (!c
Al. P. llarianü.
2. O reproducere a monografii!urii: „Ilorja u n d Klotska“ şi „Umstän­
dlicher Bericht“ , dimpreună cu o traducere în limba română.
3. Extracte din Journal politique de Bruxelles si Gazette de France
din 1785, comunicate de d-lă A. I. Odobescu din coleeţiunea reposatulul
N. Bălcescu.
4. Acta et Belationes de fanestissimo Tumulhi transylvanien. Mauu-
scriptü comunicată de reposatulii Alexandru Hurmuzaclii. în fine mal
multe portrete ale eapilorfi acestei revolnţinnî.

19.

Descrierea revolnţiunii române din 1784, compusă de lo-

sit'ft Benkii. După manuscriptulă originală. (Az 1784-ben
támadat oláh zenebonának leírása. Készítette Benkö József.
Az eredeti kézirat után). Fragmentă.

Acéstü lucrare a lui Benkö se publicase ín ealendariulü ungurescü,

ce apăruse la Clujü pe anulă 1865 p. Contele Emerică Mikó crede,
că fragmentulă de faţă ar fi începutulă cărţii a Il-a din scrierea lui
Benkö intitulată : Icóna ..naţiunii române, de care amu făcută menţiune
mal süsü sub punctulă 7,
Benkö, ne relateză contele Iosifă Kémény, ar fi mal avută încă
unu altă manuscriptă asupra revoluţiunil din 1784, întitulată : „D o­
cumente privitore la istoria revoluţiuniloru romăneset din 1784. con-
ţinCndă scrisori originale şi acte oficiale, copiate şi ordinate de Iosifă
Benkö“ (Az 1784-béli oláh támadások történeteit érdeklő adatok akkori

i) K oloszvávi X agy-n áptar l.Sfilí-dilc dvt'P. : pag. 104— 113.

 LITERATU RA. 19

akkori eredeti levelekben, és hivatalos irományokban, melyeket leirt és

rendbeszedett Benkö József).
O copia de pe acestü manuscriptü se aflase în posesiunea contelui K e­
mény, însă după Cum ne asigură dßnsulü, i s ’a perdutü in timpulü re-
voluţiunil din 1848-49 cu ocasiunea devastării Grindului ').

20.

Istoria revolutiunii
?
lui Horia, scrisă de contele, Doniinică
Teleki celü bètrnnü (A Hóra-Távnádas története). Pesta 1865
8') 183 pag.

Acéstâ descriere conţine mal multă ţstoria suferinţeloră nobilimii un­

guresc! în 1 7 8 4 .'Contele Teleki, în locti* de a subordina revoluţiunea ro-
mánánnrorn legi istorice universale, dénsulü din contră sc silesce a în­
făţişa lupta de libertate a românilorn ca unu evenimentă înspăimântătorii.
Născută şi crescută în tradiţiunile feudalităţii transilvane, autornlă des­
consideră cu totulu pc români în apreţiările sale, négligé partea princi-
i pală a evenimentului si cercă să escite compătimirea umanităţii pentru
I aceia, cari au fostă adevărata causa a acestei vărsări de sânge. Peste
totă scrierea contelui ; Teleki se vede prea multă adăpată de imprc-
siunile dureróse, ce le-a lăsată revoluţiunea română în inima naţiunii
unguresc!

21.

Epoca lui Horia în Transilvania scrisă du Franciscü Szi­

lágyi (A Húra-világ Erdélyben). Pesta. 1871. 8° 272 pag.

Szilágyi este cela de ântàiu, cape a începută se trateze revoluţiunea

de la 1784 din unu punctă de vedere mai sciinţificu. Dar şi densulu
a cad ulii în aceleaşi erori, în cari alunecase predecesorulu seu con­
tele Domiuicu Teleki. Aşa că scrierea lui Szilágyi ne înfaţişeza mai
multă unii: martirologiu alu nobilimii transilvane, de cată o imagine
fidelă a evenimentului cunoscută sub numele de e p o c a l u i Horia.

(*) I j Magyar Muzeum, V I, I85c. pag. 334— 33c.

0 Contele Teleki (f 1876) a publieatü în anul il 18G3 încă, o scriere relativă la R o ­
mâni, sub titlulù : A két Kahujer (cei doi călugări), care se raportă la agitaţiunile luî
VisarLonü şi Sofvonio în contra unirii Eoinânilorft cu biserica catolică (1744-1761). Bu­
dapesti Szemle. Tom. X V I I . Pest -. 1803 pag. 55—81.
20 RKVOUJŢIUNEA LUI HORIA.

Amândoi scriitorii Szilágyi şi Teleki aă esagerată suferinţele clasei

feudale, amêndol aii transformaţii pe nobili în victime şi pe ţoranî
în asasini, şi la amândoi preocupaţiunile politice se simţescu pe fia-
cave pagină.

22.

Ori;\. — Genni biografici (Estratto dall’Enciclopcdia popo-

lare) de Cantairi. F. 1. ş. a. 8 “ 4 pag.

O scurtă notiţă istorică despre epoca Iul Horia, pe care autornhl ’lfi
nnmesce : ii primo risvegliatore deli’ idea nazionale fra i Rumeni.

23.

Portretele Iui Horia, Cloşca, şi Crişaml, notiţă istorică de

d-lű D. A. Sturdza.

Sub acestă titlu cl-lă Sturdza neobositulü exploratoriü alii istoriei na­
ţionale, a publicată la anulă 1877 în „Columna lui Traiană“ O o in­
teresantă relaţiune despre 21 portrete ale capiloră revoluţiunil din
1784. Celă mal preţiosă portretă în acesta frumiisă colecţiune este unu
bustă medaliouă ală lui Cloşca, lucrată în ghipsă, şi care se póte consi­
dera ca singura imagine autentică a acestui căpitană, din tóté câte ne
sunt cunoscute până astădl. Interesantulu portretă se află astădl în
biblioteca Academiei Române, între colecţiunile istorice ale d-lni I). A.
Sturdza.

24.

Moţi si Curcani. Doue confer ente limite la Athénéul clin Jiu-

1 1 7 ’
curescï, de d-lü A. I. Odobescu. Bucurescî, 1878. 8» 95 pag.

Prima conferinţa, se raportă la revoluţiunea română din 1784. Auto-

ruliï consideră acesta mişcare ea o manifestaţiune spontanen a poporului
românu, lipsită de ori ce influenţă (lin partea şcoleî naţionale a erudiţi-
loru din Blaju.

t) pag. 421— 42(5.

 LITERATURA. 21

25.

Cercetări istorice în Arhivele si Bibliotecele Ungariei şi

ale Transilvaniei. Raportă înaintată Academiei Române de
Nie. Densuşianu. Bucurescî, 1880. 4° 124 pag.

Acesta broşură conţine şi unii conspectă ală documeiiteloru Horiane a-

flate în bibliotecele şi arcliivele de peste CarpaţI1).

26.

Mai multe notiţe asupra evenimenteloră din 1784 se află

respândite prin diferite Riare şi l'ubiicafiinn periodice, din
caii notămă aici urmatórele :

1. Mesayerulü unyurescü (Magyar Hírmondó], care aparea la Poşonă

în anii 1784 şi 1875.

2. 1Vieser Zeituny, diariulü oficială ală guvernului din Viena pe anii

1784 şi 1785.

5 Correxq/o/ulanee politique et anecdotique sur les Affaires de TEurope.

Tome Tir. f. 1. M.D.CC.LXXX1X. 8° 356 pag.

4. l ’atria xi /Străinătatea (Hon és Külföld) diai'iu, care apăruse la Cl tijă

în a. 1841 sub redacţiunea repo,satului Francisca Szilágyi. N-ruIă 09
ală acestei fol conţinea ună studiu asupra revoluţiunil din 1784, sub
titlulă E p o c a lui H o r i a (Hóra-Viiág). Autorală făcuse chiar U îti-
cepittidă descrierii sale următdrea notiţă:
„împeratulă Francisco I, 3) do fericită menioriă, ceruse să-I aducă tote
actele, cari se raportaă la epoca lui Horiţi, şi după ce le a citită le a
sigilată într’ ună voluiuă şi a scrisă pe ele cu mâna propria, că până va
trăi Maiestatea Sa, să nu flă permisă niincnul a le desface. Apoi actele
aceste aă fostă depuse în archiva Cancelariei transilvane, şi probabilă,
că pravulă zace şi acum pe ele.“ însă nnmerulu acesta a fostă confis­
cată, şi ună esemplară se mal află astădl în colecţiunea Iul Alexandru 1
2

(1) A se vedé Analele Aetulemiel Kom,in c Scria II. Tom. II. Secţ. I. An. löse rav.
103— 223.
(2) A domnitü de a. 1792—1S35.
22 REVOLUŢIUNEA Lili HORIA.

Mike din biblioteca Museulul transilvanii, tomută: Despre Români (Az

Oláhokról).

5. Fóia pentru minte, inimă şi literatură din Braşovă, a publicata de

asemenea în N-ril 31— 34 din 1862 eâte-va acte relative la acesta re-
volnţiune sub titlulă: „Documente istorice noue“ de G. Romană. Iar în
N-rnlu 45 din acelaşi ană : Sentinţa de morte a lui Horia şi Cloşca în
limba latină şi în traducţiune română, comunicată dé d-lă I. Moldovanu.

6. Concordia, diariă politică şi literară din Pesta a publicată: „Scri­

eri despre rescóla lui- Horia şi Cloşca de I. Vulcanu (N-ril 9 0 - 9 2 ,
1862), — o traducţiune a broşureî germane „H orja und Klotska“ (Nr. 55.
58. 61 - 6 6 din 1 8 6 3 ),— câte-va notiţe asupra cărţii contelui Dominică
Teleki de Theodoră Roşiu (No. 97 din 1864), şi în fine o critică a lui
Franciscu Szilágyi asupra operei lui Teleki, (Reproducere din diariulă un-
gurescü Sürgöny. N-ril 8 - 1 0 al Concordiei din 1865).

7. Transilvania, foia asociaţiunil române din Sibiă încă a publicată în

anulă 1872 ^N-ril 1— 6) o mică lucrare asupra acestei epoce sub titlul ii :
Scurtă descriere a revoluţiunil lui Horia şi Cloşca din 1784, redactată
după autorii Bar. Brukenthal (?) guvernatoriulu Transilvaniei pe acelă
tempă, Teleki Domokos, Szilágyi Ferencz, Tesaurú de monumente de Pa­
pin etc., —de R. (I. V. Rusu). Iar în N-ril 3 — 4 din 1882 „Doue docu­
mente relative la renumita familiă a protopopului Ighiană, emanate în
urmarea revoluţiunil din a. 1784“ .

27 '

Afară de scrierile amintite până aicî, mai esistă încă o

mulţime de relatări asupra insurecţiuniî din 1784, respândite
prin diferite opere istorice şi enciclopedice, cari au apărută
delà 1784 în cóce. Aşa sunt de esemplu: istoria antică şi mo­
dernă scrisă de abatele M i l i ő t , tradusă şi completată de
Cliristiani '), Memoriele pentru istoria Iacobinismului de B a r-
r u e l , istoria critică a Regiloră Ungariei de S t. K a t o n a ,

!) Des Herrn Abts M illot Mitgliedes der Academie zu Lyon, allgemeine W eltge,
schichte alter, mittlerer und neurer Zeit, fortgesetzt von W ilhelm Ernst Christiani kö-
niglich-Diinischer wirchlichen Justiz-Rath und ordentlichen Professor der Weltweisheit-
Beredsamkeit und Geschichte, wie auch Bibliothekar der königlichen Universität zu
Kiel. Fünfzehnter Band. W ien, 1813, pag. 339— 344.
 M T K îtA T U R A . 23

istoria Ungariei de M i c h a i tt H o r v a t h şi istoria Transilva­

niei de L a d i s 1 a ü K ö \ á r i.
Dar mai tote scrierile apărute în străinătate conţinu pu­
ţină adevërü despre evenimentele din 1784. Revoluţiunea
română a fostă studiată ca unu faptă isolată, fără de a ave
în vedere totalitatea istoriei poporului romană, şi adese-orî
fără a cunósce legile, asprimea şi caracterulă feudalităţii tran­
silvane. în tine, mal toţi scriitorii acestei epoce, influenţaţi
de principiele dreptului medievală nu putură să-şl formeze
unu orisontu mal largă pentru apreţiările lorii. Astă-felă pu-
temă dite, că întunereculă domnesce până astădl asupra
evenimenteloră transilvane din 1784.

28.

Afară de scrierile tipărite înşjrate până aici, vomă face

încă menţiune de câte-va manuscripte nepublicate, cari se
raportă la evenimentele acestei epoce.

Acestea sunt :

1. Horaiaiuie Sedititmis História, ex actis Conmiissionis Jankovichia-

nae et lidedigniş amicorum relationibus per coaevuin Antonium Szir­
mai)• de Szirma, Sacratissimae Caesareo-Regiae Majestatis Consiliarum
aulicum conscripta, hc Bibliothecae naţionali donata Anno 1881. Cum
intercessione : ut si qnid praeter mentem scriptoris irrepsisset, quod
Publico, aut privatis offendiculo foret, illud pier competentem snperiori-
tatem obliteretur. (Biblioteca museuluî naţională din Pesta.) 4° 72 pag-.
Monografia lui Szirmay nu corespunde nici pe departe cerinţeloni istorice.
Szirmay în epoca sa era cunoscută ca unuiu din cel mai parţiali scriitori
unguresci ‘). Anume, în ce privesce manuscriptulă de faţă, faptele sunt re­
latate cu acelaşi spirită de ostilitate, şi putemü dice cu acelaşi abnsă de
neadeverü, care din nefericire, ’lii aflămd prea adese-orî în -actele feudali­
tăţii unguresci. Szirmay indicase ea fontână istotică archiva coniisinniï
Iancoviciane (ex actis Commissionis Jankovichianae), dar trebue se con-
statämü, că în realitate frasa acésta nu este de câtă o simplă decoraţiuno
esternă. Altă cum sunt înfăcişate lucrurile în archiva comisiunii lance-

!) A de (îei'illldo. De l'E sprit public en Hongrie. Paris 1848. pag. 27.

24 REVOLUŢIUNEA L u i HORIA.

viciane ai altű cum ai le espune autorulă manuscriptului „Horaianae Se-

ditionis História “

2. Horraische Unruhe. Acesta descriere face parte dintr’unü manu-

scriptü ală lui George Hermann din Braşovă ( f 1807) sub titlultt: Das
alte und neue Kronstadt, beschrieben von Georg Michael Gottlieb von
Herrmann könig. Rath, im Jahr 1802. (Tom. III. P. 1. pag. 47 — 133
în Biblioteca museulul Brukenthal din Sibiă). La anulă 1848 literatulü
Anton Kurz începuse sä publice partea, care se raportă la revoluţiunea
lui Horia. Dênsulü a şi tipărită o colă, dar continuarea n ’a mal urmată.

8. Biographie des General-Feldzeugmei'ters Baron Paul v. K ray aus

Original- Urkunden, bearbeitet von Uhr. Genersieh. (Biblioteca museulul
naţională din Pesta, 4 ° 570 pag.) Pe faţa primă a manuscriptului găsimă
următorea notiţă: idiographum per censuram librorum Budensem repro-
batum. Kray fusese în timpulă revoluţiunil române locotenentă-colonelă
în regimentulă ală Il-lea de Secui, şi comandase corpulu de armată, ce
era destinată să străbată prin Zarandă în munţii Abrudului. Kray avu
o lupta victoriosă cu ţăranii la Michălenî, şi prinse pe cel trei căpi­
tani al ţeraniloru, pe Horia, CloşSa şi Crişană. Manuscriptulă lui Gener-
sich ( f 1825) conţine şi o descriere a revoluţiunil din 1784 pe 76 pa­
gine, în care găsimă multe detaiurl forte interesante, mal cu séma re­
lative la luptele armatei imperiale cu îomânil resculaţl ‘ ).

4. História Hori şi a poporului românü din munţii apuseni. Manu-

scriptă autografă ală decedatului mitropolită Alexandru Sterca Siu-
lutiu iu biblioteca archidiecesană ' din Blajă. Monografia acésta se ba-
seză mal multă pe tradiţiuni de câtă pe documente. Afară de aceea au-
torulu a scrisă sub impresiunea suferinţeloră familiare din anulă 1784,
când părinţii sei fusese persecutaţi de muntenii lui Horia, şi din acésta
causă, densulă n ’ a Tputnttt să păstreze peste totă loculă indepen­
denţa spiritului, care se cere în judecarea unoră acte de o gravitate
aşa mare 2).1

1) în Biblioteca museulul naţionalii din Pesta se mal află unü manuscriptü cu pri­
vire Ia revoluţiunea acesta, şi anume sub titlulü : Processus Ordinarius per V I classes
processuales quo Valachus Huria de Flora Dariae Tyranus procedit contra Siculos ad
Repositionem Sui in Integrum juxta normam"novissimam ab Aug. Imp. losepbo II
praescriptam, elaboratus M .D C CLX XX V et Bibliothecae Hungaricae Szecenyauao Ke-
gnieolari oblatus, per Micblelem Länderer dFiiskut, Inei. Oomitatus de Ternes Ta"
bulae Jlidiciariae Assessorem ; 11. p. nat. Typographum et Bibliop. 1804, 4° 108 pag.
— Simplă romanţă fără nici o veiére istorică.
2) A se vedé articlulii ,,Cestiunî_istorice'‘ publicaţii dv :iiitoruUi acestei scrieri in
Zţta Transilvaniei din a. 1881, No. 82.
 FÔNTÂNILE ISTORICE. 25

I I I . lO N I' V X H .i: IN T O IE K E A L E K IIV O I.I T I I M Î .

Ca singure ffmtânî autentice, cu privire la revoluţiunea

din 1784, putemű. considera numai a c t e l e oficiale din
epoca de atunci, reslăţite astădi prin diferite c o l e c ţ i u n i
şi a r c h i v e ale Transilvaniei şi Ungariei. Documentele a-
ceste scrise pe timpulű revoluţiunii şi la loculü unde se petre­
ceau evenimentele, ele ne presintă cele mai positive infor-
maţiuni despre începutulü şi decursulu acestei mişcări.
Este adevărată, că faptele revoluţiunii române au fostű
alterate chiar şi în rapórtele oficiale ale funcţionarilor!!, şi
lucrulü e de esplicatű, căci autorităţile se aflau în mâna
clasei feudale, în mâna elementului în contra căruia se res-
culase ţăranii români. Dar cu tóté aceste o privire critică
independentă va pute .uşorii să discernă veritatea istorică
de falsele imagini ale prevenţiunilorft sociale şi politice.

Din Colecţiunile mai însemnate de documente cu privire la epoca

acesta notamu aici următorele:

1. Coleeţiunea istoricului transilvanii losifu Carolü Eder în biblio­

teca niuseului naţionalii din Pesta, sub titlulu: Analecta ad Históriám,
Seditionis p er Valackos Trausilvaniae Duce Ilara confiatae. Estrase din
registrele şi actele guvernului transilvanii cu privire la începutulü şi
deeursulu revoluţiunii pana la prinderea căpitaniloru Horia şi Cloşca.
4° 45 pag.

2. Coleeţiunea literatului ungurescü Nie. Janlcovits, din prima ju-

metate a secuiului presentii sub titlulu: Flaţjelulu lut floria în T ran­
silvania (Hóra veszedelme Erdélyben) astădi în Biblioteca museului na­
ţională din Pesta.

3. Hora Flora Tumultus, şi Circa ortum et Impressum . . . . tumiiltua-

tio nix. Colecţiuni de scrisori şi raporte oficiale asupra evenimenteloru
din 1784, în Biblioteca Academiei din Pesta.1

1) Pc la auulü 17SJ2 fostei Directorii alü scólel normale din Sibiiü,

26 REVOLUŢIUNEA LUI HORI A.

4. Dar mai importantă pentru aeestă epocă este colecţiunea conte­

lui losifă Kemény în biblioteca museuluî transilvană din Clujü, care
conţine doue tomuri. Tomulă I portă titlulu : Cercetări oficiale despre
resbelulu fëranescü alü lui flori*!, continêndü acte originale din epoca de
atunci (Hóra' Pórhadáróli hivatalos nyomozások akkori eredeti iromá­
nyokban). Contele Iosifü Kemény însoţesce acéstá colecţiune cu urmátó-
rea notiţă: „La anulă 1784 începêndu-se revoluţiunea Româniloră din
Transilvania, guvernulü transilvană trimise pe baronulă Michaiu Bru-
kentlial în calitate de comisariă, ca să cerceteze căuşele turburăriloră şi
să liniscescă pe poporulă revoltată. Scrisorile sale oficiale, cu privire
la acestă evenimentă, se află în colecţiunea de faţă, care conţine dóue
tomuri“ 1). Avemă aici aşa dară o parte însemnată din archiva coini-
sariuluî transilvană Michaiu Brnkenthal. (Tom. I, 1784. 2° 650 pag
Tom. II, 1785. 2° 673 pag.). Ună altă tomă ală colecţiunii contelui
Kemény portă titlulă: Istoria revoluţiunii lui Horia în scrisori si ma­
nuscripte contimporane adunate de George Aranka în a. 1784'1
2) , precum
si versurile lui Samuilü Bölöni despre epoca lui Iloria, si versurile ungu-
resci ale Enyedesciloru despre nefericirile întâmplate atunci în comitatulu
Zarandidui (Hóra Támadásnak története akkori levelekben s írásokban
gyiijtöte Aranka György 1784, és Bölöni Sámuel versei a Hóra világról
és Enyediekek magyar versei az akkori Zaránd megyei veszedelemről).
4» No. XVI.

5. Colecţiunea lui Alexandru Mike, fostă archivariă ală guvernului

transilvană, în dóue tomuri : Tomulu I sub titlulu : Epoca luă Horia, scri­
sori despre începutulu şi decursulă revoluţiunii din 1874 (A Hóravilág;
az 1784-ik Esztendőben kiütött zenebonának eredetéről és folyomotyárol
szoló Levelek 65 darabban). 2° 373 p a g .— Tom II: Despre Români (Az
Oláhokról). 2° 460 pag. -4- 42 fol. Ambele volume se află astădî depuse
în biblioteca museuluî transilvană din Clujă.

6. Importantă este şi colecţiunea contelui George Bdnffy fostă gnvernă-

toriă ală Transilvaniei, reposată la a. 1822. Indicele acestei colecţiunl
s’a publicată de Teleki în opera sa asupra revoluţiunii lui Horia.

1) Contele losifă Kemény (f 1855) a foştii unulű din cei mai activi exploratori ai
istoriei transilvane şi ultimulü descendenta din linia catolică a Kemenescilorü. Preţio-
sele sale colecţiuni se atiă astăsji depuse in biblioteca museuluî transilvanii din Clujü.
2) O. Aranka a fostü în timpulü revoluţiunii lui Horia asesorii la curtea de apelü
(Tabla regală) a Transilvaniei. Archiv f. Sieb. Ldkunde N. F. X I I I . pag. 70. — Sieh,
(tuartalsckrift 1791, pag. II.
 FONTÂNELE ISTORICE. 27

în fine : -
7. Acta Tumultus Horia. 0 colecţiime de mal multe acte oliciale în
liiblioteca contelui Samuilü Teleki din Tergulă-Hureşulul.

între Arcllivcle mal importante pentru istoria acestei epoce locuia

ântâiă Tu ocupă:

Archira Comisiuniî lancoviciane, care astădî se află depusă în arelii vele

statului din Buda. Contele Antoniü Iankovits fusese trimesu la anulă
1784 de împëratulü Iosiffl II, ca să cerceteze originea turburăriloră i-
vite în Ungaria şi Transilvania şi să liniscescă poporalii revoltată. De
şi activitatea contelui Iancovicï a lăsată ce e dreptă forte multă de do­
rită, dar cu tóté aceste actele sale conţină celă mai preţiosă materială
pentru studiuţă istorică alu evenimentelor?! din 1784 şi 1785. Anume
ne presintă unămare interesă interogatoriele, ce le făcuse contele Iankovits
cu căpitanii revoluţiunil Horia, Cloşca şi Crişană şi rapórtele sale către
împeratulă şi către cancelaria aulică.

După archiva contelui Iankovits, cea mal copiosă şi mal importantă

pentru epoca acésta este archiva Cancelariei aulice transilvane. A ici a-
flămu diferitele ordine ale împăratului Iosifă II către cancelaria aulică
şi către guvernulS transilvană pentru liniscirea româniloră, precum şi
rapórtele guvernătoriulul Samuilü Brunkenthal despre începntulă şi de-
cursulă revoluţiunil.

Ună deosebită interesă pentru istoria acestei epoce ’Jü are archiva Gu­
vernului transilvană, deşi o mare parte din actele, cari se raportau la
evenimentele anului 1784 aă dispărută încă de multă din dosarele a-
cestel archive. Mal multe chârtil importante le reţinuse la sine guvernă-
toriulă de atunci ală Transilvaniei Baronulü Samuilü Brunkenthal, din cari
apoi şî-a formată o archiva a sa propriă fam iliară1), iar actele comisa-
riulul Mieliaiă Brukenthal despre revoluţiunea lui Horia, ajunseră mal
târdiă în mâna contelui Iosifă Kemény şi numai în a doua jumătate a
secuiului presentă trecură în posesiunea bibliotecel Museulul transil­
vană 1
2).

1) Schaser : Denkwürdigkeiten aus dem Leben des Frhrrn S. v. Brukentlial (Vorrede)

2) Despre abusulü, ce s’ a fäcutü cu actele guvernului din Transilvania se plânge si
istoriculü Ladislaü Kővári : Guvernulű din Viena, elice dcnisulü, a luatü de aici d ocu­
mentele din epoca Apafescilorü şi le-a transportată la Viena, iar alte acte importante
le-a luatü. câte unü functioiiarü saü arehivistü de alü guvernului şi le-a uïtatü la sine
orl la colegii sei, până în tine chârtiele ajunseră pe mâna colectorilovu de documente.
Kővári László, Erdély történelme. II. pag. X V I.
28 REVOLUŢIUNEA LUI HO RIA.

între cele-l-alte archive, de cari ne-amü folosită în studiulă acestei e-

poce, menţionămu aici, archiva Locotenentei din Buda, archiva Naţiunii
săsesc! din Sibiiă, archivele comitateloră Bihorü, Clnjă şi Hinedóra1),
archiva Primăriei şi a Comande! militare din Alba Iulia, archiva Mitro­
poliei din Blajă şi archivele bisericeloră orientale din Abrudă şi Câm­
peni

I V . K U H Â N I Ï ÎBÎ E l ’ O C A M I U 1 A I Ű .

încă din suta a X lI-a încoce poporală română se mişcă

vigorosă din Hemă şi până în fundulă Tesalieï, delà Dunăre
şi până în crescetulă Carpaţiloră. Atâtă dincóce câtă şi
dincolo de Dunăre, pe pămentulă ambeloră Dacii, se ridică
state române independente, susţinendă fiă-care lupte eroice,
dincolo cu împăraţii bizantini şi cruciaţii, iar dincóce cu regii
Ungariei şi ai Poloniei. ,
Se presintă acum cestiunea, care era faţa antică a so­
cietăţii române, cari aă fostă vechile instituţiuni, ce aă pusă
temeiulă formaţiunii politice a poporului romană ?
Acestă analisă istorică ne este indispensabilă, căci numai
cu ajutoriulă trecutului ne putemă esplica ideile, şi dife­
ritele fenomene din viăţa unui poporă.
Ce e dreptă, istoria veehiă a Româniloră este acoperită
de întunereculă evului de mijlocii, şi dacă nu putemă cunósce
fasele prin cari a trecută poporală română în epoca mi-
graţiunii ginţiloră şi până în suta a X II, — vomă pute celă
puţină să cunoscemă liniamentclc principale ale vieţei sale1
2

1) Archiva comitatului Albeï-de-josü (Aiudü) a arsă în revoluţiunea de -la 1849.

2) Lista doeumeutelorü. colectate s'a publicaţii în Analele Academiei Române, Seria
XI. Tom. II. Secţ. I. An. 1880. Pag. 118— 189.
 EPOCA MILITARĂ. 29

publice, instituţiunile, cari aü consolidată elcmentulă naţio­

nală 1).
încă înainte de a se ivi la Carpaţl cele douë principate
române, voivodatele lui Lirţioiă şi Stanislaă -j, vecliia organi-
saţiune socială şi politică a Româniloră era basatâ pe unu
s i s t e m ă m ilita ră .
Numirile de V o i v o d ! saă comandanţi al militariloră
(militum Duces — Exercitus Ductores), titlu, ce-lă purtară
cu gloria principii români până în dilele nóstre, — numirile
de b o i e r i (milites dignioris ordinis, bcllatores), — c a s ­
t r e n s I saă apărători aï oastreloră, — aă constituită odată
totă atâtea elemente, iar adî repreşintă totă atâtea relicvî
ale unei c o n s t i t u ţ i a ni militare încă înainte de
suta a X III-a.
Anume în ce privesce elementulă română de peste Du­
năre, scimă din scriitorii bizantini, că Blacliil din Hemă şi
Blacliiî din Tesalia formau încă din suta a X II încoce o
parte însemnată din armata imperiului orientală.
Cronicariulu italiană Lupulă Protospata, care trăise pe la
începutulb secuiului ală XH -lea ne relateză, că la anulă
1027, Românii din Peninsula Balcanică, făcuse servicii mi­
litari în oştea bizantină, care a fostă trimisă să cuceréscá
Sicii ia 3).
Totă în acelaşi seculă, p e l a anulă 1091, Românii de peste
Dunăre se luptă în oştea împăratului Alexe Comnenă în*)

*) Teoriele la! Bănuţii despre „paptulă socială“ alii Românilor«, şi

anume, că Români! s'aă învoită să se aşede în Dacia, şi s'aă învoită ca
să fundeze doue republice, Ţera românescă şi Moldova (Derept. pul), pag.
80) sunt meditaţiun! filosofice fără nie! unü fundamentă istorică.
*) Ved! Diploma reg. Béla IV din a. 1247. Fejér, IV. 1. pag. 447 - 454.
3) Despotes Nicus in Italia descendit cum ingentibus copiis Russo-
rum, Wandalorum, Turcarum, Bulgarorum, 13 1 a c li o r u m, Polonorum,
Macedonum, aliarumqne nationum ad Siciliam capiendam. Dll CailgT,
apud Tlmmann, pag. 852.
30 R E V O L U Ţ IU N E A L U I H O R IA .

contra Pacinaţiloră, şi acésta espediţiune fu una din cele

maî gloriose ale acestui m onarcM bizantinii x).
L a anulű 1167 împëratulü Manuilü Comnenü, unulă din
cet maî periculoşi adversari aï regatului ungurescü, trimite
pe Leonü Vataţe cu óste numenisă asupra Ungariei, dar
maî cu séma o mulţime imensă de Români, ca să atace
pe Unguri din părţile mării negre. Vataţe străbate cu R o­
mânii în Transilvania, devastézâ ţâra, taiă o mulţime de ó-
menî şi apoi se întiirce peste Dunăre ducêndu cu sine unii
numërü însemnată de cap tivi2).
Cu optă-spre-dece anî maî târdiu, la 1185, doî românî din
provincia Hemului, fraţii Petru şi Asană se presintă la împë­
ratulü Isacă Angeld, care pe atuncî se afla în oraşulă Cipsela,

1) Anna Comenna, Alexiadis -lib. VIII, pag. 395—407. Ed. Bonmnsis.

s) Ioannis Cinnanii Historiarum lib. VI. 3. pag 260. Ed. liouu.
Kiovzx Ss riva Bari-Çrjv i:zlxXri<stv l-e'pwGsv <T-pxTEup.a sTtayopevov äXXo zt
au^vov xai 3iţ xai BXâyjov r.oXbv SjiiXov, oI t m v à; 'IvaXias xToixot naXa: Eîvat
Xiforzou, ix - m V xpoç t m EùÇsivw xaXoupé/M j k îv t m yorpÍMv épL^aXeív eV.e X eusv
e’ç zrjv Oivvtxijv, oGev oùSsl; ouSítzozb tou jravTo; aKvoj ETzbpxu.s t o v t o i ; . . .
h Batà-£r)ç Si SGev £ipr)Tai 7ipoaßaXMV sxetps t e àtpstSMç “ àvra Haï ÇuvsrotTE!
zx Tcxpxmxzovzx. ávGptíwriov t e oùv teoX'jv e’ipjxazo œàvov xai âv§pa;roScsp.bv
oùx sXxauM xBTZûlrizo (Leonem autem Batatzem nomine, aliunde cum exer­
ciţii perinde umgiio, m a x i m e v e r ő V a l a c h o r u m i n g e n t i
m u l t i t u d i n e , qui Italomra coloni quondam fuisse perhibentur, ex locis
Ponto Euxino vicinis irruptionem in Hnngariam facere inbet qua ex
parte nemo adhuc a primis seculis eos invaserat . . . . Batatzes autem
ab iis quae diximus locis irrumpens, omnia depopulatus obvia quaeque
prosternit hominum ingentem caedem edit, nec pauciores captivos ducit.)
D-lü H a s d e ü se încercă a comenta pasagiulü acesta din Cinamií
astă-felii: că armata română a lui Bataţe era compusă din O l t e n i i
de l a S e v e r i n ü , cari „proiitândii de duşmănia dintre imperiulă
bizantină şi regatulu maghiară se alieză cu oelű de ântâiă, năvălescii
în Ardélü şi c u p r i n d ă D u c a t u l ü F ă g ă r a ş u l u i “ [Ist.
érit. Ed. II. pag. 14 — 15], însă faţă cu evenimentele ce se desvoltă
peste 18 anî în provincia Hemului [anume puternica revoluţiune a ro­
mâni lorii sub Petru si Asana, apoi întemeierea statului româno-bul-
garii la Balcani], convicţiunea nostră în privinţa acésta este cu to­
talii din contra.
 E P O C A M IL IT A R Ă . 31

şi cerii de la dênsulü, ca să fiă admişi în legiunile bizantine,

- se înţelege cu omenii lorü, — iar dreptü remuneraţiune să
li se dee o mică moşia în muntele Hemü. Împeratulu nc-
voindă a le satisface cererea, amêndoï fraţii, Petru şi Asană
se íntoreű nemulţumiţi a casă şi în scurtă timpii révolté/.;!
pe românii din Hernii în contra imperiului bizantină. Aşa
dar, cestiunea servicieloră militari era implicată chiar şi în
memorabila revoluţiune de la 11851).
>Şi chiar pe timpulă, când împăratul ă Isacă Angelă se afla
în lupte continue cu trupele lui Petru şi Asană, pe atunci
ună altă română din llem u cu numele Chrisu trecuse la
bizantini cu 500 ostaşi de ai sei, şi se lupta în armata
imperială în contra rom ânilor! - ).
Peste totă românii formaă în acésta epocă ( 1 0 9 1 - 1285)
ună elementă principală din armata imperiului bizantină,
si întru adeveri ei ne daă probe de o strălucită valóre
militară, bătendu armatele lui Isacă şi Alexe Angelă, sfă-

9 Nicetac CllOlliatae i e Tríiccío Angelo lib. I 4. pag. 482. Ed. Fonn.

OÏ M osol TcoówSpov ojvopâ^ovTO, vuvl 8s B X â /o i xtxX rJ sxov~ ac............... iţ
à-osrastav Xa?x7cpiv avsaxipTrjaav . . . . rjsav os ol rou xaxou TCpfOTQupyol xal
“b sövo; oXov àvacrs(aav“ sç ITsrpo; rt; xal ’ Asàv, baoysvstç xal rausosTCOpoq oY
xal ôpojvssç rr;v vsw-sptacv âTCpO'jxsiSTOv tzqo<
j Î<x <
ji ßaatXet <txï)tou|jîsvü> ev toTç

Ku'^sXXo^, at“ 0'jfj.svot sosTpairoX.oyrjOrjvat Ptoptaíoc; xal bta ßasiXelou ypâtAuaTbç

sşisc ßpaߣu6?]vat ^oiptov Ti ßpay^uTCposoäöv xatà rbv Afp.ov xstp.svov (qui
olim Mysi, nune Blaclii n om in a n tu r................. aperte defecîrunt eius
defectionis principes et auctores fuere duo ex ilia gente fratres, Petrns
et Asan; qui ne sine causa res novas moliri viderentur imperatorem Cyp-
sellis degeutem adeunt, petentes ut in K o m ana s l e g io n es re-
fe r a n t u r , et silii praedium exigui reditus in Haemo monte situm assig-
nctur). v
2) Xicetas. de Alexio sacii Angeli Fr lil). IÍ. c. 3. r]v ô Xpusoç oûtoç

BXàyoç zb ysvo;, -rjv qXcxiav cruvecrraXji^voç, u.?] dupicppov^ffaç {jlsv à<pi<j-ap.£VOiç

'Ptotmwv ïTs'tow xa: toj ’Asàv, o~i o-rj xal p.aXXov xar’ aCircnv àpàpievo; oT:Xa
p.sô’ c5v £?/£ TüEVTaxoas'wv op.oţevwv, xal ^Pwu.aHov, ysyoyw^ svarcovdoç (Erat is
Chrysus g e n e r e B l a c h us, parvae staturae homo qui in Petri
et Asauis defeetioneni a Komanis non consenserat, ac potins f o e d e r e
cum Romanis icto c u m s u i s I) m i l i t i h u s arma eis inf erebat ) .
32 R E V O L U Ţ IU N E A L U I H O R IA .

rîmândü trupele cruciatilorü şi prinijêndü pe Balduinü îm-

përatulü Latinilom 1j.
Istoriografulű bizantinii Niceta. care fusese guvernätoriü alu
Filipopoleï pe la a. 1189, ne relaté/;!, că românii din Ilemü
încă înainte de revoluţiunea lui Petru şi Asanü, aveaü o
mulţime de castele zidite în munţi pe preţipişurile stâncilorii,

>) Roesler, Romanische Studien, pag 108. 114. So dienen auch

zahlreiche Walachen im Feldzuge Alexios I gegen die Rumänen (sau
Pacinaţîl. - D ie Heere des Kaiser Isaak Angelos bestehen zum Tlieil
aus ihnen.— La anulü 1260 Românii din Tesalia se luptă în armata hiî
Michailü Despotulü Etoliel în contra lui Mihailü Paleologulü.- Ioan-
nes nothus lilius ex ea gente sibi conflatum e x e r c i t u m duc-
tabat q u a e ........................ nune Megaloblachitae vocabantur.
GeOl'gii Pacliymeris, de Miehaele Palaeologo lib I. pag. 83. Edit. Bonn.
— Pe la anulü 1343, pe când Tesalia se numia Yîka/lcr. şi pe/xX)] BXa/ix
împëratulü Ionü Cantacuzenü dice către legaţii lui Apocaupiî: T« 3’ i%y.
azpxzjTZSOx, rt ~.z tieA srjL£ olvapcç xai (íettxXÍx u.í/.poj tzxZ'j. . ázO'js'v
3’ oiua: zz zrtv 0£~aXtzíiv fereov í .Xlz.j], xai cmrjv z/v. r/v Èo.uEioiav o arparoç
sxeIvOç teooç “ à ~'jXsuîX, xxl ô~mç o.a/vov /.ai u/txiXov tiûXso.îov EÎuiv xOXïjTa:.
(Exercitus autem mei sunt, primum eae vires, quae me perpetuo cc-
mitantur, tum etiam tota fere Thessalia. Atqui audiisse te opinor, quan-
tus Th es s alo r u m equitatus, quantumque ille in r e m i-
I i t a r i habeat experientiae et quomodo sit longis ac multiplicibus bel­
lis exercitatus) Nicepll. Gregoras. Hist. XIII c. 8. pag. 663. Cantacu-
zeni Hist. lib. IIL pag. 320 — 322. Georgii Acrop. Annales p. 66.
Phrantzes p. 414 — Astü-felü de miliţia rquestră consvetudinară a e-
sistatü ş i î n Ţ é r a Făgăraşului, din cele mal vechi timpuri
şi până în secululü alü XVIII-lea. Ved! M o n u m e n t e pentru istoria
Ţerel Făgăraşului în Columna llli Traianfl, A. 1882 şi 1883. — Aseme­
nea găsimu şi pe Românii din Bosnia prestàudü servicii militari banu­
lui Mladinü : V l a h o r u m nomen ante annum MCCC in Dalmaticis
monumentis non reperitnr, talique nomine censebantur pastores, m o n-
tana Bosnie incolentes, qui, cum Mladino, Dalmatiae, Croa-
tiae, et Bosnae Bano, m i l i t a r i a servitia praestitissent
ad plana descendere, et Croatis immixti, agros colere permissi fnerunt ;
inde multiplicaţi, maritarum qnoque civitatnm agros infestarunt. I. Lucii
de Regno Dalmatiae. lib. VI. c. 5. — Românii din ţinutulu Prizrenului
aveaü s e r e p a r eze c e t ă ţ i l e . A se vedé SdKONIv din
chrisovulü ţarului Dusanü delà a. 1348, la Hasdeií, Areh. ist. III. pag.
121. — Pe de altă parte G r e c i i , după cum ne spune Procopiü, eraü
 EPO C A M IL IT A R Ă . 33

şi încreduţî în forţele proprii, eî s'au arătată totă-de-una eu

puţină supunere faţă de imperiulă bizantină M.
în fine cliiară şi administraţiunea ţinuturiloru românescî era
mai multă militară de câtă civilă. încă în secululă ală X -lea
Hemulă şi Tesalia, (ce în scută timpă apară cu ună caracteră
românescă), eraă guvernate de Duci, adecă milităresce, după
cum ne relateză Constantină celă născută în Porfiră ').
Apariţiunea Româniloră în armata bizantină amă puté s'o
urmărimă cliiară până în suta a şesa, la anulă 579, când
generalii Comenţiolă şi Martinii perdură o victoria aprópe
sigură asupra Avariloră, din causa, că unu soldată strigase
cătră altulă în limba ţinutului Hemă. „retorna, re torn a",

consideraţi ca cei mal slabi soldaţi din armata bizantină: ÎKtxaXouvzeç

~o'U |j.fv wç Tpa^zoi e’ ev, mcrîüEp oùz i-o'i ~âiv « tto t: - ~'0 zrapmav tivi

ysvvaico yEVEaOat (Graecumque nomen ut probrnm aliis obiectaretnr q u a s i

nullum Graecia ferret s t r e n n n m m i l i t e m). Procopii His­
tória Arcaim c. 24 . pag. 134. Ed. Bonn.
1) Nieetao. de Isaacio A n gelo lib. I. 4 . oîboi yxp (ot Mudoî vuvl 8s BXâ-
y o i) Tag S oa/w oia i; 7ceîtoi0ô:Eç, xoà z o capoupi'oi; ăpaauvopisvot y t /. eÍttx
" 6 Eiac x:é opOx z « t ’ aitoropou; zecusva xézpciç, zou x/. àote jièv xxzx ’PwpLalwv
Ep.EŢX/.xj/'poav . . . EÏç àjcoorxacav Àxp.TTpxv âvEoziprrjcjav ( I ii e n im — M ysi nunc
B lachi — angustiis e t c a s t e l l i s freti, q u a e plurima haben
praeruptis saxis inaedificata, cum prius etiam Eom anos
paium c u r a r e n t ........................... apeite defeccrunt). — Ephraemins de
Isaacio Angelo v. 6071-6080: ’ A y/J a X ov oôv JcapapEÎAa; (pam Xsbç) tïjv
JtSXtv — eiastatv A|p.ov "ijv BXày/ov rcapoixiav, — îrlv ra Se z x x ü opoupîcnv
TtoXtyviwv — EÎpcov sp'jp.vţv îa /u v e’ vSe5u[j.evx, — za ï ztiytai KÙoyoïç te S tsi-
Xijpp.E'va . . . . újzoazpoşrjc; î pbxzo t ^ ç 7ipo; Tïjv TtôXtv. (Quam obrem — Caesar-
urbe Anchialo praeterira Haemum ingreditur, Blacliorum sedem, sed cum
castella ibidem cunctasque urbecnlas praesidiis
invenisset muni tas v al i di s, moenibus atque turri-
bus convestitas... reditum ad urbem regiam instruere coepit).
La anulă 1342 împeratulă Ioană Cantacuzenă numesce pe Ioană Angeln
ZEşaXJjv “ Siv zOTTptov xai y/opôjv B X a y ia ç (eaput seu praefectum c a s t e l -
1 o r u m et regionis B 1 a c h i a e ; adecă ală Tesaliep Ioailll. CantilCU-
Zeni Historiarum lib. III. cap. 53. pag. 320. Edit. Bonn. — Totă despre
românii din Tesaiia elice şi căletoriulă spaniolă Beniamină Tudela :
neque ullns rex eos domare potest. Roesler, Bom. Studien, pag. 108.
2) tonst. Porplivrogcniti, De Thematibus lib. II. pag. 47. 50. Ed.Bonn.
3
34 R E V O L U Ţ IU N E A LU I H O R IA .

saü după Theofatie „torna fratre torna“ , cuvinte, cari con­

stată aprópe cu certitudine, că corpulii de armată alti lui
Comenţiolă şi Martinii era compusă din elementulu romanică
ală peninsulei balcanice *).
Aceeaşi consvetudine militară o aflămu şi la Românii din
stânga Dunării.
La anulă 1457 regele Ladislaă ală Ungariei confirmă ve­
chile libertăţi ale Româniloră din B ă n a t fi, în semnă de gra­
titudine, după cum dice dênsulfi, pentru meritele, ce le au
câştigată românii aceştia pădindu şi apërându vadurile Dună­
rii în contra deseloru incursiuni turcesc!,— şi regele adauge
cu acéstâ ocasiune, că m i i i t a r i s mu l f i româniloră din
Bănată era c o n s v e t u d i n a r i ă , adecă nu era impusă nici
prin lege şi nici prin relaţiunl de vasalitate 2).

*) Theopliylacti Hist. II. c. 15. Ed Bonn. 99 . . . . inr/npiw te yX'-ÓTTr),

£ ?Ç TOUJtidM -pOCTzh0 » ! «XXOÇ ÜXXtp JlpOdltOtTE «G S T J p V Ï» p.ETX l-lEyíaTOU 77.-

pí'/ou cpOsyyópsvoi, of* vuxTop.a^iaç tcvoç E

’vSrj íróijai); àSozrjToç a-jTcii; (et alius
alium patria voce ad reditum irapellere, r e t o r n a r c t o n u tumnl-
tuflsissime vociferando ac si de improviso nocturna pugna, illis ingruis-
set). — La Theofane, Chronographia, P . 21 i. Ed. Bonn. 397. TÓpvx Topva
cppÍTos. — Roesler, Rom. Studien, 107. Die angeführten Worte des Sol­
daten gehören einer romanischen Sprache an und legen ein Zeugniss
dafür ah, dass Soldaten deren Muttersprache ein ro­
manischer Dialect war im.griechischen Heere di en­
ten; wahrscheinlich "waren dieselben Anwohner der Gegend welche
als eine von W 1 a c h e n erfüllte unter Manuel Comnenos erscheint. —
Sulzer (Geschichte des transalp. Daciens. II. 40 — 41) încă nu contestă
caracterulü românescü alü acestorü cuvinte : Geschahen diese Worte
nicht in wälsclier sondern w a l a c b i s c h e r S p r a c h e , wie Thun­
mann m i t Grunde muthmasset. Pic însă (Abstammung der Ru­
mänen, 54) altereză eu totulü întelesulü cuvintelorü lui Sulzer, când
dice: Die erwähnten Worte sind jedenfalls lateinischen Urspungs, jedoch
nicht der walachischen Gruppe, wie schon seinerzeit Snlzer bemerkt
hat, (?) angehörig.
2) Pesty, A szőr. várni. h. oláh kerületek. 73. 1457. Nos Ladislaus
. . . . consideratis fldelitatihus et iidelium seruiciorum meritis eornn-
dem V n i v er s o r u m No h i l i u m et K cn iz io rn m ae
ceterora m V a l a c h o r u m (de Districlibns Lugas, Sebes, Mi-
 EPOCA M IL IT A R Ă . 35

Acelasï1 caracteră militarii Iii aflămă si

1 la Românii din
părţile T r a n s i l v a n i e i .
Românii din Brescii, unii mică poporă aşedată în partea
orientală a Transilvaniei, constituiaü încă din veeliime o
garnisiină permanentă la pasulu Oituzuluî, avênd să apere
frontiera de acolo şi să facă esploraţiunî în ţinuturile Mol-

liald, Halmas, Krassofw, Borzafw, Komiathy et Hlyed vocatis) quibus

ydem non solum prcdeccssoribus nostris Begibus Hnngarie, sed et nobis
se gratos reddiderunt, et acceptos, et praesertim eo respectu, quod ipsi
. . . .in cu stodia et tu i c i o n e V a d ő r um Dan u b y
contra crebros i n c u r s u s T u r c o r u m . . . . perso-
nas, resque et bona sua fortune casibus summittere, damuaque et iu-
commoda ac vulnera dira stiscipere non formidant. Volentes eisdem
g r a t i t u d i n i s vicém, rependere, omuia et singula enrundem
Valachorum et Keniziorutn priuilegia . . . . pro eisdem n o b i l i-
bus V a la ch is e tK e n e z y s cete risque V a la ch is
. . . . confirmamus. — Ibid. 75— 76. 1457 Ladislaus dei gratia . . .
ftdelibus nostris vniversis et siugulis volabis Nobilibus et Kenezys di-
strictus Komiathy Salulem et gratiam . . . . fidelităţi vestre taliter
respoudeuius . . . . quod nos maxime ex consideracione, vt vos, v n a-
cu m ceteris v ola h is Nobilibus et t e n c s y s pre-
scriptorum septem districtuum ad seruicia nost r a adque
pro co n se rua cio n e , et d e f e n s i o n e, confiniorum,
c t v a d o r u m i 11 a r u m p a r c i u m ' i n f c r i o r u m ex cou­
su e t u d i ne o b l i g a m i n i .................. prefatum districtum ko-
myatbi, pretactis alys s e p t e m d is t r ic t ib u s volahicali-
b u s readiunximus et reincorporanimus. — Pesty, A szőr. Bánság. III,
117. 1494. Nos "Wladislans . . . . consideraţia fidelitatibns et scruieys
per eosdem "VV o 1 a c h o s (distrietu* Sebes ) i n exercitualibus
e x p e d ic io n ib u s contra seuissimos Tlmrcos s epesepiu s
instauratis. — Pentru serviciele militari ale românilorii diu téra Se-
verinulm este importantă şi diploma regelui Béla IV din aimlü 1247.
Fejér, IV. 1. 449 . . . . volumns etiam, quod memoraţi O 1 a li i a d
d e f e n s i o n e m terrae, et ad i n ju r i a s propulsau-
d a s s e u v 1 c i s c e n d a s , quae ali extraneis, nostrae ditioni non
subieetis, inferentur iam dictis fratribns (donms hospitalis Ierosolymi-
tani) cum a p p a r a t u s u o b e 11 i c o a s s i s t e r e.
36 REVOtUŢIUNEA l u i h o r îa .

doveî, după cum le a fostă datina şi până aci (sieut liac

tenus sunt consueti 1).
Iar Românii din ţinutulă Devei şi alu Hinedoreî formaă
în evulă de mijlocă o societate organisată milităresce, avêndü
să construéscâ fortificaţiuni, să apere castelele, să iée parte
la espediţiunî în timpă de resbelă, — şi regele Sigismundă
numesce acéstá îndatorire a Româniloră o v e c li i ă şi
l ă u d a b i l ă c o n s v e t u d i n e 2).

*) Fejer, X . 6. 796 —98. 1462. Nos Sigismundus . . volumus autem,

quod s i c u t h a c t e n u s s â n t c o n s u e t i , ita et in futurum dicti
Kenezius et villani de saepe dicta Bereczkfalva a d f a c i e n d a m
cnst odi am in illis confinibus et explorationem in
partibus M o l d á v i á é obligaţi sint.
2) Kémény în Magazin f. Geschichte Siebenbürgens. II. 315 1427.
Sigism undus.......................O 1 a c h i hi (in districtibus olachalibus castri
•D e v a ).................. etiam opera servitia manualia ad conservationem castri
oportuna, ut sunt m u n i m e n t a s t r u e n d i , et r e p a r a n d i aggeres
fodiendi, ligna secandi, indagines p r a e c i d e n d i , victnaliam
et commeatum devehendi, et alia id generis servitia facere, j u x t a a n-
tiquam et l a u d a b i l e m c o n s v e t u d i n e m teneantur. — Ibid. 311.
1482. Matthias . . . unde nos praefatos K e n e z i o s nostros (in per-
tinentiis castri Hunyad) in a n t i q u i s e o r u m libertatibus tenere
volentes, et conservare, fidelităţi vestrae iirmiter mandamus, quatenus
. . . . eis s e r v i t i a a d p r a e f a t u m c a s t r u m nostrum H u n y a d
ut p r i u s facere adstricti fuerunt, permittatis. — Acelaşi caracterü so­
cială ’lu găsi mu şi la o mică colonia română din comitatulű Árva in
Ungaria, aprópe de frontierele Moravie! şi Galiţieî. Schwartner, De Scul-
tetiis. 167— 168. 1614. Nos Cornes Georgius Thurzo de Bethlenfalva,
Regni Hungáriáé Palatínus . . . . debitum habentes respectum demissae
supplicationis Pauli Sculteti a c q u i n q u e colonorum Valacha-
1 i u m possessionis nostrae Sucha Hora dictae, ad arcem nostram Arva
omnino in eodem comitatu Aruensi extructam spectan tis.................. cum
e i s d e m c o l o n i s conclusimus tali modo . . . . tempore necessitatis
armaţi i n s u r g e re, arcemque re s ta u ra re debeant
et teneantur. — Iar Eomâniî din fostulü Ducatü alü O m l a ş u l u î după
multe certe, ce le aü avută cu Saşii din scaunulă (districtulă) Sibiiulul,
în fine se împacă la anulă 1383, stipnlândă espresă, că dânşii, adică ro­
mânii, voră avé să pădâscă frontierele Carpaţiloră de la Tălmaci şi până
la Sălisce, Fejer, X. 1 132— 133. 1383 . . . . secundus articulus est
 EP O C A M IL IT A R Ă . 37

Aceeaşi lăudabilă consvetudine, cum o numise regele Si-

gismundă, o găsimă la românii din Téra Făgăraşului, în
vechia T e r r a B l a c o r u m .
Boierii din Făgăraşă constituiau încă din vechime o cohortă
stabilă în jurulă castelului de aici, avêndü să presteze ser­
vicii militari domniloru acestei provincii, şi anume servicii
militari equestre în puterea unei vechi consvetudinî. Şi a-
céstá instituţiune se conservă în Făgăraşu până la jum ă­
tatea secuiului trecută, iar la anulă 1876 guvernulă ungu-
rescă şterse şi ultima rămăşiţă din acestă sistemă mili­
tară, numele şi funcţiunea de C ă p i t a n ă alu Terel Fă­
găraşului1).

iste : quod a s s u m p s e r u n t ipsi V a la c h i cu sto dia m

s e r u a n d a m , in o m n i b u s al p i b us ad T o l m a c z v s q u e
ad m a g n a m v i l l á m Valacliichalem. — La anulü 1260
Românii se luptă in óstea rege'ul Béla alü IV-lea in contra regeln! Oto-
carn alü Bohemieï. Acestü din urmă scrie Papel : (Fejer, IV. 3. 16. 1260)
.......................gravis belli, quod adversus Bélám, et natum eiusdem Ste­
phanum Vngarie r e g e s .................. et innumeram multitudinem inhumano-
rum hominum Cnmanorum, Vngarorum . . . . e t V a l a c h o r u m . . .
auctore Deo gessimns. — La anulü 1325 (aşa dară înainte de trecerea
lui Bogdanü) Românii din Moldova probabilă cu cel din Maramureşă
dau ajutoră Poloniloră în contra marcgrafuluî din Brandeburg. D lugosii,
Hist. polonica. Ed. Francofurt. 989, 1325. Wladislaus Poloniae Rex . .
contractis magnis suarum gentium copiis, auxiliis etiam vicinorum po-
pulorum, videlicet Ruthenornm, V a l a c h o r u m et Lithnanorum sti-
patus, Marcham Brandeburgensem citra et ultra Odram sitam post festum
S. Ioannis Baptistáé ingreditur et a Brandeburg vsque ad Franckofor-
diam quauto latius fieri poterat, popnlationem iussit extendi.
‘ ) N. Densuşiann, Monumente pentru Ist. Ţ. Făgăraşului, în „Columna
lui Traiană“ 1882, 220. 1664. Nos Anna B orn em isza..................hogy
ök is (Sándru Pándre is Stantsullal és Sztojka) a z ré gh i szokás
s ze r ént Fogarasi Varunkhoz tartózandó szolgalattjokat jo köntö­
sökkel paripával és fegyverekkel fel lévén ruháztatva...............tartoz­
zanak praestalni (Női Anna Bornem isza................. ca şi el — Sandra
Pandrea cu Stanciu şi Stoica — să fia obligaţi î n c o n f o r m i t a t e
cu vechia c o n s v e t u d i n e a presta serviciele, cu cari sunt
datori la castel nlâ F ă g ă r a ş u l u i ........... fiindu echipaţi
38 R E V O L U Ţ IU N E A L U I H O R IA .

în fine totă aceleaşi vestigii ale anticitaţiî românesc! le

găsimă şi la Români! din C r o a ţ i a şi S l a v o n i a . Aşe4aţ!
între rîurile Drava şi Sava, Români! d ’aic! formau o comu­
nitate militară, constituiţi sub voivod! şi căpitan! şi îndati­
naţi să apere frontierele Austrie! îu contra invasiuniloru
turcesc!. La anulii 1627, împëratulü Ferdinandu ală II, con­
firmă vechile libertăţi ale acestorü Român! şi recumisce ex­
presii meritele, ce le-a câştigată acestă poporü, faţă de im-
periulă germanii şi faţă de întréga lume creştină, cu servici­
ile sale militar!, ce le-a prestată încă de pe timpulă d e s ­
c ă l e c ă r i ! sale acolo 3).

cu h a i n e , cu cal şi cu arme b u n e ) . — Ibid. 250-251. 1694.

Nos Michael A p a f i................. ut (Alexander Fulitsa haeredesque et Po-
steritates ipsius) m o r e a 1 i o r u in verőt um na t o r u m i n-
dubitatorum D i s t r i e t us noştri ac A reis Fo g ara­
şi e n s i s e x i s t e n t i u m et in se rvie ntium Boeronum
n o s t r or um e q u i s ac frameis ad id a p t i s et c o n v e-
n i e n t i b u s inse r vire debeant et sint adstricti, — Aceeaşi
ca va le ria c o n s v e t u d i n a r ă o găsimă şi la românii din
M a r a m u r e ş ü. „Maramureşenii, diee Mironü Costinü, se bucură
de a nu fi iabagl, ci ca nisce ômenï libeiï se cârmuescü după le­
gile lorü proprie, avêndu-sï dată pe seină cetatea Húst şi s e r-
v in d u la restée în c a v a le r ia regală, în care se di­
stingă prin vitejia,,- Vecii Opisanie ziemi Moldawskiej i Multanskiej
przez Mirona Costyna, în Cronicele Bomânieï de M. Kogalnicénu, III,
509 — 510. Cf. Engel, Fortsetzung der Voracten z. ungr. Geschichte, in,
Alig. "Weltgeschichte. X X X I Th. III Band. 113 — 115.— Totu aceeaşi or-
ganisaţiune militară o aflămă în Ţera-românescă şi în Moldova: „T oţi
Românii erau a r c a ş i (Arkaszam) sau c ă l ă r a ş i (Kalaraszami“ , elice
Mironă Costiuă vorbiudă despre epoca lui Dta.nşu. Mironü Costinü,
Descrierea Moldovei şi a Ţereî rom. la Tiasdeă, Arch. ist. Tom. I.
1. 167 — 171, Cf. BălceSCU, Puterea armată; Ist. Româniloră sub Mi-
chaiü V. V. 587— 668. — P a u l ă I o v i u încă amintesce că Românii
sunt puternici în cavaleria. Ea gens (Valachi) e q u i t u t u pollet-
nam quisque uel egentissinnis domi equun alit, quo praedatur et militat.
(Historiarum sui temporis. Lib. XL).
i) TJiacHMH cpncKQr y seH er ApyuiTBa. K H w a n e i a . 23— 24 .
1627. Ferdinaudus.................. considérantes ct expertum plane babentes
 EPO C A M IL IT A R Ă . 39

Astű-fclű poporală română în evulă de mijlocă atâtă din-

cóce câtă şi dincolo de Dunăre ni se presinta ca ună p o-
p o r ă adevărată l e g i o n a r i ă ; vieţa sa publică este în arme,
în espediţiunî, cari se întindă de o parte până în Sicilia şi
în marcgrafiatulă Brandenburgului, de altă parte până în

dictam nationem V a 1 a c h o r u m, m i l i t a r e m o p e r a m
eorum, e xcubandoque et Vigilias agendo, quae pro
liomio et emolumento partium illarum, et etiam locorum Conflniariorum
(indo a tempore emigrationis, et coiidescensionis iii sedes ot domicilia
quae etiam nune incolunt) exliibuerunt et impendermit, etiam communi
Reipublicae Christianac rebus nou nihil commodi attulisse, — Ibid.
39 — 40. Statuta Valachorum, De re militari. Art. VII. Cum vero t o t a
V a l a c h o r u m Coinmunitas rebus p o t i s s i m u m
b e l l i c i s a e m i lita ribu s v a c c t (este devotată), ob idqne
sing'ularibus privilegiis gaudeat. Art, X I. Quocunque autem tempore,
qiiod Deus dementer advertat, quidam impetus aut suspicio majoris mo-
menti oriretur, ex omnibus omnino Capitaneatibus, q-u o t q u o t i u -
v o n i u n t u r V a 1 a c h i, imo ipsa juventus, decimam octavum an-
num exeedens, a d T ur cas eth ostes, co'unctis viribus, omni
ex parte cum vita et sanguinis, effusione propulsandos — subito crunt
paraţi, adeoque militaribus signis . . . excitaţi intra vel ad summum
très horas c u m o m n i Ii e 1 1 i c o a p p a r a t u, s e in p e r a d
m in im u m sex v o 1 s e p t e ni m i1 1 i a m i 1 i t u ni V a 1 a-
c li o r n m, in unnm locum congregabuntur. — încă pe timpulü împë-
raţiloru romani, frontierele imperiului eraii ocupate cu garnisone nume­
rose numite milites limitanei. A se vedé lung, Roemer u. Romanen 40
et seq. — Bücking, Notitia dignitatnm . . in partibus orientis. p. X L II.
Dacia ripensis babebat Pracsidem et Ducem limitaneum, P roeop ii,
Hist, areana, c. 24. Ed. Bonn. 135. —Totü ca m i l i t a r i aflămu pe R o­
mâni şi în p e n i n s u 1 a C r i m u 1 u I. La anulă 1474 Turcii ocupase
fortăreţa gotică Teodoro din Crimă. în relaţiunea italiană despre ocu­
parea acestei cetăţi se dice, că Domnulă Gothic! a apëratü fortă­
reţa cu 300 de r o ni â n I. Toinaschek, die Goten in Taurien, 5 4 :
l’ armata era a campo a un castellofortissimo délia G o t i a, che
si eliiama Teodoro, dove si trova il signore délia Gotia con 300 v a-
1 a c c li i , e gli ha dato cinque battaglie. ordinate e non l’ha potuto
ottenere, perché e fortissimo, corne Tho detto, e non vi si pué entrare
se non da uno luogo. Toinaschek crede însă, că ac‘ şti 300 de „valacchi“
ar fi fostă Goţi (?).
40 R E V O L U Ţ IU N E A L U Í H O R IA .

Bosnia şi în peninsula Crimuluï. Nu este loculü aici să cer-

cetămu mai departe originea acestei consvetudinî militari,
faptulű, remâne însă positivîi, că acéstá viăţă era comuna
întregă elementului română, deşi ’lü aflämü reslátitü prin
diferite ţări şi trăindu sub diferite guverne.
în 'togm a cum era caracterulu aşa eraü şi elementele so­
cietăţii române.
în fruntea provincicloru române, atâtă dincóce câtă şi
dincolo de Carpaţî, se afla câte unu V o i v o d ă , B a n ă saă
Căpitană (militum D uces, Exercitus ductores) investiţi
totă-o-dată şi cu funcţiuni administrative şi cu unele atri-
buţiunî ale puterii ju d ecătorescî1). Iar societatea, saă po-
porulă, se afla divisată în trei clase, în b o i e r i saă militari
de prima ordine, chinezi saă căpitani de districte, şi în
ţărani obligaţi la apărarea casteleloră şi a frontiereloră,
şi la resbelă în timpă de necesitate.
Aşa aflămă în evulă de m ijloci o mulţime de v o i v o d î
în tóté părţile unde a esistată vre o societate română : voivodî
pe Stanislaă şi pe Lirtioiă, unulă dincóce şi altulă dincolo
de Oltă i)2), pe Ionă voivodă în Bănată s), pe Milutină voi-

i) loailll. Lucii De Reguo Dalmat. et Croat. lib. V I c I. V o y u o d a

vero exercitus ductorem significabat, et hodie promiscue pro
quolibet exercitus vel ordinum ductore accipitur, ut apud Italos Oapi-
taneus. — Ioann. Dlugossi, Hist. Polonica, Ed. Prancofurt. I. 5 8 - 5 9 -
W o i e w o d a s , id est Exercituum ductores. — TuaCHHK CptlCKOr yiGHOr

APyUlTBa, KHVHra nSTa. statuta Valacborum. De re militari. Art. Ii.

3 8 - 39 Vojvodae sint v i r i militares, illibatorum morum et
vitae integritate praediti. Cf. Pcsty, A Syör. Bánság. II. 219.
s) Fejér, IV. 1. 4 4 8 —449. 1247 ..............totam terram de Zeurino
usque ad flumen Oltae excepta terra Kenezatus L y r t i o y (Pr Linioy)
Waiwodae, quam Olabis relin q u im u s.....................a fluvio Oltae
et alpibus ultrasilvanis totam C um aniam ..............excepta terra S z e-
neslai Woiavodae Olahorum.
s) Fejer, X . 1. 426. 1388. Io aune quondam A V a y u o d a Zeu-
r i n e n . — Ibid X. 1. 503. 1389. Ioanne olim Wayuoda Zeu-
rinensi. -— Pesty, A szőr. várm. h. oláh kerületek. 82, Iacobus
 EP O C A M IL IT A R Ă 41

vodă la Mihadiă 1), pe Raia şi pe Stoica voivodî a! Ca­

ransebeşului— Oppidi Valacliorum — 2), pe Bolia voivodü în
comitatulu Zaranduluî, pe Iacobii voivodü la Abradü 3),
pe Négulü, pe Ionü şi pe Petru, voivodî în ţinutulu Beiu-

de Marga et E a y n w a y w o d a viee Bani Zewrinienses. — Chiar

şi cuvêntulü “ B a n Ü“ după Du Cange, nu însemnéza altü-ceva de
câtă voivodü saü căpitană alfi militarilorü : Certe a ban seu banno,
vel bando, id est, vexiilo videntur Bani appellati, quod sub eorum
vexillis ac signis provinciales militarent (Glossarium med. et inf.
IatinitatisL — Fejér, X . 6. 7. Fuerant quippe Bani ductores
e x e r c i t u s generales. — In vechia limbă sêrbésca, cuvêntulü „B anü“ ,
după cum mărturisesce rëposatulü Safarik, nu esistă, iar Croaţii, ar fi
adoptată acesta numire de la Avari. Safarik’s Geschichte des serbischen
Schriftbums. 38. 43. Numele de B a n ă ’lu aveau şi prefecţii din dis-
strictele românesc!, ale Caransebeşului şi Lugoşuluî (Pesty, A. Szőr.
Bánság. J. 293 314).
*) Pesty, A Szőr. Bánság. III. 38. 1439. Ladislaus filius Mylu
tlien ¥ a y u o d e de M i h a 1 d.
a) Pesty, A Szőr. Bánság. II. 219 1429. Raya Peter Sebesi
V a j da. — Ibid. III. 125. 1498. S te ph an i I z t h o w y k a (mai
josü Ztoyka) Judicis et W a y u o d e .............. Oppidi K a r a n s e b e n
— Ibid III. 152. 1505 : N o s Stephanus Ztoyka, Judex et
v ay v o d a de K a r a n s e b e s . — La anulă 1494 Nicolae Lazără
se întituleză căpitantt şi jude. Ibid. III. 115. [Iniversi nobiles distri-
ctus Karansebes : N i c o l a u s Lazar Capitaneus et Judex.
— Voivodî saü Bani se numiaü şi prefecţii comitatului Timişora [Alias
etiam Vajvodae et Bani dicti. Lehotzki, Regni Hung. Sta­
tus et Ordiues. 152). — Nagy Gábor scrie, că sub autoritatea Banilorü
din Temişora se aflaü următorele oraşe : Severinulü, Orşova, Caranse-
beşulu, mal departe 9 v o i v o d î , v o iv o d a te le Lugoşuluî,
Itvinişulul, Mănăsturulul şi a Cio c h e l şi în fine
2 castelani. (Pesty, A . Szőr. Bánság. 1. 426).
8) Kémény, în Dj Magyar Muzeum, II, 125. 1415. Nos Pypo
de Ozora Themensiensis . . . . Comes . . . . quod licet nos B o a -
lyarn V o yvo d a m de K i e s t o r . . . . decollari fecerimus
universasquè possessiones et portiones possessionarias . . . . abstu-
lerimus. — Ibid II. 130 . . . . az a b r u d b á n y a i o 1 á h s á g-
nak (Alsó Fejér megyében) még 1547-ben külön (Jakab nevű)
v a j d a j a volt.
42 R E V O L U Ţ I U N E A L U I H O R IA .

şuiul 1) , pe iStanisIaii şi pe Balcu, voivodï aï Româniloră din

Satmaru pe Vladu şi pe Nicolaé, voivodï aï Români-
lorií din părţile Clujuluï, Dobâciï şi ale Solnoculuï 3), pe

‘ ) Nagy Imre, Codex dipl. hung. Andegavensis, II. 238. 1326. pos-
sessionem . . . . Hudns vocatam populosam in qna N e g u l w o y-
noda considet et commoratur. — Fejer, IX. 3, 365. 1363. I w a n
Woywoda de B u 1 e n u s, ae Boch de Balk, frates sui. — Kémény,
Transilvania, 1872. 200. 1410. P e t r u s Vajda, ac Universi Kenezii
et Juraţi de pretinentiis ejusdem B e l e n e s . — în Regestele Orădil
din secululü XIII încă se face amintire de unele persóne numite „V oda“
şi de unü Luca „Prineeps exercitus“ : §. 96. V o d a, Queren et Andreas
de villa Scerep feurunt Varadini cum pristaldo eorum nomine Torna.
— Ibid. §. 241. Luca P r in cip e Exercitus, et Matthia
centurione impetierunt libei’tinos Porcos et Kelemen. — Ibid. §. 336.
Voda, filius Forcassi, impetiit ioubagionem Lamperti, scilicet Ilegun
de occisione patris sui.
a) Fejer, X. 1. 87— 88. 1383. Zaniszlé . . . . ki a’ Kerechkey
és Buchnicze falukban Királynék’ O lahjinak V a jd á ja vala
(Stanislaü. . . . care a fostü v o i v o d il peste românii regi­
nei din satele Kerechkey şi Buchnicze). — Despre voivodil din comita-
tulü Beregu în distrietulű Craina, cf. Duliscovic, II. 19. apud. Pic, 148.
— Fejer. X 1. 69. 1383. Maria . . . . Dicunt nobis B a l k , V aj -
uoda C o m it is Z a t h ma rien, et Drág. ac Ioannnes fra-
tres sui. — Fejer, X . 1. 99. 1383 . . . . B a l k V a j u o d a , co­
rnes Z a t h m a r i e n s . et Dragh, ac Ioannes fratres sui. — Fejer,
X. 8. 139. 1384. condam W o l k Wajuode, O o m iti Zath­
m a r i e n s. nec non Drag et Ioanni, fratribus eiusdem. — Ín reges­
tele Orădil din secululü alü X III încă se face amintire de unü voivodü
din comitatulü Satmariilul. §. 102. Dethmar itaque curialis Comes Si­
monis q u e n d a m V o i u o d e n nomine Comitis de Z a t h i a r
. . . misait Varadinum ad candentis ferri judicium.
3) Archiva familiară a contelui Teleki din Têrgulü-Muresuluï. 1370.
Petrus filius Ladislai et Andreas ac Mattyas proximi ipsius Petri de
Nadasd comitatu de Kolos . . . una cum L a d i s l a o W a y v o d a
O l a c o r u m potentialiter veniendo. — Kémény, Transilvania, 1873.
115. 1450. N i c o l a i W a y v o d e W a l a c h o r u m nostrorum
de Oláh Gíorbo. — Regestr. Varad. §. 44. An. 12 . . Vincentius, Ven-
degu, Voca de villa Boba impetiere conuillanos suos . . . . dicentes,
quod eorum falsa suggestione, q u i d a m p o t e n s n o m in e
Vaiavoda in sex marcis eos damnificasset. Ilii responderunt quod
 EP O C A M IL IT A R Ă . 43

Ştefanii, pe Ionii, pe Bogdană, pe Balcu sau Băliţă şi pe

Dragu, voivodî în Maramureşu *), aflămu că unu Căpi-

praenominatus V a i a v o d a non eorum suggestione quid quam eis

subtraxisset, sed cum esset eorum c e n t u r i o , et ipsi c a s t r o n "
s e s.— Ibid. §. 147. An. 12 . . B u I s u h d u x E x e r c i t n s de
Castro Zounuc. — Ibid. § 304. ţ 1219. Cum. Y o i u o d a co m e s
de D o b o c a peruideret, exercitum suum. — Kémény, Transilvania,
1874. 145. 1548. Anna Bathori de Somlyo . . . T h o m a in II o s s z u
(nume usitattt la români) de Kis Nyires i n . V o i v o d a t u pos­
sessionis Restolcz . . . . confirmat.
*) Alit. Szirmay, Notitia Comitatus Ugocbiensis. 113. 1800. S t e ­
phanus V a y v o d a . . . . Comes de M a r m a r o s. — O d i­
plomă a regelui Ludovicii din 1349, amintesce de unii I o n ü lilium
Ige (Iugae) v o j v o d a m O 1 a c o r u ni (Col. ddul St. Szilágyi in
Sighetulu Marmaţieî, apud Hunfalvi, Die Birmanen. 113). — Fejer, X. 3.
469. 1865. L u d ovicu s.................. pessessionem Kunya vocatam cum ap-
pertinentiis . . . . in C o m i t a t u M a r m a r u s existen., quae
per intidelitatem l i o g d a n Ï ajuoda.e, . . . ad se devolutas
solenni privilégié (strenuo viro B a 1 k, filio Saaz, Moldavo, W a y-
u o d a e M a r a m o r u s i e n s i ) confert. — Ibid. IX . 3. 469. X I,
4 7 4 — 475. 1365. Balk filio Zaaz Moldavo W a y v o d a e Maramo-
r i e n s i. Kémény, Uj Magyar Museum. II. 1854. 121. 1386. Comitum
Balk Wayvode Olacliorum, et Drag ejus fratris (comita-
tulü nu se amintesce). — Ibid. X . I. 286. 1386. Drag Woywoda
M a r in o r o s i e n s i s. — Ibid X. 1. 372. 1387. Ivan, Olachi, fily
Dragumeri, filii scilicet sororis vterine Magnificorum Virorum Balk et
Drag W a y u o d e. — Ibid. X . 1. 581-582. 1390. Dragh, Comes de
Maranioros sua et W a l k W a y u o d a e, similiter comilis dicti com i­
tatus in personis, in nostrae Maiestatis accedens praesentiam. — Mik 1(1-
sicil, Acta Patriarchatus II. 156-157. 1391. o is jSo'ißlS»; b MitiXirÇa;
(Baliţă' -/.où b Nopr)Oţ (Dragü) épouse [rovasnipiov àito yovraóirjroç r.tpi ~'ov
rditov tou iMapapopeio — Fejer, X . 2. 63. 1392. Magnificis viris Do-
minis Balk et Drag Vayvodis Comitatuum Ma r a m o-
rosii et de U g o c h a. — Ant. Szirmay, Notitia Comit. Ugochiensis.
143. 1400 Dominae consortis Dragh Wayvodae de Castro
N y a l á b (Ugocia). — Despre mai mulţi v o i v o d ï români amintesce
Papa Clemente alu VI-Iea într’o scrisére către regele Ludovicii alu Un­
gariei. A. Theiner, Vetera Monumenta bist. Hungáriám sacrarn illus-
trantia. I. 691. 1345. Clemens Episcopus . . . auditum, quod O l a c h i
B o m a n i commorantes in partibus Ungariae Transilvanis, Ultralpinis
44 R E V O L U Ţ JU N E A L U I H O R IA

tanú în fruntea Ţerei Făgăraşului şi a C hioaruluî1), voivod!

Ia Românii din Croaţia şi Slavonia 2), voivod! Ia colo-

et Sirmiis . . . . aliqui iam viam veritatis agnoverunt per susceptio-

hem fidei catholice . . . . de salate O l a c h o r u m ipsorum et dila-
tione fidei orthodoxe soliciţi et iocundi diversas oportunas litteras nos-
tras patentes et clausas . . . . Nobilibns viris A l e x a n d r o B a s s a r a t i ,
et aliis tarn Nobilibus quam popularibus Ol^chis Bomanis, Nicolao
p r i n c i p i de Remecha, L a d i s l a o V o y v a d e de Bivinis, Stanislao
de Sypprach, A p r o z y e V o y v a d e de Zopas, et N i c o l a o V o y v a d e
de Auginas . . . . dirigendas providimus. Din localităţile însemnate aici
B e v i n-nlü (de Bevinis) se vede a ii fostă în părţile Ti’ansilvanieï. A-
nume într’ună documentă din anulă 1332 publicată de Theiner la pag
560, se face menţiune de comuna Bevin în „partibus transilvanis“ (dns
Chunradus de villa Bevini sc. quoudam decauus de Sprungi). Iar Syp-
prach-ulă se pare a fi românesculă Siplacă (ung. Széplak), nume de sate
în ţinutulă Sân-Mărtinulul, Beghiuuluî, Dejului, Selagiuluî şi alu Orădil
(Cf. Fejer. III. 2. 130. 1228. possessionem nomine Széplak, ultra siluas
cönstitutam). Eoesler (Bőm. Stud. 390) rătăcesee, când crede, că toţi
voivozii amintiţi aici ar fi fostă principi feudali din Muntenia. Papa Cle­
mente ne spune espresă, că aceşti O l a c h i Romani eraă din trei
provincii diferite şi anume din Transilvania, Ţ0ra romànéscü şi din Sirmiu.
4) Că Făgăraşulă şi Omlaşulă aă formată în vechime dóue v o i v o ­
date r o m â n e s c ! se vede din titlurile Domniloră Ţerei românescl,
cari în sec. X IV şi X V se numescă forte adese ori D u c I al Făgăra­
şului şi Omlaşulul. Iar după ce Făgăraşulă a fostă ruptă de către Ţâra
românésca titlulă de Duce se înlocui cu titlulă de Căpitană. Approb.
Constitutiones. P. II. tit. 15. art 1. Fogaras Vára és Tartománya . . .
a Kapitányok authoritások ’s inspectiójok alatt hagyattatnak (Fortăreţa
F ă g ă r a ş u lu i şi ţinutulă seă se lasă. şi de aici înainte sub auto­
ritatea şi inspecţiunea C ă p i t a n i l o r ă ) . — Ibid. despre Chioară. IU.
tit. 46. art. 5. — Pesty, A? eltűnt régi vármegyék, II, 6 7 —70. — Nu
amintimă aici desprp G e l u , dux B l a c o r u m terrae ultra silvanae (A-
nonymus Belae regis c. 24, 26), şi nici despre N e g r u - V o d ă ală Fă­
găraşului, esistenţa loră fiindă încă supusă controversei.
2) niacHMK cp n cK or y i e a a r A p y m i s a , K a w a neTa. 23. 1627.
Ferdinandus secundus........................... Unde etiam ad instar suarum Ma-
jestatum quondam Rudolphi secundi et Mathiae similiter secundi . . .
. . . . felicis recordationis, qui nimirum n a t i o n i Valacho-
rum sub certis d u c t o r ib u s et A n t e s ig n a n is ex
ditionibus Turcarum emigrarent, ac in domiciliorum loca, quae pro nune
 HPOCA M IL IT A R Ă . 45

niele din Ualiţia ’ ), în fine voivoclî şi la Românii din

Tesalia 2).
Acolo însă unde elementulă română şî-a perdută suvera­
nitatea naţională, cum a fostă de esemplu în Ungaria şi
Transilvania, acolo si sfera de activitate a voivodiloră a în-
cepută să scadă din ce în ce maî multă, până în fine, voi-
vodiî ajunseră a fi simpli căpitani în trupele miliţieniloră
saă castrensiloră s). Dar cu tóté aceste voivodatele române
se conservară în Ungaria şi Transilvania până pe la mijloculă
secuiului ală XVI-lea, nu în aceeaşi splendóre, ce e dreptfi, în
care se aflaă voivodatele din Muntenia şi Moldova, dar celă
puţină ca o tristă relicviă a unei vechi instituţiunî militare a
poporului română.
Voivodatele de peste Oltă, cum şi voivodatele din Tran­
silvania şi Ungaria se aflaă la începută divisate în maî

in part.ibus Slavoniae et Croatiae incolant, collocarentur, peculiaribns

gratiis et favovibns prosecnti fuerunt. Ibid. 38-39. Statuta Valachoruui.
De re militari. Art. V. I n V o j v o d a r u m . . . . . demortuoruin,
vel etiam judicialiter ab officio depositorum loca, alii bene meriţi per
conimunitatem Generali commendabuntur.
*) Studia histoişvczne M. Balinsckiego. 210. (Apud Hasdeü, Arch. ist.
I. 1. 104) 1390. D z i n g i o de Stnpnieza W o y w o d a ¥ a 1 a c h o-
r u in. — Ibid. 1392. D z u r d z, de Stupnicza w o i e w o d a W a-
lachornm
a) Cantacuzeni Hist. III. c. 53. Ed. Bonn. 322. 1342. tivcj -öv iv zfj
BXayia áp^dvrav — De şi cuvêntulü V o i v o d ü se vede a fi de ori­
gine străină, de aici încă nu urmézâ, că instituţiunea voivodatelortt ar
fi împrumutată de la S lavi Voivod! aflămii la popórele diu imperiulü o-
rientalű chiar şi pe timpulü lu! lustinianü (-ou? ^■poufis'vouî -wv èSvtov —
praesides gentium. Novella VIII. c. 1). Duc! sau voivod! se nurniau că-
peteniele soldaţilorii romani încă în primi! secul! a! ere! creştine. Pro.
COpius, de Bello Persico. lib. I. c. 17. Ptopcaimv a-paTuoi'îiv ăp'/mv, ouţ
oouzaţ zaÀoSatv. eorum quibus milites Romani parent hos d u c e s vocant
— Idem, de Aedificiis. II. c. 6. — Bücking. Notitia Dignitatum in part.
Orient pag. X L II.
s) Regestr. Varad. §. 44. Ilii autem (eastrenses) responderunt, quod
praenominatus V a i a u o d a , non eorum suggest.ione quidquam eis sub-
traxisset, sed cum esset e o r u m c c i t . u r . i o et ipsi castrens.■
— Sam.
46 R E V O L U T IO N S A L U I H O R I A .

multe e h i n e z i a t e saü districte. Aşa aflămă de esem plu,

cliineziatele lui Ionü, lui Fărcaşu şi Lirţioiu 1) în Téra
Severinuluï (Terra de Zewrino, Bănatulu şi Oltenia), cliine-
ziatulü lui Petru în districtulü Mihadieï 2), chineziatulü lui
Ionü, Sandrinü şi Stefanü în comitatele Beregă şi Sat­
inară3), representândü la începută o întindere teritorială des­
tulă de însemnată.

Badina, História Szigheti în M. Belii Scriptores, I. 724. Una cum p e -

d i t u. m d u c t o r i b u s seu praefeetis quos V a y u o d a s vocant.
i) Fejer, IV. 1 .448.1247 . . . . totam terram de Zeurino . . . pariter
cum K e n e z a t i b u s Ioanniset. F a r c a s i i usque ad fiú­
mén Oltae, excepta terra K e n e z a t u s L y r t i o y (Pr. Linoy
Waiwodae. — Aiel se presintă trei ehineziate, alu lui Ionü, Fărcaşu, şi
Lirţioiii, şi între aceşti trei, c h i n e z u l f i L i r ţ i o i i i apare totfi-
o-dată învestită şi cu demnitatea d e v o i v o d f i în părţile de peste
Carpaţî, anume îu comitatulfi Beregü şi în Croaţia , voivod ii se alegeau
din partea chineziloră şi a poporului. Vedl Duliskovic. II. 18. 19 , la
Pic, 148. TJiaCHHK, KHIHra neT3. Stat. Valachnrnm. De re militari.
Art, V pag. 88— 39.
2) Pesty, A Szőr. várm. h. oláh kerületek, 51. 1387. fily Dees K e-
n e zy d i s t r i c t u u m Castri regalis M i c h a 1 d vocati.
s) Fejer, X . 1, 88. 1383, Mi Maria . . . . Iánosnak, Sándrinak, és
Istvánnak, néhai Zaniszló fiainak, ki a’ Kerechkey, és Buchnieze falakban
K irálynéd Oláhjinak Vajdája vala . . . . . Bereg és Zathmár Várme-
gyékbben lévő Oláhoknak Keneziáságát . . . . örökre . . átadni eltök-
kélletük (Női Maria . . . amü hotărită, ca să dămă pentru totii-de-una
c h i n e z i a t u l ü R o m â n ilo rü din comitatulUl.fi B e r e g i ! şi
S a t m a r fi lui Ionü, lui Sandrinü şi lui Stefanü, feciori al decedatului
Stanislaö, care a foştii V o i v o d fi peste Românii Reginei din satele,
Kereehkey şi Buchnieze.) — în Croaţia chinezii încă erai! capi de dis­
tricte. LueillS, de regno Dalmatiae et Croatiae, lib. VI. c. 1. Satnicus di-
cebatur, qui praeerat r e g i o n i , qu’ae c e n t u m a rm a t o s dare
poterat. Horum loco stccessere K n e s i, quod idem quod C o m i t é s
signifient. — Rogerins, Carmen miserabile, c. X X X V . Constituerunt (Tar­
tari) C a n e s i o s . . . . . Et sic procurator meus de istis dominis
erat unus, et p a e n e m ille v i l l a s regebat, et erant Ca-
nesii fere centum. — Cliineziatele romane de peste Carpaţî erafi o
instituţiune cu totultt străină de spiritulfi administraţiunil unguresc!.
Dar care era originea chineziateloru românesc!? Fôntànile istorice nu
 EPOCA M IL IT A R Ă . 47

Funcţiunile chinezului eraü diferite. Elu era judecatoriulü

şi capulü administraţiuniî districtului 1j, dar în prima liniă,
ehinezulu era prefectul u militară ală ţinutului s e ă 2) , şi

ne dail nici o lumină de acé ,tă privinţă. Diplomele regilorîi ungu­

resc! se mărginescu a aminti numai, că chinezi! român! se aflaii de
timpuri immémoriale în funcţiunile şi posesiunile lorii. Pesty, A Szőr.
várm. li. oláh kerületek, pag. 56. 1420. a q u a m p l u r i b u s t em­
p o r i 1) u s iám r e t r o l a p s i s nomine Keneziatus possedisse as-
seruntur.— Ibid. 59 1428. nomine kenezyatus, a b o 1i m p e r mul­
t o r u m a n n o r um p r a e t e r i t o r um cur r i c u l a paci­
fice tenuissent. Idem. A Szőr Bánság. III. 9 — 11. — Safarik derivă cn-
vêntulü knez de la gotieulü knnninggs, şi este de părere, că acésta nu­
mire s’a introdusă la Sêrbï de-o-dată cu cărţile cirile (Geschichte d. şerb.
Schriftlmms. 38). Cum a venită însă acestă cuvêntu la români? Prin
cărţile cirile, cu limba oficială slavonă, sau pe cale politică, or!
socială ? în acostă privinţă totulu remâne numai o simplă ipotesă, cu a-
tâtü ma! multă, ftindă că adeveratulă terenă ală chincziateloră româ­
nesc! ’lă aflămă în Ţera-Severiuulul, în Ungaria şi Transilvania. încer­
cările unoru scriitor! de a présenta chineziatelc române ca instituţiun!
de colonisarc, aă remasă până astăd! fără nie! unu resultatu pentru
sciinţa istorică.
f] Kurz, Magazin II. 1. 299. 1426 Qnod nullus onmiiio Judicnm
Regalium, et terrestrinm ipsos [inhabitatores villac Bereczk] j ii d i-
c a r e . . . . praesummat, nisi ipsémét Keneziiis cum
praefatae villáé villanis. — l’ esty, A Szőr. Bánság. III. 9. 1387. Nos
Sigismundus . . . . . pro fidelitatibus et fidelibus servicys Bogdan
O 1a h i fily Stephani de M otlm u k .......................quandain possessionem
nostram sub ipsins ken eziatu sen o f f i c i o l a t u hactenus
liabitam, Almafa voeatam . . . dedim u s.— Ibid. III. pag. 10— 11. 1390.
Nos S igism un du s.................. possessiones Kryuapatak et Patak voeatas
. . . simul cum omnibu i ipsarnm Jurilius Ju r is d i c c i o n i b u s
(Nobili Kenezio de Temesliel) . . . . dedimus.
2) Pesty, A Szőr. Bánság. III. 11. 1390, ipsi (Kenezy de Temesliel
in tenutis cast ri. noştri Myhald) et lieredcs ipsorum de dictis posses-
sionibns ad p r c d i c t u u m ex er c i t u m cu m v na lancea
ut . . . . c o n s u c t u d i n i s cert o r u m n o b i 1 i u m K e n e-
ziornm dictarum t e r r .................. proficisci teneantur. A id sub ,u n a
lancea,, se înţelegea „una gens“ saü o trupă ma! mică de sol.
daţi. (Ved! Pesty, Oláh kerületek. 66. 1437. pro solucione huiusmodi
48 R E V O L U Ţ I U NEA L ü l H ORI A.

fântânile istorice ne relatézâ adese-ori despre virtuţile mi­

litari ale chineziloră rom ân i 1) .
Demnitatea chinezului era ereditară; ea trecea din pă­
rinte în fii, şi din fiî în nepoţi ca unu drepţii particulară
ală familiei chinezesc!, şi aecstă transmisiune ne este ex-
plicahilă; — în epoca de atunci, instituţiunea cliineziatu-
*

quinquaginta lanoearum, seu geucium sub eisdem

la uceis e x e r c i t u a n c i u m). în evnlii de mijlocă se numia
lance şi stégulü militară, care se înfigea în lance. (Du Cange ad vocem.)
Fejer, X . 6. 797, 1436. Nos Sigismundus . . . . volumus autem, quod
sicut hactenus sunt consueti, ita et in futurum dicti K e n e z i u s et
villani de saepedicta Bereczkfalva ad faciendam c üs­
töd i a m in illis eonfinibus et e x p l o r a t ionéin in
partibus Moldáviáé obligaţi sint. Knrz, Magazin. II. 311. 1482 Ma­
thias . . . sed eis (Keneziis Districtus Hunyad) s e r v i ţ i - a ad prae-
fatum Castram nostrum Hunyad, u t p r i u s facere adstricti înc­
runt, perm ittatis.— Era o deosebire -capitală între chinezii români şi
între şoltuzil sau sculteţil din Ungaria. Sculteţiele erau institu-
ţiunî de colonisare, şi nu aveau nici unii obligamentii mi­
litară. M. Scliwartner, de Seultetiis 140. neque tarnen in litteris iu-
uestiturae, illis (Scultetis), ante tempóra quibus Thurzones floruerunt
(Sec. XVI. XVII.) imposita est insurgendi in bostem nécessitas.
*) Pcsty, A szőr. várm. h. oláh kerületek. 51 — 52. 1387. Nos Ste­
phanus de lochonch Banus Zeuerinensis . . . . consideratis laude dig-
nis meritis fidelium seruiciorum Petri fily dees K e n e z y distri-
ctuum Castri regalis Michald v o c a t i....................... signanter verő tem­
pore p r ist in e guerre, dum pro liberacione domine marie regie
(sic) laborabamus. — Ibid. 54— 55. 1406. Nos Sigism undus. . .c o n s i­
deratis . . . . fidelitatibus et fidelium obsequiorum vberrimis meriiis
et sinceris conplacencys per ipsum d i o n i s i u m (filium Kenezii Clnvka)
iu nostris et regui noştri var y s e x p e d i c i o n i b u s ..................
Praeseriim vero in yeme proxime preterita et in estate presenti, in
regio e x e rcit u nostro Boznensi, aduersus H e r w o-
y a m nostrum notorium iufidelem. — Ibid. 56-57. 1420. Nos Sigismun­
dus de Losoncz . . . . consideratis . . . . preclaris et laudedignis meri­
tis, dilecti noştri B o g d a n i fily Nicolai fily Magoya (Chineză) per-
ipsum nobis in nonnuliis nostris seruiciis validis et e x p e d i c i o n i ­
bus. . . . signanter sub Castro Zeuriniensi contra seuissimos Tnrcos.
 EPO C A M IL IT A R Ă . 49

lui se basa mai mulţii pe valórea militară a familiei chi­

nezesc! J).
încă în secululü alii XIY-lea şi alű X Y -lea numërulü chi-
neziatelonî de peste Carpaţî se înmulţise aşa de tare, îneâtu
chinezii formaü în acesta epocă o clasă numerusa şi totă o-
dată importantă a* societăţii române, clasă, care astă-dî a
dispărută cu totulă 2).
O altă clasă a societăţii române era compusă din B o i e-
r i m e, şi acesta instituţiune ne presintă în istoria română
timpuri cu totulă obscure, forte depărtate.
Boierimea română nu se născuse din feudalitate, căci no­
bilime în sensă feudală la români în epoca vechia n’a esis-
tată. Din contră în evulă de mijlocă boerimea română
représenta o c l a s ă m i l i t a r ă în tută forţa cuvêiituluî,
clasa, care-şî câştigase numele de boieri, prerogativele şi
moşiile, fiindă-că avea să presteze necurmate servicii de res-
belă. Boierii în epoca vecină eraă adevăraţi ostaşi l e g i o-
n a r î, însă clasa, cea mai distinsă a poporului m ilitară3), şi

*) Kurz, Magazin, TI. 297. 1377 Dndoyieus . . . . qnos (Konezins)

in aliis distretibus O laelialibus.................. in p r o b a b i t i s eo ru m
K c n c z i a t i b u s relinqucrc, et i n f i 1i o s f i I i o r n m c o n-
f i r m a r e consvevimus.
*) Kui'tz, Magazin. II. 300. 1363. Nos Petrus Vice-Yayvoda Transyl-
vanus .. . unacnm eisdem n o 1) i 1 i b n s . . . comitatus Hunyadiensis, n n i-
v c r s i s i j n c K e n e z i i s, et senioribus Olaelialibus ipsius Districtus
H a c z a k , ac aliis p r o v i n c i a l i b u s . — Pesty, Oláb kerületek. 52.1391.
Nobiles et kenezios districtuum et proninciaram quatuor scilicet
de Se b e s , de lugas, ac d o - k a r a n ct k o m p y a t h i . — Idem, A
szőr. Bánság. NI. 33. 1439. — Kémény, Transilvania. 1873. 290 — 291,
1481. universi K c n e z i i et i n c o l a e pertinenţi« c a s t r i De v a .
3) M i 1 i t c s d i g n i o r i s o r d i n i s, arpse-iCSvoit b c 11 a t o r e s,
rom. 1) o i e r ï de Ia slav. ko H pugna. Dineôce de Carpaţî, in Térn-ro-
mânésea şi Moldova csistaü doue categorii de Boieri : boieri man şi
boieri micî, fiă-cavc categoria avêndii mal multe divisiunt. Canteillirfi,
Descripţie Mold 1872, 76 et, seq. — HiVStlcii, Aricii va ist. I. 1. pag. 5.
75. 76. 98.
4
50 R E V O L U Ţ IU N E A L U I H O R IA .

fôntânele istorice ne probézâ, că ea şi-a îndeplinită cu gloria

misiunea sa de arme *). Militarismulă boieriloră românî era
consvetudinarîă, elu nu era impusă prin relaţiun!
de vasalitate, nu avea nicî o durată, nu avea nici con-
diţiunî, cum era în statele feudale 2), precum nicî n’a

1) Unu interesantă documentă despre valórea militară a acestei boie­

rimi este o diplomă a regelui Vladislavă din anulă 141:3. Patru familii
nobile române din Ţera Haţegului şi din Bănată apără cu omenii şi cu
cheltuielile loră îu t.iropă de patru ani, şepte castele ale Ungariei în
contra Turciloru şi anume: Severinulă, Gâurenil, Orşova, Petă, Svi-
niţa, (Caran)Sebeşulă şi Mihadia. Pesty, A szőr. Bánság. III. 44 1443.
Nos Wladislaus . . . . Quod quia fideles noştri Strenui et Nobiles M i-
c l i a e l de Chôma et B l a s i u s filius S t h o y a n de eadem, Item M u-
syn 'a et Sándor de dampsos ac Nicolaus do Byzero a tempore
Regiminis . . . domini Alberti Regis . . . vsqne ad bee noatre maiesta-
tis tempóra Castra nostra Regalia Z e v r y n et G e w r i n, O r s w a
Peech, Zinicze, Sebes et Mihald vocata . . . . nulla ei s
d is p ősi c i o né superinde faeta proprys sumptihus et expen-
sis . . . . contra incursos crebrerimos Turcnrum . . . . ac crebra proprv
sanguinis effussione . . . fldeliter conseruauerunt . . . . (et) maiestatem
nostram antefatis . . . . pro talibus íidelibus eorum sernicys ac con-
servacione Castrorum . . . . in Quinque Milibus florenorum
auri obligatam remansisse.— Diferiţi nobili români din Transilvania şi
Ungaria ne apără ca militari al curţii regale. Fejei*, Genus Ioann. Cor-
vini. 32. 1409. W o y k, Ulii Serbe a u l a e n o s t r a e m i l i t i s . —
Idem. X . 2. 521, 1397. strenui mi litis G u r z o n i g, filii Iwan de
Maramorusio — Pesty, A szőr. várm. h. oláh- kerületek. 57. 1422
egregy viri ni a g i s t r i 8 t a n c h u 1 tilius Baab et D r a g a a n fi­
lius Manchul Wolaííy de Komyath A u l e R e g i e m i l i t , es. — Idem.
A szőr. Bánság. III. 27. 1433. N i c o l a i fily condam ladislai de By­
zere A u l e n o s t r e M i l i t i s .
2) Katona, Hist. érit. X X I. a. 1550 pag. 1096. Obiectabant (nobilii
ung.) ius veteris libertatis, qua n o n u l t r a X V d i e m in h e l l o e s s e
t e n e r e n t u r . — Kovacllicll, Script, rer. hung. minores. II. 108. Si
contra occidentales (pngnandum est, ( S i c u l i) , decimam sui partém
mittunt, n e q u e u l t r a q u int u m supra d e c i mu m d iem
s e q u u n t u r c a s t r a.
 EPOCA M IL IT A R Ă . 51

esistatü vre-o ordine de succesiune feudală în moşiile boie-

rescî1).
în Ungaria şi Transilvania, boierimea română a figuratű
până în secululű alű XV-lea sub numele de n o b i l i ro­
mân! (nobiles valachi, nobiles ut dicitur Yalacborum), for-
mându o clasă socială şi politică, diferită de nobilimea un­
gur ésca (nobiles bungari), şi distinsă de ea prin originea4
prin istoria şi prin natura privilegielorü sale 1
2).
în fine clasa a treia si1 cea ma! numerusa o formaű t1 e -
r ă n i i r o m â n ! numiţi a p ë r ă t o r ! sau s o l d a ţ i a!
c a s t r e l o r ü (castrenses, populi castrenses, milites castri),
şi car! în ţinuturile românesc! se aflaű divisaţi, în ma!
mulţe cliineziate şi voivodate Ţeraniî castrelorü în epoca
vecliiă eraü ó m e n ! l i b e r ! nesupus! servicielorü feudale,
pământurile loru (fundi militares, praedia militaria 3), se

1) Moşiile boinresci formau unu p a t r i m o n i ii alîi familiei, şi

adeseori în documente se numescii, eredităţi boieresc! sau
b o i e r o n a t c e r e d i t a r e (liaereditates boieronales) N. Densiişianil.
Monumente p. ist. Ţ. Făgăraşului. în Columna 1. Traianii, 1882, 14. 15,
96. 442
2) Pesty, Oláh kerületek. 74 1457. Nos Ladislaus. . . . eosdem N o b i l e s
Valachos instar ycronim lobilinra R e g i i noştri
. . .. ex omni solucione tributi . . . cxemtos esse volnmus.— Kemény,
Transilvania. 18711. 79. 1439. Albertus . . . . Ioaunis dicti Kende de
Malomviz, ac Ladislai filii ipsius, nec non Kende filii Kende de cadem.
nobiliuni ut dicitur V a 11 a c h o r n m n o s t r o i n n i D i s t r i-
ct us noştri Hacaeg appellati. Ibid. 115. 1455. Fejei', X. 2. 719.
— N. Densusianil,
?
în Columna 1. Traianu. 1882. 431. 1696. Nos Michael
Apafi . . . . Pracscriptum itaqne Popa Sztan . . , , i n c o e t u m et
num er u m v e t o r u mn a t o r u m i n d n b i t a t o r u m D i-
st r i c tn s F a g a r as i en si s Bo oro n u m ..adnume-
randum . . . . duximus.
3) Levnclavii, Ivris graeco-romani T. II. 144. Const. in Porpbyra nat.i
Nov. III. Sancimus igitur id quod ipsa c o n s u e t u d o i a in dudum
cit.ra scripturam confirma vit, n e mi l i t i b u s e a p r a e d i a de qui-
b u s m i 1i t i a e f u n c t i o n e s o x hiben t u r detrahere 1iceat.
52 R B V O LO ŢIO N F .A LU I H O R I A.

mósceniaű din generaţiune în generaţiune şi în lipsă de suc­

cesori se puteaű vinde şi testa. Numai o singură obligaţiu­
ne aveau posesorii acestora moşii, şi anume să facă servicii
de castre, adică să construéseá fortificaţiunî, să apere cas­
telele şi frontierele, şi să iée parte la espediţiunî în timpii
de resbelu ^j.
în părţile de peste Carpaţî, în Ungaria şi Transilvania,

*) Regestr. Varad. § 10. 1219. Perus loiibagio castri Roiv.od, impetiit

c astrenses eiusdem castri . . . .* dicens, quod otficium enrnm es­
set carceres eustodire. Ilii autem e contrario dixerunt, quod m i l i t e s
qnidem c a s t r i essent a d h e i l i g e r a n d n m, non ad carccrem
custodiendum.— Pejei', Genus I. Corvini. 74. 1444. w a 1 a c h i s c a ­
s t r e n s i b u s, semper et ab antique ad ipsum castrum ( V i l á g o s -
v j i r) spectantibns. — Ident, X. 1. 132. 1383. Fladmerns et omnes ceteri
V a 1ac h i mór . a n t e s sub Castro (în ţinutulîi Sibiului). —
Regeşti’ . Varad. §. 11. C astrenses Dubnkaj. — §. 102.
Castrenses Z a U m a r . — §. 194. uni versos C a s t r c n s c s
de B i c h o r. — §. 146. Universi c a s t r e n s e s de C o r n n s t. —
§. 182. iobagione castris Z o u a u e , — §. 249. c a s t r e n s e s de O -
r o d : •— §. 254. c a s t r e n s e s de C l u s . — §. 3 0 ). c a s t r e n ­
s e s de C a r a s n a. — Toţii în calitate de castrensl aftămix şi pe Româ­
nii din S e r b i a în ţinutulfi Prizrendului : Lege pentru români. . . I a r
c e l - l ’ altl români se r e p a r e z e cetăţile. Chrisovulü Ţa­
rului Duşanfi, 1348. Hasdeu, Arcb. ist. III. 120 — Afară de aceea aflămiî
în epoca vechia o mulţime de c a s t r e şi c a s t e l e în ţinuturile locuite
de românii de peste Carpaţî, şi din cari notămu aici următorele ; Alba
Iulia, Ariesă, Bihoi'il, Bocşa, Căraşu, Cetate-de-baltă, Chioară, Cicefl,
Cioîca, CInju, Codlea, Cohalmă, Crasna, Cri căii, Deva, Dobâca, Drencova,
Ersomlyo (Bănatu), Farkaszog, Hălmagî, Haţegii, Hinedóra, Huicdintt,
Hustă, Hraztovieha, Găurenî, Gergenă (com Tur.diî), Ghimeşft, Gilău
leel (Vécs), Jidova, Lotru, Lngoşfi, Mănăsturu (Bănatii),' Margine, Mi-
liadia, Muncael, Omîaşă, Orşova, Petii. Săîiscc (Salgo), Sânlelccu, Sat­
inară, Sebesü, Severinu, Şimleii, Sviniţa, Şiria, Solnocn, Tălmaci, Ti-
misóra, Turda, Trăscăii, Ugocia, Uióra, Ungnraşfi (Bálványos), Valóan.
Afară de ţinuturile românesc! se mal aflau c a s t r e n s l şi în alto
părţi ale Ungariei, însă serviciele loră craii forte diferite, şi nu erau
peste totii loculă obligată la apărarea casteleloră şi Ia espediţiunî. Aşa
aflămiî castrensl fabricanţi ;de arcuri, tăbăearî, pescari, cultivatori de
 EPO C A M IL IT A R Ă . 58

poporalii română aprópe peste totă loculă avea t e r i t o ­

r i e 1 e sale n a ţ i o n a l e , teritorii cu instituţiuin parti­
culare, şi unde administraţiunea se află în mâna elemen­
tului română. Aşa era în partea meridională a Transil­
vaniei Ţ éra Făgăraşului saă Terra Blacorum în
secululă alfi X III-lea Ţ, iar în partea de apusă Bana-
tulă S e v e r i n u l u i — Terra de Zewrino — divisată
în optă districte naţionale, numite d i s t r i e t u s v o 1 a-
li i c a 1 e s, şi tóté aceste districte formândă o provinciă
naţională în sînulă regatului ungurescă, în frunte cu uiiă
bană saă v oiv od ă 2), — aşa era T é r a H a ţ e g u l u i cu ţi-
niitulă H i n e d ó r e î şi ală D e v e i formândă unii com­
plexă de mai multe d i s t r i c t e românesc!, organisa-
te în togmaî ca Ţâra Făgăraşului şi ca Bănatulă, pe basa

vil, cosaşi, petrarî, strungari, rotari, căruţaşi, păditorî de Închisori, pă­

ţituri de drumuri, de poduri, păditorî de cal, de porci (villa porcario-
î'um castri Poson), castrensi obligaţi Ia transportais sării şi bëutiirilorü,
castrensî contribuitori de pcl, veuătorl, crescători de câni şi de şoimi
(qui nutriunt accipitres), alţii, cari plătiau numai taxe castelului (solu-
tores quinque ponderum, debitorcs liberorum denarioruni), şi astu-íeliű
de servicii găsiniii la castrensil din Cenadu, Zala, Pojonă, JJojonn, ZipsS,
GalgoţI şi Neutra (Pesty, A ni. várispánságok története, 77 et seq.)
De aceea nu e mirare, că regele Ungariei Béla IV scrie Papei Ino­
cenţii! IV la anulă 1254, că poporală ungurescă nu se pricepe la a-
përarea castreloru: cum g e n s n o s t r a ad hoc (ad defensionem cas-
ti'orum) exstiterit i n s u e t a. Fejer, IV. 2. 222.
*) Fontes rer. austr. Il Abth. X V Band. I. 18. — Eder, Obs. cri-
ticae, 53.
2) Pesty, A szőr. Bánság. III. 61. 1451. Ioliaimes de Ilunyad . . . . No-
bilibus viris Iudicibus Nobilimii S e pi t e in s e d i u m V a 1 a li i c a-
1 i u m (unu districtu era zălogitu iul Ionă Iluuiadi şi fratelui seu). —
Ibid. 68. 1452. Opidum Sebes vocatuin Sedem scilieet Judiciariam
priiicipaleni S e p te m Sodium N o b i 1i u m W a 1 a e h i c a-
1 i u m. — Aceste optü districte eraü : L u g o ş u 1ü , S e b e ş u 1ü
(Caransebeşulă), M i h a d i a, Aimas nlü (Halmas), Cr a ş o v a
(Krassofw), B e r z o v a (B o r z a f w ) , C o m i a t u 1 ü şi I 1a -
d i a. Cf. Pesty, Oláh kerületek. 63. 76.
54 revoluţiunea lu i ' horia .

unui sistemă m ilitară1). Şi asemenea districte românesc!

mai aflămă în partea de miéda-nópte a Bănatului, în ţinu-
tulă Aradului, în Zarandă, în comitatulă Bihorului, în Be-
regă, în Maramureşă, şi cari adeseori în documentele evului
de mijlocă figuréza sub numele de chineziate saă voivo­
date românesc! 2).
Pe lângă instituţiunea voivodateloră şi a chineziateloră,
pe lângă clasele sociale diferite de clasele unguresc!, ma!

*) Fejer, X . 8. 447. 1398. Castellaims et 12 Juraţi P r o v in ciá é

H a t t z e k.— Kurz, Magazin. II. 300. 1363. universis K e n e z i i s , et
s e n i o r i i ) us olachalibus Districtus H a c z a k. — Ibid. 311.
1482. Mathias . . . . Expositum est nostrae majestati in personis uni-
versorum K e n e z i o r u m nostrorum in pertinentiis Castri no­
ştri H u n y a d commorantium. — Fejei", XI. 507. 1534. Inhabitatorum
D is t r i c t u s Oppidi et Castri Noştri H u n y a d e n s i s.— Kémény,
in Magazin f. Siebenbürgen. 1846. II. 315. 1427. populi in d i s t r i ­
et i b u s O l a c h a l i b u s dicti Castri ( D e v a ) existentes. - Ibid. 297.
1377. (Kenezii) in aliis d i s t r i c t i b u s Olachalibus taniquam p e r-
tinen tiis C a s t r o ru m nostrorum. Cf. Fontes rer. austr. Diplom.
II Abth. X V . I. 87. 1267.
3) Fejer, Genus I. Corvini. 180. 1453. item districtunm w a-
lachalium Swggia, Bosar, M on ottor et S w p a n voca-
torum in Comitatu Temesiensi. - Pesty, Krassó várm. története. ID . 398.
1454. d i s t r i c t u’ u m nostrorum W o l a h a l i u m Swggia, Swpan
et T h w e r d (Ferde) voeatorum in Comitatu Themesiensi. — Fejer,
Genus I. Corvini. 74. 1444. Castrum . . . . Vilagosvár vocatum cum
. . . . d is t r ic t ib u s Kaladwa, Aramyag, K a p ó i n a,
Chwch, F e y e r keres, H a l m a g h, R i b i c h e . . .etvala-
c h i s castrensibus . . . . in Comit, de Zarand et Orodiensi existenti-
bus. — Pesty (Oláh kerületek, 41) încă recunósce, că aü mal esistatü
districte românesc! şi în alte ţinuturi, „aşa de esemplu în
Comitatulü Z a r a n d u 1 u !, ală S a t m a r u 1 u I şi S o l n o c u h u -
de mijlocă “ — în Transilvania mal apară ca districte românesc! O in-
1a ş u 1ă şi V a l c a - R o d n e ï . Kovachich Suppl, ad Vest. Com. II.
192. 1467. Provincias F o g a r a s , Omlás et R o d n a — Kémény
in Transilvania, 1873. 239. 1572. Mathias . . . . universi V a 1 a c h i
in d i s t r i c t u Radia Völgye commorantes.
 EP O C A M IL IT A R Ă OO

esista în ţinuturile românescî şi unü d r e p t ü consve-

t u d i n a r i i í ' r o m â n ă — jus volacliie, antiqua lex distri-
ctuum volahicalium 1), - - ş i anume românulă, cu escepţiune
de căuşele criminale, nu-putea fi judecată de câtă de voi-
vodulă saă corniţele seă 2), aflămă tribunale românescî com ­
puse din chinezi, nobili şi ţărani români s), instituţiunea ju -

*) Pesty, A szőr. Bánság III 184. 186. 145.— Idem, Oláli kerületek
82. 1478. tţuod ipse preíátus Georgius duodecimo se jrersonis sacra-
mentum deponere teneatur Juxta antiquam et aproba-
tam legem d is t rict u u m v o la h ic a liu m vniuer-
s o r iu n . — Monument» comit, regni Transilvaniae. II. 828. 1566. „Ín
privinţa locnitoriloră din T ó r a F ă g ă r a ş u l u i şi a relaţiuniloră lorii,
s’a hotărîtă, că orl-ce fein de l e g i şi o b i c e i u r i v e c h i au avută în
afacerile loră interne, în ce privesce justiţia, acele s ă re m â n ă şi d e
aci î n ai nt e. “
3) Pesty, Oláh kerületek, 74. 1457. Nos L a d is la u s.............Preferea
annuismus eisdem N o b i l i b u s V a l u e h i s et K e n e z y s [din Bănată]
ut nullás eos iiidicet pretor Comitem eorum pro tempore c o n t i
'tutum. — Duliscovic, II. 18. 1878. [apud Pic 149] Elisabetha . . . .
kenezios et o l á h o s nostros [in comitatu Beregh] in nullis cau
s i s j u d i c a r e si t i s a u si, exceptis publicis furto et latrocinio et cri-
minalibus causis . . . siquidem autem actionis contra ipsos habetis, vel
habueritis, in praesentia C o m i t i s d e Be r e g l i , vel Officialis eo-
r u n d e m O l a c h o r u m proseqni debeatis.
3) Kurz, Magazin. II. 800. 1863. Nos Petrus Vice-Vayvoda Transyl-
vanus . . . . universisque K e n e z i i s et s e ni o r ibus Olachalibns
ac aliis ]i r o v in c i a l i b u s ipsins Districtus H a c z a k .................. p r o t r i -
bunali s e d e n t i b u s . — Kenieni, în Transilvania 1872. 172. 1398.
Nos Styborius . . . . praenotati Knezii J a n u s t i n u s , Basarabe et
K ü s t e (de Riusor) responderunt et dixerunt . . . quia nunquani cau­
sam fldedignis et i p s o r u m ho m i n i b u s ac s érni o n i b u s nobis supra-
scriptis Styborio nec non d u o d e c i m j u r a t i s ad Iudicanduni in H á c z á g
dictus Dominus Vajvoda commissit. — Cf. Pesty, Oláh kerületek. 61. —
N. PeilSHşiiimi. Monumente p. ist. Făgăraşului în Columna lui Traiană
1882, 441, 1732. Nos S e d i s B o e r o n a l i s I u d i c i a r i a e F o g a r a s i e n -
s i s Conimunitas. Despre cel 12 b o e r l j u r a ţ i din Ţera Făgăraşului
Ibid. p, 556, şi anulă 1883 p. 191.
56 R E V O L U Ţ IU N E A L U I H O R IA .

decătoriloră aleşi 1) , unu drepţii particulară de posesiune

şi proprietate, şi adecă în districtele româneseî moşiile no­
bilitari se conferiaă cu totulă sub alte condiţiunî de cum
se conferiaă în ţinuturile unguresri 2), aflămă moşii chine-
zescî cu o natură juridică particulară 3), şi moşii ţără­
nesc! cu principala obligaţiune a servicieloră militari, şi
cari moşii se aflaă la începută în deplină proprietate a ţă­
ranului, aflămă în fine o consvetudine naţională de a pre­
sta servicii militari 4), ună dreptă particulară de taxe şi
contribuţiunî s), iar în Galiţia ună dreptă particulară de
colonisare 6), astă-felă, că în epoca vecliiă dreptulă pu­
blică şi dreptulă privată românescă ne apare cu totulă di­
ferită de dreptulă ung-urcscă.

’) Pesty, A szőr. Bánság. III. 55. 11 ö. 175 .

3) Pesty, Oláh kerületek. 69. 1444. Nos Wladislans . . . p o s s e s -
siones W o la c h ic a le s Kusklya Zawoy vtrasque patak et Zylfa
vocatas . . . sub illis c o n d i c i o n i b u s . et ser ni e y s q u itu s '
a 1i e p o s ’s e s s i o n e s AVolachicales in dicte d i ­
s t r i c t u (Karansebes) t e n e n t n r et possidentur ae sab eisdem vi-
goribus quibus s i m i l e s possessiones w o l a c h i c a l e s
per p r a e d e c e s s o r e s N o s t ros Reges c o n f e r re
solite fu ere niemorato Nicolao de Byzere . . . . dedinms do-
nauimus. Idem. A szőr. Bánság. III. 37. 1439. Cf. Kurz, Magazin. II.
391-392.
s) Fej er, Genus I. Corvini. 100. 1447. possessionem Chonokos prae-
dictam vocatam in Comitatu de Hunyad . . . . .in enius dominio prae-
fatus Daan u.ore K e n e z i a t ns hucusque perstitisset. — Pesty,
Oláh kerületek. 55 1406. m o r e k e n e z i a t us tenuissent et pos-
sedissent.
4) 1355. s e r v i t i a m o r e consueto O l a c h o r u m regiac Ma-
jestati teneantur . . . . exhibere. Hunfalvy, Die Rumänen 113.
5) K urz, Magazin. II. 306. 316. — Archiv, f. sieb. Landeskunde N.
F. XV. 454.
°) Hasűeu, Arch. ist. I. 2. 118. 1569. (villám Wiczow) . . . i u r e et
consn etu din e W a la t t o r u m l ő c s r e .. . . aliae nostrae
eidern vicinae in eodem i u r e IValachico locatae.
 F E U D A L IT A T E A U N G U RÉSCÂ. 57

în sccululă alü X lII-lea aşa dară şi până în a duna

jumëtate a secuiului alu X IV-lea poporală românii din Tran­
silvania şi Ungaria ni se presintă ca unű popon! liberii
militarii, cu teritoriele şi clasele sale naţionale, cu instuţi-
unile sale particulari, în scurtă ca o naţiune politică distin­
să în tóté elementele sale de naţiunea ungurésca, secuiescă
si săsescă U

V . F l i U I H U I l T E A I M i l I iK M l tSI I I U \ S I I , V A M V.

încă din a doua jumëtate a secuiului ală X IV-lea (1360)

o nouă epocă se începe pentru vieţa politică a românilor«
de peste Carpaţi, o epocă de decadenţa şi servitute. R egii
Ungariei, încă din sccululă al X ll-lea încocc, începu cu unű
felă de prodigalitate să dáruéscá la particulari şi biserici,
sate şi moşii întregi din teritoriulă casteleloră, în line chiar
şi castelele, şi astu-fclă vechiulă sistemă de apărare alu cas-
treloră se desfiinţeză şi cu elă se desfiinţăză şi vechile institu-
ţiuni ale româniloru de peste Carpaţi 2).
Voivodatele române, cele mai multe, dispărură încă pe
la linele secuiului ală XIV-lea, iar nobilimea română, clasa
cea mai puternică a societăţii legionari fu transformată în­
cetă eu încetulă în nobilime ungurescă, silită apoi să trécá
la catolicismul pentru conservarea privilegieloră şi a pose- 1

1) Fonlt'S rer. illisír. II Abth. XV Band, I Tli, 107. 121) 1. Andreas

. . . Qnod cum nos nuiversis u o b i l i b u s Saxonibus, Sycnlis et
O l a c b i s in partibns Transylvains apud Atbain Iule pro r e f o r m a t i o n e
status e o r a n d e m congrcgationem cum eisdem fecissenms.
8) l’csty, A Magyarországi várispánságok. 28. — Fejel’ , X. 5. pag. X*
Bonorum Castrensium maximus dissipator fuit Almus, Bella II, Andreas
II, et Ladislaus Chunus.
58 REVOLUŢIUNEA LUÎ HORrA.

siuniloră sale l), se rupse una câte una din legăturile na­
ţionale, ce esistau între densa şi ţărani, se contopi cu ele-
mentulă dominantă, în câtă pe la finele secuiului ală XV-lea
procesulă de disolvare ală nobilimii române era termi­
nată 3).' Aşa se încheia pentru totă-de-una vi éta acelei no-
bilimî particulare române, care în evulă de mijlocă ne a
lăsată atâtea suvenirî frumóse despre valórea sa militară,
nobilime, din care a eşită lóim Corvinulă, geniulă mi­
litară ală Transilvaniei, regele Ungariei Matia, cance-

‘ ) Pesty, A szőr. Bánság. III. Í31. 1500. Wladislaus . . . . por­

ci o n e s possessionar ias N o b 1i u m M y h a y l o et alterius
N i c o l a i -de dicta porecha . . . (in districtu Myhald) ex eo quod . . .
damnabili secte seim a tic e ¥ aIa c h o r nm siue Eascianoram
adhesisse dicuntur ad nos . . . . d é v o l u t e e s s e .
— Cf. Kémény, Transilvania. 1874. 85. 1511.
Despre c a t o l i s a r e a n o b il im ii române în secululu
alti X V — XVII-lea ne pntemfi face o ideă destulü de clară din următorea
seria de nume de boteză, neusitate la românii de î'eligîunea orientală,
si pe cari le estrageinü din interesanta publicaţiune a d-lnl Pesty (A szőr.
Bánság. I. II. III) : E m e r i o ű Macïcasü 1480, F r a n ci . sc ü Lazaru
1485, L u d o v i c ü şi F r a n c i s c ü Fiatü 1519, F r a n c i s c ü Bncos-
sniţă 1519, F r a n c i s c ü Moise 1537, F r a n c i s c ü Fodorü 1539,
Franciscü Borcia 1544, F r a n c i s c ü de' Margine 1544, F r a n -
c i s c il Lăţugii 1555, F r a n c i s c ü de Mutnicü 1560, M e n li a r d ü
Marga 1560, F r a n c i s c ü Ciorciocü 1561, F r a n c i s c ü Gamanü
1561, F r a n c i s c ü Groza 1564, B a l t a s a r ü Ciula 1566, G a s-
parü Beeheşii 1575, F r a n c i s ü Băsărabă 1576, E m e r i c ü Peica
1576, F r a n c i s c ü şi G a s p a r ü Berta 1507, F r a n c i s c ü Sto-
ianü 1578, F r a n c i s c ü Luia 1579, F r a n c i s cü Zacanü 1581,
P' r a n c i s c ü Vacariü 1581, Franciscü Modlina 1586, G a s-
p a r ü Lungii 1590, F r a n c i s c ü Iosica 1594, F r a n c i s c ü Pa-
vilca 1594, Franciscü Peica 1598, F r a n c i s c ü Mihulü 1602,
M e n h a r d ü Baria 1603 , L a u r e n ţ i n Ghiuracă 1610, Em e­
rentia Mariim 1623 , F r a n c i s c ü Gurguialü 1626, S i g is ­
in u n d ü Flore 1656, F r a n c i s c ü Ursulü 1657, şi F r a n c i s c ü
Stefbnï 1658
 FEUDALITATEA UXGURKSCĂ. 59

lariulű Xi (‘«lac Olalmlü x), voivodiî transilvani Bartolomeiü

D ra g ii3) şi Ştefanii Mailatii 3), şi alţi bărbaţi distinşi în isto­
ria Transilvaniei şi a Ungariei.
Iar chinezii români, parte mare fură nobilitaţi, şi ace-

*) După Fejer (Genus I. Corvini) şi Wayner (Collectaiiea gen . hist.

Dec. I. 112), Tabela genealogică a Corviniloru din Transilvania este
următorea :
N. N.

Kadulü 1409. iáérbü 1109.

ßadulü Mogosü Voi'-u numitü

1400. 1100. şi Homânulü,
{Oláh,, aulae
regiae miles)
1109, căs. cu
Klisabeta
nol). rom. de
Margine.

M arina N. N. Ionü (luanes M i­ Ionü (Ianeulü) Huniadi

Soră anoni­ nor, miles mili- Corvinulű, numitü sí Iuan-
m ăritata du­ mă măr. Ionü nes Oláh, voivodíl alü
tum) numitü şi Transilv. şi Locotenentü
pă M am ziiă Seeula
(Zekel), apói loannes Uiáli. alü Ungariei, năse. circa
din A rgesü. lonű Gisera. t M12. 1380, căs cu Elisabeta de
Szilágy t 1450.

Staiveiulü. Stoianü mi- Ladislau, Comite Mai ia,

mitü şi Ste- alü Bistriţei, alesü
Danii, Petru fauü liom á- Banü alü Croaţiei Hege alti
Pref. alü nulü (Ola- şi Dalmaţiei, U ngariei,
Orăscieî. clius) căs. cu năse, 1432. f 1457. năse.
1514. Barbara 1443. f 1490.
Hunzarü (Császár).

Nicolae Olaliulü, Mateiü U rsula

Helena,
Arcliiepiseopulü
Strigoiiuluî, Can- Olalm lü, Pre- căs. cu Cris- apoi cu Giurgiu măritată
celariíí alü Un­ to fo rü C sászár. Bona. t 1553. Nicolae Oloz.
gariei. şi Locote­ fectü alü O-
nentü regalü,
năse. 1493. răscieî.-fl53(j. Giurgiu Bonná
f 1508. f 1559.

Torna Mihailü Ana.

căs, cu M ar­
gareta Bak its
de Lack,
f 1559.

Lucia măr.
lonüLisztius
de Köptsény.

Familia Sârbii, esistă şi astă-dî în Com. Hinedoreî. Cf. Archiv f. sieb.

Landeskunde. N. F. XV. 263 — 261. 417.
2) Szirmai', Notitia Com. TJgochiensis. 8. — Wagner. Coll, geneal.
List. Dec. III. 24. — Fejer, X . 7. 92.
s) Romáim din Comuna Ţin ţari în Ţâra Făgăraşului. B. V. Trau-
seheilfels, Duetsche Fundgruben. 1860. 13. 19.
60 RKVOLUŢIUNKA LUÏ HORI A.

ştia uimară întru tóté sortea celeî-alte nobilimi *), parte a-

j unseră numai simpli primari în câte o comună ţărănăscă,
trataţi câtă-va timpii ca libertini, apoi cădură repede în
stare de iobagi a).
T otă asemenea se scldmbă în modă fundamentalii şi po-
siţiunea ţ ă r a n i l o r ű români, cari mai înainte eraii
apărători aï castrelorü şi frontierelorfl. Satele şi moşiele
lorii fură dăruite nobililoră unguresci sau biserieiloru cato­
lice, şi din ţărani militari şi omeni liberi ajunseră a fi io­
bagi 3), omeni fără proprietate şi fără libertate.
Acum ţărănimea fu singura clasă, care mai rămase ro-
mâniloriî de peste Carpaţi. Ea-şi conservă, ce e dreptü, şi
de aci înainte naţionalitatea, şi resistă cu o tăria admira­
bilă la tóté încercările de catolisare şi reformaţiune. Dar
urmară pe cale legislativă o mulţime de măsuri opresive în
contra ei, în câtă ’şi perdu totă însemnătatea politică şi cădu
repede în stare de grea servitute.
„Locuitorii, ce se ţinu de secta Româniloră sau Greciloră
se suferii provisoriü (pro tempore) în Ţără, până le va pla­
că Principiloru şi pămenteniioră ţărei (usque ad beneplaci-
tiun Principum et Regnicolarum)“ . Approb. Const. I. 1. 13.'
„Deşi naţiunea română nu s’a numărată între staturi (a-
decă între naţiunile pământene), şi nici religiunea ei nu s’a
admisă între religiunile recunoscute prin lege 4), cu tóté a-1

1) Fej er, IX. 3. 553 1366. Lndovicns . . . vansquisijae K e n e z u .s,

per nostras litteras regales in suo Kenezatu r o b o r a t u s , pro vnu
vero n o b i l i acceptetur.
2/ Kémény in Kurz, Magazin II. 327. 328. 1466. J o a m e m K e-
nez . . . ac alios decem j o b a g - i o n e s . . captivară — 1531.
Mo y su K e n e z i u s, et j o b a g i o . . . in Maloinviz. — 1573.
T o m a s K e n e z i u s et j o b a g i o . . . in Zeykfalva. D a y n L w p-
soiia Keiezitis, et j o b a g i o . . . in Denk. — 1556. I o a n-
n e ra D a n villicum, seu I v e n e z i u m pagannm, et Micliaelem Porta,
j o b b a g i o n e s dictorum dominorum A-pali,
3) Ţeranii supusü servicielorü teudale.
4) Religiunile legalü recunoscute în Transilvania eraü : evange-
 FEUDALITATEA UNGURÉSCA . 61

cestea se sufere aici pentru folosulu tëreï (propter regni emo-

lumentum).“ Approb. Const. I. 8. 1.
Acestea eraü disposiţimiile principale ale constitutiuniï
transilvane cu privire la elementulü românii ín secululü alu
X V I, X V II şi ală XVIII-lea.
Acum poporulü românü, or! câtü vechiü ne apare în is­
toria tërilorü de peste Carpaţî, fu declarată de străină în
Transilvania, şi suferită în acostă icră, ca sclavii şi anima­
lele, numai pentru folosulă economică alti principiloră, ală
naţiunii unguresc!, săsesc! şi secuiesc!.
D e aici înainte români! cuprins! în massa cea mare a ţe-
raniloră, trebniră să sufere tóté miseriele feudalităţi! ungu­
resc!, tóté asupririle une! nobilim! înzestrate cu mar! liber­
tăţi, dar fără sentimentă de dreptate faţă cu ţeranulă. Mo­
şia ţăranului era considerată ca moşia domnului seă ’ ),
fără ca ţeranulă să aibă dreptulă a se strămuta de Ia
ună domnă la altulă. Elă întogma ca o materiă brută
era declarată inamovibilă (glebae adscriptus) de pe moşia
domnului seă şi silită să împărţescă întru tóté sórtea fun­
dului nobilitară, condemnată la o muncă perpetuă în fo­
losulu ' domnului feudală, câte 4 - 6 clile de lucru pe săp­
tămână a), si cu tóté aceste silită să-î mal dée a 9-a saă
a 10-a parte din slaba sa recoltă, ună anumită numără
din produsulă oilorft, capreloră, porciloră, şi ală stupiloră,
«t

lică-rcformată sau c a l v i n ă , augnstană sau 1 n t e r a n ă, i' o in a n o-

catolică, şi u n i t a r ă sau antitrinitarS. Approb. Oonst. P. 1. t.it.
I. avt. 3. *
*) în legislaţiunea nngnriscă posesorulă feudală sc numia d o ni i -
n u s t e r r e s t r i s.
2) La anulă 1783 locuitorii din comuna M a r t i n c s e i în corn.
i Iinodorei se plângă la împ. Iosifă II, arătândă, că . unt siliţi a face
servicii iobăgescî câte trei .săptămâni pe fiă-care lună; — p o r q u o s ­
i i b o t m e n s e s t r c s impendimus s e p t i ni a n a s pro Domina-
libus serviciis (Archiva Com. Hínedóra). Iar câte fi dile servicii pe. săp­
tămână, vedi g i n e a i , Cronica, anulă 1514.
62 REVOLUŢIUNEA T.lîl HOR1A.

cari de regulă i se luau de jumătate, şi alte diferite daruri

de trei ori pe ană 4), şi iarăşi a 9-a sau a 10-a parte din
recoltă pentru preoţii catolici saü luterani 2), supusă în fine
la tóté impositele şi sarcinele publice, să plătescă cbeltue-
lile pentru susţinerea armatei active, clieltuelile pentru ad-
ministratiunea com itateloră, întreţinerea drumurilorü si a
podurilord, diurnele deputaţiloru, din care causă ţăranii din
Ungaria şi Transilvania se numiaă şi miserulă poporă con-
tribuitoriă (misera plebs contribuens), căci nobilii erau scu­
tiţi de ori-ce imposite şi ori-ce contribuţiunî. MQşia ţăra­
nului se împărţia adese-orî între 8 — 10 copii, şi cu tóté
acestea, fiă-care din eî trebuia să facă servicii ca pentru
o moşia întréga, supusă la stúrcerile şi abusurile funcţio-
nariloră publici, cari până la anulă 1730 nu aveau nici o
plată în Transilvania, ci trăiau numai din amendele şi
taxele ilegale, ce le scoteaă în sumă nehotărîtă de pe spa­
tele ţăraniloră 3), supuşi în fine la arbitriulă şi justiţia im­
placabilă a domnului pămcntcscă 4), prinşi în ju gă ca ani­
malele 5), pedepsiţi cu câte 50 până la 100 bastóne, scoşi
de pe moşii, aruncaţi în lanţuri, trimişi şi uitaţi în închi-1

1-> Subditi propius ad residentias dominales habitantes cum bobus in

Curia dominali suo ordine staut, et pro festis N a t a l i t y s u n um
pro P a s c h a l i b u s vero a l t e r a m s a g in a t u m bovem
pretio et arbitrio Dominorum statuto persolvcre tenentur. Petiţiunea co-
nninelorii Homorodü, Porcura etc. din comitatulü Hinedórel (Arch. Cont.
Iankovits, anulă 1785. 350). — Kurz, Magazin II. 368. 1427. more
alias consveto t r i a m u n e r a Dominis ipsorum . . . . administrare
teneantur. 9
2) Edcr, Obscrvationes criticae, 268.
3) Friedenfels Ellg. v , Ioseph Bedcus von Scharberg, I. 327.
4) K urz, Magazin II. 368, 1437. quilibet n o b i l i s in sua pósses •
sione in medio suorum jobbagionum m o r e alias consveto j u s t i ţ i a m
judiciariam faciendi habeat facultatem, etc.
") Viri ad o c c a n d n m conjnnctim ad instar j u g a l i u m pe-
c o r u m applicantnr. Contele Iankovits către comitatele Transilvaniei,
22 Ianuarie 1785.
 FEUDALITATEA UNGURÉSCÂ. 63

sorile comitateloră, mutilaţi şi ucişi chiar de domnii lorii,

din cari unii aveaű şi dreptul ii de viéta şi morte asupra
ţeraniloră (ju s patibuli, jus gladii x). în scurţii ţeranulă
nu era de câtă ună sclavă fără drepturi politice şi civile,
condemnatfi chiar prin lege, ca elă nici odată să nu mal
piită scutura jugulă iobăgie! 3), declarată incapabillă de
a pute câştiga avere 8), lipsită de libertate personală 4) si
lipsită chiar de dreptulă de a se pute apera în contra
domnului scă, pe care nu putea s ă - lă ebiemé în ju ­
decată B).
Şi pe lângă mulţimea de opresiuni, la cari eraă supuşi
ţăranii în generală, mal trebue să amintimă aici suferinţele
ţăraniloră români din causa fanatismului religiosă ală biser-
cel catolice şi reformate. Religiunea română în continuă per-
secuţiune din secululă ală XIII-lea şi până în secululă ală

') La anulă 1363, regele Ludovicii concede familiei V a s din Ţaga

în eomitatulă Dobâcel să ridice furci şi alte instrumente de morte ori unde
pe moşiile sale (védi Kemény, Transilvania 1871. 254). A ceştii drepţii
fu ştersă abia la anulă 1784, — j u r e gladii hactenus per quos-
cunque privates exercito dehinc penitus a b r o g a t o. Patenta Impera-
tului Iosifă II, 12 Decembre 1785.
2) Decretum T ripart. P. III. tit. 25. proptei- s e d i t i o n e m ,
et tumultuariam eorum adversus universam Nobilitatem, sub nomine
Cruciatae, ductu cujusdam scclcratissimi latronis, G e o r g i i Szé­
keli- (Doja) appelati insurrectionem . . . . Dominis ipsorum terres-
tribus, i e r a et p e r p e t u a j am r u s t i c i t a t e subiecţi sunt.
3) Decretam T ripart. P. 111. 30. 7. Nam r u s t i e n s praete r
1a b o r i s m e r c e d e m , et praemium, in terris Domini sui, quan­
tum ad perpetuitatem, n i l Juris habet: sed t o t i u s ter­
rae p r o p r i e tas, ad dominum t e r r e s t r e m spectat
et pertinet.
4) ŢSrannlă, nici chiar plătindu-şl tóté datoriile nu se putea stră­
muta de pe o moşia pe alta, şi până la -anulă 1783 nu avea nici drep­
tulă a se c ă s ă t o r i fără consensuel domnului scă (Ord. Guv. trans,
1783. No. 6961).
5) Decretam T ripart. P. III. tit. 31.
64 REVOLUŢIUNEA LUI TIOTtlA.

X y iII-le a a), episcopii români trataţi ca eretici, destituiţi,

aruncaţi în închisori 2), preoţii deveniţi iobagi, mulţime de
biserici luate din posesiunea româniloru mai ântâiă de ca­
tolici şi apoi de reformaţi, icónele din biserici călcate în
piciére, aruncate pe strade, saii arse în focii, sărbătorile
românesc! nerespectatc 3), şi ţăranul ii românü adese-ori si­
lită la patulă morţii să cliieme pe preotulă catolică saă
calvină.
Şi la tote aceste se mai adăugeaă în fine miseriile
provenite din antagonismulă naţională, antagonismă, care
a esistată totă-de-una între elementulă ungurescă şi ro­
mână din Transilvania. Poporală română considerată ca
uuă elementă periculosă în ţără, naţiunea română întră-
gă declarată fără patriă 4), românulă batjocorită, insul­
tată si
1 umilită la tóté ocasiunile./ înaintea tribunalului
tratată mai răă de câtă iobagiulă lingură r>), legile penale

P Fejer, III. 2. 375. 1234. Nos Béla . . . . li a e r o t i c o s el . . .

f i c t o s f i 1i o s C hr i s t i a n o s do terris nostris bona fide
studebimns pro viribns exstirpare, et eos, qni Romanae Ee-
clesiae in terra nostra sunt inobedientes . . . . compellemus obedire
Romanae Eeclesiae.
2) La anală 1456, I o n ă de 0 a f a episcopulă româniloru din
Transilvania fu arestată din simpla causaa rcligiunu, şi lăsată în
libertate numai după ee făcu declaraţiune,că se va supune Bisericel
romane şi se boteză de noă (abiuravit ornnes crrores ct scliismata, sub-
niittens se obedientiae Sacrosanctae Romanae Eeclesiae . . . . et bapti-
zatus est ad cautelam. — Pic, Abstammung der Rumänen. 220). Iar la
anulă 1643, mitropolitulă I o r c st ă fu destituită şi dată judecăţii,
pentru diferite preteste, în realitate însă pentru oposiţiunea densului în
contra propagandei calvine. Aceeaşi sértő o avu mitropolitulă S a v a
I lr a n e o v i c i la anulă 1680.
s) Cum cx nonnullis rclationibus intelligam D icbus ot i am
Dominicis et f e s H s ad servitutem cogi subditos. Contele
Jankovits către comitatul ii Hincdórcl. 29 Decembre 1784.
4) Vcdi pag. 60.
5) Monumente comit. R. Transylvaniao, T. 52Ô.1554. Legea din TCrgnlă-
 FEUDALITATEA UNGURÉSCA. 65

aplicate cu unu felii de barbaria asupra lui, şi peste totü

0 triplă opresiune asupra românului, ca iobagiă, ca biserică
si
1
ca naţiune.
1

Acésta era posiţiunea politică şi socială a ţăraniloră ro­

mâni din Transilvania şi Ungaria. Numele de românii ajun­
sese aprópe sinonimii cu numele de iobagiii, şi amândouă
exprimau una şi aceeaşi noţiune «unű sclavii trântită în pul­
bere şi menită să trăăscă sub arbitriu» *).
Diferitele uşurări, ce le acordase ţăraniloră câţiva regi
aï Ungariei şi principi aï Transilvaniei, aă rămasă în prac­
tică totă-de-una fără resultată. Nobilimea unguréscâ se con­
sidera singură în dreptă, să reguleze sortea ţăranului, şi ea
privia orf-ce uşurare a iobagiuluî din partea puterii monar-
cliice, ca ună atentată asupra privilegieloră sale, aşa că ar-
bitriulă domnului pământescă a rămasă totă-de-una singură
lege în privinţa ţăranului3).
D e aici o mulţime de revoluţiuni ale iobagiloră în contra
nobilimii. Ţăranii -storşi, maltrataţi, disperaţi, fără protecţiu-
ne, şi fără perspectivă de a li se uşura sortea, apucară în
mai multe rânduri armele în contra nobilimii, cercândă sin­
guri să-şi facă dreptate şi singuri să scuture jugulă sclăviei;
aşa că istoria Transilvaniei si a Ungariei din secululă ală
XIY-lea şi până la finele secuiului ală XVIII-lea este
plină de revoluţiuni, tumulte şi vărsări de sânge, de ale io­
bagiloră în contra nobilimii

t gulii Mureşului : nemo r u s t i c o r n m Hungarorum... pronun-

». ciavi possit, nisi vera et cogaita fassione s e p t e m proborum hominum
• pronunciari deteat, et sie puniatur de facto ; V a l a c l i u s autem t r i-
; n m homiuum proborum pronunciatus, puniri debeat.
t *) B Kéméül' (ií., Nagy-Enyednek és vidékének veszedelme 1848 —
J- 1849-ben. 25.
; ä, Monilllienta comit. R. Hungáriáé. III. 144. 1547. neqne nlla res ma-
if gis ab aliquot annis florenti condam Ungariae nocuisse videatur, o p r e s -
i sione colonornm, quorum clamor ascendit ju giicr ante eon-
; speetum Dei. Decisiunea Camerei din Sàmbâta-mare,
5
 66 EEVOLUŢIONEA T.UÏ HOEIA.

Aşa a fostű revoluţiunea ţcranilonl români şi unguri în

Transilvania la anulă 1437 *), înfiorătorea insurecţiune întêm-

‘) Revolnţiunea ţeraniloră rom âni şi unguri din anulă 1437. în auulă

acesta ţ ă r a n i i r o m â n i din comitatulii Soinoculul se aliézâ cn ţ ă-
r a n i î u n g u r i şi împreună începu unii resbelă cx'âncenă asupra nobi­
limii ungurescl. Căuşele acestei revoluţiunl, în câtă se raportă la r o m â n i
eraîî următorele : că nobilii i-aii adusă în stare de sclavia, ea şi cum
ară fi omeni cumpăraţi, că nu le permită a se strămuta de pe o moşiă
pe alta, nici despoiaţi de tóté averile loru, că 1-aă lipsită de tóté dreptu­
rile şi libertăţile, şi în fine I-axi supusă la sarcini grele, ce [nu le mal
potă suporta. Din aceste canse, şi totu-o-dată ca să-şi r e c â ş t i g e
v e c h i l e l i b e r t ă ţ i (pro reacquirendis et reobtinendis pristinis liber-
tatibus) ţăranii români din comitatulu S o i n o c u l u l împreună cu ţă­
ranii unguri ţinu o adunare comună pe muntele B o b â 1 n a, de pe te-
ritoriulă comunei O 1 p r e t ă, se consultă aici ce se facă, şi apoi trimetu
soli la nobili, cerendă să le respecteze vechile libertăţi şi să le iée de pe
gâtă jugulă sclaviei insuportabile. Dar nobilimea nu voi să le asculte
cererile; din contra solii ţăraniloră fără prinşi, aruncaţi în închisori, a-
pol mutilaţi şi despicaţi. Acum ţăranii se pună în -stare de resbelă, tri-
metă soli cu săbii sângerate prin satele vecine şi cu ameninţări de mórié
provocă pe iob g î să iesă la luptă în contra nobilimii. De astă dată ten­
dinţa loru era să supună nobilimea din Transilvania şi să ocupe ţera
pentru denşil. De altă parte nobilimea unguréscâ şi secuii, în frunte cu
voivodulu Transilvaniei Ladislau Ciacu încă plecă asupra ţăraniloră. O
luptă sângerosă se îpcinge între ţărani şi nobili, mulţi cadă de axncn-
dóue părţile, dar în fine nobilimea .vădendă, că pericululă e mare, şi
resnltatulă luptei îndoiosă, se botărasce, ca să trateze de pace cu ţăranii,
şi astu-felu în 6 Iulie 1437 ambele părţi închieiă o pace, ale cărei
condiţiuni principale erau următorele : că de aci înainte nici unu
magnată sau nobilă, să nu mai iée a noua parte din recolta ţăranului,
că ţăranulfl să aibă dreptulă a se strămuta de pe o moşiă pe alta.
şi pe viitorii! în fiă-care anii înainte de sărbătorea Inălţăril-Domuulul
representanţiî ţăraniloră să ţină o adunare pe muntele Bobâlna, la care
să participe câte doi bătrâni mal de frunte din fiă-care satu şi oraşu, din-
l preună cu c ă p i t a n i i ţăraniloră, sau cu alţi căpitani, c e s e
1 voru alege pe u n u t i mp i i a n u m i t ă , şi la acesta adunare că-
I pitanii să întrebe pe bătrâni, dacă nobilii respecteză libertăţile ţăraniloră,
* şi în casă, de se ar afla, că vre ună nobilă a violată acesta împăciuire,
fiă în totalii, fiă în parte, unulă ca acela să fiă considerată ca sperjură
 FE U D ALITA TE A UNGURÉSCA. 67

plată în Ungaria la anulă 1514, revoluţiunea ţăraniloră români

din Transilvania pe timpulü luî Micliaiű Viteazulu, şi în fine
o mulţime de alte turburărî şi tumulte particulari în fiă-care

şi ceî-l-alţî nobili să se reţină de a-lîi mal apăra în contra ţăraniloră.

Condiţiunile acestei păci eraă grele şi umilitóre pentru nobilimea transil­
vană, care mal înainte de începerea revoluţiunii nu voia să audă nimicii
de cererile ţeranilorii. Se vede însă de aici, că în lupta, ce o avuse nobilii
cu ţăranii, cumpăna victoriei, începuse a se pleca îu partea acestorü din
urmă. Dar nobilimea transilvană închiase pacea cu cugete reservate, fiindă-
că nu multă după aceea, nobilii, saşii şi secuii din Transilvania se întru-
nesctt la sătulă C ă p â ln a din comitatulă Solnoculuî (14 Septembre 1437),
şi aici cu jurămentă încliieiă o alianţă defensivă şi ofensivă (u n i o t r i-
um n a t io n u m ,) îndreptată mal cu sémâ asupra ţeranilorii Resbelnlă ci­
vilă crampe acum pentru a doua oră. Ţăranii se luptă şi de astă dată cu vi-
tejiă, până în fine cele trei naţiuni vëdêndü, că nu potă supune pe ţărani cu
armele, alérga de nou la mijloculă de a face pace cu ţăranii, şi apoi
amêndôuë părţile încliieiă o pace provisoriă în comuna A p o 11 (6 Octobre
1437) , prin care se învoescu, că diferenţele dintre nobili şi ţărani să le
decidă în modă definitivii, împeratulă Germaniei Sigismundă, care era şi
rege alit Ungariei. Apoi nobilii şi ţăranii trimetii o deputaţiune la con-
ventulu din Mănăsturulii-Clujulul, ca să dée autenticitate legală docu­
mentului de pace, în acestă revoluţiune căpitani ţ e r a n i l o r i i ro­
mâni aii fostă M i c h a i S R o m â n u 1ă şi G a l ă R o m â n u 1ă
din comuna Şireagă. Dar împăratulu Sigisnmndă murise (9 Decembre 1437)
încă înainte de a hotărî diferentele dintre nobilii şi ţăranii Transilva­
niei, şi acum foculă revoluţiunii isbucni pentru a treia oră. O parte
din armata ţăraniloră înainta spre inima Transilvaniei, iar alta spre Un­
garia. Ţăranii străbată până la A i u d ă şi ocupă C I u j u 1 ă (15 Ianuară
1438) devastându peste totă loculă curţile şi posesiunile nobililoră.
Iar nobilii pustiescu şi denşiî satele ţăraniloră, taiă pe cari i potiţ prin­
de, şi singuri daă focă oraşului Aiudă, care căduse în manile ţăraniloră.
Acum cele trei naţiuni îngrijate de esistenţa loră se întrunescă de noă
la Turda (2 Februarie 1438’, şi aici reînoescă. pactulă ce-lă încliieiase îu
anulă frecută la Căpâlna, ca să s t ê r p é s c â pe b l e s t e m a ţ i i de
ţărani (rebelliones nefandissimorum Rusticorum contritione et era-
dicatione). Dar în fine revoluţiunea ţăraniloră fu suprimată cu armele.
Primulă căpitană ală revoluţiunii ardelene A n t o n i i M a g n u fu u-
cisă de nobili şi tăiată în mal multe bucăţi lângă monăstirea Clujului,
iar alţi nouă soţi al săi traşi în ţepă pe muntele ce se înălţa dinaintea
praşulul Turda. Acest-ă sângerosă revoluţiune intimida aşa de multă j!e
68 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

seculű, şi aprópe în fiă-care comitatü. Dar ţeraniî totü-de-

una învinşi, sórta lorü în locü de a se uşura se agrava
totü mai multă prin fiă-care revoluţiune1).

nobilii din Transilvania, în câtă de aci înainte începură a-şî întări cur­
ţile cu şanţuri şi ziduri înalte, iar alţil-şl ridicară castele particulari.
Archiv, f. sieb. Landeskunde, N. F. X II. 79 et seq. — K urz, Magazin.
II. 357-374. — Eder, Observationes crit. 70-75. — Katona, História crit.
V. Ord. X II. 791.
<) Revolnţinnea ţcranilorii din U ngaria la an u lă 1514. Acéstâ revolu­
ţiune pe câtă a fostă de sângerosă, pe atâtă a fostă de funestă în Conse­
cinţele sale pentru bună starea şi liniscea internă a regatului. Toma ar-
cliiepiscopulă Strigonnluî fusese în anulă acesta la Roma şi primise delà
Papa Leo X crucea militară, ca să începă o espediţiune asupra Turcilorii,
cari devastase togma în timpulă acesta Epirulă, Iliria şi Dalmaţia. în­
dată după întércerea arcbiepiscopulul în Ungaria, se făcură publicaţiunî
prin tote comitatele, că ori cine va lua armele şi va merge asupra Tur-
ciloră, de va muri în resbelă, va fi liberă de tóté păcatele şi de tóté
pedepsele. Acum o mulţime de ţărani, ca să scape de tirăniile nobilimii,
alergară la Pesta, la Orade, la Alba, la Calocia şi Bacia, unde erau
locurile de concentrare pentru armată cruciată, iar acasă rămâneaă nu­
mai bătrânii, bolnavii, femeile şi copil. Nobilii de altă parte vedendn-se
acum lipsiţi de muncitori, plecară şi dânşii după ţărani, ca să-I întorcă
iarăşi la servicii, şi începură să pedepsescă cu severitate pe iobagii,
ce-I prindeau, sau pe membrii familiei, ce rămăsese acasă. Acum o agi­
taţiune se începu în castre. Pe fiă-care di sosescă la D o j a eăpitanulă
armatei cruciate, o mulţime de plângeri în contra nobilimii, până când
în fine ţăranii declară, că dânşii nu mal potu să plece asupra Turci-
loră, din causa diferiteloră tirănil, c e , le comită nobilii cu familiele
loră. Căpitanulă Doja, de origine seeuiă, născută în comuna Dalnocă
din Transilvania, vădândă acum mulţimea cea mare a armatei ţărănesc!,
'şl schimbă planulă, renuuţă la resbelulfi avea să-lă porte în contra
Turciloră, şi se hotăresce să întorcă armele ţăraniloră asupra nobili­
mii unguresc! şi să ocupe ţâra- pentru dânsulă. Signalulă resbeln-
lul civilă e dată, şi ţăranii capătălibertate să facă cu nobilii ce
voră voi. Acum o parte din ţărani devastâză Buda şi Pesta,
iar Doja cu altă parte • din armata ţărănescă plecă spre Seghe-
d i n 8. Ţăranii, peste totă loculă pe unde ajungă, jefuescă şi de-
vastézâ curţile nobilitari, despoiă bisericele, răpescă fetele, ucidă pe
nobili, iar cel, cari puteaă să scape fugiau cu nevestele şi copil loră
 FEUDALITATEA UNGURÉSCA. 69

De aicï o înstrăinare şi ură neîmpăcată între tëraniï români

şi între nobilimea unguréscá, închisorile comitatelorîi pline dç
iobagă şi preoţi români chiar şi în timpuri normale, pedépsa
de morte ajunsă a fi o pedépsá de töte dilele, drumurile publice
pline de ţepe, spândurători şi omeni esecutaţl, în câtă la 1773
împërâtésa Maria Theresia ordonă guvernului transilvană să

plàngêndû şi suspinându, Delà S e g li e d i n ă, Doja cu mulţimea ţ.era-

niloru ia drumulă spre Transilvania , aprinde N ă d 1 a c u 1 ii, ocupă
Ş ir ia , Şoiinuşulfi, Li p ova, şi trage în ţepă o mulţime de
nobili, iar altă parte de ţărani sub conducerea pope! Laurenţiu a-
prinde Oradea-mare, devasteză comitatulă Bihorului şi alti
Sëlagiuluï, aşa că flăcările edificieloru aprinse se vedeau până la
Buda. Acum Doja nehotărîtă ce se facă, să tréca cu armata în Tran­
silvania, sau să remână în Ungaria, se opresce mal multă timpii în­
tre Mureşă şi Crişă, apoi în line se decide să plece către Timişora. No­
bilimea ungurescă vëdêndü acum pericululă în care se afla, ceru aju-
toriă de la Ioauă Z apolia, voivodulă Transilvanei, proniiţendu-I, că
dacă regele Ludovică va muri fără copil, atunci i vorn oferi densului
corona Ungariei. Zapolia plécâ imediată cu trupele din Transilvania asu­
pra resculaţiloră, şi după o luptă crâncenă întemplată la T i m i ş ó r a, ar­
mata ţâraniloră fu învinsă, Doja fu prinsă dimpreună cu frate-sêu şi eu
mal mulţi căpitani, iar alţi patrudecl de prisonerî mal însemnaţi fură
arunc ţi în închisori întunecose, torturaţi 15 dile cu fiimea, ca în fine
aceia, cari voră scăpa cu vieţă, să fiă siliţi să mănânce carnea lui
Doja Dar după 15 dile din aceşti patrudecl de nefericiţi, numai 9 inşi
mal remăsese în vieţă, cei-l-alţl perise de férne. De odata cu armata
lui Zapolia plecase din Transilvania o mulţime de ţigani vagabundî, ce
aveau meseria să facă servicii de gâdl pe la diferitele esecutărl ale tribu-
naleloră feudale. Aceştia, din oi'dinulă lui Zapolia, construescă unu
tronu, o coronă şi unu sceptru de ferii, desbrăcă apoi pe Doja, şi-lă
aşedă pe tronu, i pună pe capă coronă deferă arsă în focă, scotă
din inchisóre pe cel 9 prisonerî mal multă umbre de câtă fiinţe ome­
nesc!, şi Ie declară, că de voră mânca carnea lui Doja voră scăpa
cu vieţă, iar altu-cum voră peri cu toţii. Şi pe când unii atingeaă
corpulă lui Doja cu fére învăpăiate, pe atunci alţii cu săbiile scése i
ameninţau cu mérte, de nu voră rumpe cu dinţii carnea, care sfârăia
pe corpulă căpitanului loră. Aşa espiră D oja în mijloculu dureriloră
celoră mal crâncene, iar corpulă lui fu tăiată în bucăţi, spândurată la
Buda, la Pesta, la Alba şi Orade, ca să flă despcctaculu şi de batjocură
70 REVOLUŢIUNEA LOI HORIA.

cureţe drumurile publice de cadavrele ómenilorű csecu-

taţî, fiindü-cà Iosifü II, fuilu densei, liotărîse să visiteze Tran­
silvania. Iar românii mare parte, ca să scape de terorismulü
nobilimii, trebuiaű să emigreze în Téra românésca şi Moldova,
ia r alţii se retrăgeau în munţi, formau bande de haiduci, şi

înaintea trecătorilorii. Maî mulţi alţi prisonerl fură esecutaţî în fard

sau spânduraţî de arbori, la alţii le tăiară urechile şi nasulă, şi pe
lângă aceea mal fiă-care nobilă ’şl făcu justiţia particulară asupra io-
bagiloră sei. Aşa de esemplu nobilulă Kenderest din comitatulă Baci im­
primă o cruce arsă pe fruntea iobagiloru sei. Afară de aceea armata lui
Zapolia mal află în castrele delà Timişcira o mulţime de copil şi femei, cari
fugise de acasă dimpreună cu ţăranii, ca să scape de crudimile şi des-
frêulü nobililoră. O parte din aceştia fură tăiaţi încă în cursulu lupţi! ;
iar altă parte peri de fóme. Istoricultt contimporană Paulă Joviu vor-
bindă de justiţia lui Zapolia şi a nobililoră transilvani esclamă :
„întru adeveră spectaculu înfiorătoriă şi ună genă de morte, de care nu
ne aducemă aminte, iiindă că deşi George Doja a meritată pedépsa cea
mal severă, totuşi inima şi ochii omului creştină, aă trebuită să se în-
torcă de la o astă-felă de morte.“ Eevoluţiunea lui Doja pătrunse si
în T r a n s i l v a n i a până în ţinutulă Clujului, unde ţăranii^ de a-
semenea comiseră o mulţime de omoruri şi devastări. Dar în fine fu
învinsă şi armata ţeraniloră din părţile de susă ale Ungariei şi Tran­
silvaniei. Popa Laurenţiu fu dusă la C 1 u j ă şi aici din ordinulu lui
Zapolia, trasă în ţepă şi friptă ca ună purcelă, după cum se es-
primă ună cronicariă din secululă ală XVI-lea, iar cel-l-alţl rescu-
laţl, cari putură să scape, fugiră în Polonia — K atona, História érit
Tom. XI. Ord. X V III. 714.— Monumcilta Hung. hist Scriptores. I. 68-70
III. 5 — 12. ^ Mikó Imre, Erdélyi tört. adatok. I 11. III 18.
Revoluţinnea ţeranilorfi rom âni din T ransilvania la an u lă 1599, o des­
crie cancelariulă Transilivaniel Wolfgangu B e t h l e n în modulă
următoriă ; „După ce se lăţi faima despre nefericita luptă întâmplată
la Sibiiă (între Michaiă Vitézulü şi Andreiă Batori) şi care, ca ună ful­
geră străbătu repede totă ţera, românii din Transilvania, cari locuescă
reslăţiţî prin sate şi cătune făcură conspiraţiune, se uniră cu străinii
de aceeaşi ginte, apoi împreună cu dânşii saă separaţi începură să cu-
triere totă ţera. Acum toţi eraă plini de frică, de întristare şi lacremî,
nicăirî omulă nu maî era sigură de vieţa sa, şi fiă-care se simţia umilită
sub mâna cea puternică a lui D-deă. Chiar divinitatea, care pedepsia
 FEUDALITATEA UNGURÉSCÂ. 71

apoï de aici năvăliaă asupra curţilorü nobilitare. O luptă

perpetuă şi înverşunată curgea de mai multe secule între
ţeranî şi nobili, iobagiulu privia pe domnuliî pămentescu ca
pe tiranulü seu neîmpăcată, iar nobilulu credea, că numai
prin teróre mai póte domni asupra tëranilorii.
Era acum pe la finele secuiului alu XVII-lea.
Românii din Transilvania, după lungă şi grele suferinţe,
dorindă în fine să scape de miseriile unei servituţ! insupor­
tabile, cum şi de persecuţiunile religiöse ale calviniloru, se
hotărîră să-şî schimbe religiunea, şi în modulă acesta să
ajungă la o stare politică maî fericită.
Seduşi prin diferitele promisiuni ale iesuiţiloră Gavrilă
Hevenesi şi Paulă Barani, îndemnaţi de curtea imperială
din Viena, mitropolitulă Atănasie şi protopopii români din
Transilvania se hotărescă la anulă 1698 a se uni cu bise­
rica Romei, eredéiülă, că în modulă acesta religiunea ro-

acum păcatele ginţii transilvane (ale celoră trei naţiuni legale, unguri,
saşi şi secul) se prefăcuse de astă dată într’o furiă. E iăcare vedea în­
aintea ocliiloru sei numai diua cea din urmă a vieţeî sale, şi nimeni nu
putea să iesă din Transilvania, chiar dacă ar fi voiţii, fiindă-că R o­
mânii Transilvaniei, în credinţă că aii să capete acum unü domnü
d in gintea lori (după cum trăgeau speranţă), apucase lăncile ascu­
ţite şi suliţile, de cari se folosescü după datina lorü, ocupase drumu­
rile şi omoriaü ici şi colea pe cel, cari fugiaă într’ascunsii sau pe faţă,
cum şi pe cel cari rămâneau acasă, näväliaü în casele nobililorü, le
jäfuiaü averile şi făceau ca nefericirea, care ,în sine era destulă do
mare, să fiă şi mal crâncenă la vedută şi la audită. Aşa a perită
Franciscă Teke v ice -corniţele comitatului Turda, Ladislaii Boronkai
şi alţi mulţi bărbaţi distinşi al nobilimii . . . Şi de astă dată ro­
mânii din Transilvania erau cu atâtü mai crânceni, fiindă-că maî în­
ainte, pe când Transilvania era liniscită, el de regulă erau condemnaţî
la cele maî aspre pedepse, dacă se constata prin judecată, că au comisă
vre o crimă. Nici odată furcile, temniţele, secu­
rile, cârligele, strungurile, şi c o lţ u r il e stân­
ci 1o r ü n ’ a ü o 111 o r î t ă ma l m u l ţ i criminali c a ro-
m â n i“ WolfgangL Bethlen. História de rebus Transilvanicis. Ed. II
Tom. IV. 428. cf. Hurniuzaclii. Documente. III. 350. 358.
72 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

mână va ajunge să fiă religiune legală în Transilvania,

iar clerulu şi poporală română se va puté bucura de tóté
libertăţile şi drepturile, de cari se bucuraă aderenţii bise-
riceî catolice.
în aeéstá speranţă şi numai singură din aceste motive se
făcu unirea cu biserica Romei, unire, care primi o formă
reală prin manifestulă din 7 Octobre 1698, dată în mănăstirea
S-tei Treimi din Alba-Iulia, prin care mitropolitulă Atăna-
sie şi 38 protopopi români din Transilvania, declarară în
formă solemnă,' că se unescă cu biserica Romei, voindă, după

Alte r e v o 1 u ţ i u n I p a r ţ i a l e ale româniloră de peste Car-

paţî aii fostă : la 1387 revoluţiunea lui Vladă Ianeulă, Vladă Dană
■şi Michaiă Dană, în Banată (Fejei-. X. 1. 398. Pesty, A szcir
Bánság-. I. 383) ; — la 1435 revoluţiunea lui Costa, Stanciu şi Popa
Volenlă, chinezi din Rîuşoră în Ţ é r a Haţegului (Fejer, X I. 503);
— la 1474 revoluţiunea româniloril din districtulă Ş e i e e I şi M e d i a ­
şului (Trausch, Dipl. Transilvanico-Valaehicum, Ms. în Bibi. gimn
lut. din Braşovă); —• la 1486, o revoluţiune a româniloră din Tran­
silvania în contra nobililoră şi a saşiloră (Trausch, 1. c.); — la 1526
revoluţiunea lui I o v a n ü Ţ a r u 1 ă , iiă de română, în B a n a t ă
şi până la O r ă s t i ă (Monnmenta Hung. hiat. Scriptores, III. 26) ; —
la 1701, revoluţiunea româniloră din A l b a Iulia voindă să ri.si-
pescă cu puterea camera Transilvaniei ; — la 1707 mal mulţi români
sub conducerea căpitaniloră Vasile Negru, Dra gulă Bi­
l i d , Bucură Câmpeanuşi d a v r ilă N a g y s z e g i, a-
cesta în calitate de colonelă, participă la revoluţiunea lui Bacoţi în
contra casei austriace ; — la 1721, românii din D o b r a în comitatulă
Hinedórel voindă să scape de serviciele feudale ocupă fortăreţa D e v e i
şi alungă garnisona împëratésca, care se afla acolo (Hurmuzachi, Frag­
mente, II. 87) ; — la 1727 românii din A b r u d ă în contra Primă­
riei ; —• la 1730, românii din T r ă s c ă u în contra familiei Torotzkai
(Trausch, 1. c.); — la 1760 unu turn uită ală româniloră din ţinutulă
A b r u dului (Col. A l. Mike, Hóravilágj. — în fine cu câţl-va ani
mal înainte de 1784 românii de pe moşiile B a r o n u l u i S. I n t z e d i ,
se revoltéza, asalteză curtea baronului pună mâna pe densulă şi-lă ducă
ca prisoneră până la o distanţă depărtată (Acta Tumultus Horia, Bibi,
Ş, Teleki No. 1144”),
 FEUDALITATEA UNGUBÉSCl. 73

cum diceaă dânşii, să tráéscá cu acelaşi privilegii, cu cari

trăescă membrii şi preoţii bisericel catolice ţ).
Dar unirea din 1698 fu unü pasă greşită ală Româniloră
de peste Carpaţî. Prin actulü delà 1698 mitropolitulă Ată-
nasie şi clerulă din Transilvania, sacrificară întregitatea
bisericel române, pentru o simplă speranţă a unoră drep­
turi politice şi civile, drepturi, cari mal curêndu saă mal
târdiă se puteau căştiga şi pe altă cale 3). Şi în faptă uni­
rea cu biserica Romei nu schimbă de locă posiţiunea so­
cială şi politică a Româniloră din Transilvania. Biserica ro­
mână rămase şi de aci înainte numai biserică tolerată, na­
ţiunea română o naţiune fără drepturi politice, preoţii
uniţi iobagi al nobililoră, fără privilegii şi fără venituri,
poporală fără représentant în camera Transilvaniei, oficiele
terel distribuite numai la aderenţii celoră patru religiunl,
a religiunil catolice, calvine, luterane şi unitare, şi fără nici
o consideraţinne la religiunea română unită, iar poporală
română, care nu voi să tréca la unire lipsită de biserici,
lipsită de episcop! şi persecutată în tóté modurile şi pe tote
căile de guvernulă din Transilvania şi de guvernulă cen­
trală din Viena ; — aşa, că unirea cu biserica Romei, care
se făcuse din simple motive politice, nu aduse de locă re-
sultatele, pe cari le sperase mitropolitulă Atănasie şi cle­
rulă română delà 1698 Ţ

9 Originalulă manifestului de unire din 1698, în care sunt cu­

prinse totü odată şi c o n d i ţ i u n i l e unirii, l’ amü aflatü cu ocasiunea
misiunii mele istorice din 1878, în biblioteca Universităţii din Pesta,
colecţiunea Hevenesi. VedI Nie. Densiişiailll, Cercetări istorice, pag. —
14. Analele Academiei Române Seria II. Tom. II. Seet. 1. 114
s) A t ă n a s i e A n g e l ü din Ciugudiu, fu eonsecrată în BucurescI la
22 Ian. 1698, sânţitii de noii în Viena ca episcopii uniiă la 1701; es-
comunieatü la 1702 de către Calinicu patriarehulă Constantinopolel,
pentru că trecuse la unire, repausă în anulă 1714.
3) Hurmuzaclli, Documente, VI. 567. 1743, Memoriulă Ep. I. Claină
cfttre împ. M. Theresia: jam in line nihil aliud nisi i n d n ri o r e i
74 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

Desilusiunea era mare.

Dar cu tóté acéstea clerulű română continuă cu o persc-
veranţă admirabilă opera de emancipare a poporului, şi cu
treïdecï de anî mai târdiă biserica română din Ardélu în­
cepu de noă lupta naţională.
Episcopulă Inocente Claină, celă maî genială arcbiereă u-
nită din secululă trecută, îndată după venirea sa la cârma
bisericeî unite, formulă într’ună modă precisă p r o g r a m a
de e g a l ă - î n d r e p t ă ţ i r e a româniloră din Transilvania.
Cu ună zelă şi cu o energia neobosită densulă ceru de la curtea
imperială şi de la camera Transilvaniei : să se caseze töte legile,
decretele şt statutele făcute în contra poporului română în­
ainte de unire, naţiunea română, cea maî vecliiă şi cea
maî numerosă în Dacia să fia declarată de a p a t r a nai
ţ i u n e p o l i t i c ă în Transilvania şi în părţile Ungariei lo­
cuite de români1), episcopulă unită ca protectorii naturală

sortéra, quam prior erat me et C l e r u m meum u n i t u m, ac

Natonem V a 1 a c li i c a m ineidisse comperio . . . ac pluria alia
sunt, Sacratissima Kegina, pro Dolor, Christianitatem, catliolicismum,
justitiam, ac pietatem in Deum, et Ecelesiam suam sacrae Romano-
Catholicae unitam, quae Clerum N a ti o n e m q u e Valachi-
c a m quasi in a l t e r a s e r v it u t e E g y p ţ ia c a suspirantem
uaque ad sanguinem ferinnt. Iar în altă petiţiune către împ. Maria
Theresia, episcopulu Claină esclamă : heu miseram n o s t r a m
nullibi fors in Europa auditam s o r t e m ! Vedi Mol-
llovanü, Acte sinodali. II. 88 .
rjNumërulü r o m â n i l o r ü di n T r a n s i l v a n i a , delà
jumătatea secululü trecută incóce ne presintă următorele cifre: După
conscripţiunea făcută la anulă 1761, se aflau atunci în Transilvania
547,243 români, afară de românii din districtulă Braşovului calculaţi
cu 13,000, t o t a l ă ................................................................................. 560,243
La 1772 .............................................................................................. 667,306
„ 1784 ........................................................................................ 787,369
„ 1811 ................ ................................................................... .... 950,000
„ 1837(567,603 uniţi, 565,377 n e u n iţ i .................................. 1,132,980
„ 1857 ........................................................................................ 1,227,276
 FEUDALITATEA UNGURÉSCA. 75

alu clerului şi alü poporului românit, să aibă scaună şi votă

în guvernulă Transilvaniei, clerulă românilorü neuniţi admisă
între clasele privilegiate ale ţereî, funcţiunile de la curtea
apelativă,- din comitate şi districte, funcţiunile financiari şi
militari distribuite şi la români, copiii româniloru nenobilî
admişi la învăţarea arteloră şi meseriilorfi, iar românii cu
merite să fiă nobilitaţi, ca astă-felă să potă câştiga şi po­
sede averi imobiliare.
Dar tóté încercările acestea rămaseră fără succesă. Cele
trei naţiuni din Transilvania, ungurii, saşii şi secuii con ­
siderau admiterea româniloru între naţiunile politice ale
Transilvaniei, ca unu periculu imensă pentru esistenţa loră.
Urmă apoi camera din 1744, şi după multe desbateri sgo-
motóse şi invective asupra episcopului Claină şi a popo­
rului română, cele trei naţiuni din Transilvania deciseră:
că a patra naţiune politică nu se pute constitui în ţâră,
fiindă-că altă-cum s’ar resturna întregă sistemulă politică ală
Transilvaniei, şi că poporulă română, precum nici alţi vene­
tici nu potă să facă parte din naţiunile politice ale ţereî1).

La 1870 ......................................................• ................................... 1,207,862

„ 1880 ............................................................................................... 1,146,611
La 1880 populaţiunea întregă a Transilvaniei făcea 2.084.048 locui­
tori, între cari, afară de români, se aflau 608.152 unguri, 204.713 ger­
mani, restulü diferite popóre asiatice. Iar numerulă totală alfi români­
loru din Transilvania şi Ungaria la 1870 era de 2,470,068, la 1880 însă
2,323,788. Deşi recensementele, cari se făcuse în secululă trecută aă
fostă defectuóse în multe privinţe, dar cu fote aceste cifrele de susă ne
presintă unu tabloă destulă de interesantă despre mişcarea populaţiunil
române de peste CarpaţI în cursulă unul seculă espirată. Cf. Broşura
Ilorja u. K lutska 1785. Sclnvartner, Statistik d Künigr. Ungarn 1798.
Ifiscussio Discriptionis Valachorum Trans. 1812. F. Schmidt, Statistik
d. oesterr. Kaiserstaates. 1857. Bielz, Handb. d Landeskunde Sieb 1857.
Keleti S., A nemzetiségi viszonyok M. orsz. 1881. Keleti K , Hazánk
és népe. 1873.
*) Art. Y I din 1744. n e v e P 1 e b s V a l a c h o r u m , aliorum-
qrre A d v e n a r u m numerum inter N ationes faciat
76 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

Iar episcopulü Clainű persecutată acum într’o formă de

guvernul u transilvană şi de toţi adversarii sei politici, că-
dută şi în disgraţia curţii din Viena, după o luptă de 15
ani, fu silită a se retrage la Roma, abdică de episcopiă
şi muri aici în cea mai mare miseriă la anulă 17681).
Acésta fu sortea celui mai mare arcliiereă unită din se-
cululă trecută, ună omă inspirată de celă maî nobilă naţio-
nalismă, ridicată peste tóté prejudiţiele confesionale ale tim­
pului seă, de şi episcopă unită, elă luptă într’o formă şi pentru
clerulă neunită, voindă cu o sută cincî-decî de am maî înainte
să aducă pe românii Transilvaniei în o stare politică, pe care
nici astă-dî n’aă ajuns’o.
Dar lucrurile rncrgeaă cu precipitare spre o catastrofă in­
evitabilă.
Cu doi anî înainte de începerea revoluţiuniî, la 1782 bë-
trânulă Episcopă Grigorie Maioră2), silită şi dênsulû de gu-

ac vel ulii trium Nationum, earumque Juribus, Privilegii*, Immunita-

tibus et Praerogativis praejudicio sit
1) Episcopulü I n o c e n t e C l a i n ű saü Ionü Miculu se trăgea din
familia M i c u l ü din comuna Sadă. în ţinutulă Sibiiulul. încă pe când
se alla dênsulû la şcoli i se germanisa numele de familia în Klein, iar numele
de Inocente ’lă primi când s’a călugăriţii. Clainű studiâ teologia în
seminariulü St. Albertü din Tirnavia, în 1729 fa numitü. episcopă
şi consecratü la anulü 1780 de către Ghenadie Bizanti episcopulü din
Muncacl. Sub Clainu se strămută reşedinţa episcopiei unite din Făgă-
raşiu la Blajü, dênsulû trimise mal ântâiă tineri români din Transilva­
nia ca să studieze în Roma, şi făcu o dotaţiune pentru călugării basiliţi
din Blaju, cari până în secululü présenta au esçelatü prin sciinţă şi na-
ţionalismu. JDupă retragerea sa la Roma, Clainu petrecu aici în mănă­
stirea călugăriloru basiliţi din Polonia, şi după încetarea sa din vieţă
fu înmormêntatü în cripa acestei biserici.
2) G r i g o r i e M a i o r i i din comuna Sarvadü, fu alesă episcopă în a-
nulîi 1772 şi consecratü la Viena în présenta împărătesei Maria Theresia,
de către episcopulü Vasile BoziscovicI din Croaţia. Maioră'ca să înlesnéscï
românilorü din Transilvania a-şî trimite copiii la şcolă, înflinţă unü fondu,
din care să se procure pânea necesară pentru 200 elevi, ce vorü stu-
 FEUDALITATEA UNGURÉSCA. 77

vernulă din Vicna a se retrage delà episcopia, se présenta

cu lacremï în oclii înaintea sinodului, delà care avea să-şL
iée rămasă bună, şi sub impresiunea nemulţumirii şi dispera-
• ţiunii generale, ce domnia atunci în sînulă poporului română,
i (lise către clerulă adunată : *N’am pregetată a eşi afară la
vederea patimiloră vústre, a primi pe uliţe, pe délurï, pe
' văî, în frigă şi în zăduvă instantiele vóstre, a vë asculta
[ plângerile vóstre; a vesti cu Isaia proroculă sëraciloru mân-
! g-ăiere, a vindeca pe cei sdrobiţî la inimă, a propovedui robi­
ei ţiloră iertare şi orbiloră vedere, nam încetată cu cuventulă
* şi cu lucrulă a me lupta pentru voi, acum cu unii din afară,
" acum cu alţii din lăuntru, întratâta câtă acum am slăbită
) şi unulă cu atâţia nu mai potă birui. Ca nu cum-va însă,,
, acestă corabiă de atâtea vênturï dinainte şi dinapoi aicp-
î tată şi de valuri bătută, supt ocârmuirea mea să se cu­
funde . . . ictă më jertfescă şi vremea despărţirii mele s'a
apropiată . . . Domne, Domne, caută din ceriă şi vecii şi
întăresce via acésta şi o sporesce, pe care a sădit’o drépta
ta !,,1). Şi în acestă momentă de adâncă durere se ridică în
numele clerului protopopulă Dănilă din Cătina şi iţise către
episcopub " Unde te duci prea milostive Dom ne? Cui ne laşi ?
j. Cum te ai îndurată a te despărţi de atâta nemă şi preoţia
f ' sfântă, de ună cleră ea acesta, cu atâta mulţime de poporă
împodobită, vedi acum circumstanţele dileloru acestora câtă
t sunt de grele, vedi fraţii şi fiii tëï, cum staă cu ocliii plini
. de lacremï, se uită şi suspină la a loră de către Escelenţia
• ta despărţire, — pe cine vomă avé noi acum dară, în scâr-
'• bele nóstre mângâiere P,,1).
Aurora revoluţiunii începea a se zări.

p ---------------------
í
i
b
s dia în Blaju, După abdicarea sa, Episcopul Maiorii să retrase în mânăsti-
ş rea din Alba Iulia şi muri aicî în luna lui Ianuarie 1785.
r ’ ) Moldovaiul I. M, Acte sinodali. Tom. I. 116 et seq.
 PARTEA I

PRELUDIULŰ REVOLUŢIUNIL
 V f . A S U P R I R I I . K R O M Â N I f.O K Ü IH N M U N Ţ I I A B R U D U L U I .

Revoluţiunea română din 1784 se începu în partea de

apusă a Transilvaniei în munţi! Abrudului, un terenă abun­
dentă cu mine de aură, şi care până la 1857 cu dreptă cu­
vântă ’şî câştigase renumele de California Transilvanie!1).
O catenă de munţi înalţ! cu păduri seculari, cu vă! în­
guste şi încinse de amândouă laturile cu piramide gin-
gantice de stâne!, în c unjoră de tote părţile satele românesc!
aşedate în jurulă Abrudului, formândă aici cea ma! ír uniós;!
şi cea mai puternică fortăreţă naturală din totă Transilvania.
De aie! eraă primi! căpitan! al revoluţiunil, aici se făcu
conspiraţiunea, şi aie! principiele revoluţiuni! fură apărate
cu celă ma! nobilă entusiasmă de la începutulă mişcări! şi
până la finele aceste! drame sângerose.
Români! din munţi! Abrudului parte m e t a l u r g î , parte
c a s t r en ş ! 1
2), se bucuraă încă din vecliime de anumite drep-

1) Ackner, Die riim. Alterthiimer in Siebenbürgen. 17.

2) Mitropolitulă A l. Ş u l u ţ ă în niannscriptultt sëü „Istoria H orii“
ne spune : eămu ntenil fiiudtt vênëtorï férte iscusiţi, Principii Transilvaniei
întrebuiuţaii pe puşcaşii m I renumiţi la apărarea fortăreţeloru satt la
bătăi în loctt de iagherî (vênetorl), şi că locuitorii din munţii Abrudu­
lui apărau plaiurile şi trecătorile munţiloru Biliarii şi Găinii în con­
tra invasiunil din partea Ţăreî-unguresc!, mal vîrtostt pe timpulS, în
care Turcii stăpâniatt şi Oradea-mare şi îinprejurulfl el. Aceste, afla
dice autorultt, le a audiţii de la lietrâul pe la amilii 1814-1830, când se
afla ca preoţii în comuna Bistra.
6
82 REVOLUŢIUNKA LUI HORIA.

turî şi libertăţi, aşa că încă pe la' anulă 1547 aflămă aici pe

unű I a c o b fl ca v o i v o i l ü alü r o m â n i 1 o r ü (lela
A b r u d ű 1).
Pe lângă serviciele militari, castrensii din munţii Abrudu­
lui ma! erau obligaţi în epoca vechia să dée regiloru Unga­
rie! unü anumită numără de piei de vulpe, de şderu, de ve­
veriţe, dişme din o! şi mie!, — venituri, cari după destace-
rea Transilvanie! de Ungaria (1526), trecură (tóté în pose­
siunea principiloră transilvan!.
Dar mal târdiă pentru töte impositele în natură se intro­
duse o mică t a x ă de r e s c u m p ë r a r e . în băld- ,A§a
că români! din munţii Abrudului, chiar şi după plătirea taxei,
remaseră în faptă o m e n i l i b e r ! , scutiţi de orî-ce servicii
iobăgesci, iar munţi! şi păşunile, ca în tute locurile unde sc
aflan castrens! militari, erau în esclusiva loră posesiune şi
folpşiaţă-
Dar de la 1715 încoce, încetă cu încetulu, români! din
munţi! Abrudului începură să fiă consideraţi ca i o b a g ! a!
s t a t u l u i , taxa în bani fu privită ca o taxă pentru rescum-
përarea sareineloră iobăgesci, şi întregă teritoriulă munţiloră
cu casele, cu grădinele şi cu arăturile munteniloră, fu de­
clarată ca domeniă ală statului. Iar pentru încasarea dife-
riteloru venituri din munţi! Abrudului, se afla încă din vechime
instituită o administraţiune cu reşedinţa în Slatna, şi după
numele acestui oraşu întregă teritoriulă munţiloră se numi
d o m e n i u l ă S l a t n e i 2).
Dar o schimbare şi mal nefericită se întâmplă în posi-
ţiunea munteniloră la anulă 1775.
Până la anulă 1775 întregă taxă de rescumpërare, care aveaă

<) Kémény, în TJj Magyar Muzeum 1854 II. 130. . . az abrudbányai

oláhságuak (Alsó Fejér megyében) még 1547-ben külön (J a k o b nevii)
v a j d a j a volt.
2) Divisatü ín domeniulü de süsü, de mijlocü, de josü şi ín dome-
niulü Ofenbăil.
 ROMANII DIN MUNŢII ABRUDULUI. 83

să o plătesc;!, românii din munţii Abrudului nu era mai mare

de 5859 fl. 30 1/2 cr. în amilii 1775 taxa de rescumpërare
se urcă la suma 14,769 fl. 12, cr., iar în anul ii 1783 ajunse
la cifra de 21,555 fl. 2 cr:
Şi calamitatea, care lovia acum mai adâncă în esistenţa
iâmilieloră era, că deşi în taxa acesta erau cuprinse töte o-
bligaţiunile feudale ale munteniloră, cu tóté aceste li sem ai
impuse, sub diferite titille, o mulţime de alte contribuţiuni şi
dile de lucru. Aşa că pe la amilii 1775 românii din munţii A-
brudului, iobagii statului, ajunseră într’o posiţiune multă mai
nefavorabilă de câtă chiar iobagii nobilimii, lipsiţi de munţi,
de vecliiulă loră patrimoniu, aprópe jumătate din locuitori
fără pământuri de arătură, fără grădini şi fără l'cnaţe Ş,
supuşi la robote saă la dile de lucru, şi pe lângă aceea obli­
gaţi şi la plătirea unei enorme taxe dominate.
Obligaţiuni duple în bani şi în natură pentru aceleaşi ser- '
vicii iobăgesci.
De aici apoi urmară o mulţime de conflicte între românii
din munţii
1
Abrudului si
1
între funcţionarii
1
domeniului. Dar
iritaţiunea cea mai mare o produse conflictulă din 1778. în
anulă acesta patru comune românescl din munţii Abrudului,
anume Rîulu-mare 2), Vidra, Câmpeni şi Bistra deciseră a se
plânge la guvernulă transilvanii în contra diferiteloră abu-
suri ale funcţionariloră domeniului. Spre scopulă acesta dân­
şii trimiseră o. deputaţiune numerusa la Sibiifi, unde se afla
reşedinţa guvernului. D a r în epoca acesta domnia la tóté
autorităţile din Transilvania ca o regulă stabilă principiulă, că
iobagiulă trăesce din averea domnului seu şi nu póte să reclame

’ ) După tabelele (le contribuţiuno, până la amilii 1782 se aflau în mun­

ţii Abrudului 4653 părinţi de familia, cari posedau şi imobile esterne,
grădini, fenaţe şi arături; .3237 părinţi de fir.iiliă, cari afară de case
mi mal aveaîi nici un imobilă esternu. şi 345 văduve do asemenea fără
alte dépende: ţe.
2) R îu 1u -m a r e (Nagy-Aranyos), comună colectivă cuprindea A 1b a-
c u 1Ü, S e c ă t u r ă , S c ă r i ş ó r a, după Szilágyi şi P o n o r e 1 u-1 i
84 0 1
REV LU Ţ UNEA LDI HORIA.

dreptate în contra lui. Aşa şi deputaţiunea munteniloră trimisă

la guvernulü din Sibiiü nu putu să obţină nici o uşurare. Din
contră George Dévai, administratorulă domeniului Slatna
intentă o acţiune penală asupra' deputaţiloră îndată ce se
întorseră acasă şi urmarea acestei acţiuni fu : că mai mulţi lo­
cuitori din comuna Câmpeni fură pedepsiţi cu câte 12 bastóne,
fiind-că aű mersă la Sibiiü fără causă suficientă, şi fără
mandatulă comunei, iar deputaţii comunei Rîulă-mare din mo-
tivulă, că aă molestată în dôuë rêndurï înaltele autorităţi
din Sibiiă, că şi-aă uitată de totă respectulă şi supunerea
faţă de funcţionarii domeniului, cari represintă persona Maies­
tăţii Sale împăratului, a domnului feudală din munţii Abru­
dului, că aă despreţuită admoniţiunea funcţionariloră, şi aă
plecată cu mulţimea şi cu sgomotă la Sibiiă, că în călăto­
ria acesta aă îndemnată şi pe alte comune casă petiţioneze
totă asemenea ; din acostă causă deputaţii comunei Rîulă-mare,
că autorii şi corifeii acestei deputaţiuni, anume, Tóderü Jungă,
Cristea Todea şi Petru Nicola fură condemnaţi la câte 25
bastóne, iar Vasile Pasca, Vasile Bide, Toderă Nicola şi
unu bătrână de 80 de ani cu numele Gavrilă Todea, la câte
12 bastóne, şi toţi la suportarea cbeltueliloră de ju d e ca tă 1).
Din aceştia Petru Nicola ’şi rescumpără pedépsa.cu bani,
iar bătrânulă Gavrilă Todea se bolnăvi în urma bătăii, şi
după cinci luni şi muri.
Adevărată actă de tiraniă.
Acum românii din munţii Abrudului, vëdêndü că la guvernulü
din Transilvania încă nu potă să obţină nici ună resultată *)

*) Quia praedicti subditi N. Aranyasienses comprobati, b i s Excel-

sas Instantias Cibinii molestaverint turmatim et
cum insano tumultu, obliti omnis modestiae, omnis reverentiae, submis-
sionis et obedientiae, qua erga suos Dominos Officiales, conseqneuterque
in persona suornm repraesentatum Dominum terrestrem suum, videlicët
Sacratissimam Majestatem ferri debuissent, s p r e t a D o m in o rum
O lficia lium adh o rta tio ne profectifuerint, atque
alias etiam c o m m u n i t a t e a suo dnctn, sua exhortatione, suo
 ROMÂNII DIN MUNŢII ABRUDULUI 85

favorabilă, liotărîră a se plânge de a dreptulü la curtea im­

perială din Viena.
Spre acestű scopü dânşii trimiseră mai multe deputaţiunî la
împëratésa Maria Theresia şi la succesorulü dênseï, împëratulü
Iosifu II. în fruntea acestorü deputaţiunî figuréza de regulă lo-
cuitoriulü din Albacu cu numele U r s ü N i c o l a sait H o r i a,
ca representantu alu comunei Rîulü-mare1) şi locuitoriulü din

denique exemplo adparem supplicationem con se q u e n -

terque Excelsarumü i n s t a n t i a f um mo l i s t a t i o n e m
temeraria audacia persuaserint, induxerint, ac impulerint. Sentenţa F o ­
rului domimalu. Slatna, 11 Aug. 1778.
*) Pe lângă alte petiţiunl ale comunelorü, Horia înaintă şi în numele
sëü Ia anulă 1780 următorea cerere la cancelaria aulică:

Hu m i n i m u m P r o m e m o r i a,

Postqnam in querelis suis coram competentia reiteratis C o m m u-

nitas n o s t r a S a g y- A r a n y o s i e n s i s et r e l i q u a r u m
cum liis c o i n t e r t s s a tarum n u 11 u m s u b l e v a men
obtinuissent, cogebantur coram Altissimo quoqne Throno qnerelas suas
promovere, primo quidem anté a n n u m de inde vero nune re-
centissime praeterito munse 8-bri, a d q u em s e m p e r m e , et g r e -
m i a l e s s u o s de pu t a r u n t . Excelsum Consilium ! Ut rem in
loco suo, quo nimirum inviabimur, tute urgere valeamus, pro nostra
Conformatione neeessaria venit nobis benignae ordinationis per con-
fectam indorsationem signiticatio, ne scilieet rursum ob defectum hnius
horsum recurrere cogamur, quod nunquam sine expensis etiam minimis
fieri potest. Hac igitur ex ratione, quam ex ea etiam, quod m i h i
summe i n ju n c t u m e s s e t , ut s i n e R e s o lu tio n e cui
se communitates conformare possent, redire non tentarem,
humillime supplicare necessitor, ut Excelsum hocce Consilium benig-
nam Resolutionem ad promotas dictae Communitatis Nagy-Aranyos et
reliquarum querelas jam ut spero, examinatas per consvetam Indor­
sationem 'extrădare disponere dignetur. Qui in profundissima venera-
tione emorior.

indignus famulus
Nicola Ursz,
Incola Nagy-Aranyosiensis,
86 REVOLUŢI UNEA LUI HORIA.

Cărpenişă I o n ü Cloşca în numele româniloră din comu­

nele Cărpenişă, Abrudü şi Buciumă
Conţinutulă diferiteloră plânsorî, ce le înaintară deputaţii
munteniloră în anii 1779— 82, parte de a dreptulă Ia curtea
imperială, parte la cancelaria aulică 1) era următoriulă : că
pe lângă taxa dominală, care în anii din urmă s’a urcată
întrunii modă escesivă, li s’a interdisă dreptulă de păşuni tu,
dreptulă de a tăia lemne de clădită, şi lis ’aă impusă o mulţinic.
de lucrări ilegale, anume : să taie 13,182 stânjinî de lemne pen­
tru domeniă şi să-î transporteze la locurile de consumaţiune, să
coséscá fenaţele statului, să strîngă şi transporte fenulă, lucru
pentru care sunt de lipsă câte sépte mii de omeni, să ducă vi-
nulăşi vinarsulă statului până la Slatna, depărtare de câte patru
dile pentru unele comune, să transporteze fieră din Hinedóra
pentru stabilimentele mineloră şi ordă din Ungaria pentru
berăria statului, cale de câte 12 dile, să sape lină canalii în
lungime de doue dile, şi tote lucrările aceste să le esecute gra­
tuită saă pe lângă o plată cu totulă neînsemnată;— căîntregă
ţinutulă munţiloră fiindă ună pămentă cu totulă sterilă,
denşiî aveaă mai înainte dreptulă să-sî aducă alimente
din Ungaria, anume grâă, Ordă, meiă şi v in ă , liberi de
orî-ce vamă, iar acum sunt siliţi să le cumpere cu Jireţă
îndoită de la arendaşulă domeniului, că preoţii sunt su­
puşi la taxe şi servicii feudale întogma ca iobagii, că li s’aă lu­
ată bisericele din posesiune şi s’aă dată uniţiloră, drepturile
şi libertăţile metalurgiloră nu se mai respectézâ, că dacă
nuire ună locuitoriă din munţi fără descendenţi, atunci ru-

9 c a n ce la ria a u l i c ă t r a n s i l v a n ă cu reşedinţa în Viena

era cea mat înaltă autoritate a Transilvaniei. în analogia cu reiaţiunile
de astădi, cancelaria aulică întrunia funcţiunile ministeriulut de interne, de
justiţia, de eomerciu, de comunicaţiune, culte şi instrucţiune, iar în
cestiunt de procese avea atribuţiunile înaltei curţi de justiţia. în fruntea
acestui oiiciu sta unü c a n c e l a r i u care se alegea din partea came­
rei transilvane.
 ROMÂNII DIN MUNŢII ABRUDULUI. 87

dele mai de aprópe sunt silite să plàtéscâ funcţionariloru

domeniului întregü preţuiţi averii, ce li se transmite ; că
pe lângă taxele şi serviciele domeniului li s’aă impusă
încă o mulţine de lucrări de ale comitatului, lucrări la
cari sunt reţinuţi câte 14 d ile, că teritoriul munţiloră
este ună pământii neproductivă, şi cu tote acestea li s’au
impusă să dee în natură pentru armată diferite lucruri,
pe cari denşiî aă trebuită să le procure cu bani şi pen­
tru cari nu li s’a dată nici o plată, că primarii din Kîulă-
mare, din Vidra, Câmpeni şi Bistra a'ă încasată de pe la
locuitori suma de 14,491 îl. 50 cr. sub titlu cheltuell de
cancelaria, şi totă sub acestă titlu au luată de pe denşiî
subprefectulă Comaromi suma de 8388 fl., sume pentru
cari de patru ani nu s’a dată nici o socotélà 1). în fine,
că mal mulţi deputat! aă fostă pedesiţî pentru plânsorile, ce
le aă înaintată la Viena şi la guvernulă din Sibiiă, unii la
câte 100 fl. şi 200 fl. amende ; Petru Vi cul a la dôuë luni
de închisôre şi bătută ca ună tâlhariă la trei hotare, iar
betrânulă Gavrilă Todea în urma bătăii, ce a suferită s’a
bolnăvită şi a trebuită să nniră.
Tote petiţiunile aceste fură trimise la guvernulă din
Transilvania cu ordină din partea monarchuluî : că gu­
vernulă să dispună a se face o investigaţiune la faţa
locului, şi după terminarea investigaţiunil, guvernulă să
înăinteze tóté actele la cancelaria aulică aretândă şi păre­
rea sa, anume ce mësurï voră trebui luate pentru despă­
gubirea ţeraniloră şi pentru încetarea ilegalităţiloră, dacă
plânsorile loră se voră constata a fi adevărate, şi în fine
în ce modă va trebui să se pedepsescă persónele, cari se
voră afla culpabile.*)

*) Raportulii comisariulul Michaifi Brukenthal către cancelaria au­

lică, 17 Augustii 1785. — Decisiunea cancelariei aulice, 11 Maiă 1786,
No. 4456,
88 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

Resoluţiunea acésta era ce e dreptü corectă. Dar în realitate

investigaţiunea ordonată fu tottt amânată în Transilvania ^
Deputaţi! comuneloră, urmăriţi, prinşi, maltrataţi şi aruncaţi
în închisori, aşa, că pe lângă tote deputaţiunile, ce le
trimoseră muntenii la Viena de la 1779 încoce, denşii nu
putură să obţină nici o uşurare, până în fine la 1784 erupse
revoluţiunea.

V II. T IM II X ' l'l I.C H IV C A h p e n ! » E L A 1783.

Una din asupririle cele mai simţi tó re pentru români! din

munţi! Abrudului a fostă luarea dreptului de cârcimărită,
Până la anulă 1778 fiă-care locuitoriă din munţi! Abrudu­
lui avea dreptulă să-şî aducă beuturile necesare, de unde le
gasia ma! bune şi ma! eftine, şi fiă-care putea să cârcimă-
réscá vină ori vinarsă, dacă credea, că în modulă acesta po­
te să câştige ceva.
Pentru folosirea acestui dreptă moşcenită de timpuri ime­
moriale, comunele românesc! din domeniulă Slatnei aveaă să
plătescă statului pe fiă-care ană q taxă de rescumpërare cu
totală ne însemnată, aşa de esemplu în domeniulă de susă
ală Slatnei până la anulă 1778 întrégâ taxa acésta nu făcea
mai multă de 157 fl. 30 cr.
în anulă 1778 însă, o schimbare esenţială se făcu şi în
privinţa dreptului de cârcimărită.
Tesaurariatulă saă Direcţiunea financiară din Transilvania
înfiinţă în anulă acesta peste taxa de rescumpërare încă *)

*) de eventu mox dietae i n v e s t i g á t i o n i s j am a l o n g i o r i t e m ­

p o r e h a e r e r e n t i s relatio huo usqne snbmissa non fuerit. Cancelaria
aul, No, 732 anulă 1782.
 TUMULTULÚ DIN CÂMPENI 89

o taxă de licenţă numită d o 1 g o s i ă, pentru toţî locuitorii

din munţii Abrudului, cari se ocupau cu cârcîniăritulii, şi
anume, câte D /3 cr. pentru vadra de vină şi 1 cr. pentru
fiă-care cupă de vinarsă.
Taxa acésta era o flagrantă nedreptate asupra comu-
neloră. Muntenii plătiaă acum de doué ori impositulă drep­
tului de cârcîmărită, ântâiă ca răscumpărare şi a doua
ca licenţă. Dar cu tóté aceste lucrurile rentaseră aşa până
la 1781.
în anulă acesta însă ună căpitană de cavaleriă eşită din
serviciă, cu numele Ionă Aronă de Bistra, propuse Tesau-
rariatuluî din Transilvania, ca să-î lase dânsului arenda
dreptului de cârcîmărită în munţii Abrudului, pentru care
se oferi a plăti statului o sumă de 12,000 fl. pe fiă care
ană, propunere, care fu acceptată din partea Tesaura-
riatuluî 0. Dar căpitanulă Aronă, care se asociase la acestă
întreprindere cu câţî-va cetăţeni din Sibiiă, nu fu în stare să
plătâscă nici rata de ântâiă a arendeî, şi aşa în 26 N o­
vembre 1781 i se luă dreptulă de cârcîmărită şi se dede
la doî armenî, cu numele Martină Bosniacă şi Martină Pa-
trubanî, pe termină de 6 anî şi totă cu preţulă de 12,000 fl.
pe fiă care ană 2).
Arendaşii armenî voindă acum să tragă celă maî mare*)

*) Tóté autorităţile fiscale montane şi monetare din Transilvania erau,

subordinateT e s a u r a r ia t u l u i r e g es c ü din Sibiiă (Regius Thesaurariatus),
‘ care avea sfera de activitate a unei Direcţiuni financiare. în» capulii acestui
oficiu se afla Tesaurariulu transilvanii (Regius Transilvaniae Thesaura-
rius) care se alegea din partea camerei şi era totă-odată vice-preşedinte
ală gùvernulul transilvană.
2) annebst wurde auch der Schank d e s s e n R e d e m p t i o n o h n e h i n
schon in dem berührten R e l u i t i os q u a n t o 21,555 fl. 2 cr. b e ­
g r i f f e n w a r ___ im Jahre 1781___ den Unterthanen gar a b g en on n ii.en
und um 12,000 fl. an 2 armenische Handesleute verpachtet, unangesehen
auch nach d5r Zeit von Klägern die . . . . Schanktax bezahlt worden ist
Cancelaria aul. către împ. Iosifă. 23 Febr. 1786,
90 REVOLUŢI UNEA LUI HORI A.

profită posibilă din arendă, se folosiră spre scopnlă ace­

sta de tóté mijlócele imaginabile, interziseră loeuitoriloră
din munţii Abrudului dreptulă de a mai esercita cârci-
măritulă în particulară, şi de. altă parte aduseră în munţi
băuturile cele mai rele, pe cari le vindeaă eu preţă a-
própe îndoită, opriră pe locuitori să mai dee în schimbă
băuturi pe obiecte de lemnă, şi dacă se întêmpla, că ună
munteanu să călătorăscă la têrgurile din Abrudă, Turda
saă Hălmagî, şi dacă lua cu sine ceva vină saă vinarsă
pe drumă, atunci ’lă prindeaă servitorii arăndaşiloră, ’lă
maltrataă, i luaă băuturile, şi adese-orî ’lă supuneaă şi Ia
amende.
Severitatea arendaşiloră armeni ajunse acum aşa de departe,
încâtă denşii confiscată în tirnpulă Pasciloră din anulă 1782
si o sticlă cu vină, ce o trimesese ună eetătănă din Abrudă
pentru preotulă din Abrudă-sată, ca să cuminece pe locu­
itorii comunei.
Abusuri de natura acésta se repetară maî adese-orî, şi
nemulţumirea poporului începu să iee proporţiunî totă maî
mari.
Acum se apropia diua de 24 Maiă 1782, di în care se
făcea têrgu de-ţeră în comuna Câmpeni din munţii Abrudu­
lui. Locuitorii din comunele Rîulă-mare, Vidra, Câmpeni şi
Bistra considerau încă din vechime têrgurile din Câmpeni,
ca ună privilegiu particulară ală loră, în care numai dên-
şii aveaă dreptulă să cârcïmâréscâ vină, ba luaă şi o
vamă cu totulă neînsemnată de la omenii străini, cari adu--
«
ceaă vină de vêndare în têrgurile aceste.
Arendaşii armeni de şi cunosceaă nemulţâmirea popo­
rului, dar cercară să pună capătă şi la usulă acesta. Spre
scopulă acesta aşedară peste totă loculă băuturi în têrgfl,
armară pe servitori cu lănci, cu puşci şi pistóle, şi-i trimi-
seră la faţa locului, ca să împedice ori-ce amestecă ală
munteniloră în dreptulă loră de cârcimărită. Prin purtarea
 TUMULTULÜ DIN CÂMPENI. 91

loru, sevitoriï aceştia iritară şi mai mnltű pe poporală ne­

mulţumită
Anume se întâmplă cu acăstă ocasiune, că unii servi-
toriu de ală arendaşiloră cu numele Isacă Cojoceană a-
lergându în fuga mare cu calulă seu prin têrgu, începu să
isbăscă şi să lovăscă pe totiî omulü, care nu i se feria din
drumă, trânti pe o femeia din Hălmagl, care adusese nucî|
de vcndare si-î împrăsciă nucile, apoi calcă cu calulă în
picióre pe unu ţărână din Zarandă, care-şî paclieta în-
tr’ună sacă lâna, ce o cumpărase în têrgu. Dar ţărannlă
din Zărandu sculându-se înfuriată de sub piciórcle calului
puse repede mâna pe o secure, sări îndată la ună lmtoiă
cu vină ală arendaşiloră, i sparse fundulă şi le versa bău­
tura. Totu pe atunci ună altă servitoriă de ală arcndaşiloru
cu numele Vértanú începu a se certa cu unu ţărână din
Rîulă-mare, cu numele Iacobă Zăluiţă, care adusese miedă
de vcndare în tergă, şi apoi cu înjurături şi lovituri cu
patiilă puseu ’lă duse la spanulă domeniului 1). Ţeranulă
Iacobă Zăliuţă se întorcea de la casa •spânului chiar în mo-
mentulă pe când românnlă din Zarandă spărgea butoiulă
cu vină ală arendaşiloră. Acum se însoţescă amêndoï ţăranii,
dau chiote prin tergă şi împreună cu mai mulţi omeni sară la
butoiele arendaşiloră; Ie spargă fundurile şi le varsă tută
băutura.
Cârcimariî şi servitorii arendaşiloră de frică să nu fiă masa­
craţi fugiră imediată din tergă. Iar George Dévai administra-
torulă domeniului, care în timpulă acesta se afla şi den sulă
presentă în Câmpeni trimise repede după gornici 2). Dar

d Funcţionarii domeniului iiscalü din Slatna erau următorii: unö P i o ­

v i s o r ü sau administratorii cu reşedinţa în Slatna, u n ü c o m p t a -
b i l ü , t r e i s p a n ! saü inspectori, câte unulii pentru iiâ-care domeniu
(de süsü, de niijlocü şi de joşii) şi în line mal mulţi funcţionari subalterni.
Benkii, Transilvania. 1833. II. 76.
2) G o r n i c u, păditoriu de păduri. în epoca feudală gornicil mal
erau totü-o-daüí însărcinaţi şi cu diferite esecuţiunl asupra iobagilorü.
92 KEVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

în confusiunea acésta nu putu să afle mai mulţii de doi, şi

voi să-î trimită pe acest! doi, ca să împedice tumultulă
poporului. însă gornicii se opuseră dicêndü: „Domnule, să (
nu ne trimeţî în têrgü, acolo sunt adunat! Crişeniî, Mogo-
şeniî, Sălcieni! şi o mulţime de ómen! din alte părţî, toţ!
sunt în mare ferbere, toţ! lucră în desperare şi în momentulu
în care vomă merge acolo şi vomă cerca să le dicemă ceva,
no! suntemă perduţî“ .
Acum mulţimea poporului după ce sparse butóiele, din
têrgü, înfuriându-se şi ma! tare voi să plece la pivni­
ţele arendaşiloră din Câmpeni, ca se verse şi băutura de
acolo. Dar atunci păşi înaintea poporului primariulă din
Rîulă-mare, Dumitru Todea, strigă asupra ómenilorü şi-i opri
ca să mai esecute şi planulă acesta.
Arendaşii armeni, îndată după întâmplarea acésta, pă­
răsiră arenda cârcimăritului în cele patru comune, şi nu
mai voiră s’o continue sub nici o condiţiune, dicêndü, că a-
colo tète sunt în ferbere, şi dânşii se temü de unü rëü şi
mai mare.
Acum se institui o comisiune pentru constatarea şi pedepsi­
rea autoritară acestui tumultü, cum şi pentru constatarea
pagubei întâmplate arendaşiloră armeni. Iar guvernulă tran­
silvană adresă în o Decembre 1782 următoriulă ordină
către tribunalulű din Aiudü : “ să trimiţă doi saü trei
judecători la Slatna, cari împreună cu funcţionarii do­
meniului să ţină Foră-dominală1), să prin4ă numai de
câtă pe autorii tumultului, să-î esamineze în modulü celű
mai severă (adecă cu tortură), ca astă-feliă să potă des­
coperi şi pe alţi complici, şi în fine să-î p e d e p s é s -

') F o r n l S d o m i n a 1Ü (Forum domiuale) se compunea diu domnulü

feudalii, care avea dreptulü să judece pe iobagii sei îu tóté căuşele civile
şi criminale ; în multe caşuri însă în domnulü feudalü trebuia să fie asistată
de unulü saü de doi judecători al comitatului. Decretam trip . III tit. 25
et seq.— Benki). Transilvania. 1833. II 59
 t U m i i l t c m '; d in câm penI 93

că imediată într’ună modă esemplaru, aşa ca să fiă

de t e r 6 r e şi pentru alţii ]j.
Epocă tristă în istoria Transilvaniei.
Guvernulă fără să mai reflecteze asupra acestei despe­
rate întreprinderi, decretă a se pedepsi cu morte au­
torii tumultului, fiindă-că muntenii ’şî aperaă ună dreptă
esclusivă ală loră, şi pentru care denşii mai plătiaă
statului şi o taxă de rescumpërare. Şi urmarea aces­
tui fatală ordină fu : că 28 primari şi juraţi din munţii
Abrudului fură prinşi şi daţi în judecata Forului-dominală
din Slatna, care în primă-vera anului 1788, condemnă pe
George Buzgară Bună, pe Petru Tom a Capră, Ionă Di-
nişă, Avramă Napú, Ilie Garcea Medardu, pe.Sim ocă Co-
toşelă, Petru L e b a , Petru Coroiă, Gavrilă Heleră, Lupu
Coroiă, Iacobă Zăhuţă, Avramă Scliiopu şi Dumitru M ai­
eu Popa la câte 2 5 — 100 bastóne şi 3 luni până la 2 ani
de închisore; iar Dumitru Todea Bută şi Petru Manciu
din Rîulă-mare, Simionă Bostană şi Andrieşă Pascu, din
Câmpeni şi Ursă Gomboşă din Vidra, ca autori princi­
pali ai tumultului din Câmpeni, şi din motivulă, că denşii
aă agitată poporală şi la alte ocasiuni, că aă ţinută con­
ferinţe secrete şi aă pusă contribuţiuni pe poporă, ca să
trimiţă deputaţiuni la Viena, din aceste cause toţi cinci
fură condemnaţi la m o r t e spre terórea altora,'
după cum dice sentinţa, şi fiindă-că nu maiastă-
felă pacea şi liniscea p u b l ic ă se mai
pote restabili în m u n ţ i 2). Totu-o-dată Dumitru*)

*) autliores Tumultus iam exploratos s t a t i m intercipi curent, et de

detegendis reliquis etiam complicibus s t r i c t i s s i m e examinent, ac illos
etiam intercipiendo, omnes Jure prosequantur, et juxta Deliberata Fori
Dominalis s t a t i m i a t e r r o r e m aliorum pro demerito e x e m p 1 a-
r i te|r p u n i a n t. Ord. guv. trans 5 Dec. 1782, No 8869.
') n e c aliter pacis et t r a n q u il lit a t is publi-
cae statura debitum reduci posse, nisi Incti exemplu-
94 revoldţiunea ld i horia .

Todea, ca autorulü maï múltom tumulte fu condemnatu şi

la tortură înainte de esecutare,, ca astű-feliű să descopere
şi pe alţi complici, iar după esecutare să i se taie oapulü,
corpulű să i se despice în patru ' părţi şi bucăţile să i să
pună în ţcpă.
Terorismulă era la înălţimea sa.
Cu acestă ocasiune George -Dévai, administratorulă dome­
niului ceru ca pedépsa de morte să fiă esecutată imediată
în conformitate cu ordinulă guvernului. Dar Forulű-dominalü
decise, în urma cererii ce o făcură condemnatil că sen-
tinţa să fiă -supusă apelului.
De asemenea fură condemnaţî toţi locuitorii din comunele
Rîulă-mare, .Vidra, Câmpeni şi Bistra, fără consideraţiune,
dacă au fostă saă nu cu toţii prcsenţi în tergulă de la Câm­
peni, şi dacă aă participată cu toţii la tumultă saă nu, ca
să plătescă arendaşiloră armeni o despăgubire în sumă totală
de 8708 îl. 4 9 % cr., deşi preţulă băuturii, care se vărsase
nu făcea mal multă de 343 fl. 41 cr.
Din suma acesta excesivă se încasară de pe cele patru
comune până la începuttilă revoluţi unii 6179 fl. 22 cr. iar res-
tulă rămase neplătită.
între individii urmăriţi pentru tumultulă din Câmpeni
se afla şi ţeranulă din Albacă, U r s ă N i c o l a saă H o-
r i a, care mal târdiă fu primulă căpitană ală revolu-
ţiunil, şi dóue rude ale sale Petru Nicola şi Cristea Nicola.
Sentinţa Forulul-dominală amintesce adese-orî despre agi­
tările şi conferinţele secrete ale lui Horia, pe eare-lă nu-
mescc totă-o-dată „făimosulă amăgitorii!“ ’). Dar nici pe

riter ad t e r r o r e m a 1 i o r n m in conformitate Excelsi lî. Gnber-

nii 5" Xlir. 1782 sul) No. 8869 editi decreti pnniantur . . . et quideni
Togya Dumitru, Bosztau Szimeon, Gombos Ursz Indices et Andrejes
Paszk Juratus eotum, jurataeque fidei transgressores d-etamine Art. 10
de A° 1609, D o ni i n i o antememorato e s e m p lo s'tatncndi,
c a p i t e qu e p l e c t e n d i, etc.
 TDMULTULÛ DIN CÂMPENI. 95
tK
»- dênsulü şi nici pe cele-l-alte doue rude ale sale Forulü
: dominală nu putu să pună mâna, cu tóté că trimise cir-
* eulare prin diferite comitate, ca să-î prindă. E l se fă­
cuse neveduţ!2).
Acum locuitorii comuneloru Rîulă-Mare, Vidra, Câm-
penî, Bistra, Muşca, Ofcnbaiă, Buciumă, Abrudă, şi Căr-
penişil deciseră a trimite o nouă deputaţi une la guvernulă
din Viena.
în petiţiunile, ce le înaintară la cancelaria aulică în cursulft
luneî lui Maiă 1783, deputaţi! muntenilorii se plânseră de noü
despre multele abusur! şi crudimî, la car! sunt supus! locui­
tori! şi deputaţi! comuneloru, şi totii-o dată se rugară a se
face disposiţiun! urgente, pentru a scăpa vieţa celorü cine!
individ! condemnaţ! la morte, după cnm diceaă denşiî, mi­
ma! din causă, că locuitori! s’aű plânsu la Viena, fără voia
funcţionariloră domeniuluî. De asemenea cerură, că până
se va termina investigaţiunea ordonată încă în anulu 1780,
nie! locuitori! comuneloru, car! s’aii plânsu la Viena, şi
nici deputaţi! loră să nu mal fîă arestaţi saîî molestaţi de
funcţionari! domeniuluî, or! a! comitatului, şi în tine, că reso-
luţiunea acesta să li se comunice câtă ma! în grabă, fiindü-
eă denşiî lipsiţi de orî-ee elieltuel! se luptă în Viena cu cea
ma! mare miseriă.*)

*) Cum famoso Seductorc N i cula Ursz Hora dicto

nimiam observasse Inclos Koroj Lup et K oroj Petru familaritatem et
eoluisse amicitiam . . . . Quod antequam Mants Petru Inctus cnm
llorja et aliis clancnlaria consilia inivissent, r e n i t e n t i a et d i ­
ficultatea in administration® administrandorum pvaestationeque
praestandorum observatae n o u f i n r i u t . Sentenţa For. dom.
din Slatna 1783.
2) Istoriculü S z i l á g y i e s t ei n erőre când susţine (I-Ióra-világ, 21),
că H oriaîncă ar fi fostă condemnată pentru tnmnltulă din Câmpeni A venin
înaintea nostră sentenţa Forului dominală şi mal multe acte relative la
acesta cestiune, din care se vede destulă de clară, că Horia a fostă numai
Urmărită, dar nici de cum condemnată.
96 RKVOLUŢIONBA L ü l HORIA

De astă-dată petiţiunile muntenilorü fură presentate în

consiliulă de statu ală imperiului, şi în 7 Iuniü 1783 urmă
decisiunea împăratului, prin care guvernulă din Transil­
vania fu invitată : să iee măsuri seriöse, că până va urma
decisiunea imperială nici locuitorii din munţii Abrudului şi
nici deputaţii lorfi să nu fiă molestaţi pentru plânsorile
ce le-au înaintată la Yiena, şi nici să se esecute vre-o
sentenţă de morte asupra loră. în fine, adauge împăratulă,
că îndată ce investigaţiunea acésta va sosi din Transilva­
nia, cancelaria şi camera aulică 1) să-i supună în comună
părerile loră, cum s’ar pute pune capătă acestoră a b u s u r i
şi t i r ă n i i.
Dar nici resoluţiunea acésta nu avu resultatulă dorită. Sen-
tenţa Forului dominală fu esecutată în mare parte asupra
munteniloră. Singură numai pedépsa de morte se schimbă în
pedepsă de încbisore de la 1 — 2 ani şi câte 5 0 — 100 bastóne.

V III. C Ă L Ă T O R IIL E I n i ’ . I O S I I Í ! \ T R A N S I L V A N I A 1 7 7 3 -1 7 8 3 .

în anulă 1691 Principatulă Transilvaniei ajunse sub dom­

nia casei austriace2), dar până la anulă 1773 încă nici ună
regentă din casa Habsburgiloră nu visitase acéstâ ţâră, atâtă
de binecuvântată de natură, dar atâtă de ruinată prin pă­
catele feudalităţii unguresci.*)

*) C a m e r a a u l i c ă , cea mai înaltă a u t o r i t a t e f i n a n e i ară

a statului cu reşedinţa în Viena.
2) T r a n s i l v a n i a (numele vecliiü Dacia superior, Erdwelu,
terra ultra silvana, partes ultrasilvanae, lieber Walt, septem castra,
după Pesty şi Hungária nigra), pe timpulfi când veniră ungurii aici,
se afla după Anonimulă regelui Eela sub domnia unui v o i v o dă
 ÎMP. IOSIFÜ II ÎN TRANSILVANIA. 97

în anulă 1773 însă împëratulü Iosifu II, unulă din cei mai
geniali monarchî din casa Habsburgiloră, unü principe, care-şl
formase devisa, că nu poporală este pentru monarchu, ci mo-
narcbulă pentru poporă, Iosifă II, adeveratulă patronă ală
ţăraniloră se hotărî să întreprindă o căletoriă în Transilva­
nia, căletoriă, care fusese proiectată încă cu trei ani mai
înainte.
încă în luna lui Maiă 1773, cu puţine dile mai înainte de
plecarea împăratului, împerătesa Maria Theresia trimise ună
curieră specială la guvernulă din Transilvania cu ordină,
că* încă mai înainte de sosirea împăratului s ă s e c u r e ţ e
drumurile publice de cadavrele omeni-
1 o rű e ş e c u taţi cu ştrengulă, cu rota şi c u
ţ é p a , cari după usulu de până acuma, dicea împëràtésa,
staă espuse pe lângă drumurile publice spre orórea şi aver­
siunea câlëtorilora 1).
Iar baronulă Samuilă Brukentbal, fostulă preşedinte ală
Cancelariei aulice, supuse împăratului Iosifu o schiţă des­
pre constituţiunea Transilvaniei, schiţă, în care densulă
dicea : că românii din Transilvania în înţelesulă lcgiloră

r o m â n ă (nbi Gelou qiiiiar.i Blacus dominium tenebat. Cap. 25, 26, şi

27). De la 1002 până la 152G Transilvania fu guvernată de D u c I, apoi
de v o i v o d ! feudatar! regiloru Ungariei. Iar de la anulă 1526— 1691
formă nnü P r i n c i p a t ü senii-independentü sub suzeranitatea P orţi!
otomane, si în epoca acesta fură încorporate succesivă la Transilvania
mai multe comitate din Ungaria (partes Regni Hungáriáé), anume: Mara-
mureşulă, Biharia, Becbeşulă, Zarandulă, Aradulu, Solnoculu-de-mijlocă,
Crasna, Sătniarulă, Ugocia, Sabolţă, Bercgă, Zempli. ă, Borşodă, Abaujvar,
districtulă Chioarulul, şi Bănatulă Severinulul, aşa că Principi! Transil­
vaniei portară totă-o-dată şi titlulă de P a r t i u m B é g n i Hungá­
riáé Dominus,
’ ) cadavera o m n i u m delinqnentium laijueo, rota
aut ver u m orţi traditorum, et juxta usum liactenus in
nonnullis circulis observatum, non sine horroré, et aversione in v i i s
p ii b 1 i c i s, itinerantium conspectul expositorum, statim et indillate
ammovcantnr ac inlnimentur. Guv. trans. 11 Maiă, 1773, î»o 3872.
7
98 KEVOLUŢIUNEÂ LUI HORIA.

nu constitue o naţiune, ci sunt numai o plebe saü popom

toleratü, eschişi de la tóté drepturile şi libertăţile celorii-
1-alte naţiuni, că domnulă feudală este celă de ântâiă jude-
cătoriă pe moşia sa. şi póte în unele casurî să condamne
chiar la morte, asistată de câţî-va judecători aï comitatului,
şi că în tine, ţeranulă nu are nimică, afară de ceea ce dên-
sulă póte să câştige prin munca sa.
în 7 Maiă 1778, împăratulă Iosifă plecă din Viena spre
Ungaria şi în 21 Maiu întră în Transilvania prin Ţ0ra Ha­
ţegului 1) . însoţită de generalii Xostitz, Siskovits şi Pelegri.
ni, împeratulă visita apropo tóté oraşele Transilvaniei, Ha-
ţegulă, Hinedóra, Deva, Orăscia, Alba Iulia, făcu o escursiune
călare în munţii Abrudului până la Slatna. La Haţegă,
la Hinedóra şi la Orlată trecu în revistă pe grănicerii ro­
mâni. Apoi ’şi continuă drumulă pe la Sibiiă, Nocrigă,
Cincu mare, Cohalmă, Sighişora, Elisabetopole, Mediasă
2), trecu de aici la Făgăraşiă, visită Braşovulă, Secuimea,
4) Ţ é r a H a ţ e g u l u i , numesce poporală română do peste Carpaţî
frumósa vale, care se întinde în partea de apusă şi de medă-di -a Tran­
silvaniei, unde armatele lui Traiană înfrânseră óstea lui Decebalu si eu-
prinseră capitala Daciei, S a r m i z e g e t u s a , numită apoi în onórea
lui Traiană C o l o n i a U l p i a T r a j ana A u g u s t a Sarmize-
g e t u s a, si care în secululu ală 3-lea căpătă titlul® de M e t r o p o l i s .
9) In autobiografia lui M i c h a i 1 u C o n r a d ă de H e y d c n d o r . f
(Archiv f. sieb. Landeskunde N. F XVI, 450 et seq.) aflămu următorele
amărunte despre c ă l ë t o r i a î m p ă r a t u l u i I o s i f ă , în ţinutiilă Me­
diaşului la anulă 1773. Pe teritoriulă comunei Sa r o ş u de alungulu
drumului, elice Heydendorf, îngenuchiară în diferite locuri înaintea împă­
ratului suplicanţi din tóté sexele, de tóté etăţile şi din tóté naţiunile
Transilvaniei, aretându-şi petiţinnile cu manile ridicate'în susă. împeratulă
se opria la fiă-care, le elicea să se ridice, către saşi în lim bi germană,
iar către români în limba română: s e ó l a ! s e ó l a !, lua cu manile sale
petiţiunile de la dênsiï, i întreba despre conţinutul® plângeriloru sale,
şi după ce-î' asculta dicea către fiă-care, că le va cerceta plângerile, către saşi
in limba germană, iar către românii în limba română „ o i - c ă u t a “ . La
podul® de la Aţelu îngenunchiară înaintea împăratului representanţii
eomnnităţii săsesc! din A ţ e i ® şi-I presentai'ă unii memoriu, în care denşii
rugau pe împeratulă, ca să dispună a se strămuta în altă locă românii,
 ÎMP, IOSIFŰ II ÎN TRANSILVANIA. 99

Bistriţa, Rodna, Gherla, (.'híjulii, T u rda/A iu d u lu , se în-'

tórse de noii la Sibiiű, şi din Sibiiü trecu peste Nasëudü în
Maraniureşii, iar din Maramuresü în Galiţia şi Lodomeria,
nonele provincii, ce le câştigase în urma împărţirii Poloniei
din anulă 1772.

nari simtă aşedaţi pa teritoriulă acestei comune. Cu acéstâ ocasiune no-

tariulă Hevdendorf, eumpunătoriulă petiţiuniî, desfăşură verbalii înaintea
împăratului, că pe teritoriulă comunei Aţelă se află aşedate cam la
100 de familii românesc!, şi de oră-ce comunitatea săsescă are sin­
gură trebuinţă do pământulă acesta, aşa a voită să strămute pc români
în altă locă, dar românii nn aii voită să se strămute de bună voia, şi
din acostă causa comunitatea săsâscă a întrebuinţată forţa asupra lorii,
şi a dată focă la colibele românilor«. Dar cu unu ană mai târdiă, şi
anume chiar în diua aceea, în care saşii dase focă la colibele români­
lor«, a fostă aprinsă de mai multe părţi şi comuna săsâscă Aţelă, şi de
atunci încôce a mai arsă de vre o cinci o ri; saşii aă mare snspiţiune,
că românii le aă dată focă şi nu se credă în siguranţă, până când a-
ceştia nu vorii fi strămutaţi de acolo. Guvernnlă transilvană, elicea
Hejulendorf, îii urma unei petiţiuni a comunităţii săsesci, a trimes u
comisari speciali, şi aceştia aă publicată românilorS, că de se vorn
mai întâmpla şi de aci înainte aprinderi în comuna săsescă, atunci totă
pagnba ce vorn avé să o plătâscă românii, dar nici publicaţiunea acesta
n'a folosită nim ici, de oră-ce după câte-va săptămâni, a arsă chiar şura
primăriului, unde se făcuse publicaţiunea. împeratulă Iosifă fu uimită cum
potă să fiă obligaţi românii, ca să plătâscă pagubele saşiloră înainte a fi
constataţi, că ci le aă dată focă, şi declară representanţilortt săsesci, că
a strămuta din locurile lorii pe românii din Aţelă, însemnâză a-i pedepsi
înainte de a fi constataţi. Românii din Aţelă presentară şi dânşii îm ­
păratului o petiţiune şi se plânseră totă-o-dată şi verbală, că dânşii
sunt siliţi să plătâscă contribnţinnile, să suporte sarcinile ţăreî, ale dis­
trictului şi oraşului întogma ca saşii, dar cu tóté aceste nu aă nici
pământuri de arătură, nici ffinaţe, nici vii, fîindă-că saşii le dicü, că
gământulă este ală loră, dăruită de regii Ungariei şi nu voescă să dée n i­
micii româniloră împeratulă i întrebă apoi într’o limbă românâscă, asa cum
o scia, dacă facă servicii feudale Ia vre ună domnii pământescă, ia care ro­
mânii respunseră, că la domni dânşii nn lucreză, dar facă servicii pentru
districtă şi pentru sată. Unii română din comuna B r a t e i n îngenunebiă
înaintea împăratului şi-I présenta o petiţiune, în care dânsulă se ruga,
ca să-I libereze ficiorulă din armată. împeratulă întrebă apoi pe ţărână,
100 REVOLUTIUNEA LU I HORI A.

Pesté totü loculü o mulţme de poporü întempină pe

împëratulü ín călătoria sa. Cu deosebită atenţiune se [in­
teresă Iosifü II în câlëtoria acésta de sortea ţăraniloru.
Strîngea cu mânile sale petiţiunile de la dênsiï, i întreba
dacă sunt iobagi, intra în casele lorii, vorbia cu ţăra­
nul ü română în limba română, şi peste totü primi cu
acésta ocasiune, în Transilvania, enorma sumă de 19 mi!
de petiţiunî, din car! p artea'cea mai mare eraű de la mi­
seri! iobag!.
Iar d u p ă T întorcerea împëratulu! la Yiena se bătură, în
memoria aceste! câlëtoriï, dóue medalii, una representândü
sosirea, alta călătoria nonlu! împëratü română pe pământul ii
vechi! Dacie.

într'o limbă românésoâ stricată, care e conţinu'ulü petiţiunil sale, şi ro-

mânultt i repetă de nou rugăciunea, că împëratulü să-î libereze ficiorulü
din armată, fiindü-cä dênsulü e bëtrânü şi numai póte lucra. »La ce rc-
gimentü iicioru“ ’lü întrebă de noii împëratulü în limba românésoâ, apoi
i dede bëtrânuluï câţî-va galbinî şi-I dise totü în limba română „ o l căuta“ .
Cu acestă ocasiune împëratulü întrebă pe Heydendorf, notariuln oraşului
Mediastt, dacă dênsulü scie bine româneme? Heydendorf răspunse: că
limba acésta o sciü toţi saşii din ţinutulă Mediaşului întogma ca limba
lorü maternă, şi trebue să scimü dicea dênsulü, fiindü-cä avemü în trită
dina de a face* cu românii, şi fiindü-cä românii nu voescü să ne înveţe
limba nostră, aşa trebue să înveţămfi noi limba lorü. Nu departe de sa-
tulü Brateiü asceptaü pe 'împëratulü [ţtoţî preoţii neuniţi din ţinutul ü
Mediaşului dimpreună cu o mulţime mare de poporü, şi dênsiï se rugară,
că împëratulü să le permită a ridica biserici, iar românii din comuna
Brateiü cerură să li se restitue biserica, care li s’a luatü din posesiune
şi s’a datü românilorü uniţi. împëratulü i întrebă apoi în limba romà-
nescă despre diferite împrejurări, şi în fine pentru ce nu voescü să mergă
în bisericile unite? Dar la acésta întrebare preoţii nu răspunseră nimicii,
împëratulü i întrebă apoi de noü, dacă biserica unită şi neunită nu e totü
una. „Ba-I totü una Domne“ , răspunseră românii. Atunci împëratulü le
dise să mérgâ totü într’o biserică cu uniţii, şi anume după-ce voră eşi
uniţii din biserică'atunci să intre dênsiï. Românii se declarară mnlţămiţî,
se plecară până la pâmêntü, iar împëratulü le dise, că va cerceta plân­
gerile lorü şi plecă mal departe.
 ÎMP. IOSIFŰ II ÎN TRANSILVANIA. 101

Cea din urmă medalia ne înfatiséza pe o parte „Transilvania“

îngemmchiândü înaintea Cesaruluî romană şi inscripţiunea :
FELICITAS DÁCIÁÉ. PROFECTIO AUG. M D CCLXXIII i),
şi totu asemenea medalia cu vechia inscripţiune romană
DACIA F E L IX se mai bătuse şi la anulă- 1769. Dar cu­
vintele „D acia fericită“ erau bune să esprime tesaurulă de
avuţii, cu cari natura înzestrase pămentulă vechii Dacie,
dar nu corespundeau de locu la lipsa de administraţiune, de
justiţia, de libertate şi proprietate, la miseria feudală, în ca­
re se afla marea majoritate a populaţiuniî din Transilvania.
în 29 Novembre 1780 muri împërâtésa Maria Theresia 2),
şi acum împeratulu Iosifă s), care până aci fusese numai core-

OTabulae numisinaticae Instituti Nationalis Szechenyani. F. a.

s) L i n i a b ă r b ă t e s c ă din casa H a b s b u r g i l o r ă se stinse
cu împeratulu Germaniei C a r o l a VI ( f 1740). în puterea noue! or­
dine de succesiune saii a sancţiunii pragmatice din 1718, urmă, după
mórtea imperatorulul Carolü alü Vl-lea la guvernulii ţSriloră anstriace fi-
ca sa M a r i a T li e r e s i a , căsătorită cu Franciscă Ştefană, mare
duce de Lotharingia, alesă împerată ală Germaniei, ( f 1765), şi acésta
căsătoria întemeia casa domnitóre de astădî, l o t h a r i n g o -h a b s b u r g i-
că, împërâtésa Maria Theresia înălţă T r a n s i l v a n i a la rangulă
de M a r e - p r i n c i p a t ă (2 Novembre 1765), şi cu tote că dénia în
curs ulii domnii sale se întemeia mal multă pe clasa nobilimii, dar apëra
în tóté actele sale „pe sermanulă iobagiă în contra asupririloră ne­
drepte. “ Sunt interesante pentru ideile secuiului trecută următorele strofe
dintr’o elegia, ce o făcuse unu română la mórtea împărătesei :
S’aă deseeptat la glasul cel cu suspin al D a c i e i
Inima mea;
Trist trist cântă citara el . . .
Cosa ta Atropos ! grosnică umbră ! al turburat făptura,
Ca un fulger ţl-al tocmit săgeta, şi acum dorm moşcele M a icii. .
însă Iosif plinesce noianul fiul Augustei,
Cumpănă sfântă în drépta ţiind;
Ceriule sfinte! ascultă, ascultă, ţine pe I o s i v al d o i l e a T r a i an.
(Ode entra Pomenirja Muteri. Sibiu 1781. Bibi. gimn. lut. Braşovă
în Miscell. hung. trans. Fasc. XVIII).
3) împeratulă I o s i f ă I I născută în 13 Martie 1741, alesă împerată
ală Germaniei în 1765, reposă în 20 Febr. 1790.
1 02 REVOLUŢIUNEA' LUI HORIA.

gentulă, saă cum după dicea dénsulü „fiulű ascultătoriă alü ma­
mei sale“ ajunse deplină autocrată şi în provinciele austriace.
Dorindă să cunâscă şi mai bine starea provincieloră sale
orientale împëratulü Iosifă se hotărî în anulă 1783 să visi-
teze de nou Transilvania. Dar călătoria acesta însă avea
totă-o-dată şi ună scopă militară.
încă în luna lui Septembre 1782, împërâtésa Rusiei Ca-
terina II comunică împëratuluï Iosifă grandiosulă său plană
pentru împărţirea imperuluî otomană, plană, după care, di­
cea împërâtésa, va avé să domnéscâ o perfectă egalitate
în cuceririle ambeloră părţi. împërâtésa Caterina întemeindu-
se pe principiulă, că să nu fiă nici o vecinătate imediată
între Rusia, Austria şi între noulă imperiă, care se va înăl­
ţa pe ruinele Turciei, propuse împëratuluï să se înfinţeze
de noă statulă independentă, cunoscută în vechime sub nu­
mele de D acia, care se va forma, dicea densa, din
Principatulă Moldovei, ală Ţăril-româneşcl şi din Besarabia,
puse sub sceptrulă unul principe de religiune ortodoxă, şi a-
vendă ca frontiere Nistrulă şi marea négrá de către Rusia, Du­
nărea şi Oltulă de către Austria. Şi planulă aceste ală împără­
tesei fu aceeptată de împëratulâ fosilă în 13 Novembre 1782 !).
în prevederea acestoră evenimente, împëratulâ Iosifă ple­
că din Yiena în luna lui Aprilie 1783. Călători mal ântâiă
în părţile meridionale ale Ungariei, se informă în persona
despre fortificaţiunile, ce le făcuse Turcii la Belgradă, apoi
în 28 Maiă intră pe la Lugojă în Transilvania.- Cu a-
céstâ ocasiune împëratulâ visită orşele Deva-, Alba-Iulia,
Sebeşulă, Miercurea, şi în 31 Maiă ajunse la Sibiiă,
unde-şî luă cuartirulă în otelulă la „împëratulâ romană“ ,1

1) Martens, Recueil de Traités et Conventions. T. II Traités .avec

l ’Autriche. St. Pétersbourg, 1875. 133. l ’Impératrice Catherine propose
de r e c o n s t i t u e r l’E t a t i n d é p e n d a n t connu dans l ’antiquité
sous l e ‘ nom de D a c i e , formé de provinces de Moldavie, de Valachie
et de Bessarabie et placé sous le sceptre d’un prince professant la reli­
gion grecque.
 ÎMP. IOSIFÜ II ÎN TRANSILVANIA. 103

care se numesce astă-felă în memoria petrecere! sale aici în

anulă 1773.
întogma ca în prima sa călătoria-, aşa si la anulă 1783, îm-
păratulă Iosifă primi o mulţime de petiţiunî de la diferiţii
locuitori aï Transilvaniei, dar partea cea mai mare de la
iobagii români, cari se plângeaă despre greutatea servicie-
loră feudale şi rugau pe împeratulă ca să le uşureze sortea.
în generală împeratulă Iosifă considera clasa ţeraniloră
ca clasa cea mai folositóre a societăţii. Principala sa grijă,
în totă cursulă domnii sale, a fostă, să ridice pe ţărână şi
prin ţărână să ridice agricultura şi industria stateloru sale.
Condusă de aceste principii împeratulă Iosifă desfiinţă la a-
nulă 1781 servitutea personală din Boliemia, din Moravia şi
Silesia, şi totă asemenea voia să facă acum în Transilvania.
încă pe când se afla împeratulă în Sibiiă, declară de
ştărsă servitutea personală a iobagiloră din Transilvania, di-
cândă: „ca să înceteze odată peste totă loculă acăstă de­
gradare selavéseá a omenimiî“ .
Dar nobila sa intenţiune întâmpină o vehementă oposiţi li­
ne din partea cancelariei aulice, şi aşa desfiinţarea „iobăgieî“
din Transilvania, rămase de astă dată o simplă dorinţă ne-
esecutata. Iar în 6 Iunie împeratulă Iosifă plecă din Sibiiă
către Braşovă şi la despărţire disc către membrii guvernu­
lui : „Y e recomandă să urmaţi ordinele mele şi de aci
înainte töte şicanele să înceteze, şi astă-felă pace vou ă !“
în améndóue călătoriile aceste împeratulă Iosifă se convinse
pe deplină despre decadenţa morală a nobilimii, despre m i­
sera sörte a ţăranului şi extrema anarchia, ce domnia în
töte ramurile vieţeî publice.
încă în 16 Augustă 1783, îndată după întorcereasa laViena,
împeratulă ordonă guvernului din Transilvania să a p e r e p e
i o b a g i î n c o n t r a t u t u r o r ă a p ă s ă r i l o r ă .şi v e x a ţ i u ­
n i 1o r ă d o m n i l o r ă p ă m â n t e s c î, că de aci înainte io-
bagiulă să se potă căsători, să potă învăţa artele şi meseriile,
chiar fără consensulu domnului pământescă, şi nici unu domnă
104 1
REVOLUŢ UNEA LUÍ HORIA.

pàmêntescü s ă n u m a i s c o ţ ă p e i o b a g i i d i n m o ş i i ,
fără causă legală, constatată prin judecată, n i c i să-î s t r ă ­
m u t e d i n t r ’ u n ă c o m i t a t ă î n a l t u l ă . Iar în 2 Martie
1784, împăratulă Iosifă învită de noii pe guvernulă din Tran­
silvania, că până se voră termina investigaţiunile în privinţa
s e r v i c i e l o r ă şi i m p o s i t e l o r ü e s c e s i v e , despre cari
se aii plânsu ţeraniî cu ocasiunea ultimei sale călătorii, până
atunci obligaţiunile iobagiloră să se reducă la mësura fixată
prin legile urbariale, sau prin vechia consvetudine.
Amcndóue călătoriile împăratului în Transilvania, lăsară
o adâncă impresiune în inima ţărănulul românii. Afabilitatea
împăratului cu iobagii, viulii interesă, ce-lü arătă la tóte.o-
casiunile pentru îmbunătăţirea sortit loră, puţina considera-
ţiune faţă cu nobilimea ungurăscă, tóté aceste formară în
ţărani o convicţiune constantă, că împăratulă doresce din i-
nimă uşurarea sorţii loră, că uresce nobilimea ungurăscă, care,
(liceaă d enşil, nu plătesce contribuţiune, şi nu e de nici
ună folosă pentru împăratulă, şi dacă cu tóté acestea misera
loră sorte nu se îmbunătăţesce, causa nu este împăratulă, ci
numai nobilimea ungurăscă şi autorităţile din Transilvania,
cart prin posiţiunea şi influenţa loră anihilăză tóté ordinele
şi tóté intenţiunile împăratului.
Aşa argumentait ţăranii.
Şi în realitate politica antifeudală a împăratului Iosifă,
care în tóté reformele sale se întemeia mat cu sămă numai
pe armata cea mare a ţăraniloră, în fine călătoriile sale
în Transilvania, făcură pe iobagii români să aibă mat mul­
tă încredere în drepturile şi în puterea loră.
Ţăranii vëdêndu-se acum sprijiniţi de împăratulă începură
să fiă mat renitenţt cu domnit loră feudalî, şi în unele lo­
curi denegară serviciele iobăgescî îndâtă după cea de ân-
tâiă călătoria a împăratului, declarară ordinele guvernului
neobligătorie pentru denşil dicendă, că sunt de la domni şi
nu sunt de la împăratulă, şi peste totă ţăranulă română în­
cepu a se nutri cu speranţa, că peste puţină timpă iobăgia
 CÂLËTORIA LUÏ HORIA LA VIENA. 105

se va şterge, pământurile iobăgescî voru rëmâné în deplina

lui proprietate, şi că poporală română va ajunge, dacă nu ele-
mentulă dominantă în Transilvania, celă puţină egală îndreptă­
ţită cu cele trei naţiuni, cu ungurii, saşii şi secuii *).

IX . C Â L Ë T O K I A M J Ï H O R I A I.A V II'.V A î \ 1783.

în luna lui Novembre 1783 Horia deputatulă ţeraniloră

din Albacă plecă din noă Ia Viena.
Despre căletoriile lui Horia şi Cloşca la Yiena aflămă
următorele date în interogatoriulă, care-lu făcuse contele
Iankovits cu Cloşca la anulă 1785.
’ „Dânşii, ne spune Cloşca, aă fostă în trei rêndurï la
Yiena. Antâiaşî dată (1779) Horia, Cloşca, Dumitru Todea
Bntă şi unu altă locuitoră din comuna Rîulă-mare cu numele
Gavrilă. în călătoria a dóua (1780) aă fostă Horia, Cloşca,
Christea Nicola şi Gavrilă Onu din comuna Rîulă-mare. Iar
în căletoria a treia (1782) au fostă la Viena Horia, Cloşca,
Simionă virală Iu! Dumitru Todea din Rîulă-mare şi Popa
Dumitru din Certejă. Horia, adauge Cloşca, a mai fostă
încă o dată pentru a patra oră la Viena. şi anume în postulă
Crăciunului din anulă 1783, şi de astă dată s’a întorşii a casă
numai târdi ă după Pascî. Dar cine a fostă cu Horia de
asta dată la Viena dênsulu nu scie. Bani de căletoria
aă primită totă-de-una de la comunele, pe cari le aă
representatu, şi anume densulă, Cloşca, a primită câte
20 ti. pentru fiă-care călătoria de la comunele Buciumă,
Abrudă 2) şi Cărpenişă, iar câtă aă primită ceî-l-alţi deputaţi
densulă nu póte sei. Căletoria până la Viena aă făcut'o

0 H eydeildorf M. C. v., Selbstbiograpliie in Archiv f. sieb. Landes­

kunde N. F. X V I. 653.
a) In privinţa A b r u d u l u i Cloşca observă, că banii i-a primită delà
iobagi, iar nu din partea oraşului.
106 . REVOLUŢIUNBA LUI HORIA.

totu-dc-una pe josă, şi fiă-care căletoriă ţinea câte patru sëptë­

mânï dusulfi şi alte patru sëptëmânï întorsulü, şi pe lângă
aceea mai trebuiaű şă ascepte în Yiena câte patru şi maî
multe sëptëmânï. Petiţiunile către împëratulü le făcuse în dóue
rêndurï nobilulü Samuilű Marţi din Abrudű (care mai târcjiü
a fostă şi dênsulü căpitană în revoluţiune), iar a treia oră,
petiţiunea le a compus’o agentulă Ştefană Franciscă Enyedi
din Yiena, la care i-a trimisă însuşi împeratulă. şi totă acestă
Enyedi le a făcută dóue copii de pe privilegiile loră, şi a
fostă cu denşiî în audienţă la împeratulă. Pentru compunerea
petiţiuniloră denşiî nu aă plătită nimică nici lui Samuilă
Marţi din Abrudă şi nici agentului Enyedi din Viena“ ').
Pe când Horia şi cu alţi deputaţi aï munteniloră2) ajunsese

*) C 1 o ş c a în interogatoriul! seă nu amintesce anume în cart anii

a foştii dênsulü cu Horia la Viena. Dar în petiţiunea, pe care o înaintase
H oria la cancelaria aulică în anulă 1780 (pag. 85) dênsulü, Horia, ne
spune espresă, că p r i m a s a c ă l e t o r i ă la Viena în afacerile mmi-
teniloră a fostă cu unii ană mal înainte (ante annum), adică în 1779. Iar
căletoriă a d i n a a fostă apoi în lunile Octombre-Noembre 1780, când
petiţiunea munteniloră a fostă înaintată de a dreptul! la curtea impe­
rială (altissima signatura), şi prin urmare deputaţii munteniloră au fostă
de astă dată primiţi în audienţă. A t r e i a , căletoriă a fostă în lunile
Martie-Aprilie 1782. Petiţiunea e compusă şi semnată de agentul! Enyedi
şi fu présentât! de a dteptulă împeratulul în audienţa de la 16 Aprilie
1782 (supplex libellus altissima manu signatus). Totă în luna lui Aprilie
a anului 1782 deputaţii munteniloră mal presentară împăratului şi o
altă petiţiune pentru confirmarea privilegieloră date de principii Sigis­
m und! şi Gavrilă Batori, George Raeoţi celü bëtrànü şi celă tînërü, ca să
le Hă. permisă a aduce alimente din Ungaria liberi de vamă ; aşa că cele
relatate de Cloşca despre căletoriă a treia la Viena corespundă pe deplină
cu actele din anulă 1782. In fine căletoriă a p a t r a saă cea din urmă
a lui Horia la Viena a fostă în tomna anului 1783. Horia fusese aşa dar
de t r e i o r i primită în audienţă la curtea imperială, o dată în 1780, pe
când trăia încă împerătesa Maria Theresia, şi de dóiig ori pe timpulă
domniei lui Iosifă ală II-lea, în 1782 şi 1784.
V Horia în căletoriă acésta nu a fostă numai singură la Viena. In
ordinulă cancelariei aulice din 13 Aprile 1784, No. 674, se vorbesce de
mal mulţi deputaţi (Deputatus suos huc expeditos), şi între deputaţii
 CALËTORIA LUI HORIA LA VTEX A. 107

la Yiena în luna lui Decembre 1783, pe atunci împëratulü

Iosifu plecase în Italia la Roma, de unde se întorse numai
în primăvâra anului următorii! (în 20 Martie 1784), şi acésta
fu causa, pentru care Horia trebui de astă dată să ascepte
aşa multă în Yiena.
Dar îndată după întorcerea împăratului, Horia fu pri­
mită în audienţă, în diua de 1 Aprilie 1784. Cu acéstá
ocasiune densul u présenta monarcbuluï o nouă petiţiune în
numele comuneloră Rîulu-mare, Vidra, Câmpeni, Bistra, Muşca,
Ofenbaiă, Buciumă, Abrudă şi Cărpenişă, petiţiune în care
locuitorii se plângeaă de nou, că pe lângă tóté rugăciunile
lorii înaintate în diferite rânduri la curtea imperială, dânşii
n’aă putută să obţină nici o uşurare, că locuitorii comune­
loră de abia mal potu rëmâné pe la casele loră, din causa
maltratăriloră funcţionariloră domeniului şi al comitatului, că
unii aă murită din causa bătăiloră, alţii în miseria închiso-
riloră, iar unii zacă totă închişi ; şi în fine dânşii se rugară a
se face disposiţiunî, ca deputaţii comuneloră să nu mal fiă
maltrataţi pentru plânsorile înaintate la curtea imperială.
în 13 Aprile 1784 urmă apoi ordinulă cancelariei că­
tre guvernulă din Transilvania, şi alu cărui cuprinsă era :
că până va urma decisiunea monarchulul asupra investi-
gaţiunil, care a fostă ordonată încă în anulă 1780, până
atunci guvernulă să apere pe locuitorii comuneloră su­
plicante şi pe deputaţii loră în contra tuturora persecuţiu-
niloră ilegale ale funcţionariloră domeniului şi comitatu­
lui, şi dacă unii din el voră fi închişi pentru plânsorile a-
ceste, aceia să fiă puşi numai de câtă în libertate. De ase­
menea fură invitaţi şi deputaţii comuneloră, să plece acasă
şi să ascepte linisciţî decisiunea, care va urma câtă mal cu-
rândă, de oră-cc, dice cancelaria, presenţa loră în Viena,

aceştia se vede a fi fostă şi P e t r u N i c o l a din Albacü, care dimpre­

ună cu Horia era urmărită pentru tumultulă din Câmpeni (der Nicola
Petru welcher sammt Hora bereits in Wien war. 11. Brukenthal către
cancelaria aul. 30 Iulie 1785).
108 REVOLUŢI UNE A LUI HORIA.

nu pote să ajute nimicű nici la grăbirea decisiuniî şi nici

la favorulă cause!.
Dar audienţa luï Horia la împëratulü din primăvera anu­
lui 1784 jo c ă unii rolă importantă în totă cursulă acestei
memorabile revoluţiunî.
Anume e faptă positivă, că Horia, îndată după întorcerea
sa acasă,începu să agiteze pe ţăranii din Transilvania, mai
ântâiă în secretă şi apoi pe faţă, dicêndu-le: că împăratulă
a trimesă mai multe ordine în Transilvaia, ca ţărani! să nu
ma! facă servicii în măsura de până aci, dar nobilimea şi autori­
tăţile Transilvanie! nu voiescă să respecteze ordinele monarcliu-
luî şi nu voiescă să le comunice iobagiloră, că din acăstă causă
împăratulă a dată ordină să se militariseze întréga ţără, şi
iobagi! să capete arme că dănsulă are cliârtiï delà împăra­
tulă, ca ţărani! de aci înainte să nu ma! facă servicii dom-
niloră, ci numai împăratului Ţ. că monarchulă nu scie nimică
de o mulţime de imposiţe, pe car! le aă aruncată asupra
iobagiloră mima! nobilimea şi funcţionari!, în folosulă loru
propriii şi fără de scirea împăratului 2) şi de oră-ce nobili­
mea nu voiesce să comunice ţăraniloră ordinele date pentru
uşurarea loră, de aceea împăratulă Ta autorisată, ca să reş­
cele pe români! din Transilvania şi cu denşiî să stingă şi
să estermineze pe toţ! magnaţi!, pe toţ! nobili! şi pe ce!
alalţî ungur!, să le prădeze şi prefacă în cenuşă tóté curţile

Der H o r r e unser Capitain . . . . hat eine S c h r i f t von

Kayser, vermiig derer man nicht den Grundherrschaften mehr, son­
dern dem Monarchen allein dienen solle, Indem er der H o r r e - s e l b s t
b e y I h r o M a y e s t ä t gewesen, und der Kayser hatte auch denen Lan­
desstellen den Befehl zugeschikt, dass wir den Grundherrn nicht wie bis-
hero Frohndienste thun solten, weilen aber die Herrschaften sich hier­
nach nicht achten wolten, so h a b e d e r K a i s e r b e f o h l e n , dass
wir so, wie das g a n z e La nd zu Soldaten conscribirt werden sol­
ten. Eomânii din Zarandü către oculistulü I Molnarü, 17 Nov. 1784.
3) Dicebat II o r a . . . . quod t a x a m capitis e t t a x a u r-
barialis cameralis non sit a Sua Majestate sed a Dnis tantum Mag-
natibus et nobilibus imposita (sic). Depos. 1. Ursü Dibaru, 22 Nov 1784.
 CALËTOIUA LUÏ HO Kl A LA VIENA. 109

şi averile, aşa ca să nu mai rămână petră pe petră şi acesta

este v o i n ţ a şi p o r u n c a î m p ă r a t u l u i 1).
Spre încredinţare că tóté aceste sunt adevărate, Horia
se présenta înaintea poporului cu o cruce mică aurită *),
pe care se afla şi chipulă împăratului 2), şi care dicea, că
i-a dat’o însuşi împăratulă, ca românii să aibă deplină
încredere în cuvintele sale. Totă-o-dată dênsulü asigură pe
ţărani, că nici soldaţii din armata imperială nu vont puşca
asupra lorii, îndată ce vorü vedé semnulü acesta 3).
Crucea acesta, clică unii, că Horia ar fi cumperat’o în têr-
gulu de vecliitur! din Viena, dimpreună cu unu pergamenű
din seculnlü al XY-lea, scrisă în limba latină şi cu iniţiale
de aură, pe care ’Iu înfăţişa înaintea poporului ca o pleni-

t) diese vor Ihm stehende 2 Männer ihn (Hora) in Viiröspatak mit

Augen gesehen, und aus seinem Munde den Befehl gehört haben . . .
Er habe vom Kayser di e Vollmacht di e Hungarn aus-
z u r o t t e n . Interog. Im Horia 41. — Dass H o r a . . . überführet ist
...................... den Befehl ertheilt zu h ab en .......................sammentliche iu
diesem Gross-Fiirstenthum Siebenbürgen hefündlichc Herrschaften, Edel-
leute und bürgerliche sowohl als unterthiinigen Standes Hungarn zu
v e r t i l g e n. Scntcnţa 1. Horia.
s) Endlich aber u i n .......................das volle Zutrauen des Land-Volks
zu gewinnen hat er demselben ein v e r g o l d e t e s Kreutz. . . ,
vorgewiesen. Seiitenţa contra luï Horia. 26 Februarie 1785.
s) si vergyem ke Tyipn eszta pe Krutse T y i p u I m p e r a t u lu j si
me piek la Tyipu Inipcratuhij, dai’e pene la opta zi sze tije patse. Cu­
vintele v. col. Schultz la Tibr-u, după deposiţiunea 1. Vasile Avramü din
Lupşa 29 Novembre 1784. — losifü Benkö înmanuscriptulü seri despre rc-
voiuţiunea luï Horia încă ne spune, eă Crişană în adunarea de la Mcs-
técanü, scotêndü din traistă o cruce şi arătând’o poporului a disü: „Vedeţi,
asta-í chipulu împăratului şi-I semnă, că e voinţa împăratului, ca voi să
tiţl militari.“ Bibi. Masculul trans. C-olect. Al. Mike Tom. III „Despre ro­
mâni“ 44. — Cf. Kozma Pál, Zaránd-vármegye' leírása. 96.
4) Quando vidít Populus H o r a m cum C r u c e a n r a t a, quam a
S u a M a j e s t a t e d i c e b a t e s s e d o n a t a m, et multitudinem ho-
minum circa ilium, audivitquc dicentcm, quod neque m i l i t e s ipsius
Crucem videntes contra illos insurgèrent Populus seductus fuit. Deposi­
ţiunea 1. Ursû Dibarü 22 Novembre 1784
110 REVOLTJŢIUNEA L ü l HORIA.

potenţa din partea împăratului; Ş dar că în realitate per-

gamenulă acesta nu era altă ceva, de câtă evangelia Sf. Ioană,
„întru începută era cuvêntulû“ , numită Canon'de către preoţii
catolici, şi care după disolvarea ordineî Iesuiţiloru ajunsese
în têrgulû de vecliituri dimpreună cu alte lucruri bisericesc!2).
Cuvintele lui Horia, întîmpinară deplină încredere la ţă­
ranii români din Transilvania. Maî multă, ele produseră o
adâncă consternaţiune la tote clasele nobilimii din Tran­
silvania. Şi chiar după încetarea revoluţiuniî nu aă lipsită
omeni, cari susţineaă, unii în ascusă şi alţii pe faţă, că pa­
siunea înfocată, cu care ’şi-a urmărită împăratulă Iosifă pla­
nurile sale liberale, antipatia densului către constituţiunea şi
nobilimea ungurésca, uşoră l’aă putută aduce în posiţiune
să încurageze pe Horia, şi că a trebuită să esiste cevaadevără
în cuvintele: „cu voia şi cu porunca împăratului, “ — cuvinte, pe
cari căpitanulă ţăraniloră le aruncă în lume cu atâta resoluţiune
Dar despre cele întâmplate în audienţa lui Horia la îm-
përatuhl din primávéra anului 1784 nu esistă nici cea m ai
mică informaţiune positiva.
La începutulu mişcării, ţăranii români, vorbiaă despre au­
dienţa acésta astft-felű: că într’ună timpă óre-care, împera­
tulă Iosifă se ar fi plânsă către Horia, că nu piite nici de
cum să supună nobilimea ungurescă, şi atunci Horia ar fi
(lisă că dacă împëratulû i lasă ţăranii pé mâna dênsuluï,
atunci elă cu ajutoriulă acestora, saă va supune saă va ester-
mina cu totulă nobilimea ungurésca, şi atunci împăratulă i
dede crucea de aură.3)

!) pro credentionalibus c r u c e m quamdam a u r e a m L i t c ra s -'

q u e. cum qnibusdam c a r a c t c r i b u s a u r e i s commonstravit, falsa
hacc . . . . instrumenta silii a l) A u g u s tis sim o in lîdem expe-
ditionis data esse dictitans. Comitatulu Ilinediireî către c. lankovits, 25
Novembre. 1784.
3) Szirmay A-, Horaianae sedit.ionis história, § 55. Ms. în bibi. Mu-
seulul din Pesta.
3) tempore quodam C a e s a r eidem (Horjae) eonquestus est quod n o-
 CĂLKTORIA LUI HORIA LA VIENA. 111

Mai esistă încă o relatare în privinţa acésta, anume scri-

sórea unui nobilü din Zarandü cu numele Eibiczei, către
unű conte ungurescü.
Eibiczei scrie :
în audienţa, ce a avut’o Horia la împëratulû în primavéra
anului 1784, dênsulû, după ce espuse plângerile muntenilorii
în contra arendaşilor!! armem, se rugă în fine de împera-
tulű, ca să libereze pe români de iobagia ungurilorü şi totiî
odată adause, că dacă împëratulû nu va face acésta, atunci
uşorii se póte întâmpla, că românii să se rescóle, şi singuri
cu pericululii lorii să cerce a-şî câştiga libertatea. La cu­
vintele aceste împëratulû ar ti disü către Horia : Faceţi-o !
(Tliut ihr das!), iar Horia în semnű de gratitudine cădu a-
tuncî la piciórele împëratuluï.
Scena acésta, dice Eibiczei, i-a relatat'o în mai multe
rânduri unû amicû alû sëü, căpitanul ü Sodlev din rcgimen-
tulü de infanteria Carolû de Toscana, care în timpulü a-
cesta fusese si dênsulû la Yiena pentru óre carï afaceri, şi
care inaï târdiû a reposatû în oraşulû Slatna din Tran­
silvania 1).
Cuvintele lui Horia, ce e dreptü, corespundă cu o mulţime
de fapte positive, şi anume, că ordinele date pentru uşura­
rea sarcinelorû iobăgescî nu se publicaű şi nu se esecutaû
în Transilvania, că împëratulû Iosifű voia să estindă şi mai
multă instituţiunea grănicerilom din Transilvania. Dar cu tote
acestea relatările lui Sodler nu sunt suficiente pentru a sta­
bili o veritate istorică : dacă revoluţiunea delà 1784 s’a fă­
cută cu scirea şi cu învoirea împëratuluï Iosifű ; şi peste

bilitatom nullo mo d o subj ugare p o s s i t , ad liaec Hoi'jam di-

xisse: si Caesar plebem rusticani ei eoncrcderet brevi nobilitatem illorum
ope aut subjugare aut de toto deleri c r u c e m q u e auream Caesa­
réin e i dedisse, Deposiţiunea 1. Iosifű alfi Popi din Sulighetu, Deva 8
Novembre 1784.
l) Biblioteca museulul transilvanii din Clujtt, colecţiunea Al. Mike
Tom III „Despre români“ 301.
112 REVOLDŢIUNEA LU Ï HORI A.

totă nu e de locă constatată, că Sodler ar li fostű presentü

la audienţa, ce o avuse Horia la împëratulü.
în Transilvania însă, pe la anulă 1784 nu era lucru
noă de a pune în mişcare pasiunile ţeraniloră cu voia şi
cu porunca împăratului. Sistemulă acesta de agitare se pu­
sese în practică cu succesă încă în douë rêndurï, mai
înainte de 1784. Anume la anulă 1759, în timpulă când
mai curgeaă încă turburările de religiune între uniţii şi
neuniţii din Transilvania, unu preotă română din comuna
Aciliă, cu numele Popa Ionă1) respândi faima prin mai multe
părţi ale Transilvaniei, că densulă e autorisată din partea
împărătesei Maria Theresia ca să schimbe în tóté comunele
românesci pe preoţii uniţi cu cei neuniţi, să ţină adunări
publice saű sinóde, şi că densulă are cbârtii delà împără-
tésa Maria Theresia, prin cari e împuternicită, să facă
schimbările aceste în biserica română ; totă asemenea se în-
templă înainte de 1784, că ună ţărână română, care fugise
din armată, resculă pe iobagii baronului Samuilă Intzedi
din Transilvania, asaltară curtea baronului, ’lă prinseră, ’lă
chinuiră şi apoi desbrăcată aprópe cu totulă ’lă duseră ca
prisoneriă, diua la amédï, până la o distanţă depărtată. Ţă-
ranulă acesta încă dicea, că densulă e trimesă din partea
împăratului, ca să princlă pe baronulă Intzedi.
Peste totă aşa dar’ devisa „cu voia şi cu porunca împă­
ratului“ era în secululă trecută ună m ijlocă forte practică
de a pune cu succesă în mişcare masele ţeraniloră.
în realitate însă revoluţiunea din munţii Abrudului devenise
inevitabilă încă mai înainte de călătoria lui Horia la Viena
în 1788. Sentimentală publică ală munteniloră se revoltase

9 Numele seă adevărată a fostă I o n ă M o l n á r u de origine din co­

muna Sadă de lângă Sibiiă. în urma ordineloră guvernului densulă fu
prinsă şi trimisă la Blajă, iar aici fu lipsită de preoţia şi tunsă, din care
causa poporală Fa şi numită Ionă T u a s n l n ,
 CALËTORIA LOI HORIA LA VIEN A. 118

încă din anulă 1778, când deputaţii coniuneloră Rîulă-mare şi

Câmpeni fusese pedepsiţi cu ba.sténo, din causă, că sërmaniï
locuitori cercase a se plânge la guvernă în contra abusuri-
loră şi tirăniiloră funcţionariloră.
încă în anulă 1783 sentinţa Foruluî-dominală din Slatna
declarase, că pacea şi liniscea publică în munţii Abrudului
numai prin terére se mai póte restabili. Iar de altă parte
Horia, deputatulă ţeraniloră din Albacă, era considerată încă
delà 1782 ca celă mai periculosă agitatoră din munţi! Abru­
dului, urmărită prin ma! multe comitate, soţi! se! condemnaţ!
uni! la morte iar alţi! la închisére. Aşa că pentru densulă
nu maî rămăsese la anulă 1784 altă alternativă, de câtă saă
să încépâ revoluţi unea, saă să fiă prinsă şi condemnată şi
elă. Nu esistă aşa dar, nici cea mai mică esagerare în cu­
vintele lui Cloşca către contele Iankovits: că funcţionari!
domeniului âmblă de do! an! de dile după densulă şi după
Horia, ca să-î prindă şi să-î spândure.
Dar îndată ce Horia se întorse de la Viena, ţărani! din
munţi! Abrudului maî făcură o ultimă încercare la guvernulă
din Transilvania.
Sunt memorabile în acestă privinţă cuvintele Iu! Cloşca
către contele Iankovits.
în postulă St. Petrului din anulă 1784, ne spune Cloşca,
densulă dimpreună cu mai mult! ómen! aă luată cu sine re-
soluţiunea, ce o adusese Horia din Viena şi s’aă dusă la
Sibiiă. Cu acăstă ocasiune guvernulă le spuse, că locuitori!,
car! sunt arestaţi pentru afacerea acésta voră fi puşi în li­
bertate, iar dorişi! să mărgă acasă şi să fiă linisciţî, fiind<“'-că
plângerile loră se voră cerceta şi decide după dreptate. De
astă dată guvernulă le puse ună termină de 14 dile, şi după
trecerea acestui termină, den şi! se aă dusă de noă la Sibiiă,
şi guvernulă le puse acum ună noă termină. După ce a tre­
cută şi terminulă acesta guvernulă transilvană le spuse, că
a trimisă töte actele loră la prefectulă saă la corniţele din
Halda, şi de. aci înainte să mérgâ numai acolo. Denşiî se
8 ’
114 RKVOLUŢIUNEA LUI HO R IA .

aă dusă apoi la G aida, şi prefectulă la începută le a pro­

misă, că se va interesa de causa loră, şi spre scopulă acesta le
a pusă mai multe termine. Dênsiï aă fostă de trei ori la Guida
şi mai în urmă a fostă densulă, Cloşca, şi alţi cinci omeni,
şi de astă dată prefectulă le a spusă să mérgâ acasă, fiindă-că
investigaţiunea s’a terminată şi din totă afacerea loră nu
resultă nimică. După ce aă primită răspunsulă-acesta dênsiï
se aă dusă la comisariulă de resbelă din Alba Iulia, i-aă a-
retată resoluţiunile, comisariulă le a cetită şi le a spusă, că să
mérgá acasă şi să fiă linisciţî, de oră-ce împcratulu va veni şi
aşa în Transilvania şi atunci voru puté vorbi în personă cu mo-
narchulă, iar ieî s’aă întorsă acasă şi despre cele întêmplate
aă reportată comuneloră Câmpeni, Cărpenişă şi Rîulă-mare.
Acesta fu, aşa dar, tristulă resultată ală tuturoră plânge-
riloră înaintate la Viena delà anulă 1779 şi până la 1784.
Investigaţiunea ordonată în anulă 1780 se terminase, ce e
dreptă, dar în nefavorulă munteniloră
Justiţiă pentru ţăranii români nu mai era.

X. COJTSCR IPTIIISIK A M I L I T A R Ă .

Cea mai mare agitaţiune între ţăranii români din Tran­

silvania o provocă conscripţiunea militară din 1784
în anulă 1761 baronulă Adolfă Bucow, comandantulă ge­
nerală ală Transilvaniei *) propuse guvernului din Viena să
înfiinţeze pe lângă frontierele Transilvaniei maî multe re­
gimente de grăniceri, şi astă-felă să prelungăscă de a-
lungulă Carpaţiloră cordonulă militară, care se întinde^ din
Dalmaţia peste Croaţie, Bănată şi până la Porţile-de-feră.

4) B r. Adolfü Nicolae B u c o w generală de cavaleria, fu nu­

mită în 15 Februarie 1761 comandantu generală ală Transilvaniei, în 7
Main 1762 fn însărcinată şi cu preşedinta guvernului transilvanii, şi re­
pusă în 17 Main 1764, în etate de 54 ani.
 COXSCIUPŢIUNRA MILITARĂ. 115

.împëratésa Maria Theresia aprobă planulű generalului Bu-

cow şi ín cursü de patru anï de la 1762— 1766 se înfiinţară
succesivă în Transilvania trei regimente de grăniceri români
şi alte dóue regimente de s e cu i2).
Acum comunele românesc!, cari primise arme, scăpară
o-dată pentru totu-de-una de greutăţile şi miseriile servitu­
tii, posesorii feudali fură espropriaţi, iar ţăranii români,
din iobagi maltrataţi şi fără avere, ajunseră omeni liberi,
proprietari de pămentă, supuşi numai autorităţiloră militari,
şi avcudă o singură obligaţiune, să apere frontierele terei în
timpă de pace şi în timpă de resbelă.

1) P r i m u l ü r e g i m e n t u de grăniceri români se întindea de a

lungulü Carpaţiloră meridionali, se începea în districtulü Braşovului, trecea
peste Ţera Făgăraşului, districtulü Sibiiulul şi alii Orăstiel şi se termina
în comitatulií Hinedórel. Colonelulü regimentului se afla în Orlatii şi vi-
ce-colonelulfi în Haţegiî. Iar r e g i m e n t u l ü al ü d o i l e a de grăniceri
români era compusă din populaţiunea, care formézü astădî districtulü
Năseudulul. 1-a înfiinţarea acestui regimentü împëratésa Maria Theresia
trimise aici mal mulţi oficerl italian! pentru instrucţiunea şi organisarea
grănicerilor!!, şi oficeril aceştia, ómen! de aceeaşi origine cu peporulă în
mijloculu căruia venise, inspiraţi de suvenirile trecutului, şi ca să entu-
siazmezc şi mal multă pe grăniceri, puseră nume latine la trei comune
românesc! din ţinutulă Năseudulul: R o m u l i — P a r v a — Nepos —
(Iar numele comunei S a l v a , oare încă se credea a fi totă din epoca a-
césta, e mal vechiă, elfi figuréza şi în documentele sec. X VII. Archiv.
N. F. XII. 429). Totă cu acestă ocasiune regimentulü alü II românescü
primi pe stégulü sëü frumósa devisă: V i r t u s r o m a n a r e di v i va . Co-
lonelulă regimentului se afla în Năseudu, vice-colonelulă în Feldra. A lă
t r e i l e a regimentü de grăniceri români, era unü regimentü de d r a g o n I,
însă din causă, că regimentulü acesta era prea tare reslăţitu prin ţeră, fn
redusü în anulă 1772, numai la patru escadróue, şi escadrónele aceste fu­
ră încorporate la regimentulü secuiescü de cavaleria (husari ). Comandanţii
acestorü escadróue erau în DejanI, la Dobra, la Tiuşu şi la Agribicl. R e­
gimentele grănicerilor!! români intrară pentru ântâia oră în resbelă la a.
1779, şi de atunci în cóce ele se distinseră la tóté ocasiunile cu adevărată
gloria militară. La 1848— 49 însă regimentele secuescî de frontieră fă­
cură causă comună cu revoluţiunea ungnrésea şi după pacificarea Unga­
riei, guvernnlu din Viena nu mat află cu cale, ca să lase pe secul şi dc aci
 116 REVOLÜTIUNEA LUÏ HORIA.
Starea acésta liberă şi fericită a comuneloră din frontieră
desceptă în scurtă timpă o viă dorinţă şi în cele-l-alte co­
mune iobăgescî, ca să priméscâ arme şi în locă de servicii
feudale, să facă servicii militari.
Ocasiunea cea mai bună pentru comunele iobăgescî, ca să-şî
manifesteze acostă Jlorinţă'a lorü, se presentă în anulă 1784.
încă în luna lui Ianuarie 1784, îinpcratulă Iosifă, în com-
binaţiune cu tendinţele sale de germanisare1) şi cu reformele,
ce le avea în perspectivă, ordonă guvernului transilvană să
înscrie prealabilă între grăniceri şi pe alte comune, ce sunt
aşedate lângă frontierele Transilvaniei 2).
Dar sistemulă frontierei militari din Transilvania lovise
adâncă în interesele claseloră privilegiate. Mai multe familii
nobile unguresc! fusese espropriate într’ună modă simţitoriă.
Teritorii întregi se scosese de sub competinţa administra-
ţiuniî civile. Autorităţile militari ale grăniceriloră confun-
daă adese ori sferele de jurisdicţiune, şi ce e maî multă
luaă rolulă de protectori aï iobagiloră în contra tirăniiloră

înainte în arme, şi astü-felű graniţa secuiescă fu desfiinţată. După ce acum

frontiera orientală a Transilvaniei rem-ase lipsită de miliţiă, guvernulîi
austriacă fu de părere, că nici instituţiunea grăniceriloră români din par­
tea de amedă-di şi de médá-nópte a Transilvaniei nu maî are înţeleşii
practică, şi aşa în 1851 fură desfiinţate şi regimentele românesc!.
*) In 11 Maiă 1784 împeratulă Tosifă decretă l im b a g e r m a n ă ca
l i m b ă o f i c i a l ă în Ungaria şi Transilvania în loculă limbe! latine, care
mal rămase în usă numai în Polonia, în Ungaria şi în Transilvania. Des­
pre limba unguréscà împeratulă se esprimă astă-felă : Si Hungara ver-
necula in eodem Nostro Hungáriáé Eegno Partibusque illi adnexis Magno
item T r a n s y l v a n i a e P r i n c i p a t u communis foret, posset eqiiidem
tune in ipsis etiam pertractandis publicis negotiis illius usus fieri, ast
notum est, G-ermanicam, Illyricam cum niiiltiplicibus illius Dialectis, item
V a l a c h i c a m adeo perinde in usu esse, ut H n n g a r i c a p r o c o m m u n i
l i n g u a h a l i e r i o m n i n o n e q u e a t . Ord. Imp. Iosifă, ţ l Maiă 1784.
2) Ihro k. k. Majestät . . . von Allerhöchst dero unermüdeten Sorgfalt
für die S i c h e r h e i t d i e s e s L a n d e s , und für die W o lh f a h r t I h r e r
U n t e r t h ä n e n bewogen durch ein unterm 81 Ianuar dieses 1784 Jahres
an dieses königliche Gubernium erlassenes Allerhöchstes Hof-Decret die
 CONSCRIPŢIUNEA M ILITA RĂ . 117

nobilimii. Aşa că ordinulă împăratului Iosifii pentru înscrie­

rea prealabilă rămase nepublicată în Transilvania până
după începerea revoluţiuniî române.
în timpulă acesta Horia, deputatulă ţăraniloră din Albacă,
se întorsese delà Yiena şi dénsulű aruncă numai de câtă
scânteia revoluţiuniî în masele ţăraniloră. împăratulă, dicea
densulă, a trimisă ună ordină în Transilvania ca toţi locui­
torii ţăreî să fiă înscrişi ca militari, acésta din causa că no­
bilimea nu voiesce să respecteze ordinele monarchuluî pen­
tru uşurarea ţăraniloră, şi dănsulă are chârtiï delà împăra­
tulă, că ţăranii de aci înainte să nu mai facă servicii nobi-
liloră ci numai împăratului ţ). Agitaţiunea acésta combinată
şi esecutată cu multă înţelepciune provocă numai de câtă
seriöse turburărî în mecanismulă feudalităţii transilvane Fai­
ma se lăţi repede în comunele iobăgescî, că împăratulă vo­
iesce să militariseze întréga ţâră 2), şi o mulţime de ţărani
din comitatulă Albei şi ală Hinedoreî începură să alerge
numai de câtă la ofi cerii - din Alba Iulia şi din Haţegă; ca
să cără arme, să se înscrie ca militari.
începutulă mişcării ’lă făcură ţăranii români din comuna
H â p r i a , în comitatulă Albeî-de-josă. Anume în luna luî

C o n s c r i p t i o n einiger von Ihro Majestät selbst bestimmten an die Grän-

zen dieses Grossfürstenthums stossender Ortschaften, Gründe und Gemein­
den Allergnädigst anzuordnen gernbt haben. Ord. gar. trans. Nov. 1784.
— H u r m u z a c lii afirmă în Fragmentele sale (IL 215) dar fără să indice
vre o sorginte anumită, că gflvernulă din Viena ar ii voită în timpulü
acesta să înfiinţeze încă dóue regimente de grăniceri români. Dar în ac­
tele, cari se raportă la turburările conscripţiunil din 1784 noi nu amü
aflată nici cea mal mică amintire despre acestă întenţiune a guvernului.
‘ ) D e r H o r r c unser Capitain . . . .h a t eine S c h r i f t v o n Kai­
s er , vermög derer man nicht den Grundherrschaften mehr, sondern dem
Monarchen allein dienen solle, Indem er der Horre selbst bey Ihro Ma-
yestät gewesen, und . . . . habe d e r K a i s e r b e f o h l e n das wi r so,
wi e das g a n z e L a n d z u S o l d a t e n conscribirt werden solten. Ţăranii
din Zarandű către oculistulä I. Molnară, 17 Novembre 1784.
3) dass Euer Majestät Willens seycn a l l e I n w o h n e r de s L a n d e s
eonscribiren zu lassen. Canc. anl. 23 Septembre 1784.
118 REVOLUŢIUNEA LU I HOBIA.

Iulie 1784 ţeraniî români din comuna Hăpria trimiseră 10

deputaţi la comisariulü de resbelă, O r t r a a y e r, din Alba
Iulia, şi cerură, ca locuitorii comunei să fiă' înscrişi ca mi­
litari. Comisariulü Ortmayer se aretă favorabilă acestei do­
rinţe şi invită pe deputaţii comunei Hăpria să se presinte
de nou la o di anumită, când le va comunica şi rëspun-
sulű comandantului generală din Sibiiă. Peste puţine dile sosi
ordinulă baronului Preisz, a comandantului generală din Si­
biiă, ordină, prin care comisariulü Ortmayer era invitată, să
înscrie ca militari pe locuitorii comunei Hăpria dimpreună
cu tóté familiele şi cu tote pământurile loră, dar totă o-dată
să le declare, că dânşii să fiă cu ascultare faţă cu domnii
loră pământesc! până va urma decisiunea definitivă a mo-
narchulul. în fine, dicea br. Preisz, că dacă se vorü présenta
şi alţi locuitori din alte comune, dênsulü să procedeze totă
în modulă acesta. L a terminulă fixată deputaţii ţeraniloră
din Hăpria se înfăţişară de noă la Alba-Iulia, Comisariulü
Ortmayer, i invită să vină în diua următore dimpreună cu
toţi locuitorii şi cu preotulă comunei, şi de astă dată el fură
înscris! ca militari.
Acum începutulă era făcută, şi faima despre cele întâm­
plate se răspândi repede în comunele vecine în Henigă,
în Straja, în Dumitra şi Yingardă. Ţeraniî din comunele
aceste trimiseră şi dânşii deputaţi la Alba Iulia. Comisa­
riulü Ortmayer i înscrise şi pe locuitorii aceştia şi totă-o-
dată le declară verbală, că dânsulif are ordină precisă delà
comandantulă generală, ca să înscrie pe toţi locuitorii, cari
se vorü présenta de bună voiă 1).

l) Totă asemenea certifică şi protopopulă română din Alba Inlia Tironă

Dragoşă : Infra scriptus testőr super eo quod Magnificus D. B e l l i c u s
Commissarins mihi coram praefata sua Dominatione personaliter
constituto, o r d i n e s C o n s i l i i B e l l i c i , a c c e p i s e declaraverit, nimi-
rum nt q u i c u n q u e militiae nomen dare voluerit, atque hue eo fine ap­
puient, s u s c i p i a t u r et c o n s c r i b a t u r , etc. A. Carolinae d. 22-da
Aug. 1784. Tyron Dragosy mp. Districtus Albensis Archidiaconus,
 0 1
C NSCR PŢIUNEA M ILITARĂ. 119

Acum perspectiva unei nóue stări sociale era deschisă

pentru ţărani, şi entusiasmulü de militarisare începu a se
estinde cu rapiditate totîl mai mare.
Pe lângă iobagii din comitatulă Albei începură să alerge
cu mulţimea la Alba Iulia şi ţăranii din ţinuturile vecine,
din comitatulu Cetăţiî-de-baltă, ală Turdil, alü Hinedórel
şi Zaranduluï. Nime nu mai voia să fiă iobagiă şi vechia
iubire pentru viăţa de arme începu a se manifesta de noű
în ţăranulă românü.
Comisariulü Ortmayervë dên dă că numărulă ţăraniloril, cari
se presintă la Alba Iulia ca să căra arme, cresce din di în
di totu mai tare, deschise acum unu biuroű separată pentru
operaţiunile conscripţiuniî, biuroű, în care pe lângă perso-
nalulă său militară mai lucraă diua şi nóptea încă 6 preoţi
români dimpreună cu ficiorii loră. Şi când nici personalulă
acesta nu mai era suficientă, ca să înscrie mulţimea cea
mare a ţăraniloră, cari se înfăţişaă pe fiă-care di, comisa-
riulă Ortmayer împărţi formulare pe la comune şi le invită [
să facă conscripţiunea acasă cu preoţii, cu primarii şi ju - 1
raţii şi s’o aducă gata la Alba Iulia. Şi urmarea fu, că ţă­
ranii parte plecaă de a dreptulă la Alba Iulia, ca să facă
înscrierea acolo, parte se înscrieaă pe acasă cu preoţii şi
cu învăţătorii loră.
Peste totu agitaţiunea pentru militarisare se respândi în
ţăra cu atâta rapiditate, în câtă în timpă de 4 săptămâni
de la jumătatea lunel lui Iulie şi până la jumătatea lunel
lui Augustă, se însoriseră la Alba Iulia1) 81 comune din comi-
tatulă Albei, ală Turdil, ală Zaranduluï şi ală Cetăţiî-de-baltă.*)

*) A l b a I u l i a (Belgradă, Weissenburg, Karlsburg, Gyula-Fehérvár) a-

şeilată la pólele tnunţiloră în partea de apusă a Transilvaniei, pe ţermn-
rele dreptu ală rîuluî Ompoiă, era în timpurile mal vechi r e ş e d i n ţ a
P r i n c i p i l o r u t r a n s i l v a n i şi a m i t r o p o l i t u l u i r o m â n ă , din care
causă Ai'chiepiscopulă din Blajă portă şi astădl titlală de mitropolită ală
Albei Iulie. Iar după trecerea Transilvaniei sub domnia casei austriace
Alba Iulia fu destinată ca reşedinţă a guvernului transilvană (Resolutio
 120 REVOLUŢIUNEA L ü l HORIA.

în scurtü timpü, spiritulű de militarisare începu sä cu-

! prindă şi pe iobagii saşi. Gcncraluhi Pfeiferkorn se întêlni
la Sâncelu cu o trupă de iobagi, în numërû d e'vr’o sută de
inşi români şi saşi, din comuna Boianű, cari mergeau la
Alba Iulia să se înscrie ca militari. întrebaţi de generalulu
Pfefferkorn unde mergű şi ce voiescü, iobagii saşi i respun-
seră, că denşii voiescü să se facă militari din causă, că ad-
ministratorulü domnului feudală i tratézâ într’unü modű cu
totulü neumanű, mâi mulţi iobagi aű muritü din causa bă-
táilorű, iar pe unulü, diceaü dênsiï ’lü înmormêntézâ póte
astădî.
Totű în acelaşi timpü se ivi o asemenea mişcare şi în
Téra-Hateguliiï. Aici începutul ü ’lü făcură ţăranii romám
din comuna (f o n ţ a g a . Dênsiï se presentară la vice-colone-
lulü K arp1) din Haţegfi, şi cerură să iiă înscrişi ca militari.
• După ţăranii din Gonţaga urmară locuitorii din comunele
Vălcelele-bune, Vălcelele-rele, Bosorogü, Băţălarifl, Valea Sân-
Georgiuluî, Ohaba, Ocolisulü-micű, Titidü, Sântă-Halmă, Plopi

c. r. Alvincziana, 21), dar din diferite motive politice, guvernulă fa stră­

mutată mal târdiă din Alba Iulia la Sibiiü şi din Sibiiă la Clujü. Im-
peratulă Carolă V I adause nóue fortifieaţiunl la cetatea Alba Iulie
(1715-1735), şi după numele sëü s’a şi numitü apoi A 1b a C a r o lin a . Iar
pe şesulă, care se întinde între Alba Iulia şi Partoşă, se afla în epoca
romană cetatea A p u l u m fundată de împ. Marcu Aureliu (161-180), şi rui­
nele acestui municipiu, strade regulate, edificii cu ziduri înalte încă până
la 6 urme, zăcu şi astădî acoperite de iérbâ, luptându-se adese-orl cu
plugulă ţeraniloru. Apululü era capitala ' unei provincie deosebite (pro­
vincia Apulensis), aici se află cuartirulü generală (praetorium) alü L e-
giunil XIII Ge mi n e , care fu destinată pentru pada Daciei, aici
era arsenalulu, biserica, cancelaria şi archivele legiunii şi aici se afla
unu directoru financiară (Procurator Augusti). A se vedé Archiv f sieb.
Landeskunde N. F. XII. 147. 162. XIII. 283.
*) G e o r g e Andreiă Karp din Mediaşă servi în I-lă regimentă
română de frontieră delà înfiinţarea acestui regimentă (1762) şi până la
anulă 1787. în 1783 Karp înainta la rangulă de locotenentă-colonelă,
iar în 1787 fu pensionată cu caracterulă de colonelă şi reposa în 1800,
în etate de 82 ani. Archiv f. sieb. Landeskunde N. F. XVI. 558.
 CONSCRIPŢIUNEA M ILITARĂ. 121

şi din alte comune. Vice-colonelulă Karp i înscrise şi pe

aceştia ') şi cu acésta ocasiune locuitorii din Valea Sân-
Georgiuluî se plânseră la vice-colonelulă Karp, că nobilulü
George Varadi i silesce -să-î facă câte 6 dile de servicii pe
săptămână, iar nobilulü Adamü Szabo totu din comuna V a­
lea Sân-Georgiuluî le-a publicată, că pe viitorü fiă-care in­
dividu să-î facă câte 4 dile de lucru pe săptămână, pe
când mal înainte, diceaă ţăranii, câte patru dile pe săptă­
mână avea să facă numai capulü de familiă.
Dar înscrierile întêmplate la Alba Iulia şi la Haţegă com­
plicară şi mai multă situaţiunea. Comunele iobăgescî, în­
dată după înscriere începură să denege nobililoră orî-ce :
servicii si ori ce taxe feudale.
Cliiar şi plutaşii din comuna Partoşă 2), car! se înscrisese
şi denşiî ca militari se puseră numai de câtă în stare de
libertate şi nu mai voiră să transporte sarea statului în Ungaria.
Acum ţăranii înscrişi se consideraă peste totă loculă li­
beri de iobăgia. Nu mai voiaă să arete nici încredere, nici'/
supunere faţă cu domnii loră şi cu funcţionarii comitatului.
în bucuria loră, că aă scăpată de servitute şi că domnii
pămăntescî aă ajunsă acum pe mâna iobagiloră, mai multe
trupe de ţărani, întorcêndu-se de la Alba Iulia, legaă câte
o cârpă roşiă în vêrfulü unei prăjini şi treceaă cu stégurï
către casă. De altă parte ţăranii începură imediată după
conscripţiune să vorbăscă peste totu loculă în publică, că
pământurile iobăgescî aă să fiă ale loră, că voră împărţi

') Subprefectulă N i c o l a e P u y scrie în Augustă 1784 baronulű Bor­

nemisza, comitelui din Deva, că vice-colonelulă Karp i-a disii: „dacă trebue
să-ţl spună, ceea ce amă tăcută până acum, iată ’ţî declară, că eă a ni
instrucţiuni pentru c o n s c r i p ţ i u n e , în ce privesce ţinutulă
acesta, aici încă trebue să fiă ca în Bohemia“ .
2) Comuna P a r t o ş ă (Maros-Porto) aşedată p e . ţărmulfi dreptu ală
Mureşului în apropiere de Alba Iulia. în epoca romană teritoriulă acestei
comune se ţinea de municipiulă Apulum şi atunci încă se afla aici unu
Co l l e g i um n a u t a r u m, saă corporaţiune de plutaşi. Archiv f. sieb.
Landeskunde, N F. X II 118. X III 299.
122 REVOLUŢIUNEA LUÏ HORI A,

şi moşiile domniloră feudali, cä nu voră maî domni nobilii

peste dênsiï, ci dênsiï peste nobili, că vorű tăia şi ester-
mina tbtă nobilimea unguréscá îndată ce vor căpăta arme
în mână. între alţii unii ţărână din Ilia cu numele Iosifă
. Buda se esprimă astă-felă către unii nobilă ungurescă :
„Acum aţi gătat’o şi voi unguriloră. vi se iau moşiile şi ni
le daă nouă; iar peste 15 (Iile căpătămă şi arme şi atunci
vă tăiămă pe toţi ungurii“ . Iar altă ţărână cu numele Ionă
Lupaşă, din comuna Săcămaşă, dise totă către acelaşă no­
bilă : „După Sân-Mihaiă căpătămă arme şi apoi nici o di
mai multă nu facemă slujbe, dar să căpătămă odată arme,
că apoi tăiămă capurile unguriloră ca napii“ .
Ameninţări de natura acésta se iviaă peste totă loculă şi co­
rniţele Hinedórei, br. Bornemisza, scrise în 23 Augustă guvernu­
lui transilvană, că ţăranii vorbescă pe faţă, în publică şi pre-
tutindinea de începerea ucideriloră, jafuriloră şi aprinderiloră,
că funcţionarii nu-şi mai potă împlini funcţiunile loră, per­
ceptorii nu mai sciă cum să strîngă contribuţiunea, cu ună
cuvântă, dicea densulă, siguranţa publică a ajunsă în aşa
stare, în câtă de nu se voră lua măsuri la timpă, din o mică
scânteiă se va aprinde ună mare incendiă.
Direcţiunea mişcării era întru adevără revoluţionară^
Nobilimea ungurăscă, veijendă acum cntusiasmulă ioba-
giloră pentru libertate, renitenţele şi ameninţările loră, dorulă
ce-i cuprinsese să ajungă proprietari de pămentă, şi de altă
parte temêndu-se, ca răulă să nu iee proporţiuni şi mai mari,
începu după sistemulă puterii feudale, să închidă, să pedep-
săscă, să scoţă de pe moşii pe corifeii iobagiloră saă pe
aceia, cari denegaă serviciele feudale. Anume ţăranii din
comuna Sântă-Halmă se plânseră la vice-colonelulă Karp,
că nobilulă Franciscă Măcicaşă ]) a pusă în fére pe doi

‘) F a m i l i a M a c s k a s i (de Măcicaşu) trecută la catolicismu pe

la anulă 1435 descinde din o vechia familia de c h i n e z i r o m â n i , din
districtulü Caransebeşului. Pesty, Krassó Vármegye III. 328. 1428. Nos
Sigismundus . . . Attendentes Lande digna seruitia Fidelium nostrorum
 CONSCRIPŢIUNEA MILITARĂ. 123

iobagi, pe George Ignatű celű bëtrânü şi pe George Ignatű

celă tînerü, din causa, că locuitorii comunei aă fostă la
Haţegă, ca să ceră arme că totü dón,sulă a luată vitele şi bu­
catele delà doî jelerî :l), cari se înscrise ca militari, iar pe
femeile si copii loră i a scosă afară din satu. Afară de a-
c e e a , se mai plângeaă ţăranii, ca nobilulă Macîcaşî vo-
iesce să pedepsésca pe toţi locuitorii comunei cu câte 50
de bastóne. să-î pună în fére şi să-î trimită în închisorile
delà Deva, iar administratorulă acestui nobilă, le a disă în
bătaiă de jo c ă : că pute apoi să vină împeratulă şi să-î
scape din închisore.
în linele locuri iritaţiunea născută între tëranï şi nobili în
urma conscripţiunii, ajunse până Ia acte de violenţă.
Aşa se întâmplă, că nisce ţerani din Clopotiva prinseră
în munţi pe nobilulă Nandra şi-lă uciseră, iar sub-prefectulă
Herţa călătorindă în ţinutulă Jiului, fu puşcată nóptea prin

condsuu R o m a n i fily Kosztac et M i c h a e l i s fily Farcas d e M a c s ­

k á s Disîrictus noştri Sebesiensis . . . cum inter nostros et . . . Tnr-
cos (sub Castro Galambocz) longa certaminis pugna cmnmissa fuisset, prae-
fat.i Roman et Michael, u t v i r i l a i i d a n d a e a g i l i t a t i s inter ce-
teros nostrae aciei s t r e n u i p u g n a t o r e s grata servitia exhibuerunt
nostrae Majestati. In quo quidem conflictu ydem Roman et Michael exti-
terunt interempti. — Ibid 336. 1431. Quod fidelis noster Nicolaus filius
Kosztac. fily condam R o m a n i de M a c s k a s districtus noştri Se­
besiensis suo necnon ejusdem Ko zta Patris, ac Petri, R o m a n , Demetry
et S z t r o j a c carnalium, Item Nicolay, I w a n , Lucae, Michaelis et
Ladisîai filiorum Dionisy, praeterea Ladislai, Michaelis, et Zachariae filio-
rum Michaelis ac Nicolai fily Farkas, oaeterum S o r b a n i, Demetry ct
Ladislai fiiliorum Andreae de dicta Macskás Patrnelium et Condivisiona-
lium fratrum suorum nominibus et in personis Maiestatis nostrae venions
jn praesentiam. — Despre chmeziatulü, Măcicăşesciloră, Cf. Ibid, 395. —
Pesty, A Szőr. Bánság. II. 252. III. 66, 68, 70
P J e 1 e r i Ű, inquilinus, termini! feudalii în Transivania, însemnéza
locuitorii! aşedată pe proprietatea unui nobilă. Condiţiunca jeleriloru era
mintă mal inferioră ca a iobagilorü, fiindu-că de regulă, obligaţiunile loră
se basaă numai pe ună simplu contractă.
 124 REVOLUŢIUNEA LU I HORI A.

capii când dormia, şi-lu găsiră numai a doua di inortü în

loculü unde se culcase.
Situaţiunea era destulă de gravă şi guvernulă transilvană
o complică şi mai multă.
Br. Brukenthal, guvernătoriulă Transilvaniei veddndă că
înscrierea se începuse din partea armatei fără de soirea gu-
v vernuluî, că turburările iaă din ce în ce ună caracteră totă
maî seriosă, se decise să declare întréga conscripţiunea fără
valóre şi să invite pe ţărani, ca să continue serviciele io-
băgescî.
Spre scopulă acesta br. Brukenthal trimise pe Ş t e f a n ă
H a l m á g y i judele regescă din Tergulă-Muresulul, ca să mér-
gă la faţa locului, unde se ivise turburările, şi să publice ţe-
raniloră, că înscrierile s’aă făcută fără de scirea împëratuluï
şi prin urmare nu aă nici o valóre şi nime să*nu se ţină
de ele, că iobagii să facă şi de aci înainte servicii domni-
loră sei, să le plâtésca dările şi taxele cu cari le sunt datori.
Despre mësura acésta guvernulă informă numai de câtă şi
pe br. Preisz şi-lă rugă totă-odată să- facă disposiţiunî, ca
să înceteze tote lucrările conscripţiunil.
Dar br. Preisz respunse în termini plini de inocenţă, că
dênsulâ a fostă ce e dreptă informată despre cererea, care o
făcuse iobagii din Hăpria, dar nu are nici o cunoscinţă des­
pre înscrierea celoră alalte comune, însă fiindă-că scie, că
ţăranii forte uşoră potă să fiă seduşi la disordinî şi turbu-
rărî, din acéstá causă a invitată pe comisariulă din Alba
Iulia să declare ţeraniloră, că să fiă cu ascultare şi cu su­
punere faţa de domnii loră; totă asemenea a dată ordină
comandantului din Alba Iulia şi celoră alalţî oficerî din gra­
niţă să înceteze cu tote lucrările conscripţiunil şi dacă va
fi undeva de lipsă pentru conservarea ordine! să trimiţă
forţa armată necesară şi să dee mâna de ajutoriă comi-
sariulul Halmâgyi, ca să potă îndeplini misiunea cu care
este însărcinată.
Comisariulă Halmâgyi plecă numai de câtă în comitatulă
 CONSCRIPŢIUNEA M ILITARĂ. 125

Albei r). şi în raportele sale, dênsulû făcu cunoscută guver­

nului, că la Alba Iulia s’a întâlnită cu o trupă de 200— 300
iobagă, cari venise acolo să ceră arme. Dênsulû a chiămatu
înaintea sa pe iobagii aceştia şi în présenta comandantului
fortăretiî
1 sii a mai multorü oficerï le a tăcut cunoscută, că
conscripţiunea s’a începută fără voia comandantului gene­
rală, fără voia guvernului, şi fără ordinulă împăratului, că
întrégâ conscripţiunea nu are nici o valóre, iobagii să mér-
gă acasă, să asculte de funcţionarii comitatului, să-şî îm-
plinéscá obligaţiunile feudale, căci altu-cum voră fi siliţi cu
forţă armată, iar dacă dânşii aă vre o plângere în contra
cuï va, să céra a li se face dreptate de către autorităţile
comitatului, apoi a invitată pe ţărani, că cele audite aci
să le comunice şi la alţii, pe cari i voră întêlni pe drumă,
cum şiiobagiloră, cari au rămasă acasă; iar în dina urmă-
tóre a chiămatu la Alba Iulia câte 7 deputaţi din comunele
vecine dimpreună cu preoţii loră, şi cu cuvinte blânde i-a
invitată să rămână linisciţi ; în fine a făcută disposiţiuni, că
ţăranii, cari nu voră asculta de ordinulă acesta şi voră cerca
să mérgâ în mase la Alba Iulia, să fiă respinşi cu blân­
deţe pe la poduri şi pe la vaduri. Iar în ultimulă sëû ra­
portă, comisariulă Halmâgyi esprimă speranţa, că în scurtă
timpă poporală se va linisci cu totulă, şi fiindă-că scopulă
misiunii sale este ajunsă, aşa dênsulû a şi plecată la Têr-
gulă-Mureşului, la loculă funcţiunii sale.
Totă asemenea fură trimişi comisari civili şi în comita-
tulă Hinedórei.
Comitatubî Hinedórei în înţelegere cu vice-colonelulă Karp,
trimise în 6 Septembre pe F r a n c i s c ű B o d e a şi pe
A ii d r e i u Z e j k, însoţiţi de trupe militari, ca să publice
ţeraniloră de pe valea Streiului şi de pe valea Mureşului din
susă de Deva, pe unde renitenţa poporului se arëta mai mare,*)

*) După „Diariulă revoluţiunil lui H oria" dimpreună eu canceb'stulu

guvernnlul M o t o c ü (din Săsciorî).
 126 RKVOLUŢIUNEA LUÏ HORI A.

că înscrierile s’aü făcută fără de scirea împăratului, iobagii

să fiă şi de aci înainte cu supunere faţă cu autorităţile co­
mitatului, să presteze serviciele iobăgescî, să plătăscă con-
tribuţiunea, să suporte sarcinele publice, să renunţe de a
mai cere arme, iar dacă aă vre o plângere întemeiată, să
mérgà înaintea autorităţiloră comitatului şi să cci'ă a li sc
•face dreptate.
Episcopulă ortodoxă G e d e o n ă N i c h i t i c i 1), care se
instalase la Sibiiă, numai cu puţine dile mal înainte de în ­
ceperea acestora mişcări, scrise şi dênsulü preoţiloră din
Zarandă să-şî dee totă silinţa, ca să liniscéscâ poporală tur­
burată, şi să-lă înduplece a presta şi de aci înainte servi­
ciele iobăgescî.
în fine guvernulă ordonă comitatului Hinedoreî să prindă
v pe autorii şi corifeii turburăriloră, să-î tragă înaintea ju ­
decăţii, dar sentenţele înainte de publicare să le comu­
nice guvernului.
Aşa era epoca în Transilvania. Guvernulă în locu de a
cligetit seriosă la uşurarea posiţiuniî iobagiloră, căci timpă
de perdută nu mai era, densulă din contra, totă maî era de
credinţă, că prin comisari şi prin sentenţe severe, va pute
să convingă pe ţeranî, că privilegiele nobilimii sunt neal-
' torabilc şi că iobăgia ori câtă de grea, este singura sorte
menită pentru eî.
Dar publicaţiunea ce se făcu ţăranii oră, ca să, continue şi
de aci înainte serviciele iobăgescî, irită şi ,maî multă spi­
ritele loră.
Iobagiulu să înstrăinase prea multă de domnulă, de asu­
pri toriulă seă. Elă scia prea bine ce sorte are să ascepte*)

*) G e d e o n ii N i k i t i c h mal înainte archimandrită alu mănăsti­

rii Şişatovaţî din diecesa Sirminlul, fu numită în 6 Novembre 1783 e-
piscopu ală româniloră ortodox! din Transilvania, şi fu instalată la Si­
biiă în 12 Iulie 1784 (Ord. guv. trans. 5899 din 1784). Dênsulü reposa
la Reşinarl în 1788.
 CONSCRIPŢIUNEA M ILITARĂ. • 127

în iobăgia, şi iobăgia era pentru elă o oróre. Plânsorile

ţăranului considerate totă-de-una ca ilegale şi nedrepte ză­
ceai! de unu sirii lungü de ani ncresolvate la comitate şi la
guvernă, şi chiar cercetările, cari se făcuse în timpulă ace-
storü turburărî, nici acele nu reuşiră în favorulă ţeraniloră.
Aşa că iobagiulă înşelată prea de multe orî, perduse totă
încrederea în nobilime şi în autorităţile Transilvaniei, se
stinsese în elu orî ce speranţă, ca să potă afla justiţiă la co­
rnitată saă guvernă. Iar de altă parte spirit ulii de libertate
enţusiasmase prea multă inima lui, profesiunea de arme i
se părea mai nobilă, şi-î oferia totă-o-dată ună vastă câmpu
pentru ideile şi ambiţiunile luî. Aşa, că ţăranii aprópe peste
totă loculă unde li se făcu publicaţiunea, respunseră că, eî
nu potă crede, că conscripţiunea se ar fi făcută fără de %
voia împăratului, fiindfi-că atunci, diceaă dânşii, oficerii, cari
aă făcut’o ar fi tostă pedepsiţi, dar acésta nu s’a întâm­
plată şi aşa conscripţiunea trebue să fiă bună, că ei afară
de împăratulă, nu voră asculta de nime, nici de domnii
feudali, nici de funcţionari! comitatului, ci mai bine voră c-
migra în Ţâra-românăscă.
Aceste eraă argumentele ţeraniloră, şi dânşii credeau din
contră, că revocarea conscripţiunii nu este cu voia împă­
ratului, ci numai resultatulfi influenţei şi intrigilorfi nobilimii.
Ei totă mai aveaă speranţă, că voră căpăta arme, şi în a-
căstă credinţă i întări şi mai multă atitudinea spectativă a
armatei, care din partea sa se feria peste totă loculă, să
declare ţăraniloră, că conscripţiunea ar fi fără valóre. Şi aşa
se întâmplă, că iobagii din Ilia plecară de nou la Alba
lulia, ca să câră arme, şi conscripţiunea se începu de noă
în fortăreţa Devei prin ună cetăţănă, şi în Şoimuşă prin
unu funcţionând de saline.
în unele locuri ţăranii promiseră la începută, că voră as­
culta de domnii loră şi în scurtă timpă se întorseră iarăşi.
Aşa se întâmplă cu locuitorii din comuna Cigmăă. Aceş­
tia mai ântâiă declarară în faţa comisiunii, că se voră su-
128 REVOLUŢIUNEA LU I HORIA.

pune, iar în diua următore se uniră cu locuitorii din comu­

na Acmarü şi strigară în têrgulü de la Oraştia, că eî nu
credü în publicaţiunea comisarilorü, că rëmânü şi de aci
înainte pe lângă conseripţiune şi vorü trimite deputaţi la
împëratulü în Viena, cum au făcdtu şi locuitorii din Acmam.
Iar în alte locuri ţăranii vëdêndu-sï acum speranţele lorü
nimicite şi de altă parte iritaţi prin provocaţiunile nobilimii,
începură să ameninţe, că vorü face revoluţiune şi vorü ester-
mina pe toţi nobilii şi pe toţi ungurii.
Anume unfi ţăranii din comuna Tuscia, cu numele Todo-
sie Tomescu, întorcêndu-se delà têrgulü Haţegului şi trecêndü
prin comuna Färcädinü, strigă înaintea mai multorű omeni:
„noi ne-amü temută până acuma numai de neputinţa unguri-
lorn, dar mai ântâiü să-i stingemü pe unguri, că apoi pe nemţi
nici că-i luănm în sémá“ . Iar George Pâdurénu din comuna
Ţelna, dise către unü nobilü nngurescü: „Vomü cerca noi şi
alta, că până nu vomă speria pe domni n’a fi bine de noi“ .
Tendinţele revoluţionari se manifestaü în tóté părţile.
în unele locuri ţăranii începură să declare în publicű : că
ţâra asta e ţâra românilorü şi nu-ï a ungurilorü, că dacă
vorü căpăta ei arme în mână, vom alunga de pe pământu­
rile lorü pe unguri şi pe domnii feudali 1j.
Anume ţăranulü Florea Cosma din comuna Gârbăfl, «Jise
către nobilulü Szent-Pali : „E de ja b a jupâne, pe voi pe
nemeşi, pe domni şi pe unguri, ar trebui să vë scoţă totű
cu balegi din satü şi din ţâra asta, că ţ é r a a s t a « a
nostră, a vostră e ţăra unguréscâ, şi în scurtă vre­
me vë şi scótemü noi de a ic i “ 2). Iar Ionü Ispasü*)

*) Quod publico e rumore audiverimus eo fex Principio et motivo Va-

lachos Albam Carolinam iviase, et arma violenter petiise, quod K e g n u m
n o n l l u n g a r o r u m , sed V a l a c h o r u m e s s e t , .consequenter Hunga-
ros et Dominos suos terrestres ejecturi sint e propriis suis Possessioni-
bus, etc. Certificatulu asesoriloru I. Veress, St. Bessenyei şi Lad. Isak.
Bncerdea-vinosă, 13 Septembre 1784. Archiva c. Iankovits.
2) Archiva c. Iankovits No. 337.
 CONSCRIPŢIUNKA MILITARĂ. 129

din Corna dise către ună altă nobilă ungurescă : „vomă vedé
noi în scurtă vreme ce voră mai avé unguri! aici, no! acuş!
vomă începe să mesurămă pământurile cu stânjinulă“ .
„Ţ6ra asta-î ţ6ra nOstră“ era singura suvenire ce mal ră­
măsese ţeraniloră român! din totă trecutulă loră politică. Or!
câtă de apcsaţî şi umiliţi, dar în inima loră însă trăise totu-
de-una credinţa, că Ardélulü e ţera româniloru. Şi acéstá ob-
scui’ă reminiscenţă se străcurase cu ţeranulă română prin
toţ! secuii!, iiindă-că esprima epoca sa cea fericită, bună­
starea materială de o dată, timpulă când elă fusese pro-
prietariă de pămentă 1).
Iar în Téra Haţegului, ţărani! începură a se esprima în
publică, că dacă nu le va succede să-şî capete libertatea,

*) Sub r a p o r t u l ă e t n o g r a f i c ă , Transilvania şi părţile orien­

tali ale Ungariei represintă unii teritoriu româuescă. După recensSmên-
tulă făcută în a. 1870, e l e m e n t u l ă r o m â n ă de peste CarpaţI po­
sede o m a j o r i t a t e a b s o l u t ă î n 2 0 d e c o m i t a t e , pe când e-
lementulă ungurescă în totă Ungaria şi Transilvania, are o majoritate
absolută numai în 29 comitate. Exprimândă cifra popnlaţiunii române în
procente, comitatele cu majoritate absolută română sunt următorele :
1. Năsăudulă . , . . 99.10 »/0 11. D o b á c a .................. 79.19 0//«
2. Zarandulü . . . . 96.45 „ 12. Solnoculă-interioră 78.27 »
3. Hinedóra . . . . 94.13 „ 13. Turda........................ 66.50 Y)
4. Făgăraşulu. . . . 93.63 „ 14. A r a d u lă .................. 63.90 T)
5. Chioarulü . . . . 90.11 „ 15. Solnoculă-de-mijlocă 59.85 »
6. Orăstia . . . . . 86.05 „ 16. C l u ju lă .................. 57.86 r>
7. Alba-de-josü . . . 83.59 „ 17. Sibiiulă. . . . . . 57.80 «
8. Căraşulă. . . . . 81.24 „ 18. Nocrigulă . . . . 57.77 »
9. Mercurea . . . . 79.45 „ 19. Cetate-de-baltă . , 55.24 »
10. Sebeşulă. . . . . 79.27 „ 20. Alba-de-susă . . 53.85 /
în m a j o r i t a t e relativă faţă cu cele-l-alte naţionalităţi se află
elementulă română în comitatulă B r a ş o v u l u i cu 44 °/0 şi în comita-
tulă T i m i ş o r e l 42 °/0. Peste totă aşa dară i’omânil de peste CarpaţI
aveau la a. 1870, o m a j o r i t a t e etnică în 22 c o m i t a t e , în
cari de altmintrelea nu sunt cuprinse comitatele Satmaiulă, Bibornlu, Ma-
ramureşulă, Crasna, Mediaşulă, Sighişora, Cinculă-mare şi Cohalmulă, cu
o populaţiune considerabilă română. A se vedé Keleti K ., Hazánk és
népe. Ed. II. 79.
9
130 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

vorü cerca eî să se libereze prin revoluţiune cu ucideri şi

cu devastări, că vorü întrebuinţa forţa şi în contra împăra­
tului, se vorü retrage în munţi şi de aici vorü năvăli asupra
ţăreî, şi de nu vorü căpăta arme la têrgulü Haţegului
din 26 Aug., vorü începe eî atunci să-şî realiseze planurile
lorü. Aşa că vice-colonelulü Karp, ca să prevină turburările,
ce se puteaü întêmpla cu acăstă ocasiune, se vădu silită să
contragă la Haţegă unü numără mai însemnată de soldaţi.
Iar ţăranii din Zarandü strigară în piaţa oraşului Bradű, cu
ocasiunea unui têrgü de săptămână, „că dcnşiî se vorü duce
la vice-colonelulü Karp în Haţegil, fiindü-cá le-a promisű, că
peste 8 4de le dă arme, şi dacă nu le va da arme, vorü
scóte pe Karp din casă afară si-lű vorü ucide, apoi vorü
merge la Sibiiű şi vorü cere arme de la comanda generală,
şi dacă nu vorü căpăta arme nici de acolo, se vorü duce
la împëratulü Iosifü alü II în Yiena, şi dacă nu vorü dobêndi
arme nici de la împëratulü Iosifü, atunci naţiunea românăscă
va începe să lucreze şi altmintrelea, românii se vorü libera
'singuri pentru totü-de-una şi vorü da de lucru şi împăra­
tului“ . Cuvinte grele pentru o epocă, în care terórea era
singura lege pentru iobagiulü nemulţâmitu, dar şi elü, afară
de o miseră viăţă, nu mai avea ce să părdă. Totü asemenea şi
ţăranii din Slivaşulă-de-josă declarară în faţa comisiuniî, care
le făcu publicaţiunea, „că dacă împëratulü nu voesce să le
dee arme, vorü căpăta eî destule de la alte puteri“ . Iar
ţăranulă Michaiü Breteanu, din comuna Ostrovü, strigă în
têrgulü Sânta-Mărieî când li-se făcu publicaţiunea (20 Sept.
1784) : „Nouă ne placü poruncile înălţatului împëratü şi
voimü să le urmănrn până la cea din urmă picătură de
sânge, dar fiindfi-că domnii nu ascultă de poruncile împăra­
tului, nici noî nu ne putemü ţină de ele“ .
Cei mai renitenţî însă se arătară ţăranii din comuna Măceu.
Eî alungară din satü pe sub-prefectü, pe soldaţi şi pe pri­
marii domnescî, şi cerură ajutoriü de la comunele vecine
Ocolisulü-micü şi Vălcelele-bune pentru casulű când va merge
 CONSCRll’ ŢIUNEA MILITARĂ. IBI

cine-va asupra lorii, puseră sentinele pe trei délurï ca să le

dee de scire de se va întêmpla ceva, şi în totă timpul ă
acesta nu permiscră nici unui locuitorii! ca să părăsăscă
sa iu Iii. Perturbaţiunea era generală pe valea Streiulul şi pe
valea Mureşului. Ţăranii începuse să ţină conferinţe secrete,
corespondenţa între dênsiï curgea diua şi nóptea. Şi câtă de
seriöse eraă planurile loră se vede din cuvintele gorniculul
Iosifă Trifană din Certejă : „V al de mine domnule, dise
densulă către ună nobilă ungurescă, dacă Dumnedeă nu va
împedeca cumva lucrurile acéstea, nu mal e speranţă de bine,
m’am întâlnită cu primariulă din CămărzinescI şi mi-a spusă,
că densulă încă e cu cel conspiraţi“ .
Nobilimea unguréscâ se vedea ameninţată de o revolu-
ţiune, pericululă se părea cu totulă apropo, dar nime nu putea1
sei de unde are să isbucnéscá foculă. Şi în astă-felă de grele
împrejurări comitatulă Hinedórel ceru delà guvernulă transil­
vană să mijlocéscâ a se trimite acolo pentru timpulă de
iérnâ încă patru companii de infanteria şi o divisiune de
cavaleriă, dar nu soldaţi grăniceri, dicea comitatulă, fiindă-că
aceştia sunt români şi cu dânşii nu se póte ajunge scopulă.
Br. Brukentlial însă primise rapórte contradicëtôre despre
turburările, cari se manifestaă în comitatulă Hinedórel şi ală
Zaranduluî. Şi din acéstá causă trimise în luna lui Octobre
pe secretariulă Ş t e f a n ă C o s t a 1) să se informeze la faţa
locului despre adevărata stare a lucruriloră şi pe sub mână
să cerceteze dacă esistă saă nu ceva periculă pentru sigu­
ranţa publică. Dar secretariulă Costa nu putu să pătrundă
adevărata situaţiune. Ameninţările încetase şi conspiraţiunea
începuse, ţăranii se ocupaă seriosă cu planulă unei revolu-*)

*) Ş t e f a n ă C o s t a cil predicatulă de Beiuşu (Belenyes) de naţiona­

litate românii născută în Hălmagî la anulă 1748, era pe la 1772 conci-
pientu, la 1784 secrctariă ală guvernului din Sibiiă, iar în 1810 ’lă gă-
simă totă aici cu rangulă de consiliariă, însă nu „consiliariü de curte în
Viena“ după cum afirmă reposatulă Papiu (Vieţa. lui Şincai, 15) înţele-
geudă rcă ună pasagiă din cronica lui Şincai.
132 KKVOLDŢIUNEA LUI HORIA.

ţiuni generali. Costa în credinţă, că poporală s’a liniscită,

informă peste puţine dile pe br/Brukenthal, că mişcările, ce
esistase mai înainte în Ţăra Haţegului şi în părţile din cóce
de Mureşă se aă calmată aprópe peste totă loculă, iar des­
pre starea lucruriloră din Zarandă nu a putută să afle ni-
mică cu siguranţă. Br. Brukenthal consideră şi dênsulû tur-
burările ca liniscite şi în 19 Octobre ordonă comitatului Hi-
nedóra, că dacă a prinsă pe corifeii ţăraniloră din Măceu,
să-î ţină 8 dile în arestă şi apoi să-î lase în libertate.
Totă asemenea fură privite lucrurile şi în Viena. Cance­
laria aulică, întemeiându-se pe rapórtele br. Brukentlial, su­
puse în 23 Sept. împăratului Iosifă următorea părere: că
de óra-ce din rapórtele guvernului şi ale comisariuluî Hal-
mágyi se vede, că lucrurile încă nu aă ajunsă la o revolu-
ţiune formală, şi fiindă-că e speranţă, că bunele disposiţiunl
ale guvernului voră duce la resultatulă dorită, cancelaria
e de părere, că autorităţile să trateze în modă mai blândă
cu poporală, şi la pedepse mai aspre să condamne numai
pe corifei şi pe ţăranii, cari voră fi comisă omoruri. în fine,
(ţice cancelaria, dacă comisariulă de resbelă ar fi procedată
în efectuarea conscripţiunii cu mai multă seriositate, şi cu
deosebire, dacă comandantulă generală ar fi avută mai
multă precauţiune în distribuirea ordineloră sale, atunci popo­
rală n’ar fi avută nici o ocasiune^’să mai facă escese. Cu
ună curenţii, cancelaria ar fi dorită a se face o investiga-
ţiune despre genesa acestora turburărî. Dar împăratulă Io-
sifă nu mai află cu cale, ca să trimiţă iarăşi pe ţărani în­
aintea tribunaleloră comitateloră, şi puse următărea resoluţiu-
ne pe părerea cancelariei : că de oră-ce lucrurile se aă li­
niscită, să nu se mai facă nici o investigaţiune, fiindă-că
într'o formă aă greşită şi comandantulă generală şi comisa­
riulă de resbelă din Alba Iulia, cum şi ţăranii, cari aă că-
dută în astă-felă de idei rătăcite. De altmintrelea, dice mo-
narchulă, să se ordone autorităţiloru, ca să trateze în modă
 c o n s c r ip ţ iu n e a m il it a r ă . 133

mai umană cu ţăranii şi să nu-î silescă, ca eî să-şî schimbe

posiţiunea loru.
Aşa se încheia preludiulă acestei revoluţiunl, înfăţişându-
ne în Transilvania unü regimă plină de anarchia şi de vio­
lenţe, o plebe oprimată şi desbrăcată de tóté drepturile, o
epocă, în care sermanulă iobagiă, dacă se plângea în con­
tra asupririloră sau se apera în contra despoiăriloră, elă se
vedea pedepsită cu lungi închisori, cu morte saă persecutată
în totă vihţa.
Dar Horia, principalulă autoră ală turburăriloră din véra
a. 1784, rămase de astă dată eu totulu perdută din vederea
autorităţilorii transilvane, iar nobilimea şi guvernulă în cre­
dinţă, că ţăranii s’aă liniscită. Da, se liniscise, ca după 12
«Iile catastrofa să încăpă cu totă vehemenţa.
Dar nobilimea ungurăscă, îndată după începerea revolu-
ţiuniî, nu lipsi să inculpe administraţiunea armatei şi în par­
ticulară pe br. Preisz, pe Ortmayer şi pe Karp, că numai
conscripţiunea militară a fostă causa principală a acestei
drame sângerose, şi nici de cum greutatea sarcineloră iobă-
gescl saă tirania domniloru feudali. în realitate însă, cu tó té

agitaţiunile secrete ale Iul Horia, turburările din véra a. 1784

erau numai simptomele unei stări insuportabili a ţăraniloră,
si
1
revolutiunea
1
din 1784 ori câtă de triste aă fostă scenele
el, se presintă înaintea istoriei ca o consecinţă logică şi legi­
timă a trecutului.
„Spiritulă de disordine, dice vice-colonelulă Karp într’o
adresă către comandantulu generală, era de multă înrădă­
cinată în poporă şi n’a putută fi escitatu prin conscripţiunea
militară. Tote acţiunile mele aă ţintită într’acolo, ca să de-
părteză erupţiunea cea apropiată a turburăriloră, lucru, care
mi-a şi "succesă pe ună timpu destulă de îndelungată. însă
desorganisarea domnia în comitatu. Nobilimea nu se mal sfia
de nimene, opresiunea ţăraniloră crescu totă mal 'multă,
plânsorile iobagiloră numai arare ori eraţi primite, dar şi
atunci cercetate în modă superficială. Şi chiar petiţiunile,
134 REVOLUŢJUNEA LUI HOKIA.

pe carî le predase ţăranii Maiestăţii sale împëratuluî şi cari

fusese recomandate funcţionariloră comitatului sub titlulă de
„ Imperiale“ ca să le cerceteze şi complaneze, nici aceste
nu aű fostű esaminate cum ar fi trebuită, si cu tóté că co-
misiunea din véra anului trecută constatase adevărata aces-
toră plângeri, totuşi n’a urmată nici o uşurare pentru po-
poră, aşa că poporală a trebuită să cadă în desperaţiune
şi să facă planuri desperate. Aceste şi altele multe, cari se
ar mal puté înşira, dice Karp, aă pusă fundamentală tur-
burăriloră, aşa că devastările şi vărsările de sânge aă fostă
causate prin apăsările grele şi continue ale nobilimii, dar
nici de cum prin mine“ .
 PARTEA IL

R E V O L U Ţ I U N E A LUI H O RI A
ÎN

T R A N S IL V A N IA ŞI UN GARIA.
 XI. CAP1TASIÏ KEÏOLOTtrail.

Primulû căpitană alu revoluţiunii era tëraniüti U r s ü N i ­

c o l a sau H o r i a din Albacü, iobagiû alu statului, în etate
de 54 anï pe timpulü reyoluţiuniî. Elü se trăgea din fami­
lia Nicola saü a Niculesciloru din Albacü, şi adevëratulü sëü
nume era Y a s i l e Nicola, după cum singurü ne declară
în testamentulü sëü 1). Iar numele U r s ü era numai o nu-
mire secundară, ce o primise în familia, ín loculü numelui
de boteză Yasile. O datină particulară esistă la ţăranii din
munţii Abrudului, că adese ori părintele de familiă, în lo­
culü numelui de boteză dă fiului sëü numele de „U rsă“ , şi
cu numele acesta figureză ţăranul ă în tötä viéfa sa în fa­
miliă şi în societate 2). Aşa se întâmplase şi cu Vasile Ni­
cola, căpitanulă revoluţiuniî din 1784. Iar numele H o r i a
éra ună simplă epitetü poporală, ce i-lă dase muntenii pen-

p întregii testamentulü se va comunica mai târdiă.

a) Bëtrânulü Ursă Coroiă, din Cărpenişă, în véra anului 1879, mi-a
relatată următorele despre i s t o r i a n u m e l u i U r s ă : „A ici, la noi,
în munţii Abrudului, dise dênsulü, e obieeiulă, că dacă-I more unul pă­
rinte fiulă încă până e mică, atunci ca să nu-i moră şi celă de ală doi­
lea, ţeranulă nu-I mai dice pe numele de boteză, ci-I pune singură nu­
mele TIrsă. Aşa s ’a întâmplată şi cu mine, dicea dênsulü. Numele meü
de boteză este Macaveiă, dar tatălă meă în locă de Macaveiă mi-a pusă
numele Ursă ; şi causa pentru care se întrebuinţtză numele acesta, este
fiindă-că ursul ü e puternică şi sănetosă “ ■
— Acéstâ particularitate a nu­
melui Ursă, a făcută pe toţi scriitorii moderni să credă, că adevëratulü
nume ală lui Horia ar fi fostă N i e o l a e U r s ă , aşa-lă numesce liariană
(Nicolae Ursulă), aşa-I dice Teleki (Nyikuláj Ursz), aşa-lă traduce Szilágyi
(Ursz Miklós).
138 REVOLUŢI UNEA LUI HORI A.

tru deosebita pasiune, ce o avea densulă să horăscă 1), pen­

tru farmeculű şi puterea cântăriloră sale.
Despre vi ('ţa sa înainte de 1779, se scie cu siguranţă nu­
mai atâtă, că petrecuse mai multă timpă în comuna Ciucea,
din comitatulă Clujului, la ună unchiă ală nevestei sale. Dar
si aici misera sörte a teranuluï mişcă inima lui. Sentenţa Fo-
ruluî dominală din 1783, ’lă inculpă, că făcuse agitaţiuni
şi între jeleriî statului de aici, cărora le promisese, că-î va
scăpa de impositulă personală, dar n’a putută să obţină nici
ună resultată. Dar ce putea ore să le ajute în epoca acésta,
călătoriile şi petiţiunile unui simplu iobagiă, când mulţimea
imensă a ordineloră împărătesei Maria Theresia şi ale îm­
păratului Iosifă încă nu puteaă să le folosăscă nim ică? Dar
mal târdiă, după cum ne spune sentenţa, primariulă din Al-
bacă Dumitru Todea, ’lă chiămă şi-lă aduse iarăşi în loculă
nasceriî sale, ca să aţîţe şi pe iobagii din domeniulă de
susă ală S latn eî2). Bătrânii cari ’lă cunoscuse, maî spuneaă
despre densulă, şi acesta corespunde pe deplină cu faptele,
că elă fusese ună felă de apărătoriă ală ţăraniloră pe la ju ­
decătoriile comunale din munţii Abrudului3).
0 Pompiliu M., Balade, 89. „L a denşiî (la Românii crişenl) h o r ă în-
sémnâ o melodia doiosă, o doină; de aici h o r es c ü : cântü de doră şi de
jale.“ — Iar numele de F l o r a , ce se mal atribue lui Horia, se basâză
pe o simplă confusiune cu numele lui F l o r e a N i c o l a unü căpitanii
subalternii din Albacă.
2) Quod Providum N i c u l a U r s z alias H o r a e Possessione Nagy-
Aranyos oriundum Fiscalem subditum .................. in Inclitum c o m i t ă -
t u m K o l o s transeuntem, ad consortis suae Patruum, îbidemque extra
limites Dominii sub conditione Inquilinali commorantium F i s c a l i u m
s u b d i t o r u m a n i m o s eo c o n v e r t e n t e m , quod, si ipsi expensae
competentes administratae fuerint, in flnem sit deducturus, ut a T a x a
capitis i n q u i l i n a r i s r e l a s c e n t u r , itaque sub spe firma conse-
quendae relaxationis administratam sibi 300 aut 400 fior. summám absu-
mentem, nil tarnen proficientem, Inctus T o g y a D u m i t r u ad pares
concitandas in Dominio superiori Zalathnensi i n v i t a s s e t et r e d u -
x i s s - e t . — în testamentulü sëü Horia încă d ite : „Satului Ciucea amü
fostă datoriă 170 florinţl".
3) Tóté cele-l-alte notiţe despre vieţa lui Horia înainte de revoluţiu-
 CĂPITANII EBVOLUŢIUNII. 139

Dotat il delà natură cu multe calităţi eminente, o inteli­

genţă frumosâ, eloquenţă viă, înfăţişare simpatică, constantă
şi resolută cu inimicii ţcraniloru, înavuţită totă-o-dată cu
mai multe cunoscinţe practice, câştigate în vieţa sa agitată
şi în călătoriile sale la Viena, Horia stăpânia pe iobagă din
comunele Rîu-mare, Vidra, Câmpeni şi Bistra, şi popularitatea
lui încă de pe la 1782 se părea periculosă funcţionariloră
domeniului1). Dar starea sa materială era cu totală nefavo­
rabilă. Afară de o miseră căsuţă, mai multă colibă, care
esistă şi astădî în crângulă Feregetuluî2), Horia pe timpulă

ne, că ar fi fostă crescută de ună magnată ungurescă, fratele unui epis-

copă română, preotă în Câmpeni, căpitanu în armată, sunt simple fabule.
!) Daca H o r i a a sciută s c r i e şi c e t i n u e deplină sigură. In
archiva c. Iancovits se află două scrisori originale adresate de Horia către
sub-prefectulă George Bisztrai din Câmpeni, pe cari atâtă Bisztrai câtă
şi nobilulă Chendi le declară de „scrisorile lui Horia“ . Asemenea mal
esistă ună ordină ală lui Horia pentru adunarea ţeraniloră la Geoagiulă-
de-josă. Tóté actele aceste sunt scrise de aceeaşi mână, cu litere cirile,
trăsuri bătrânesc! şi stilulă loră corespunde întru tote cu modulă cum
vedemă, că-şî esprima Horia ideile sale. Cu ocasiunea prinderii sale se
mal aflară la dênsulû, c o n d e i ă , creionă, cérâ roşiă şi ună
s i g i 1 ă ală seă propriă. Aşa, că din tóté elementele aceste resultă cu
probabilitate, că dênsulû scia scrie şi ceti cu litere cirile. Totă asemenea sus­
ţine şi tradiţiunea care s'a păstrată despre Horia în familia Nicola din Al-
bacă. Dificultatea însă se presintă când Horia în interogatoriulă seă declară,
că nu scie nici scrie nicî ceti. însă declaraţiunile, ce le făcuse Horia în cur-
sulă procesului seă, trebue cumpănite cu multă critică, fiindă-că densulă
negase şi o mulţime de alte fapte, cari de altmintrelea eraă pe deplină
constatate. — D e s c r i e r e a persónel lui H o r i a , aşa după cum
s ’a făcută din partea armatei, e următorea : statură de mijloeă, talia mal
multă subţire ca grosă, peră scurtă, castaniă deschisă, musteţe aprópe ro-
şietice, faţa ovală, naşă ascuţită, umblă şi stă totă-de-una dreptă. Portulă
seă : sumană negru pe margini cu cusături vinete, cisme încheiate pe ju ­
mătate, în timpă de iérnâ ună cojocă de pele, şi pe capă căciulă négrâ.
2) C a s a lui Horia, construită din bârne cioplite de bradă şi
încheiate forte bine, conţine două despărţăminte, o tindă şi o cameră de
locuită. Din grinda principală, unde ţăranii români scriă de ordinariă
anulă saă numele celui ce a ridicată casa, se vedé de mai multă timpă
tăiată o bucată măricică, pe care, după cum ne spune Szilágyi, era gra-
140 REVOLUŢIUNEA LU I HORIA.

revoluţiimiî altă avere nu poseda, şi acésta se esplică în

de ajunsă prin pasiunea lui înnăscută de a se interesa mai
multă de afacerile publice ale comuneloră. Horia era căsă­
torită, pe soţia densului o chiăma II in a , şi avea doi copii,
unulă I o n ă în etate de 19 ani, care fu şi densulă vice-
căpitană pe timpulă revoluţiuniî, şi altulă L u c a în etate de
16 a n iJ).
Ală doilea căpitană ală revoluţiuniî şi celă mal intimă
amică ală luî Horia era I o n ă C l o ş c a , iobagiă ală statului
din comuna Cărpenişă, în munţii Abrudului, în etate de 37
a n i2). Adeveratulă seă nume era I o n ă Or g ă , iar Cloşca

vată numele Nikula Ursz (Hóra-világ, 209) Astădl casa luî Horia se
află în posesiunea ţăranului Tóderü Bumbu.
') H o r i a în testamentulă seă făcută în înehisorea sa din Alba
Iulia, dă o etate mai mică copiilorü sei, anume lui Tonă 14 şi luî Luca
6 anî, şi acésta a făcut’o de sigură din motivulu. ca să nu fiă urmăriţi
si eî. Insă veritatea istorică stă cu totulă altmintrelea. I o n ă fusese şi
densulă căpitană peste o tabără întréga, şi ună martoră oculară ne spune,
că în timpulă revoluţiuniî elă era în etate de 19 ani, iar în lista oficială
de la începutulă a. 1786 când Ionă fu esilată în Bănată, elă a trecută
în etate de 20 anî şi căsătorită, prin urmare pe la începutulă anului 1785
era în etate de 19 ani. Tută asemenea stă lucrulă şi cu Luca. In regis-
trulă decedaţiloră din Maeriî Sibiiulul, Luca, ^ mórtea sa întemplată în
a. 1839 e trecută în etate de 71 ani, prin urmare pe timpulă revoluţiu­
niî era de 16 anî. Dar etatea de 6 anî a luî Luca nu corespunde nici cu
cercetările, carî se făcuse în comitatulă Bihorului în luna luî Ianuarie
1785, din carî résulta, că soţia luî Horia de 7 ani nu maî trăia cu
densulă.
2) Noî punemu aicî anii etăţii luî C l o ş c a după cum i declară sin­
gură în testamentulă seă. Etatea acésta se confirmă şi prin descrierea
personeî sale făcută din partea armatei, unde Cloşca e pusă în etate de
circa 40 de anî. Prin urmare declaraţiunea luî Cloşca din interogatoriulă
seă, că e „cam de vre o 30 de anî“ trebue înţelesă după limbagiulu poporu­
lui, adecă etatea de 30— 40 anî. D e s c r i e r e a p e r s o n e î s a 1 e, fa-
cută din partea armatei e următoria : statură mică, îndesată, bine făqută,
faţa plină brunetă şi maî multă rotundă, peră castaniă închisă, muşteţe
brune roşietice, vorbesce peltică, âmblă şi stă dreptu. Inbrăcămintea pa a
luî Horia, câte o dată portă ună cojocelă scurtă cu lâna în afară. )
 CĂPITANII REVOLUŢIUNlI. 141

unu simplu epitetű poporalű dată mai multű în glumă do

câtă în batjocură, după cum adese-orî întempinămu astft-
felu de numiri caracteristice în clasa ţeraniloră români1).
Curagiosu, inteligentă şi scriosă, Cloşca câştigase încă de tâ­
nără iubirea ţeraniloră din comunele Cărpenişă, Abrudă şi
Buciumă, cari în trei rânduri ’lă trimiseră ca deputată la
Viena, şi mai ântâiă la a. 1779 în etate numai de 32 de
anî. Relaţiunile sale materiali eraă însă mai favorabile ca
ale lui Horia. Cloşca poseda o casă lângă drumulă ce duce
de la Abrudă spre Câmpeni în loculă numită astădi costa
C loscescilom 2), mai multe pământuri de arătură şi fânaţe.
Pe soţia dânsului o cliiăma Marina, pe frate-so Tóderű Orgă,
iar pe soru-sa Acbimia.
în fine, alu treilea căpitanii fu G e o r g e C r i ş a n ă , ioba-
giu ală statului din comuna Cărpenişă, în etate de 52 ani,
ună ţărână înfocată, resolută, severă şi superbă, cu ună es-
terioră frumosă şi impunătoriă. Numele săă adevărată era
Gi urgi ă Mar culă de origine din comuna V a ca 8) în co-
comitatulă Zarandului, saă de pe Crişă, de unde ’lă numiră
muntenii şi Crişană. în tinereţele sale, Crişană fusese soldată
în regimentulă contelui Franciscă G y u lai4), după cum singură*)

*) Despre o r i g i n e a numelui C l o ş c a aniií andită în munţii

Abrudului dóue versiuni, una, că numele acesta i-a remasu încă de când
era tinerii, fiindii-că îu jocurile sale cu alţi copil avea mal totă-de-una
rolulű cloşcel, care-şl aperă puii în contra uliului; altă versiune, că flindii
dênsulü proprietarii! de mine, săpa în tóté părţile cercându să cuprindă
terenii càtü se póte mal multă, din care causa poporulü l’a şi numită
Cloşca.
a) C a s a l u i C l o ş c a se află actualminte în posesiunea ţăranului
Iosifă Găldău, şi pe grinda principală se mal vede şi astădi gravată cu
litere cirile anulă 1752.
8) Capitaneus nomine K r i s s a n G y ii r g ab origine ex comitato Za-
randensi possessione V a k a. Declaraţiunea 1. Al. Chendi. Abrudă 5 Ia­
nuarie 1785.
") Regimentulă Franciscă Gyulai în secululă trecută era compusă
aprópe numai din soldaţi r o m a n I.
142 REVOLUŢIUNEA I.UÏ HORIA.

ne spune, şi aici disciplina militară înăspri şi mai multă

natura sa de ferii, în câtă elă rămase cu totulă nemişcată
în mijloculă crânceneloră vărsări de sânge, ce le comiseră
omenii sei cu nobilii din Zarandă. Crisană
1
era si
1
densul ă
căsătorită, şi după cum resultă din actele prinderii sale avea
ună fecioră cu numele I o n ă 1).
în timpulă revoluţiunii Horia se numia c ă p i ţ a n u l ă - m a r e ,
âmbla totă-de-una însoţită de o gardă armată de 12— 30
călăreţi, cei mai aleşi bărbaţi din munţii Abrudului, era
înarmată cu o puşcă şi purta o mantea albă de soldaţi.
Iar Cloşca şi Crişană âmblaă încinşi cu săbii şi se numiaă
vice-căpitani.
Afară de Horia, Cloşca şi Crişană, mai apare în cele de
ântâiă (Iile ale revoluţiunii încă ună a lă p a t r u l e a c ă p i -
t a n ă , ună omă de o statură înaltă, în etate cam de 50
ani, cu faţa negriciosă, purtândă pe capă o chivără roşiă
de soldaţi, două pistóle la brâă şi încinsă cu o sabiă lungă.
Dar cine şi de unde era căpitanulă acesta? ne a rămasă
cu totulă necunoscută. Horia se presintă cu dănsulă în co­
muna Buciumă din munţii Abrudului (8 şi 9 Nov.) şi aici
căpitanulă acesta anonimă, singură dă ordine poporului, elă
vorbesce în locul ă lui Horia, iar Horia i dice căpitană, şi
în unele cestiuni trimite pe ţărani să întrebe părerea den­
sului 2). Din Buciumă totă Horia merge cu dănsulă în co- *)

*) C a s a lui C r i ş a n ă , construită din bârne în stilulă architecto-

nicu alu ţeraniloră din Zarandă (astăclî însă forte multă renovată) este
aşedată în partea stângă a drumului, ce duce de la Abrudă spre Câmpeni,
în loculă numită Besecănă saă costa Dăroel, şi se află în posesiunea stră-
nepoteî sale Ilina, măritată George Câmpenariă. Pe grinda de la intrare
se mal véde încă anulă gravată cu litere cirile, 1784.
2) ein M a n n mit einen rothen Soldaten K a l p a g und
Säbel sey auch dort (in Butsum) gewesen, den der Horia Capitain
gennant habe. Deposiţiunea 1. Onn Costinaşă din Buciumă în interoga-
toriulă făcută de c. Iancovits. — H o r a aber hat sich m i t seinem
Hauptmann, welcher wie schon gesaget worden, einen rothen Hus-
saren Kalpag auf den Kopf, und einen Säbel umgürtet hatte . . . gegen
 CĂPITANII RRVOLITŢIUNlI. 143

muna Musca (9 şi 10 Nov.) A ici rolulă principalii ’lă jo că ,

ce e dreptă Horia, dar eăpitanulă anonimii repeţesce şi
înaspresce şi mal multü ordinele lui H oria1). Iar din Musca
căpitanulă acesta dispare cu totulă de pe teatrulű revolu-
ţiuniî. Elii vorbia românesce şi toţi martorii câţi inii vădută
declară, că nici dênsiï si nici altiî din comunele lorii nu
l’aű putută cunósce.
îndată însă la începutulă revoluţiuniî, se lăţi faima în
tută nobilimea ungurăscă, că primulă căpitană ală ţăraniloră
resculaţî, ar li ună străină cu numele S a l i s , care după
ce-şi împlu saculă cu bani şi alte lucruri preţiose, trecu în
Turcia sub pretestă să cumpere arme şi muniţimiî, dar nici
elă nu se mai întorse, şi nici arme nu trimise. Salis acesta,
ună omă de o statură mică şi uscată, cu faţa lungărăţă şi
palidă, în etate de 39 ani era născută în Silesia prusiana,
şi pentru mai multe fapte rele esilată din tóté ţările Aus­
triei. Adevăratul ă săă nume era Ignaz Kristian Herzog, iar
numele falsă Iulius Ignaz Salis de Salfeld, şi în lunile lui
Octobre şi Novembre, era urmărită din ordinulă împăratului
losifă, prin tóté comitatele Ungariei şi Transilvaniei, suspectă
fiindă, că âmblă să înduplece pe locuitori la emigraţiune. îm -
păratulu losifă decretase ună premiă de 100 galbini pentru
acela, care va prinde pe Salis saă pe unulă din emisarii
săi, şi ordonase autorităţiloră, să-i trateze după legile mar­
ţiali, îndată ce se voră afla culpabili, că aă cercată să în­
duplece pe locuitori la emigraţiune. Prin acostă singură co-

Muszka gezolien. . . . den jedoch niemand von seinem Dorfe (Butsum)

k e n n e .................. jedoch es gewiss dass dieser a n s t a t t des Hora
immer das Wort geführet hahe. Deposiţinniie ]. Torna Bug-
nară şi Petru Ginrca din Buciumă în interog. făcută de c. Iancovits.
9 dass zwar Horra die Befehle im Orte (Muska) ausgegeben, der
Mann aber, der den rothen K a l p a g auf dem Kopfe, einen
langen hungarischen Säbel an der Seite und ein Paar Pistolen im Gürtel
getragen, s o l c h e wiederholt und v e r s c h ä r f t habe. Deposi-
ţiunea 1. Toma Petruţa din Musca în interog. făcută de c. Iancovits.
144 REVOUJŢIUNEA LUÎ HORIA.

incidenţă a împrejurăriloră, că totű în timpulü acesta se ri­

dicară si tëraniï din Transilvania, se născu faima, că Salis
ar fi fostă mestecată în revoluţiunea română. Dar nime nu
putu să constate présenta acestui individă, în totă Ungaria
şi în totă Transilvania, şi nici nu esistă ună singură indiciă,
că Salis ar fi avută óre-cari legături cu tëraniï români, cu
cari de altmintrelea nici că se putea înţelege. Aşa că necu-
noscutulă din munţii Abrudului era o persona cu totulă dis­
tinctă de vagabundulă Ignaz Herzog saă Salis de Sal-
feld i).

X I I . C O N S P I R A Ţ II ÎX E A Ş l S C O P I I .Í I l i . V O I . i r i l M Î .

Revoluţiunea din 1784, se începu în urma unei conspi-

raţiunî.
La începută planulă ţeraniloră români era să încépâ re­
voluţiunea numai în anulă următoriă 1785, şi atunci într’o
di saă nópte anumită, să se revolteze de o dată tóté satele
românescî din Transilvania, şi fiă-care sată să-şî ucidă pe
domnii sei ; iar până atunci ţăranii să-şi dee silinţa să
potă căpeta arme din Alba Iulia. în modulă acesta se pre-
gătia asupra nobilimii unguresci, ună rnăcelă sângerosă ana-

x) în mai multe scrisori şi manuscripte contimporane se amintesce, că

între resculaţiî români, se ar fi aflaţii şi unii capelanii alii curţii, cu nu­
mele O r h a (póte Orga numele lui Cloşca ?), unu B a r a^n y a i, oíicerü
destituiţii, unii K o c z y , fostă vice-colonelă întru ună regimentă româ-
nescă de frontieră, Michaiă P o p e r s k i , oficeră rusescă. Nimică de câtă
simple Acţiuni. MicAaiă Poperski saă P o p e s c u l ă era din principatele
române (densulă odată declară din BucurescI şi altă dată din Iaşi), fusese
locutenentă în armata rusescă, şi în primele dile ale revoluţiunil (2 — 12
Nov.) dênsulü se afla la contele Gyulai în comitatulă Solnoculul-de-mijlocă,
de unde priveghiată de autorităţile Transilvaniei, trecu peste Năseudă în
Bucovina.
 C O .N SP IR A Ţ U W E A ŞI SCOPULŰ R E V O L U Ţ IU N IÎ. 145

logü cu vespera siciliana din 1282 saű cu nóptea St. Bar-

tolomeiű din 1572.
Dar diua pentru începerea masacrului generală, nu era
fixată încă definitivii. Ţeraniî din comitatulü Zarandului voiaü
să încăpă revoluţiunea în diua de St. Ionii sau la Bobo-
tézá :), iar ţeraniî din comitatulü Albei, în luna lui Maiü
1785 2).
într’o petiţiune, pe care o înaintase cancelariei aulice 8)
nobilii şi funcţionarii din comitatulü Cetăţiî-de-baltă şi din
scaunulű Mureşului, denşiî expună următorele : că prin depo-
siţiunile unorfi ţăranî resculaţî, s’a constatată, că la înce­
pută, planulü ţeraniloră a fostă să íncépá revoluţiunea în
diua de ântâiă a luneî luî Maiă 1785, iar până atunci prin
emisari să comunice din sată în sată intenţiunea acésta tu-
turoră ţăraniloră, şi la diua numită să se revolteze de o dată
tóté satele iobăgescî din Transilvania, şi fiă-care sată să-şî
ucidă pe nobilii seî. Dacă planulü acesta se ar fi putută pune
în esecuţiune, nu sufere îndoélâ, că vărsările de sânge aveaă
să fiă şi mai crâncene. Atâtă este ce scimă cu siguranţă
despre primulă proiectă de revoluţiune ală ţăraniloră români.
Dar grija, că până la primăvăra viitore conspiraţiunea să
nu fiă trădată; de altă parte neliniscea, în care se afla Ho-
ria, capulă conspiraţiuniî, urmărită cu ordină de arestare
încă delà 1782, ’lă siliră să începä imediată revoluţiunea.
Dar cum se legase între sine ceî trei căpitani Horia,
Cloşca şi Crişană, şi ce felă de înţelegeri avuse eî ? Despre

b Archiva c. Iancovits No. 227.

2) ut u n i v e r s a e v a l a c h i c a e P o s s e s s i o n e s inter se con-
stituerint onmes et singulos Terrestres Dominos l - a M a y 1 7 8 5 n o c t e
intempesta jugulare. Archiva com. Bihorü. Fase Hóra Pórhada. Iar co­
rniţele Făgăraşului Ahlfeld pe basa informatiunilorü din Si bilă scrie în
23 Novembre : Die ganze Conspiration ist zu früh ausgebrochen. Es wäre
solche allgemein eingeleitet und sollte erst d e n 2 4 M a y k ü n f t i g e n
•Jahres i ni g a n z e n Bande zugleich mit Ermordung aller Edel-
leuthe ihren Anfang nehmen.
8) Cu data 1 Dec. 1784 No. 14953.
10
146 REVOLUTIONNA LUI HORIA.

tóté aceste raomentóse împrejurări ale conspiraţiuniî, nu gă-

simű de câtă o tăcere adâncă în interogatoriele lorü 1).

’ ) Despre căpitanulă C r i ş a n ü ne relateză Franciscă Szilágyi urmă-

toriulă interesantă episodă întâmplată la curtea br. An. t o n i u I o s i c a
din Brănişca cu puţine dile înainte de începerea revoluţiuniî : „Tn anulă
1784 pe la mijlocuiă lunel lui Octobre, într'o di după amédï, când br.
Antoniu Iosica se afla dusă la via, soţia densului contesa Maria Teleki
aude de o dată lătrândă tare în curte cânele de vânată ală baronului.
Baronesa întrebândă ce e causa, servitoriulă i răspunde, că josu Ia scară
stă ună română în haine curiose, legată la ună ochiă, cu o căciulă naltă
pe capă, elă doresce să vorbâscă cu baronulă saă cu baronesa între patru
ochi, şi de altmintrelea dice, că e l u e p r o f e t ă . Dar baronesa nu voi
să se intereseze şi ordonă servitoriloră să-lă scotă afară din castelă
însă românulă asceptă pe baronulă afară la portă, şi nu trecu multă
timpă, către sérâ baronulă se şi întorse şi întrebă pe oaiulă acesta, cine
e? şi ce voesce? Iar românulă se rugă de baronulă să-lă asculte între
patru ochi, fnndă-că are să-I spună lucruri importante, şi de altmintrelea
„elă e profetă“ . Baronulă însă nefiindă curiosă să-l afle secretulă, ce
pretindea elu. i dise să-I spună aci îndată orl-ce ar avé în presenţa con-
panioniloră sei. Dar românulă nu se învoi, şi se rugă forte multă de
baronulă, să fiă aşa de bună şi să-lă asculte că de sigură nu-ï va paré
rău. Baronulă însă credândă, că e ună pungaşă, numai stete de vorbă cu
elă, ci-I dede ună sfanţă de argintă şi plecă. Românulă, vedendă că ba­
ronulă nu voesce să-lă asculte, plecă după dânsnlă şi cu o voce tare i
iţise, să asculte celă puţină lucrurile, ce i le va spune acum. Baronulă
uitându-se înapoi, românulă i dise astă-felă : Fiindă-că Măria Ta nu
voescl să mă asculţi, 'ţi voi vorbi acum în pilde : „ s e v a s c u l a u n ă
craiă, care va începe resboiă şi voră î m b l a ó m. e n i l
în sânge pân ă la g l e s n e “ , şi după cuvintele aceste misterióse se
depărtă repede de aci. Dar mal târdiă baronulă meditândă asupra acestei
întâmplări, i păru reă de ce a lăsată să plece omulă acestă curiosă, tri­
mise după primariulă satului şi-l ordonă să-lă caute, dar nu-1 mal pu­
tură da de urmă. După două săptămâni se începu revoluţiunea Iul Horia,
si între alte devastări ce se făcură, fu ruinată şi castelulă baronului din
Brănişca. Dar după suprimarea revoluţiuniî şi după ce căpitanii fură
prinşi, pe la începutulă Iul Februarie 1785 baronulă Antoniă Iosica iiindn
trimesă la Alba-Iulia în cestiunea ţăraniloră prisonerl din comitatulă
Hinedórel, dânsulă cercetândă acolo diferitele închisori intră şi în camera,
în care era închisă Crişm ă. Crişană, îndată ce observă pe baronulă, ’lă
întrebă dacă ’lă cunosce pe elă Măria Sa.' Baronulă respundându-I, că
 CONSPIR AŢI UNE A ŞI SCOPULŰ REVOLUŢIUNII. 147

în cursulu revoluţiuniî însă, Horia, Cloşca şi Cri şanu, si­

liră trupele peste cari comandaü, cum şi pe mai mulţi ţeranî
în particulară, să Ie presteze j u r ă m e n t u l ă d e c r e d i n ţ ă .
Şi anume trupa lui Cloşca în numërü de 1,400 omeni, i
presta jurâmêntulu de credinţă în valea numită „la përëulu
Turcului.“ Şi totă dênsulü jură pe popa Ianculă din Lupşa,
că va asculta de poruncile împëratuluï şi de poruncile sale,
şi nu va cerca la nici o ocasiune să-lă pârâséscà, aşa să-î
ajute Dumne4eu, Tatălă, Fiulu şi Spiritulă sfântă, Maica
Domnului şi toţi sfinţii. De asemenea ju ră şi Crişană pe
totî
1 teraniî
1 întruniţi
1 la biserica din Mestécánű. Iar Horia
făcu pe subcăpitanulă Uibară Ursă, să-î presteze jurăm en­
tulă de credinţă pe crucea sa de aură, şi jurâmêntulû se
făcu cu invocarea sfintei Treimi. Totă Horia jură pe ţera-

nu-lü cunósce, Crişană i aduse aminte, că elü este omulă care se făcuse
profefă, şi pe care baronulü nu voise sä-lü asculte în Branisca înainte
da culesulü viiloră, acum i pare rëü, fiindă că elü voise sub formă de
profeţia să facă atentă pe baronulü la evenimentele, ce se vorü întêm-
pla, ca să potă lua precauţiunile necesari. Baronulü întrebându-lü din ce
causă a fäcutü acésta, Crişană i respunse, că la pasulü acesta l ’a îndem­
nată numai recunoscinţa, fiindă-că înainte cu vre o doi ani aflându-se dênsulü
greü bolnavă în Miercurea, unde zăcea sub streşina unul otelü, se întêm-
plase, că totă atunci trăsese acolo şi baronnlă, şi îndată ce baronesa audi
de starea misera în care se afla elü, a lăsaţii bani la otelariulü, şi i-a
ordonată să-lă îngrijescă bine şi să-I dec totă ce va avé de lipsă, iar
după câte-va •dile întorcêndu-se baronulü către casă l’a pusă pe carulü
de bagaje şi l’a dusă până la Branisca, unde a remasă până s’a însănă-
toşată deplină, şi atunci baronulü mai dându-I şi alte daruri elü s ’a dusü
acasă la Cărpenişă. Acestă mare bine-facere a voită elă să o rësplâtésrâ
în modulă acesta familiei baronescl şi să-I profeţâscă lucrurile, pe cari nu
le putea descoperi altă-mintrelea, flindă-că l i m b a lui era legată
cu u n ă j u r ă m e n t ă î n f r i c o ş a t ă . Acestă întêmplare interesantă
şi totă-o-dată momentosă chiar din puntulă de vedere psicliologică — dice
Szilágyi — i-a comunicat’o în 23 Oct. 1833 baronulă Ionă Iosica, fos-
tiilă preşedinte ală guvernului transilvană şi fiulă lui Antoniu Iosica, şi
dênsulü mal adause, că reposatnlü seu părinte încă mulţi ani după aceea
adese-orl ’şl arëta părerea sa de rëü, că n'a ascultată pe profetulü română
(Szilágyi, Hóra-világ. 227)
148 REVOLUŢI UNEA LU Î HOUIA.

nulă Petru Giurcă din Buciumă, că va merge cu densulu

şi cu căpitanulă săă anonimă peste totă loculă, ca să rës-
côle întréga tóra Ardélulu! şi să stingă pe ungur!, aşa să-î
ajute Dumnedeă Tatălă, Fiulă şi Spiritulă sfântă. Şi de astă
dată Petru Giurcă făcu jurămentulă acesta punêndû mâna
dréptâ pe sabia căpitanului anonimă, scosă de jumătate a-
fară din técâ 1).
Precum tiă-care revolutiune ’sî are ideile sale, asa si re-
voluţiunea ţăraniloră din 1784 ’şi avea tendinţele sale precise.
în prima liniă scopulă revoluţiuni! române era p o l i t i c ă .
Căpitani! ţeraniloră voiau : să estindă revoluţiunea peste totă
Transilvania 2), să estermineze pe toţ! nobili! şi pe tot! un-

*) In a. 1765 şi 1766 se revoltase şi ţăranii de pe moşiile conţilorîi

B a t t h y a n i din Ungaria. .T u r ă m ê n t u 1 ă loră, pe care-lii traducemă
aici din limba latină oficială, era următoriulă : „Noi sub ceriulü senină, unde
ca în totă loculă domnesce puterea Iul D-deă. în tunete, în fulgere, în
ploiă, în néua şi în grindină, jurămă pe D-deă celă în trei feţe, prea
sfântă, dreptă şi atotă puternică, pe Tatălă, Fiulă şi pe Spiritulă sfântă,
pe sfânta Treime una şi nedespărţită, pe Maica luî Isusă Cliristosă, pe
totî sfinţii şi pe totă céta sfântă cerèscâ, că până va mal fi în noi o pi­
cătură de sânge, noi nu ne vomă abate, prin nici o rugăciune, prin nici
ună sfată, sau ameninţare, delà cele ce amă hotărîtă, nici nu vomă trăda
pe vre-unulă din autori, şi nici nu vomă suferi să se facă cea mal mică
vătămare vre unuia din noi, ci vomă privi cu ochi indiferenţi şi mai
bine vomă muri şi peri cu toţii împreună ca adevăraţi curuţl (cruciaţi
saă revoluţionari) Dacă vre unulă din noi va călca jurămentulă a-
cesta, să fiă lipsită pentru totă-de-una de scumpulă sânge ală fiului lui
D-deă, ca si când pentru elă Cliristosă nici o da*ă nu ar fi suferită, le­
pra, ameţala, abcesele, pictra şi tóté durerile imaginabili ale boleloră
să-lă cuprindă de o dată, copil şi nepoţii să-lă blasteme totă-de-una, mun­
ţii şi ripele să-lă acopere, memoria lui să peră pentru totă-de-una şi
să fiă blăstămată, elă să fiă lipsită de tóté bunătăţile de veci, şi nici o
dată să nu vedă Ierusalimulă cerescă, sufletulă lui să flă chinuită de
totă Ghena, şi puterea ceriului şi a pămentulul să-lă stingă şi nimi-
césca“ . Sam. Székelly, Analecta monumentorum omnis aevi. T. III. 331.
Ms. Biblioteca Batthyani din Alba Iulia.
2) Er (Krisan) habe . . . gesaget : dass . . . Sie dreye : Er
H o r a und K l o s k a . . . . zusammen getrofen wären, so wären Sie
alle drey zu Hauptleuthen gemacht worden, mit der Einverständniss d a s s
 CONSPIRAŢI UNKA ŞI SCOPULÜ REVOLUŢIUNlJ. 149

guriï, saü să-î forţeze a se face români primindu religiunea

română ').
Şi în modulă acesta voiau dânşii să pună capetu dom­
niei unguresc! din Transilvania şi ţâra să ajungă sub pu­
terea e l e m e n t u l u i r o m â n ă , se înţelege sub regimulă
casei austriace.
Documentele în acéstâ privinţă sunt clare.
Alesandru Chendi nobilă română din Câmpeni, care în
timpulă revoluţiuniî petrecuse maî multe dile în casa lui
Horia şi-î făcuse servicii de secretariă pentru limba latină
şi limba unguréscâ, ne spune, că „uniculă scopă ală căpi-
taniloră a fostă, să scotă pe unguri din T r a n s i l v a n i a şi
ţâra să ajungă sub d o m n i a l o r ă “ 3).
Iar căpitanii Cloşca şi Crişană declarase înaintea mulţimii
poporului, pe când se aflau în comuna Mogoşu, „că după
ce voră stinge pe toţi ungurii, întregă Ardélulu are sä fiă
administrată numai de funcţionari de n a ţ i o n a l i t a t e ro-
mână, pe cari i voră numi Horia şi Cloşca“ 3). Iar căpi-

die R e b e l l i o n in den ga nz e n G r o s s f ü r s te n th u m a us ge b re i ­
t e t , und die unter sich b e s c h l o s s e n e Veranstaltungen, gehörig
durch sie durchgeführet werden sollen. Interog. 1. Crisanu, 24.
1; Haec quoque ipse Hora coram me dicebat, quod o m n e s H u n g a r i
nisi Baptismum Valachorum susciperent interficerentur, ita ut
n u 11 us quidem H u n g a r o r u m i n h o c p r i n c i p a t u . . . perm an-
s u r u s esset Interog. lui Torna Pctruţă din Musca. Abrudü 11 Ianuarie
1785. — B o t e z a r e a u n g u r i l o r ü nu era de locu dictaţii prin unu
sentimentü de fanatismfi religioşii, din contra ţăranii români considerau
botezulu ungurilorü, ca singurulü mijlocü pentru a-I romanisa de o dată
şi fără nici o întârdiere. Despre motivele acestoru botezuri vomă avé
ocasiune să vorbinm şi mal târcliu.
2) unicum et p r a c c i p u u m p r o p o s i t u m liabentes, ut H u n g a r o s
e magno boc principatu T r a n s i l v a ni a e el i mi na r e n t, et i p s i d o ­
in i H ír e n tu r . Declaraţiunea Iul Al. Chendi dată vice-colonelulul Kray.
AbrudS, 5 Ian. 1785.
3) Per eundem K l o s k a et tertium Ducem I v r i s a n alias Mark Dsurs
in Possessione Mogos praesentiaque totius Pleins antequam Her ad Krakkó
eliquasque Poss»ssiones pro deva-tatione destinatas, inchoassemus dictum
150 RKVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

tanuld Crişanu formulézâ cererile româniloră astă-felă: „R o ­

mânii să nu mai fia iobagi şi nici ună ungurii să nu maî
domnéscá în Transilvania“ x).
însuşi căpitanul ü Horia declară înaintea ţcranilovă din
Musca, că de aci înainte nu se vom maî suferi în ţâră nici
nobili, nici funcţionari de aï comitatului şi de aï domeniuluî,
adecă unguri, şi că va mijloci dênsulû să fiă numiţî alţî func­
ţionari 2). Iar în ultimatulii sëü către comitatulű Hinedôreï,
prima condiţiune de capitulaţiune este că, nobilimea să-î pres­
teze jurământulă de credinţă, adecă să se supună româ-
nilorü.
Iar în linia a doua, revoluţiunea română, ca tóté revolu-
ţiunile făcute de poporă avea şi unü caracteră s o c i a l ă .
Cererile ţcraniloră eraă :
1. Poporală română să fiă l i b e r ă de i o b a g i ă ;
2. N o b i l i m e să nu maî fiă, şi nobilă să plátéscá irn-
posite întogma ca poporală ţerană. Cu ună cuvântă, ruina
totală a feudalităţii, nimicirea nobilimii din Transilvania,
egalitatea în sarcini şi egalitatea în drepturi. Şi întru adc-
vërü este o gloriă pentru poporală română, că încă la anulă
1784 şi a versată sângele cu profusiune pentru nimicirea
principieloră false ale societăţii, pentru desfiinţarea scrvituţă.
şi a nobilimii feudale ;

est nobis, interfeotis omnibus Hungaris, t o t u s h i c P r i n c i p a t u s ab

Officialibus duntaxat V a l a c h i c a e N a t i o n i s p e r Duees Ho r a
et K l o s k a d e n o m i n a n d i s administraretur. Interog. preotului Gavrilă
Salarii şi alii Iul Ionii Suiam din Mogoşii. A brudii 26 Dec. 1784. — Des­
pre aspiraţiunile Iul Horia la domnia Transilvaniei şi despre titlnlii sëü
onorifică de „rege“ şi „împăraţii“ vomă vorbi mal târdiu.
*) dass w irk ein e Untertbanen sein sollen, k e i n U n g e r s o l l n i c h t
i n 7 -b iir g e n r e g i e r e n . După raportulu caporalului Serentsès. 21 No­
vembre 1784.
2) dass künftig weder hungarische Edelleute noch C om i-
ta t s - noch auch h e r r s c h a f t l i c h e Beamte mehr im L a n d e ge­
litten . . . und dass er H o r a erwürken werde, dass a n d e r e
B e a m t e eingesetzt. Interog. 1. Ignatu Ursă din Musca.
 CONSPIR AŢIUNE A Şt SCOPULŰ REVOLUŢIUNIÎ. 151

3. Românii să capete arme şi să fiă m i l i t a r i . înarma­

rea naţională;
4. P ă m â n t u r i l e n o b i l i t a r i să se împărţâscă în ­
tre tëranï ţ). Adecă deposedarea complectă şi fără nici o in-
demnisare a nobililorű, saü după cum diceaű ţeraniî, a ele­
mentului nefolositorii! statului 2).
în casulü de faţă însă pretenţiunea pentru împărţirea pă-
mênturiloru nobilitari, era cu totulu lipsită de tendinţe co­
muniste sau anarchice. Ea nu deriva din principiulű legilorü
naturale, că tôtü om ulii are dreptulü la o proprietate, ci se
basa numai pe simple motive istorice. Ţeranî români se
consideraţi despoiaţi pe nedreptulü de pământurile, de păşu­
nile, de munţii şi pădurile lorû. Eî cereaű împărţirea pă-
menturilorű nobilitari, nu din motivele unei nóue ordine so­
ciale, ci basaţî pe principiulű : că ţâra este a lom şi pămân­
turile sunt ale lom 8).
Ideile revoluţiuniî eraü aşa dar t r a d i ţ i o n a l e formate

4) Erstlich das Löbl. C o m m i t a t samt a l l e n B e s i t z e r n und deren

Familien u n t e r und a u f d a s K r e u t z s c h w ö r e n . Zweitens: künftig­
hin k e i n A d e l m e h r seye . . . Drittens. Sollten die adeligen Besi­
tzer von ihren G ü t h e r n v ö l l i g W e g g e h e n . Ferner viertens. Sölten
Sie adeliche eben solche C o n t r i h u e n t e n, als die übrigen seyn. Fünf­
tens. Dass die E d e l g r ü n d e nach denen zu erfolgenden Verordnungen
u n t e r d a s g e m e i n e V o l k a u f g e t h e i l e t werden solten. Ultimatulü
1. Horia (trad. oficială din limba ung.). ŞoimuşI, 11 Nov. 1784.— Loeote-
nentulü Probst încă se esprimă astü-felü despre cererile românilorü din
trupa lui Cloşca : 1 bitten sie um die F r e i h e i t von der L e i b e i g e n ­
s c h a f t . 2-do m i l i t a r i s i r t zu werden.— Totü asemenea şi românii din
trupa lui Crişanu către oculistulü Molnarü : bitten wir vorzüglichste dass
der Kaiser . . . . geruhen wollte, uns von dem Joch der Grundherrschaft
zu befreyen, und in k a i s e r l . D i e n s t e anfzunehmen.
3) Este aşa dar o evidentă alterare a ideilorü acestei revoluţiunl,
când Szilágyi (pag. 61) scrie : Românii se aii resculatii în contra nobi­
lim ii unguresc!, ca să o stingă şi să-I p u s t i é s c a a v e r i l e “ . Revolu-
ţiunî populari numai pentru omoruri şi pustiiri de averi, fără vre o ideă
naţională sau socială, nu aii esistatü nici o dată.
3. quod R e g n u m n o n H u n g a r o r u m , s e d V a l a c h o r n m es­
set, consequenter Ilungaros et Dominos suos terrestres ejecturi sint e
 152 REV0LUŢIUNEA LUI HORIA.

pe. basa dreptului istorică, pe basa vechimi! româniloră în

Transilvania.

X I I I . A D U N A R E A Ţ K I U M U U i t E A M ESTJÉC Â N Ü .

Cu dóue dile mai înainte de începerea revoluţiuni! ţărani!

român! avură o adunare secretă la biserica din Mestécánü.
Joî în 28 Octombre 1784 era di. în care se făcea têrgü de
săptămână în comuna Bradă din comitatulă Zaranduluî. Căpi-
tanulű Crişană, trimisă din partea Iu! Horia, veni şi densulă
la tergă, şi ca să nu fiă observată de nobilime saă de agenţi!
se!, se ascunse sub podulă de peste Crişă. Aie! densulă chiamă
pe rendű la sine, pe ma! mult! ţăran! din diferite sate, că­
rora le făcu cunoscută, că Horia din Albacă a fostă la Viena
şi a adusă de la împăratulă ună ordină, ca ţărani! român! să
capete arme şi să nu ma! facă servicii nobilimii. Spre încre­
dinţare Crişană le arătă crucea de aură a Iu! Horia, şi-I
invită, că pe Dumineca viitóre să vină căte 3— 4 inşî din fiă-
j care satu la biserica din Mestécánü, ca să asculte porunca
r{ împărătăscă, ce a adus’o Horia delà Viena, şi totă odată să
se înţelăgă ce să facă. Ca adunarea acésta să fiă pe câtă se
póte de numerosă, Crişană însărcină totă-o-dată pe ţăran! să
trimiţă emisar! şi în alte comune cu ordină, că la diua fixată
4 să vină la Mestăcănă câte 3 — 4 inşî din fiă-care comună !)
Duminecă în 31 Octobre se adunase în secretă la biserica
din Mestăcănă vre-o 500 până la 600 ţăran! din districtulă Za-

propriis suis Pos s es i oui bus. Certificatulü asesorilorü I. Veress,

St. Besseney, Lad. Isak. Bucerdea-vinosă, 13 Septembre 1784.— Iar Florea
Cosma diu Gârbăil, iobaginlu ooutelul Grigore Bethlen declară : ţ é r a
a s t a e a n o s t r ă a v ó s t r a e ţ e r a u n g u r é s c a . Cf. pag. 128.
*) venerunt e x B r a d ad possesionem nostram (Kriscsor) n u m e r o ş i
I n c o l a e . . . . qui jusserunt Pagensibus nostris, ut duó vei trés
veniremus cum ipsis ad possessionem Meszataken ad audiendum m a n a ’ d-
t u m quoddam. Deposiţiunea 1. George Marculü, din Cristiorü, 1 Februarie
1785. Asemenea şi deposiţiunea luï Adamü Giurgiu din Cristiorü eu a-
ceeaşl dată.
 ADUNAREA Ï'ÈRANII.OIÎÜ DIN MESTÉCANŰ. 153

rândului, alu Hinedórei şi din munţii Abrudului. în aceea di

di pe la amédï sosi la adunare şi Crişanu, îmbrăcată în
haine sdrenţose, şi avcndü în mână o cruce mică de lemnă
colorată frumosü. Cu dênsulu dimpreună mai venise la Me-
stécánű şi unu altă locuitoriă din comuna Cărpenişă, dar pe
acesta poporulă nu-lu putu cunósce 1). La adunarea acésta
Crişană înfăţişă ţeraniloră crucea de aură şi o scrisóre, şi
le făcu cunoscută, că Horia fiindă bolnavă n’a putută să vină
la adunare, dar l’a însărcinată pe dênsulâ şi pe soţulă seă, ca
să le comunice, că dênsulü a sosită numai de curendă din
Viena, şi că împcratulă i a dată crucea şi serisórea 2), ca
să adune pe toţi ţăranii din Transilvania, şi să-î ducă la Alba
Iulia, unde a sosită ună noă ordină, ca să priméscâ arme şi să
fiă grăniceri, împcratulă lasă fiă-căruî în voiă liberă, saă să
fiă militariă, saă să facă şi de aci înainte serviciile iobă-
gescî, că la Alba Iulia se voră scadé sarcinele iobăgescî
şi contribuţiunea pentru ţăranii, cari voră voi să remână şi
de aci înainte iobagi, şi iobagii aceştia nu voră avă în
viitoriă să facă mai multă nobililoră de câtă o singură di
pe săptămână, dar şi acésta pe lângă plată, iar ţăranii,

r) pervenimus ad dictam possesionem M e s z t a k e n , ubi circa Tem-

plum et coemeterinm, erant quam 600 coadunati h o m i n es vala-
c h i c i , sed inermes, ubi comparait l a c e r i s v e s t i b u s dictus K r i s a n
D s u r s cum q u o d a m mihi i g u o t o . Deposiţiunea 1 George Marculă din
Cristiorü, 1 Febr. 1785.
2) Oomitatulü Hinedórei ín dóue rapórte ale sale, uuulü către c. Ian-
covits (25 Nov.), altulă către cancelaria aulică (3. Dec.), afirmă, că seri­
sórea, care fu presentată aici poporului, ar fi fostă o d i p l o m ă cu
litere a u r i t e (Literasque cum quibusdam caracteribus aurreis com-
monstravit). Dar în raportulă supref. Lad. Popă, cu data lîradă 1 Nov.
şi în raportulă Provisorulul din Slatna, totă din 1 Noy., scrise aşa dar
numai a dona di după adunarea din Mestécânü, se vorbesce numai de o
scrisóre (literae qnaedam — eine Schrift), aşa, că certitudine deplină esistă
numai despre o scrisóre, care dicea Crişanu, că o are Horia de la împëra-
tulă. Crişană, în interegatoriulă seă, încă declară, că la Mestecănă a
avută nisce s c r i s o r i r o m â n e s c ! (scripta vaîachica), dar ce con­
ţineau scrisorile acele, densulă se feresce ca să spună.
154 REVOLUTIUNEA LUI HORI A.

cari nu voiescü să maî fiă iobagi, aceia de sigura aü să

priméscâ arme la Alba Iulia şi se voru face grăniceri, şi
în fine că totű la Alba Iulia se ya publica ţeraniloru o nouă
poruncă ímperátéscá 1). Apoi ridicându în süsü crucea de aură

l) ein von Stephan Hollaki subst. Vice Cornes, von K. Banya d. 1. Nov.
um 10 Uhr abends abgefassten Bericht worin er anzeigt . . . . dass
2 Einwohner aus Kerpenyes . . . . Mocz genannt bey dieser
Versammlung erschienen und ihnen vorgetragen dass H o r e Krank­
heit wegen nicht selbst kommen könne ihnen sagen lasse er seye aus
Wien angelaugt und von Ihro Mayestät dem Kayser die
Verordnung erhalten dass alle diejenigen welche ihren Grundherrn dienen
wollen wöchentlich nur 1 T a g gegen 10 Groschen Bezahlung zu ar­
beiten schuldig sein sollen, wenn sie ihnen aber (ilegibilii) bleiben
wollen ; sie in C arlsburg ganz gewiss Gewehr erh alten
würden . . . . Der Zalatbnaer Provisorat von l-ten N o v. bestätigt
dass ein gewisser Betrüger des v o r i g e n Tages, einen Haufen bey-
M e s z t a k o n versamelter Bauern mit mit Vorzeigung eines g o l d e n e n
K r e u t z e s und einer Schrift die er in der Absicht von Ihro Mayestät
erhalten zu haben vorgegeben um die alle hiesigen Untertlianen nach
K a r l s b u r g anzuweisen, woselbst sie zu S o l d a t e n angenommen
werden würden. ßaportü alü guv. trans. către cancelaria aul. fără dată
Analecta ad Históriám seditionis: Z w e y Bauer aus Kerpenyes
hatten dabei im Nahmen des Hora dem Haufen angekündigt Er sey
kürzlich von Wien gekommen, und lasse Ihnen sagen S-e M a j e s t ä t
hatten es jedem frey gestellt, entweder sich m i l i t a r i s i r e n zu lassen,
oder ferner r o b o t e n ; etc. — Iar subpref. Lad. Popü cu data Bradü
1. Nov. raportézá com. Hinedóra: Quidam maleferiatus . . . . die hes-
terno plurimis huius circuli Incolis ad Possesionem' M e s z t a k a ,
clandestine coadunatis crucem auream et literas quasdam spec-
tandas exhibuit, illasque sua Majestate Sacratissima sibi eo fine data
esse asseruit, quatenus universos M a g ni huius T r a n s i 1-
vaniae Principatus Iobb agiones Albam Carolinam
ad suscipienda arma inviaret. — Sub-cäpitanulü George Marculü din
Cristioru, care a fostü presentü la adunarea din Mestécanü, declară în
17 Nov. către oculistulü I. Monarü : Der H o r r e hat uns angedeutet,
wir solten uns in den M e s z t a k e r Terren versanden, e r s c h r i e b uns
auch, dass er die Vollmacht vom Kayser habe, uns alle
zusam zu berufen, wir sollten demnach alle zusammen kommen,
indem es befehle hätte, die er uns h e r a u s g e b e n w o l t e ..............
(wir) solten mit ihm nach Karlsburg gehen, um daselbst die
 ADUNAREA ŢERANILORU LA MESTÉCÁNÜ. 155

le <|ise : Vedeţi aici e cliipulű împăratului şi e semnă, că

voinţa împăratului este ca voi să fiţi militari, le vorbi des­
pre sfinţenia crucii, că voi credeţi în cruce, pe cruce sunteţi
botezaţi, pe cruce juraţi *), şi-î invită să plece imediată la
Álba Iulia, că acolo se voră convinge despre adevărulu cu-
vinteloră lui Horia şi despre puterea acestoră semne 2). Şi
în fine, Crişană mai adause, că Horia încă-î aştăptă la
Slatna, ca de acolo împreună cu denşiî să mărgă la Alba
Iulia, ca să primăscă arme, că de pe valea Mureşului încă

w e i t e r e B e f e h l e z u e r h a l t e n , und so s c h w u r e n w i r a l l e
hey der Mestzaker Kirche. — Crişanu in interogatoriulü seit încă ne spune
următorele : H ierauf habe B r (Krisan) also Sie auf nächsten Sontag z u r
weiteren Verabredung zur Mesztaker Kirchen be­
stellet............. Er mit einen in der Hand gehabten k l e i n e n hölzer­
n e n schön gemahlten Kreutz nachmittags bey den Volck erschienen. . . .
Bey der Kirchen zu M e s z t a k a habe Er (Krisan) denen vers .mieten
Leuthen öfentlich bekant gemacht : d a s s S i e z u C a r l s b u r g w e r ­
d e n G r ä n i t z e r w e r d e n , G e w e h r e , und die E r l e i c h t e r u n g
an der Contribution, und an den grundherrlichen Diensten erhalten;
denn Hora habe Ihm es gesagt dass Er derowegen von Ihro Hayestät
den Kaiser resolutionen in Händen habe. — Contele Iancovits întrebă pe
Crişanu : Ob Er nachdem die angeordnete Menschen bey der M e s z t a -
k a e r Kirchen sich versamlet hatten, alldorten den Befehl gegeben habe
. . . zu Kurety erscheinen, von dorten aber zur w e i t e r e n V e r n e h ­
mung eines kaiserlichen Befehls nach Carlsburg
mitgehen solle? Şi dênsulü răspunde : Ja! Er habe dieses befohlen.—
Martorulü Adamü Giurgiu din Cristiorű, in interogatoriulü sëü din 1
Eevr. 1785, încă declară : quo (Meszteka) pervenientes, tale acceperunt
mandátum ut . . . . pervenirent A. C a r o l i n a m ad m a n d á t u m re­
g iu n i e x a u d i e n d um. — Iar vice-comitele Zaranduliu S t. H o l l a k i în
scrisórea sa de la 28 Ian. 1785, ne spune, că George Crişanu şi soţulă
sëü, ar li disü către poporü : că Horia i însciin(ézâ şi le adeveresce prin
denşiî, că mergêndü la Maiestatea Sa, a capëtatü scrisórea (cu litere
mari şi crucea, ca să mérga cu eî la Alba Iulia, unde a ajunsă până
acum o nouă poruncă ca să iee arme, etc.
*) Benkö I , în manuscrisulű seu despre revoluţiunea Iui Horia. Bibi.
museuluî trans. din Clujü .
2) Scrisórea vice-comitelul din Zarandii Stef. Hollaki 28 Ian. 1785.
Bibi. museuluî trans. Col. Ales. Mike T. III „despre români“ .
 156 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

va pleca câte unű bărbaţii de fie-care casă la Alba Iulia,

iar unii aü şi plecată.
Preotulű din Mestécánü confirmă si
1 dénsulű tote cele dise
1 de
Crişană. Apoi adunarea ţăraniloră decise : să plece imediată la
Alba Iulia, şi ca stégû în călătoria acésta să le serve,scă crucea
de lemnă, ce o adusese Crişană *); iar drumulă să-lă facă
nu peste Bradă, ca să nu-î împedece unguriî de acolo 2), fără
se mérgâ peste comunele Vaca şi Sdrapţî până la Curechiă,
aici să rămână peste nópte, de acolo să-şî urmeze drumulă
peste munţi până la Slatna, şi de la Slatna pe drumulă
ţăreî să mărgă la Alba Iulia. De asemenea se mai decise
în adunarea acésta, că după ce ţăranii voră căpăta arme la
Alba Iulia, Crişană să-î înveţe eserciţiulă militară în l i m b a
română, ca maî târdiă să-lă potă pricepe maî uşoră în
limba germană de la oficerî, apoi jurară cu toţii şi preotulű
de la Mestécánü făcu rugăciuni pentru succesulă fericită ală
acestei călătorii3).
Terminându-se consultările, Crişană le dede ordină să-sî
iee merinde pe câte 3— 4 dile, iar luni în diua următore să fiă
cu toţii presenţî la Curechiă, unde se voră aştepta unii pe
alţii. De asemenea trimiseră de aici emisari şi în alte co­
mune, ca să comunice ţăraniloră cele hotărîte şi să-î invite
a trimite câte 3— 4 deputaţi la Curechiă 4). Apoi plecară
către comuna Vaca unde rămaseră în nóptea aceea.

*) In adunarea de la Mestécánü aşa dară, fură presentate poporuluţ

doue cruci, una de lemnü a lui Crişană adusă anum e'cu intenţiune,
ca să le servéscâ de stégü în călătoria către Alba Iulia, şi alta era cru­
cea de aurii a lui Horia. Despre crucea lui Crişană vorbesce şi nobilulă
A. Chendi în declaraţiunea sa din 5 Ian. 1785.
2) încă în luna lui Aug. comisariulü Halmágyi dase ordină să împe­
dece pe ţărani de a mal căietori la Alba Iulia ca să céra arme.
3) Imposturam vero ejus localis quoque P a r o c l i u s Me s z t a k i e n s i s
c o n f i r m a v i t , r e c i t a t i s pro felicitate . . expeditionis coram populo
p u b l i c i s p r e c i b u s . Com. Hinedórel către C. Iancovits 25 Nov 1784.
4) C r i ş a n ă , în interogatoriulă seu preliminară (Abrudă 30 Ian.
1785), întrebată cum s’a făcută adunarea ţeraniloră la Mestécánü si
 ADUNAREA TERANILORŰ DA MESTÉCANŰ. 157

La adunarea din Mestăcănă aşa dară fu presentată ţă­

ranilor ii şi o serisôre a lui Horia „delà împăratulă“ . Cu-
prinsulă acestei scrisori după cum ne relatăză unü martură
ocularii era: că ţăranii să nu mai facă servicii nobililorü ci
numai împăratului 1). Cehi puţinii aşa le spunea Crişană, şi
relatarea acésta corespunde pe deplină cu vorbirea, ce o ţi­
nuse dênsulü la Mestăcănă.
Pe cândă ţăranii se consultau în secretă la biserica din
Mestăcănă 2), vice-comitele Zarandului Ştefană Hollaki ’şi pe­
trecea fără griji cu baronulă şi baronăsa Iosica în curtea sa
din Hălmăgelă, şi fu informată despre adunarea ţăraniloră
numai în diua următore pe când se afla la masă cu ăspeţii
săi. Soirea acésta, ne spune însuşi Hollaki, ’lă aduse în mare
confusiune, şi trimise repede pe trei subprefecţi ca să lini-
scăscă poporală şi să prindă pe agitatori. în credinţă, că
ţăranii se voră afla totă la Mestăcănă, plecă şi dênsulü în-
tr’acolo, dar în Baiă-de-Crişă fu informată, că ţăranii se de­
părtase şi subprefecţi! plecase după ei, şi aşa se întorse
către casă nóptea târdiă. Dar pe drumă se întâlni cu mai
multe cete de ţărani, cari călătoriaă în grabă mare, şi în
întunereculă ce era, întrebându-i unde şi pentru ce mergă?
densulă rămase uimită când ţăranii îi răspunseră „că sunt
cliiămaţi cu porunca împăratului la Curecliiă“ .
Uniculă scopă ală adunării din Mestăcănă era aşa dar,
ca ţăranii să plece la Alba Iulia ca să primăscă arme, şi acolo

la Curechiü, răspunde: Taliter quod de Fago i n Pagum nuncium

habuerunt, et convenerunt.
’ ) Der H o r r e unser Capitain . . . hat e i n e S c h r i f t von Kayser,
v e r m i i g d e r e r man n i c h t d e n G r ü n d e r r s c h a f t e n mehr, sondern
dem M o n a r c h e n a l l e i n dienen solle. George Marculö către oculistulü
I Molnaru. Bradü 17 Nov. 1784.
2j B i s e r i c a acésta rninândn-se din causa vechimii, astădî numai
există. Ea era aşedată în partea stângă a drumului, ce duce de la Brada
spre Baia de-Crişii, pe o mică colină lângă „valea satului“ şi aprópe de
drumnlu ce merge spre Eibiţa în loculü numită costa hisericel, unde
astădî se află înălţată o cruce de petră cu anulă 1834
158 RRVOLUŢIUNEA LU I HORIA.

să li se publice o n ă u ă p o r u n c ă î m p ă r ă t e s c ă . Deşi
ţărani! fură împedecaţ! în drumulü lorü şi nu putură ajunge
până la Alba Iulia, dar cu tóté acestea, noua poruncă împă-
râtéscâ a lu! Horia ne este astăd! deplină cunoscută. Crişană
o publică a treia di în comuna Curecliiă, şi acéstâ nouă po­
runcă împerătescă era, că ţăranii să se revolteze, să stingă
şi stărpăscă pe toţi nobili! şi pe toţi unguri! din Transil­
vania.
Planulă este aşa dar evidentă. Horia şi căpitani! să!
voiaă ca ţărani! înainte de începerea revoluţiuni! să capete
arme în mână 1).
Dar ce se întêmpla óre la Alba Iulia? Căpătaă ţărani!
arme or! nu?
N o! vomă lăsa cu totulă la o parte cestiunea, că ar­
mata imperială se afla şi densa într’o gravă complicitate
morală pentru turburările din véra anuluî 1784, că dênsa
înscrisese fără nie! o greutate pe ţăran! ca militar! şi le
promisese arme, că militarisarea corespundea pe deplină
cu intenţiunile împăratului Iosifă şi ale partitulu! militară.
Vomă observa numai, că după cum ne probăză aduna­
rea din Mestăcănă, Horia punea acum de noă în mişcare
către Alba Iulia, tote straiele ţăraniloră, atâtă pe ce! car!
voiaă să rămână iobag!, cum şi pe ţărani! car! voiaă se
fiă militar!, că iobagi! plecaă acum după arme legaţî cu
jurămăntă şi cu o resoluţiune multă ma! desperată, aşa
că în totă casulă, dacă denşiî ajungeaă până la Alba Iu­
lia, or! căpătaă arme or! nu, dar revoluţiunea se incepea
acolo.

‘) Cl oşca încă declară ómenilorü din trupa sa, că are să-î ducă la
Alba Iulia, ca să primescă arme (Interog. 89). Nu are aşa dară nici unü
f mdamentii reală alirmaţiunea lut Szilágyi (pag. 4t0) când susţine : că
d e s i g u r i i călătoria ţăraniloră către Alba Iulia a fostă numai ună pre­
textă, ca să mascheze adeveratulă scopă ală conjuraţiunil; şi prin urmare
nici n ’aă avută intenţiunea ca să călătorcscă până acolo.
 X I V . B E V O M J T i r a U A î N C O M . H I N E D O R E Ï Ş I / , A R A X W Í ,I Í 1).

1. Crişanu proclama revolutiunea la biserica din Curecliiă.

Ţăranii, cari plecase Duminecă de la Mestăcănă, ajunseră

Lum săra în 1 Nov. în comuna Curecliiă, satu románescű
aşedată în partea orientală a Zaranduluî. Totă în aceea di
sosiră aici maî mulţi deputaţî şi preoţi şi din alte comune,
cari nu participase la adunarea din diua precedentă 2). Că-
pitanulü Crişană le dede ordinű să-şî capete cuartire, iar
diminăţa în diua următore să vină cu toţii ca să asculte p o­
runcile ce le va da. Dar mulţimea poporului crescuse la unu
numără considerabilă şi ţăranii ne putendu-şî afla cu toţii
cuartire în sată, o parte din ei tăbărîră pe eârnpă afară.
în aceea di, nóptea târdiă, sosiră la Curecliiă subprefecţiî
Mieliaiă Gál din Baiă-dc-Crişă şi W olfgangu Naláczi din
Bradă, cu o gardă de 3 - 4 soldaţi ca să prindă pe căpete­
niile ţăraniloră.
Ca misiunea denşiloră să fiă încoronată cu deplină suc-
cesă, cei doi subprefect! trimiseră înainte pe gorniculă Petru
Cara din Cristioră, ca să spioneze loculă unde se află în-

>) în urma ordinului împăratului Iosifu, din 19 Maiii 1784, T r a n ­

s i l v a n i a fu divisată în următorele u n ă-s p r e-cl e c e c o m i t a t e :
1. Comitatülü Hinedórei unită cu comitatulă Zaranduluî. 2. S i ­
b i u 1 ü unită cu districtele Orăştia, Sebeşulă, Miercurea şi Mediaşuliî.
3. A l b a . 4. C e t a t e - d e - b a 11 ă. 5. F ă g ă r a ş u l ă. 6. H a r o m s e-
culti sau Treiscaune. 7. O d o r h e i u l ü . 8. T u r d a . 9. C l u j u l i i .
10. S o 1 n o c u 1 ă-i n t e r n ă. 11. S o I n o c u 1 ă-d e-m i j 1 o c ă. Iar în
6 Sept. 1784, Zarandulü a şi fostă unită cu comitatulă Hinedórei.
2) boc certuni est, quamlibet Possessionem suos D e p u t a t o s cum
Popis ad K u r e t y misisse. Interogatoriulă preliminară ală lui Cri­
şană. 25.
160 REVOLUŢIUNEA LUÎ IIORIA.

cuartirată căpitanulă Crişană. Petru Oara, ne spune unü sub-

căpitanu de alü lui Crişanii, veni nóptea în Curecliiű, se
duse la casa primarului unde află numai pe fiulă acestuia,
ceru pane şi aruncă pânea în focă, ceru vinarsü şi aruncă
sticla cu vinarsü, apoi întrebândă pe băiatil unde e crâişo-
rulă vostru ca să-lă mănâncă ? începu sä-lü tortureze cu vă-
trariulu arsă în focă ardêndu-ï faţa şi genitalele, ca să-i
descopere locul ă unde se află încuartirată căpitanulă Crişană.
După acestea Petru Cara se depărtă, iar pe la miedulă
nopţii se întorse de noă cu cei doi subprefecţi chiar la casa
unde donnia căpitanulă Crişană. Aici însă o femeiă făcu
atentă pe Crişană, că aă sosită subprefecţii şi soldaţii ca
să-lă prindă; dênsulü apucă repede fuga, iar subprefecţii
vedêndu că-lă scapă, invitară pe soldaţi să tragă focă asu­
pra lui.
în momentulu acela însă omenii din jurulă lui Crişană,
începură să dee chiote de alarmă în sată, traseră clopotele
şi mulţimea poporului se adună imediată. Cei doi subpre­
fect! vătţendu-se acum în periculă ordonară soldaţiloră să
tragă cu armele asupra mulţimii, dar armele loră nu luară
focă. Ţăranii ’i încunjurară de tóté părţile, apoi cu pietri,
cu bâte şi ce apucară în mâni năvăliră asupra subprefecţi-
loră şi-i uciseră pe amêndoï. Petru Cara fu prinsă şi dên­
sulü şi după ordinulă lui Crişană esecutată imediată 1) , iar
soldaţii fură desarmaţi, şi scăpară cu o mică bătaia.
Apoi, în dimincţa următore (2 Nov.), Crişană cliiamă pe
ţărani la adunare în loculă numită „la cruce“ afară de sată,
aici le arăta de nou scrisorile ce le avuse la Mestecăm! şi-i
invită să continue drumul ă până la Alba Iulia, ca să pri-
măscă arme.

p George M a r c u l Ű, subcăpitanulii luî Crişanii, în declaraţiunea

sa făcută către oculistulü Molnára, ne spune, că numele acestui gornicii
ar fi foştii P e t r u L e g i n . Dar în alte acte oficiali, anume în intero-
gatoriulü luî Crişană şi în sentenţa pronunţată în contra densului, gor-
niculă acesta figurásul sul) numele dc P e t r u K a r a.
 Ív COM. IIINEDÓREÍ ŞI ZARANOÜLUÎ. 161

Dar situatiunea se agravase. Tëraniï în urma conflictului

din nóptea trecută, îngrijaţl de sortea familieloră ce remă-
scse acasă, declarară, că dênsiï nu mal potiî să continue
drumulü. Apoi Crişanu conduse mulţimea ţăranilorix delà cruce
la biserica din satű şi aici le declară : că de oră-ce nobili­
mea, după cum se vede din caşul ii întêmplatü în nóptea
trecută, se opune, ca dênsiï să capete arme, de aceea ţă­
ranii să-lă urmeze acum pe dßnsulü, să stingă pe toţi no­
bilii şi pe toţi ungurii, să nu aibă nici o frică, fiindu-că
dênsulü are poruncă de la împeratulă să stingă pe toţi un­
gurii şi să le prădeze tóté averile 1).
Kevoluţiunea era acum proclamată.
Crişanu se întorce cu trupa tëranilom înapoi asupra no­
bilimii din Zarandu, şi înfiorătoriulîi rcsbelă ţerănescă, pu-
temü dice resbelü de rasă dintre români şi unguri se înce­
pe de noii în Transilvania.

2. Ocuparea Zarandulul.

Pe la anulă 1404 românii din comitatulă Zarandulul ’sl

aveaü v o i v o d u l ă lord n a ţ i o n a l ă pe B o a l i a fiulă Iul
B o a r ă cu reşedinţa în comuna Criscioră 2).*)

*) dass nachdem (wie dieser Zufall Sie belehret hat) die H U n g a r n

der Erfüllung des hais. Befehls, nemlich dass das conscribiito Volk zu
Carls burg Gewehr e m p f a n g e n solle, s i e h w i d e r s e t z e u :
. . . . E r ( K r i s an) habe das Volk zu den ausser den D orf aufgeriehteten
Kreutz bestellet; als es versandet wäre zur O r t s K i r c h e n geführet, und
dorten die vorbemerkte Worte geredet (adecă: dass nachdem die vergan­
gene Nacht Ihre Ueberfallung und die Ermordung zweier Siuhlrichtern und
eines Gorniken sich ereignet habe; d a s V o l k I h m e f o l g e n , alle Herren,
Edelleutlie, und Hungarcn umbringen, und Ihr Hauh und Gut plünderen
solle). Interogatoriulü lui Crisanü 10, 37.— Iar sub puuctulü 47 contele
Iankovits face urmatórea observaţiune : der Turcsin Mihay saget dem
Ivrig an Zsurs hier ins Gesicht, dass Er dem . . . Volk also zu­
geredet habe: Ersehreket nicht, denn i c h habe den Befehl des
Kaisers alle H u n g a r e n zu plünderen und zu e r m o r d e n .
s) Iu documentele din anii 1590 si 1610 Crisciorulă apare ca unü e a-
s t r n alu comitatului Zarandu Col. Kemény ia Transilvania 1868. 541-
11
i6 à feEVOLUŢIUNEA L U I HOffiÀ.

Dar pentru diferite ofense şi insulte, ce le făcuse voivo-

dulu Boalia regelui Sigismundă, corniţele Timisórel Pipo de
Ozora din ordinulă regelui i tăia capulu şi-î confiscă tóté a-
verile, atâtă moşiile particulare câtă şi acele, cari le ţinea
în puterea voivodatului. Dar peste puţini ani unu fiii alű
Iul Boalia cu numele Y 1 a d ü câştigă prin valórea şi me­
ritele sale de nou graţia regelui Sigismund ii. Cu deosebire
se distinse dênsulu în Bosnia, unde rëmâsese pentru apăra­
rea castelului Balavar, şi regele ordonă comitelui Pipo de
Ozora să-1 restitue moşiile confiscate ale părintelui seu, a-
nume Crisciorulű, Eîşca, Sdrapţulii şi Cereţeluliix).
Mal târdiă însă acéstâ ilustră familiă română, întogma ca
ceea 1-altă nobilime naţională de peste Carpaţl, trecu la ca-
tolicismü, apoi la reformaţiune, şi din reformaţiune la desna-
ţionalisare, aşa că în secululu trecută descendenţii voivodu-

*) Kémény, În Uj Magyar Muzeum II. 1851. 125— 126. 1415. Nos

Pypo de Ozora Themesiensis . . . Cornes . . . q u o i liuet nos B o al y am
Voyvodam de K r e s t o r , qui pro suis multiplicibus et sepissimis
excessibus, et notoriis infamiis, ao difamationum et dictoram offensioni-
b u s, quibus idem erga serenissimum dominum nostrum Regem diversis
loeorum in temporibus non immerito fuit accusatus, e x e j u s d e m do­
m in i n o ş t r i R e g i s commissione et m a n d a t o speeialibus i p s u m
B o a l y a d e e o l l a r i f e c e r i m u s universasque p o s s e s s i o n e s et por-
tiones possessionarias erga manus suas tam jure perpetuo, quam etiam
pro officio . . . . habitas, et existentes a b s t n l e r i m u s , . . . . tarnen
quia idem Serenissimus dominus noster Rex praenotatus attentis et con­
sidéra is fidelitatibns, et fidelinm servitiorum gratuitis meritis, quibus
n o b i l i s s i m u s L a d i s l a u s f i i i us e j u s d e m c o n d a m B o a l y a prop-
ter sua seruitia diversis loeorum et temporum curriculis et specialiter
nuper in r e g n o B o s n i a e i n C a s t r o B a l a v a r vocato, ex nostra com­
missione p r o d e f e n s i o n e , et t u i t i o n e r e g n i , et c a s t r i praemisso-
rum rem an en do,..............possessiones K r i s t o r , Riska, Zdravez et
O z e r n e z e l in districtu a l b i Crisii existentes propter dicti Boalya
txcessus per nos ablatas mandavit nobis eidem Ladislao r e m i t t e r e et
resignare . . . . Nos itaque mandatis ejusdem domini noştri Regis sa­
tisfacere et eidem obtemperare volantes praemissas p ossession es..............
remisimus. — Tot aici a publicată contele Kémény şi genealogia familiei
Kristsori delà Boarü şi până în. a doua jumătate a secuiului trecută.
 ÍN COM. HINEDÓRE1 ŞI 2ARANDULÜI. 1Ö3

lui Boalia dm Zarandă eraü nngarisaţi cu totulü, şi după

numele moşiî principale Crisciorulă, eî purtaű numele de
Kristsori.
Asupra nobilimii din C r i s c i o r ă se întâmplă la anulă
1784 celă de ântâiă atacă ală ţeraniloră resculaţî.
Căpitanulă Crişană plecase din Curechiă Marţi dirriineţa
în 2 Novembre şi în aceea di pe la 1 0 — 11 ore înainte de
amédï ajunse cu trupa ţeraniloră în comuna Criscioră. Cu o
furia vehementă ţăranii se aruncară îndată asupra curţiloră
nobilitari şi esecutară 17 persóne din nobilimea de aici, între
cari se aflaă 12 membrii din vechia familiă Kristsori, sub-
prefectulă Michaiă Pakot şi soţia preotului reformată1). Pu­
ţini nobili scăpară cu fuga prin păduri, iar cei alalţi, băr­
baţi, femei şi copii fură făcuţi prisonieri şi apoi cu toţii bo­
tezaţi în religiunea română.
Iobagii din Criscioră împărţiră între sine totă averea m o­
biliară a domniloră sei, dicêndâ că dânşii cu munca loră
aă câştigată-o, luară clopotulă de la biserica reformată şi-lă
puseră la biserica română, vechiă reminiscinţă, că biserica
acesta fusese odată a româniloră. Iar pe fica sub-prefectului
Michaiă Pakot, cu numele Apolonia, o botezară mai ântâiă
în religiunea română, şi apoi preotulă Constantină Turciu,
numită şi Popa Costană, o cunună cu ună tîneră iobagiă
din Criscioră, anume Ionă Sêrbu.
Acestă Popa Costană, omă încă tîneră, în etate numai de
32 ani, fu unulă din cei mai activi şi devotaţi preoţi în
totă revoluţiunea Zarandului. în repeţite rânduri dânsulă a-
sigurase pe ţărani, că pe viitoră nu au să mai fiă iobagi,
le declară, că are şi densulă porunci de la împeratulă să
estermineze pe toţi ungurii, şi în totă timpulă câtă ţinu re­
voluţiunea română, Popa Costană cânta în biserică în tóté*)

*) După lista oficială din 24 Martie 1785 sub titlulü : T a b e l l a i n ­

d i v i d u á l i s per tumul tuantes Valaclios Anno superiori 1784 mense No-
vembri in Inclyto comitatu H u n y a d cum Z a r a n d unito I n t e r em p -
t or um.
164 ftEVOLUŢIUNEA LUI HORT A.

Miercurile şi Yinerile : „Mântuesce Dómne poporulü T ë ü “ .

Iar ţăranii, ín semnü de stimă şi iubire, i dase titlulă ono­
rificii de Vieariű ală româniloru ortodox! din Transilvania 1) .

Din Criscioră, trupa ţărani Ioni se divisă în dóue părţi.

O parte apucă drumulă spre comuna Miclialcni, iar căpita-
nulă Crişaniî cu altă trupă de ţerani, atacă în aceeaşi di
după amédï, nobilimea din oraşulă B r a d ű .
La scirea, că românii vinii asupra Bradului, mare parte
din nobilimea de aici ’şi căutase refugiulă în turnulu bise-
ricei reformate, dar ţăranii năvăliră îndată asupra bisericei,
frânseră uşile, se suiră în turnă, traseră josă pe nobili, o
parte din ei fură esecutaţi aci, iar cei alalţi bărbaţi, femei
şi copii, ag-raţiaţi sub condiţiune să primescă religiunea ro­
mână, apoi peste doue dile, Joi în 4 Novembre, fură bote­
zaţi cu toţii, catolici şi reformaţi. Unü. iobagiă română intră
în casa fostului asesoră Nicolae Bradi, cu cuvintele : „A ici
esci dragulă meü de domnă“ , i luă de pe capă căciula de
nobilă şi o puse pe capulă sëü, apoi scóse pe domnulü sëü
din casă afară şi-lu dede pe mâna mulţimii, care-lu esecută
imediată. Iar alţi doi nobili, lon ă Nemes cu doi fii aï sëï,
George Anca cu ună fiă ală săă, cantorulă reformată şi ună
amărîtă de croitoriă, credură, că voră puté scăpa cu fuga
din captivitatea româniloru, dar fuga le fu nefericită, ci
fură prinşi, aduşi înapoi la Bradă, condemnaţi la morte,
iar Vineri în 5 Novembre, duşi la podulă de peste Crişă
şi aici esecutaţi cu toţii, nobili şi particulari, părinţi şi copii,
în Bradă, furia ţeraniloră resculaţi, câdu şi asupra unoră co­
mercianţi ovrei. Iosilă Samuelă, ovreu din Alba Iulia, venise
tocmai în timpulă acesta la Bradă cu soţia sa şi ună com-
panionă ală söä, ca să vendă licberuri şi alte lucruri de co-

T) După trecerea la nuire a mitropolitului Atănasie, românii ortodox!

din Transilvania remaseră fără episcopii în ţeră până la anulă 1784, şi
întregă administraţiuni a bisericei oitodoxe (afară de numirea şi sfinţirea
preoţiloru) era până în timpulă acesta încredinţată unul v i c a r i i .
(Cf. Benkij, Transsilvania. Ed. 1833. II. 240. 588).
 ÎN COM. IIINEDÔHEÏ SI ZARANDULUÎ. 165

merci ti. Dar ţeraniî le secuestrară îndată tută marfa, râseră

bărbile la amêndoï ovreii, şi după cum se plânge losită Sa­
mueln i dcsbrăcară pe toţi trei până la piele şi le turnară apă
peste capă, dicêndu că-î- boteză şi-I facă romám.
Acum ţeraniî începură a se ridica în massă în tóté părţile
Zaranduluî. în tiăcare comună sosiaü câte 2— 3 emisari de
aï lm Crişanii, convocau pe săteni la adunare, le publicaű
porunca împăratului pentru esterminarea ginţii ungurescî şi
mine cete de ţărani sosiaü pe tiăcare oră în trupa lui Cri­
şanii.
Din Bradă mulţimea ţăraniloră se divisă iarăşî în maî
multe trupe, apucându fiă care trupă câte o direcţiune dife­
rită prin tóté colţurile Zaranduluî. Iar căpitanulu Crişană cu
o parte din armata ţăraniloră atacă Miercuri în 3 Novem­
bre dimineţa curţile nobilimii din comuna R i b i ţ a . La sci-
rea, că ţeraniî resculaţî vină asupra Ribiţeî, mare parte din
nobilimea de aici se retrăsese în casele fostului perceptorii
Iosifă Ribiczei, şi aici cu armele în mână cercă să se apere
în contra furiei poporului rescnlată. Dar ţeraniî încunjurară
îndată casa lui Ribiczei şi o luptă înverşunată se încinse între
dânşii si între nobilii desperaţi, luptă, care ţinu până după a-
medî şi în care cădură 7 omeni din trupa lui Crişanii*). în
\fîiie, ţeraniî incendiară casa lui Ribiczei, o parte din nobili
cădură în cursul ii lupţii, alţii pe când voiau să fugă, iar
cei-l-alţi fură prinşi, şi apoi după cum e justiţia poporului
înfuriată condemnaţi cil toţii în modă sumară la morte, iar
Joi în dina următorc duşi cu mare escortă la capul u satului
şi aici daţi pe mâna ţiganiloru să-î esecute şi înmormânteze,
între cei condemnaţi se afla şi perceptorulă Zaranduluî Moise
Ribiczei, dar ţiganulă întârdiă cu csecutarea densului dicêndii,

*) P o p a A v r a m i i din U i b ă r e s c I încă a fostü acusată la epis-

copulii Nicliiticî, că în timpulü atacului din Ribiţa, densulă se suise în
turnulă bisericel şi de acolo îndemna poporală la luptă în contra n obi­
limii. Jnterogatoriulu tăcută de secretariulu episcopescă Dumitru Eustn-
ţhicvics. Abrudă, 14 Decembre 1784.
16 6 REVOLUŢIUNEA LU I H ORI A.

că-î e milă şi voiesce mai ântâiü să-î sape mormêntulû,

ca de o dată să-î arunce cadavrulu. dinaintea ocliilorű. Iar
Moise Ribiczei legată cu ună lanţă de cară trebui să pri-
véscâ cu ochii sëï cum i sapă ţiganulă mormcntulă. în tim­
pul ă acesta însă sosiră aici câţi-va soldaţi trimişi de căpi
tanulă Csépi din Baiă-de-Crişă, aceştia interveniră pentru
Ribiczei şi-lă scăpară de la morte
Iar dôuë fete ale lui Emerică Nemes, una Rafaela în e-
tate de 24 am, alta Agneta de 20 am, fură agraţiate sub
condiţiune să trécá la religiunea română, şi ceremonia bo­
tezului, după cum ne spună densele, se întemplă în modulă
următoriă: Preotulă le întrebă dacă li scârbă de religiunea
loră şi se lapëdà de bună voiă de ea. Ele răspunseră că da,
şi scuipară de trei ori pe părncntă, una primi în bofezu
numele de Raveca şi alta Ralira, preotulă le unse faţa,
fruntea şi dosulă mâneloră cu miră şi apoi dicêndû cuvintele:
„Botézá-se robele lui Dumnedeă Raveca şi Rafira“ , muiă
patrafirulft în apă şi le stropi pe amêndôuë.
Peste totă ţăranii români uciseră şi esecutară în Ribiţa
42 persóne, nobili şi diferiţi particulari, între cari se atlaă
19 inşi din familia Nemes, 5 din familia Ribiczei, fostulă
notariă ală comitatului Iosifă Madocsai şi cantorulă reformată.
A doua trupă a ţeraniloră, care plecase Marţi la amédï,
în 2 Novembre din Criscioră, ajunse în aceeaşi di în comuna
M i c h ă l e n î *).
Nobilulă Ladislaă Csiszár din Michălenî, singurulă domnă
feudală ală acesteî comune, audindă că ţeraniî resculaţî vină
asupra densului, cercă să fugă repede cu familia sa prin
păduri, dar abia făcuse câţî-va paşî de acasă şi Ladislaă
Csiszár fu prinsă dimpreună cu totă familia sa, adusă îna­
poi la Michălenî şi aici esecutată cu doï copii aï sëï şi cu
ună frate al sëü.
Iar soţia densului Caterina, fica fostului comite ală Za-
randului, a br. Pavelă Hollaki, o nevastă tînërà şi frumosă

0 La Szilágyi 4 Novembre, dar nşeşactă,

 INT COM. HIN’ EDÓREÍ RI ZARANDULUÍ. 167

se îmbrăcă în haine ţerănescî, şi la propunerea preotului

din Micliălenî se ascunse în podulă bisericeî românescî. Dar
Miercuri în diua următore, o aflară şi aici doi io b a g i, sol­
dat! licenţiaţi, aceştia o duseră în biserică si aici o siliră
să presteze jurămentulu, că se lapcdă de confesiunea cato­
lică şi trece la religiunea română. Iar Joi în diua următore,
sosi în Micliălenî şl căpitanulu Crişanu venindn cu trupa sa
din comuna Ribiţa. Nefericita nevastă de frica tëranilorü
fugi de noii în păduri, dar căpitanulu Crişanîi trămise trei
omeni după densa, aceştia o prinseră, o aduseră înapoi la
Micliălenî şi acum ţeranil înfuriaţi voiaü s’o esecute. Dar
interveni în acéstá justiţiă populară căpitanulu Crişanu şi
Caterina Csiszár fu lăsată în viâţă *) sub condiţiune, după
cum se plânge densa, ca să se boteze de n o ii2).
Trista sorte a acestei nobile dame, desceptă şi compăti­
mirea istoricului transilvană, a abatelui Iosifă Carolă Eder,

*) Iu petiţianile sale către împiîratulu Iosifă şi către contele Iankovits,

Caterina Csiszár nu amintesce nimicii că dânsa ar fi scăpată
delà mórte cu ajutoriulă căpitanului C r i ş a n u . In interogatoriulă seă
însă, căpitanulu Crişanu declară în doue rânduri şi în modă forte cate­
gorică, că dênsulü a împedeeată poporulă să nu o esecute (inveni illám
dominam v e s t i b u s valachicis amictam, et itnpedivi -ne illa in-
tertieeretur. Interog. prelim. 17). D e ş i Crişanu în totă cursulă procesului
seă este forte laconică, dar dânsulă nu inventâză nici o dată lucruri, cari
nu s’aă întâmplată, si din acâstă causa, noi contrari părerii lui Szilágyi,
trebiie să considerămă declaraţ'unea lui Crişanu în privinţa Caterine!
Csiszár ca adevărată.
2) In mai multe scrisori particulari din timpulă revoluţiunil se amin-
tesce, că ţeranil resculaţl ar fl m ă r i t a t ă pe C a t e r i n a Csiszár
după ună iobagiă română din Blăjeni, cu numele T ó d e r ü C l e ş ă , s o l­
dată licenţiată, care după cum se constată din actele oficiali, esecutase
pe bărbatulă şi pe copil dânsei. Faptulă acesta ’lă relateză ca positivă
şi contele Dominică TeLki. In plânsorile sale însă Caterina Csiszár, cu
totă dreptnlă, nu amintesce nimieă în privinţa acestei delicate cestiunl.
Dar e forte probabilă, ca şi dânsa să fi avută sortea celorü-1-alte femei
nobile din Zarandă, să fi fostă silită în aceste mitice împrejurări să-şi
niântue viâţa prin o căsăturiă ţărănâscă.
168 RKYOLUŢIUXEA LUI HOEIA.

care într’o epistolă poetică descrie cu multă sentiments, pu-

temă dice cu ceva esaltare, suferinţele acestei femei pe tim-
pulă revoluţiuniî române. Unü adevără însă forte caracteris­
tică pentru epoca de atunci aflămă totuşi în scrisórea aba­
telui Eder, anume, că în timpulă acesta înaintea ţeraniloră
români era o crimă de a fi născută cine-va din sânge un-
gurescă. — Hungarico sanguine natos crimen e ra t!1)
Iar Joi, în 4 Novembre, altă trupă de ţărani atacă popu-
laţiunea nnguréscá din oraşulă B a i ă - d e - C r i ş ă .
Călugării franciscani de a ic i 2) mare parte de naţionalitate
unguri, simţindu-se cu vi6ţa în periculă, fugiră cu toţii spre
Ungaria lăsândă în sfânta mănăstire numai pe nn singură
călugără. Ţeranil resculaţl petvunseră îndată în mănăstire,
distruseră totă ce aflară aici şi în iritaţiunea loră asupra
nobilimii şi a naţiunii unguresc! străpunseră icóna Prea-cu-
ratel Fecióre dicendă: „Asta-I Maica Prccestă a unguriloră,“
aruncară p e-josă cuminecătura din potiră strigândă : „Asta-I
Dumnedculă Unguriloru, acum să le ajute dacă póte“ , şi
în furia de care eraă cuprinşi, înaintea loră nu mal era
nimică sfântă ce era ungurescă. Descinseseră mormăntulă
fostului comite Ladislau Mariaffv, îngropată cu unu ană mal
înainte, botezară în religiunea română pe văduva subpre­
fectului Michaiă Gál ucisă la Curechiă cu dóue (lile mal
înainte şi o măritară după ună iobag'iă română, esecutară
pe advocatulă George Szentkirályi, pe ună curieră ală co­
mitatului şi pe ună nobilă cu numele Iosifă Kis.
în acelaşi timpă sentinelele resculaţiloră de la sătulă Tîr-
nova în apropiere de Baiă-de-Crişă prinseră pe o femeiă
din Beiuşă cu numele de Eva Ajtai, care călătoria la pă­
rinţii se! din A bru dă,'şi ţăranii credăndă. că e unguroică

1) E p i s t o l a poëtica. Ms. în biblioteca musenlul Brukental din

Sibiu, voi. X LVII.
2) Din ordinea „ P ă r i n ţ i l o r ü o b s e r v a n t î “ , cari în generală
se numescă „ B u l g a r i “ sau preoţi al provinciei bulgare, în unele scrieri
şi c ă l u g ă r i r o m â n e s c ! (Olá-Barátokj.
 ÎN COM. HINEDÓREl şi z a r a n d u l u í. 169

voiau s’o esecute. Femeia acésta însă scăpă de la morte

numai declarândă că e română, iar spre încredinţare trebui
să reciteze ţăraniloră Tatălă nostru în limba românéscâ.
Iar Miercuri în 3 Novembre, ţăranii din comunele Herţega-
niî şi Sălisce plecară asupra curţii contelui Franciscă Gyulai
din comuna T r e s t i a 1). Pre drumă însă unü băiaştt i făcu
atenţi, că Trestia e comună bâiâséscâ şi voră face pagubă
împăratului şi ţăranii se întorseră înapoi, ca să nu atace
nimicii, ce e împărătesei!. Dar în diua următore veniră la
dânşii doi iobagă din Trestia şi-i invitară de noü, ca să vi­
nă să atace curtea domnului loră. Ţăranii plecară şi edifi-
ciele contelui Franciscü Gyulai fură prefăcute în ruine.
Apoi Joi în 4 Novembre, ţăranii atacară şi distruseră fru-
mosuliî paiaţă ală contelui Franciscă Gyulai din L u n c ă , ese-
cutară pe administratorulă domeniului Antoniu Gencsi, bote­
zară în religiunea română pe două fetiţe nobile cari se a-
flaă în curtea de aici, apoi le măritară, una după unu sol­
dată licenţiată, alta după ună iobagiă. Distruseră şi în ma­
re parte arseră curţile nobilitari din L u n c o i u l ă - de - s u s ă ,
Luncoiulă-de-j osă, Ociă, H ă l m a g i ă , Hălmăgelă,
P l e ş c u ţ a , Ţ e r m u r e , T ö m é s e i , S ă l i s c e şi A z u v a , îm-
prasciară archiva comitatului, atacară şi despoiară bisericele
reformate din Criscioră, Bradă, Kibiţa, Baiă-de-Crişă, cum şi
bisericele catolice din Ociă, Micliăleni, Luncă şi Trestia.
Aşa, că în urma loră nu remase ună edificiă, ună monu-
mentă neatinsă, care avea ceva suveniri legate de domnia
despotică a nobilimii din Zarandă.
Vicecomitele Zarandului Ştefană Plollaki scăpă cu fuga
la Aradă, mai mulţi nobili se ascunseră în primele momente
ale periculului pe la iobagi mai credincioşi, apoi rătăcind ă
câte 2— 3 dile prin păduri se retraseră la Deva, iar alţii
’şi căutară scăparea la Orade.

f) Cu predicatul« c o n t e de Mi nti a (Maros-Németi) şi b a r o n i i

de Trestia,
170 REVOLUŢI UNEA LUI HORIA.

Aşa, că în timpü de patru (jilc de la 2 — 5 Novembre

Zarandulű întregii ajunse în posesiunea ţeranilorfl resculaţî
şi afară de autoritatea luî Horia şi Crişanu, aici nu mai e-
sista nici unu felii de autoritate 1).
Peste totü loculü pe unde ajungeau trupele resculaţiloru
întrebau pe iobagi, dacă ţinu cu împëratulu sau cu domnit,
în casulü de ântâiii să mérga cu dênsiî, iar în casulü alü
doilea vorü aprinde casele pe eî. însă ameninţările aceste
eraü cu totul il de prisosü. Iobagii români peste totu loculă
asceptau cu doră trupele resculaţiloru şi se însoţiau de bu­
nă voia cu dênsiî. Iobagii proprii eraü cei de ântâiii, cari
intraű în casele domnilorü sei şi cel mai înverşunaţi asupra
lorü 3).
Ţe rănii eraü surd! şi muţi la rugările şi lacremile dom­
nilorü sei. Legaţi cu lanţuri de carü duceaű pe nobili la
capulü satului şi aici i da pe mâna ţiganiloru să-I esecute
şi înmormênteze. în furia lorü, eî nu cruţafl nici femeile nici
copiii domnilorü lorü, şi esecutaü într’o formă pe domnii
lorü feudali, cum şi pe aceia, cari nu aveati nici unu io-
bagiü. Eevoluţiunea nu era numai în contra nobilimii,_ea era
în contra întregului elementü ungurescű.
Iar agraţiările, ce le acordaü ţăranii craii legate de o sin­
gură condiţiune, aceea de a se face români. Stingerea safl
romanisarea elementului ungurescű din Transilvania era devisa
acestei violente revoluţiunî. Iar convertirea la naţionalitatea

1) Magnaţii din Transilvania în memoriiilü lorü înaintatü contelui

Iankovits încă se plângă pe cum urmézá : „în comitatulü Zaran-
d u l u î compusă din românii ceî mai sălbatici, clică dênsiî, astădî d om -
n e s c e n u m a i H o r i a cu rebelii seî, şi aşa că l ’a închisă de tóté păr­
ţile, în câtü nime nu maî póte străbate acolo, şi nici nu-m al esistă în
comitatulü acesta nici und feliü de administraţiune, ca şi cum nu se ar
ţin0 de Transilvania“ .
s) Eben derselbe (Gubernial-Commissarius B. Brukenthal) berichtet. . . .
d ie eigenen Einwohner der Dörfer hätten bis itzt immer am
r a s e n d s t e n gewühlt, wenn der Schwarm zu ihnen gekommen sey. Ms.
Analeeta ad históriám seditionis.
 ÎN COM. HÍNEDÓREÍ ŞI ZARANDULUÏ. 171

română se făcea prin aceptarea rcligiuni! române. Ţeraniî

credeau, că prin misteriulă apei sfinţite, prin asimilarea cre­
dinţe! voră putea naţionalisa imediată pe adversari! loră, şi
117 prisoner! nobil! şi particular!, câţi cădură în manile
ţCranilom se supuseră cu toţi! acestu! procesă de ronianisare.
Uni! se făcură român! prestândă numai jurămentulă, că se
lapedă de credinţa loră şi trecu la religiunea română, iar
alţi! fură botezaţi de nou după tóté formalităţile biserice!
ortodoxe, şi totă cu asemenea ceremoniă ţeraniî măritară
văduvele şi fetele nobililoră după iobagă. Pe ferne! le îmbră-
cau în haine românesc!, le interdiceaă să ma! vorbéscâ un-
guresce, nu le era permisă să amintésca, că aă fostă domne
nobile şi că aă avută iobagă, le siliaă să âmble desculţe pe
strade, apoi toţ! captivi!, bărbaţi şi femei într’o formă, erau
obligaţi la tóté lucrurile economie! domestice şi agricole a
ţăraniloru, până chiar să le cureţe poetile J). Şi câtă bu-
curiă era pentru ţărână vădendă pe stăpâni! să! de o dată
ajuns! acum în stare de servitute la densulă.
Trupele ţăraniloră, or! pe unde treceau, în urma loră, din
casele nobililoră, nu ma! rămânea de câtă cenuşa saă triste
ruine. Aşa, că urmele acestu! înfricoşată resbelă de estermi-
nare, de şi acoperite de nóuele ruine ale anuluî 1848— 49
se ma! cunoscă şi până astădî în comitatulă Zaranduluî.
„Casele nóstre, se plânge nobilimea din Zarandă către
împăratulă Iosifă, aă fostă prefăcute în cenuşă saă în ruine
miserabile, totă averea nostră a fostă prădată, şi în acăstă
situaţiune, care nu se póte descrie, când inimile nóstre eraii
aprópe să se frângă de durere ne vădurămu ajuns! într’o
stare cu multă ma! amară de câtă însăşi mórtea. Sufletele
nóstre aă fostă forţate să primăscă vechia loră religiune gre-
cescă, iar no! supuşî la cea ma! tristă stare de sclav!, şi în
acostă situaţiune şi miseriă amă trebuită să petrecemă ma!*)

*) Petiţiunea mal multorü nobili din Crisciorfi refugiaţi în Deva că­

tre br. J. Bornemisza corniţele Ifinedórel, J)eya 25 Novembre 1784,
172 KEVOLUŢIUN’ EA LUI HORIA.

múltú de patru săptămâni, fără nicï unü ajutoriu sub manile

servitorilor! şi ţăranilor! noştri!“ 1) .

Catastrofa era întru a devër! marc.

Ţăranul! rom ân! asuprit!, despoiat! şi torturat! sute de
anî, e l! care vëduse distrusă întréga lui individualitate po­
litică, libertatea luî nimicită, proprietatea lut luată, religiunea
lui declarată de idololatriă, numele de rom ân! e g á l! cu nu­
mele de sclav!, e l! care nu mai avea nici unu tribunal! la
care să se potă plânge, se constitui acipn singur! în tribu­
n a l! şi singur! ’şî făcea dreptate. Pedepsele de morte, cari
lovise aşa de m ult! şi aşa de g r e ! pe tëranul! rom ân! se
întorcea! la anul! 1784 asupra nobilimii unguresc!.
Era o tragică resbunare a trecutului. Şi violenţa cu care
se csecută acéstâ revoluţiunc, este numai o probă despre
nedreptatea, mai m ult! despre batjocura, ce se făcuse cu
poporul! rom ân! secuii întregi.

3. Revoluţiunea se estinde peste întregii coinitatulă Hinedoreî.

După Z aran d ! urmă districtul! Hinedoreî.

încă Miercuri în 3 Novembre L adisla! P o p ! fostul! vice-
comite a l! Zaranduluï vëdêndü, că revoluţiunea ţăranilor!
cresce din di în di apucă repede drumul! călare spre Deva,
strigând! pe la ferestile nobililor! să fugă fiă care în cotro
póte, ajunse în Şoimus! nóptea pe la 11 ore şi alarmă în­
dată întréga comună, să îngrijescă fiă care de sine. în a-
ceeaşi di sunetul! clopotelor! din Băiţa şi din comunele de
frontieră ale Zaranduluï anunţară populaţinnii din valea Mu­
reşului, că revoluţiunea se apropie de districtul! Hinedoreî.
Iar ţeranii de pe M ureş! la scirile ce le primiaă despre

unsere Seelen wurden dem Zwange der a n n a h m e Ihrer alt

g l'a u b is c h - g r i e c h i s eh e r R e l i g i o n , wir aber Selbsten, dem trau­
rigsten, S e l a v e n s t ä n d e unterworfen. In solchem Zustande nun mus
sten wir unter den Händen unserer K n e c h t e , unserer Tyranen..............
über 4 Wochen, alle Hülf und Rettungs-los elendiglich legen. Petiţiunea
n obililor! şi libertinilor! ungir î din Zarand! către împăratul! Io s if! II. f. d,
 ÎN COM. HINEDÓUEl ŞI ZAKANDULUÍ. 173

suecesulü rcvoluţiunii din Zarandü începură şi dérisiï a se

înarma repede cu baltage, cu lănci şi arme de foeü. Mo-
mentulü li se părea veniţii în care iobagiulu să-şî tragă so-
cotéla cu domnulă sëü.
O frică ce nu se pote descrie cuprinse îndată totă no­
bilimea de pe valea Mureşului. „Pentru Dumnedeă, suntemű
perduţi“ erau cuvintele cu cari agenţii de percepţiune, gor-
niciî şi servitorii nobililoră se întorceau de prin comunele ve­
cine şi anunţau domniloră lorii periculnlă iminentă ală re-
volutiuniî. Baronii Antoniu si Ştefană losica din Brănisca,
br. Antoniu Orbán din Bintinţu, contele Grigore Kun din
Geoagiă părăsiră în grabă mare castelele şi locuinţele loră,
br. Ionű Bornemisza lasă oficiulă de comite ală Hinedoreî şi
fugiră cu toţii la Sibiă. Iar ceea-l-altă nobilime de pe valea
Mureşului tcmêndu-se si dênsa de resbunarea tëranilorü ’sî
căută repede scăparea la Deva şi se retrase în fortăreţa
de acolo. încă din timpulă resbelului cu Mieliaiă Vitézulu
iobagiulă din Transilvania nu mai inspirase atâta teróre no­
bilimii unguresc! ca la anulă 1784.
Apoi Joi în 4 Novembre dóue trupe de ţărani coborîn-
du-se pe valea Caianului trecură din Zarandă în districtulă
Hinedoreî. Una din trupele aceste apucă direcţiunea pe
Mureşă la vale şi în aceeaşi di sera prefăcu în cenuşă cas-
telulă br. Antoniu losica din .B r ă n iş c a *). Iar în cele doue

J) F a m i l i a baroniloră l o s i c a din Transilvania, după origine e

r o m â n ă şi se trage din Caransebcşii. Celă de àntâiü, care înălţă renu-
mele acestei familii fu Ş t e f a n ă losica, română din Caransebeşă,
cancelarii! ală T r a n s i l v a n i e i pe timpulă Principelui Sigis-
mundă Bathori Mai târdiă însă Ştefană losica căciu în suspiţiune, că
aspireză la tronulă Transilvaniei şi din ordinulă Principelui fu esecutată
în anulă 1598. — Szaiuosközi, Kerum Transylvanicarmm Pentadis Y . lib.
II. Erat I ó s i k a ex K a u m S e b e s s o V a 1 a c li o r u m o p p i d o.
. . . . nobili quidem familia, sed nequo opibus valenti, nec ullis d a ris
facinoribus praestanti oriundus . . . . Sed proptei- singulärem fortimae
felicitatem, et Sigismundi Principis lib ralitatem, nonniliil suo etiam ipse
adiutus ingenio, ex infim» pene sortis gradu, in summos et amplissimos
174 R R V O L U Ţ lU ttE A L U I h o r i a .

dile următore ţăranii distruseră şi arseră tóté curţile nobi­

litari din S ü l i g h e t u, C a p r e , Bretea, I i i a, B a c e a,
Sîrbî, Gura-Sadă, Câmpeni, Tătăresc!, Lasëu,
L e ş n i c u , D o b r a , R o ş c a n î şi Z a m ű , până în frontiera
Ungariei, despoiară biserica catolică din Brănişca şi cele
dóue biserici catolică şi reformată din Ilia, arseră tóté câr-
ciinele domnescî dintre Deva şi Dobra, esecutară în Ilia pe
nobilulă Ladislaü Crainică cu totă familia sa, în numără
de 10 persóne, pe preotul ă reformată şi pe cantorulă refor­
mată, şi aceeaşi sorte o avură maî multe persóne, nobili şi
particulari din alte comune. Ladislaü G-öttfy, comisariulu de
contribuţiune din comuna Sirbî, cercă la începută să scape
de furia ţăraniloră în casa preotului românescă de acolo,
dar în diua următore ţăranii ’lă scoseră din casă afară şi-lă
esecutară chiar în curtea preotului.
Iar trupa a doua a ţăraniloră din Zarandă năvăli Joî
séra, în 4 Novembre, asupra nobilimii ungurescî din comu­
na Ş o i m u ş ă , dede îndată signalulă de revoluţiune cu tra­
gerea clopoteloră, devastară şi arseră curţile nobilimii de
aici, iar Vineri, în diminăţa următore, cu făclii şi luminări
în mână, ţăranii plecară asupra nobilimii din H â r ă ă şi
Bersăă, apoi cu rapiditate care se vedea de maî înainte
calculată, luară direcţiunea pe Mureşă în susă. La 8 ore
distruseră şi aprinseră curţile nobililoru din C li e m i n d i a,
la 10 ore în B a n p ă t a c a, C ă r p e n i ş ă, şi U r o i ă 4)
la 12 în R a p o l t ă , la 2 în B o b á l n a , la 5 în F o l ^ ă ,
la 6 în G e o a g i u 1 u - d e -j o s ă, unde arseră castelulă

honores provectus fuerat, atque etiam c a n c e l l a r i a t u s quam vocant

m n n e r e honestatus.— Bethlen, História de rebus Transsylvanicis, Ed.
Cibinii 1785. IV. 45. Principele Sigismundü Báthory către Ştefanii Bocs-
kay : Hoc tibi svadeo, quod si tibi opus s i t P r i n c i p a t u Trans­
sylvaniáé, ne per aliquem Valachum (losikam indigitans)
praeripi 1ibi illnm patiaris. — Fragmente din g e n e a l o g i a familiei
losica de la anulă 1559— 1695 sunt publicate de Pesty în opera sa : A
szőr. Bánság, I. 470
 [ÎN COM. HINEDOREÏ ŞI ZARANDULUÍ. 175

conţiloră Ştefană şi Ladislau Kun *), la 8 óre séra prădară,

distraseră si esecutară în Băcăinta si Ho mor odă,
lăsândă peste totă loculă în urma loră numai flăcări şi
ruine. Despoiară bisericele reformate din Şoimuşă, Che-
mindia, Bobâlna, Rapoltă, Geoagiulă-de-josă şi Honiorodă,
şi esecutară în drumulu loră de la Şoimuşă până la Homo-
rodă 15 persóne, nobili, administratori de domenii şi alţi
particulari.
Iar Sâmbătă, în diua următore, incendiară frumosulu pa­
iaţă ală br. Antoniu Orbán din B i n ţ i n ţ ă , i ruinară pre-
ţiosele florării şi lacuri artificiali şi prefăcură în cenuşă cur­
ţile conţiloră Iosifă Gyulai şi Sigismund ă Kun din comuna
T i s c l i i n ţ î . Aşa, că lumina curţiloră incendiate pe valea
Mureşului în dilele de 5, 6 şi 7 Novembre străbătuse nóp-
tea departe la apusă până în Banată şi la méifa-di până
în Ţâra Haţegului.
Ună conductoră ală posteloră transilvane, cu numele A n ­
toniu Sclimidt din Sibiiă, întorcêndu-se cu posta din Banată
ne spune : că a vedută cu ocliii sei prefăbută în cenuşe cas-
stelulă br. Iosica din Brănişca, că la Deva primise o gardă
de soldaţi pentru pada carului de postă, dar cu tóté, că pe
drumă s’a întâlnită cu mal multe cete de resculaţl, denşil

P Descendenţa naţională a f a m i l i e l o r ü aristocratice din

Transilvania şi Ungaria se află încă acoperită de unii adâncü întunerecü
istoricii, întunerecü până astădi puţinii străbătută. După Pesty (A szőr.
Bánság I. 453), f a m i l i a K u n , din comitatulü Hinedórel încă este ori­
ginară din Banatulü Severimiluï. Anume afläniü în secutulü alü X V lI-lea
pe mal mulţi membrii din acostă familia, ocupâudă în Banată diferite
funcţiuni înalte de vicc-comiţî al Severinulul, comiţi şi primari al Ca­
ransebeşului (Ibid. 324. II 262). Dar Benkö, representantulă istoriei tran­
silvane din seeululn trecută, ne spune, că familia Kun din comitatulü
Hinedórei, ar fi de origine secuescă. (Transsilvania, Ed. 1833 II. 399).
Astădi însă scimü cu deplină certitudine, că gencalogiele nmgnaţilorii din
Transilvania şi Ungaria până în secululă trecută erau compuse după îm-
pregiurărl şi simple ambiţiuni, încâtă nu presiută nici cea mal mică va-
lóre istorică în privinţa descendenţei naţionale.
176 KEVOLUŢIUNEA LUI HORÎA.

l’aă lăsată peste totu loculă să tréca liberă şi nu i-au făcută

nici o violenţă, iar în nóptea de 7 spre 8 Novembre se afla
cu carulă de postă pe la viile Lugojului şi de acolo se ve­
dea ună focă mare înflăcărată spre frontierele Transilvaniei,
că între Cosova şi Dobra s’a întâlnită pe drumu cu mal
mulţi ţărani din Banată, cari călătoriaă la tergulă din Dobra
şi dicêndu-le să se întorcă înapoi, fiindă-că acolo nu-i linisce,
ţăranii 'şi continuară drumulă loră dicendă : „D e ar da Dum-
nedeu să fie în tóté părţile aşa !“
Iar baronii Antoniu Orbán, losifú Györffi şi contele Ori­
gó re Kun se plângă astu-felă către guvernulă transilvană :
„L a începutulă acestei luni amă trebuită să fugimă de fu­
ria ţăraniloră la Sibiiă, şi după ce am petrecută aici câte-va
dile, au(lindă sciri mai favorabile, anume, că ţăranii se ar
fi liniscită în câtă-va, ne amă decisă să ne întorcemă iarăşi
la casele nóstre, dar cu ochii plini de lacremi, suntemă siliţi
să mărturisimă, că tóté edificiele nóstre aă fostă prefăcute
în cenuşă, amă găsită casele nóstre încă scânteindă şi fume-
gândă şi amă vădută atâta ruină, câtă n’a făcută vre odată
nici Turculă, nici Tătarulă în Transilvania, şi fiindă-că a-
casă nu amu putută fi siguri cu viéta nostră, ne amă în-
torsă de noă aici despoiaţi de tóté, unde trebue să ducemă
o viăţă plină de miseriă.“
Ruină, ce n’a făcută vre odată nici Turculă, nici Tăta­
rulă în Transilvania?
Esistă însă o deosebire radicală între devastările popóre-
loră barbare, ale Goţiloră, Vandaliloră, Huniloră, Gepidiloră,
Avariloră, Turciloră şi Tătariloră, devastări purcese din ună
simplu sentiments de cupiditate şi din o sălbatică iubire de
distrucţiune şi între furia ţeraniloră români, singurulă po-
poră muncitoriă în nobilele comitate ale Transilvaniei, care
nimicia de astă dată curţile şi averile nobililoră pentru a
scăpa de lanţele sclavii şi a-şi câştiga de noă o patriă în
care el fusese declarată străină.
Ţăranii, cari trecuse din Zarandă, puseră numai de câtă
 î.v co m . iu n e d ô r e ï si z a r a x d u m i J. ITT

în mişcare şi pe iobagii fie pe V a l e a S t r e i 111 n î şi

din T ó r a H â t e g- n 1 u ï. E porunca împăratului, ca tëra-
niï să se ridice asupra nobililorft şi a ungurilorű, c]iceaíí
dênsii, la din contra le vonî aprinde casele şi-î vorft ucide.
Iar nobilimea de pe Streift şi de la Haţegft, înspăimântată,
părăsi repede casele şi averile sale, parte fugi la Deva,
parte în castelulfi Hinedôreï, unii ’şî cântară scăparea în o-
raşulft Haţegft, alţii se retraseră în comunele Pnift, Pescéna
şi Densuşft şi aici se puseră în stare de apărare. Apoi unu
satft după altulft dândft signalulft cu tragerea clopotelortt sc
ridicară asupra domnitorii sei şi în di lele de ti, 7, 8 şi 9
Novembre, ţăranii prădară, ruinară şi arseră cdificiele nobi­
litari din comunele Pescăria, S i m e r i a, B â r e i a in a r e,
N igliighisű, P e s t i s ü l ft-de-susft, P e s t iş u lft -d e -jo s u ,
Almaşulft Gliêrgociuluï, P ă c i a, Tomăşeseî, B a t i z f t , Huituri,
St. Măria de petră. S â n -G e o r g i ft, T i t i d f t , Streift,
Ruşi, Băţălariu , B r e t e a (ii n g . ) , B r e t e a r o m â-
nescă, Slivaşulft-de-susft, Slivaşulft-de-josft, S t . Măria
Haţegului, X ă l aţi , Va d f t , Bîa, Pactisa, Câmesci, Unciucft,
Breazova, Grădisce, Ostroviî, Clopotiva, Rîu-dc-morî, Oio-
peia, Ruşorft, R î u-a 1 b ü, G ă l a ţ i , Pnift, P o n o r ű, R î u-
b ă r b a t ft, S ă l a ş u l f t - d e - s u sft, Măcesti, Serclii şi Zăi-
cani până lângă frontiera Terei românesc}.
In Sântă-Măriă prefăcură în flăcări şi în cenuşă dóue cas­
tele ale conţilorft Kendeffi 1), în Nălaţî curţile br. Iosifft Na-

') Protopărintele genealogicii alo f a m i l i e i K e n d e f f i din Tran­

silvania a fostă r o m à n u 1 ă G â n d e a din conmna E îu -d e-m orl în
Ţera Haţegului. Col. Kémény, în Transilvania 18T2, 188, 1404, Nos
Sigisnmndus . . . . possessionem Nnxora vocatani, in comitatu Hun vad
existentem, fidelibus nostris I o a n n i íilio K e n d e de Malomviz, dis-
trictuque de flacz^g, et per cum Kende fratri .«no uterino, ipsormnque
haeredibiis . . . . in perpcínom dnxinms confercndam. — Idem, Tran­
silvania 18T3, 79, 1439. Albertus . . . . pro fidelitatibus, et iidelib-.-.s
serviţi is I o a n n i s d i c t i K e n d e de Malomviz, ac Ladislai fil ii ipsius,
nec non Kende fi Iii Kende de eadem n o b i 1 i n ni u t d i e i t n r Y a 1-
laeborum n o s t r o m ni Districtns noştri Haczeg appel lati . . . .
178 R E V O L U Ţ I UNE A L U I H O R IA

láczi !), devastară bisericele reformate din Sântă-Măriă 2) şi

Itîu-de-morî. iar în comuna din urmă le secuestrară si clo-
potulă.
Iar tëraniï romám din C i n c i s ü, nesciindü în acésta si-
tuaţiune turburată ce se facă, trimiseră Duminecă în 7 No­
vembre trei deputaţi la Haţegă, să întrebe pe unű căpitanii
de alu resculaţiloru ce atitudine să iee, şi căpitanulu acesta
le declară, că voinţa împëratuluï este, să masacreze pe toţi
domnii Iovă feudali şi să împărţcsoă între denşiî tetă averea
loru, câştigată numai cu sudórea ţeraniloru, că acela, care
se va arëta mai activu în esecutarea acestui plană şi va
urma pe căpitani, afară de prada, ce o va face, va primi încă
o plată de 30 cr. pe fiă care di. în 11 Novembre, deputa­
ţii ţeraniloru din Cincişă se întinseră de la Haţegă acasă,
dederă imediată signalulă de adunare cu tragerea clopote-
loră, comunicară săteniloră scirea adusă, şi apoi cu toţii se
aruncară asupra curţiloră familiei Csolnakosi, le prădară şi
apoi le arseră 3).

tnmque propter instrumentorum literalium eornni super possessionibus

. . . . deperditionem possession(es) . . . . Malomyiz . . . . cum
Malomviztorok, Sebestorok, Strogyei, et Szabathfalva nuncupatas in prae-
dieto Districtu Haczeg . . . . novae nostrae Donationis titulo in per­
petuum contulerimus. Generaţiunea a doua din familia lui Cândea a pri­
mită supranumele de Kendefl (filius Kende). Iar în secuiul ü trecută îm-
pcrătesa Maria Theresia conferi hu .Alexe K-ndeífí t i t J u l ü d e c o n t e
(Benkii, Transsilvania, Ed. 1833, II, 483).
*) Pe la anulă 1585 unii membrii din f a m i l i a N a l á c z i fignreză
în şirulu nobililoru din B a n a t u î î i S e v e r i n u l u I. Iar la anulă 1658
aflămă pe unü Ştefanii Naláczi ca primarii! a'ü Caransebeşului. Pestv,
A szőr. Bánság. I. 455, II. 268.
3) Biserica reformată din S â n t ă - M ă r i ă , dimpreună cu biserica re­
formată din comuna S t r e i ă , cele dóue biserici, ortodoxă şi reformată din
P e s c é n a şi biserica din D e n s ü s ü represintă cele mal vechi monu­
mente de architecture medievală în Ţera Haţegului. După nóuelc cerce­
tări areheologice construcţiunea loru dateză din secululu ală X ilI şi alu
XIV-lea Archiv, f. sieb. Landeskunde N. F. X V I 280 et. seq.
3) F a m i l i a C s o l n a k o s i (sau de Cincişu) după origine este do a-
semenea română. Schwartm'V, Introductio in rem dipl. Bmlae, 1802, 367,
 ÎX COM. HINEDOKEÏ SI ZARAXDÜLUÍ 179

Violenţele ţeraniloru în contra nobilimii începură să in­

spire nelinisce şi populaţiuniî săsescî din comitatulu Sibiului.
Magistratulü din Orăstiă temêndu-se, că ţăranii rescnlaţî
să nu atace şi oraşulă acesta, refusă să acorde asilii ungu-
riloru, cari fugeau aicî şi scrise ţeranilorfi de peste Muresü,
că cetăţenii din Orăstiă dorescü să trăescă în pace cu denşiî 0-
în cele mai multe locuri din palatele magnaţilorii şi din
curţile nobililoni nu rămase de câtă cenuşă saă ruine mise-
rabile. Şi peste totă loculă ţăranii esecutau devastările a-
ccstea cu anume intenţiune, ca pe viitorii să facă imposibilă
ori-ce esistenţă a nobilimii, spărgeau uşile si ferestilc ca-
seloră, stricau mobilele, distrugeau zidurile cu securile, io-

1418. Ioannes de Hunyacl Regni Hungáriáé Gubernator . . . . D icit no-

bis Egregius W o y i k d e C l i i o n o k (astă-dt Csolnakos) f r á t e r n o s t e r
c o n d i v i s i o n a l i s , in sua, ac L a d i s l a i et S a n d r i n i filiorum suornrn,
neonon D a an filii l a r i z i o de dicta C h i o n o k personis, quomodo corn-
plnres forent Nobiles et Castellani, qui ipsos in diuersis seniitiis . . . .
nimium aggrauassent . . . U nie nos praesentibus hisce nostris requi-
rinins Dominationes vestras. . . . quatenus praefatos . . . . poster!ta-
tesqne ipsorum uninersas, in ipsorum possessionibus, puta C h y o n o k
praedicta in Hatzek, et D o b o c a iu Hunyad districtibus liabitis, nullo
modo impedire, et impedire facere dignemini,— Totü cu privire la descen­
denţa acestei familii a se vedé Benkö, Transsilvania, Ediţiunea din
Viena 1778, 1. 567.
*) După textulü originalii, r e s p u n s u l ü c o m u n e l o r ü r o m â n e s c !
către Magistratiilií din Orăstiă este urmatorulií : Cinstiţilor orăşeni, pace
şi sănătate, vë poftim. No! satul R a p o 1 t u 1, vă mulţumim de s e r i ­
s ó r e a care ne aü venit. Dară noi vë dăm de soire cum-eă noi nu a-
vem acea grijă ca să venim cu rentate asupra D-vóstre. Iar de alte
părţi nu seim precum nu am sciut şi când aű venit la noi numai cât
n e am t r e z i t c u el v e n i ţ i de pe C r i ş . Nisce vorbi, care au dat
pentru nisce feciori cari i-aü prins la Turdaş, care bine ar fi de i-ar
slobodi să nu fim noi în alean cil Dumniavostră. Acésta scriind vă rămâ­
nem de binevoitori
Satul R a p o 1 1.

Şi noi b o b â 1 n e n i I de împreună cu F o l t e n i i şi cu v e c i n i i
s t ă m ii p e a c é p a c e dar Dumniavostră să ne daţi vains (răspunsă)
înapoi şi eelnşiig să nu fiă.
180 HKYOUJŢIUXKA IUJÎ HOHIA

hai;'ii proprii împărţiau între dênsiï bucatele, fênuliî şi vi­

tele nobililorü (jicêndft, că sunt agonisite cu munca Ioni,
frângeati uşile pivniţelom, spărgeau buţile şi lăsaţi să curgă
vinulfi, ce nu-lu mai puteau bea, prin nşT, prin fereşti şi
păreţi nu mai lăsaţi o bucată de ferii, ruinaţi florăriile, spăr­
geau arehivele familiiloru şi împrăsciaă cliârtiile, iar acolo
unde întîmpinau case acoperite cu ţigle, dacă nu le puteau
preface în flăcări altmintrelea, suiati slănini în podii, arun­
caţi grămedî de pae pe ele şi aşa le daű focii, cum s’a în-
teniplatu cil curţile br. Naláczi din Bobâlna şi ale conţilorti
Kcndeffi din Santă-Măriă.
„în locurile unde eraü mal înainte curţile nobililoru, ca­
sele parocliiiloră, biserici şi cimi terii, se plânge comitatul ti
Hinedoreî către contele Iankovits, astădî domnesce numai o-
rórea, tăcerea şi pustietatea şi afară de ruinele cdificielorti
nici nu se mai vede altü-ceva, mulţi din cei despoiaţi, scă­
pând û de pericululil vieţii desculţi cu capulü golü şi mai
desbrăcaţi, abia "şi putură acoperi trupulă cu liaine împru­
mutate de la alţii, şi mulţi ’si câştigă pânea de tóté dilele
de la buna-voinţa şi caritatea deaprópelui“ 1).
Aşa, că în timpii de o săptămână de la proclamarea re-
voluţiunii în Curecliiü comitatulă Zaranduluï şi alti Hinedo­
reî presinta numai unii vastă spectaculă de ruine şi deso-
latiune.
1 "„Numai în 61 comune din districtulil Hinedórei,7 di-
1

1 Familiele din comitatulfi H inedoreî, cari .aii suferiţii

pagube mal mulţii saü mal puţinii însemnate iu cursul ii acestei revolu-
ţinnl sunt urm ütő role: c o n ţ i i , Bimffi, Bethlen, Esztorliázi, Gyulai, Haller,
Kendefii, Kun, Nemes, Teleki şi Torotzkai; b a r o n i i , Bornemisza, Io-
sica, Naláczi şi Orbán; f a m i l i e l e n o b i l " , Apoli, Búgva, liália, Balica,
Bálint, Balog, Barcsai, Berivoji, Bernád, Bobicü, Beér, Brázovai, Buda,
Călugăriţi, Crainic®, Csolnakosi, Baia, Fark is, G o:ó, Hernia, Herţa, Hor­
tobágyi, Horváth, Intze, Kádár, Kendercsi, Konilosi, Kováts, Iíozolyai,
Macskasi, Makrai, Mara, Marcorianii, Mihonin, More, Mnnianű, Nagy,
Nandra, Xopcia, Orbonasű, Betrieb, Bogán, Bonuri, Pongrátz, Buy, Ri-
biezei, Rntkai, Szenté, Szerodai, Szil vasi, Toili, Túrnia, Tiivi, TTjvári. Va­
das, Vitán, Vár,ld i si Zejk.
 IX <;<»}!. l U X E f Ó K k í Şl JÎAKANDUI-l/l. 181

cc guvcruuhî transilvană către împeratulü IositTi, aii fostă

parte arse, parte devastate 232 curţi nobilitari.“ Iar minie­
rul u nobililoră şi alü particulariloră unguri, ce cădnră loviţi
de furia tëraniloru resculaţî în aceste doue districte era peste
totu 133 persóne.
Esecutările erau mal puţine în districtulu Hinedorel ca în
Zarandu, şi acésta din causă, că pe valea Mureşului şi a
Streiulul, ţeranil în cele mal multe locuri nu întîmpinară în
drumulu lorii de câtă numai curţi părăsite.

4. Ţeranil atacă orasulü Deva.

Ca ţeranil să pótá ajunge stăpâni pe comitatulă lliucdôreï

trebuia să ocupe orasulü D e v a , reşedinţa comitatului, unde
se retrăsese partea cea mal mare din nobilimea de pe va­
lea Mureşului.
Asupra Devei era concentrată iritaţiunea miscriloru ţc-
ranî din totü comitatului, şi îndată ce revoluţiunea ajunse
la ţermuril Mureşului, iobagii începură a se ocupa cu pla-
nulu, cum să atace şi să prefacă în cenuşă oraşul ü acesta.
Intenţiunca lorü era să esecute pe toţi nobilii şi pe toţi ce­
tăţenii unguri, cari se aflau aici, apoi să dee focii oraşului
de patru părţi1).
Revoluţiunea ajunse Vineri, în 5 Novembre, la marginea
teritoriului Deva, iar Sâmbătă, în 6 Novembre, se făcură pu-
blieaţiunile pentru atacarea oraşului. Primarii si juraţii âm-
blândü din casă în casă, pe unele locuri gornicil şi ţărani
trimişi anume publicară prin tóté comunele vecine, că din
fiă care casă să vină câte unii omu armaţii la ţcrmurele Mu­
reşului, ca să atace Deva, tiimlft-că unii oiml, cu numele

<-) imo uti liodiè institulo lieuiguo Exumiue quorundam Captivorum

iu reverenţei- advoluto Bxtraetu eomprobatur proposucrant lioe o p p i d uni
a quatuor lateribns supposito igne i n c e n d o r e . . . s in­
g ü l o s n o b i 1e s et H u n g a r o s crudeliter i n t e r i m e r e . Comi-
tatulű Hincdôrcï către guvernulü traus. Deva 8 Novembre 1784.
182 REVOLUŢIUNEA LUI HOIÎIA.

Horia, a câştigată de la împăratulă să stingă totă nobi­

limea unguréscá, că Horia încă vine cu stégü roşu delà
Alba Iulia să se întmnescă cu dcnşil la Deva, şi împreună
să estermineze întrégâ nobilimea adunată în fortáréta de
acolo, că soldaţii grăniceri cliiămaţî de nobilime pentru apë-
rarea Devei nu voră fi în contra ţăraniloră, din contra se
voră alia cu dânşii îndată ce se vorü întruni acolo. Apoi
primarii, juraţii, górni cil şi omenii veniţi din Zarandă de-
deră instrucţiuni ţeraniloră, că peste totă loculă pe unde
vorü ajunge să aprindă la marginea sateloră edificiele no­
bilitari, ca să intimideze poporulu.
în aceeaşi di o trapă de ţărani, care venia de către Ilia
spre Deva,' publică de asemenea prin tóté comunele vecine
din cóce de Mureşă, că unu omă cu numele Horia vine de
ceea-l-altă parte a Mureşului cu doue stégurï roşit şi cu mare
mulţime de óment, ca să atace Deva, fiindă-că a câştigată
delà împeratulă să stingă totă nobilimea din Transilvania, ca
din acesta causa a poruncită Horia, că şi din partea de josă
a Mureşului să se scóle câte ună omă din fiă care casă, să
vină să se întmnescă cu densulă la Deva şi să estermineze
nobilimea de acolo, la din contra voră aprinde casele pe
aceia, cari nu voră veni r).
Apoî în aceea di séra o mare mulţime de ţărani, după
ce prădară şi prefăcură în flăcări curţile nobilimii din Min­
tia plecară cu împuşcături şi strigări înfiorătore asupra re­
şedinţei comitatului, veniră până la marginea din josă a o-
raşuluî, aici aprinseră vila vëduveî Adamă Ribiczei, apoi di
visaţi în cete mat mici se aruncară asupra suburbet bulgare
voindă să atace casele cetăţeniloră unguri de acolo
Dar grănicerii români cliiămaţî de noblime pentru apëra-
rea Devei, traseră cu armele în aeră peste capetele ţărani-'*)

*) Interogatoriulă făcută cu prisonieriî Nicula Sirbü, Petru Petrescu,

Lapedatü Verarm, Tănase Reu, Ionü Solnocu, loja Hegedűs, Constantinii
Josanii, Filimonü Grozavii, Iosifij alii Popii şi Adamă Părău. Deva 8 No­
vembre 1784-
 LX C O M . ÍIINKDÓKEÍ ,ŞI ZAKAXDU LUl. 183

loră, şi ţăranii vëtlêndfi, că armata imperială li sc opune

începură a se retrage numai de câtă.
Delà Deva trupa ţăraniloră se íntórse de noű la Mintia.
Aici se întruniră în curtea contelui Iosifu Gyulai, ţinură svatu
şi de nou trimiseră ómen! prin tóté comunele vecine să in­
vite pe ţărani, că Duminecă în diua următore să vină de noii
să atace Deva şi să împlinăscă porunca lui Horia. Apoi Oiţă
nóptea aceea cu împuşcături, cu strigări şi ameninţări strîn-
seră pe ţărani şi-î aduseră pe ţermurele Mureşului.
Iar Duminecă, în 7 Novembre, ataculă se începu de noii.
în aceea di, înainte de amédï, o trupă de ţărani, în numeriî
de 3 0 0 — 400 de om en ia), cu împuşcături şi strigări sgomo-
tóse : „liaidaţl cu porunca împăratului şi cu voia Iul Dum­
nezeii", plecă de noii din Mintia asupra reşedinţei comitatului.
Pe la 11 óre trupa ţăraniloră ajunse la marginea din joşii
a oraşului şi aici se opri nu departe de fortărăţă. în mo-
mentulü acésta însă comandantulu fortăreţel, locutenentulii
Pfeifer vëdêndü intenţiunea ostilă a ţăraniloră, luă cu dên-
sulă 70 de soldaţi grăniceri şi 74 husari români, le eşi
înainte şi făcu imediată ună atacă asupra loră. Dar acţiu­
nea ţăraniloră nu era calculată în contra armatei imperiale.
El se consideraă aliaţi fideli al impăratulul în contra nobi­
limii şi credeau, că resistenţa, ce o întîmpinase în sóra pre­
cedentă din partea armatei' imperiale se făcuse numai sub
presiunea nobilimii din Deva. Acum însă fură surprinşi vă-
dêndu-se seriosă atacaţi din partea armatei, şi după o mică
resistenţă ajunseră îndată în confusiune şi începură în di-
sordine mare a se retrage către ţărmurele Mureşului. Iar

i) In rapórtele sale coniitatulu Hinedórel nu fixeză de loeîi numă-

rulii câtă era de mare trupa ţăraniloră, cari atăcase în diua acésta ora-
şulă Deva. Locolenentulă Pfeifer calculézâ numărulu ţăraniloră la 800
de ómen!, Teleki Ia 300, Szilágyi peste 300. însă dacă vomă avé în
vedere, că 144 soldaţi av iră curagiulu să părăsâscă fortăreţa cea înaltă
a Devei şi să atace pe eâmpă deschisă trupa ţăraniloră, atunci numărulu
loră în totă casulu nu putea fi mai mare de 3 0 0 —400 de omeni,
1S4 HKVOU.'ŢIII.NKA LUI IlOlil.V.

armata imperială şi 2 2 nobilii călări începură să-î persecute

acum către ţermuriî Mureşului, 7 2 dc ţeranî fură tăiaţi, mare
parte aruncaţi în Mureşu, alţi 44 cădură prisonerî în mâna
armatei, iar ' dintre soldaţi şi nobili nu mai puţini fură ră­
niţi !). Aşa scăpă oraş ulii Deva cu ajutoriulű grăniceriloru
români de unu periculu, a cărui mărime nu se putea pre-
vedé de ajunsă 2). Iar Horia cu trupa sa nu veni şi nici
că putea să soséseá. Dcnsulű chiar în diua acesta ocupase

*) Hodie post prandium circa iioram 2-dam R e b e l l i s m u l t i t ud o

a Pago Nemeti rursum et nou proenl ab oppido liujate circa arcem cou-
stitit, cui obviam profecti Nostrates N o b i l e s item 70 p e d i v e s et 74
E q u i t é s siculicae Legionis limitaneae (escadronulü din Dobra). . . .
sub ductu ordinar. V.C. i m p e t u m in R e b e l l e s f e c e r e ultra 70
partim caesi partim Marusio absorpti partim intercepti, reliqui in fugám
conjecti, sunt pauci ex nostris vulneraţi. Comitatulfi Hinedóreí către gu-
vernatoriulü S. Brukental. (Deva 7 Novembre 1784). Iar maiorulă Stoia-
nicli raportéza in 10 Novembre comandantului geneialü: Gleicli bei mei-
uer Ankunft auf D e v a meldete mir, der allhier conmmndirte Herr Ober-
lieut. P f e i f e r dass derselbe . . . . de 6-ten Abends . . . . angegriffen
seye worden, welche aber in Zeiten reponsirt liât. Den folgenden Tag
den 7-ten . . . . ist ein S c h w a r m dereseiben in Zahl von 800 aber-
mablen V o r m i t t a g e r c l r i e n e n , Deva stürmisch angegriffen, und g e ­
d a c h t e r O f f l e i e r mit Zuziehung deren berittenen E d e l l e u t h e n
. . . . sie v e r f o l g t e . . . . ohnerachtet dessen haben Tumultu­
anten auf keine gute A rt ergeben, sondern mit feuern continuirt, wo­
durch also die Edelleuthe v i e l e R e b e l l e s g e t ü d t e t , in die Maros
gesprenget und v o n H e r r n Oberlieut. P f e i f e r 44 K ü p f . g e ­
f a n g e n g e m a c h t , die sogleich dem Comitat überliefert. In privinţa
o r e ï când s’a întâmplată ataculü, ambele rapórte, ale comitatului şi ar­
matei, divergeză unulă de altulă. Noi însă amü adoptată timpulfi înainte
de amédï, care se confirmă şi prin interogatoriele făcute cu prisonieriî
(Die verő 7-ma 9-bv. arcem aeque oppidum Devense 11-a praettacti diei,
h o r a a n t e m e r i d i a n a temerario ausu aggredi hostiliter ansi sunt).
■
J) Ataculü ţeranilorfi asupra Devei a fostă cu totulu desflgurată în
raportulü comitatului Hinedôra, cunoscută sub numele de Species facti, cum
şi în scrierile contelui Teleki şi Szilágyi. Contele Teleki susţine ea „25
de unguri aă respinsă întregă trupa ţeraniloră, iar despre armată dênsultt
nu face nici cea mal mică amintire. Szilágyi încă dă rolulă principală
nobilimii şi fixeză, póte din erőre, numeluiă armatei imperiale cu 84 in
locn de 144 soldaţi. Amêndpi scriitorii, Teleki şi Szilágyi aă urmată în
 ÍN COM. M N E D Ó l U S l ş i Z A U A X D U l A l i . 185

comuna JÍos ia din munţi! Abrudului, ,şi publicaţiunea, că

vine Horia cu mare mulţime de ómen!, se făcuse numai ca
să inspire ma! multă curagiă ţăraniloru.
în amêndùuë atacurile delà Deva ţăranii român! nu avură
nie! unü comandantă. în credinţă, că armata imperială nu
li se va opune, e! făcură ataculă în massă, fără ordine de
bătaiă, fără plană, numaî de o singură parte a oraşului. Ma!
multă entusiasmă de câtă cunoscinţe militar! ! Şi nie! nu
era posibilă, că o trupă de ţerauî, care nu cunoscea nici o
ordine, armată numaî cu baltage, cu lăncî, cu fure! de icră
şi forte puţin! cu arme de focă, să potă susţine o luptă
victoriosă cu o trupă de infanteria şi cavaleriă, superioră
prin arme şi superioră prin disciplină.
Afară de lupta delà Deva diferite alte ciocniri ma! mic!
între grăniceri şi ţăran! se întemplară la Binţinţă şi în Ţcra
Haţegului. Vice-colonelulă Karp atacă cu o trupă de grăni­
ceri pe ţărani! români cliiar în momentulă, când aceştia craă
ocupaţi cu despoiarea curţi! br. Antoniu Orbán din Binţinţă,
20 de ţeranî fură răniţi, iar 41 făcuţî prisonerî şi predaţi
autorităţi! comitatului din Deva. Totă vice-colonelulă Karp
atacă în 9 Novembre ma! multe cete de ţăran! în Tóra Haţe­
gului. Aie! 50 de ţăran! fură ucişi, iar alţi! strîmtoraţ! lângă
apa Streiulu! ’şî afiară mare parte mórtea în undele rîuluî.

5. Eseoutarea prisoneriloră din Deva.

Deva era scăpată şi ţeraniî plătise scumpă ataculă din

diua de 7 Novembre. Dar nobilimea comitatului nu era mul­
ţumită cu atâtă.

luare parte monografia lui Vitán Sándor, scrisă din memoria cu 10 de

ani în urma acestorü evenimente şi plină de cele mal grosolane neade­
văruri (aşa d. e., că din totă trupa ţeraniloră numai 4 inşi au scăpată cu
vieţă). După cum résulta însă din p r i m e l e rapórte oficiali rol ulă nobilimii
în lupta delà Deva a fostă mal multă în persecuţiune. Totă asemenea sus­
ţine şi unu raportă particulară ală lui Andreiă Kis şi Francisca Domo­
kos, în care se diec: „ Vcdcuilu nobilii, că tâlharii fugă căpetară încredere
şi erau 241a numără şi tăcură frumosă în vin g ere“ (Col. Hóra veszedelme)-
186 REVOLUŢI UNE A LUÏ IIORIA.

Lunï, în 8 Novembre diminéta, funcţionarii şi nobilii pré­

sent! în Deva, se întruniră în şedinţă să facă judecată asu­
pra prisonerilorü. Şedinţa o ţinură în fortăreţa Devei, de
óre-ce „cuprinşi de frică, declară denşii, n’aă cutezată să
facă judecata în oraşă“ .
Apoi fără să cerceteze multă, care din prisoneriî aceştia
era culpabilă şi întru câtă, i condemnară pe toţi în modă
sumară la morte. Şi, ca sentinţa să pută fi esecutată ime­
diată, luară de pretextă ordinulă împăratului Iosifă în pri­
vinţa agentului Salis şi a emisariloră sëï, ordină care se
raporta expresă numai la crima pentru amăgire la emigra-
ţiune, şi care nu avea absolută nimică a face cu mişcarea
politică şi socială a ţăraniloră români *).
Textulă acestei temerarie sentinţe era următoriulă :
„D e oră-ce acusaţiî sunt constataţi prin acţiune fiscală,
că sunt aprindătorî evidenţi, omorîtorî crudelt şi jăfuitorî
de case, şi aă fostă prins! de nobilime parte în cursulă
lupţi!, parte în persecuţiune continuă, pe când voiaă să facă
ună atacă ostilă asupra oraşului Deva dimpreună cu ceea-
1-altă mulţime a ţăraniloră revoltaţi, şi fiindă-că din mărtu­
risirile unoru prisonerî şi din relatările demne de credinţă
ale altoră persóne resultă cu evidenţă presumţiune, că acu-

‘) Ordinulü împăratului Iosifîi îu privinţa lui S a l i s era următoriulii:

Lieber Graf Banffy! Dem sicheren Vernehmen nach . soll ein gewisser
Salis eine beträchtliche A u s w a n d e r u n g meiner Unterthanen
aus Siebenbürgen, Hungarn und den dortigen Grenzen einzuleiten Vor­
haben Sie werden also den unverzüglichen Befehl an die betreffenden
Provinzial-ßeamten und Komitate erlassen, damit aller Orten und in den
Grenzen a u f d i e s e n M e n s c h e n , wenn er etwa in die dortigen Gegen­
den kommen sollte, sowie auf seine E m i s s a i r e s ein obachtsames Auge
getragen, ihren heimlichen Verführungen sorgfältigst nachgespüret, und
wenn sich e i n oder a n d e r e r d i e s e s V e r b r e c h e n s schuldig machte,
s o l c h e r auf d e r S t e l l e und o h n e A n f r a g e mittelst Standrecht, das
in derlei Fällen stattfindet, mit dem Strange abgestraft werde, wovon
mir alsdann die gehörige Anzeige zu machen ist. Prag, den 16 Sept. 1784.
Ioseph.
 ÎN OOM. H IN E D Ó R ÉI ŞI Z A R A N D U I.U Í. 187

saţiî menţionaţi mai süsü dimpreună cu ceea-l-altă mulţime

revoltată sunt partisaniî unu! emisariű óre-care, din acésta
causa Tabla, în conformitate cu graţiosulu decretű ală gu­
vernului din 6 Novembre anulă curentü, No. 909, a aflată
cu cale să aplice asupra acusaţiloru procedura sumară a
legi! militare, şi în consecinţă i condamnă ca pe nisce re­
bel! evidenţ! şi turburător! a! linisce! publice, prins! în cur-
sulii lupţi! şi în atacă ostilă, mima! la pedépsa cu paloşulă,
cu tote că denşiî după disposiţiunile legiloră patrie! ară me­
rita cu totu dreptulă o pepépsá de morte multă ma! severăJ),
dar motivele de siguranţă publică şi împrejurările actual!
consiliéza ca pedépsa să fiă mai moderată“ a).
Apo! totă în aceea di nobilimea din Deva începu esecu-
tarea. Dôuë-decï de prisoner! fură duş! în dosulă fortăreţe!
lângă drumulu, ce merge spre Dobra, aie! le făcură ună
şanţă lungă, nefericiţii ţcranî trebuiră unulă câte unulă să
îngenuncliie la marginea gropeî, capulă lovită de sabiă, le
cădea de sine în gropă, iar trupulă ’lă împingea carneficele,
ca să facă locă altuia, şi în modulă acesta fură decapitat!
tot! dôuë-decï de in ş !3).

9 După C o n s t i t u t i f ) criniinalis Tlieresiana din 1768

Art. 5, pedepsele de morte eraü de doue specii. Pedepse mal grele : 1.
Pedépsa prin f o o ü saü a r d e r e a de v iii. 2. D e s p i c a r e a în patru
bucăţi 3. F r â n g e r e a cu r ó t a de josü în süsü. Şi aceste pedepse se
mal puteau înăspri cu târăirea condemnatuluî până la loculii de supliciu,
sfâşierea cu clescele arse, tăiarea limbe! şi smulgerea gâtului. 4. T r a g e ­
rea îu ţ e pă Iar pedepse de morte mal uşore erau tăiarea capului cu
p a l o ş u l ă , şi f u r c i l e .
2j eosque taraquam m a n i f es t o s r e b e l l e s et p u b 1i c a e t r a n q u i l -
l i t a t i s p e r t u r b a t o r es, iu ipsoque conflictu et Jiostili agressioue in­
terceptes, p o e m g l a d i i duntaxat ex ea ratione p l e e t e n d o s judicari,
quod quamvis üdém Incti ad dictamen legum Patriarum graviorem sup-
plicii exasperationem jure promerentnr, publicae tarnen securtatis ratio,
et modernae cireumstantiae initigationeni poenae svad ere videntur.
s) La esecutarea acestorü prisoner! se raportă următorea serisóre a
comisariuluï Michain Brutental către comitatnlü Hinedéreï, eu data Se­
besig 12 Novembre 1784: e vapiis in intinere meo acceptas . . . rela-
188 RE V O LU ŢI UN EA LUI ÍIOKIA.

„D e frica rcprcsalieloră, scrie în aceea di vice-comitelc

Z e jk guvernului transilvană, amu condemnatu pe prisoneriî
români numai la perderea capului, deşi dânşii erau demni
de o pedâpsă multă mal severă, şi ca nu cum-va din causa
întârzierii să ne scape din mână, noi amă şi esecutată pe
câţi-va“ . Apoi recunoscendă singură fapta rea adauge: „şi
dacă în împrejurările actuale amă greşită ce-va în contra
drepturiloră militare rugămă pe Excelenţele vóstre să bine­
voiţi a interveni pentru noi“ J).
Dar pe lângă fotă consciinţa acestei fapte neumane, în
dina următore, esecutarea se începu de noă.
Alţi patru-spre-ilece prisonerî fură de asemenea dnsl în
dosulă fortăreţe! şi aici esecutaţl lângă mormentulă victimc-
loră din diua precedentă2).
După aceştia urmară prisoneriî din Binţinţă. Dôuë-decï
şi doi de ţărani prinşi cu ocasiunca devastării curţii br.
Antoniu Orbán din Binţinţă fură duşi, fără să mal fiă ccr-

tionibus pro c e r t o intelexissem I. Tabulam Continuam u n a d ie 2 0

ejusmodi interceptos t u m u l t u a n t e s exequi f e c i s s e , coâque omnes
in u n a i n eo fine praeparatam f o s s a m injiei e t contumulari curasse.—
L i s t a n o m i n a l ă a prisonerilorü decapitaţi în diua acesta nu mi-a suc-
cesü să o potir afla în archiva comitatului.
*) concepto metu concussi in oppido hoc ludicium ferre non ansi
de captivis rebellibus . . . . hie in c a s t e l l o Iure quasi statario tam-
quam . . . in continua persecutione interceptos . . . ob metum repres-
sariarum c ă p i ţ e p l e c t e n d o s judicavimus, et aliquot ne interposita
mora nobis eriperentnr decollari curavimus . . . et s i a i i q u i d c o n t r a
Inra m i l i t a r i a i n b i s c e c i r c u m s t a n t ii s e r r a v i m u s Excellen-
tiarum Yestrarum gratiosam interpositionem exorandum duximus.
’J) Aceştia erau : Nicula Sirbii, Petru Petrescu, Lapedatu Veranii,
îănase Reu, Onu Solnocü, Avramii Perghiuşu, Ionü Ferghiuşă, loja He-
ghediis din M i n t i a , Nicula Petru, Constantinii Josanii din H e r e p e a,
Ionü Pârău din F ă r n ă d i ă , Ionü Danü, Filimonü Grozavü din V u 1-
c e s c í şi Antoniu Schreiber din V i ţ e 1 ü. — Améndóue m o r m i n t e l e
ţ e r a n i 1 o r ü decapitaţi aici se mai vedü şi astădi ca dóue mici movile
iu stânga drumului ce merge spre Dobra în cósta de médá-nópte a „v i i-
1o r ü n o i “,
 IN COM. llINBDÔHEl SI BARAXDUT.Ul. 18í>

cetăţi, în partea de süsü a oraşului şi aici esecutaţî delà

cclü de ântâiă până la colii din urmă, fără nici o compă­
timire x).
în modulă acesta făcu nobilimea din Deva să cadă prin
palostt 56 de ţerauî prisonerî2), după ce maï ântâiü en rca
intcnţinne i lipsi de dreptulii de apelă. Moderaţiunea lipsia
cu totulă nobilimii, şi esecutarca prisoncriloră din Deva nu
mai avea nici chiar umbra unei justiţie rigorose, din contra
era numai o crâncenă tiraniă 3).
„.Scenele petrecute cu esecutările acestea, ne spune o per­
sană demnă de credinţă, erau atâtă de înfiorătore, în câtă
condemnaţiî se îmbuldiaă singuri înainte ca să fiă decapi­
taţi câtă mat în grabă“ . în furia sa nobilimea nu voi să a-
córde acestoră nefericite victime nici chiar ultima consola-
ţiune creştinescă, să sc mărturiscscă şi cuminice, ci preoţit

’ ) Numele acestoru ţărani era : Ionii Ciurdariă, A damă Dăncscu, Ionii

Vinţaiui,' Petru Olteană, Pavelă Băcăniţană, Davidă Mnrişă, Pavelă Giula,
Imin Romosanu (lin B i n ţ i n ţ u , Ionu Buciumană din G e o a g i ă , Ştefană
Bobra, Ianăşu Ignată, losifă Trifă din Homorodii, Aronă Stoica,
Sofrone Gândea, Avramă Gândea din R e n g h e t i , Şandru Murariü din
J i b o t ă, Popa Michails din G e l m a r i Ü, laneşu Temeşanu, Ianeşă
Spinianţă, Ruselină Maieră din Ş e n 1 e s c I, Adarnă Munteanu din Ur o i ă
şi A damă lacobă din C i g m ă n .
3) I.ictor Comitatensis Grantsa Antoni exponit : se in moderne tn-
mnltn 5 ß c a p t i v o s capitis sententia damnatos cxequutnm
f ui sse, !)7 homines partim in conflictu Devensi caesos partim in car-
ceribus mortnos sepelivisse (Protocolli Inel. comitatns Hunvad enni Za-
rand uniti, Anni 1785 Tonnis I. Scssio politico-ooeonomica, 16 Februar.
1785). — Este aşa dar ne esactă când Szilágyi scrie, că în dina de 8
Novembre au fostă esecutaţî la Deva 10 ţărani, iar în 10 Novembre alţi
64 de inşi, saă peste totă numai 44 de ţărani.
3) In manuscriptulă Analeeta ad Históriám Seditionis, aflâmă urmă-
torinitt e p i s o d f t cu privire la esecutarca acestoră prison erî: Pe tim-
pulă eseenţiuniî din Deva, nobilii observând», că o mulţime óro-care se
.coboră pe ună delă la vale, dânşii nu se mal îndoiră de locă, eă aceştia
voră fi români, întrerupseră îndată esecnţiunca, alergă şi se inarmeză,
dar în fine allară, că mulţimea acesta era numai o turmă de capre, pe
cari unu păstoi'iă liniscită lo mâna pe dóin la vale.
190 REVOUIŢIL'NEA U JÍ HORI A.

români i însoţiră până la loculű de supliciu numai cu rugă­

ciunea Tatălui nostru.
Şi ce era mai durerosă, că între ţăranii cari cădură jertfă
resbunării nobilimii din Deva se aflau şi ômenï, carî nu
participase de locă la revoluţiune. Aşa se întâmplă cu ţera-
nulü Şandru Murariă, din comuna Jibotu. Acesta întorcându-
se de la Orăstia către casă, vëduse unu focă mare în co­
muna Binţinţu, de curiositate se duse şi densulă să privescă,
dar fu prinsă de armată, dusă la Deva, şi aici nobilii fără
să-lă mai cerceteze i tăiară capulă. Aceeaşi sorte o avu ună
băiaşă nâmţă din comuna Viţelă, cu numele Antoniu Schreiber.
Nobilimea aflase la densulă dóue lămâi, ce le primise de la
ună română, care prădase o florăria, şi singurulă acestă
faptă fu de ajunsă, ca nobilimea să-lă trateze ca rebelă şi
să-î taie capulă.
Iar dóue femei prinse şi densele în ataculă de la Deva,
fură condemnate la câte 60 lovituri cu biciulă, ună băiată
la 40 de lovituri, apoi dimpreună cu alţi treispre-dece pri-
sonerî, lăsaţi cu toţii în libertate, după ce mai ântâiă pres­
tară jurământulă, că voră fi credincioşi împăratului, funcţio-
nariloră şi domniloră pământesc!.
Iar vicecomitelc Jonă Z ejk , preşedintele şi sufletulă aces­
tui tribunală de sânge, consumată de agitaţiunea celoră 4
(Iile, şi póte torturată de consciinţa fapte! rele, pe care sin­
gură o mărturisi înaintea guvernului, întorcendu-se Miercuri
séra (10 Novembre) din fortărâţa Devei la cuartirulă sâă,
se puse în pată şi muri imediată.
Scenele sângerose întâmplate la Deva cu csecutarea pri-
soneriloră român! provocară numai de câtă o justă indig-
naţiune şi în sînulă armatei imperiale. Br. Preisz, coman-
dantulă generală ală Transilvaniei, informată despre atroci­
tăţile nobilimii din Deva, adresă în 12 Novembre următo-
riulă protestă guvernului din Sibiă :
„Din raportulă anexată ală maiorului Stoianieli, onorabi-
lulă guvernă se va pute convinge, că Tabla comitatului Hi-
 ÍN C O lt. H IN E D Ó R E l ŞI Z A R A N D U b ü í. 191

nedóra r), a esecutatu imediată cu sabia 44 de prisonerï.

Din raportulu acestei Table, ce mi s’a comunicată de onora-
bilulă guvernă cu nota sa din 9 Novembre, se vede, că men­
ţionata Tablă informase încă mai înainte pe onorabilulu gu­
vernă despre esecuţiunca, ce avea de gându să o facă şi-î
arătase, că densa voesce să iee de pretextă decretulă can­
celariei aulice în privinţa lui Salis. în credinţă, că onorabi-
lulü guvernă va fi comunicată Tablei instrucţiunile ce avea
să le urmeze în acésta privinţă, comanda generală a eredutu,
că nu mai e necesară să facă vre o amintire asupra aces­
tei cestiuni. însă după ce lucrurile s’au pusă acum în esc-
cuţiune, am önére a face atentă pe onorabilulu guvernă, că
amintitulă decretă în privinţa lut Salis de loeă nu póte fi
aplicată la împrejurările actual!, şi că prin astă-felă de ese-
cuţiunî pripite, şi car! frecă în modă evidentă peste totă
mesura justă, se voră irita şi mai multă spiritele celoră
alţi ţeranî resculaţi, înfuriaţi şi aşa întru ună gradă forte
mare 2), şi póte, că din causa acestoră esecutări vomă avé
să ne tememă de ună periculă şi mai mare. Din aceste mo­
tive lasă la buna apreţiare a onorabilului guvernă, dacă
nu află cum-va cu cale, să suspendeze şi să interdică în
modă severă tuturoră autorităţiloră subalterne atâtă esecuta-
rea arbitrară a resculaţiloră, câtă şi pedepsirea Ioni, rëmâ­
ne iul ii ca disposiţiunile în acesta privinţă şi decisiunea asu­
pra împrejurărilorîi, cari se voră présenta să fiă reservate
numai onorabilului guvernă, de oră-ce însuşi onorabilulă gu­
vernă va puté să apreţieze, că esistă o mare diferenţă între
aceia, cari facă resistenţă şi sunt prinşi cu armele în mână l)

l) Juvisdicţiunea ordinară a comitatului (Tabula continua Comitatus).

s) dass d a s a n g e z o g e n e H o f-D e c r e t (in Ansehung des Sa­
lis) a u f d i e vorseyende Umstande gar nicht anwend­
bar s e y e, und dass durch solche ü b e r e i l t e und ganz offenbar d a s
rechte Hass überschreitende Execut ionén die Gemü-
tlier der übrigen ohnehin in höchste Grad aufgebrachten Tumultuanten
nur noch mehr verbitteren, etc.
192 REVOLUŢTUNEA LUI IIO RI A.

şi între aceia, car! pâte ajungă să fiă prins! nuina! din

causă, că alergă şi dânşii cu trupa resculaţilorft“ .
în urma acestui energică protestă guvernulă transilvană,
care până aci nu aflase de locă cu cale, nici să interdicâ,
nie! să desapróbe atrocităţile nobilimii din Deva *), vë-
clfindă acum atitudinea resolută a br. Preisz scrise comita­
tului Hinedoră : că din motivele arătate de comandantulă
generală, guvernulă de locă nu póte să apróbe esecutărilc
făcute cu prisoneriî, de óre-ce procedura sumară a drep-
tulu! militară nu are locă în Transilvania, şi din acéstá causa
guvernulă ordonă comitatului să înceteze cu totă procedura
sumară şi să urmeze în privinţa prisoneriloră român! ordi­
nele, ce le va primi delà comisariulă guvernuluî.
Aceleaşi represalii în contra prisoneriloră român! voia să
începă şi nobilimea din c a s t e l u l ă H i n c d ő r e ! .
Asesorulă Moise Yâradi, care dimpreună cu altă nobilime
de pe valea Streiulu! ’ş! cautase refugiulă în castelulă Hi-
nedoreî, scrise în 9 Novembre vice-comitelu! Ionă Z ejk în
Deva, că locutenentulă Kall vani a adusă la Hinedoră 97
prisoner! din comunele Batiză şi Cincişă, dar fiindă-că timpă
îndelungată şi fără periculă nu-î potă tiné în castelulă de
acolo, din acesta causă densulă rugă pe vice-comitele să
mijlocésca a se trimite la Hinedoră o trupă de 100 de hu­
sar!, ca să transporteze pe prisoneriî din Hinedoră în
fortăreţa Devei, „iar dacă acésta nu se póte nie! întru lină
casă, adauge Vâradi, şi fiindă-că d-vostră, după cum mi-aţî
comunicată aţ! făcută judecată asupra acestoră felă de <»-1

1) Membrii gavernnlnî trausilvană în amilii 1784 erau următorii: Ou-

v e r n a t o r i n l u br. Samuilă B r u k e n t h a l . C o n s i l a r i î : Episcopală
catolică eontele Ignatfi B a t t y a u i, contele Carnlü T e l e k i Tesaurariulü,
br. Wolfgang B a n ffi, contele Wolfgang K cm en y, contele Samuilă T e l e k i ,
contele Ionii E s z t e r h â z y , Davidă Szekellv, Mie,baiu H ü t e r n ,
Ştefană II a n n e n li o i m, Ionă C l o s , Emericu P á s z t o r i , Tonă Gál ,
Micbaiă II r u k e n t li a 1. Samuilă B i r o Iar între secretari aflămu pe
br. Antnniu l o s i c a şi pe Ştefană C o s t a .
 ÎN COM. HINEDÓREI ŞI ZARANDtTLUÎ 193

menî prădători şi i-aţî esecutată, eü încă aşî puté să începü

o asemenea procedură cu prisoneriî de aici, numai să bine­
voiţi a-mî trimite tote informaţiunile necesari şi dacă se póte
şi unü procesă şi o sentenţă de forma aceea, fiindă-că poi-
mâne aşi ţine judecată ne mai avcndă nici alimente pen­
tru subsistenţa lorii. Eă aşa credă, că de oră ce prisoneriî
aceştia sunt partisaniî renumitului amăgitorii! Salis şi pe
lângă aceea mai sunt şi aprinzători, omorîtorî şi tâlliarî
prădători, eă aşî trebui să aplică asupra loră legea militară,
în conformitate cu decretulă dată în privinţa luî Salis şi a
emisariloră sei. Dar cu tóté aceste voiă urma instrucţiunile
d-vostră, numaî să bine-voiţî a me autorisa să ţină şedinţă
şi în loculă d-vóstre să am eă preşedinţa, iar de va fi tre­
buinţă d-vostră trimiteţi şi gâdele 1), ca să nu avemă vre
o lipsă nici în privinţa acésta“ .
Esecuţiunea din 1lin odúra era să se începă în (jiua de 11
Novembre. Dar în contra acestei intenţiunî protestă admini-
stratorulă domeniului fiscală din Ilinedoră, Iosifă Leitbner2),
şi încă în aceeaşi di scrise vice-comitelui din Deva, că de
(iră-ce nobilimea din castelul ă Hinedórei voiesce să esecute
câtă mai în grabă pe prisoneriî de acolo, administraţiu-
nea crede, că ar fi mai consultă, ca prisoneriî aceştia să
fiă transportaţi la Deva, la loculă unde s a începută ese­
cuţiunea, de oră-ce administraţiunea se teme, că nu cumva
iobagii din domeniulă fiscală ală Hinedórei, cari până aci *)

*) In Transilvania carneficele se numia în secululă trecută „ a r m a ş i !“ .

2) Eben den 1 l-ten wolte die hiesige Tabular Congrégation mit den
eingebrachten 1 1 5 Gefangenen das S t a n d r e c h t anfangen
allein da inan viel zu wenig Bedeckung hatte, das hiesige Schloss vor
einem möglichen Ueberfalle zu schützen, und mit Grunde befürchten konnte
dass eine derley Execution den Hass und die Rache der rebellirenden
wider das Schloss vermehren würde, so hat man wider das Vorhaben
p r o t e s t i r t , die E x e c u t i o n r üc k st e i l i g gemacht und an
die Tabula Cont. Iudiciaria nacher Deva geschrieben, die Execution die­
ser liier inhaftirten Leuten alldort ausüben zu wollen. Administratorul!!
Iosifu Leithner Hinedóra 17 Novembre 1784.
Hl
194 REVOLUŢIUNEA LUI HORI A.

au remasă linisciţî să se revolteze şi dânşii vëdêndii versa-

vea sângelui.
în 12 Novembre comitatulű respunse lui Leithner, că trans­
portarea prisoneriloră din Hinedoră la Deva presintă o mare
dificultate, anume din causă, că armata este ocupată cu su­
primarea revoluţiunil şi comandantulă din fortâréta Devei a
retuşată să mal priméscá prisonerî în închisorile de acolo,
din acestă causă, comitatulă a fostă necesitată să închidă
în case particulari pe vre o 80 de prisonerî români. De
altmintrelea, adauge comitatulă, este necesară, ca prisoneril
aceştia să fiă judecaţi de Forulă-dominală din Hinedoră şi
sentinţa să se esecute totă acolo. Cu judecarea loră comita­
tulă autoriseză pe Forulă-dominală din Hinedoră, însărcinândă
cu preşedinţa acestui Foră pe asesorul ă Moise Vâradi, pe
care-lă autoriseză să alégá din sinulă nobilimii de acolo pe
judecătorii, cari voră fi de lipsă, şi denşiî să nu întârdie a face
judecată asupra acestoră prisonerî în conformitate cu legile
patriei. Iar pentru esecutarea sentenţel de morte, care se pute
întâmpla să o pronunţe, comitatulă le trimite pe gâdele din
Deva. Din executarea acésta, adauge în fine comitatulă, va
résulta acelă bine, că ţăranii din părţile vecine ale dome­
niului se voră spăimenta de frica pedepsei şi vor începe a
se linisci
Dar intenţiunea nobilimii din Hinedoră fu anihilată cu
totulă. încă Vineri diminéfa în 12 Novembre, locotenentulă
Kallyani 1j primindă ordinele vice-colonelulul Karp din Ha-

P Avram Ö Kallyani, română din Transilvania, era în tim-

pulă acesta locotenentă primariă,"şi la anulă 1790 căpitană în I-lă regi-
mentă română de frontieră. în anulă acestă din urmă Kalyani dimpreună
cu mal mulţi oficerl români din regimentulu I-iă şi ală Il-lea de' fron­
tieră (anume Petru Lupă, Nicolae Remetei, Ladislaă Moldovană, Simeonu
Vitéz, Ionă Ignată, Ionă Sinkay, Basile Popă, Atănase Androny, Niceforu
Şarda, Danilă Gallană şi protopopulu Tironă Dragosy (capelană ală regi­
mentului ală II-lea) subsemnară o petiţinne către împSratulă Leopoldă
ală II, în care se rugau şi denşiî, ca n a ţ i u n e a r o m â n ă d i n T r a n ­
s i l v a n i a să fiă declarată în camera viitóre de a p a t r a naţiune
 IX COM. HINEDÓREÍ ŞI ZA1Î A N ÍH jU lí. 195

ţegă, puse în libertate pe toţi ţăranii prisonerï, car! se aflaü

în Hinedoră în numëm de 115 omeni, i dojeni să nu se
mai apuce de ast-teliă de fapte şi-î învită să îndemne şi pe
săteni! lorii, ca să înceteze cu revoluţiunca şi să remână li-
nisciţ! pe la casele lorii ' i.
Motivele acestei liberări, după cum le espune vice-colone-
lulü Karp către comandantulü generală, eraü următorele :
în diua de 8 Novembre, cjice vice-colonelulű Karp, o trupă
de soldat! venindii delà Orasciă către Hinedoră, ca să apere
castelulă de acolo, 48 teranî din comuna Batizîi observându,
că armata se apropiă, apucară numai de câtă fuga prin pă­
duri. Dar grăniceri! strigând ă către dênsiï, să nu se témá ni­
micii, că din contră aii să fiă amnestiaţ! şi ridicândă o cârpă
albă ca stégü, tëraniï aceştia se întorseră de bună voiă, însă
îndată ce se apropiară, soldaţi! i arestară şi-î duseră ca pri­
sonerï în castelulă Hinedoreî. Toţii asemenea s’a întâmplată
şi cu alţi 48 de locuitor! din comuna Cincişă, cari totă în
modulă acesta aă fostă arestaţi şi transportaţi la Hinedoră.
Dar fiindă-că aceşti 96 de ţăran! erau cu totulă nevinovaţi,
interesulă linisci! publice cerea, ca ei să fiă lăsaţi iarăşi în
libertate, si din acéstâ causă den sulă a dispusă să le dee
drumulă din închisori. Karp apoi adauge : „D acă nu aş! fi
liberată pe omeni! aceştia, deşi dânşii erau nevinovaţi, n obi­
limea voia să-î execute cu gâdele, pe care ‘lă chiămase a-
nume pentru scopulă acesta, şi în lipsă de sabiă voiaă să
le taie capulă cu ună toporă Procedura acesta, este p ro­

li o l i t i c ă în ţeră. Iu anulă 1793 regimentele românesc! (lin Transil­

vania, luâudă parte activă la resbehilu cu Francia, cäpitanulü Avramă
Kallyani căiţii ca ună bravă soldată în regiunile Renului la pólele mun­
telui Zabéra, 27 Augustă 1793.
*) între prisoneri! aceştia se afla Popa Dumitru din CincişS, preo-
tulu grăniţărescu Miliaiă din Băeia şi trei români din comuna Podele,
districtulu Z a r a n d u 1 u I.
3) Hätte man aber diese Lenibe nicht entlassen, so wären solche
wie ich berichtet worden bin, . . . . u n s e b u 1 d i g e r w e i s c, und
Í96 feKVOLUŢIUNEA LUI HORI A.

babilü, că ar fi aţîţată poporală spre mai mare rcsbunare si

l'ar fi făcută să corniţă acte şi mai înfuriate“ .

(i. Ultimatnlii lui Horia.

Primulă căpitană în urma atacului nereuşită delà Deva

adresă în 11 Novembre ună severă ultimată către nobilimea
din comitatulă Hinedoreî, ultimată, care resumă ideile poli­
tice si
■> sociali ale acestei revolutiunî.
'
Textulă acestui importantă documentă, aşa cum a fostă
comunicată comitatului de funcţionariulă de saline Carolă
Briinek din Şoimuşu este următoriulă :
„în situaţine destulă de durerosă şi tristă a ajunsă o parte
din nobila nostră patria, în urma revoluţiunil ţăraniloră, cari
aă începută să-şî verse furia loră omorîndă, aprindendă şi
devastândă după cum le place, şi ale căroră crudelităţî eă
nu sunt de locă în stare să le descriă cu condeiulă.
„D ar acum cuprinsă de frică şi ca să-mî scapă vié|a sunt
silită să aducă următorele la cunoscinţa Măriei Tale şi a o-
norabileî nobile Table, căci la din contră viéfa mea va fi
pierdută, după cum mi-aă declarată dênsiï. Astădî aă venită
la mine din Criscioră George Marculă, Iónü Abrudeană şi
Petru Abrudeană din Ruda, toţi trei trimişi ca deputaţi din
partea căpitanului loră cu numele Horia, spunêndu-mï să
scriă Măriei Tale şi onorabilei nobile Table, cari sunt in-
tenţiunile amintitului căpitană şi ale poporului seă, căci la
din contră vi éta mea, după cum amintii mai süsü, de sigură
va fi pierdută. în urma acésta am socotită şi eă, că de nu
voiă comunica lucrurile aceste Măriei Tale şi onorabilei no­
bile Table, atunci Măriile No st re nefăcendă nici o disposi-
ţiune veri fi atacaţi cu forţa, eă, daca nu voiă scrie, încă
voiă fi perdută şi fisculă încă va avé să sufere pagube în
urma aprinderiloră, iar Măriile Vóstre vett rëmâné fără nici

zwar ia Ermangelung des Schtvcrds, mit einer H a c k e enthauptet n o r­

den. Raportulă v. col. Ivarp, 2(5 Novembre 1784.
 ÍN COM. lllN EDÓ IlEl ŞI ZAUANDULL'Ï. 197

o pregătire si din acesta causă rogă cu supunere pe Măriile

Vostre să nu luaţi în nume de rëü sila, în care më adu de
presentă, din contră să o consideraţi cu o graţiosă bună­
voinţă.
Notificările comandantului lorii amintită mai susă cu nu­
mele Horia şi ale poporului sëü plebeu sunt următorele :
„1. Că nobilulă comitată dimpreună cu toţi posesorii şi
cu totă seminţia loră să presteze jurămentulă sub cruce
„2. Nobilime să nu mai dă, ci fiă-care (nobilă), dacă va
puté să capete vre o funcţiune împërâtésca să trăi oscă
din aceea.
„3. Posesorii nobili să părăsescă o dată pentru totiî-de-
una moşiile nobilitari.
„4. Că denşiî (nobilii) încă să plâtéscâ imposite întogma
ca poporală contribuabilă plebeă.
„5. Pământurile nobilitari să se împărtăşea între poporală
plebeă, în conformitate cu ordinulă ce-lă va da Maiestatea
Sa împăratulă 1i.
„6. Dacă Măria T a şi onorabila nobilă Tablă, cum si no­
bilii Posesori, primiţi condiţiunile aceste, ei vë promită pace,
şi în semnulă acestei păci dânşii ceră să ridicaţi stoguri
albe în prăjini câtă se póte mai lungi atâtă pe fortăreţă câtă
şi la capetele oraşului (Deva), cum şi în alte locuri.
„D e altmintrelea cei trei deputaţi din ordinulă căpitanii
lui loră íixézá ună termină la tóté condiţiunile aceste, anume,
că rëspunsuld Măriei Tale şi ală onorabilei nobile Table şi
ală nobililoru Posesori să se trimită pe Duminecă sera în 14
a lunei acesteia la Popa Danilă din Criscioră, fiindă-că la
din contră, după cum ameninţă dânşii, voră pune juráméntă

‘ ) Acest,ü punctă din ultimatulă lui Horia a fostă mal târdiă falsifi­
cată în modulă următoriă : , pămenturile nobilitari sa se impartéscâ între
poporulă plebeă după ordinulă u n u l altă î năl ţ at ă î m p ë rată ală
n o s t r u , c a r e v a u r m a .1 Aşa a fostă comunicată nltimatulă lui Horia
de br. losifă Nálaezi cancelariulul Eszterliázy din Viena, cu data Chvjă 21
Novembre 1784.
198 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

şi cu totă puterea lorü dimpreună cu căpitanii ’şî voru da

silinţă ca să nimicăscă oraşulă (Deva).
Iar eü më recomandă de noű în bine-voitórea graţia a
Măriei Tale şi a onorabilei nobile Table rëmânêndu totă-de-
una cu stimă
Supusă servitoriü,

Şoimuşiî, în 11 Novembre 1784. Carolu Bl'Ünek“ 1).

Condiţiunile acestui ultimată erau întru adevërü severe,

dar ele eraă întru tote conforme cu programulă socială şi
politică ală ţăraniloră români.
Ultimatulu lui Horia fu primită la Deva în diua de 18
Novembre şi încă în aceiaşi di comitatulă Hinedórel adresă
următorea serisóre maiorului Stoianich 2) din Orăsciă :
„Din raportulă anexată în copiă ală funcţionarului de sa­
line din Şoimuşă, Ilustritatea vostră veţi puté esamina mal
bine, cari sunt condiţiunile de pace, ce le propuse şi le pre-
sentă întregel nobilimî unguresc!, comandantulă şi căpitanulă
ţeraniloră resculaţî cu numele Horia. Fiindă însă, că din
diferite relatări demne de credinţă amu aflată, că numitulă
Horia a convocată în comuna Criscioră din districtulă Za-
randulul o mulţime imensă de ţărani din tóté părţile Ză-
randulul, cum şi din alte locuri învecinate, că densulă a
cumpărată arme j d cal suficienţi, ca să facă incursiuni, ne
tememă, că nu cum-va atacurile, ce are de gândfi să le facă,
să fiă de aşa natură, în câtă puţina armată, care se află
trimisă aici şi nobilimea să nu fiă în stare să le résisté.
Din acéstâ causă credemă, că ar fi bine dacă Ilustritatea
vostră veţi binevoi a dispune să se trimiţă aici 12 tunuri
pentru apărarea fortăreţe! şi a populaţiunil şi să veniţi în
persóná aici chiar şi Ilustritatea vostră cu o trupă mal mare
de soldaţi.“

') O r i g i n a l u l ü îu archiva comitatului Hinedóra. Textulu în limba

maghiară şi subsemnătura autografă a luî Briinek.
“) I g n a z de S t o i a n i c h născuţii în Croaţia la Agramn în anulă
1797, servia în I-1Ü regimentă de grăniceri români.
 IN COM. ALBEI ŞI ALŰ CLUJULUI. 1Ü9

xv. i t i ; v ( » i . r n i L \ E . i In c o t i. a l b e ! şi v i .Í ! ( i .i .ll i .i i .

1. Câmpeni, Abrudü şi Boşia.

Primele evenimente din Zarandű provocară îndată revo-

luţiunea şi în munţii Abrudului.
Primulü căpitanii vëdêndü cursulü repede şi favorabilű alü
revoluţiuniî din Zarandű, convocă şi dênsulü prin emisari şi
circulare pe ţăranii din munţii Abrudului *) să vină la Câm­
peni, să le comunice poruncile împărătesei 2).

*) Bomânil din cele-l-alte părţi ale Transilvaniei numescă M o ţ i pe

r o mâni i di n munţ i i Abrudul ui . Totă asemenea şi românii din
Macedonia, după cum ne relateză d-nulu Apostolii Mărgăriţii, numescă
M o c i a n i (accentulü pe prima silabă] pe r o m â n i i d i n m u n ţ i i P i n-
d u l u l delà Mezovo la vale, între Tricala şi Ianina. Amendóue cuvintele
aceste represintă astădl numai simple numiri de triburi, înţelesulîi lorii
primitivii a dispăruţii cu totulü în Transilvania câtă şi în Macedonia.
3) Unii circularii! alü lui Horia pentru a d u n a r e a din C â in­
ii e n I adresată către primari ulü din comuna Ponoră (lângă Bemeţl) este
următoriulă: „Sănătate Domniel-tale J u d e d i n P o n o r ă , Vină cu satele
Domniel-tale la C â m p e u l şi cu omulă, pe care l aţ' prinsă după porunca
împerătâscă, şi să aduceţi acolo şi pe omenii cari aă prinsă pe omulă a-
cela, fiindă-că am s ă v ë a r ë t u p o r u n c a î ni p ë r ă t é s c ă Pe
lângă acele, cari le am avută, aă mal sosită acum Luni altele noue. Dacă
nu veniţi vina este a vostră fiindă-că aţi călcată porunca împërâtésca.
N oi vë c li i ămămă cu p o r u n c a î m p ë r â t é s c a , ca să se ci-
tésca tóté în faţa vostră. De nu veţi veni călcaţi porunca împërâtésca
. . . . . şi cartea să se trimită repede la B u c i n m ü la Ioniţă Dadei
(Dandea), ca să vină şi elă la Câmpeni să audă porunca împëiâté.:ca şi
totă sătulă cu voi. Ioniţă Dadei să trimită cartea la L u p ş a la Popa
Simionă şi de acolo să se trimită repede M u j i n a , ca să aibă scire să
audă poruncile împărătesei. Şi e ă U r s ă N i c u l a încă daă porunca a-
césta la satele de süsü, şi daca cineva nu va asculta de porunca împe-
rătescă, acela va fi pedepsită, cartea să mérgâ repede, ca să aibă de scire.
fiindă-că Domnii nu vină Joi la Câmpeni să facă pace cu satele“ . N oi eo-
municămă documentulă acesta după versiunea latină, care se află îu bi­
blioteca museulul naţională din Pesta (Epistola Horae. Col. Hóra vesze­
delme) La Szilágyi încă se află îu limba germană, o a doua traducţiune
făcută din limba latină şi conţine câteva erori de testă.
 200 REVOLUŢI UNEA LUI H01Î1A.

în acelaşi timpii căpitanulă Crişană, după cc distrase no­

bilimea din Criscioră, din Bradű, şi Ribiţa, se întorse cu ar­
mata din Zarandă spre munţii Abrudului, să se unéscá aici
cu trapele lui Horia şi Cloşca şi împreună să continue re-
voluţiunea în părţile Transilvaniei. Apoi, Joi în 4 Novembre
toţi trei căpitanii Horia, Cloşca şi Crişanu se întruniră cu
trupele lorü în loculü numită la Păltinişă de pe teritoriulă
comunei Blăjeni, şi aici ţăranii întruniţi prestară cu toţii ju -
rămentulă, că în calea, în care plécâ din porunca împăra­
tului să nu mai lase în viăţă ună picioră de ungură sau
funcţionariă, fără numai în casulă dacă voră primi religiune
română.
D in ‘ Păltinişă trupa ţăraniloră se divisă în dóue părţi. O
parte apucă drumulă spre Abrudă, oraşulă principală ală
munţiloră şi ocupă posiţiuni în Ioculă numită la Gura Cer­
niţii. Iar altă parte se coborî pe braţele Arieşului la vale
şi împreună cu căpitanii Horia, Cloşca şi Crişană intră V i­
neri în 5 Novembre în oraşulă C â m p e n i 1). în fruntea a-
cestei trupe, după cum ne relatăză doi martori oculari, mer­
gea călare ună căpitană bătrână, George Crişană, ducendă
ca stăgă o cruce galbină— simbolulă luptei drepte — şi stri-
gândă cu sgomotă mare pe stradele Câmpeniloră : că po­
runca lui D-deă şi a împăratului, este să stingă pe toţi un­
gurii de ori-ce religiune saă să-i boteze de noă. în Câmpeni
mulţimea ţăraniloră se duse dreptă la curtea spânului Alexe
Intze, care fugise de acasă încă în săra precedentă, şi aici
în cuartirulă spânului, primulă căpitană publica ţăraniloră
poruncile împărătesei dicendă : că densulă are poruncă de la
împăratulă să rescóle pe ţărani în contra domniloră săi şi
să le prădeze tóté averile până când aceştia nu voră co­
munica ţăraniloră resoluţiunile împăratului, că totă ţăranulă,

‘ ) Szilágyi susţine, că asupra Câmpeniloru a mersă numai Horia,

iar Cloşca şi Crişană aă rămasă la trupa din Cernita. Erére, interoga-
toriulă lui Crişană (pet. 20. 21. 24) şi ală lui Ursă Uibară probeză din
contra.
 ÎN COM. ALBEI ŞI ALŰ CLUJULUI. 201

care nn va veni în trupa densului va fi traşii în ţcpă, casa

se va aprinde peste copiii lui şi se va preface în cenuşă,
că pentru esecutarea acestui plană împëratulü i a dată crucea
de aură şi nici armata imperială nu se va opune ţăraniloră,
îndată ce va vedé semnulă acesta. Apoi îndată după pu­
blicarea acestoră ordine ţăranii se aruncară cu o furiă v io­
lentă asupra caseloră funcţionariloră din Câmpeni, a spâ­
nului Alexe Intze, a schimbătorului de aură, intrară în bi­
serica catolică, frânseră scaune, icône şi totă ce aflară aci,
sparseră pivniţa fiscală şi vărsară totă băutura, ţăranii din
Zarandă secuestrară aurulă din caseria fiscală, iar locuitorii
din Buciumă clopotulă bisericeî catolice.
Câmpenii se aflaă acum în mâna ţăraniloră şi în aceeaşi
di primulă căpitană trămise pe cei doi comandanţi ai săi, pe
Cloşca şi Crişană să ocupe Abrudulă, iar densulă se întorse
înapoi la comunele Vidra 1) şi Albacă să aresteze pe pri­
marii domnesci de acolo.
Primarii domnesci eraă în timpulă acesta micii tirani din
munţii Abrudului, agenţii fideli ai funcţionariloră domeniu­
lui. în contra loră se plânsese comunele la curtea imperială
încă din anulă 1780, primarii aceştia încasase de pe la ţă­
rani sume enorme de bani şi de patru ani de dile nu voiaă
să le predee nici o socotélá. în scurtă timpă primulă căpitană
arestă pe primarii domnesci din Câmpeni, din Gura-négrá,
Gura Albacului şi din alte comune şi-i duse ca prisoneri la
Albacă sub cuventulă, că trebue să-i depună socotelile. O
trupă de ţărani prinse pe Vasile Goia, primarulă din Vidra,
ună violentă despotă ală comunei sale, 'lă duse în loculă
numită la Pétrâ, si aici din vîrfulă stâncei ţăranii ’lă arun-
cară josă în prăpastiă. Iar alţi primari scăpară cu fuga prin
comitatele vecine.
Din Câmpeni trupa ţăraniloră sub comanda căpitaniloră
Cloşca şi Crişană plecă Vineri în 5 Novembre după amédï

J) Astădî divisată în dóue coimnie Vidra-de-susă şi Vidra-de-josü.

202 REVOLUŢI UNEA LUI HORI A.

asupra A b r u d u l u i . în aceea di séra ţăranii veniră până

la marginea din josü a oraşului, iar peste nópte tăbărîră în
livedile de acolo. Apoi Sâmbătă diminăţa în diua următore
întréga trupă acesta compusă din 29 sate ale Zaranduluî şi
16 sate din domeniulă Slatneî se ridică cu sgomotiî mare
asupra Abrudulirt. Ţăranii ocupară îndată, ca unu noră, în­
tregii délulü din faţa oraşului şi esecutară aici pe preotulu
Avramă Şuluţu Ţ din Cărpenişă, care avuse imprudenţa să
se pună singură în contra unui torentă eşită din albia sa, să
invite pe ţărani, ca să nu asculte de căpitanii loră 2). Abru-

*) Mitropolitulă Şuluţă în manuscriptulă sëü ’Jü numesce T o d o r ü

Şuluţu, dar în tóté actele din timpulă revoluţiunil preotulu acesta figu-
reză sub numele de Popa A v r a m i Aşa în memoriulă nobilimii adunate
la Sardă (30 Decembre 1784), în interogatoriulă făcută de contele Ian-
kovits cu Cloşca şi în testamentulă acestui căpitană.
2) Numai ca o simplă t r a d i ţ i u n e comunicămă aici relatarea, ce
ne-o făcuse betrânulă Ursă Coroiă din Cărpenişă în anulă 1870 despre
plecarea româniloră asupra Abrudului. „Giurgiă (Crişană)
după ce a resoulată poporulă din ţinutulă Crişulul, spunea ţeranulă
Ursă Coroiă, a trecută cu Crişenil sei în munţii Abrudului, şi o parte
din el s’aă oprită la sătulă Cerniţa, iar Giurgiă cu altă parte a venită
în Cărpenişă şi a ţinută adunare eu poporulă la biserica de aici, unde
aă botărîtă să plece asupra Abrudului. Giurgiă, ca să câştige mal multă
încredere la poporă ’şi unsese mânile cu o materia ardetóre şi aprin-
dênd’o ridică mânile în susă pline de flăcări strigândă către poporă :
„ S ă m e r g e m ü! sä mér gemül * Iar ţăranii priveaă uimiţi la dên-
sulă dicêndü : uitaţi-vă la elă că nu arde! Cu acesta ocasiune Giurgiă
invită pe Popa Avramă Şuluţă din Cărpenişă, care scia şi carte ungu-
rescă (adecă limba oficială latină şi ungurescă) să-I însoţâscă până la
Abrudă, ca să citescă poporului cărţile date de împeratulă Iosifă. Dar
Popa Avramă, dicêndü că are Duminecă şi nu póte merge, nu voi să-I
însoţâsoă Atunci Giurgiă porunci celul-l-altă preotă din Cărpenişă Popii
Moise să mergă dênsulü la biserică, luă cu sila pe Popa Avramă, ’lă sui
dinapoi pe calulă seu, ună cală frumosă porumbă, ce-lă luase de la Ţe-
sariulă (uobilulă Csiszár) de pe Crişă, şi apoi cu toţii plecară spre Abrudă.
De la Cărpenişă se duseră pe luncă până la Sâlisce, de la Sălisce se
suiră pe délulü băiăşiloru şi eşiră la Gura Cornii de asupra Abrudului.
Aici ţinură de noă svată şi Giurgiă invită pe Popa Avramă să citeseă
poporului cărţile date de împeratulă Iosifă. Dar Popa Avramă spunea din
 h í COM. ALBEI KI ALŰ CLUJULUI. 203

dulii sc afla acum în faţa unu! imensă periculă. Magistratulă

oraşului, simţindă íntrégá gravitatea situaţiuniî, trămise ră-
pede o deputaţiune în tabăra ţăraniloră să-î întrebe : ce scopă
aă, dacă voiescă vină, mâncare şi bam le daă, dacă inten-
ţiunea lord este numai asupra unoră persóne, le estradaă,
dar să nu pustiăscă oraşulă. însă răspunsulă ţăraniloră fu :
„treime să esterminămu pe unguri până la unulă“ . A poi cu
strigări înfiorătore, „să stingemă pe unguri să nu mai ro­
mână nici unulă“ , ţăranii năvăliră cu toţii asupra oraşului,
sparseră închisorile magistratului şi puseră în libertate pe
iobagii deţinuţi acolo, distruseră archiva magistratului şi
împrăsciară tóté cbârtiile şi privilegiele, despoiară casieria o-
raşuluî, pătrunseră în casele cetăţeniloră unguri şi până
nóptea târdiă între plângeri şi văietărî distruseră totă ce
aflară prin case, mobile, uşi, ferestrî, scoseră de prin ziduri
gratiile ferestiloră, aruncară pe strade îmbrăcămintea şi
hainele de pată ale inimiciloră loră, intrară în pivniţî, spar­
seră buţile şi vărsară totă vinulă, pătrunseră în biserica re­
formată, distruseră organe şi totă ce aflară acolo, despoiară
cassa bisericeï, pe unii i esecutară pe strade, pe alţii în ca-
• sele loră proprii, iar uni! fură masacraţi în lăuntrulă biseri-
ciloră, cum se întemplă cu Ionă Csány, cetăţenii avută din
Abrudă, care cădu lovită de furia ţăraniloră sub amvonulă
bisericeï reformate unde cercă să scape din aintea loră.
„Devastările întêmplate în Abrudă, scrie comisariulă gu­
vernului Michaiă Brukenthal, trecu peste tóté închipuirile.
Töte casele unguriloră, ale nemţiloră şi ale saşiloră sunt
distruse, şi numai locuinţele româniloră aşedate printre ele
aă rămasă scutite“ .

cărţile aceste cu totulă altmintrelea, de cum diceaă omenii luî Giurgiu,

că stă îu ele, şi atunci unü ţerană de pe Crişii, se repedi înfuriată a-
supra Popii Avramă ’lă lovi cu toporulă în capă şi Popa Avramă cădu
niortă josu. Iar după ce se adunară mal mulţi omeni şi din alte sate,
încungiurară Abrudulă de tóté părţile şi cu toţii dederă i năvală asupra
cetăţeniloră unguri de acolo.
204 REVOLUŢIUNEA LUI HORI A .

„Fisionomia Abrudului, se plânge preotulă reformaţii de

acolo, este atâtă de tristă îu câtă oraşulă acesta nici peste
100 de anî, saű póte nici o dată nu mai ajunge în starea,
în care a fostă maî înainte“ .
Singură numai edifieiulă fiscului şi casseria fiscală rema-
soră neatinse, şi aceste sub cuventulă că sunt proprietatea
împăratului. Ună căpitană din armata imperială, cu numele
Richard, raporteză în 7 Novembre guvernului transilvană,
că dănsulă trimisese din Slatna la Abrudă, pe locotenentulă
Vernicourt cu o trupă de 34 soldaţi, ca să apere casseria
fiscală de acolo. Dar în timpulă când ajunsese în Abrudă
locotenentulă Vernicourt, oraşulă era devastată, şi numai
edifieiulă şi casseria fiscală rămăsese neatinse. Locotenentulă
Vernicourt se instală îndată cu trupa sa aci. Dar în diua
următore, diminăţa, veni la cuartirulă densului căpitanulu
Cloşca înarmată, însoţită de o trupă de resculaţi, şi ceru
de la sentinelă să vorbăscă cu locotenentulă Vernicourt.
Acesta i acordă întrevederea şi vice-căpitanulă Cloşca, cum
se numia densulă, purtândă pene albe şi roşii ca semnă de
distincţiune, i vorbi astă-felă : „Noi suntemă soldaţi împă­
rătesei, tóté disordinele nóstre s’aă făcută în urma poruncii
împărătesei, pe care ni-a publicat’o căpitanulă nostru celă
mare, Horia. Noi respectămă averea fiscului, casele fiscului,
pe germani şi pe români şi voimă să esterminămă numai
nobilimea ungurăscă Călătoresce în pace şi nu avea nici o
grijă să fii molestată câtă de puţină, dar cruţă pe aderenţii
noştrii, şi dă ordină să-ţi ducă ună stégu albă înainte“ 1).
Iar Luni, în 8 Novembre, ţăranii cari ocupase Abrudulu,*)

*) W ir sind k a i s e r l i c h e S o l d a t e n , alle unsere Unordnungen

sind auf kais. B efehl, welchen uns unser Obereapitän ( Horr a)
publicirt h at, veranlasst worden. W ir schonen der Kammer,
ihrer Cassen, der Teutschen und W alachen, nur die
hungarischen Edelleute wollen wir ausrotten. Beisen Sie und besorgen
nicht im mindesten molestirt zu werden, doch schonen Sie unserer An­
hänger und lassen eine weisse Fahne vor sieb hertragen,
 ÎN COM. AI,B El ŞI ALŰ CLÜ.TULUÎ. ‘201

publicară în mijloculă pieţei, că porunca lui Dumnedcă şi a

împăratului este, că cine nu trece la religiunea română şi
cine nu se îmbracă în haine românesc!, să fiă trasă în ţăpă
înaintea case! sale, sau să i se taie capulă. Apoi imediată
în urma acestui ordină, tot! cetăţenii reformai!, unitari şi
catolici din Abrudă, bărbaţi şi femei, mari şi mici, trecură
la religiunea română şi se făcură români, unii fură botezaţi
de nou, iar alţii prestară numai jurămentulă, că se lapedă
de confesiunea loră şi primescă credinţa poporului română.
>Si aici încă o dată trebue să amintimă, că nu fanatismulu
ori diferenţa de religiune era causa acestoră înverşunate
ostilităţi, ci diferenţa de naţionalitate şi diferenţa de clasă.
Mai mulţi alţi cetăţeni unguri din Abrudă se retrăsese încă
din dina de ântâiă a periculului în băile de la C o r n a, dar
o trupă de ţărani i forţă şi pe aceştia să ésá afară din su-
terane şi să primésca religiunea română.
Fiă care din cei convertiţi primi de la preotulă română
câte ună biletă, pe care sta scrisă : „Asta-i creştină bună",
se îmbrăcară cu toţii în haine românesci, ’şi făcu fiă care
câte o cruce pe uşa casei, şi cu toţii puseră stégiiri albe
la stelpii porţiloră. Iar Marţi, în diua următore (9 Novembre),
ţăranii luară cocoşulă de pe biserica reformată şi puseră
cruce românescă în locu-i, şi fiindu-că în totă oraşulă po-
pulaţiune reformată acum nu mai esista, ţăranii români se
făcură stăpâni şi pe biserica refonnaţiloră. D e asemenea
puseră cruce pe clopotulă bisericei unitare, şi toţi ungurii
din Abrudă trebuiră să asculte în bisericele loră, serviciulă
Dumnedeescă în limba română b-
„S ’a trecută cu biserica reformată şi unitară de aici, se
plânge preotulă reformată din Abrudă. Oraşulă acesta nu
mai e pentru mine, mă temă şi de umbră, cantorulă încă

b fonnidine Valachornm R i t n m g r a e c n m i a s u i s Te mpl i s a n­

d i v e e o g u n t ur. Magistratul ă din Abrudă către guvernul ii transilvanii,
1Û Novembre 1784.
2 06 RKVOLUŢIUKEA LUI ÍÍOKIA.

mi s’a făcută românü, familiele Süllyei, Borsai, Bartlia, toţi

aű juratu, că trecu şi vom rëmâné rom ám“ .
„în tóté părţile se audă numai vaiete, plângeri şi suspine.
Totű omulă este în doliü şi plecată în genuchî ’şî plânge şi
tânguesce fiă care casa pustiită. S’ar duce acum ungurii de
aici, dar sunt închişi de tote părţile şi împedecaţî de jëranï,
cari aă ocupată tóté drumurile în câtă nimeni nu mai póte
să murgă nici într’o parte. Averea fîă-căruî este numai ce
e pe densulă, o ţundră şi o păreche de ciorecî, pentru că
cine a avută haine de postavă a trebuită să se desbrace de
ele, şi nimeni nu mai are cu ce sase schimbe şi unde să-şî
plece capulă. I lipsesce nu numai saltéua, perina şi patul ă,
dar nici pae nu mai are. Acoperemântulă lui e ţundra. Pe
unguri şi pe servitorii bisericeî nici nu i-aă lăsată să se a-
propie de cei ucişi, ci i-aă îngropată dânşii fără sunetulă
clopoteloră, ca pe nisce animale neraţionaîe“ .
Abrudulă era distrusă şi o parte din trupa resculaţiloră
sub comanda căpitanului Cloşca, trecu Duminecă în 7 No­
vembre în comuna R o ş i a . înspăimântaţi de furia tëranilorü
94 de cetăţeni unguri se refugiase în baia unui proprietariă
avută cu numele Pavelă Lörincz. Dar primulă căpitană, care
încă venise aici, trimise îndată maî mulţi omenï la denşiî să
le facă cunoscută, că dacă voră eşi de buna voiă, şi voră
primi religiunea română, vieţa şi averea loră va rëmâné ne
atinsă, la din contră au decisă să nu se depărteze de acolo
nici densulă, nici Cloşca şi nici cei alalţî căpitani până nu-î
voră supune, fiă prin fumă, fiă prin fóme. Situaţiunea refu-
giaţiloră era destulă de dificilă. Oetăţenulă Pavelă Lörincz, ca
să evite pericululu la care putea fi expusă, eşi afară din baiă,
cliiamă la dânsulă pe preotulă românescă şi se făcu ortodoxă,
încă pe când se afla preotulă în casa mea, ne spune Pavelă
Lörincz, veni la mine căpitanulă Ionă Biro cu compania sa
şi întrebându-më, dacă m’am făcută creştină i respunseî: Da
ne-arnă făcută cu toţii, cu tută familia şi cu tóté rudele mele.
Apoi Ionă Biro ’mî dise: „Şi fundă că te-aî făcută creştină
 ÎN COM. ALBEI Şl ALŰ CLUJULUI. 207

Donmulîi Horia şi Ionii Cloşca se închină cu sănătate şi-ţî

daü graţia Domnieî-tale, familiei Domnieî-tale şi averii Dom -
nieî-tale‘! . Dar fiindă-că cei alalţî cetăţeni unguri nu voiră
să parsséscá suteranele, ţărani! român! le predară şi le dis­
truseră locuinţele, devastară biserica catolică şi biserica re­
formată, iar primula căpitanii trimise după ţărani! din Bu­
ciumă să vină la Roşia, să umple cu tenu şi cu pae gurcle
băiloru de acolo, să scotă cu firmă pe ungur! din bă! şi
să-î esecute, dacă nu voră voi să se boteze în religiunea
română, fiindii-că densulă are poruncă delà împëratulu să
estermineze pe toţi unguri!.
în amêndôue locurile în Abrudu şi în Roşia furia ţerani-
loru ţinu tre! dile şi în timpulă acesta fură constrînş! să trécá
la religiunea română 1122 cetăţeni unguri, între car! 548
unitari, 468 reformaţi, 65 catolici şi 41 luteran!.

2. Prinmltt căpitanii în periculü.

Era mima! a şeptea di de la proclamarea revoluţiuni! în

Curecbiă şi acţiunea ţeraniloră era aprópe să înceteze cu
totulă.
Din Roşia, primulă căpitanu se duse Luni, în 8 Novem­
bre, în comuna B u c i u m ă şi aici cliiămă la adunare pe
locuitori! comune!, pe ună délu din cătunulă Poieni, ca să
asculte poruncile, ce avea să le comunice.
Primulă căpitană se înfăţişă aie! cu o gardă de 12 băr­
baţi armaţi şi însoţită de căpitanulă seu anonimă, omulu
acelă misteriosă, care purta pe capă o chivără roşiă mili­
tară şi era încinsă cu o sabia lungă.
Căpitanulă acesta fără nume, ordonă ţeraniloră din Bu­
ciumă să transporteze fenă şi pae la băile din Roşia şi prin
fumă să scoţă afară pe unguri!, cari se refugiase acolo,
apo! împreună cu amendoî căpitani!, să plece asupra cas­
telului din Galda.
Aici însă se întâmplă, că mai mulţi ţerani din comuna
Buciumă, instigaţi de primariulă domncscă George Sucifl,
208 REVOLÜÏIÜNBA LOI HORlA.

făcură planul ii să prindă pe Horia, capulű acestui resbelă

de esterminare, şi să-in dee pe mâna autorităţilorii din Slatna.
Decisiunea făcută, ţăranii începură numai de câtă să căra
cu insistenţă de la primulü căpitanii, să le arate poruncile,
prin cari l’a autorisatü pe dênsulü împëratulü să stingă pe
toţi ungurii şi pe toţi funcţionarii din Transilvania, ca să
vodă şi dânşii iscălitura împăratului. Apoi ’lu întrebară, că
ce are dênsulü de gândii să facă de aci înainte.
Primulü căpitanu le răspunse, că poruncile aceste i le-a
datü însuşi împëratulü şi se află şi acum la dênsulü, dar
poruncile aceste sunt cu multü mai 'sfinte, de câtü să le
potă arăta ţeraniloră, cu atâtü mai multü, că ei nici nu
sunt în stare să le citéscá, însă de locü să nu se îndoiăscă,
fiindtt-că dênsulü le are de sigurfi. Iar intenţiunea dênsuluï
este, că din Buciumü să mérgâ la Galda, apoi la Aiudă şi
succesivă la Trăscăfl, să esecute pe toţi ungurii, pe cari i
vorü pută prinde, să le predeze averile şi să le ruineze ca­
sele. Dar ţăranii din Buciumü nu se mulţumiră cu atâtü.
Sub cuvêntulü, că dênsulü se laudă în modü falsă cu po­
runcile împăratului, ’lă duseră în comuna Buciumă şi aici
’lă închiseră dimpreună cu totă suita sa în casa unui io-
bagiü cu numele Macaveiű Băiăşanu, trimiseră apoi îndată
unü omü la funcţionarii din Slatna după ajutoriă militară,
ca să le potă da în mână pe Horia.
Din acăstă critică posiţiune primulü căpitană scăpă cu
ajutoriulü unui amică alü sëü. Ionuţă Dandea, cäpitanulü din
Buciumü, vëclêndü pericululü, în care se afla capulă revolu-
ţiunii, alergă repede cu tatălă sëü şi doi fraţi ai săi, ridică
pe ţăranii din părţile de josű ale Buciumului, din Muntari,
din Satű şi Cerbulű, şi Marţi dimineţa, în diua următore,
pe la răsăritulă sórelui, încă înainte de a sosi ajutoriulü
militară, năvăliră cu violenţă asupra casei, în care se afla are­
stată Horia, şi-lă liberară. Ţăranii, cari arestase pe Horia,
fură prinşi, legaţi, bătuţi, şi casele loră prădate, din ordi-
nulü căpitanului Ionuţfi Dandea, Pe unulü din ţăranii aceştia
 ÎN COM. ALBI3Ï Şt ALŰ CLUJULUI. 209

cu numele Petru Giurcă, 'hi sili Horia să-î presteze j ura­

mé ntulii de credinţă, că va merge cu densulă peste totü lo ­
cuiţi, în tută tér a Ardeiului, ca să stingă pe unguri, aşa
să-i ajute Dumnedeu Tatălă, Fiulă şi Spiritulü sfântă.
întru aceea sosi ajutori ulii militară din Slatna. Dar mul­
ţimea poporului, care se afla acum sub ordinele lui H oria
şi ale căpitanului săă Ionuţă Dandea, crescuse aprópe la
800 omeni. Trupa soldaţiloră se întorse înapoi fără nici tină
resultată la Slatna, iar Horia cu suita sa, plecă către co­
muna Musca.

3. Căpitanii Cloşca şi Horia tînerulă plecă asupra castelului elin Galda.

Luni, în 8 Novembre, trupa ţeraniloră, care ocupase Abru-

dulă şi Roşia se divisă în dóue părţi.
O parte din ţărani, sub comanda căpitanului Cloşca, plecă
pe Arieşă la vale, iar altă trupă, în frunte cu lonă Horia,
iiulă bătrânului căpitană, apucă direcţiunea către valea Cim­
poiului.
Amendoue trupele aceste aveaă una şi aceeaşi misiune :
să revoltezc în drumulă loră tóté comunele românesci, amen­
doue trupele să se întrunésca la sătulă Cricăă, să atace îm ­
preună eastelulă br. Simeonă Kemény din Galda-dc-josă *),
şi să libereze pe toţi ţăranii deţinuţi -acolo, între cari se mai
afla încă Dumitru Todea, fostulă pritnariă din Rîu-mare, ares-

b Fami l i a Kemény ’.şi trage originea ;,dcla unü distinsă băr­

baţii cu numele M ik o l a “ din comuna Calota în Transilvania, şi unu
ramă alu acestei familii, purtă numele de Mikola până în secululü tre­
cuţii, când linia acesta se stinse cu br. Ladis'au Mikola, fostă asesorii
la Tabla regală din Transilvania. Dar când a trăită acostă Mikola, înte-
meiătorulă casei Kemeniane, genealogiele familiari nu ne presintă date
sigure. Principele Ionii Kemény (1660-1662) i fixeză epoca pe la anulă
95S (?), iar după alţi genealogistî, acestă Mieola ar li trăită în prima
jumătate a secuiului alu X III. Cf. Benkii. Edit. 1833. H. 393. Nagy Iván,
Magva forsz, családai. IV. 466.
14
210 REVOLUŢIUNEA LUI HORTA.

tatu şi condamnată la morte pentru tumultulă din Câmpeni

de la 1782.
Br. Simeonă Kemény, descendentele unei vechi familii
aristocrate din Transilvania purta de mai mulţi am oficiulă
de comite alü Albei-de-josă. Dar sub administraţiunea indo­
lentă şi destrămată a densului se umplu până la mărgini
paliarulă de suferinţe ală ţeraniloră din munţii Abrudului.
Br. Kemény primi încă Vineri în 5 Novembre scirea ne­
plăcută, că iobagii din districtulă Zarandului se aă revoltată
în contra nobilimii sub conducerea lui Horia, că denşii vo-
iescă să vină de a dreptulă la Calda, ca să libereze pe ţă­
ranii deţinuţi acolo, să prindă pebaronulă, să-lă beléscá de
viă şi să-i ardă castelulă.
Cuprinsă de frică br. Kemény părăsi repede castelulă săă
şi fugi împreună cu totă familia sa la Aiudă, oraşulă de
reşedinţă ală comitatului Alba. Ţinu încă în aceea di şedinţă
cu asesorii, pe cari i putu afla în grabă mare, şi pre­
găti ună raportă către guvernulă transilvană în care ce­
rea ajutoriă militară pentru siguranţa vieţei sale şi a în-
chisoriloră din Galda. Dar în fine temêndu-se, că ajutoriulă
militară să nu sosésca prea târdiă, br. Kemény luă raportulă
cu dOnsulă, părăsi oficiulă şi reşedinţa comitatului şi fugi la
Sibiiă ;l).
Trupa ţeraniloră, care plecase Luni în 8 Novembre către
valea Arieşului, ajunse în aceea di pe la amédï în comuna
M u s c a . Căpitanulă Cloşca publică aici săteniloră poruncile
împărătesei, i luă cu densulă şi din Musca trecu în oraşulă
L u p şa. Dar fiindă-că în Lupşa în lăuntrulă oraşului nu era
locă de ajunsă, ca mulţimea întréga a ţeraniloră să potă ascul­
ta vorbirea căpitanului, Cloşca conduse pe ţărani pe ună şesă
afară de oraşă, unde se afla ridicată o movilă, se sui călare în

’ ) Den 9 Nov. Der IJnteralbenser Obergespann S i.m o n Kemény

war nacli Hermannstadt g e f l ü c h t e t , weil die Aufrührer ihn per­
sönlich suchten. Das Gubernium verweiset ihm die F l u c h t , und be­
fiehlt ihm hinaus zu gehen. Ms. Analecta ad Históriám seditionis.
 ÎN COM. ALBEI ŞI ALŰ CLUJULUI. 211

vîrfulu movilei şi de aici le vorbi în modulă nrmătoriă : „ Ome-

niloră, în urma poruncii împărătesei am să vë facă cunoscută,
că voi trebue să më ascultaţi şi să më urmaţi. Sunt 7 ani de
dile de când eă më muncescu cu Horia să putemă face, ca voi
să fiţi militari, şi acum în traista asta aici se afla acéstá
înaltă poruncă“ 1) . Apoi adause, că densulă în urma poruncii
împărătesei are să-î ducă la Albă Iulia, ca să primescă
arme, că pe viitoriă n’aă să maî facă nimeruî servicii, fără
numai împëratuluï cu armele, că din fiă-care casă să vină
câte unu omă în trupa densului, iar acela, care nu va veni
se va trage în ţ6pă înaintea casei sale, femeia şi copii i se
voră închide în casă şi ca sase va aprinde pe e l 3). Luă ju -
rămentulă de credinţă de la mal mulţi tëranï, cari se unise
cn trupa densului, de asemenea ju ră pe popa Petru Iancu
din Lupşa, că va asculta de poruncile împëratuluï şi de
poruncile sale, cä-lü va urma şi nu va cerca la nici o o-
casiune să-lii părăsescă, aşa să-î ajute Dumne4eű Tatălu,
Fiulii şi Spiritulü sfântă, Maica Domnului şi toţi sfinţii. A poi
ordonă preotului să iee cu dênsulü cuminecătura din biserică *)

*) Ihr Leuthe ! Ich habe Euch a u f Befehl des Kaisers

dieses Kund zu machen : dass Ihr mir g e h o r c h e n , und n a c h f o l g e n
sollet ; Ich habe mich mit dem H o r a durch Sieben Jahre bemühet,
euch den S o l d a t e n S t a n d z u v e r s c h a f e n , und nun hier in die­
sen Tornister : (auf solchen mit der flachen Hand schlagend) ist dieser
hoche Befehl befindlich. Interogatoriulii lui Cloşca 89.
2) Este curiosü, că şi G e o r g e Dosa cäpitanulü revoluţiunil din
1514 totü cu asemenea ameninţări invită pe ţărani la luptă în contra
nobilimii. K atona, História critica, X V III. 720. 1514. Georgius Zeckel
strenuus miles, benedictae gentis cruciferorum princeps et supremus capi-
taneus . . . vobis . . . mandamus . . . statim visis praesentibus . . .
venire, volare et se se transferre in oppidum Czegled debeatis . . . .
alias in poenam . . . incurretis . . . vos i n f u r c a portarum
v e s t r a r um, ante aedes v e s t r a s , suspendemus . . . et ad
eu s p i d e m trahi f a d e m ns, et bona vestra in damnum devas-
tando et dilapidando vertemus, ad domorum vestrorum destructionem,
vxorum et p u e r o r u m interemptionem
212 REVOLUŢI UNEA L ili IIORIA.

ca să cuminece pe ţărani, cari se voră bolnăvi în drumulü

acesta.
Din Lupşa trupa lui Cloşca trecu Marţi în 9 Novembre în
oraşulă O f e n b a i ă şi aceleaşi scene, cari se petrecuse în
Abrudă se repetară şi aici. Ţăranii botezară pe mal mulţi
catolici şi reformaţi, împuşcară pe unu protopopă română,
care avuse curagiulă să-I mustre pentru faptele loru, ruinară
berăria şi cârclmele fiscali, despoiară casa spânului şi goliră
magazinulă de bucate.
Delà Ofenbaiă trupa căpitanului ' Cloşca părăsi valea
Arieşulul şi apucă drumulă prin munţi către Calda, iar
Miercuri în 10 Novembre ajunse în comuna M o g o ş ă ,
unde veni şi căpitanulă Crişană cu trupa ţăraniloră din
Zarandu. în comuna Mogoşă amêndoï căpitanii, Cloşca şi
Crişană, declarară mulţimii poporului, că după ce voră es-
termina pe toţi ungurii din ţără, Ardălulă întregă are să
fiă administrată numai de funcţionari români, pe cari i voră
numi căpitanii Horia şi Cloşca, dar ţăranii să fiă cu mare
grijă, că nici ună ungară să nu rămână în viăţă, care scie
ceva scrie. A poi căpitanulă Cloşca dicêndu-le: „bieţi fe­
ciori cu porunca împăratului“ ţăranii plecară spre comuna
C r i c ă ă. înaintea trupei mergea preotulă unită Gavrilă
Sulară din comuna Mogoşă ducendă ca stăgă o cruce roşia,
înaltă de ună stânjină şi jumătate. Iar Joi în 11 Novembre
amêndôue trupele a lui Cloşca şi Crişană intrară în comuna
Cricăă. Ţăranii din Cricăă puseră îndată stégarï albe în
semnă, că sunt de partea resculaţiloră, se uniră numai de
câtă cu dênsiï, şi apoi cu toţii năvăliră asupra curţiloră
domnesc!, le prădară, le distruseră, de asemenea devastară
şi biserica reformată.
A doua trupă a ţăraniloră, care plecase din Abrudă sub
conducerea lui Ionă Horia, avendă ca stăgă o cruce mică
aurită, trecu munţii pe la Negrilăsa, lăsă oraşulă Slatna la
o parte, unde se afla o divisiune de soldaţi, iar Marţi în
9 Novembre se coborî în valea Ompoiuluî şi atacă imediată
 ÎX COJI. AI.BEÍ ŞI ALŰ CI-UJCLUÍ. 213

curţile nobilimii din comunele O m p o i ţa, I g h i u , I g h i e l ű ,

Ţ e l n a şi B u c e r d e a - v i n o s ă .
în comuna C r a i o v a Ionü Horia întrebă pe locuitori,
dacă s'au înscrisă ca militari, dânşii răspunseră că da, a-
poï tînărulă căpitană i jură şi le dede ordină să-lu urmeze.
Iar Joi, în 11 Novembre, amendóue trupele, a lui Cloşca şi
Horia tînerulă, se întruniră în comuna C r i c ă u , şi intenţiu-
nea căpitaniloră era să atace peste nópte castelulă br. K e ­
mény din Galda.
Dar planulă rămase neeseeutată.
în acea di sosi la Galda vice-colonelulu Schultz, trimisă
de comandantulă generală ca să trateze de pace cu ţărani'
resculaţî. Sclmltz trimise în tabera ţăraniloră pe locotenen-
tulă Probst, ca să-I informeze despre venirea sa, şi locotenen-
tulft Probst rugă pe căpitanulă Cloşca să nu atace Galda încă
în uóptea aceea. Iar în diua următore se începură tra­
tările de pace Ş.

4. Trupa ţeraniloru de pe Mureşii atacă Vulperulu şi Vinţulă-de-josu.

Căpitanii Cloşca şi Crişană ocupase Abrudulă în 6 N o ­

vembre, şi totă în acea di altă trupă de ţărani, care ve­
nia pe Mureşă în susă, străbătu şi densa din comitatului Ili-
nedórel în comitatulă Albei, şi atacă imediată populaţiunea
ungurăscă din comuna V u 1p e r ă.
Aici ţăranii esecutară pe căpitanulă oraşului şi pe alte 4
persóne, prădară şi distruseră 38 de case de ale nobililoru
şi orăşeniloră unguri, între cari se aflau curţile contesei N e­
mes, ale baroniloră Györffi şi Bânffi, şi în entusiasmulă loră
despre succesulă acestei revoluţiunî strigaă cu sgomotă mare
pe strade: „A nostră e lumea“ , „V ivat Maria Theresia“ ,
populara împărătâsă, care murise cu trei ani mal înainte.1

1) Alte cete isolate de ţărani atacară în 14 şi 15 Novembre curţile

nobilitari din 6 a 1 d a-d e-s u s ii, din B c n i c ă, C e t e a şi B e ş i n ă iţ
lânpă Ternave,
214 REV0LUŢIUNEA LUÏ HO RI A.

ín ijiua urmätorc Duminecă, în 7 Novembre, aceeaşi trapă

de ţărani atacă nobilimea din oraşulă Y i n ţ u 1ă-d e-j o s u.
Unu comerciantă arménű din Braşovă, care în timpulă
acesta fusese presentă în Vinţulă-de-josă ne relatézá în mo­
dulă următoriă sosirea resculatiloră aicî.
„Duminecă în 7 Novembre, pe la 10 ore înainte de a-
médï, (lice densulă, sosiră în Vinţulă-de-josă trei români îm­
brăcaţi numai în cămăşi şi avendă fiă-care câte o glugă pe
umeri şi câte ună toporă în mână. Românii aceştia chiă-
mară numai de câtă în ajutoriă pe ţăranii din Vinţulă-de-
josă, apoi se duseră dreptă în curtea br. Bânffi şi aici în­
cepură să ruineze şi să devasteze tote. După denşii sosi în­
dată şi ună căprariă de ală resculaţiloră *), îmbrăcată cu o
ţundră năgră, avendă după gâtă o traistă de piele şi ună
pistolă la brîă. Dim preună cu dênsuhî mai veniră şi alţi 6
români îmbrăcaţi de asemenea în ţundre negre şi armaţi cu
toporă, cu drugi şi furci de feră, şi în scurtă timpă întregă
oraşulă se împlu de omeni. întrebândă eă pe ómenii aceştia
dacă denşii se ducă mai departe, căprariulă Ini răspunse:
Da, se ducă mai departe, căci aă să se întrunăscă la Galda,
unde voră primi nóue ordine delà fratele împăratului, care
acum se află în Alba Iulia, şi la Galda li se va spune ce
aă să facă mai departe“ .
Aşa dar fratele împăratului la Alba Iu lia?
Faima, că ună membru din familia imperială a sosită,
saă că în scurtă timpă are să sosăscă în Transilvania se
respândise repede încă în primele dile ale revoluţiunii în
totă comitatulă Albei şi chiar în comitatulă Clujului. Doi
ţărani din Huiedină în comitatulă Clujului, întorcendu-se de
la tergulă Abrudului comunicară iobagiloră de acasă, că la
Abrudă e veste bună, acolo e lumea curuţiloră, şi că fra­
tele împăratului încă se află acolo cu óste mare. Ţăranii din

0 Despre organisarea militară a mişcării, anume despre c ă p i t a n i i

şi c ă p r a r i i de c o m u n e vomă vorbi mal târdiil.
 ÎN COM. ALBEI ŞI ALŰ CLUJULUI. 215

comuna Bura vorbiaû si dênsiï, că în curêndü are să sosésca

şi sora împëratuluï cu împëratulû muscälescü, ca să asiste
la devastarea curţiloră domnescî. Iar alţii maî adăugeaă, că
împëratulû a dată pe unguri în mâna Rusiei, ca să-î trateze
după cum- i place, din causă, că ungurii nu voescű să se
supună ordineloră împëratuluï, şi că Rusia se ridică de a-
semenea.
Căpitanii revoluţiuuiî din 1784 respândise cu anume in-
tenţiune faimele aceste, ca să inspire maî multă încredere
ţeraniloră despre voinţa şi firma decisiune a împëratuluï să
estermineze nobilimea unguréscá.
în Vinţă revoluţiunea fu condusă de doî căpitani, unulă
Serafinü Gonţă şi altulă cu numele de Ionaşcu. Amêndoï
căpitanii aceştia publicară aici porunca cunoscută a îm pë­
ratuluï şi adauseră : „ că româniî aşa să esecute pe unguri
si asa să le devasteze averile, în câtă nicî unu română să
nu maî potă dice, că are domnii pămentescă, fiindu-că şi ro­
mânii, cari voru dice aşa ceva încă trebue ucişî“ Q.
Iar Oprea Ispasű cu alţi soţi aï sei strigau cu sgomotă
mare pe strade: „Audiţî ómenilorü, daţî, tăiaţi, ucideri şi
stingeri pe unguri până la unulă, nu vë fiă frică, fiindă-că
e porunca împëratuluï şi n’aveţî să firi pedepsiri, iar dacă
împëratulû ne va pedepsi cumva, atuncî fiindü-cä ne-a înşe­
lată de douë ori ne vomû afla noï altû împëratû“ l2). Iar alţii
în iritaţiunea lorü strigaü de asemenea, că împëratulû a înşe­
lată şi pe români, fiindă-că le-a promisă arme şi nu le-a
dată 3), că dacă voră fi înşelări şi în intenţiunea loră de

l) ut, n u l i us V a l a eh o r u m amplius hoc dicere possit quod d o m i ­

num t e r r e s t r e m habeat, Investigaţiunea făcută despre revoluţiu­
nea din Vinţulă-de-josu. 30 Novembre 1784.
3) est enim mandátum Regis, et si a Rege etiani quaqua ratione af-
fleiemur, cum jam nos binis vieibus deceperit, i n v e n i e m u s nos
alium etiam R e g e m . Sentinţa în contra lui Ionelü Secareanü din
Vulperü, 10 Fevruarie 1785.
s) Quod Rex etiam ipsos deceperit, quod arma promiserit et non de-
derit, sed si in hac intentioqe etiam decepti fuerint, quod nimiruin
216 REVOLUŢIUNEA LDI HORIA.

acum, să nu potă sterpi din ţâră gintea unguréscâ, atunci

’şî voră afla eï altü împëratü, saü ’şî vorű alege altulü“ :lj.
în Vinţii furia revoluţiuniî ţinu patru dile, şi în timpul ü
acesta ţăranii esecutară aici pe căpitanulu oraşului şi alte
7 persóne, prădară şi distruseră 37 case de ale nobililorfi,
cetăţeniloru şi iobagilorü unguri, între cari se aflaű curţile

Hungaram nationem non possint exstirpare ex Regno, i n v e n i u n t i l l i

a 1i u m R e g e m, vel e l i g e u t illi sibimet i p s i s a l i u m . Investi-
gaţiunea din Vînţulă-de-josă. 30 Novembre 1784. — A icï stilulii oficială
din Transilvania a sabstituatü peste totu loculă cuvêntulü ,,r e g e “ în
loculü celui de „ î m p ă r a t ă “ , după cum numescü românii din Transil­
vania si Ungaria pe Domnitorii din casa austriacă.
8) încă în anulă 1749 românii ortodox! din Transilvania se vedură
siliţi a cere p r o t e c ţ i u n e a R u s i e i în contra diferiteloră vexaţiuni
politice şi sociali, cu deosebire în contra persecuţiuniloră religionarl şi
spre scopulü acesta denşiî trimiseră la Petersburg pe protopopulă Nicolae
Balomiri. Impiíratésa Elisabeta promise româniloră din Transilvania pro-
tectiunea sa şi în anulă următoriă 1750 adresă ambasadorului sëü din
Viena contelui Bestoujew Rimine următorea notă: Comparait liic ad Nos-
tram Residentiam et Cancellariam quidam protopopa nomine N i c o l a u s
B a l o m i r i ex Transilvania deditque memoriale pro clemenţi P r o t e c -
tione verorum Oliristianorum gentisque Y alacliicae
ex T r a n s i l v a n i a , qui fideles m a x i m a m p e r . s e c u t i o n e m p a t i -
u n tu r, eo quod nolint acceptare Unionem cum Romana Ecclesia . . . .
n o n h a b e n t e s i l l i a l i u n d e s p e m , advenit suprafatus protopopa
ad Nos et porrexit varia documenta a Principibus Transilvaniae ema­
nata , et c o n c r e d i t a sunt illi etiam privilegia, quae
concessa sunt ab ip somét Caesaré L e o p o l d o, quae tibi
transmittuntur, ut fusius scias, num verum s it : quod i s t a g e n s in
e j u s m o d i i n v e n i a t u r m i s e r i i s , et quanta patiatur recte proptei'
fidem p a t ia tu r ? ..............hanc Protectionem a Nobis postulantes, q u a m
P r o t e c t i o n e m s u p r a N o s s u r n i m u s. (Bibi. Academiei române,
colecţiunea Suluţă-Mbcioni) — Protopopulă Nicolae Balomiri fusese mal
înainte v i c a r i ű e p i s c o p e s c ă ală bisericel unite din Transilvania
(1746), dar din causa împrejurăriloră anormale, în cari se afla pe timpulă
acesta episcopia Blajului, Nicolae Balomiri se lăpedă de unire şi se puse
îu fruntea româniloră ortodox!. In fine însă persecutată ca agitatoră din
partea guvernului din Yiena densulă fu silită a se retrage în Ţera româ-
néscâ şi aici fu numită egumenă ală mănăstirii Argeşă
 ÎN COM. ALBEI ŞI ALŰ CLUJULUI. 217

conţiloră Bânffi şi Vass şi ale baronului Alvinczi, versară

totă vinulă, ce-lu aflară prin pivniţl, şi iobagii proprii sub
titlulfl de munca nostră“ Împărţiră între dênsiï bucatele şi
ceea-laltă avere mobiliară a domniloră sei.

5. Kevoluţiunea străbate în comitatiilu Clujului.

Din Ofenbaiă o trupă de ţcrani trecu Marţi în 9 Novembre

în comuna S ă l c i v a *) din comitatulü Cluj ului şi curţile
conţiloru Toroczkai căduvă îndată prada pe mânile loru.
Aceeaşi trupă sub conducerea căprariloră Lupii R óncea
şi Ursii Róncea atacă Miercuri în dina următore alte dóue
curţi ale conţiloru Toroczkai din S â n - G e o r g i u l ă Trăs-
căuluî, mănăstirea Franciscanilorü şi biserica reformată.
Cu deosebire se distinse în devastările de aici unii un­
gurii reformată cu numele Ionă Járai. Acestă Ionü Járai,
trecu în formă de comandantă trupa ţeraniloră români peste
piaţa oraşului, se duse cu dênsiï până la mănăstirea Fran-
ciscaniloră, şi căută să prindă pe preotulă reformată, dicendă,
că s’a legată înaintea româniloră să-lă dee în manile loră.
După devastările din Sălciva şi Sân-Georgiulă îrăscăului
revoluţiunea se estinse repede peste alte 17 comune din
comitatulă Clujului 3). Ună sată împingea pe altulă înainte,
şi soldaţii licenţiaţi aretaă poporului paspórtele loră în lo-
culă poruncii împerătesci. Atâtă era de mare entusiasmulă
pentru nimicirea nobilimii şi scăparea de crâncenulă ju gă
ală iobăgiei.
îndată după căderea Abrudului, a Roşiei şi a Vinţului o
adâncă consternaţiune cuprinse întregă nobilimea din Tran­

*) Astădl divisată în dóue comune: S ă i c i v a - d e - s u s ü şi S ă l c i v a -

d e -j o s Ű.
3) Comunele aceste erau : Poeiaga, Lunca, Şidolmu, Ocolişi!, Valea,
Bedeleu, Buni, Măgura, Bereliişu, Runcu, Ocolişelu, BicăUitu, Surducü,
Ciagzü, Hidişu, CicăS, Bacliişă şi câţî-va locuitori din oraşulu Trăscănlnl.
Baportulu corn. Clujs, 1G Ianuarie 1785,
218 REVOLUŢIUNEA L ü l HORIA.

silvania. Aiudulű ajunse într’o confusiune teribilă. Nobilimea

comitatului mare parte se retrase în fortăreţa Albei, iar
alţii fugiră încoce şi încolo pe unde nu mai putură. Cetă­
ţenii din Clujű pădiaă diua şi nóptea ca să nu năvălcscă
pe neasceptate vre o trupă de ţărani asupra loră şi puseră
străjî pe délulű Feléculuï să le dee îndată de soire daca
se apropie ţăranii. Conventulu din mănăstirea Clujului era
îngrijată în gradulă supremă pentru vechile documente ale
Transilvaniei depuse aici, căci ţăranii, ori unde străbătuse
prin archive, distrugeau cu deosebire cărţile de privilegii.
Magistratulu şi Tabla regală din Târgulă-Mureşuluî se aflaă
de asemenea în mare nelinisce, ca românii să nu atace şi
oraşulă acesta. Din tóté părţile se anunţa, că s’ aă prinsă
spioni de aï resculaţiloră, că poporulă fierbe, murmură, se
pregătesce şi înaintâză, şi toţi din tote părţile cereaă cu.
insistenţă ajutoriă militară delà guvernă.
„Nobilimea, — elice guvernulă transilvană către împëra-
tulă, — pe care a cuprins’o cu desăvârşire frica şi spaima
de revoluţiunea, care erupse într’ună noă modă atâtă de
neasceptată şi se estinse aşa de repede, nu se simte de a-
junsă sigură nici chiar în ţinutulu Bistriţei în lăuntrulă zidu-
riloră cetăţii, şi până acum (în 30 Novembre) n’a putută ti
înduplecată să se întorcă în modă stabilă iarăşi la locuin­
ţele sale“ .

X V I. REVOElTŢITJSîEA î \ C O M . S I H U L I I.

Acţiunea ţăraniloră din Zarandă se estinse repede şi peste

trei comune din comitatulă Sibiului, anume peste V i n e r e a ,
C i ó r a şi T ă r t ă r i a .
în comuna Cióra revoluţiunea se întâmplase în modulă
următoriă :
 ÎN COMITATULŰ SIBIULUI. 219

Vineri în 5 Novembre séra, ne spune unu mărturii, după

ce locuitorii din Cióra observase unu focii mare în comu­
nele vecine, în Gelmariü, Geoagiă şi Binţinţă, nobilulü P e­
tru Barcsai chiamă la dênsulü pe primariulű comunei şi pe
marturulű, care ne relatăză acestea, şi le ordonă să pună
străjî la marginea satului, până când dênsulü va puté să
scape cu fuga, iar Sâmbătă în diminăţa următore Petru
Barcsai se şi depărtă de aci.
în acea di. Sâmbătă în 6 Novembre, ne spune altă măr­
turii, după ce sătenii observase unu focă mare în păr­
ţile de către Gelmariü, Geoagiă şi Binţinţă, a plecată şi
dênsulü într’acolo, să se informeze mal bine în ce comune
anume este foculă acela, dar abia ajunse la marginea sa­
tului şi se întâlni în drumă cu 6 români din alte părţi şi
cu croitoriulă domnului sëü, care mergea înaintea loră fă-
cêndu-le serviciă de călăuză. Românii aceştia lă opriră nu­
mai de câtă pe locă şi-lă întrebară, dacă domnulă sëü P e­
tru Barcsai este acasă ori nu. Martorulă le răspunse, că
domnulă sëü Petru Barcsai a plecată, de acasă, dar nu scie
în cătr’o s’a dusă. La cuvintele aceste unulă din cei 6 români
se bătu cu pumnulă în peptă dicéndü: „suíletulü lui, ’mï
pare rëü, că nu-lü potü găsi, fiindă-că voiamü să,-lă belesen şi
să-î umplu pielea cu p a e“ . Marturulă întrebându-î cine sunt
denşii şi din a cui poruncă facă lucrurile aceste, unulă din
cei 6 români ridică capulă şi securea în süsü dicêndü :
„din porunca împëratuluï şi nu întreba multă“ .
Aceşti 6 ţărani intrară numai de câtă în sată, se duseră
dreptă în curtea nobilului Petru Barcsai şi aici, fără să în­
tâmpine cea mai mică resistenţă, începură să frângă uşile
şi ferestile. Bucătariulă lui Barcsai alergă repede şi dede
alarmă cu tragerea clopoteloră, soţia preotului reformată se
duse în graba mare la primariulă satului şi-lă rugă să are­
steze pe cei 6 ţărani, cari intrase în curtea nobilului Bar­
csai, dar nici ună ţărână din comună nu voi să mérgá pen­
tru apărarea curţii domnesc!.
220 R E V O L U Ţ IU N E A L U I H ORI A .

Ceï 6 ţărani străini convocară îndată la adunare pe lo­

cuitorii comunei şi le comunicară, că tote lucrurile acestea
se întemplă din porunca împăratului, că voinţa împăratului
este să estermineze întrégâ nobilimea unguréscâ, că dênsiï
sunt împuterniciţi din partea căpitanilorii mai mari, să dis­
trugă, să nimicésca, că nime să nu cuteze a pune mâna
pe dênsiï, căci fără pardonű i se va tăia capulă, iar mul­
ţimea ţeranilom, care vine cu stégű roşu după dênsiï, va da
focă satului de 7 părţi, că în fine, ţăranii din Cióra aă de­
plină libertate să împărţescă între dênsiï totă averea dom-
niloră săî, avere, ce aă câştigat’o iobagiî cu amară sudó-
rea lo r ă 1).
După ţăranii aceştia, sosiră numai de câtă în comună,
încă vre o 70 de românî Crisenî si Pădurenî, armatî cu
topóre, cu băltage şi bâte, şi distrugerea se întinse acum îii
totă curtea.
Ţăranii aceştia aveaă doî comandanţi. Unulă îmbrăcată cu
ţundra năgră, jiletcă albastră, pe capă o căciulă négrâ crăţă
înaltă, de asupra cusută cu postavă albastru, şi acesta se
numia căpitană. Altulă se numia căprariă, purta pe capă o
căiţă albă de nópte şi peste ea o pălăriă mare lată, şi amên-
doî comandanţii aceştia, eraă armaţi cu săbii, cu pistóle şi
cu pusei.
Mai mulţi marturi din comuna Cióra ne spună, că aă vă­
zută pe căpitanulă acestei trupe, sedêndd pe ună cală mare

4) Es stünde demnach denen Dorfsleuthen frey, von denen h e r r-

sc h a f t l i e h en G i i t h e r n , welche lediglich durch deren Un-
terthanen saueren S c h w e i s e r w o r b e n worden, alles unter
sich zu theilen. Investigaţiunea făcută despre revoluţiunea din comuna
Cióra, Seheşă 19 Novembre 1784. Iar corniţele Sibiului Andreiü Rosenfeld,
în raportulü sëü către c. Iankovits din 24 Decembre 1784, scrie : T u -
m a 1 1 u a ut i ii in T r a n s m a r u s i a n o r n m has quoque partes inva'
dentium caterva nomine Sacratissimae Majestatis eos dementasset dic-
titans: B o n a N o b i l i u m tamquam m é r c é d é i n 1 a b o r u m i n t e r
Iobbagiones d i v i d en da esse , atque a b o 1 i e n d u in n o b i ­
lium n o m e n, etc.
 ÎN C O M ITA T U L Ű S IB IU L U I 221

n e g ru , frn m osü , cu s a b ia tra să , şi c ă p ita n u lă a c e sta în d e m n a

p e ţă ra n i strig â n d u -le : „C in e ţin e cu îm p ë ra tu lu , să a ju te
să d istrü g e m ű , d aţi cu toţii, cin e ţin e cu D iu m ie d e ă 'lu o m o -
rîm it, c in e ţin e cu îm p ë ra tu lu este a lă n o stru “ . C u v in te, c a r i
d e n o tă o e stre m ă a m ă riciu n e su fletă scă , şi d e sig u ri), c ă p i-
ta n u lű d in C ió ra , p rin c u v in te le a c e s te , nu v o ia să (jică
a ltü -ce v a , d e c â tă c e e a ce se în tâ m p lă în tóté re v o lu ţiu n ile
p o p o ru lu i o p rim a tă în co n tra p u te rii o lig a r c liic e , c ă sub im -
p e riu lă rcsb e lu lu i d in tre s c la v ă şi d om n u , cu rsu lu n o rm a lii
a lă le g ilo r ă m o ra li şi s o c ia li, este su sp e n d a tă .
■ A p o i ţă ra n ii a c e ştia a ş e d a ră în tr’o ca m e r ă tó té sca u n e le ,
m e se le şi d ife r ite a lte m o b ile , le d e d e r ă fo c ă , şi p re fă cu r ă
n u m ai d e câ tă în flă că ri în tră g ă c a s a lu i B a r c s a i1). Ia r p e ste
n óp te, tru p a ţărani lorii crişe n i şi p ă d u re n i se d e p ă r ta d e a c i.
în d iu a u rm ă tore, D u m in e că în 7 N o v e m b r e , se a d u n a ră
toţi io b a g ii lu i B a rc s a i d in c o m u n e le C ió ra , S ă s cio ri şi V i­
n erea , şi d u p ă o rd in u lă că p ita n u lu i d in d iu a p re c e d e n tă ,
în ce p u ră să Îm p ă rţ6 scă fră ţe sce în tre d e n şii, b u c a te le , tu rm a,
c ir é d a şi e r g lie lia d o m n u lu i lorii. U n ă ţă râ n ă d in S ă s cio ri
luă 6 0 d e o i d in tu rm a lu i B a rcsa i, d icG n d ă, c ă totă a tâ te a
i lu a se şi d o m n u lă sëu cu p u ţin ă m a i m a in te, su b cu v ên tu lü ,
că le aflase p ă şu n in d ă p e p ro p r ie ta te a sa.
P e ste totă , io b a g ii d in S ă s cio ri c ă p ă ta r ă în p a rte a lo rii
1 5 0 d e oi şi m a i m u lte v ite m a ri, ia r lo cu ito rii d in C ió ra
lu a ră e r g lie lia d e ca i, o ile şi v ite le c e m a i rë m a se , aşa c ă ,
i ă - e a r e io b a g iă d e a lă lu i B a rc s a i c ă p ă tă în p a r te a sa c â te
o ó ié sa ă d ó u e .
D in C ió ra tru p a C rişe n ilo ru şi a P ă d u re n ilo r u trecu în
co m u n a T a r t a r i a, p r e fă c u în ce n u şă cu rtea n o b ilu lu i P a ­
v e lă B a rcsa i, ia r d in T ă r tă ria trecu în V in ţu lă -d e -jo s ă . *)

*) Contele Teleki ne spune (pag. 32), că P e t r u Barcsai ’sî

căutase -refuginlu în orasulü Selieşu, elar românii cerură estradarea den­
sului, şi magistratulu Fa şi scosii în piaţa oraşului ca să-’îîi predee în
că n ile românilorü, dar îu monientulü acela sosi în Sebeşîi o trupă de
soldaţi, şi trupa acesta liberă pe bëtrânulü nobilii din manile lorii.
222 REVOLUŢIUNEA LtJÍ HORIA.

într’o scrisóre către contele Bánffi din 13 Novembre, br.

Brukenthal, guvernatoriulă Transilvaniei, face următoriulă
tabloű asupra revoluţiuniî din cele patru comitate :
„Turburările poporului românû, dice densulă, încă totü
maî continuă, şi ce e mai rëü, că ómenií proprii şi servi­
torii domniloră le ruinézâ locuinţele, le prádézá bucatele şi
le distrugă tóté arangiamentele. Uciderile cele maî multe,
totă denşiî le aă comisă. Căpitanulă delà care depindă cu
toţii locuesce în domeniulă Slatneî, şi o trupă divisată în
cete maî mici se află în ţinutulă Aiuduluî şi ală Albei Iulie.
Trupa acésta a devastată Ighiulă, Ţelna, Yulperulă şi alte
comune şi acum ameninţă G aida, Şardulă şi satele din jură.
Altă trupă se află la Deva dincóce şi dincolo de Mureşă,
ea a distrusă, a arsă, şi a desolată peste orî-ce descriere,
tóté curţile nobilitari de pe amcndoue laturile rîuluî. Trupa
acésta a atacată în doue rêndurï chiar şi oraşulă Devei.
Dar deşi a fostă respinsă din partea nobilimii adunate a-
colo şi de puţini grăniceri, cu tóté acestea este totă atâtă
de obstinată şi audace ca şi maî înainte, aprinde şi arde,
unde maî află ceva de arsă. Semnele altei trupe se ivescă
în Ţera Haţegului, unde vice-colonelulă Karp într’o singură
oră a trebuită să védâ mai multe curţi aprinse. Elă stinge,
liniscesce, persecută, fuge şi alérgâ dintr’ună locă în altulă,
dar în zadară, că acolo unde nu e densulă şi unde nu póte
să ajungă, totulă se preface în flăcări. Furia acestoră ómení
nefericiţi este epidemică şi a cuprinsă chiar şi pe românii
liberi, fiindă-că avemă informaţiunî, că românii din suburbea
Sebeşului încă aă luată parte la devastările din d ó r a , din
Vinţă şi din Vulperă.“
 ÎN COMITATULÜ ARADULUI. 223

X V II. K F .V O I .I Ţ U M '.A ! \ C O M IT A X U I.ÎT A R A D U L U I .

Revoluţiunea ţăraniloră din 1784 străbătu repede şi peste

frontieriele Transilvaniei, anume în o parte din comitatulű
Aradului în Ungaria.
Aici nemulţămirile începuse a se manifesta în modă vio­
lentă încă în luna lui Iulie 1784, când ţărani! prinseră pe
vice-comitele Aradului Andreiű Forrai si-lă
1
duseră cu dânşii
1

în pădure.
Faptulu se întâmplase în modulă următorii!:
în 2 7 Iulie vice-comitele Aradului Andreiű Forrai, unii
bărbată în etate aprópe de 70 de anî, se afla din întâm­
plare în curtea^ sa delà Soborşină. în aceea di către seră
veniră la dânsulă mai mulţi ţărani din comunele vecine si-î
aduseră pe ună soţă ală loră legată cu manile în spate,
care, diceaă dânşii, că este unu tâlliariă. Vice-comitele cliia-
mă în dată pe ună cancelistă şi începu să facă interogato-
riulu cu ţăranulă acusată. Dar în timpulu acesta sosiră în
curtea Iu! Forrai mai mulţi ţăran! din comunele Huntişoră,
Govăsdiă, Dumbroviţa, Nâgra şi Radna, şi ţărani! aceştia
declarară pe faţă vice-comiteluî, că dênsiï au venită să-lă
prindă şi să-lă ducă cu dânşii în pă dure. Ni mică nu folo­
siră rugăciunile şi laeremile soţie! sale şi ale ginerelui săă.
Ţărani! Iu luară şi între strigări de bucuriă şi cu sunetele
musiceî ţărănesc! ’lă duseră cu dânşii în captivitate. P e
drumă însă vice-comitele simţindă că-i slăbescă puterile tri­
mise înapoi pe 8 ţărani din trupa acâsta, să ceră delà soţia
sa ună cală, câte-va perini şi ceva alimente. Iar peste nópte
ţărani! petrecură în altă sată ală vice-comiteluî, unde i băură
totă vinulă, ce-lă aflară în pivniţă, şi în diua următore a-
junseră cu dânsulă la loculă destinată în pădure. Aici după
mai multe rugărî ale vice-comiteluî ţărani! se deciseră în
fine, să-lă la s e v iarăşi în libertate, însă7"sul) conilitiune, că
224 REVOLUŢI UNEA LUI HORI A.

dênsii să română nepedepsiţi şi să fiă lăsaţi în libertate şi

tëraniï, cari se aflau deţinuţi în închisorile delà Aradü 1).
Apoi ordonară vice-comitelul să scrie o petiţiune către îm-
peratulü, ca să le acorde graţia şi să libereze şi pe ţăranii
arestaţi în închisorile comitatului. Vice-comitele scrise peti-
ţiunea şi o trimise cu unü curierü estraordinariü la împă-
ratulű în Viena. în acelaşi timpă episcopulű ortodoxă din
Aradu Petru PetrovicI, plecă şi dênsulü la loculă unde se
afla deţinută vice-comitele Forrai şi dându-şî cuvêntulft seu
tăraniloră, că va stărui să fiă agratiatî i succese să-lă libe-
reze din manile loru 2).
Peste 7 dile delà acéstâ violentă întreprindere urmă de-
cisiunea împăratului Io si tip a cărei cuprindere era următo-
rea : că avêndu în vedere, că ţăranii, cari aă prinsă pe vice-
comitele Andreiă Forrai în casa sa şi l’aă dusă cu forţa în
pădure, aă promisă că se voru îndrepta şi voră duce de aci
înainte o viăţă onestă, din aceste motive monarchulu a de­
cisă să le acorde graţia vieţel şi totă o dată dênsii să ră­
mână scutiţi de orî-ce pedepse pentru faptulu acesta s).*)

*) Hi omnes gratiam dări ea lege petunt u t e t i a m Ar a dini in

carceribus constituti di mi t t ant ur . Scrie Andreiii Forrai din
captivitatea sa cu data Dumbroviţă, 28 Iulie 1784, pe lista nominală a
ţiiraniloră, cari l ’aă prinsă.
2) Katona, Hist, critica, T. X L. 407, et seq.
3) Quoniam nos e Benigna reflexione appromissae emendationis, ac
ducendae in posterum bonestae vitae e»m . . . catervam, quae perhibente
liumillima Repraesentatione vestra sub 29-a recens praeterlapsi mensis
Iulii . . . ordinarium v i c e - c o n i i t e m n o s t r u m Andreám Forraj
e propria residentiali domo sua violenter extractum, ad s y l v a s s e c u m
a b d u x it , non solum v i t a e g r a t i a m donandam, verum et ab o m n i
u l t e r i o r i p o e n a i m m u n e m pronunciandam dementer decrevimus. —
C ä p i t a n u l ü acestei trupe a fostă ţeranulă P e t r u B u c i ü din comita-
tulă Aradului. Dar pe lângă totă graţia împăratului, după cum ne spune
jurnalulă ungurescă de atunci „Magyar Hírmondó" (în scrisórea a 24
din 1785) Petru Bucíu fu prinsă, şi adusă înaintea tribunalului din
Aradă, dênsulü dise către vice-comitele Forrai: „Ţl-aducI aminte domnule,
că atunci când al fostă prinsă la noi soţii m cI era să-ţi ie.e vi6ţa, dacă
 ÎN C O M IT A T U L Ű A R A D U L U I. 225

Atatíí este ce scim ă p â n ă astădî despre acestü atacă ne-

prevëdutü alu ţăraniloră asupra vice-com itele Andreifl Forrai
din Aradü.
Peste treï luni urmă apoi revoluţiunea ţerauiloră din Tran­
silvania.
Unu iobagiu română din comuna Zam ă cu numele I o n ă
L u c a c i ă, omă tîneră si îndrăsnetă, se declară de ală d o i-
l e a H o r i a, luă cu densul ă o trupă de 32 ţărani, apoi în
0 Novembre trecu din Transilvania în Ungaria şi în aceiaşi
di atacă castelulă familiei Salbek din comuna P e t r i ş ă 1).
Ună teolog-ă din comitatulă Zips, cu numele Ionă Simon,
care în timpulă acesta se afla presentă în curtea familiei
Salbek ne relateză în modulă următorii! sosirea resculaţiloră
aici :
Sâmbătă în 6 Novembre diminăţa, dice densulă, ţăranii
români din comuna Zamă trimiseră scire în comuna Petrişă,
că pe la 12 óre voră sosi acolo. Teologulă chiămă îndată
vrc o 20 de ţărani, ca să apere curtea domnăscă, dar ună
iobag'iă ală familiei Salbek cu numele Ionă Lupenciă, care
de 33 de ani se afla ca~servitoriă în curtea acésta, învită
pe ţărani să nu facă resistenţă, de ore-ce ardelenii vină cu
porunca împăratului, dicea densulă. Pe la 3 óre după amédï
se vădu venindă o trupă de 32 ardeleni. în fruntea acestei
tiupe mergea ună ţărână mal tîneră armată cu o puşcă, şi

1 lăsamu cü “ , şi se rugă ca să nu fiă condemnatu. Dar tribunalulü ’lü

judeca la morte (de sigură în formă pentru alte fapte) şi în 28 Februarie
1785 i tăiară capnlu.
') Dnm seniores Juventuiom liortati fuissent ne se Tumultui miscent,
eotum Lukats I o o n Junior dixit se e s s e s e c u n d u m Hora, ct
mandasse, ut secum ad Pétris proficiscantur. Interogatoriulü lui George
Vulpe vice-primariulü comunei Zamă, Aradü, 4 Decembre 1784.—Iar preo-
tulu Constantină Popa din Zarnü declară: A n t e s i g n a n i Hora vero
v i c e s - g e r e n s e s t L u k a t s I o o n Junior, dum enim aliqui incolarum
dixissent; non esse consultam ire ad nundinas, i le . . . reposuit . . .
ego etenim t uni secundus Hora. . .Ego sum Horaianus
V i c e s - g e r e n s venite mccmn, etc. Aradü, 4 Decembre 1784.
226 ftE V O L U Ţ IU N E A LÜÍ HORÍA.

lângă dênsulu unü ţărână bătrână armată cu o secure. A -

mêndoï ţăranii aceştia veniră dreptă la'ca stelu lă familie!
Salbek şi declarândă, că dănşi! vină cu porunca împăratu­
lui cerură să fie lăsaţi în lăuntru. Dar fiindă-că nu putură
să arete porunca împărătăscă nu i-aă lăsată să intre. Atunci
ţărani! aceştia se întorseră la trupa loră, care rămăsese îna­
poi, teologulă împărţi arme şi vinarsă ţăraniloră, car! venise
în ajutoriulă curţi! şi-î îndemnă să apere curtea, dar ţărani!
aceştia după ce băură vinarsulă, ne spune teologulă, se du­
seră îndată, se uniră cu ardeleni! şi împreună cu denşi! ve­
niră asupra castelului, frânseră porţile şi intrară în curte.
Primariulă din comuna Petrişă publică şi densulă săte-
niloră porunca împărătăscă pentru stingerea ginţi! unguresc!,
şi-î invită să se unăscă cu trupa ardeleniloră, căci la din
contra le voră aprinde casele. Apoi ţărani! prădară tóté e-
dificiele familie! Salbek şi în fine i prefăcură în flăcări în-
tregă castelulă.
în diua următore, Duminecă în 7 Novembre, ţărani! din
Transilvania uniţi cu ţărani! din comitatulă Aradului, despo-
iară, distruseră şi arseră tóté edificiele nobilitar! din comu­
nele S ă 1i s c e, 1 11 e u, T o c ă , şi în acea di pe la 3 ore
după amédï plecară asupra castelului vice-comitelu! Andreiă
Forrai din S o b o r ş i n ă .
Administratorulă Iu! Forrai, audindă că trupa ţăraniloră
se apropiă, învită îndată pe primariulă din Soborşină şi pe
primarii din comunele vecine, să vină cu iobagi! domnesc!
pentru apărarea castelului. Dar numai puţin! iobag! se înfă­
ţişară, însă şi aceştia se depărtară numai de câtă. în aceea
<|i, administratorulă lui Forrai trimise pe ună iobagiă dom-
nescu, cu numele Michaiă Miru, până în comuna vecină Tocă,
să se informeze câtă de mare e trupa ţăraniloră, ce felă d e .
ómen! sunt, cum vină, şi apoi să se întorcă repede înapoî
ca să-î raporteze. Dar iobagiulă acesta, îndată ce se întâlni
cu trupa ţăraniloră, se uni cu denşi!, apoi alergândă înaintea
loră, începu să strige şi densulă din tóté forţele, că porunca
 ÎN COM IT A T U L Ű A R A D U L U I. 227

Împëriflîduï este, să stingă pe toţi ungurii şi să le prefacă

în flăcări tote averile. Atâtiî era de amăgitore devisa dată
în gura poporului „porunca împăratului“ .
în aceea di pe la trei óre după amădi, intră în Soborşină că-
pitanulü Ursü Ribiţă cu trupa resculaţioră, strigândă şi dên-
sulű cu sgomotă mare pe strade, că porunca împăratului
este. să stingă pe toţi ungurii şi să le prefacă în focii şi
cenuşă tóté averile, aşa că numai românii şi nemţii să ră­
mână, că trupa ţăraniloră resculaţi, care vine după dcnşii,
va arde casele iobagiloră, cari nu voru face acésta.
Primariulü din Soborşinii George Branişcană, veni cu trupa
ţăraniloră până la castelulă lui Forrai, lovi cu bastonulă
pórta castelului şi ceru în numele poruncii împărătesei să
i se deschidă. Apoi ţăranii trânseră porţile, şi cu toţii, băr­
baţi, femei şi copii, se aruncară asupra castelului, distruseră
frumósa bibliotecă a lui Forrai, împrăsciară chârtiele şi pri-
vilegiele, împărţiră între dênsiï argintăria în valóre aprópe
de 5,000 fl., liberară din menageriă férele sălbatice şi o
parte le împuşcară, aprinseră florăria şi în urmă prefăcură
în flăcări şi cenuşă întregii ca telulă. D e asemenea frânseră
uşile bisericei catolice, aruncară p e . j o s ű cuminecătura din
potirii şi distruseră totă ce aflară aci. Unii iobagiă cu nu­
mele Avramă Aranyos se îmbrăcă în hainele bisericesc! ale
preotului catolică şi în mijloculă pieţei începu să salte, să
urle şi să bea din potiră în batjocura catoliciloră.
„Eu întru adevără nu mai am nimicii, de ce să mă temu,
scrie Andreiă Forrai vice-comitelui din Bihoră, totă am per-
dutu, ce am câştigată din tinereţele mele prin muncă şi
pe cale drăptă. Numai viăţa şi pămentulă mi-a rămasă, dar
nici viăţa nu-mi rămânea, daca în aceste două luni din urmă,
de când am scăpată din mânile tâlhariloră, prin deosebita
graţia a lui Dumnedeă nu mă aşi fi ferită de drumulă So-
borşinului, căci împrejurările aşa erau de complicate, în
câtă nici unulă din familia mea nu putea să fîă acolo,
şi rogii pe Dumnedeă să ferăscă pe toţi onorabilii cunoscuţi
228 REVOLUŢIUltEA LUX IIOIilA.

şi cunoscute din părţile de acolo de o asemenea nefericire

si
1 de furia româniloră“ .
Ţărani! veniţi din Transilvania publicară peste totă loculă
pe unde ajunseră, porunca împăratului pentru csterminarea
ginţi! unguresc!, siliaü pe primari! comuneloră să publice
şi dânşii săteniloră porunca acésta, apó! unü satu împingea
pe al tulii înainte, locuitori! din o comună mergeai! şi prefăceau
în flăcări casele nobililoră din cea-l-altă comună, uni! vorbiaă
că are să vină şi Horia cu mare mulţime de ómen!, alţi!
rëspândiaü faima, că episcopulă din Aradü a trimisă cir­
culare preoţiloră, că dacă vine Horia să-lă primescă cu tóté
onorurile, fiindă-că dênsulu are să stingă gintea ungurescă
şi să prefacă în focă şi cenuşă tóté edificiele nobilitari, alţi!
asigurau pe tëranï, că în Aradit încă a sosită porunca împăra­
tului pentru esterminarea nobilimii, că pe uni! i-aă esecutată,
iar pe alţi! i-aă dusă în captivitate la Timişora.
în bucuria loră inexprimabilă uni! din căpitani! ţeraniloră
purtaă cruc! de argintă pe peptă, luate din argintăriile nobi­
liloru, alti! se îmbrăcaă în hainele fostiloră sëï domn!, uni!
alergaă înaintea mulţimi! suflândă în câte o trîmbiţă de
postă, şi în cursă de trei dile d e l à 6 —9 Novembre ţeraniî
arseră tóté edificiele domnesc! de pe ţermurele dreptă ală
Mureşului din T o t v ă r ă d i a , Gl i i u l i ţ a , Y i n e s c î , Be r _
z a v a , C o n o p ă , C ă p r u ţ a , O t v o ş ă , Valea Milova, H a l a ­
li să, C u l i e ş ă , P e c i o v a şi până la Şoimuşă.
Protopopulă Atănase Eoşu din Sebeşă şi preotulă Nicolae
Popovic! din Boros-Ineă, cercară să convertescă la religiu-
nea ortodoxă pe reformaţi! din Sebeşă promiţendu-le, că
prin certificate, că densi! aă trecută la confesiunea română,
i voră scăpa de furia ţeraniloră resculaţî.
Consternaţiunea era mare în totă coinitatulă. Nobili! şi
cetăţeni! unguri din Aradă se retraseră în graba mare în
fortaréta de acolo. Iar satele germane de pe ţermurele stângă
ală Mureşului, primiră ordină să se înarmeze, să vigileze
 OHGANISAREA MIŞCĂRII. 229

dina şi nóptea şi să fiă gata în orî-ce oră a da ajutoriü

unde va fi dc lipsă.
Cetăţenii din Lipova !şî p ic u r a r ă tunuri şi aşedară pe
locurile mai înalte prăjini lungi învëluite cu fênü şi pae, ca
în momentulu de periculii se le dec focii, şi satele vecine
vădăndă signalul ii acesta să se grăbăscă a veni în ajuto-
riulii lorii.

X V III. ORC« A X I S A R E A J IIŞ O Ă 1 U Î.

Una din- afacerile cele mai importante şi mai urgente, de

care avea s a s e ocupe primul ü căpitanii era o r g a ni s a r e a
m i l i t a r ă a mişcării.
i
Din populaţiunea iobagilorii' trebuia formată o armată,
supusă unui sistemă de organisais şi disciplină, gata în
totn momentulu să fiă la ordinele comandanţiloră, să intre
în luptă şi să înfrunte tóté periculele.
Organisarea se începu cu numirea căpitaniloru de comune.
Primula căpitană, îndată după liberarea sa din Buciumă,
însoţită de 30 călăreţi, garda sa armată, trecu Marţi în 9
Novembre în comuna Muşca. Aici ajunse séra târdiu, intră
în casa ţăranului Vasile Macaveiă şi-lă întrebă, dacă a
audită vre o dată ceva de numele luî Horia. Ţăranulă i răs­
punse, că de numele acesta densul ă a audită ce e dreptă,
dar pe Horia în personă nu-lă cunósce. „Eă simtă H oria“
i dise atunci primulă căpitană, i ceru de cină şi cuaitiră
peste nópte.
Iar Miercuri, în diua următnre, den sulă cbiămă la adu­
nare pe ţăranii din Musca şi le ordonă să-şî alegă ună că ­
pitanii. Sătenii i propuseră pe ţăranulă Toma Petruţă. Pri­
mulă căpitană ’lă confirmă şi mai numi pe lângă dănsulă
pe trei ţărani în calitate de căprari. Apoi, în presenţa po-
230 REVOLUŢIUNEA LUÏ IIORIA.

poruluî adunată, Horia sub ameninţări de morte, ordonă

căpitanului Toma Petruţă, să pună străjî în jurulă satului,
să nu lase să intre în comună nici o trupă de unguri sau de
soldaţi, asigură pe tëranï, că de aci înainte denşiî nu voră
mai avé să plátésca nimëruï nimicu, nici restanţe de con-
tribuţiune, nicî taxele domeniului, că nu vorű mai avé să
facă robote, si în viitoriă nu se voră suferi mai multă în
ţără, nici nobili unguri, nici funcţionari de aï comitatului
saă domeniului, din contra, pe aceştia ţăranii să-î estermi-
neze ori unde-î voră afla, dacă nu voră primi religiunea
română, în fine, le declară, că densulă va mijloci să fiă
numiţi alţi funcţionari, dar funcţionari de aï domeniului nu
se voră maî pune de locă, că săteniî dacă nu voră asculta
de poruncile luî şi dacă nu voră esecuta cum se cade expe-
diţiunile, ce le va încredinţa, voră fi pedepsiţi cu crâncenă
morte, iar casele loră se voră preface în flăcări şi cenuşă.
Arătă apoi, ţăraniloră poruncile împărătesei, cari dicea că
i le a dată însuşi monarchulă şi-i asigură, că peste puţine
dile ascepta alte porunci noue de la împăratulă, porunci,
ca densulă să publice numai de câtă româniloră 1) , că ori
unde va fi dcnsuUI, săteniî să vină la momentă, când voră
fi cliiămaţi, şi să asculte de ordinele lui.
Din Muşca, primulu căpitană trecu în comuna Lupşa, se
întorse apoi la Bistra, la Câmpeni, la Vidra şi Albacă, puse
peste totă loculă căpitani, şi le dede ordină să stee fiă-care
gata cu trupa sa.
Iar Luni în 15 Novembre primulă căpitană însoţită de

') Mandata vero per H o r a nobis haec sunt proposita. . . 2-do Quod
nisi ejus m i a d a t i s obtemperaremus, e x p e d i t i o n e s q u e ejus
nobis committendas rite exequeremur, seens crudeli morte afficiendi veni-
remns domosque nostras igne concremaret. . . 4°. O s t e n t a b a t nobis
mandata Regia, quae sibi ab imperatore dicebat esse data et adhue
alia iterum d e c r e t a Imperatoria referebat expectare, q u a e
statim ipsémét Valachis p u b l i c a r e t. Interogatoriulii Iu;
Ţoma Petruţă, Abrudű 11 Februarie 1785.
 ORCt ANIS AREA MIŞCĂRII. 231

garda sa armată se présenta în comuna Mărişelă aprópe de

oraşulă Gilăului. Aie! numi căprari pe trei ţărani, pe San-
tionű Pavenű, Onu Pavenű şi Petru Negă din muntele Gliiur-
cuţa, i jură şi le dede ordină să publice româniloră de pe
valea Someşului să iîă faţă în totă momentulă, şi cu toţii
să se ridice când le va trimite serisóre, căci la din contră
crâncenă pedépsâ va că dé asupra aceluia, care nu va sta
lângă dênsulü.
Aşa că în timpă de 12 dile de la proclamarea revoluţi-
uniî primulă căpitană avea numai în munţii Abrudului vre-o
50 de c ă p i t a n i s u b a l t e r n i , *) şi căpitanii aceştia erau
de d o u e clase. Unii căpitani numiţi şi juraţi de cei trei
capi aî revoluţiuniî de Horia, Cloşca şi Crişană, şi aceştia
eraă căpitani de ordinea ântâiă, iar alţii eraă căpitani a-
leşî şi recunoscuţi de poporă, sau căpitani de ordinea a
dóua 2).
Fiă-care căpitană avea lângă dânsulă ca ajutore câte 2 —3
c ă p r a r i subalterni, şi căprarii aceştia întogma ca şi căpi­
tanii, unii eraă numiţi şi juraţi de Horia şi Cloşca, iar alţii
aleşi şi recunoscuţi de poporă.
Ca semnă de distincţiune căpitanii ţeraniloru purtaă pene
în pălăriă, umblau de regulă încinşi cu o sabiă, şi ţăranii
se adresau către dânşii cu titlulă dc „Căpitane“ saă „Domnule
Căpitană.“

’ ) U r s ă U i b a r ü căprarii! în revoluţiunea de la 1784 întrebată în

cursulă procesului seu : Quot incirca C a p i t a n e o s h a b e a t H o r a ? Rës-
punde: In c i r c a q u i n q u a g i n t a . Interogatoriulil din 22 Novembre 1784.
2) (Antesignani în tumultuatione) Fuerunt duplicis ordinis et
qnidem P r i o r i s o r d i n i s : 1 Mamalige Iuanes p e r H o r a constitutus.. .
capitaneus. 2. Szuts Kirille, bic fuit per Hora constitutus Capitanei su­
balternes corporarius 3. Stepb Ilie, hic fuit p e r K l o s k u t z constitutus
capitaneus . . . P o s t e r i o r i s o r d i n i s . . . Ductoresper plebe m
t u m u l t u a n t e m o b s e r v a ţ i . . . (et) praefatorum Ductorum corporalii.
Interogatoriulu preotului Gavrila Sulară şi ală lui Ionă Sularu din co*
muna Mogosă. Abrudă, 26 Decembre 1784-
232 REVOLUŢIUNEA LUI IIORIA.

Din căpitanii aceştia subalterni aï lui Hor ia ne suntü pînă

astătjî cunoscuţi următorii :
în comitatulű A l b e i :
1. George alü lui Nistoră din Albacu.
2. Gheorgbiţă Nicula, preoţii ,, „
3. Florea Juncu Nicula din Rîu-mare.
4. Nuţu Todea alü lui Ţilă „ „ „
5. Todorü Lazard „ ,, „
6. Ionă Vértanú din Ponorelu, căpitanii numiţii de Horia
cu diplomă 1).
7. Ilie Bursu din Ponorelu.
8. Filipü Drăgoiu „ „
9. Ursu Şoldeşă din Secătură.
10. Nicolae Piesa din Scărişoră.
11. Vasile Giurgiű „ „
12. Niculae Tafe „ „
13. Igă Crîngulă „ „ 2)
14. Petru Goia din Vidra, căpitană numiţii şi juraţii de Iloria.
15. Iacobii Todea din Vidra, căpitanu mare alü lui Horia.
16. Torna Gligoră din Vidra.
17. Pavelü Bocă „ „
18. Tulia Nicula „ „
19. Petru Nicula „ „
20. Tóderű Berindeiu din Câmpeni.
21. Tóderű Scoică „ „
22. Avram ă Nariţă „ Soliodolă.
Căpitani
23. Ionă Culdă „ „
i numiţi de Horia.
24. Ionă Iobagiă „ Bistra.
25. Todoră Catură „ „
26. Rostié Florea „ „ /

*) Hie fuit (Vuftan Iuou) qui per D i p l o m a Horaiauum con-

stitutus est Ca p i t a l i e n s , cui etiam in Litteris cessionales Ilora-
ianae elai-gitae sunt. Iuvestigaţiunea în contra lui Ionü VCrtonu, 2 Ia­
nuarie 1785.
2) Acest! doi căpitan! din urmă i coinunicănm după Szilágyi (pag. 55),
 ORCÍAMSAREA m iş c ă r ii. 233

27. Petru Oidă Ţieă din Bistra.

28. Hie Sintă din Yîrşî.
29. Toma Petruţă din Muşca, căpitanii confirmată do
Horia.
80. Davidă Onu Surdu din Muşca.
81. Samueln Marţi, nobilă din Abrudil.
82. Ionu Biro, (figureză în Roşia).
33. Vasile Bodoroiă din Ofenbaiă.
34. Todoru Paură ,, „
35. Vasile Todoru „ .,
36. laneşă Mămăligă din Mogo.şu, căpitanii numiţii de
Horia.
37. Ilié Stefii din Mogoşă.
Căpitani
38. lacobă Giurcă ,,
numiţi de Cloşca.
39. Savu Trifă „
40. Yasilc Mărianu din Moirosă.
41. Onu Barbă „
42. Nicolae Barbu ,,
43. Onuţu Ungurcanu „
44. Ionă Timariă „ Căpitan!
recunoscuţi de po­
45. Vasile Jinariă „ pon!.
46. Lulă Bîrle „
47. G-avrilă Bîrle „
48. Sântionu Mariană „
49. Ionă Cbirilă ,,
50. Ionutu Dande din B iciuniu.
51. Nicolae Fordc, (în alte documente Torda, V) din Ponoră.
52. Solomonă Ispasă din Vulperu.
53. Ionă Munteanu ,, „
54. Drăgoiu Rotea din Cârna.
55. Ionelă Secăreană „ „
56. Serafimi G-iinţă „ „
57. Ionaşcu (figureză în Vinţulă dc-josu).
58. Budaşă (figuréza în Cricăă, ună mărturii afirmă, că era
de naţionalitate lingură).
234 REVOUUŢIUNKA L U l HOHIA

în comitatulű C l u j u l u i :
59. Simionü Bogolia din Sălciva.
60. Ionű Bercia „ „
61. Ionű Jârai din Sân-Georgiulü Trăscăului.
62. George Nicula sau Cherecheşă din Vale.
63. Simeonü Ferenţă „ „
în districtulu Z a r a n d u l u i :
64. George Marculű din Crisciorű.
65. Tom a Berna din Vaca. Căpitani
66. Ionű Faurti din Tomnatică. numiţi de Cri-
67. Vasile Sgárciű din Salisce lângă A- şanii.

brudű. Mama sa era sora lui Cloşca.

Din aceştia George Marculű şi Toma Berna erau cei mai
mari căpitani în Zarandfi după Crişanfl.
68. Uie Dăncuţu din Ociű.
69. Micula (Nicolae) Bibarţu din Blăjeni.
70. George Adamű din Crisciorű.
71. Popa Costanű din Crisciorű, cápitanű recunoscută de
poporű 1).
ín comitatulű A r a d u l u i :
72 Ionű Lucaciű din Zamű.
73. Ionű Lupenciű din Petrişă.
74. Ionű Manű din Uten.
75. Ursű R ibiţă'ţsaă Stanijű) din Cerbi.
76. Tom a Micula din Sălisce ín Zarandű.
77. George Brániscanü din Soborşinfl.
78. Ionű Lapëdatû „ „
79. Tripa Grozavă „ „*)

*) K o z m a Pál în monografia Zarandului (pag. 97) ne spune, dar

fără să ainintescă fântâna, eă din B a i a - d e - C r i ş u încă an fostă trei
căpitani, anume A d a m ă Ba b ă , I o n ű S a v a şi nobilnlü A d a m ű P a g ü .
Din aceştia, celü din urmă, pe timpulă când comitatulű rămăsese din causa
revolnţiunil fără funcţionari, ’şî atribuise titlulü şi oficiulű de v i c e -
c o m i t e . Totü dénsulű mal amintesce din B r a d fi pe următorii căpi­
tani : I o n ű G o l c e a , I o n ű S u c i ü şi D a n i l ă Ţ o d o r a n ă .
 O R G A N IS A R E A M IŞC Ă R II. 235

80. Ionă Tămaşă din Soborşină.

81. Jucü Celmageanü din Conopű x).
Drepturile şi datorinţele acestora căpitani craü: să înar­
meze poporală, să esecute ordinele lut Horia, să estermineze
íntrégá populaţiunea ungurescă din Transilvania de oii-ce
rangă şi de orl-ce stare. Toţi căpitanii aceştia aveau ună
singură superioră, pe Horia, şi peste porunca lui Horia altă
poruncă mal mare nu csista nici delà împcratulu şi nici de
la funcţionari2).
în revoluţiunea de la 1784 csista aşa dar o hierarchia
militară în frunte cu unu căpitanii mare, trei vice-căpitanl,
Cloşca, Crişană şi Horia tînerulă, şi vre o 80 alţi căpitani
subalterni. Totă pentru scrviciulă revoluţiunil primula căpi-
tană avea mal mulţi bucinatorî cu tulnice 8) şi cornurl, cari
da din munte în munte signalulu de adunare saă de alar­
mă, aşa că de esemplu comunicările din munţii Mogoşulul
şi până la primulă căpitană în Albacă se făceau în câte­
va minute. Iar alţii aveaă însărcinarea să publice din co­
mună în comună ordinele primului căpitană, şi publicarea
acésta se făcea cu ameninţări de tragere în ţăpă, amenda
de 500 fl. şi aprinderea caseloră.

1) Ţeranl cu gradulu de c ă p r a r i eraií: Iaeobü Topa, Aug-helü alü

Hanoiului, Anglielil alu lui Ţiloşă din A l b a c ü , Ispasü Găldău din Rîu-
mare, George alü lui Costinü, George alü lui Cormesü, Bunü Corcheşă şi
Ionü Bădău din S e c ă t u r ă , TJrsü Uibarü din V i d r a , c a p r a r i ü j u r a t ü
d e H o r i a , Petru Vesa Lupu Debeleanü din C â m p e n i , Simionü Mămă­
ligă, Ionü Miclea, Ionü Sularc, Onu Sulare şi Ionü Bogdanü din M o-
goşu, căprari numiţi de Cloşca, Ionü Tiusanü, Pavelü Tiusanü
şi Chirilă Suciü saü Tóderü din Mogoşu, c ă p r a r i recunoscuţi de
p o p orii, Ignatü Damiaiiü, Petruţu Macaveiü, şi V ăsil Gavrilă din
Mu ş c a , căprari n u m i ţ i de H o r i a , Sântionü Pavenü, Onu Pavenü şi
Petru Négu din muntele G h i u r c u ţ a , căprari numiţi şi j u r a ţ i
de H o r i a , Lupu Róncea şi Ursu Bóncea din B r e z e s c I , Ionü Vaneu
din H a l a l i ş u şi Alexe Tănase din P e t r i ş ü.
3) Baportulü subprefectului Efraimft Enyedi către comitatulă Albei.
Slatna, 17 Novembre 1784.
3) Trompetă construită din doge lungi de bradü legate cu cercuri.
236 RKVOLUŢIUNEA LU HORIA.

Dar arme lipsiaü ţeraniloru.

Primultt căpitanii, pe câtü ’lü ajutau împrejurările, făcu
disposiţiunî şi în acéstâ privinţă. Ordonă faurilorű din Al-
bacű, din Lupşa şi Dupá-pétra să pregătescă arme pentru
poporu şi le dede modele de lemnfl după cari să fabrice
lăncile şi săbiile.
în Zarandu căpitanulă Crişanu formă în cele de ântâiii (Iile
ale revoluţiuniî, o cavaleriă de 200 omeni, armaţi cu lănci,
cu pusei şi cu alte arm e 1) , închise Zarandulă cu pichete de
tóté părţile şi introduse paspórte românesex pentru soldaţii şi
particularii, cari voiaü să călctorcscă prin Zarandu 3).

*) Siquidem vero e flde dignis Relationibus compertum esset antela-

tum H o r e i n C i r c u 1 o Z a r a n d i e n s i .................. a r m a insuper
equosque sufficientes pro faciendis irruptionibus comparasse.
Comitatulü Hinedórel către maiorulü Stoianich, Deva, 12 Novembre 1784.
— Iar cadetulü Franciscü Missics, cu data 5 Februarie 1.785, relateză :
(26 Novembris) Mittags ist auch der K r i s a n mit ungefähr 200
B a u e r n z u P f e r d e , mit Banzen und allerlei Waffen versehen . , .
zu Brad angekommen . . . . Krisan György . . . . ist mit den
200 berittenen Bauern nicht graden Wegs über die Brüke zu
Brad eingezogen, sondern hat einen Umschweif genommen.
2) Unü caprariü din armata imperială cu numele Szerentsés voindü
să trecă prin Zarandu fu prinsü de români, apoi lăsaţii de Crişanu ia­
răşi în libertate, dênsulü ne relatéza următorele : Einer von dem Schwarm
. . . erforderte auch seinen P a s s und hielte ihm vor, dass der Ocu­
list Molnár mit Deponenten vor drei Wochen mit den Bauern in dem
Thal Valjebrad einen S t i l l s t a n d getrofen, die Bauern sich ausbe­
dungen hatten d a s s k ü n f t i g h i n die S o l d a t e n und P r o v i n ­
cialistei einen w a l l a c h i s c h e n P a s s mit dem kayserlichen
Insiegel bey sich führen sollen. Alba Iulia, 11 Decembre 1784. — Totü
cu privire la paspórtele românesc! ne relatéza cadetulü Franciscü Missics,
care de asemenei fusese prinsü de ţeranil din Zarandü: den herbeyge-
rufenen Popa ersuchte Deponent (Franz Missics) dringlichst, Ihm e i n e n
w a l l a c h i s c h e n P a s s zu schreiben um m ittels. desselben losukom-
m en; der Poppá willfahrte Ihm damit, dass Er hatten einen solchen w a l-
lachischen Pass . . . . geschrieben . . . . statts des Siegels
waren auf den Pass 3 w a l l a c h i s c h e Kreuze gezeichnet,
Alba Iulia, 5 Februarie 1785.
 B R . BR U ÎvE N TH A L ŞI l5R. PR E1SZ. m

Dar pe lângă organisarea militară mai era de lipsă în

unele comune şi o administraţiune civilă. Mare parte din
vecliiî primari al comuneloru fugise, alţii fusese csecutaţî şi
îti loculu lorii trebuia primari noi. Primulü căpitanii începu
îndată şi unii felii de organisais civilă a comuneloru. în
mal multe localităţi din domeniulă de süsü alü Slatneï dên-
sulă institui primari şi juraţi noi 1). Din funcţionarii aceştia
ne sunt până astăill cunoscuţi Petru Nicola primariu în Al-
bacu pusă de Horia şi Micbaiii Turciu chinezii în Criscioru
numiţii de Crişaiiu.

X I X . B A I tO X U I .U B 1 U J IÍE X T I1 A I. Ş I H A K O .M 'E I I 'lt E I S Z .

în fruntea guvernului transilvanii se afla în timpulü acesta

br. Samui Iu Brukcntlial, unu bărbaţii dotată cu multe cali­
tăţi eminente, iubitoriu de sciinţe şi de arte, dar fără pre­
vederi politice, fără idei de organisare şi fără energia 2).
Născută şi crescută în districtele săsesc!, densulü nu cu-

J) Ms. A nalecta ad Históriám seditionis. Salathnaer Oberbergamt.

Zalathna 16 November. Der alte H o r a halte sich in der oberen Salath-
naer Herschaft zu A 1 b a k auf, s e t z t e a n d e r e R i c h t e r und G- e-
scliwornen ein und sagte: „ E r sey nun d a G r u n d h e r r “ .—
Iar guvernulu transilvanii în raportulü s6ü către împëratulü Iosifü, din
25 Novembre 1784 scrie: dass sie nach einem vom könig. Thesaurariat
herübergegebenen Bericht, sich auf E i s e n - A r b e i t verstehende
Lenthe zusammengeraft, um sich Waffen schmieden zu
lassen. Sie haben . . . . an verschiedenen Orten . . . . ihren Rotten
Anführer und V o r g e s e t z t e gegeben. Sie haben sich erfrechet
in diesen Gegenden R i c h t e r und a n d e r e B e a m t e n aufzustellcn.
!) B r . S a m u i 1 ü B r u k e n t h a 1 născuţii în anulă 1721, fa celü
mai însemnată bărbată politică alu naţiunii săsesc! din Transilvania.
Dênsulü era fiulu unui judecătoriă regescu cu numele Hichaiu Brekner
din Nocrigü. Prin talentulfi, cultura şi esteriorulu seu frumosű, br. Bru-
kenthal câştigă încă de tînërü graţia împerătesel Maria Theresia şi din-
tr ’unu simplu vice-notarifi ală magistratului din Sibiu, înainta repede
238 &EVOLUŢIUNEA LUÏ HORÍÁ.

noscea de locü anarchica administraţiune a comitatelorü, a-

busurile fără margini ale nobilimii, miseria şi starea insu­
portabilă a iobăgieî.
împëratésa Maria Theresia iü numise în anulă 1777 gu-
vernatoriu ală Transilvaniei si
1 cu acéstá ocasiune i adre-
sase dreptă instrucţiune, 6 puncte „ce trebue să le aibă
fixe fotă de una înaintea ochiloru sëï.“
„T oţi supuşii din Transilvania fără osebire de naţiune,
dice împëràtésa în punctulă 3, sunt de o formă supuşii mei
şi în consecinţă aflu forte equitabilă, că toţ! într’o formă să
fiă trataţi după dreptate şi equitate, fără predilecţiune pen­
tru una sau pentru altă naţiune. I recomandă de rigóre a-
cestă punctă, şi cu deosebire apărarea sărmanului iobagiă,
fiă elu de ori-ce naţiune, în contra tuturoră asupririloru ne­
drepte“ 1).
în acelaşi biletă împëràtésa Maria Theresia atrase atenţiu­
nea br. Brukenthal şi asupra celei mai importante cestiuni eco­
nomice şi sociali din Transilvania, şi acésta era regularea ser-
vicieloră şi oblegăminteloru iobagiloră faţă de nobilime, a-
nume, ce felă de servicii trebue desfiinţate sau mai restrînse,
în scurtă asupra regulării urbariali, cum se numia pe atunci

la cele mal înalte funcţiuni administrative ale Transilvaniei. în 1757 îm-

përatésa Maria Theresia Tű numi secretariü la guvernulü transilvană, în
1760 consiliariă, în 1762 cancelariă provincială şi baronă, 1766 preşe­
dinte ală cancelariei aulice, 1774 preşedinte ală guvernului transilvană
iar în 1777 guvernatoriă. Despre intimitatea sa cu împëratésa Maria
Theresia, se află mal multe date publicate la Scliaser (Denkwürdigkeiten),
şi la I. C. Schüller (Maria Theresia u. Freih. S. v. Brukenthal, Hermann­
stadt 1863).
t) Alle S i e b e n b ü r g i s c h e Unterthanen sind ohne Unter­
schied der Nation gleich meine Unterthanen; nichts billiger finde dahero,
als dass alle gleich ohne Vorliebe und vor Urtheile fü r eine oder andere
Nation nach g e r e c h t i g k e i t und b i l l i g k e i t behandelt werden.
Ich empfehle ihme diesen Punkt nachdrucksam, vorzüglich die
h a n d h a b u n g d e s a r m e n U n t e r t h a n , von welcher Nation s elber
immer seye, w i e d e r a l l e u n g e r e c h t e B e d r ü c k u n g . Schüller,
Maria Theresia und Freiherr S. v. Brukenthal. Hermannstadt 1863, 14.
 B E . BRUKBNTH á L SI BR. PREÍSZ. 2Ë9

cestiunea acésta în Transilvania. „Nu potü de locă să per­

mită maî multă, dice împërâtésa în punctulă 4, ca acesta
lucrare, care-mî ja ce aşa de multă la inimă să fiă totă a-
mânată, intenţiunea sa (a br. Brukenthal) în cestiunea acésta
să fiă îndreptată la uşurarea iobagiuluî, apăsată peste tóté
măsurile, fiă elu de ori-ce naţionalitate1) “ .
Br. Brukenthal aşa dar, avea în calitate de guvernatoriă
ală Transilvaniei o misiune administrativă din cele maî labo-
rióse şi salutare, să regenereze pe cale administrativă o
ţeră ruinată, plină de violenţe, să pună ună freă adminis-
traţiuniî imorale a comitateloră, ună capătă fortuneloră, cari
se iviaă aprópe în fiă-care ană, acum întru ună comitată,
acum în altulă din causa esceseloră nobilimii, să ridice massa
cea mare a populaţiuniî, care singură purta tóté greutăţile
comitateloră, singură lucra pămentulă, singură împlea ca­
drele armatei, singură plătia contribuţiune, singură nutria
clasa nobilimii şi a funcţionariloră, în scurtă să facă din
sclavia iobagiuluî o stare maî umană, maî suportabilă.
Dar cum şi-a îndeplinită br. Brukenthal acéstá principală
îndatorire a sa, cum a apărată densulă pe sărmanulă ioba-
giă apăsată peste tóté măsurile, faptele şi evenimentele
vorbescă.
Cu ună ană maî tânliă după numirea sa de guvernatoriă,
se presintă la Sibiă deputaţii iobagiloră din Câmpeni şi Rîu-
mare. Miseriî ţăranii se plângă în contra despoiăriî şi vio-
lenţeloră funcţionariloră, dar dênsiï, omenii ceï maî oneşti,
ceî maî cu importanţă în munţî, fura pedepsiţi cu bastóne
fiindă-că aă cutezată să molesteze înaltele instanţe din Sibiű.
în 1779 şi 1780 ţăranii alérgá amărîţi la curtea im pe­
rială din Yiena, împërâtésa Maria Theresia ordonă a se face

>) allermassen ioli nimmermehr zugeben kann, dieses mir so angele­

gene Werk (die Urbarial Regulation) in langem Vorschub zu lassen.
Hiebey ist vor allen auf die E r l e i c h t e r u n g d e s ü be r die Maass
b e d r ü c k t e n U n t e r t h a n ohne Unterschied der Nation das augenmerk
zu richten Ibid. 22.
240 r e v o l u ţ iu n e a luï iio r ia .

o investigaţiune csactă asupr-i tuturora plângeriloră lorii, şi

invită guvernulă din Transilvania s’o înainteze câtă mai
repede la Yiena (quantocius liorsum promoveat). Dar in-
vestigaţiunea fu amânată în nefericita Transilvania, şi abia
dupa 4 ani de dile, după multe alergări ale munteniloră la
Viena, după multe ordine ale împăratului iuvcstigaţiuuea fu
terminată, terminată însă aşa, că după alţi doî ani de dile
se constată, că era cu totulă contrară adevăratei stări de
lucruri.
Urmă anulă 1782 şi violenţele întâmplate la Câmpeni.
Br. Brukentlial ordonă tribunalului din Aiudă să pedepséscâ
cu morte pe căpeteniile ţeraniloră, înainte de a sei cum
se aă întâmplată faptele şi cine sunt adevăraţii culpabili.
în vára anului 1784 ţăranii, ca să scape de ororile servi­
tutii, alărgă şi se înscriă ca militari, dar br. Brukentlial, deci­
de, că nu robotele escesive sunt causa acestoră turburări1).
Destulă, că abusulă şi violenţele domniaă în comitate sub
guvernulă br. Brukentlial, munca, averea şi vie ţa ţăranilor ă
căduse pradă pe mâna domniloră săi, administraţiunea comi-
tateloră fără supraveghiere, dreptulă de plângeri încinsă la
comitate şi închisă la guvernă, ţăranii, cari alergase la Yiena,
urmăriţi, închişi, bătuţi şi condemnaţi la morte, ordinele
împăratului Iosifu pentru uşurarea ţăraniloră şi pentru libe­
rarea munteniloră din închisori neesecutate, aşa că umana
domnia a acestui nobilă regentă rămase nesimţită în Transil­
vania, şi miserulă iobagiă scia numai, că împeratulă i do-
resce binele, dar nobilimea şi autorităţile se opună 2).
însă cari eraă ideile br. Brukentlial în privinţa revoluţi-*)

*) eam qvam memoratus Dominus Colonellus, in datis ad Inclytam Su-

premam Armorum Praefecturam, suis cum Regio Gubernio coimnunicatis
relationibus, d e r o b o t i s , per dominos terrestres e x c e s s i v e e x a c t i s ,
adduxerat, plebis c o n c i t a t i o n i s c a u s a m baud verificam esse.
Species facti.
2) Scriitorii naţiunii săsesc! din Transilvania esageréza prea multa
calităţile si valórca politică a br. Brukentlial, cu deosebire când
 Í3R. tîRUtfKNTllAL ŞI BU. PREISZ. 24Í

uniï de la 1784, cum ’lü mişca pe dênsulû nefericita sorte

a iobagiloră, cum voia dênsulû să liniscésca turburările a-
ceste, actele sale ne vorü dovedi. ^
Cea de ântâiü scire, că ţăranii români se aű revoltată în
Zarandű sosi la guvernă în 4 Novembre, pe la 10 ore îna­
inte de amédï, cu ună curieră extraordinariă trimisă de com i-
tatulă Hinedorei.
Br. Brukentlial comunică îndată acéstâ scire neplăcută cu
comandantulă generală ală Transilvaniei br. Preisz O şi ceru
să trimiţă forţă armată suficientă, ca să suprime turburările
şi să restabiléscâ liniscea publică.
Dar br. Preisz se afla faţa cu revoluţiunea română în mare
perplexitate.
Ordinele, car! le avea dênsulû din Yiena încă înainte de
începerea revoluţiuni! eraă, că afară de caşuri urgente să
nu concédá nie! o intervenţiune militară fără de scirea con­
siliului de resbelă din Yiena 2). Revoluţiunea româniloră nu-î
inspira nici o grijă, nici din punctulă de vedere dinastică, nici
din punctulă de vedere ală statului. Ţăranii români se ridicase

dânşii laudă „pătrunderea sa genială“ , . adâncile sale prevederi politice,

cari de multe ori treceau departe înainte peste timpulü seu", când a-
mintescü de „lucrările sale organisatoril“ , mal bine disü de o singură
lucrare, sistemulfi seu de imposite, prin care o parte însemnată din contri-
buţiunea districteloră săsesc! fu aruncată asupra comitateloră, saii cu alte
cuvinte asupra populaţiunil iobagiloru (Friedenfels, Bedeus I. 5). Particu­
lara afecţiune, ce i-o arătase împerătesa Maria Theresia, distincţiunile cu
cari l’a onorată dânsa, în line meritele, ce şi lc-a câştigată dânsulă faţă
de naţiunea săsâscă, tóté aceste nu înfluenţâză de locă adevărulft istorică
în privinţa administraţiunil sal) ca guvernatoriă ală T r a n s i l ­
vaniei.
*) I o n ă F r a n e i s c u br. d e P r e i s z , locotenentă-mareşală, fu nu­
mită în 22 Ianuarie 1771 comandantă generală ală Transilvaniei.
2) Weiter aber (das General-Commando) eine Hofkriegsräthliche Verord­
nung beigerückt, nach welcher d e r M ilitär beistand ausser n u i
in dringenden Fällen o h n e Vor wissen des H ofkriegsraths
n i c h t e i n g e s t a n d e n w e r d e n dürfte. Guvernulă trans. către împ.
8 Novembre 1784. Schaser, 67.
16
242 RRVOI.IJŢIUNTÎA L u i HORtA.

în contva unei clase, care se afla în continuă şi vehementă o-

posiţiune cu ordinele împeratuluî, în contra nobilimii, care nu
era bine vădută nici la curte nici în cercurile armatei, şi care
în fine nici densa nu recunoseea pe Iosifü II de rege legală
ală Ungariei, fiindu-că nu jurase şi nu voi să jure pe imu-
nităţile şi obiceiurile nobilimii, în scurtă ţăranii se revoltase
în contra sistemului feudală ungurescă, sistemă, pe care însuşi
împeratulă ar fi dorită să-iu vădă răsturnată câtă mai în
grabă, şi aşa br. Preisz credea, că nu e consultă să se
mestece fără ordină espresu în acostă revoluţiune, să se
pună în stare de resbelă cu mulţimea iobagiloră patronaţi
de împeratulă, şi acésta pentru siguranţa unei nobilimî rebele
cu monarcliulu şi tirane cu ţăranii 1).
De altă parte însă nu i se părea corectă nici br. Preisz,
ca să rămână indolentă si neactivă în fata unei revolutiunî,
care sub numele împăratului esecuta fără milă clasa cea mai
înaltă a societăţii, şi-î prefăcea în fumă şi cenuşă tote locuin­

*) Ia puterea diplomei leopoldine, saü a pactului fundamentalii cu

casa austriacă, c o m a n d a n t u l ii g e n e r a l i i d i n T r a n s i l v a n i a
avea să fiă totü-de-una unü generalii de naţionalitate germană, saii cu
alte cuvinte unü generală din armata imperială germană (Generalem tarnen
et caput G é r n i a n u m illis praeficiemus. Punctulu 17). Comandantulü ge­
nerală atâtă iu secululu trecută câtă şi în secululă presentă era omulă de
încredere ală curţii imperiale şi ală guvernului centrală din Viena, dên­
sulu da informaţiunl despre înalţii funcţionari al ţărel şi despre spiritulă
populaţiunil, la camerile Transilvaniei era de regulă comisariă regală,
dênsulu avea să vigileze peste tóté ramurile vieţii publice din ţeră, afa­
cerile mal importante aie Transilvaniei nu se decideaă în Viena fără de a-lă
consulta pe dênsulu, iu scurtă comandantulü generală era cent*ultt înaltei
poliţii de stată în Transilvania. Cu deosebire la epoeele turburate coman-
dnntulă generală era considerată ca autoritatea cea mal bine informată
despre părerile, iutenţiunile şi politica curţii din Viena. Supuşii credin­
cioşi al curţii imperiale ’şl adresaă de regulă în astă-felă de timpuri
petiţiunilo lorii la dênsulü saă la organele sale, şi acesta posiţiune parti­
culară a comandantului generală din Sibiu Ta făcută să fiă adese ori ncco-
modă autorităţiloru şi necomodă nobilimii din Transilvania. (A se vedé
Friedenfels, Bedeus II 356.
 BR. BRU KEN TH AL ŞI B R . P R E ISZ . Ő 43

ţele. „în totű casulü eü sunt perdutü“ (lise br. Preisz când
primi cea de ântâiü scire despre revoluţiimea ţâraniloră,
daca voit! proceda cu severitate în contra resculaţilorii îm-
përatulu rac inculpă, că i am puscată supuşii, daca n’o
iacii, se întâmplă unü rëü şi mai mare, şi atunci totü eü
simt de vină.“
La tóté aceste dificultăţi, de ordine politică şi militară,
în cari se afla br. Preisz, se mai adăugea în fine aversiunea
personală, care esista de mai multă timpă între dênsulü şi
între br. Brukentlial. Celü de ântâiü unü caracterü militară
liniscitü, dar încredutü prea multă în vederile sale clare, în
judecata sa sigură, în cunoscinţele sale de organisais şi ad-
ministraţiune. Celü de alü doilea o natură mai bruscă, mai
pasionată, doritoriű de aprobare şi ambiţiosă prea multă
pentru particulara influenţă, ce o avuse la curtea împără­
tesei Maria Theresia, pentru repedea şi splendida carieră,
ce o făcuse. Aşa, că amândoi aceşti capi ai administraţiunii
transilvane, după cum ne declară însuşi br. Brukentlial, nu
se puteaü de locü înţelege.
Sub -aceste împrejurări br. Preisz se decise, că până la nóuele
ordine, ce-i vom sosi din Yiena, dênsulü să amâne ori-ce
intervenţiune a forţii armate. Iar la cererea br. Brukenthal
pentru ajutoriű miltaru, br. Preisz respunse referindu-se la o
notă a sa încă din timpulü turburärilorü pentru conscripţiune
(15 Octobre), şi în care d icca : că mai nainte de a trimite
mai multe trupe în ţinuturile turburate guvernulü să între­
buinţeze şi alte mijlóce pentru liniscirea poporului, totü o-
dată să-i facă cunoscută anume locurile unde va trebui să
mârgă armata şi numele comisarilorü, cari aü să îngrijéscâ
de cuartirele şi întreţinerea armatei. Dar fiindă-că guver-
milü în privinţa acésta, adauge br. Preisz, până acum nu
i-a respunsü nimicü, aşa nici comanda nu este în stare să
facă alte disposiţiuni, cu atâtü mai puţină că întâmplările,
aşa cum le descrie comitatulű Hinedórei, sunt prea difuse
şi aprope de necredută, că raportulă comitatului e subsem-
244 tlEVOLUŢIUNKA LUI HORIA.

natu numai de vice-comite şi de unu subprefectu, şi densulă

speră, că în curêndü voră sosi scirï mai sigure.
în (Jiua următore însă în 5 Novembre br. Brukentlial ceru
de nou şi cu insistenţă ajutoriă militară şi adause, că împre­
jurările din 15 Octobre şi până astădi se aă schimbată cu
totulu.
în urma acestora repetite cereri br. Preisz se decise a-
cum să pună în mişcare către teatrală revoluţiuniî o parte
din trupele transilvane, dar cu tóté aceste să nu începă nici
o acţiune militară în contra ţăraniloră resculaţî.
Comanda generală, (lice br. Preisz către guvernă într’o
notă din 6 Novembre, se grăbesce a aminti aici pe scurtă
disposiţiunile, ce le a făcută prealabilă în urma sciriloră,
cari aă sosită despre revoluţiunea ţăranii oră, scirï, cari ce e
dreptă nu potă fi considerate peste totă ca adevărate. în
comitatulă Hinedórei se afla trei companii din regimentulă
din infanteriă Orosz, dar aprópe jumătate din soldaţii a-
cestia s’aă bolnăvită în urma repeţiteloră alergări încoee şi
încolo, la cari aă fostă supuse companiile aceste în urma
disposiţiuniloră comitatului. Afară de companiile aceste se
aă mai trimisă în comitatulă Hinedórei încă alte 10 di­
ferite companii din regimentele Orosz şi Gyulai, din I-lă
regimentă de grăniceri români, husarii delà Dobra şi Lu-
şerdea, o divisiune şi jumătate husari de pe Arieşă şi din
regimentulă Toscana. Tote trupele aceste, - dice br. Preisz,
sunt puse sub ordinele vice-coloneluluî Karp şi ale maiorului
Stoianieh din regimentulă I română, cari aă primită instruc­
ţiunile cele mai precise, ca să procedeze în comună acordă
cu comisariulă guvernului, cu corniţele Hinedórei br. Bor­
nemisza şi cu cei-l-alţî funcţionari ai comitatului, dar să se
reţină în modă seriosă şi negreşită delà ori-ce acţiune 1).

*) Jedoch sich v o n a l l e r T h ä t l i c l i k e i t ernstlich und ohnfehlbar

z u e n t h a l t e n . — Iar administratorulü domeniului fiscalü din Hinedóra
raportezi! cu data 14 Novembre 1784: In weiteren lautet die O r d r e
an den hieher conimandirten Oberlieut. dass künftig i v i d e r d i e W i d e r -
 BU. R R U K B N T H A L SI BR. PRB1SZ. 245

Iar onorabilul! guvern! este rugată, că în faţa acestora

împrejurări, când tim p! de l o c ! nu trebue perdută, să dee
pretutindeni ordine, şi cu deosebire în locurile unde se ducă
trupele, ca din partea eomitateloră să li se dee totă ajuto-
riulă şi asistenţa în privinţa transportului, a cuartireloră şi
a subsistenţeî, şi comanda lasă la esaminarea şi apreţiarea
guvernului, în câtă e de lipsă să se repareze drumurile şi
podurile până la Sibiiă, ca să piită ii practicabile. De alt­
mintrelea onorabilulă guvernă nu-mi va lua mie generalului
com andant! în nume de r e !, dacă declară fără a prejudeca
cestiunea, că armata singură nu este în stare să restabilesc!
peste totă loeulă ordinea, şi cred !, că e de lipsă şi concur­
su l! onorabilului guvernă, anume să trimită câţi-va comisari
saă preoţi abili, cari să svătimseă pe ţărani, să înceteze cu
esceselc lo r ! şi se declare sinceră, pentru ce au începută
şi pentru ce continuă întreprinderile aceste neumane şi cine
i-a sedusă, şi daca dânşii voră mărturisi de bună voia lucru­
rile aceste, guvernul! va fi gata a dispune să li se facă
totă dreptatea şi să li se dee ajutori!. Aceste sunt ce am
onóre a aminti de astă dată onorabilului guvern!, până voră
sosi sciri mai detaiate şi mai sigure în privinţa împrejură­
rilor!, cari se presintă.
Aşa dar br. Preisz se îndoia încă în 6 Novembre despre
scirile, cari sosiau de pe teatrul! revoluţiunii, atunci când
ţăranii români ocupase în treg! Zarandul!, străbătuse până
în Ţăra Haţegului, devastase Câmpenii şi Abrudul! şi a-
j unsese în comitatul! Sibiului până la Cióra. Desastrul!
nobilimii începuse, şi în aceste momente pline de pericu l!
br. Preisz declară pe faţă guvernului, că a d a t! ordin! ar-

spenstigen von dem M i l i t ä r gar k e i n e G ewalthätigkeit

a u s g e f t b t w e r d e n s o l l e , und sich ohne Erlaubniss des General-Com-
mando von aller Tödlichkeit zu enthalten seye. Der Officier oder das be­
orderte Commando hätte bloss den rebellirenden, und pliinderenden Hau­
fen zuzurufen, zur Kühe zürtickzukehren, und m it W o r t e n zu er­
m a h n e n , von ihrem Unternehmen, Tliat, oder Vorhaben abzustehen.
246 REVOLUŢIUNKA LUÏ HORIA.

mateï să se reţină de la orï-ce acţiune, şi invită guvernulü

să întrebe pe ţărani din ce causa aii începută şi de ce con­
tinuă revoluţiunea acésta.
Respunsulă br. Preisz provocă o adâncă nelinisce în sînulă
guvernului transilvană Pe lângă totă conflictulă personală
br. Brukentbal avu în diua următore o întrevedere cu br.
Preisz şi ceru cu insistenţă, să recéda de la disposiţiunea,
ce o luase în privinţa armatei. Dar br. Preisz rămase nemi­
şcată şi declară, că densulă chiar şi în casulă, dacă rescu-
laţii voră ajunge să fiă multă mai audaci nu póte să se
abată de la decisiunea luată, fiindă-că trebue să răspundă
de ordinele sale.
Catastrofa însă ameninţa cu violenţă nobilimea şi br. Bru-
kenthal fu de părere, că în conformitate cu vechia consti-
tuţiune a Transilvaniei, densulă să proclame starea de res-
belă, să dee ordină nobilimii şi comunităţiloră libere să se
ridice asupra ţăraniloră resculaţi ').
Dar br. Preisz prevădu îndată consecinţele periculóse ale
acestui plană.
Anume br. Preisz se temea de încurcături politice multă mai
seriöse, dacă o sabia sângerată va fi transportată de a lungulă
ţerei, dacă se voră pune signale de focă pe tóté délurile, după
cum se făcea de regulă convocarea acésta, dacă se va ridica
nobilimea cu toţi iobagii săi, se înţelege iobagii credincioşi
saă siliţi, dacă voră prinde armele comunităţile oraşeloră,
şi C fle două naţiuni libere naţiunea secuiéscá şi săsescă.
în casulă acesta Transilvania se transformă, ce e dreptă, în
teatrală unui crâncenă resbelă fără părechiă în istoria acestei
4) ( D a s G u b e r n i u m ) damit es nun nichts verabsäumen möge trug
es dem General Commando unterm 9-ten dieses an, auf den Fall wenn
dasselbe glaubte, dass die im Land stehende Militz in allen Theilen des
Landes zur Unterdrückung des Aufruhrs nicht hinreichend wäre, d a s
e i n t z i g e w a s i n s e i n e r M a c h t i s t a n z u w e n d e n , den A d e l
nehmlich und die f r e y e C o m m u n i t ä t e n zu ihrer eigenen Sicherheit
insurgiren zu lassen. Guvernulü trans. către imperatulü, 13 No­
vembre 1784.
 B K . B R U K E N T 1IA I, ŞI B R . P R E IS Z 247

ţări. Nobilimea din Ungaria solidară cu nobilimea din Tran­

silvania, şi ca să îm pedece pericululű, care de altmintrelea
trecuse frontiera, se ridica si densa, si dintr’unu resbelu în
contra româniloră se putea nasce unii resbelu în contra ar­
matei imperiale, în contra suveranului.
Insurecţiunea aşa dar cum o proiectase br. Brukenthal
putea să provóce o situaţiune plină de pericule, şi br. Trois/,
răspunse guvernului în termini plini de moderaţiune, că nu
esistă motive adevărate pentru a provoca o insurecţiune ge­
nerală. care în totă casulă are să coste multă şi va fi în-
greunatórc pentru aceia, cari o întreprindă. în casulă însă,
dice br. Preis/,, dacă revoluţiunea româniloră va ajunge să
tiă generală, atunci nobilii şi omenii liberi în interesulă loră
propriii potu să résisté, şi să icc măsuri de apărare, acolo
unde poporală se va arăta maliţioşii, şi unde nu va fi armata
la îndemână, dar acesta numai până în momentulă când va
sosi armata acolo.
După două (Iile în 11 Novembre br. Brukenthal presentă
o nouă propunere, anume ca br. Preis/ să chiăme în ajutoriă
trape din Ungaria din comitatulă Bihorului şi ală Aradului.
Dar br. Preis/ se opuse şi acestei măsuri şi declară, că împre­
jurările nu sunt aşa de urgente, ca să chiăme trupe din
altă ţără, prin acésta se ar face numai sgomotă şi mai mare
despre revoluţiune, şi de altmintrelea în părţile Ungariei despre
Transilvania se afla mai multă cavaleriă, care nu póte să ope­
reze în ţinuturile
i muntose. în scurtă reserva era luată si
1 br.
Preis/ nu voia să încăpă nimicii fără ordinulu suveranului săă.
Aşa se întemplă, că armata imperială luă numai de câtă
peste totă loculă o atitudine spectativă în faţa revoluţiunii.
Comandanţii diferiteloră corpuri priviaă cum se formaă trupe
de ţărani, cum năvăliaă asupra curţiloră nobilitari, cum ese-
cutaă pe foştii loră domni, cum le ardeaă locuinţele şi le
transportaă averile cu carele şi cu luntrile. Şi comandanţii ace­
ştia rămâneaă suriţi şi muţi la tóté rugările nobililoră, ca să le
dee ajutoriă. în unele locuri declaraă, că n’aă ordină să inter­
248 REVOLUŢI UNEA LUI HORI A.

vină, sau că ordinele dânşilor! sunt pentru alte ţinuturi, ajun­

geaţi adese ori la loculű de periculă după ce ţăranii prădase,
esecutase şi aprinsese, soldaţii vorbia! şi dânşii, că românii
esterminâză numai nobilimea dar nu poporulü contribuabilă,
iar soldaţii grăniceri mai adăugeaă, că peste două săptă­
mâni românii voră fi singuri domni peste totă Transilvania '),
şi în unele locuri luară şi dânşii parte la despoiarea curţilor!
nobilitari.
Sub aceste împrejurări curagiulă ţăranilor! începu să crăscă,
şi cuvintele lui Horia adresate poporului, că armata imperială
n’are să li se opună se păreau a fi adevărate. „D aca s’a
întâmplată pe unele locuri să pusce din ai noştri, fiicea!
ţăranii, causa a fostă numai intrigile ungurilor!, Stoianicb
este ună croată, iar altul! este unu ungură, dar acum nici
ei numai cutăză să ne facă nim ic!, fiindă-că a m ! audit! noi,
că a ! primită acum porunci în privinţa acesta“ .
„A şi fi fără respectă faţă de ca p u l! statului, fiice contele
Sztâray către cancelariulă Eszterhâzy, nedrept! faţă cu pa-
triă, dacă nu aşi descoperi Excelenţiei tale consternaţiunea
generală a spiritelor! provenită din neactivitatea vedită a
armatei, care privia nemişcată cu ocbi de ghiaţă tote aceste,
ea, care e chiămată şi e plătită de ţără ca să vegliieze pen­
tru liniscea internă şi esternă a patriei şi să apere locu­
inţele cetăţenilor!. Tristă spectaculă în m ijlocul! p ă c ii!“
„D acă ne aducem ! aminte, fiică magnaţii din Transilvania
către contele Iankovits, de anul! 1761 şi de anii următori,
mai cu semă de sub fericita domniă a gloriósei Maria The­
resia, când fiă-care era sigur! în casa sa, şi fiă-care stă-
pânia în linisce aceea ce avea, când ţăranii, cari se a !
resculat! astăfii asupra nostră ’şi cunoscea! forte bine dato-*)

*) Actnm est jam de Hungaris, post spatium duarum hebdomadarum

Y a 1a o h o r u m erit tota T r a n s y 1v a n i a ; N o s erimus
soli Domini et Ungari . . . eliminabuntnr. Certificatulű vice-nota-
riulul Stefanü Boér şi alu nobilului Ladislau Andrási din eomitatulu
Clujului. Alba Iulia, 20 Ianuarie 1785.
 B R . B R U K E N T H A L ŞI BK . PRE1SZ. 249

riile loră şi eraű cu supunere faţă de noi, când în ţeră

nu era atâta armată câtă se află astădî, fiindă-că nici în
timpurile cele mai rësboinice nu se afla în ţeră mai multă
de ună batalionă de infanteriă şi unu escadronă de cava-
leriă, şi totuşi patria era liniscită, iar astăzi când în m ij­
locul nostru se află ună numără aşa însemnată de armată,
jéra arde în flăcări şi cetăţenulă n’are unde să păşescă cu
siguranţă, şi dacă ne aducemă aminte de aceste timpuri,
dacă asemenămă starea nostră de astădî cu starea de a-
tuncî, nu putemă să nu plângemă cu amară când cugetămă,
ce timpuri de aură aă trăită părinţii noştriî.....“
„O adâncă durere a cuprinsă nobilimea, când s’a vedută
silită să se apere singură, pe când armata imperială, care
e plătită să apere liniscea publică a ţăreî, ea-şî petrecea
când omoriaă pe nobili, privia cu nepăsare şi întârdia cu
ajutoriulă când ardeaă curţile nobilitari, dacă nobilulă se
plângea i aruncaă în ochi crudimile nobilimii, crudimî trâm­
biţate atâtă de multă, dacă se tânguia, diceaă că nu-î ni-
mică adevărată şi dacă nobilimea se apëra o inculpaă că
face rescolă, iar când ţcranulă omoria pe domnulă seă, ar­
mata elicea, că nu trebue să estermineze pe nevinovatulă
poporă contribuabilă, ea publica pace şi linisce, când revo-
luţiunea era mai mare şi nu voia să taie, să atingă pe p o­
porală tălhariă, dicendă că n’are ordină să întrebuinţeze
armele în contra româniloră, armatei i părea îeă să ester­
mineze poporală, care ridicase o cruce de aură pentru esecu-
tarea tâlhăriiloră sale, care se jurase pe o cruce de aură,
ca să ruineze ţ6ra, care sub titlulu de poporă contribuabilă
ridicase o cruce în locă de stégâ, ca să estermineze până
la unulă pe domnii sëï pămentescî“ .
250 KBVOLUŢIUNKA LUI HOIÍIA.

XX. « U V E B N U I .il T B A N S 1 E V A N Ű Ş I B E V O E U T IU N E A .

Ne íntórcemű acum la măsurile administrative, ce le luase

guvernulă transilvană în sfera activităţii proprie pentru sal­
varea nobilimii şi suprimarea revoluţiuniî.
Comitatulă Hinedórel şi comitatulă Albei amőndóue tea­
trele revoluţiuniî rămăsese fără capi administrativi, căci a-
mêudoï comiţii br. Bornemisza şi br. Kémény ’şî părăsise
funcţiunile loru şi fugise de frica ţăraniloră la Sibiiă.
O probă evidenta câtă de puţină responsabilitate avea o-
iiciulă de comite în secululă trecută.
Dar amêndoï aceşti înalţi funcţionari, fără ocupaţiunî, pri­
miră o aspră censura din partea guvernului şi fură trimes!
înapoi în comitatele loră l).
Caracteristică însă pentru deplorabila administraţiune a
Transilvaniei în timpulă acesta era, că guvernulă din Sibiiă
acum după începerea revoluţiuniî, află cu cale să-şi arate
îngrijirea sa de munca şi de pânea cea amară a ţăranului, să
ordone comitateloră, că funcţionarii, cari călătorescă prin
districtele lord, fiă pentru afaceri private saă publice, să nu
smulgă şi să nu storcă pe ţărani 2). Avea aşa dar cunoscinţă*)

*) Displicentur prom is advertit I). Vestram contra recentioris etiam

ordinationis praescriptura Ci r e n i u m adm inistrationi suae
dementer delatum d e s e r u i s s e . . . . penes cui c o n t n m a c i s
f a c t i sui e x p r o b a t i o n e m Eidem D. Vestrae serio hisce, et posi­
tive committitur, ut i n d i l a t e ad suum c ir c u li m conférât.
Guvernulű trans. către br. Bornemisza, 7 Novembre 1784.
2) O f f i c i a l e s îu Circule et Proeessu suo, seu privata ex ratione,
seu publici causa itinérantes a b o m n i b u s e x a c t i o n i b u s , e t e x -
torsionibus Plebisque emunctionibus sub irremisibili
ofticii amissione et incurrcnda in duplo refusionis poena a b s t i n e a n t .
Guvernulű trans. către comitate, 8 Novembre 1784.
 OUVEIiNULŰ TRANSILVANÜ Şl Ii E VOL UTI UN E A . 251

guvernulü transilvanii, că astü-felű de rapacităţi se îiitcm-

plaü de regula în comitate.
Dar mesura era tardivă.
în timpulű acesta aprópe toţi funcţionarii, chiar şi în co­
mitatele cele mal depărtate ; ’şî părăsise funcţiunile lorii şi
nu mal a venii curaj ulii să cálötoréscá prin comune, cu atât ii
mai puţinii să smulgă pe iobagi.
Dar trebuiaû mësurï mal decisive şi guvcrnulă afară de
preoţime nu avea alte mijlóce.
în timpuri critice guvernele ncsincere şi despote alergă
de regulă la preoţi, ca prin denşil să sufoce reclamaţiunile
poporului nemulţămitu. Totü asemenea şi guvernulü transil­
vanii vëdêndü, că pcriculnlii revoliiţiuniî e serioşii ?şî caută a-
cum refugiulü la preoţime şi în 6 Novembre invită pe a-
mêndoï episcopii din Sibiiu şi din Blajiî, ca denşil prin cle-
rulii loru subalternii să înblânijéscâ inimile turburate ale ţă­
ranilor ti.
în comitate însă disordinea era la culme. Măsurile guver­
nului trebuiau esecutate fără întârdiere şi cu succesii, dar
spiritele craii agitate, funcţionarii retraşi prin fortăreţe saü
fugiţi. Trebuia la faţa locului mal multă activitate, o auto­
ritate cu puteri mal estinse, mal calmă, mal prudentă şi
totii odată mal energică.
în faţa acestora împrejurări guvernulü numi în 7 Novem­
bre pe consiliariulű Michaiű Brukenthal x) de comisariu alu
söű, şi-iu însărcină să se apropie de ţinuturile revoltate şi
să-şi dee totă silinţa, ca să liniscescă poporală turburatu.
Instrucţiunile comisariulul eraü urmă tó rele: grija sa princi­
pală să liă liniscirea revoliiţiuniî, comisariulü să-şi procure
informaţiuul detaiate şi autentice despre nuiuërulu trupelorii
si despre căpitanii ţăraniloru, despre căuşele revoluţiunil,
actele resculaţiloră şi intenţiunile loru, spre scopulü acesta
densultt să trimită spioni încreduţî în taberele ţăranilora, şi în
casă dacă revoliiţiunea se va linisci în câtă va, atunci pe
J) Nepoţii alű guvernatoriuluî Sámuilü Bnikeiitlial.
252 KEVOMJŢIL'NKA LUf HOKI A

câtü i voră concede împrejurările să promită premii de câte

20— 50 galbini acelora, cari vorii prinde pe căpeteniile ţă-
ranilorü. Iar dacă revoluţiunea pe cale pacinică nu se va
puté linisci şi va trebui să intervină forţa armată, atunci
acţiunea comisariuluî nu va fi alta, de câtă să facă atentă
pe comandantulă trupeloră unde este de lipsă ajutoriă mili­
tară mai de urgenţă. Pentru siguranţa sa personală i se dă
o gardă de 20 soldaţi, şi în caşuri extraordinare şi unde
voră trebui luate măsuri de urgenţă, comisariulă este autori-
sată să facă şi să dispună tóté, câte va afla de lipsă pentru
liniscirea revoluţiunii şi pentru ajutoriulă personeloră, cari
se voră afla în periculă.
Totă în aceea di fu invitată şi episcopală Ghedeonă Ni-
chiticî să plece şi dcnsulă împreună cu comisariulă guver­
nului şi prin svaturile sale înţelepte să liniscăscă violenţele
poporului turburată.
Dar revoluţiunea, diceaă căpitanii, e cu scirea, cu voinţa
şi cu porunca împăratului, şi guvernulă ca să combată fai-
mele aceste adresă ţăraniloră în 11 Novembre următorea pa­
tentă în limba română.
„Guvernulă regală a înţelesă cu mare indignaţiune, că o
parte din ţăranii români amăgiţi prin minciunile şi svatu­
rile unoră omeni înşelători şi cu rele intenţiuni, au începută
să corniţă grave atentate şi adunaţi în trupe aă începută
să devasteze averile, cu deosebire casele nobililoră, anume
sub pretextulă, că dănşii ar fi primită în acăstă privinţă
porunci delà superiorii loră. Dar fiindă-că voinţa neîndoiosă
a augustului împărată este, că fiă-care să se ocupe pe acasă
liniscită cu afacerile sale, şi fiindă-că faptele acestea de si­
gură aă atinsă adâncă pe augustulă împărată, care va pe­
depsi cu severitate ca pe ună turburătoriă ală liniscii pu­
blice pe totă omulă, care nu se va întorce la ascultare. Din
acăstă causă guvernulă regală vă ordonă vouă tuturoră şi
fiă-cărui turburători ai liniscii publice, sub cea mai grea pe-
dăpsă, ca să vă împrăsciaţi şi să vă duceţi pe la casele
 g u V r r x iîiM t r a n s il v a n i! ş t R R V o t m ’ iu x B A . 253

vóstre, şi daca aveţi vre o plângere în contra cui-va să ne-o

aretaţî nouă guvernului regalii, care avemü sarcina, să fa-
cernü dreptate ori şi cui. în modulă acesta prin ascultarea
vostră veţi câştiga graţia prea sfintei sale Maiestăţi, iar la
din contra să fiţi siguri, că aveţi să fiţi consideraţi ca su­
puşi rebeli şi necredincioşi al Maiestăţii Sale şi veţi fi aduşi
la ascultare cliiar şi cu forţa armată.“ ')
Dar mijloculu celă mal sigură pentru liniscirea revoluţiu-
nil i se părea guvernului prinderea căpitaniloră. Spre sco-
pulă acesta adresă în 18 Novembre populaţiunil din Tran­
silvania o nouă patentă ală căruia conţinută era următoriulă :
că de óra-ce s’a observată, că ţăranii resculaţî cu scopulu
ca să cstindă revoluţiunea din di în di totă mal multă, tri­
mită amăgitori din sată în sată şi prin minciuni şi seduceri
periculóse invită pe ţărani să se unéscâ cu denşiî, ca nu
cum-va rëulfi acesta să se estindă şi mal departe, guvernulă
face cunoscută tuturoră, că cine va prinde pe ună astă-felă
de amăgitoriă şi înşelătoria şi-lă va da în manile tribuna­
lului mal de aprópe, va primi o frumosă recompensă de 30
fi. ung., iar daca vre o comună va primi în mijloculă seu
pe ună astă-felă de amăgitoriă şi se va uni cu resculaţiî,
atunci primariulă comunii şi trei locuitori dimpreună cu
dênsulfi fără speranţă de agraţiare, aă să fiă traşi în ţepă.
Aceste eraă cuvintele guvernului către ţărani. „Daca cine­
va are vre-o plângere în contra cul-va, dicea br. Brukentlial,
să ne-o arete nouă guvernului regală.“
Peste totă guvernulă transilvană se făcea, ca nu pricepe
fortuna, că nu cunósce căuşele revoluţiunil, că nu scie de
plângerile ţăraniloră şi cari sunt intenţiunile loră, considera
pe ţărani ca şi când el nu ar avă nici ună motivă justă
să fiă nemulţămiţl de miseria loră şi privia apărarea ţăra­
niloră în contra despoiăriî, lupta loră pentru câştigarea unoră
drepturi legitime, ca o crimă demnă de morte.
i) Comunicăm! aici patenta acesta în traducere nouă ilupă textulă
originală (lin limba latină.
m ftEVOtiUŢIUUEA LU Í HORÍA.

Pericululű începuse, dar cu tote aceste guvernulü din Si-

biiü nu voia să arete nici celă inaï mică senină de bună­
voinţă faţă cu ţăranii, nu le promitea nici o concesiune, nu
le oferia nici cbiar speranţa, că sortea loră se va cerceta
şi ameliora. Ostilă tuturoră dorinţeloră acestoră ţărani, gu­
vernul ű din 1784 voia să suprime revoluţiunea cu forţa, şi
numai după ce br. Preisz declară, că dênsulû nu voesce să
verse sângele ţăraniloră. atunci guvernulü din Sibiiu alergă
la alte mijlóce totă atâtă de despotice, la calmarea popo­
rului prin preoţi, combaterea cu patente, premii pentru prin­
derea căpitaniloră, ameninţări că primarii şi trei locuitori
din fiă-care comună vor fi traşi în ţăpă, şi ordine, că o parte
din cadavrele ţeraniloă să rămână neînmormêntate şi ţintuite
pe róte, ca să tiă de esemplu şi pentru alţii.
Aceste eraű în scurtă principicle, aceste eraă măsurile
administrative ale guvernului transilvană pentru liniscirea
revoluţiuniî din 1784.

X X I. V lt H I S T I Ţ I lT I .f D E I .A T IB R IT .

în 11 Novembre căpitanii Cloşca şi Horia tînërulii ocu­

pase Cricăulă şi în 12 Novembre denşiî înclieiară la Tibru
lină fatală armistiţiă cu armata imperială, armistiţiă, care
puse capătă operaţiuniloră mai departe ale ţeraniloră români.
Br. Preisz în dificila posiţiune, în care se afla dênsulû,
se decise, că până la nóuele ordine ce-î voră sosi din Yiena,
să împedece celă puţină progresulă revoluţiuniî prin o poli­
tică de conciliare, să arete ţeraniloră periculele revoluţiuniî
şi să le ofere speranţa, că pe cale pacinică voră pută să-şî
dobêndésca drepturile loră.
Cu misiunea aeésta br. Preisz însărcina pe vice-colonelulu
Schultz din regimentulă secuiescă de husari *).

*) A n t o n S c l i u l t z de L e i c h t en t h al servise în anii 1773— 74

 ÂRMISTIŢIULII DELA TIBRU. 255

Yice-eolonelulu Schultz, trimise îndată pe locotcnentulü

Probst înaintea trupei, care venia asupra Găldil, ca să-î
pregátéscá o întrevedere eu căpitanulă el.
în 10 Novembre locotenentulă Probst se întâlni cu căpi­
tanulu Cloşca în valea numită la Përëulü Turcului, conferi
aici cu dênsnlü şi cu trupa sa, iar în dina urmátóre se în-
tórse la Cricău, şi înaintă vice-colonelulul Schultz următo-
riulö raportă :

„Primindă ordinulă onorabilei comande a Divisiunil, am

sosită în 8 ale lunel curente, pe la medulă nopţii cu 24
husari în comuna Remeţî, dar n’am aflată aici pe nici lină
subprefeetă şi pe nici ună altă funcţionariă, aşa că nu era
niine, care să-inî fi putută da mână de ajutoriă în aface­
rea acesta.
„Comuna Remeţî este aşa de împrăseiată, încâtă numai
ici şi colo se vede câte 6 casă aşedată pe câte ună delii
drumurile sunt prin stânci precipişe şi peste prăpăstii, aşa
că în timpii de nópte nici nu póte să călătorăscă cine-va
pe aici, mal cu séma călare.
„în diua de 9 Novembre am luată direcţiunea spre 0-
fenbaiă, dar încă pe druină am audită, că violenţele ţăra-
niloră turburaţi din ţinutulă acesta se terminase pe aici, şi
că denşil se aă întorsă către comuna Mogoşă (care este totă
Remeţî). în acelaşi timpă am vădută pe locuitorii din co ­
munele Ponoră şi Remeţî, că mergeaă la adunare, unde erau
chiămaţl cu ună circulariă. Am plecată şi că după denşil,
totă în partea aceea în care mergeaă ţăranii şi locuitorii
aceştia, până când ne ajunse nóptea.
„în diua urmátóre, în 10 Novembre către seră, observai,
că o mare mulţime de omeni se aduna în valea numită la
Părăulă Turcului, mă apropia! de denşil şi cerul să vorbescă

e.i niaioru în graniţa militară a Croaţiei, iar în annlu 1783 fu trimisă

ca viee-colonelă îu regimentulu sccuiescă de husari şi în 1793 avansa la
vaugulu de generala.
256 kK V Ö L tfflU N ßA LU Í HO r IA.

cu căpitanii lorű. După unü mică discursă, ce-lü ţinui în

limba loră eşiră numai de câtă înainte doi omeni şi më în­
trebară ce voescu, şi daca eă sunt de partea Maiestăţii sale
împăratului saă de partea dom niloră? L a cuvintele aceste
eă le respunseî, că sunt trimisă aici pentru siguranţa loră,
dar dânşii ’mî respunseră, că siguranţa loră stă în aceea, ca
să le daă pusei şi săbii şi să fiă liberi de domnii loră.
„După ce vedură însă, că că sunt română, şi eredén dă că
sunt de religiunea loră më rugară să înainteză autorităţii
următorele trei puncte :
„1. Se rogă să fiă l i b e r i de i o b ă g i a ;
„2. Să fiă m i l i t a r i s a ţ î ;
„3. Să fiă lăsaţi iarăşi în libertate câţî-va omeni, cari se
afla condemnaţî şi închişi la Galda.
.T ëraniï aceştia nemultămitî sunt din următorele comune,
anume din întregă domeniulă Slatneî, din Lupşa, din Câm­
peni, Ponoră, Remeţî, Bistra, Ofenbaiă, Muncelă, Salciva,
toţi forméza o trupă în numără sigură de 1400 de omeni,
şi pe fiă-eare momentă sosescă la dânşii totă mai mulţi ţă­
rani. Eî sunt comandaţi de doi căpitani, unulă se numesce
Ionă Cloşca din Carpenişă, iar altulă Gavrilă Bîrlă din R e­
meţî. Trupa acésta a trecută astăcţî din cóce de munţi peste
hotarele loră, astădî se împărţescă sub căpitani, şi apoi se
voră uni cu o trupă mal mare, pe care o eomandeză ună
căpitană cu numele Horia şi voră ataca Ighiulă.
„EI lasă neatinsă totă ce e împerătescă, dar pe reformaţi
şi pe arian! i botézâ cu preotulă, care-lă aă cu denşiî, după
cum aă şi botezată pe mal mulţi inşi în Ofenbaiă.
„Denşiî ’mî totă spuneaă, că aă porunci delà Maiestatea
Sa împeratulă pentru lucrurile aceste, şi eă cerul într’ună
modă de totă fină, să vëdâ şi eă o poruncă de aceste şi a-
tuncî el ’mî arătară (anume căpitanulă) ună cuartă de châr-
tiă, pe care se afla scrisă în limba română o copiă de pe
o resoluţiune, şi care nu póte nici de cum să le dee vre
ună motivă pentru revoluţiunea acésta.
 ARMISTlŢIUI.U DELA TIBM J. 25?

„ Eu aşi fi înaintaţii onorabilei Divisiunî încă erî rapor­

tul u acesta, dar nu cunosceamă drumurile, şi nu amü fostă
până astădî în stare să eşimă din stâncile, cari ne uimiaă,
şi unde nu puteamă să căpetămu vre o provisiune, nici noi
si
i nici caii nostriî.
i Si
i fiindă-că teraniî
1 de aicî au venită cu
toţi! înctice, şi pe acasă aă rămasă numai femeile şi copii,
aşa amă fostă şi eă silită să më retragă aici.
„Căpitanulă Ionă Cloşca este armată cu o puşcă şi cu o
tocă golă de sabiă, iar coinpanionulă sëu cu pusei şi cu
pistóle. Mulţimea se adresézâ către denşiî cu titlulă de că-
pitană şi erî le-aă şi prestată jurămentulă de credinţă. M ij-
lóce de subsistenţă n’aă de locă, din care causă şi taiă ime­
diată vitele, ce le apucă în mână. Iar poporală celă-l-altă
este armată parte cu puşcî, parte cu lănci, parte cu toporă
şi cu furci. Muniţiune aă puţină saă aprópe de locă, şi in-
tenţiunea loră este să estermineze pe toţi nobilii, cari nu
sunt militari.
„Aceste am onóre a aduce respectuosă la cunoscinţa o-
norabile! comande a Divisiuniî, ca sigură informaţiune.
„Căpitanulă Cloşca a împuşcată la momentă pe ună preotă
română din Ofenbaiă, care i mustrase pentru revoluţiunea loră.

„Probst,
„locotenenţii primariü“ .

Iar în diua următore în 12 Novembre, vice-colonelulă

Schultz avu o întrevedere cu Cloşca şi cu alţi căpitani de
aï ţăraniloră pe délulü comunii Tibru. încheiă cu denşiî
ună armistiţiă de 8 dile şi despre întregă decursulă acestora
tratări supuse br. Preisz următoriulă raportă:

„Convinsă pe deplină, că în tristele împrejurări de astăzi

măsurile blândeţeî şi ale indulgenţei sunt cele mai eficacî
pentru siguranţa magnaţiloră şi a nobililoră, şi pentru a
evita vërsarea de sânge a ţeraniloră resculaţî, subsemnatulă
më am decisă să më ducă la căpitanii trupei şi prin o con ­
vorbire personală cu dênsiï, să eerceteză, ce felă de omeni
17
2S8 R K VOLÜ TIdU ßA lu ! iîo r ia .

sunt aceştia, ce i-a îndemnată pe denşiî la pasulă acesta

contrariu ordinii publice şi unde ţintescă intenţiunile loră.
„Spre scopulă acesta am însărcinată pe locotenentulă
Probst din regimentulă secuiescă de husari, care, pentru cu-
noscinţa escelentă a limbii şi a scrisorii românescî, mi se
parea celă mai abilă, că unde va afla vre o trupă adunată
de ţărani să se apropie de denşiî, să-î trateze cu blândeţe,
să se informeze despre căpitanii trupei şi să-mî pregătesc;!
o convorbire personală cu eî.
„ Raportulă locotenentului Probst, anexată aici în origi­
nală, arătă succesulă misiunii sale. Eă am primită rapor-
tulă acesta pe drumulă dintre Igliiu şi Ţelna, unde o parte
din omenii aceştia ajunsese cu devastările loră' încă cu o di
mai înainte, adecă în 10 ale luneî curente.
„în dina de 11 Novembre după amédï, sunetulă de alarmă
ală clopoteloră din Cricăă më chiamă să daă ajutoriă acolo.
Dar pe când am sosită eă aici cu mica mea trupă, deva­
starea era terminată. Ţăranii se retrăsese în munţi şi ocu­
pase posiţiunî pe dălulă viiloră dintre Cricăă şi Tibru,
lângă focurile îndatinate de nópte.
„Cercetai devastările, ce le făcuse denşiî în Cricăă şi în­
tâlnii dinaintea castelului contesei Székely pe ună omă, care
voia să intre călare în curte, şi fiindă-că den sulă la scurtele
întrebări, ce i le adresai începu să răspundă gangăvindă,
omulă mi se păru suspectă şi ordonai sa-lă ducă legată la
Galda.
„Omulă acesta era preotulă Popa Petru din Lupşa. Dar
după ce-lă arestară şi-lă duseră veni locotenentulă Probst
şi-mi spuse, că preotulă acesta venise din tabăra ţăraniloră
în urma rugăriloră sale, fiindă-că densulă voia să convingă
pe preotulă acesta şi prin densulă întréga trupă despre oró-
rea devastăriloră, ce le făcuse aici.
„E ă ordonai locotenentului Probst să vegliieze asupra Cri-
căului şi apoi mă întorsei pe urma preotului înapoi la Galda,
dar ajunsei la Galda înaintea densului, ’lă luai în cuar-
 ARM ÎSTIÎIULÜ B ELA TIBRÜ. 259

tirulû meü, desfăcuî îndată férele de pe densulă, i restituit

de la mine baniï, ce i luase husarii şi cercai prin binefa­
ceri să-î câştigă încrederea. . . .
„în diua următore însă, voindă să cercetezi! pe căpi­
tanii trupei în posiţiunile loră, am lăsată pe preotulă a-
cesta nelegată în pada sergentului Fendit, ca să-lă îngri-
jéscâ biue, unde densulă se află şi acum.
„A poi luai cu mine ună suboficieră şi amă plecată. Dar
încă pe drumă observai, că ‘trupa ţărani loră, care se afla
pe di'lă apucase drumulă către Aiudă. în acelaşi timpă veni
şi locotenentulă Probst cu trupa sa, căci densul u încă i ob­
servase tiită nóptea, lăsarămă înapoi totă trupa nostră şi
plecarămă înainte cu doi soldaţi, strigarămă către ţărani şi
chiămarămă pe doi inşi la noi, iar cei doî husari le spuseră,
că locotenentulă Probst me duce la denşiî, de oră-ce căpi­
tanii loră dorescă să vorbeseă cu mine.
„Cei doî ţărani prin strigările loră făcură numai de câtă
să se oprăscă trupa ţăraniloră, care plecase, şi-î întorseră
înapoi. Tar după ună intervală de o jumătate de oră se în-
tiirseră, cam jumătate din tiită trupa acésta, la 1500 de omeni
iarăşi în posiţiunile loră de mai înainte între Cricăă şi Tibru,
iar ceea-l-altă jumătate se opri pe costa drăptă a déluluï,
care se cobiiră spre Benică.
„După întorcerea loră veni îndată călare la mine ală doi­
lea căpitană ală loră, Ionă Cloşca din Cărpenişă, cu 6 omeni
pe josă , dar nearmaţî şi mă întrebă, dacă eă sunt de par­
tea Maiestăţii Sale împăratului saă de partea domniloră.
„E ă i respunseî, că în calitate de oficeră ală statului m a­
joră nu sufere îndoiălă, că eă trebue să fiă de partea Ma­
iestăţii Sale împăratului, că vină la denşiî ca amică şi-lă
întrebai dacă densulă e câpitanulă maî mare. L a întrebarea
acésta Cloşca ’mî respunse, că peste trupa acésta câpitanulă
mai mare este Ionă Horia fîulă luî Ursă Horia, iar densulă
este câpitanulă ală doilea, şi începu numai decâtă să-mî în­
şire plângerile loră, dar eă ’lă întrerupsei îndată şi ceruî să
â60 REVOUÎŢIIÎNF.A LDI HORtA.

vină şi Ionű Horia dimpreună cu preotulű, care probabilă,

că se afla la denşiî, şi câţî-va din omenii mai bătrâni. La
cuvintele mele despre preotü, dênsulü më întrerupse numai
decâtu dicendu, că preotulă trebue să fiă în manile mele,
de oră-ce preotulă acesta ca omă bună s’a dusă la locote-
nentulu Probst pe parola ce i-a dat’o. Eă m’amfl escusată
şi-î amă declarată, că dacă preotulă acesta ar fi venită la
mine eu l’aşî fi adusă înapoi.
„în ce privesce însă presenţa lui Horia, Ionă Cloşca ’mî
dise, că densulă şi Horia sunt totă una, şi că Horia nu se
afla acum acolo, "dar cu tóté aceste se întorse numaî de
câtă înapoi, ca să-lă caute, apoi veni şi Ionă Horia din po-
siţiunea sa dimpreună cu totă trupa sa, aducendă înainte o
cruce mică aurită.
„L a o depărtare de 500 de paşi eă ceruî să se opréscâ în-
tréga trupă, şi cbiămaî să se înfăţişeze numai căpitanii. Apoi
veniră la mine Horia, Ionă Cloşcă dimpreună cu alţi tr e i

omeni, din cari unulă aduse şi crucea, ’mî dederă mânile şi

declarară, că denşiî sunt supuşi fideli aï Maiestăţii Sale.
„A poi le adresai următorele întrebări :
„1. Ce i-a îndemnată pe denşiî să facă atâta adunare
de poporă ?
„L a întrebarea acésta dênsiï ’mî repetară de noű tote
cestiunile, cari le comunicase locotenentului Probst şi decla­
rară espresă, că afacerea loru privesce întréga ţeră 0 , că de
7 anî şi maî bine se au plânsă la autorităţi pentru anumite

0 Aici vice-colonelulu Schultz din necnnoscinţa limbeî române pune

cuventulă „Ţ a r i n ă“ în locü de „Ţ e r ä “ (dass ihre Sache die ganze
Z a r i n a betrefe). Szilágyi înţelege sub cuventnlü acesta „domeniulü fis­
calii ală Slatneï şi iobagii de acolo“ , însă trebue să observămă, că nici
în secululü trecută şi nici îu secululü présents, teritoriulă din munţii
Abrudului nu s’a numită Ţarină. Totă numai ţeră şi nimică altă ceva
înţelege si guvernulă transilvană îu raportulă seă către împeratulă, din
25 Novembre 1784 (uud— dor Haufe—auf die Untersuchung und Abstel­
lung seiner Klagen, als welche d a s g a n z e L a n d betreffen beharret).
 ARMISTIŢIUL!? DE LA T] BRU- 261

drepturi, ce le aveau în munţii din domeniulă de susă alu

Slatnel, drepturi, cari mai înainte erau lăsate în libera lord
folosinţă, însă n’au putută să obţină nici o uşurare. Pentru
folosirea acestoră drepturi dênsiï plătiaă mai înainte numai
câte-va sute de florini, dar acum întréga sumă face numai
pe unu singură ană la 1400 fl., şi în suma acésta nu se cu­
prinde ce mal iaă pe de asupra funcţionarii, şi care încă
face a treia parte din tută suma.
„împrejurările aceste i aă silită să înainteze încă în a-
nulă acesta Maiestăţii Sale o umilită plângere prin Ursă
Horia, care a călătorită în personă la Viena. L a petiţiunea
acésta dênsiï aă primită în luna Aprile o resoluţiune, pe
care o anexeză aici copiată în limba română 1), şi prin re-
soluţiunea acésta li s’a promisă, că plângerile loru vorn fi
satisfăcute, şi dênsiï stau şi acum pe resoluţiunea acésta.
„Guvernulu, ce e dreptă, a ordonată o investigaţiune, dar
comisiunea a luată lucrulă prea uşoră şi numai pe de asu­
pra, afară de aceea în totă tiinpulă se aflaă arestaţi din el
câte 100 de ómen! şi mal bine, şi câţl-va din omenii aceştia
aă şi murită din causa bătăiloră, numai ca lucrulă acesta
să ajungă odată la ună capătă Chiar şi acum se află închişi
0 inşi la Slatna şi 2 în Gabia totă pentru afacerea acésta,
si
1 numele celoră din urmă este Dumitru Todea si
1 Ciană Pascu.
„2. La întrebarea pentru ce turbură dênsiï liniscea pu­
blică şi pentru ce comită omorurile aceste, fiindă-că ori cum
nu-1 asta calea, pe care potă să-şl câştige drepturile loră?

0 în actele contelui lankovits r e s o l u ţ i u n e a acésta se află nu­

mai în traducţiune germană, şi conţinutul)! el este următoriultt : „ în pri­
vinţa plânsoriloru, ce le aii înaintată suplicanţii, se ordonă astădi guver­
nului, ca de aci înainte să-I apere pe toţi până se va termina afacerea
acésta, şi să potă merge acasă atâtü aceia, cari sunt arestaţi, câtii şi a-
ceia, cari sunt împrăsciaţl până se va decide întréga afacerea lorii. Dată
în cancelaria ungaro-transilvană. Viena în 13 Aprile.

„ Francisco Horvath.

„Suplicanţii din domeniulu Şlatnel se rogă la prea înalta curte imperială.“

262 REV0LUŢIUNEA LUÏ HORIA.

„Denşil respunseră, că uciderile se aă întêmplatü fără de

scirea şi fără voia lorü, de oră-ce se uucscă cu dânşii şi
ómen!, cari nu se ţinu. de eî, că peste totü căuşele nemul-
ţămiriî sunt mai cu séma tratăiile cele rele ale domnilorü
şi ale funeţionariloră, aceştia i înjură şi daca se ducă cu
plângeri i scotă afară din casă şi-î tratézá cu dispreţă, pe
când ar trebui să scie, că dênsiï sunt supuşii Maiestăţii Sale
şi plătescă contribuţiune.
„Macaveiű Bota şi Vasile lo ja sunt în continu primari
fără să se fi făcută vre o alegere nouă, unulu e în Vidra
şi celă-l-altă în Rîu-mare, şi amêndoï primarii aceştia se aă
înavuţită prin asupririle ţeraniloră aşa de multă, în câtă
la începutulă turburăriî amêndoï şi-aă încărcată banii pe
doî caî şi aă fugită cu eî în munţii cel mal înalţi, se mal
adauge, că Macaveiă Bota şi alţi mulţi îndrăsnescă să înjure
pe Maiestatea sa în modulă celă mal infamă şi mal odiosă
„3. La întrebarea ce le amă făcut’o, pă totuşi nu póte fi,
ca uciderile să se fi întâmplată fără de scirea şi fără de
voia loră, fiindă-că dânşii sunt căpitanii omeniloră?
Dânşii respunseră, că ori pe unde trecă vină în fiă-care
di pe urma loră şi alţi iobagi, partea cea mal tnare înfu­
riaţi asupra domniloră sei, şi aceştia conduşi de ună senti-
mentă de resbunare asupra domniloră sei, comită ilegalită­
ţile aceste, ilegalităţi, cari apoi se trecă pe socotéla loră, şi
de altmintrelea dânşii nici nu sunt în stare să ţină în ordine
o mulţime aşa mare de omeni.
„4. Cine anume se află la dânşii şi de unde aă venită
omenii aceştia, fiindă-că judecându-1 după faptele loră, dânşii
nu potă fi consideraţi de câtă ca tâlhari ?
„L a întrebarea acésta dânşii respunseră, că la el nici ună
tâlhariă nu se află, că totă trupa e compusă numai din el,
ómen! din Ţ6ră, că nici nu se află tâlhari pe la dânşii, şi
cu atâtă mal puţină sunt el, iar Popa Petru pe care-lă în-
trebasemă mal înainte în particulară despre cunoscutulă Salis
më asigură, că dânsulă nici de numele lui Salis n’a audită.
 ARM ISTIŢIUL!} DELA TIBRU. 26 3

„5. Daca mai aü ceva să-mî spună saű să se rage.

„L a acésta ’mî repetară de nou tóté cestiunile amintite
mai süsü, şi cari sunt cuprinse în punctele specificate în ra-
portulă locotenentului Probst, şi afară de aceea se mai ru­
gară să fiă î n s c r i ş i ca militari fiindă gata să se pre-
sinte peste totă loculă, unde vom cere înalţii mei superiori.
„După declaraţiunile aceste i-am întrebatü, dacă denşil
më consideră ca pe unu servitoriü alü Maiestăţii Sale şi daca
voră asculta de poruncile mele, aşa ca şi cum eu le-aşi da
în urma prea înaltului ordinű alü Maiestăţii Sale, şi denşil
respunseră, că da.
„A poi le pusei în vedere întrunii modű detaiatü rescóla
lorü, devastările si uciderile şi le arëtaï, câtă timpü aü per-
dutü el în economia lorü domestică de atunci încoce, şi ie
ordonai să se împrăscie numai deeâtü în linisce pe la ca­
sele lorü, şi să ascepte cu pacientă cele ce se vorü urma, ca
aşa celü puţină în modulă acesta să nu se facă şi mal multă
nedemni de prea înalta graţia şi amnestiă, fiindü-cä dênsiï
trebue sä scie, că intcnţiunilc Maiestăţii Sale ţintescă numai
la binele supuşilortt sei. în deosebi ordonai lui Ionü Horia
să caute- pe tatălă sëü, şi să aibe grijă ca şi eele-l-alte trupe
să se reţină delà ori-ce escese, iar dênsulü împreună cu
tatălfl sëü, să se întorcă înapoi acasă, fîindil-că eu voiu su­
pune în persona afacerea acésta înalţiloră mei superiori din
Sibiiă.
„Apoi Ionü Horia şi Ionü Cloşca ’ml declarară, că denşil
voră asculta îndată cu trupa présenta, dar se riigă să li se
restitue cel trei omeni şi caii lorü, pe cari i-aii prinsă sol­
daţii mei, de asemenea şi Popa Petru din Lupşa.
„Apoi me întrebară despre timpulű când më voiü în-
tórce iarăşi la denşil şi le voiă aduce o decisiune la rugă-
rile lorü, şi cu deosebire o resoluţiune în scrisă la petiţiunea,
ce aü înaintat'o Maiestăţii Sale, şi daca atunci va trebui să
vină totă în modulă acesta.
„Eü le declarai de noü, că petiţiunî cu adunări de omeni
264 REVOLUTIUNEA LUI HORIA.

nu se potű face, ci e de lipsă ca eî să remână pe la casele

lorü, fiindă-că eû voescü să am a face numai cu căpi­
tanii ea suplicanţi, şi acésta chiar în presenţa lui Ursă Horia,
şi aşa după propria lorü propunere eu voiă sosi la dânşii
în Câmpeni celü multă până în 19 ale luneî acesteia.
„A poi se rugară de noă, ca Popa Petru să fiă lăsată în
libertate, şi dânşii jurară pe cruce după modulă loră indi­
viduală, că-şî voră tiné cuvântulă, se voră duce acasă, voră
rëmâné linisciţx şi voră comunica tóté aceste lui Ursă Horia,
iar eă sărutai crucea în semnă, ca jurământulă loră să fiă
stabilă, şi că voiă interveni.
„A poi dânşii se întorscră la trupa loră, iar eă pentru
siguranţă mai mare, că într’adeveră voră publica mulţimii
ordinulă ce-lă dasemă, ordonai locotenentului Probst să mérgâ
şi dânsulă călare până acolo ca să asculte publicaţiunea, şi
daca se ar întâmpla să lase ceva afară, să facă a se a-
dauge. A poï më luai şi eă călare după dânşii, intrai chiar
în mijloculă trupei, şi vëduï că toţi më primiră cu modes-
tiă şi cuviinţă *), ascultară publicaţiunea cu capulă descope­
rită, se împrăsciară numai decâtă, iar ţăranii, cari locuiaă în
apropiere se întorseră pe la satele loră şi unii din el slobo-
cţiră puscile în aeră.
„Eă încă më întorsel înapoi la cuartirulă meă din Galda,
lăsă! în libertate pe cel trei prisonerî din Mesentea dimpreună
cu caii loră şi ordonai să-I dee în mâna soldatului, care rë-

4) A ici vice-colonelulu S c h u l t z , după cum ne spune unu mărturii

oculară, se adresă către ţărani cu următorele cuvinte : „N oi credemă ce
dieu omenii aceşti de omenia (adecă Cloşca şi cel-l-alţl patru soţi al sei)
şi aceştia sunt ómen! drepţi“ , iar despre crucea, care o ţinea Cloşca în
mână, vice-colonelulü Schultz dise: „şi vedemă, că chipulü acesta pe cruce
e chipulă împăratului şi eu mă plecă la chipulă împăratului şi p â n ă
în a o pt a di s ă f i ă p a c e ş i l i n i s c e , şi a opta di vomă merge
la Câmpeni şi vomă vedé ce a fi“ . Interogatoriulă lui Avramă Vasilie
din Lupşa Turda 29 Novembre 1784.
 ARM ISTIŢIUL!! DELA TIBHU. 265

măsese înapoi, iar în ce privesce estrădarea Popii më escu-

saî, că încă n’a sosită la mine.
„Depinde acum delà graţiosele ordine mai înalte, dacă
se potă acorda aceste rugărî ale ţeraniloru spre a se pute
evita orî-ce vărsare de sânge, şi ce felă de ordine mi se
voră da mie pentru întrevederea fixată pe diua de 19 ale
luneî acesteia, şi aici ’mî permită totă odată a observa, că
Ionă Cloşca la prima întâlnire ’mî declară, că denşiî acum
ce e dreptă nu sunt aşa de teribili, dar pe viitoriă se voră
arëta şi maî înfricoşaţi, chiar dacă lucrurile aceste voră ţine
câtă de îndelungată, şi chiar daca i va costa şi vi6ţa, fiindă-
că e multă de când denşiî se totă plângă 1). Sibiiă în 14
Novembre 1784.
„Schultz de Leichtenthal,
„vice-colonelă“ .

înainte de tote însă o mică observaţiune.

După cum vedemă vice-colonelulă Schultz presintă rapor-
tulü söä într’o formă, ca şi cum dcnsulă ar li începută pa-
sulă acesta fără de ordinulă prealabilă ală comandeî generale.
Dar misiunea luî Schultz era ordonată, şi după tote regulele
disciplinei militare nici nu putea să fiă altă cum.
în aceea di chiar, în care vice-colonelulă Schultz trata la
Tibru cu ţăranii resculaţî, br. Preisz elicea într’o notă către
guvernulă transilvană: „Din partea comandeî s’a şi începută *)

*) Pe timpulă acestora consultări, ună incidenţă sângerosü se în-

templă în tabăra ţeraniloru. Nobilulă N i c o l a e B i r ó din Benicű, sim-
ţindă, că pericululă e aprópe, veni în tabëra ţeraniloru să facă pace cu
bani, aşa că în casulii, dacă ţăranii voră veni asupra Beniculul, casa şi
familia sa să rămână scutite. Dar căpitanulil Cloşca obseivândă, că unu
nobilă se apropia de loculu unde se consulta dênsulu cu vice-colonelulă
Schultz, ridică indignată de odată capulă în susă şi făcu nisce ochi mari,
iar vice-colonelulă Schultz i făcu numai decâtă semnă cu mâna să se în-
torcă înapoi. Nefericitulă nobilă se întorse, dar la depărtare de 100 de
paşi, ţăranii din apropiere ’iă traseră josă de pe cală şi-lă esecutară la
momentă.
266 REVOLUŢIUNEA LUI HORI A.

cu resculaţiî calea împăciuirii, ca mijloculű celü mai bună

şi mai salutară“ 1).
Aşa dar iniţiativa tratăriloră cu ţăranii, politica de con-
ciliare o începuse br. Preisz şi încă fără de scirea guver­
nului transilvană 2).
în scurtă, resultatele deliberăriloră delà Tibru erau, că vice-
colonelulă Schultz promise ţărani lorii, că în timpă de 8
dile le va aduce resoluţiunea împăratului la plângerile, cari
le înaintase dênsiï în anii precedenţi ■>), de asemenea şi de-
cisiunea guvernului la nóuele cereri, ce le făcuse acum la
Tibru, iar până atunci ţăranii să se întorcă pe la casele loru,
şi în cele 8 dile să nu mal continue de locă revoluţiunea,
apoi améndóue părţile, căpitanii şi vice-colonelulă Schultz
întăriră împăciuirea acésta prestândă jurămcntulă pe crucea
aurită.
Dacă vomă privi acum în fondă cererile, ce le făcuse ţăranii
la Tibru, deşi eraă forte simple, dar trebue să recunoscemă
adânca loră importanţă socială şi politică. Liberi de iobagiă
şi militarisaţî, acésta era noua constituţiune, ce o cereaă ro­
mânii delà 1784. Orî-cum să fiă lucurile, fiă din o simplă
iubire de arme, fiă numai din coincidenţa şi forţa împre-*)

*) Da man hiernächst auch d e n W eg der Güte als das Beste

und heilsamste Mittel eingeschlagen hat.
2) S z i l á g y i crede, că misiunea vice-culoneluliu Sçhultz la Tibru,
a fostă în înţelegere cu guvernultt transilvană. Dar între br. Brukenthal
şi br. Preisz, cestiunea trimiterii unui oficeru în tabëra ţeraniloru se tra­
tase numai în 12 Novembre şi în diua acésta vice-colonelulă Schultz se
afla la Tibru Chiar şi raportulă locotenentului Probst, care ajunsese în
comuna Remet! în 8 Novembre, ne aretă, că ordinulü br. Preisz era cu
multă mal anterioră. In fine, înţelegerea, ce o avuse br. Brukenthal cu
br. Preisz fusese cu totulu alta, anume că oficerulu, care va li trimisă în
tabëra tëranilorü, să cérâ delà dên.siï depunerea armelorü şi estrădarea
1căpitaniloră. Guvernulă transilvanii către împ. BO Novembre 1784.
3) In 8-vo ipse etiam III. D. Vice Colonellus R e s o l u t i o n e n ! a u.
icam secum a d f e r r e t . Interogatoriulü lui Ursü Uibaru. — Ase­
menea şi interogatoriulu lui Crişanu, pet. 25,
 A RM ISTIŢIU L!! DELA TIBRU. 267

jurăriloră, dar ţăranii de la 1784 tindeau la aceeaşi stare

socială şi politică, care o avuse poporală romană în epoca
militară.
Constituţiunea militară făcuse pe cele doue teri românesc!
delà Dunăre să-şi păsteze o independenţă naţională în tim­
puri de grele încercări, să potă résisté cu o faimosă vitejiă
la repeţitele atacuri ale regatului ungurescă, polonă şi ale
imperiului otomană, constituţiunea militară a făcută din Ser­
bia şi Montenegro să póta esista ca state în faţa unui ini­
mică atâtă de violentă şi atâtă de puternică, în fine consti­
tuţiunea militară a făcută pe mica Croaţiă să păstreze încă
până în dilele nóstre ună fclă de autonomiă provincială.
Dar tratările armatei delà Tibru nu eraă de locă sincere.
Nu era aici intenţiunea să acorde saă să mijlocéscâ ceva
pentru nefericita populaţiune a iobagiloră, ci totă politica
negoţiăriloră tindea numai să pună o stavilă provisoriă la
progresulă repede ală revoluţiunii. Aşa că românii delà 1784
naturi sincere tcranesci, omeni fără esperienţe politice fură
amară înşelaţi la Tibru. Ei se întorseră acasă cu false
speranţe.
în fine încă ună mică episodă.
în raportulă seă vice-colonelulă Schultz ne spune, că dên-
sulă a tratată la Tibru cu amândoi căpitanii trupeloră, cu
Ionă Horia şi cu Ionă Cloşca.
Dar în privinţa persónei lui Ionă Horia vice-colonelulă
Schultz a fostă mistificată cu desăvârşire la Tibru. înaintea
sa nu se înfăţişase aici căpitanulă Ionă Horia, ci cu totulă
altă personă, căprariulă Ursă Uibară. Accstă mistificare o
0 recunósce însuşi vice-colonelulă Schultz peste 8 dile, când
1 aduseră prinsă în Abrudă pe căprariulă Ursă Uibară, o
declară însuşi Ursă Uibară în interogatoriulă seă dicândă,
că tîneralu Horia i-a ordonată, ca să mérgá sub numele seă
şi să asiste la tratările cu vice-colonelulă Schultz.
Acum negoţiările se începură pe totă linia.
Peste totă loculă comandanţii corpuriloră de armată pri­
268 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

miră ordine, că ori unde vorii întâlni vre o trupă de ţeranî

să-î trateze cu blândeţe, să-î întrebe, cari sunt plângerile
lorü, să-î asigureze, că cererile lorü voră fi satisfăcute, şi în
modulă acesta să-î înduplece a se întorce pe la casele loru
şi să rămână linisciţî până le va sosi respunsulă.
Totă în astă-feliă încheiă o nouă împăciuire şi vice-
colonelulü Ott cu o trupă de ţeranî din comunele Inurf şi
Paclişa lângă Alba lulia. Cu acéstâ ocasiune ţăranii de aici
întrebaţi, cari sunt punctele lorü de împăciuire, preotulă
din Paclişa, căpitanulă trupei, paşi înainte cu trei locuitori şi
declară, că dănşii se împacă numai cu următorele dóúe con-
diţiuni : ântâiă, că ungură pe hotarulă loru nici odată să
nu mai pună piciorulă, a doua, că naţiunea română nici o
dată să nu mai servăscă domniloră pământesc!.

X X II. ÏW IS IU X E A M J Ï « ( t l . N A I l f t S Z A R A X D l) .

După misiunea lui Schultz în comitatulă Albei urmă mi­

siunea lui Molnară în Zarandă.
în 11 Novembre guvernulă transilvană scrise comisariuluî
seă Michaiă Brukenthal din Sebeşă, că dênsulü în coînţele-
gere cu generalulü Pfefferkorn din Alba lulia şi cu episco-
pulă Nichitici să caute ună omă încredută de naţionalitate
română, care fiă singură, fiă însoţită de soldaţi să mărgă la
căpitanulă ţăraniloră resculaţi, adecă la Horia, ca să afle
delà dênsulü, cari sunt căuşele acestei revoluţiuni şi inten-
ţiunile sale, totă odată să-î ofere ună pasportă de liberă
venire şi întorcere, dacă va voi să vină până la comisar iulă
guvernului în Sebeşă.
Cu misiunea acésta comisariulă Michaiă Brukenthal în-
sărcină pe literatulă română Ionă Molnară, oculistă în S i'
 MISIUNEA LUI MOLNARŰ ÎN ZARANDÜ. 269

biü i) şi-lu trimise la trupa ţeraniloru din Zarandü, fiindü-cä

românit din munţii Abrudului încheiase chiar în timpulu a-
cesta armistitiulű delà Tibru. Totü odată oculistulü Molnarű
fu însărcinată să trateze şi dênsulü de pace cu ţăranii şi
să-t înduplece a se întorce pe la casele lorii 2).
Oculistulü Molnarű ca să inspire ţeraniloru mat multă în­
credere, luă cu dênsulu o cruce şi plecă în Zarandü. în 16
Novembre dênsulü ajunse în comuna Bradü şi informă numai
de câtü despre venirea sa pe cäpitanulü Crisanű, care se afla
în Valea Bradului. Dar Crisanű ceru ca Molnarű să mérga
la dênsulü şi-lu asceptă cu o parte din trupa sa pe unü
délü dinaintea satului. în aceea di pe la 4 óre Molnarű sosi
în Valea Bradului, şi se apropia de trupa lut Crisanű, cu
crucea ridicată. Aici Molnarű avu o convorbire cu Crisanű
şi cu cet-l-alţt căpitani al sei, se în torse în aceea di cu o

ploui! Molnarű cu predieatulű de M ü l l e r s h e i m era năs­

cută în comuna Sadă de lângă Sibiu la anulă 1749 în anulă 1788 dèn-
sulii publică la Viena Gramatica germană-română (Deutsch-walachisclie
Sprachlehre) şi altă eiliţiune se făcu la Sibiu în 1810. Cu trei ani mal îna­
inte de începerea revoluţi unii la 1781, dênsulü intră în logea francmasonă
din Sibiiu, numită logea sfântului Andreiü la cele trei fol de mare, în care
se aflai! mal mulţi membrii de al guvernului, anume secretarii br. A n ­
tonia Iosica şi Ladislau Tiiri, consiliaril br. "VVolfgangü Bánffi, contele
Wolfgangü Kémény şi corniţele Cetăţil-de-baltă contele Alexandru Bethlen
etc. Acesta societate compusă îu majoritate din străini şi din membrii ce-
lorü-1-alte naţiuni din Transilvania, avu óre-care influenţă şi asupra sen-
timenteloru sale, influenţă, care se vede chiar şi în raportulű, ce-lü în a ­
inta dênsulu despre misiunea ,-a în Zarandü. A se vede Archiv f. Sieb
Landeskunde, N. F. X I I I . 74.
2) Qnum praeterea Salis Offlcialis M. Solymosiensis relatione (ultim a­
tum lui Horia) hoc etiam videre sit, quod tumnltuai.tes s u b c e r t i s
p u n c t i s p a c t a r e, respousumque intra triduum praestolari velleut,
bine circumstantiis ita constituas necessarium existimavi f i n e e x p l o ­
r a n d a e u b e r i u s e o r u m q u e v o l n n t a t i s oculistam M o l n á r ,
natione aeque Valachum . . . . ad ipsorummet tumultuantium medium
transmittere. Comisariulu M. Brukentlial către cnmitatulü Devei, 14 No­
vembre 1784.
 270 REVOLUŢUÎNEA LUÎ «O R IA .

trupă de ţăran! înapoi la Bradű, luă în scrisă cererile români-

loră aşa cum le declară unu sub-căpitanu de alu Iu! Crişană,
! G eo rg e Marculü din Criscioră, plecă înapoi la Sebeşii, şi
despre misiunea sa înainta, comisariulu! Micliaiă Brukenthal
următorinlu raportă:

„ Subsemnatul ü trimisă de domnulă Brukenthal, consilia-

riulă guvernului şi de domnulă episcopii Gcdeonu Nichitieî,
ca să mergă cu o patentă la trupa ţeraniloră resculaţ! în
Zarandă, am plecată într’acolo cu ună căprariă din regimen-
tulă de infanteriă Orosz, anume Ionă Szerentsés, şi în diua
j de 16 Novembre, pe la 4 őre după amédï, a mă întâlnită în
j Valea Bradului pe ună délu dinaintea satului pe căpitanulă
George Crişană în mijloculă une! mulţimi de poporă în nu-
! mërü cam Ia 600 de ómen!, armaţi parte cu pusei, parte cu
furci de feră şi cu alte instrumente 1j. Denşiî ne încunjurară
numai de câtă şi după ce se rugară de pace i am întrebată
în modulă următoriă :
„Când şi cum s’a începută rescóla acésta ?

„Rescóla acésta s’a începută aşa, că eă George Marculă din

Criscioră m’am dusă în luna lui Iulie 1784 la Slatna şi amă
trasă în cârclma lui Vâradi, şi cârclmariulă de acolo cu
numele Petru m’a întrebată, dacă amă fostă la Alba Iulia *)

*) Cn mal multe detaiurî descrie î n t â l n i r e a acésta Ionii Sze­

rentsés în raportulil seu din 21 Novembre 1784. Soldatulii acesta trecuse
delà Slatna peste Buceşă în Zarandă, se întâlni în Bradü cu oculistnlii
Molnári! „şi aici după ună scurţi! intervalû, dice dênsulü, sosi ordinulii
delà căpitanulii ţeraniloril reseulaţl, că ei! dimpreună cu oculistul«, să mer-
gemi! la dênsulü în Valea Bradului, şi aşa ami! plecată îndată către Va­
lea Bradului, eă cu 4 husari şi eu oculistnlii Molnarü, dar când ne aflamu
încă pe drumă amil trimisă pe u ü română în Valea Bradului să spună
căpitanului, ca să vină la capulii satului "cu unulă lângă dênsulü, de oră-
ce şi noi suntemă doi, căci pe husari i lăsasemă înapoi la o depărtare de
200— 300 de paşi, aşa a venită căpitanulă G-eorge Crişană înaintea nostră
cu câţl-va inşi lângă dênsulü, şi Taină întrebată de ce a făcută revoluţiu-
nea acésta, iar oculistulă Molnarü le dise, că dênsulü voiesce să arete
cererile loră consiliului aulică de resbelu şi guvernului, etc.“
 MISIUNEA t u l MOLNARŰ ÎN ZARANDŰ. 2 ?1

şi daca nu amű fostű să mergemű şi noi Crişcioreniî să ne

înscriemü ca militari, fiindü-cä aceia, cari nu se ínscriű yorű
rëmâné iobagi, iar cei cari se înscriu voră servi împeratuluî
ca soldaţi, şi aşa după trei sëptëmânï m’am dusü eu George
Marcuhî la Alba Iulia în numele tuturoră locuitoriloră din co ­
mună, pe cart i luasemă însemnaţi, şi i-am înscrisă, dar
când m’am întorşii de la Alba Iulia acasă am aflată pe ser-
vitoriulă meu în lanţuri şi doi bol al mei legaţi la dómna
mea Szebeni din Criscioră, din causă, că amă mersă la Alba
Iulia cu scrisórea. în modulă acesta s’aă înscrisă tóté cer­
curile din ţinutulă acesta cum s’a înscrisă şi ţera íntrégá.
„D e unde sciţi voi că ţâra, íntrégá s’a înscrisă?
„ floria, căpitanulu nostru, pe care ’lă cunóscemű férte bine
după nume, are o scrisóre de la împëratulë, şi în puterea
acestei scrisori omenii nu mal aă să facă servicii domniloră
ci numai împeratuluî, fiindă-că Hori a a fostă în persona la
Maiestatea Sa şi împëratulû a trimesă poruncă şi guvernului,
că noi să nu mal facemă servicii domniloră în mesura de
până acum, dar fiindă-că domnii nu voiescă să asculte de
porunca acesta, aşa a poruncită împëratulü, că noi în toc­
mai ca şi ţera întregă să fimă înscrişi ca militari...
„Cuină aţi făcută adunarea şi cum s’aă începută turbu-
rările aceste ?
„Horia ne-a trimesă vorbă să ne adunămu în liotarulă
Mestecănulul, şi afară de aceea ne-a şi scrisă, că densulă
are poruncă de la împëratulû, ca să ne adune pe toţi, şi aşa
să venimă cu toţii la adunare, fiindă-că are nisce porunci, pe
cart voiesce să ni lc comunice, şi aşa ne-a întrebată dacă noi
voimă să ţinemă cu domnii saă cu împëratulü ? Aceia cart
voescă să ţină cu împëratulü, să mergă cu densulă la A lba
Iulia, ca acolo să asculte poruncile, ce aă să facă mal de­
parte, şi aşa amă jurată cu toţii la biserica din Mestccănă,
şi aveamă acum să vedemă, dacă mal servimu domniloră,
ort căpetămă arme, saă dacă comandantulă (din Alba Iulia)
ne dă alte porunci. Aşa amă plecată în 1 Novembre la 8
 â72 RBVOLOŢIUNKA LUI HORIA.

őre diminăţa către Curecliiű, dar Horia n’a fostă aicï de

faţă, ci numaï George Crişană, pe care-lă trimesese Horia...
„Ce arme aţi avută voi la începută ?
„L a începută când amă plecată să mergemă la Alba-Iulia
nu aveannl în mâni de câtă bâtele nóstre, dar uni! nici bâte
nu aveaă.
„Care e causa purtării acestei revoluţionare a vóstre, pur­
tare atâtă de culpabilă înaintea lui Dumnedefl şi a óme-
niloră ?
„înainte de tóté ne rugămă în genuchî şi cu lacremi de
prea graţiosulă nostru împëratü, ca să ne ierte, fiindă-că
nouă ne pare rëû de ce amă făcută, noi omeni sëracï şi chi­
nuiţi de domni, apoi cu deosebire ne rugămă de împeratulă
să bine-voiéscá prea graţiosă a n e l i b e r a d e j u g u l ă i o-
b a g i e î şi să ne priméscá în s e r v i c i u l ă î m p ă r ă t e s c u ,
I aşa după cum ne amă înscrisă la Alba Iulia, fiindă-că de
I vomă ajunge să fimu iarăşi supuşi domniloru, denşil ne voru
! trata în* viitoriă şi mai rëû şi ţâra se va rescula.
„însă dacă eă vë declară, că Maiestatea Sa împăratulu
nu voesce să fiţi soldaţi şi mai cu sémá acum, după ce a-ţî
comisă atâtea escese ?
„D aca împeratulă nu voesce să fimă militari, noi ne su-
punemă voinţiî şi porunciloră Maiestăţii Sale, dar s ă nu
m a i f i m ă i o b a g i . S ă ne dee funcţionari germani însă
un gu ri nici de cum mai multă.
„D e ce voiţi voi acum de odată să scăpaţi de domni!
voştri!, cari după cum se scie cu siguranţă, vë aă făcută
atâta bine, vë aă apărată, şi când aţi fostă în lipsă vë aă
ajutată în totă modulă ?
„D in causă, că domni! aă reţinută tóté ordinele, ce le-a
dată Maiestatea Sa împëratulû pentru uşurarea sărăcimii, şi
denşiî din contră ne-aă încărcată cu servicii totă ma! grele,
uni! luaă de la no! grâă, şi alte bucate şi pe lângă aceea
dişme de la toţî, aşa încâtă no! numaï apa nu aveamă să o
plătimă şi cu toţi! mărturisimă sub jurămentă, că la Pasc!
 MISIUNEA T.UÍ MOI.NARŰ ÎN ZARAXDV. 273

şi la Crăciună trebuia fiă-carc să le dămă 1 colacii, 1 ur-

ciorű, 1 luminare şi o găină, şi daca vre unii iobagii! avea,
să fiă cu iertare, doi porci, atunci dom nul! i lua unii porcii,
şi dacă nu avea porci atunci de frică trebuia să cumpere
unulii cu bani şi să-l ii dec domnului sëü. Pe lângă aceea
fiă-carc iobagiii, ori avea vaci ori nu, mal trebuia să dec
domnului săă pe fiă-care anii câte dóue cofe de untfi, iar
după ce nc-amii ]ilânsii la guvernă în privinţa acesta înainte
de asta cu o ani, amil primită răspunsă, că să danul numai
câte o cofă de untfi. Mal departe trebuia să faccmfi pc fiă-care
săptămână câte 4 dile de lucru, deşi unii nu aveamii în stăpâ­
nire de câtă a patra parte dintnm ă iugberă de pământii 1).
„Mal multă, unii domni ne sileaă să le aduecmă lemne
cliiar şi în sfânta mistrii di de Orăciună, i]icândă, că ce le
pasă lorii de sărbătorile nóstre.
„Iar daca se întâmpla să uniră unii iobagiă, care avea o
casă bună, atunci pe văduva o scoteai! din casă afară daca
nu avea nici mm feciorii, şi o trimeteafi în temniţă, ca' să des­
copere esactă totă averea, ce i-a rămasă de la bărbatulă
el, apoi i luaă tóté şi o trimeteau cu copil să-sî capete pâ-
nea de tóté dilelc cum va pută şi unde va pută. Cliiar şi în
casulă daca rămâneau feciori minorenî, cari nu craii în stare
să iacă servieiele domnescl, domnii luaă şi de la copii aceşti
mici, pământurile şi averea rămasă de la părintele lorii, si
după ce crcsceau mari i sileaă de ne noii să le facă servi­
cii, dar fără să le mal dec ceva din averea părinţiloră lorii.
De asemenea trebuiai! şi femeile să le facă diferite servicii,
să tărcă si să ţese pânză de inii, iar daca o femeiă nu scia
să tărcă bine, trebuia să plătăscă cu bani alta în loculfi el.
„Şi aceste sunt împrejurările, cari ne silcscă să rugămă pe
împăratul! ca să ne mântuc odată de iun! astă-felii d e j u g ă ,
„în fine ecrană să se desfiinţeze arendile din ţinutul! a-

Unii inglierii represînta, ceva mai multft ca o jnmetate de licctarü

57 ari, 55 metrii Q ) , prin urmare a patra parte dintr’ unu ing-lienl
tnee 1438 metri! [J.
18
274 REVOLUTIUNEA LU Ï ÜOtllA.

cesta, şi să rămână în mâna fiscului, de ore ce armenii, cari

au luaţii moşii în arendă, voiescii să tragă, totü prin noi, cel ii
mai mare folosii din moşiele aceste, şi noi nu mai putemii
suporta o astu-felă de stare
„D e asemenea ne rugămii să fiă lăsaţi în libertate toţi
aceia, cari aii foştii prinşi în timpulii acestei mişcări.
8 ’aű scrisü în livadă în 17 Novembre în présenta unei
mari mulţimi de poporü, aşa că a fostü de faţă câte unii
omü din fiă-eare satiî din totü tinutulű
1
Grisului,
1 7
si
1
eii care
am declarată tóté aceste sub jurămentu şi în urma ordinului
căpitanului meii pună degetulii şi me numescu :
„Georgia Mareulü.
„Ianoşii Gâleia.
„Igna Adamufă.
„Ionti Filipu.
„ Ursii Bogaim.
„Şi noi subsemnaţii preoţi constatămii aici în interesuhî
adevărului, că amu i ed ut ii şi aniii audiţii tóté câte au scrisă
aici pentru noi:
Eă namesniefi Popa Alexandru.
„ „ Popa Constandinu Turciu.
,, . „ - Popa Ionu Cloos.
„ „ Samuilă Popovici.
„ „ Michaiă Popovici.
„ „ Popa Giurgiulă Juncoianii.
„ „ Danilă Popovici.
„După ce subsemnatulă am ascultată de la resculaţi cele
scrise mai susii, am trebuită în urmă să le promită, eă voiţi
înainta autorităţii plângerile lorii, apoi în conformitate cu
instrucţiunea, ce am primit’o de la d-liî Brukentlial consi-
liariulii guvernului, le am declarată limpede şi lămurită, că
întréga purtarea lorii revoluţionară este în contra voinţei şi
intenţiuniJorii Maiestăţii Sale, eă nu este cu putinţă, că Horia
să fi putută capeta poruncă delà Maiestatea Sa, de lirc-cc
înălţimea monarcbulni nostru nu-i permite să aibă a face cu
 Mi s i u n e a lu i m olnarű ín zarandü. 275

ună omü aşa de josü, că Horia i seduce, i înşelă şi voiesce

să aducă în cea mai mare nefericire nu numai pe omenii
adunaţi aici dar întréga naţiune română, şi de sigură o va
şi duce. A poi i am dojenită seriosă şi i am îndemnată să
rămână linisciţî, liindu-că întêmplându-se să nu asculte i
voră nimici şi estermina trupele, cari sunt în mişcare pe
dramă de tóté părţile. îii urma acestora denşiî mi-aă făcută,
ce c dreptă, totă felulă de promisiuni bune, şi aă întărită
promisiunile loră punendă jurămentulă pe o cruce, ce o a-
veamă la mine în prcsenţa căprariuluî Ionă Szerentsés amin­
tită maî susă. Daca denşiî voră rëniâné saă nu credincioşi
acestui jurămentă viitorulă va arăta.
„Ionă Molnară
„nculist.u“ !).
Aşa dar cererile, cari le făcuse românii din Zarandă eraă
identice cu cererile româniloră din munţii Abrudului, si anu-
me ântâiă, să lîă liberi de iobăgiă, şi a dóua, militarisaţî.
însă raportulă oculistului Molnară nu amintesce nimică
despre alte (bine cestiunî importante, şi cari formase de ase­
menea obiectulă acestora consultări.
Anume este ună faptă positivă, că Molnară a încliiase cu
românii din Zarandă ună arinistiţiă 2) de 15 dile şi se obli- *)

*) Noi comunicămu raportulă acesta după textulü oficială germană, pe care

’lă predase oculistulă Molnară comisariulul Michaiă Brukentlial, iar de la
Micliaiă Brukentlial trecuse la guvernă, la cancelaria şi la împeratulă. In
Bradu însă originalnlă a fostă scrisă în limba r o m â n ă şi Molnară înain­
tase esomplariulă acesta episcopului NichiticI, iar NicliiticI ’lă predede mal
târdiă contelui Iankovits. Acesta împrejurare, că oculistulă Molnară a
presentată dóue rapórte, unulă în limba germană şi altulă în limba ro­
mână, a făcută pe comitatulă Hinedórel să declare într’o potiţiune către
camera transilvană din 1791, că raportulă lui Molnară a fostă schimbată
şi falsificată. (Az Erdélyi bárom nemzetekből állá Rendeknek . . . jegj--
zökönyve, 1791. Şedinţa a 24 din 28 Februarie.) Dar întregă deosebirea
înire aceste dóne rapórte consistă în aceea, că alineatulă din urmă (După
ce subsemnatulă am ascultată etc.“ ) lipsesce în originalnlă romunescă.
2) Raportulă căprariuluî Szercnlsês din 11 Decembre 1784. A sc
vedé pag. 236 nota. 2.
276 itr ív o u r n u x r c A lui h o iu a .

gase, că în timpulă acesta le va aduce decisiunca guver­

nului, la cererile, cari le făcuse dânşii ţ).
în urma acestui armistiţiu căpitanulă Crişanii disolvă apoi
numai de câtă trupa ţcraniloră din Zarandă şi ordonă óme-
niloru sei, să morgă pe acasă, şi să rămână liuiseiţî. să nu
maî comită nici unu faptă revoluţionam , dar la cea de ân-
tâiă poruncă să fiă gata cu toţii să se adune si să ese-
cute ordinele, ce le va da 3).
Cu acesta ocasiunc ţăranii din Zarandu mai făcură încă
următorele două cereri, ântâiă, că nici ună lingură să nu
maî domnăscă în Transilvania 3). Oculistulă Moinard, ce c
dreptă, amintesce şi dcnsulă în raportulă seu despre cererea
acesta, dar dcnsulă o prcsintă în forma ceva maî moderată,
dicêndu, că ţăranii din Zarandu au cerută, că în oasulu daca
împăratulu nu voicsce, ea eî să fiă militari, atunci să le dec
funcţionari germain, dar unguri nici de cum maî multă,1

1) Cnm ant«m innoinisset noliis . . . . pcrccptis Fct.itoriis

P u n e t i s praedictus Dnus de S e !m l tz vice-colonellas al> 11 o r re, et
Dnus M o l n á r a K r i s a n D s n r z appromissum habuerunt, in P a c e tn-
multnantes perse v e r a t u r o s , nsqne Resolutionen! ab Ex -
celso Regio Gubernio s n b s c q u e n d am. Ep. Nichit.ieî către c. la-
knvits, 23 Decembre 1784.— Iar protopopulîi Iosifti Sânziana din Trestia,
scrie episcopului NicbiticT cu data Deva 21 Novembre : In quantum iutel-
ligore potui bomines illi petmit responsnm ad Puncta porrecti Domino
Molnár, ajunt quidem, q u o i ] Hoinar etiam decoperit i 1 1 o s,
ex c o q n o d non a 11 n I i t i i s d e m r e s p o n s n m , p r o n t s po­
p o n d e r a t.
2) A uf dieses Befülte der Capiten K. r i s a n G y o r g y e dass sieb
alle in ruhe s c z e n auch niemanden mer tödten . . . dass sieb
keiner nicht getraue zu schiessen . . . und auf ersten Befehl soll sich
alles fertig halten um gleich beysammen zu seyn umb das anbefohleno zu
vollziehen. Raportulu lm Ionü Szercntsés din 21 Novembre 1784.
:J) Das wir k e i n e Untért bauen seyn sollen, k e i n Un g e r
soll nicht in 7-li ü r g é n R e g i r en, Ihre Majestät soll nichts in
A r r e n d a geben, wir wollen entweder F i s c a l i e h c U n t é r t h a n e n
seyn, od r das G e w e li r h a b e n . Raportulă cäprariulul Szcrentsés.
Slatna, 21 Novembre 1784
 EPISCOPII N ICIIiriOÏ, PETROV1CÏ SI POPOVICÎ. 277

A doua cerere ce o făcuse românii din Zarandü şi care

de asemenea nu e cuprinsă în raportulü lui Molnarü era,
că pe viitoriă atâtü soldaţii din armata imperială, câtă şi
particularii, cari voră călători prin Zarandü să aibă cu
dânşii unü pasportü românescă investită cu sigilulă îrnpC-
rătescu 1).
Aşa dar încă la anulă 1784 ţăranii români din Zarandü do-
riaă să aibă l i m b a r o m â n ă c a l i m b ă o f i c i a l ă . Acéstá
dorinţă o esprimară mal ântâiă la Mestecănă, când luase
decisiune, că George Crişană să-î înveţe eserciţiulă militară în
limba română, şi adóua oră la Bradă, când ceruse paspórtc
româneseï pentru călătorii, cari voră trece de aci înainte prin
Zarandü.

X X III. E l 'I S C O l 'l ï M I J I J T H Í , I’ l i 'I 'l t O V U l Ş I P « P O V I C 'I .

Dar cele mai importante servicii pentru liniscirea revolu-

ţiuiiii din 1784 le făcură guvernului episcopii români.
Episcopulă Gedeonă Nicbitici, venită numai de curêndü
din Croaţia, ună omu, care avea să mulţumescă numai gu­
vernului din Yiena înalta sa posiţiune în Transilvania, se
aretă ia momentă gata să pună autoritatea sa biscricescă în
serviciulă politicei.
Din Sibiiă episcopulă Nicbitici plecă împreună cu comisa-
riulă guvernului. Ajunseră în 11 Novembre, în oraşulă Mier­
curea şi aici cu ocasiunea unui tergă de tóra, publicară în
doue locuri în modă solemnă patenta guvernului pentru li­
niscirea turburăriloră. Totă odată episcopulă, după cum ne
spune singură, puse în vederea ţeraniloră în modulă celă
mai seriosă, că tóté svaturilc resculaţiloră sunt false, sunti)

i) A sc vede pag. 236 nota 2.

278 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

deşerte, sunt scornituri şi nime sä nu le dee nicî o cre­

dinţă.
Din Miercurea episcopulă trecu în Alba Iulia şi aici cu
ocasiunea unui tergă de sëptëmâna, dojeni pe ţeranî să se
reţină delà orî-ce prădări, delà ori-ee aprinderi şi atentate
maliţiose. Iar din Alba se întorse la Sebeşă. Trimise circu­
lare pe la toţi protopopii şi preoţii din comitatele revoltate,
diecndu, că a înţelesă „cu adâncă mâhnire, cu destulă scâr­
bă şi simţitore durere“ scirea despre turburările urmate în
comitatultt Zarandulul, alăHinedorel şi ală Albei. Invită pe
protopopii să câlëtoréscâ prin comunele lorii, să publice po­
porului patentele guvernului, să le citéscâ circularele epis­
copului, să facă propagandă în contra lui Horia, să arete
ţeraniloră câtă de rele sunt faptele resculaţiloră şi să-I în­
duplece ca să rămână linisciţî. „C e e alü lui Dumnedeű,
daţi lui Dumnedeű şi ce este alü împëratuluï daţi împăra­
tului, prin care se înţelege, că la totă stăpânirea să fiă o-
mulű supusű ascultătoriu,“ dicea episcopulu întru unu circu-
lariă alu seu.
Iar în altű circulariă din 16 Novembre, episcopulu dicea
următorele :
„Horia, căpetenia rebelişiloră, nu înceteză a face rëutate şi
minciuni cari sunt în potriva lui Dumnedeű şi împëratuluï şi
în potriva legii şi bisericii şi blagosloveniel vlădicescî . . . .
D eci noi cu numele împëratuluï poruncimü, că nici unű ro­
mână să nu îndrâsnésca a asculta minciunile lui Horia, nici
să mérgá la elu, nici la adunarea lui, nici să dee ajutoriű
lui, nici ómenilorü lui, nici pre ascunsă nici în arëtare.“
în urma acestora ordine se puse numai de câtă în miş­
care întregă clerulă superioră din ţinuturile revoltate. Proto-
populă Iosifă AdamovicI călători prin comunele din munţii
Abrudului şi pe valea Arieşulul, protopopulă Iosifă Sânziana
prin comunele din ţinutulă Zarandulul, protopopulă Ionă
PopovicI prin comunele băiăsescî de lângă Sëcârêmbû, Popa
George din Băcia şi Popa Solomonă din Yisca în partea de
 KP1SC0IMÏ M ü l i m c f , PBTROVICl .ŞI POPOVICÍ. 279

jo să a Mureşului, strîuseră peste totü loeulü pe preoţi şi pe

ţărani i dojeniră, i ameninţară, i intimidară, le înfăţişară
revoluţiunea ca o faptă imorală, neerestinescă şi criminală,
şi pe mai multe comune le înduplecară numai de câtă să
rămână liniscite, iar pe altele le făcură să vaccileze.
Din Sebeşu episcopulu plecă la Orăseiă şi Deva, chiămă
la dânsulă peste totă locuiţi pe preoţi şi câte 2 — 3 omeni
din fiă-care comună, le puse în vedere pericululű revoluţi-
uniî şi-i învită să asculte de ordinele guvernului, să se su­
pună dornniloru pământesc!, să împlinescă serviciele iobă-
gesci, şi dacă vre-unii preoţii, i se părea suspectă saă ne-
ascultătoriă, cerea de la armată să-lă aresteze. Trimise
la coinisariulă Miliaiă Brukentlial în Sebeşă pe protopopulu
Ionă Popovici, fostă vicariă episcopescă şi rivală ală sëu în
cpiscopiă, şi ceru să-lă ţină acolo, până se va linisci revo-
lutiunea, din causa, că vice-comitelc llinedórci si domnii
pămentesci n’aă încredere în dânsulă, dicea episcopulu.
Aceleaşi influenţe asupra poporului urmară şi din partea
celoră-lalţi episcopi.
Episcopulă Petru Petrovici din Aradă, Popovici din Ver-
şeţă şi Ionă Bobu din Plajă, adresară si dânşii circulare
clerului şi invitară pe preoţi, că prin dojeniri suave creşti­
nesc! să îmblândescă inimcle turburate ale poporului
Iar episcopulă Petrovici din Aradă plecă în persona în
districtulă 1lălmag'iiiliiî „ca să lumineze poporală despre
rătăcirea în care se află“ .
Serviciele episcopiloru şi ale protopopiloră români eraă
nepreţuite.
în timpulu acesta, nici funcţionarii comitateloră, nici conii-
sariulă guvernului nu se mai puteau apropia de ţinuturile
revoltate şi nici nu mai aveaă vre-o încredere la poporu.
Episcopii şi protopopii români supliniră în revoluţiunea a-
césta rolulă funeţionariloră administrativi, dânşii publicară
ţeraniloru patentele guvernului, dânşii înfăţişară poporului
revoluţiunea ca o faptă în contra lui D-deă si în contra
 280 ItEVOLUŢIUXEA LUI HOKI A.

împeratuluî, denşiî făcură cea mai mare propagandă în contra

Iu! Horia, denşiî intimidară pe preoţi şi pe ţeranî.
Dar nici unulă din episcopii aceştia nu făcură nicî atâtii
pentru sermanulă poporü, câtü făcuse vice-colonelulű »Schultz şi
oeulistulă Moinard, nicî unulü diu cî nu avu curagiulă şi sen-
•timentulä de datoria să informeze guvernulă despre adevë-
ratele cause ale acestei revoluţiunî, despre crâncena sorte a
iobăgie!, despre starea insuportabilă a clerului.
Câtă de mare era distanţa între aceste figuri timide şi
eternă nemuritoriulă Claină.

X X I V . M I H I.'I'Z I.A ( Â ' U M X i .

în dina de 19 Novembre espiră armistiţiulu de la Tibru

şi vice-colonelulă »Schultz promisese româniloră, că până în
terminulu acesta le va aduce dccisiunea guvernului la cere­
rile, cari le făcuse denşiî, anume: să fiă liberi de iobăgiă,
militarisaţî, şi lăsaţi în libertate ţeraniî încliişî la Slatna şi
la Galda.
Br. Preisz comunică îndată raportulă vice-coloneluluî Scliultz
cu guvernulă transilvană şi-î ceru şi părerea sa în privinţa
condiţiuniloră, ce le propusese ţeraniî români.
Dar br. Brukcntlial respunse: că e nedemnă, că nu se
cuvine şi va avea urmări rele, ca cineva să se lase în tra­
tări cu omeni, cari se afla în adevărată stare de rcvolu-
ţiune mai înainte de ce denşiî se voră fi împrăsciată şi voră
li depusă armele, că acordarea coloră dóue condiţiunî de
ântâiă, liberarea de iobăgia şi militarisarea, nici nu stau în
puterea guvernului, iar în ce privescc pe ţeraniî încliişî la
G aida, aceştia sunt condemnaţî judeoătoresce, cestiunca loră
se află în apelă şi prin urmare totă pe cale judccătorescă
trebiie să se réséivé, că în fine tété plângerile ţeraniloră din
 •SCHULTZ L A C À lU 'lîN Ï. 281

munţi simt vecin, şi guvern ulii le-a supusă la clecisiunea mo-

narcliulnî dimpreună pu părerea sa.
Aşa dar guvernulă nu voia să scie de nici o concesiune.
Nu voia nici chiar să lase în libertate pe iobagii, cari se
allau închişi la Galda şi pentru cari sosise ordinulă cance­
lariei aulice încă în luna lui Aprile 1784.
Dar cu tóté aceste br. Preisz se decise să trimită de nou
pe vice-colonelulă Schultz la românii din munţii Abrudului.
De astă dată însă ordinulă br. Prcisz era, că vice-colo-
nclulă Schultz sub pretextă, ca să continue tratările de pace.
să cerce a îndupleca pe căpitani să ăsă afară din munţi,
eventuală să cără pe faţă de la ţărani, estradarea căpiţa-
niloră şi depunerea anneloru.
Aeésta era noua misiune a lui Schultz la Câmpeni.
în 19 Novembre vice-colonelulă Schultz ajunse la Abrudă
si peste dóue dile avu la Câmpeni o întrevedere cu căpi­
tani Horia şi Cloşca, se întorse apoi la Sebeşă şi despre
misiunea sa supuse br. Prcisz următoriulă raportă :

„în urma înaltului ordină am ajunsă în 19 Novembre

pe la 2 ore în Abrudă şi peste-va minute ’mi aduseră aci pe
Horia cclă tîneră, pe carc-lu cunosceamă că, şi pe care-lu
arestase locuitorii din Lupşa în 19 Novembre dimineţa, <]iua
hotărîtă pentru întrevederea de la Câmpeni.
„Eă mă referă de noă la raportulă mcă din 19 ale lu­
nci curente şi anume, că prisonerulă acesta este acela, cu
care vorbisemă eă în 12 ale lunci acesteia între comunele
Crieăă şi Tibru, şi care acum declară, că este Ursă Uibară.
„întemplarca acesta, care surprinse întregă ţinutulă, mă
aduse în perplexitate şi mă făcu să crcdă, că principalii
căpitani saă voră veni cu o mulţime revoltată de omeni, saă
nu se voră présenta de locă, şi împrejurarea acesta mă făcu
să rămână peste nópte în Abrudă.
„în dina următore, în 20 Novembre, însoţită de 20 husari
continuai drumulă către Câmpeni, trecui prin comuna Cărpe-
282 REVOLUŢIUNEA LUI HOItlA.

nişă şi după ce ani ajunsă în Câmpeni întrebai pe românii

de aici, daca a venită erî Horia acolo cu cei alti partisan!
aï sëï, şi daca dênsulû a asceptati! aci pentru o anumită
convorbire.
„Atât ii primariulă câtă şi întréga comună mă asigurară,
că Horia si
i Cloşca
i s’aă înfăţişată
ii erî acolo cu 40 de omeni
şi aă întrebată după ună oficeră împcrătescă, apoi s’a în-
torsă la domiciliulă săă în Albacă.
„E ă esaminaî cu atenţiune edificiele ruinate şi făcui re-
cunóscen despre posiţiunea comunei, dar pe când ’mî întor-
ceamă privirile asupra munţiloră, ce se înalţă către comuna
Bîu-mare, observai, că o trupă mică de omeni se cobora că­
lare pe ună delă la vale, trimeseî înaintea loră doi soldaţi,
ca să-î întrebe cine sunt şi unde mergă, şi eî respunseră :
acesta de bună-sămă trebue să fiă oficerulă acela de la îm-
păratulă, care a promisă să vină la noî şi noî dorimă să vor-
bimă cu dênsulû.
„E ă më dusei mai aprópe şi dênsiï se rugară : dacă Ho­
ria şi locuitorii comunei potă să vină la mine, fiindă-că m’aă
căutată erî şi s’aă întorsă iarăşi acasă.
„Eă le răspunsei, că Horia şi locuitorii comunei potă să
vină la mine, fără împedicare, mâne în 21 Novembre şi să
ascepte răspunsulă, ce am să le dau.
Ţăranii aceştia se întorseră înapoi, iar eă mă dusei la
Bistra să mă informezi! despre spiritulă locuitoriloră de acolo,
pe care-î aflai forte induplecabilî şi supuşi la tote ordinele
mele.
„în ţinutulă Cărpenişuluî şi ală Câmpeniloră tóté băile
eraă în lucrare şi ţăranii 'şi continuai! meseria şi mij locul ă
loră de esistenţă cu spălarea aurului.
„Către sără mă întorseî iarăşi la Câmpeni şi peste nópte
am rămasă aci, însă trebue să observă cu supunere, că
totă nóptea aceea am audită suflândă cu cornurilc de vâ­
nată prin munţiî împrăştiaţi, probabilă că se da signalulft
de adunare.
 SCHULTZ LA CÂMPENI. 283

„în diua de 21 ale luneî acesteia pe la 1 oră d. a. ve- -

niră la mine primarii şi juraţii din Rîu-mare, din Vidra, j
din Câmpeni, Bistra şi Lupşa, şi ’m! spuseră, că aü venitü în
urma ordinului şi më rugară să më ducă la dânşii.
„Eli më dusei pe şesulu celu micii de la Câmpeni şi or­
donai, ca floria şi locuitorii comuneloră să vină acolo. După
unu mică intervalü se cobori pe drumulă ce vine prin munţi
de la Rîulü-mare o cétâ în minierii cam de 600 de omeni
cu bâte în mâni.
„Din trupa acésta paşi înainte Horia saű Ursă Nicula,
Ionii Cloşca şi vre o alţi 12 ómen! bëtrânï, ’şî descoperiră
cu toţii capetele şi statură linisciţl.
„Eu. comunicai adunării, că înalta autoritate mi-a ordonaţii
să le făcu cunoscută, că bëtrânii şi juraţii împreună cu
căpitanii loră să se înfăţişeze pe diua de 24 ale luneî aces­
teia totă în loculă unde amu avută convorbirea de ântâiă,
în tinutulă
1 Cricăulul si
* ală Tibrulul si
i unde voră audi
i în
persona porunca mal departe împăratului de la gencralulă (şi
nemtulă ') care va veni acolo. Dar tëraniï, cari se aflaă
înainte ’mî respunseră, că dânşii singuri până la Cricăă nu
potă să facă drumulă acesta, iar dacă voră lua cu dânşii şi
pe locuitorii comuncloră, cari se află acum aci, atunci nu
potă să stee buni pentru eseesele, ce le voră comite cu
dusulă şi întorsulă din causa mijloceloră indispensabile de
subsistenţă şi a cuartireloră.
„E ă le respunsel de noă, că consciinţa loră nu pótc să
iiă curată, de óre-cc dânşii nu se încredă să vină siugurî,
şi aşa să’mî declare sinceră, dacă sciă, că aă păcătuită prin
tóté faptele aceste nedemne, câte le-aă comisă, şi că şl aă
atrasă disgraţia Maiestăţii Sale. La cuvintele aceste cădură
cu toţii în genunchi strigândă tare : reeumiscemă, că amă pă­
cătuită, ne rugămă de Maiestatea Sa, să ne agraţieze şi ne
supunemă înalteloru sale ordine, ce voră urma, în deplină I)

I) Cuvinte şterge în raportulft clin archiva c. lankovits.

284 KEVOLtJŢIUNUA LUI 1IOKIA.

încredere, că nouă amărîţiloră de iobagi ni se va face vre

unű ajutoriű.
„Amü fostă siliţi să faccmu pasulii acesta, ca să ajungă la
urechile monarchulul tristele nóstre împrejurări şi rugăminte.
La cuvintele aceste eü le amü rëspunsü, că dacă dû uşii
recunoscu, că au greşită, să-mî spună cine i-a sedusă la
păsulă acesta ilegală, şi rëspunsulu loră fu, că ţera întregă
a făcut’o, că că să vedă diferitele loră resoluţiunî, cari le
aă adusă în originală, dar în zadară au alergată pe la tóté
autorităţile ţereî, căci totă n’aă putută să obţină nici o de-
cisiune.
„Atunci Horia şi Cloşca scoseră din traistele loră nisco
pachete de chârtiî şi-mî predară mai multe resoluţiunî de
ale cancelariei aulice, scrise în limba latină şi învestite cu
numeri autentici.
„E ă invitai pe locotcncntulă Probst, pe care încă ’lă lua-
semă cu mine, ca să esplice adunării resoluţiunile aceste şi
le arëtaï, că din conţinutulă loră denşiî nu aă avută nici
lină motivă să facă pasulă acesta, şi că prin urmare aă
fostă numai înşelaţi de ómen! rebeli şi spirite seducëtôre, şi
numai acestora aă să impute nefericirea, ce va cade acum
peste capetele loră. l)e altmintrelea potă să aléga pe câţî-va
ómen! din comunele loră şi să-I trimită pe diua de 2 4 No­
vembre la Scbcşă la reşedinţa comisiuniî instituite, ca să
asculte porunca mal departe a împëratuluï. Audindă numele
Maiestăţii Sale împëratuluï eădură de nou cu toţii în ge­
nunchi, dicêndü, că voră trimite pe bëtrânï. Atunci de noă
i întrerupsei şi le declarai, că după ce cu toţii sunteţi con­
vinşi că aţi greşită, treime să recunosceţl şi aceea, că aţi
fostă înşelaţi de căpitanii voştri! şi cu grcă veţi pute do-
bendi graţia împëratuluï, dacă nu-mi veţi împlini numai de
câtă doue condiţiunî: â n t â i ă să predaţi în manile armatei
totă feliulă de pusei şi arme, a d o u a , să-mî estradaţî numai
de câtă aici pe locă pe căpitanii voştri!, cari vë aă sedusă
şi vë aă înşelată, ca să-şi pută lua pedépsa meritată.
 K c m it/ rz T,A O ÀJIPEN Ï. 2S5

..La punctulă de Îmtâiu, dânşii răspunseră, că eü vëdü

forte Line, că dGiişiî ira au nici o armă şi tntü ce au în
mânï sunt,ă numai bâtele lorii ordinari, iar pe acasă aii câte
o puşcă saü doue de vênatü, dar dânşii chiar şi la rcseóla de
de ântâiii aii fostă armaţi numai eu topóra, şi cu furci, afară
de unii puţini, cari aveau şi pusei.
„Iar la punctulă ală doilea ’im declarară, eă dGnşiî nu
potn să-mî estradec pe nici unü căpitanii, eu atâta mal pu­
ţinii iiindă-că dânşii nici n'ail căpitani, de órc-cc tóté le a
făcuta ţâra, şi focul ü a veniţii peste eî din Crişii, şi dânşii
sc nu unită numai cu Crişcml şi au mersă cu el până la
Cricău şi Tibru, dar în urma poruncii împărătesei, care ne
aî publicat'o tu acolo, ne amă întorsă înapoi la casele ilu­
stre, unde ne aflamă şi acum si asceptamă graţia împăratului.
„Eü am persistată în cererile aceste, şi când am vedută,
că dânşii să cscusa în continu, am începută să le vorbescă
şi mal repede, că de orc-ce cărţile vóstre sunt în mânile
acestoru doi omeni, cari sc afla înaintea mea si iiindă-că a-
cestia înaintea vostră treime să fiă omeni de omenia, eu iau
cu mine pe omenii aceştia (aretându pe bătrânulă Horia şi
pe Cloşca) şi-I ducă la marele generală, ca acolo în numele
vostru dânşii să apere causa comună,.
„Atunci întrâga mulţime strigă cu sgomotă, că pe aceşti
doi omeni noi nu-î dămă, şi o parte din el să mişcă îna­
inte, ea să mă icc în mijlocii, iar eu le ordonai să nu facă
sgomotă şi să rămână linisciţl pe locă. Sgomotulă ţinu, ce
e dreptă, câtu-va timpă, dar nu se mal mişcară din locă şi
apoi dojenindu-î a doua oră se linisciră cu toţii.
„P e când ţinea sgomotulă acesta, Horia bătrânulă sc re­
trase în mijloculă mulţimii ’şî bipedă cojoculă celă lungă,
carc-lă avea pc dânsulă si nu Tanin mal putută deosebi dintre
ccl-lnlţl, iar Cloşca rămase lângă mine nemişcată. Eă între­
bai apoi adunarea, dacă li s’a publicată patenta împărătâscă,
şi ei răspunseră, că da, apoi ordonai locotenentului Probst,
să le. o nubliee de noă si am dată lină esemplariă din pa­
286 'R E V O U lŢ lIÎN E A LUI liO R tA .

tenta tipărită a guvernului în mânile lui Cloşca şi a preo­

tului din Rîu-marc dicendu-le: că în faţa nefericirii ce vë
ascéptá să nu puteţi diee, că n’aţ! cunoscuta, primiţi-o acum
din manile mele, mergeţi acasă, consul taţi-ve linisciţî şi ve
supuneţi în al tel o ru porunci.
„E î më asigurară, că voră face tóté, dar Horia nu se
ma! arătă, apo! trecură pesté munţi, iar eu ’m! continua!
drunuilii către localii destinaţiuniî mele.
„Aceste sunt, ce am să raportezu cu supunere în urma
ordinului ce la m primită. Sebeşă în 24 Novembre 1784.“

Dar ce aveaă să aseepte deputaţi! munteniloră, dacă se îu-

făţişaă la Sebeşă, ne-o spune însuşî comisariulă Micliaiă Bru-
kentbal într’ună raportă ală seă către guvernulă transilvană.
„D aca deputaţi! ţeraniloră resculaţî, dice densulă, se voră
înfăţişa mâne aie! (25 Novembre), după cum ’mî comunică
Schultz, ceea-ce eă me îndoiescă, atuncî pe lângă condiţiu-
nile, ce le-a pusă vice-colonelulă vomă adauge şi aceea, că
denşi! să restitue lucrurile luate delà nobil!, vomă ţină aie!
pe câţî-va din deputaţi! aceştia ca ostatic!, vomă prinde pe
ma! mulţi ca garanţi şi-î vomă trece pe toţi într’o listă“ 1).
Acesta era aşa dar resultatulă fatalului armistiţiă delà
Tibru, timpă perdută pentru revoluţiunea din 1784.
Ţeraniî creduse, că tratările de împăciuire ale armate!
craă seriöse, şi atunci când dônsiï se aflaă aprópe în mijlo-
culă ţereî, la porţile Aiudulu! şi ale Turdiî, când frica şi
spaima cuprinsese nobilimea în tóté părţile, când iobagi!
peste totă loculă asceptaă cu doră cetele resculaţiloru, când
trupele ţeraniloră cresceaă şi se înmulţiaă pe fiă-care di, când

p Wenn ferner in Folge gedachter Auskunft des H. Obrist Lieute­

nants d i e D e p u t i e r t e d e r e r T u m u l t u a n t e n Morgen Mer erschei­
nen gölten (an welchem jedoch zu zweifeln ist) so werden wir . . . .
etliche als Gaisel hier behalten, noch m e h r e r e aber gleich­
sam a l s C a v e n t e n a u s n e m m e n lassen, und solche in ein Verzeich­
niss zusammen tragen Oomisariulü M. Brnkcnthal, Sebeşă 24 Novem­
bre 1784.
 SCHULTZ LA CÂMPENI. Ö87

armata era puţină în Transilvania şi bv. Preisz nu putea să

începă nici o acţiune în contra lord, atunci nefericiţii iobagi
fură de nou amăgiţi şi înşelaţi, disolvară trupele, părăsiră
terenulil ocupată şi se întinseră acasă.
Şi care era situaţiunea Transilvaniei în timpulă acesta ?
Ne-o spune însuşi guvernulii.
„Mulţi iobagi, mal cu seină români, dice br. Brukentbal |'
către împăratul ii, cliiar şi în ţinuturile liniscite şi cele mal
depărtate de teatralii revoluţiunil ’şî îndreptad atenţiunea
lord asupra succesului revoluţiunil, el credeau şi aplaudau cu
bucuria falsele amăgiri, şi începură pe ici şi cólo să denege
dările şi robotele, şi să refuse cliiar contribuţiunca, şi prin
acesta frica nobilimii se mări şi mal multă“ x).
De altă parte spiritulă revoluţiunil începu numai de câtă |
a se manifesta şi în Ungaria în comitatulu Beregit, în ora­
şele Hăidueiloru, în ocnele Maramureşului, în comitatulu Bi-
liorulu şi în Bânatuld Severinulul 3), iar în Transilvania cu
deosebire în comitatulu Cetăţil-dc-balfă 8) şi în ţinutulu Si-
gbişiirel.
împăratul ti Iosifă, vedendă, că pericululu revoluţiunil a- J
meninţă şi oraşele llăiduciloriî *) şi ocnele Maramureşului,

p Raportul!! din 30 Novembre 1784.

3) Relatam est milii P o p u l a m in P r o c e s s u Oraviczensi,
praesertim in tractu S z a s z k c n s i nonuullorum magistratnalinm dura
agendi ratione c o m m o t n m esse, ut metuendum sit ne in Turbam
ermnpat. Contele Iankovits către vice-comitele Oăraşuluî Ignatil Madarasz.
Timişora 30 Novembre 1784.
3) K i i k ü l l ö e r K o m i t a t s t a f e 1 d. 17. Nock ist hier alles ruhig,
doch ist d a s V o l k übel gesti mmt, und w a r t e t n u r a u f e i n e n
A u f r ü h r e r . Die Popen trugen au sich 7,11 versammeln, es ward Ihnen
verboten, cs ohne Vorwissen des Romitates zu tlmn. Ms. Analecta ad
Históriám seditionis.
4) H a i d u c i i din Ungaria (Haidones) eraü pe la începntnlü secu­
iului alü XVlI-lea unü fehl de militari pedestril, ómen! vagahundí, cu ca-
pulü amâna şi îndrăsneţl, după cum le dice lîenkij, şi forte temuţi pen­
tru incursiunile lorii în Stiria şi Austria de joşii. Principele Transilvaniei
289 tiK VO LC ŢinXE A LUÍ lïOUTA.

trimise mima! decât ii aie! în numele şeii pe Iosifă Mailatli,

vice-prcşedintele camere!, şi-îs autorisa să facă tóté clispo-
siţiunilc, câte va afla cu cale, dar fără să provócc sgomotft
şi sensaţiuue *).
în corni tatul u Bilmrulu tre! preot! român! publicară săte-
îiilorii, că pe viitorii! fiă-care ţcrană are să fiă soldată şi
de - aci înainte nu vorü avé să plătescă ma! multă de câtă
unu singură florină contribuţiune pe ană.
Umilă din preoţi! aceştia, cu numele Popa lom ! din L c-
licccnî, strigă în piaţa Vascauluî, când li se publică ordi-
nulă de biliseire ah! comitatului : ,,Dc ar aduce Dumnedeă
pe rcsculaţ! aici, căc! de nu va fi ma! bine, ma! rëü nu
póte să fiă,“ şi „lasă protopópc să ardă, că şi aşa a Ion! a
fostă “
Preotulű română din Mică-Sasa în Transilvania, calcă în
piciére patenta guvernului, ce i o trimise sub-prefccfulă, ca
să o publice ţcraniloră. Popa Yasile din Pinticu lângă Bis­
triţa, convocă pe sătenî nóptea la biserică, le comunică o

Stefnnü Bocskai (1605— 1606\ pentru serviciile militari, ee i io föense

Hfiiiliieii, i nobililă pe toţi. i înzestra cu privilegii şi lo (Iede na locuinţe
mal multe oraşe din Ungaiia de süsü, din. cari mal csistaă în seculnlă
t roent ii în comitatul ii Sabolţii încă urmätörele : Vámos-Pirts, Hatház, Nânâs.
Báez-i’ iiszönnény, Sziboszló şi Dorog. Haiducii aceştia aveau o jurisdic­
ţii', ne separată de a comitatului şi erau guvernaţi de unii căpitanii propriu
alesă din sinulü lorii. Cf. Benkii, Trnnssilvania, Ed. 1778. I. pag 254
572.— Approbatae Const. P. III. Tit. 86;
*) losepli der Zwryte, etc. Damit jenes Hebel, welches man in B c r c -
gl i er , u n d M a r m a r o s e h e r Comitate wie auch den H a y d n o k é n S t ä d ­
t en, wegen einer zu b e s o r g e n d e r E m p ö r u n g l a u t o i n l a u f e n d e n
B e r i c h t e n zu befürchten scheint, durch die zu dessen Dämpfung vor­
eilig zu wühlenden Mittel nicht etwa noch arger werde ; haben wir zu
cntsclilicsscn gom bot dass dein Vice Kammer Pracsidcnten von Mnjlaih,
. . . in unseren Namen von Euch Liebe Getreue sngleieb aufgetragfu
werde, jenes zn veranlassen was er den Umständen am angemessensten
findet, ebne unnützen Lärmen und Aufsehen zu machen. Wien der 25-ten
Dec. 1781 lo-epli ; Graf Kranz E szierliazy, Pani v. Slavy. Ordină către
lo otenenţa diu Buda.
 Sc h u l t z la c â m p e n Î. 2ÔÔ

scriséïe a lui Horia, în care primulu căpitanii le fixa o di,

când va sosi la dênsiï pe la medulă nopţii, şi chiar daca
nu va puté să vină, dicea Horia, sătenii să fiă gata la ter.
minulű fixatű, să dee signaliilă cu tragerea clopoteloră, şi
să năvălcscă asupra curţilorfl nobilitari. Revoluţiunea acésta
era să încépà peste câte-va dile. în comuna Paloşă din ţi-
nutulii Coliamuluî, se adunară în secretă vre-o 30 preoţi ro­
mâni şi deciseră să încépâ şi acolo revoluţiunea, anume să
mérgá mai ântâiă asupra Sighişorei, apoi asupra Ibaşfalău-
lui şi de aci înainte unde vorü puté. Mai multe sate din
comitatulă Cetătii-de-baltă
1
si
^ dóue sate din comitatulü Fă-
găraşului cercară să capete arme delà Sighişora şi trimiseră
deputaţi la Horia în munţii Abrudului :1).
Spiritele erau peste totu loculă în ferbere. în tote părţile
se audiaă numai consultări, murmure, strigări, ameninţări, şi
toţi doriaă cu bucuria să scape odată de jugulă celă crân­
cenă ală iobăgie!.
Aşa, că în cele 8 dile dacă nu se închiăia armistiţiulă si­
mulată de la Tibru, aprópe toţi iobagii români din Tran­
silvania eraă revoltaţi.
Dar armistiţiulă din 12 Novembre împedecă ori-ce acţiune
mai departe a ţăraniloră şi revoluţiunea română intră acum
într’o nouă faşă, din ofensivă trecu la defensivă.l

l) Den 24 Dec. General-Commando 22, übergibt eine ihm vom Sa-

voyischen Regimente zugekommene Originalanzeige des K ü k ü l ö e r Co-
m i t a t e s , nach welcher verschiedene Dörfer dieses und 2 Ortschaften des
Fo g a r a scher Co m i t â t e s Abgeordnet e an H o r a geschickt,
dass ferner in ebendenselben mittelst der Popen ein Reisegeld für Hora
gesammelt werde, und dass diese Ortschaften z u Schässburg Ge­
wehr einkaufen versucht Es sind einige von Savoyen in
diese Dörfer commandirt worden. Hs. Analecta ad Históriám seditionis.
19
290 RRVOLUŢ1U.XEA LUI HORIA.

XXV. îx.M Kix r5 u xK i x o m i.m ii

0 singură obligaţiune avea nobilimea din Ungaria şi Tran­

silvania, anume să apere statulă când era cliiămată de rege
sau de principe, şi acésta se numia i n s u r e c ţ i u n c .
Insurecţiunea era de doue feli urî, j ^ e n e j a d ă, când toţi
nobilii cu toţi iobagii lorü, toţi saşii şi secuii eraü obligaţi
să mérgâ în personă la resbelă, şi insurecţiunea era p a r t i ­
c u l a r ă , când peste totă se cerea unu contingenţă maT~rnîcîT
de miliţiă, când nobilulă putea să trimiţă la resbelă şi unu
substituţii în loculii sëü. /
Br: Brukenthal vëdêndü că situaţiunea în Transilvania
devine din ce în ce mal gravă, că revoluţiunea se estinde
cu o vehemenţă şi rapiditate extraordinară, fu de părere să
proclame numai de câtă insurecţiunea generală a nobilimii.
Dar br. Preisz, vechiă militariu austriacă, nu voia să vedă
arme în mânile cetăţeniloru. Densulă nu voia să máréscá difi­
cultăţile, să provóce în Transilvania ună resbelă internă naţio­
nală, şi astă-felă se opuse acestei mësurï neoportune şi extreme.
Br. Brukenthal însă, răpită de curentulă nobilimii, pro-
' vocă insurecţiunea chiar şi fără învoirea comandantului ge­
nerală. Densulă fără să aibă în vedere că numai suveranulu
era în dreptu s’o facă, scrise comitateloră, că în interesulă
aperăril proprie, funcţionarii potă să chiăme sub arme pe
nobili şi pe posesoriJ).

4) Despre acésta antorisare amintesee coniitatalü Clujului ia petiţiunca

sa către împSratuIii Josifu din 6 Martie 1785, dicêndu : In hoe itaque
sncursns militaris defecta, nisi capita nostra nltro furori Plebis objicere
voluisseinus necessario in campum prodeundmn et arma vel invitis arri-
puenda t rant. A n n u en t o n ob i s . . . . regii Gubernii D c-
c-r e t i t e x t i l in verliis sub fiiicm puneţi 6-ti : O f f i c i a l e s ubi
necessarium existimabunt N o b i l e s quoque, et P o s s e s s o r e s ad
securitatis curam s i b i asciscere potenm t . . sed praetermisso
 INSUllECŢIUNEA NOBILIMII. 291

în urma acestei permisiuni comitatele din Transilvania înce­

pură numai de câtă să proclame insurecţiunea nobilimii,
începutulu ’lă făcu comitatulă Albei,
în 11 Novembre, vice-eomitele din Alba, Ladislaü Ballo,
scrise guvernului transilvană, că nobilimea de acolo în inte-
resulă apărării proprie, a apucată armele, ca în casă de
lipsă să fiă de ajutoriă armatei imperiale.
Br. Simeonă Kémény, corniţele comitatului, ceru arme de
la comandantulă fortăreţe! Alba şi primi din magasinele ce­
tăţii peste 2000 pusei şi pistóle şi la 1900 patrone, pe
cari le distribui populaţiunil unguresc! din A lba Iulia, A -
iudă, Sardă şi Vinţulă-de-josă. Cetăţenii şi nobilii din A-
iudu începură îndată să facă exerciţii militari şi să pro­
beze cum să execute ataculă asupra româniloră, în casă
daca va fi de lipsă.
După Alba urmă comitatulă Clujului, y
Nobilimea de aici se declară şi densa în.stare de resbelă,
încinse vechile arme, puseră caschete roşii pe capă, ’şî fă­
cură uniforme şi se organisară militărescc. Femeile nobile
din Clujă, ca să escite şi mal multă sentimentulu de resbelă,
se îmbrăcară şi dênsele în costumă naţională ungurescu,
purtândă pe capă cépsa sau căiţa unguréseá.
Contele Ionă Csáky, corniţele comitatului, luă titlulă de

etiam hoc praelaiulati B. Gubernii indultu praelucebat clarissimus

Approbatarum nostrarum Conslitutionum Pars 3-tia tit. 76., Articulus
sextus, quo in repentinis, qualis erat noster, casibus Nobilitas absque
etiam Prineipis mandato arma corripcre et in campum prodire jubetur.—
Despre acesta, permisiune saü ordinii ală guvernului, amintesce şi nobi­
limea din comitatulu Cetăţil-de-Baltă în scrisorea către locuitorii din
Bogacia. JIs. Analccta ad Históriám seditionis : Die Edellente des K o-
kelburger Komitates waren armirt, und befahlen unter dem
17 Nov. z u f o l g e der vom G übe rn io b e f o h l e n e n Insur­
r e c t i o n des Adels und freyen Leute den Einwohner von Bogáts nach
G álfalva 50 gut bewafnete Männer zu schicken. Unterzeichnet waren als
K o m m a n d a n t e n Gr. I.adisl. B e t h l e n und Gr. Ladisl. T h o l­
d a l a g i.
ă9l I tlEVOUI'TItTXIÎA LU Î HORtA.

supremă beliduce, br. George Bánffi vice-beliduce, so îin-

părţiră apoi în trei trupe şi plecară la resbelă.
în comitatulă Hinedórel se formară de asemenea mai multe
cete de nobili armaţi. Unele se puseră în stare de apărare
în comunele Puiü, Pescéna şi Densuşu, iar altele plecară
asupra comuneloră resculate.
Propaganda de insurecţiune se începu acum în tóté păr­
ţile. Ună comitată învita pe altulă să apuce armele în contra
ţărănilor ă români, cari s’aă conjurată pentru stingerea nobi­
limii şi a ginţii unguresc!.
Nobilimea din comitatulă Cctăţiî-de-baltă se puse şi densa
în arme sub comanda conţiloră Ladislaă Bethlen şi Ladislaă
Toîdalagi.
, Cetăţenii şi nobilimea din Tergulă-Mureşulul se împărţiră
în cavaleria şi pedestrime şi plecară cu sgomotă mare la
resbelu.
Comitatulă Haromseculuî scrise guvernului, că nobilimea
de acolo a decisă să se ridice şi densa, şi să plece în aju-
toriulă nobililoră din ţinuturile revoltate. Totă asemenea făcu
şi comitatulă Odorlieiuluî.
Pregătirile de insurecţiune se începură numai de câtă şi
în Ungaria.
Adunarea comitatului Maramureşă decise să compună o
armată de 400 pedestri şi 200 călăreţi din locuitorii comi­
tatului. Cetăţenii din Baia-mare apucară şi dênsiï armele şi
începură să facă exerciţii militari.
Corniţele din Sabolţă, contele Mihaiă Sztáray, propuse can-
celariulul din Viena insurecţinnea nobilimii din totă Ungaria.
„După legea din 171o, dice densulă, Palatinulă póto,
mal multă densulă trebue, şi în casă când nu există Palatină,
póte Judele Curiei şi Primatulă ţerel să colivoce pe prelaţi
şi pe baroni, pe comitate si oraşe libere şi cu învoirea Ma­
iestăţii Sale să ordóne insurecţiunea pentru casulă acestei
necesităţi neasceptate. Iar în casă daca insurecţiunea acésta
nu se ar afla necesară, saă ar fi împedicată, atunci fiindă-că
 1NSURECŢ1UNEA NOBILIMII. 293

insuşl dreptulii naturel permite fiă-cărui o legitimă apărare,

Maiestatea Sa să permită ca comitatele să se ajute împru­
mutată cu trupe şi cele-l-alte de lipsă. Să nu se téma Ma­
iestatea Sa de credinciósa sa nobilime, să se téma din con­
tra de plebea nostră^ care se póte numi unu monştrii. înfri­
coşată cu mai multe cape te 1), care în tóté actele sale nici!
o dată n’a fostă condusă, şi nici nu póte să fiă condusă de\
sentimentulă onorii de credinţă, de iubire faţă cu patria şij
de pietate către altare şi vetre“ .
Dar pe lângă totă entusiasmulă oficială, comitatele nu
fură în stare să compună din sînulă nobilimii o trupă mai
însemnată de luptători.
Beliduecle nobilimii din Clujă, contele lonă Csáky, scrise j
comitatului Satmaru să-î trimită unu ajutoriă de 50 călăreţi, j

dicendă, că de nu vorű avé puteri mai multe, puteri ce

dênsiloru întru adevörű le lipsescă, atunci întréga nobilimea
Transilvaniei şi succesivă nobilimea din comitatele vecine
ale Ungariei, va trebui să cadă jertfă furiei atâtă de esce-
sive a acestei mulţimi revoltate 2).
Nobilimea din comitatulă Cctăţii-de-baltă, ceru ună a ju -1
toriă de 50 omeni armaţi de la comuna B o g a cea 8). Dar în

Nou metuat Majestas lidelem Nobilitatem suam, m e t u a t P l o b e m

nostram, quae immanis m u l t o r uni capi t um Bellua clici
potcst. Sci'isórea diu 10 Dec. 1784, iu Tudományos Gyűjtemény, 1821
11 73-86.
'sj ex quo sapientei' pervidebit Iuclyta Universitas rem eo jani deve­
n u e , ut u i s i majoribus viribus, quae nobis profecto V
d e s u n t retundendis . . . liorum conatibus incumbamuc, u n i v e r s a l i i
F i ' i n c i p a t u s b u j u s, et quod consequens est v i c i n a in q u o q u e
nobili latem insolentissimo muliitudinis huiús furori b r e v i s a-
eriíicari sit necesse. Scrisóroa contelui Ionn Csáky din castrele
de la Gilău, 2 Dec. 1784.
;;j Contele Alesaudru Bethlen corniţele comitatului Cetăţil-de-ballă, ]
încă scrie în 16 Novembre caneclariuluî Eszterhazy-. „Până la liniştirea 1
completă a acestui resbelű de tâlhari, voiescü să fin ű resculată nobilulü
eomitatil cu p u t i n a nobilime, care a esitü în castre“ .
 294 R EV 0LU ŢI0N E A L ü l HORIA.

Vfine, spre mai mare siguranţă, întrăgă nobilimea de aici se

retrase în oraşulă Tergulă-Mureşulul1).
Cetele acestea ale nobilimii, neputêndü să încăpă o espe-
diţiune regulată asupra ţăraniloru din munţi, şi de altă
parte nevoindii să se mărginăscă numai la apërarea propria,
începură în timpulü armistiţiului să facă resbelu cu ţăranii
pe drumuri, cu ţăranii cari nu se aflau în stare de re-
voluţiune, cari nu atacai! şi nu făceau nici o resistenţă, nă-
väliaü pe neasceptate asupra comunelorű liniscite, atacau,
tăiau şi puşcaă pe ‘omeni pe drumuri şi pe strade, pătrun­
deau în casele ţăraniloră şi ale preoţilom, i bateai!, i tero-
risaü, le descbideaű lădile şi sub titlu de despăgubiri, le
luau banii2), duceau cu denşii vitele ţăraniloru3), i despoiaţi
de bucate şi de fênü, pentru denşii, pentru servitorii şi caii
loru 4), strîngeau pe ţărani cu grămada, vinovaţi şi nevino­
vaţi, bărbaţi, femei şi copii, şi în modă victorioşii i duceau
ca prisonerî în închisorile comitatelorű. Aşa că insurecţiunea
nobilimii de la 1784, degeneră într’unii resbelu de bande
înfuriate cu populaţiunea liniscită şi nearmată a ţăraniloru,
în despoiările şi atrocităţile cele mai brutale.
Administratorul u fiscalii din Hinedóra raportăză în acăstă
privinţă :

„în 11 Novembre, dice dênsulü, sosi scirea, că nobilimea,

care a plecată asupra ţăraniloră resculaţi a puşcatu în

4) O petiţiune a nobilimii din 24 Novembre 1784, adresată guvernului

transilvanii, e subsemnată astă-feîă : Tabula Begia Iudiciaria, supremus
Comes T a b u l a q u e continua Comitatus d e K ü k ü l l ö cum
Maros uniti, M a g n a t e s item et N o b i l e s s e c u r i t a t i s g r a t i a
in civitatem M. V á s á r h e l y confluentes.
, 2) Archiva contelui Iankovits No. 507. — Raportulü comisíunil din
Aradü, 8 Dec. 1784.
3) Archiva contelui Iankovits No. 328.
4) Eaportulü vice-colonelulul Karp către comanda generală, 21 De­
cembre 1874 — Toţii "asemenea ordinulă guvernului transilvană către co-
mitatulă Clujului din 27 Ian. 1785 No. 459, şi scrisórea contelui Ian­
kovits către acelaşi comitată, 5 Eebr. 1785.
 IN.SURECŢIUXKA NOBILIMII. 295

Pescişă pe doi ţeranî, despre cari de altmintrelea nu se scie, I

daca aű fostű şi denşiî în societate cu ţăranii resculaţl, sau
că venise acolo numai pentru afacerile loră particulari, şi
asa i vom fi ucisü fără să fiă vinovaţi, de oră-ce nobilii i-
ritaţl nu mal cruţau nimică ce le cădea în mână, şi nici nu-şî
mal luară timpii să deosebéscâ pe cel vinovaţi de cel ne­
vinovaţi. Toţii în acea di unü nobilii cu numele Iosifă Buda
atacă pe drumti cu armele în mână pe unu murariă alű
fiscului şi-1 luă banii ce-î avea la dênsulü în suma de 55 fl.
Mura rialii acesta s’a plânsu aici la administraţiune. A m ü
chiămată apoi pe Buda să răspundă şi i-arnii cerută să îna­
poieze banii ce-î luase, pe cari dênsulu i-a şi restituită. Dar
trebue să observă aici, că nobilimea, care s’a armată şij r
plăcă asupra ţeraniloră, comite o mulţime de inconvcnienţe
şi crudiml neumane, prin cârî reulă acesta se aţîţa şi mal
multă. Afară de aceea se vorbescă -lucruri despre unii no-i
bili, cari arată, că dânşii aă mal multă în vedere prada şif
cupiditatea de câtă restabilirea lin iscil1). în fine pe fiă-care
di sosescă scirî, că mulţi ţeranî persecutaţi aă fugită de frica
prin munţi şi staă ascunşi pe acolo, iar hutmanulă din Mun-ţ
celulă-mieă mi-a relatată în diua de erl, că nisee femei fu­
gite şi persecutate s’ aă scoborîtă cu copiii la şină din p ă ­
durea Muncelulul-mare şi l’aă rugată să le dee mijlóce de
subsistenţă“ .

în acelaşi timpă Ladislaă Ballo, vice-comitele Albei, scrie

comitatului Hinedóra :

„în ce privesce datorinţa nostră noi încă nu amă rămasă j

înapoi. După ce amă luată cu noi câţl-va soldaţi viteji din

*) Nur muss mau hier anmerken dass durch die bewafnete, und aus­
ziehende E d e l l e u t e viele Inconvenienzen, und unmensch­
l i c h e G r a u s a m k e i t e n geschehen, die das Uebel gewiss nur immer
mehr anfachen. Es werden sogar von einigen Geschichten erzehlet, die
da anzeigen, dass sie mehr das B e u t hm a c h e n , oder die H a b s u c h t ’
als die Herstellung der Kühe zum Augenmerk haben. Administratoriulü
losiiü Leitner către Tesaurariatü, 14 Novembre 1784.
2Ô6 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

regimentulă Toscana, amu prinsă în Trăscăă 140 de inşi

şi amu ucisă 6, în Ighiu amă prinsă 13 şi amă ucisă 9,
în Cetea şi în G eoagiulű-de-susü amă prinsă 12 şi amă
ucisă 4 .“

Totă dênsultt scrie în 21 Novembre către unu conte un­

guresc ă:

■„în proporţiune cu numërulü celă mică ai fi naţiunii nóstre

am adunată lângă mine vre-o 100 de inşi, şi voiamu să më
uneseă cu alţi 50 de nobili armaţi din Ighiu, apoi să mai
iau cu mine pe căpitanulă Multz din regimentulă Toscana
cu 25 de husari şi împreună să mergemu prin munţi ca să
p.ersecutămă până la morte pe turbaţii de tâlhari, cari se
scaldă în sângele nostru, dar cu durere şi of! cu ce amară
-durere a inimii am trebuită să më convingă... că de şi husa­
rii unguresc! buni la inimă ară fi voită să sbóre cu totă
bucuria, ca să stingă pe tâlharii aceia, cari ne sugă sângele
nostru, dar cu tóté aceste aă fostă împedecaţi în bu-
nulă loră scopă prin ordinele venite de la comandă, că nici
într’ună chipă să nu vină cu noi prin munţi după tâlhari,
mai multă, chiar şi în casulă daca tâlharii voră veni pe
aici, denşii numai să-i alunge înapoi dar să nu-i omóre, să
nu-i taie... De altmintrelea Ilustrităţile vóstre trebue să aveţi
în vedere, că plebea cea sălbatică nici o-dată n’a putută fi
guvernată şi nici nu póte fi guvernată fără frêû tare, că
prisonerii, cari i-amă făcută până acum şi ală căroră nu­
mără trece peste 300 de inşi trebue pedepsiţi în conformi­
tate cu legile patriei, cari ameninţă cu morte pe acela, care
comite ună furtă în valóre de 3 fl.“

în urma acestui resbelă neumană cu populaţiunea liniscită

si nearmată a tëranilorû închisorile din Aiudă, din Alba si
Deva se umplură de prisoneri.
Dar cum trata nobilimea cu prisonerii aceştia, trece peste
ori-ce închipuire.
Mulţi dintre ţăranii aceştia nefericiţi, loviţi de violen-
 IN’ SURECŢIUNKA NOBILIMII. 297
r
ţele nobilimii cădeau morţi pe drumuri saă în lăuntrulă
orăşeloru, iar unii periaü de fóme, de sete şi de bătăi în -
închisori.
Despre unü faptă întru adevëru revoltătorii! întâmplată
cu prisoneril din Aiudű ne reia teză contele Teleki M ur-
mătorele :

„Mulţi dintre ţăranii resculaţl în Sân-Georgiulă Trăscăulul

aű fostă tăiaţi, mulţi aă fostă răniţi şi aduşi ca prisonerl
la Aiudă, şi din aceştia mulţi aă murită pe drumă saă în
oraşă. Unulă ’şl dette sufletulă pe stradă lângă o fântână
cu rota, şi rëmase acolo până când gâdele i legă capulă
de picióre şi-lă duse cu o prăjină afară din oraşă. Iar pe
cel-l-alţl prisonerl i închiseră în pivniţa Iul Bodor în faţă
cu fortăreţa, dându-lo pe fiă-care di câte ună funtă de pane
şi apă. Dar încă în decada a treia a secuiului presentă, pe
când scriitoriulu acestoră şire (Teleki) se. afla ca studentă
în Aiudă, se vorbia în generală, că lină individă óre-care,
lipsită de sentimentulă umanităţii, astupă nóptea cu paie pe
din afară ferestile pivniţei şi în dimineţa următore aflară
pe miseril arestanţl năduşiţi“ 2).

„împrejurările ne mal audite iesă la lumină, scrie contele

Iankovits către comitatulu Hinedórel. Prisoneril esamiuaţl în
diua de 2 Ianuarie ’ml descoperă, că mulţi din el arestaţi
încă mal înainte cu 8 sëptëmânî, de abia aă putută scăpa
să nu moră de sete, de când sunt adus! si aruncat! în în-
cliisorile de aici, că neputendă denşil să capete apă în modă *)

*) Teleki, A Hóra-támadás, 50.

2) Despre întâmplarea acesta, amintesce şl „Diarinlă revoluţiunn lui
H oria“ , susţine însă, că r o m â n i i se aii ucisă s i n g u r i uni i pe
al ţ i i . „în Sân-Georgiulă Trăscăulul, elice Iliariulă rcvolutiunil, 6 inşi aă
cădută moi ţi, unii aă fostă răniţi, iar 158 aduşi ca prisonerl în în chi­
sorile Aindulul. Aici i închiseră în nisce pivniţl, dar ţăranii începură
să se certe, să se bată şi câţî-va se uciseră unii pe alţii “ Comunicarea
acesta însă, şi anume, că ună numeiă mal 'mare dc ţărani să se ii ucisă
singuri unii pe alţii în închisori, est; cu totulă neverosimilă. Judecândă
.2 9 3 REVOLUŢI UNEA LUI IIORIA.

gratuită au trebuită să plátéscá Judelui de închisori câte 8

gi'oşiţe pentru ună caucă de apă, şi 4 cr. pentru o vadră,
ca într’o singură nópte aă murită dintre eî 7 inşi, óment,
cart se rugaă să le dee apă, dar aceia cart n’aă putută să
plátéscá nici n’aă căpătată să bec. Nu se pate ascunde din
_ nici ună punctă de vedere, dice contele Iankovits, că modulă
acesta de a trata cu prisoneriî este contraria ort cărei u-
manităţî“ :).

. înainte de a încheia acestă tristă capitulă despre atroci­

tăţile, ce le comise nobilimea resculată cu populaţiunea ţe-
raniloră, mat trebue să amintimă aict şi despre premiele ce
le puseră funcţionarii / din Slatna pentru prinderea saă nimi­
cirea căpitaniloră.
Fără nici o autorisare legală, oficiulă montană din Slatna
publică ună premiă de 2C00 fl. pentru acela, care va prinde
pe Horia viă, şi 1000 îl. care ’lă va aduce mortă, 100 de
-galbinî pentru Ionă Horia viă şi 50 galbint mortă, 500 fl.
pentru prinderea lut Cloşca şi Bîrla şi 30 fl. pentru prin-
dO ea emisariloră 2).
Dar până acum — în 17 Novembre — scrie subprefectulă
din Slatna, nu s’a aflată nime, care să pună mâna pe a-
tfeştl doî corifei, pe Horia bătrânulă şi Horia tînëmlü, carî
âmblă în continu însoţiţi de trupele loră 8).

după estrema iritaţiune în care se aflau funcţionarii comitatului Alba

(şi probă destulă de evidentă sunt scrisorile vice-comitelul Ii. Balio)
se pare, că funcţionarii comitatului nu erau cu totulü străini de asasi-
natulă acesta.
0 In 28 Decembre comandantulu generală din Sibiă scrie contelui
Iankovits „că prisoneriî din Alba lulia, dacă voră fl trataţi şi dé aci în­
ainte totă astă-felă, atunci voră trebui s ă p i e r ă c u t o ţ i i î n t r ’u n ă
m o d ă m i s e r a b i l ă din causa relei snbsistenţe".
3) Raportniă subprefectului Efraimă Enyedi cu data Slatna 17 No­
vembre 1784, şi scrisorea lui Andreiă Zeienkai magistrulă mu. ţiloră, din
20 Novembre a aceluiaşi ană.
3) în 15 Novembre trei husari din Slatna cercară să prindă pe H o-
r i a c e l ă t i n e r 5 în comuna Mogoşă, dar fără resultată. Anume capi-
 1MPËRATULÛ IOSIFÜ Şl RRVOLUŢIUiNEA. 299

X X V I. Í M P É R A T U L Ű IOSIFÍT Ş I R E V O M T Ï l B f E A .

Cea de ântâiu scire, că ţăranii români se au revoltată în .

✓. Í
Zarandă sosi la Yiena în diua de 12 Novembre diminéta. |
în timpulu acesta telegrafele şi drumurile de íierű lipsiau, : ,
iar comunicaţinnea dintre Sibiiü şi Viena, pe drumurile cele
rele ale Transilvaniei, pe pustele pline de noroiű ale Unga-

tanulü Richard din armata imperială, care în timpulii acesta se afla cu

o trupă mal mică de soldaţi în Slatna, trimise în 15 Novembre trei hu­
sari în comuna Mogoşă să ducă şi acolo patenta, ce o adresase guvernultt
către ţărani pentru liniscirea turburărilorii. Soldaţii aceştia ajungêndü în
comuna Mogoşă predară patenta preotului de acolo, care şi începu să o
citescă înaintea unei trupe de vre o 250 de ţărani, care se afla aici sul)
comanda căpitanului Ionii Horia. Dar tînerulă Horia îndată ce audi con­
ţinutului patentei o smulse din manile preotului, o călca în picidre şi
scuipă pe ea. După unü mică intervalu Ionü Horia voindü să mérga prin
pădure, soldaţii se luară după densul ii, ca să-lu prindă saü să-lă taie.
Când era însă aprópe să-lii ajungă, calulü lui Ionü Horia poticni şi tînă-
rulü căpitanu ’ şl lasă calulü în manile husarilorü şi scapă pe josü în
altă parte. Soldaţii însă nu încetară să-lă persecute, şi în unire, cu
dênsiï, unü iobagiü din Mogoşă cu numele Luca Miclea alergă repede în­
aintea lui Ionü Horia şi-lu prinse. Dar în momentulü acela sosiră m a ï:
mulţi ţărani în ajutoriulü lui Horia, ’lü liberară din mânile iobagiulul şi
alungară pe soldaţi, iar aceştia se întorseră la Slatna luôndü cu dânşii
calulü lui Ionü Horia şi cliivera, ce-I căduse de pe capü. Tînërulü căpi­
tanii crcdêudü, că soldaţii, cari ’lü persecutase în Mogoşă fusese numai
nisce lucrători delà usina din Slatna îmbrăcaţi în haine de militari, adresă
în dina următore o scrisóre către funcţionarii din Slatna, în care elicea,',
că dênsulü s ’a tinutü de pacea, ce aü îachiăiat’o pe câmpulü delà Galda,
dar nu scie din a cui poruncă l ’aü atacatü erl în Mogoşă trei tâlhari
îmbrăcaţi în haine de militari, aceştia aü voitü sä-lü ucidă, i-aü-liiatü ca-
lulö, şi astü-felü cere să-I trimită câtă mal în grabă calulü înapoi, căci
altcum pace bună nu va fi. Scrisórea acesta, care se începe cu cuvintele: „Eü
Ursă Nicula Hulă lui H oria“ e subsemnată cu acelaşi nume „Eü Ursü
Nicula“ . Din scrisórea acesta, cum şi din interogatoriulü lui Ursă Uibaril
se constată aşa dar, că tînërulü Horia încă primise în familia numele
de U r s ü. Decedatulü Szilágyi aniintesce şi dênsulü do dóue ori despre
 300 REVOLUŢIUNEA LUÏ HORIA.

rid , abia se putea face în 8 şi 10 dile, chiar şi în caşurile

cele mal urgente.
împëratulü Iosifă intrase, chiar în timpulîi acesta în stare
de resbelă cu republica Olandei, pentru deschiderea liberei
navigation! pe rîulü Schelda, concentrase la frontierele Ţ e-,
rilorü-de-josű o armată de 80,000 omeni şi voia să conducă
singură în persona operaţiunile de resbelu în contra repu­
blice! în acesta situaţiune delicată şi critică, cum o nu-
mesce însuşi împëratulü, scirea despre resbelulu româniloră
din Transilvania începută în contra elementului ungurescă
chiar sub numele monarchuluî, ’lă surprinse într’ună modă
cu totulă neplăcută şi neasceptată.
Cea de ântâiă grijă a împëratulü! fu aşa dar să restabi-
lescă mima! decâtă iarăşi liniseea publică în Transilvania,
şi încă cu tóté mijlócele.
Spre scopulă acesta împëratulü adresă în 15 Novembre
' br. Brukenthal următoriulă biletă :

„Trebue cu totă seriositatea şi cu totă rapiditatea să se

. pună capătă întempîăril atâtă de neplăcute, de triste şi fa­
la i é cum e revoluţiunea ţeraniloră români, cum sunt atroci­
tăţile şi devastările, ce le comită cu acéstá ocasiune. Ori ce
administraţiune bine organisată trebue să aibă în vedere,
că posesiunea liniscită şi siguranţa să tiă garantate în stată,
atâtă în privinţa personeloră, câtă şi în privinţa averel. Şi
fiindă-că amendóue lucrurile aceste aă fostă atacate întru unu
modă atâtă de neplăcută Domnia-ta te vel înţelege verbală
numai decâtă cu comandantulă generală şi împreună veţi
da ordine comitatcloră, ca densele să dee totă ajutoriulă
necesară pentru liniştirea accstoră turburărî. Şi iiindă-că
procedura legii statarc trebue să servésca în astă-felă de

întêmplarea acesta. O dată însă ne spune, că incidentulu acesta s’a întâm­

plată cu Ionü Horia (pag. 112) şi altă dată ’lă relateză despre Ursă Ui-
bară (pag. 150). Erórca principală însă este, când Szilágyi crede, că
serisórea acesta e adresată din partea lui Ursă Uibarw.
 ÎM PftlîATULÛ IOS1FÜ ŞI RBVOLUŢITÎNEA. 301

caşuri ca unii esemplu şi spectaculű publică de terűre, Dom­

nia-ta ve! dispune să plece împreună cu trupele şi câţi-va
funcţionar! de aï comitateloră, fiă vice-comiţi, subprefecţ! sau
asesori, parte ca denşi! să dojenescă -pe resculaţi în limba
lorü, parte ca după o cercetare sumară ce o vorü face să
ţină judecată statară asupra agitatoriloră şi a persónelorií,
ce vorü face resistenţa, .şi pe cei condemnaţî să-î esecute a-
colo pe locă cu gâdele ce-ljl vorü avé la îndemână, se -în ­
ţelege însă, să nu se comită nici unu abusü cu mesura
acesta, şi în modulă acesta să fiă trataţi numai sceleraţii
mar renumiţi.
„D e asemenea ve! invita preoţimea de relig'iunea grecéscá
să-şi dee cea mai scrupukisă silinţă, ca să convingă pe ó-
menii aceştia înfuriaţi despre rătăcirea în care se află, şi
să-î aducă iarăşi la liniscea, ce trebue s’o observe.
„Şi fiindă-că liniseirea acestorii turburări ’m î-jace forte
multă la inimă, Domnia-ta ’nn vei înainta răpăitele D-tale
detaiate prin cancelaria aulică.
„P e capul ă re voi uţi unii să se pună unii premiă de 300
galbin! în favorulă persónei sau a persónelorií, cari vorü da
în mâna autorităţi! pe căpitanulă acesta, saă pe alţ! căpi­
tan! mai de frunte, şi preminlă acesta să se aducă la cu-
noscinţă publică peste totă loculă.
„D e altmintrelea Domnia-ta ve! avé grija cea mai m are,
să-mî înaintez! câtă ma! îu grabă unu. raportă detaiată de­
spre împrejurările cum s'a născută turburările aceste, prin
ce au fostă provocate, cum sc au estinsă şi în fine cum
stau lucrurile până în óra aceea.
„îndată ce Domnia-ta ’mî ve! pute da înformaţiun! sigure
şi detaiate asupra acestoră întemplărî, saă dacă în privinţa
acésta ve! avé lipsă de nóue ordine să-mî trimiţi iarăşi îna­
poi pe gardistulă acesta“ .

Totă asemenea biletă fu adresată şi conteln! Niczkv, pre­

şedintele Locotenenţe! din Buda.
 302 REVOLUŢI UN EA LUI IÎORIA.

Iar br. Preisz, comandantulü generală din Transilvania,

primi delà împëratulu următoriulă ordină :

' „Nu më îndoiescă, că Domnia-ta de şi te afli în depăr­

tare vei fi luată totuşi măsurile cele mai estinse, ca să îm-
pedeci revoluţiunea tëranilorii din Transilvania, şi la casă
din contra să fac! numai de câtă disposiţiunî în privinţa a-
césta şi cu totă scriositatea.
„Fiindă-că impresiunea cea maî puternică asupra mulţimii
mari o facă în astă-felă de caşuri tunurile, Domnia-ta vei
da numai de câtă ordină prin gardistulă acesta la Alba
Iulia, ca să trimită de acolo şi din Sibiiă câte-va tunuri de
câte 3 funţî împreună cu soldaţii de artileria şi cu muni-
ţiunea, ce e de lipsă, şi să le transporte diua şi nóptea, cu
cai pregătiţi din distanţă în distanţă, acolo unde se află tru­
p ele şi să le distribue pe la batalióne şi divisiunî.
•„Pe lângă aceea am maî dată ordină şi comandantului
generală din Ungaria, că îndată ce liniscea se va fi resta­
bilită acolo, să trimiţă la Domnia-ta pe generalulă Koppen­
zoll ern cu doue regimente de infanteriă, De Vins şi Károly,
de asemenea şi pe generalulă Sturm cu dragoniî din regi­
mentele Wurtemberg şi Berlicbingen, şi Domnia-ta să între­
buinţezi trupele aceste acolo unde vei afla de lipsă, ca să
ieî pe resculaţî între dóue focuri.
„D aca liniscea în părţile de acolo încă nu se va fi re­
stabilită, atunci precauţiunea cere, ca regimentulă I română
de graniţă, care e compusă din soldaţi cam nedesciplinaţi să
"fii, retrasă îndată, companiă cu companiă, şi ţinută în or­
dine sub inspecţiunea oficeriloră superiori şi subalterni, aşa
că ori-ce escese să potă fi evitate. Iar în casă dacă popo­
rală aeestă resculată nu se va puté îndupleca, să se îin-
prăscie şi să dee pe agitatori în mâna autorităţii, atunci e
de lipsă să întrebuinţezi şi forţa, dar nu trebue continuată
mai multă de câtă până trupfele (craniioră se împrăsciă şi
se retragă.
 ÍMI'MRATULŰ 10.SÍFÜ Ki KEVOLUŢ1USEA. 303

„D e altmintrelea Domnia-ta te vei înţelege ín comunü

cu guvernulă de acolo, aşa ca ordinele mele să fiă urmate
întocmai şi liniscea să se restabiléscá câtă mai în grabă
peste totă loculă. Despre tóté aceste Domnia-ta vei raporta
în continu consiliului aulică de resbelă, în măsură, după
cum împrejurările se voră îmbunătăţi saü agrava.
„îndată ce-rnî vei pute da intormaţiuuî sigure şi dctaiate.
despre întâmplările aceste, saă veï avé lipsă de nóue or­
dine să-mî trimiţi pe gardistulă acesta iarăşi înapoi“ .

Totă în aceea di împeratulă scrise şi br. Scliakmin co­

mandantului generală din Buda :

„Disposiţiunea forte bună, ce ai fâcutu-o, dicc împeratulă,

că ai trimisă în contra ţăraniloră resculaţi doue regimente
de infanteriă şi doue de cavaleria, se aprobă şi are să ro­
mână. Dar pe lângă regimentele aceste vei trimite numai
de câtă din-cavaleria, care se află acolo în apropiere, -încă
atâtea trupe, câte sunt necesari . . . Bria gardistulă acesta
vei da mimai de câtă ordină să se trimiţă din Timişora
câte-va tunuri de câte 3 imiţi dimpreună cu artileriştii ncr'
cesari, şi să le transporte diua şi noptea cu cai de dis­
tanţă la locurile unde se află bataliónele trimise în contra
resculaţiloră. Pentru siguranţă mai mare vei trimite de. a-
semenea şi din Buda câte-va tunuri de câte 3 funţi...
„Şi de oră-cc comandantulû generală din Timişora este
absentă . . . de aceea Domnia-ta în casulü acesta urgentă
vei da ordină în numele meă prin curierulu acesta colone­
lului Hubcl din Timisóra si comandci regimentului româno-
ilirică, ca în casă dacă turburările totă mai continuă în ţinu-
tulă dc acolo, atunci pentru mai mare siguranţă a averi-
loru din graniţă, şi cu deosebire, ca să nu se aţîţe cum-va
şi trupele aceste, cari şi aşa sunt cam nedisciplinate, si să
ţină cu ţăranii, ele să fiă retrase numai de câtă, compania
cu compania, şi ţinute în ordine sub inspecţiunea oficerilonî
superiori şi subalterni, aşa ca să se potă evita ori-ce cscese.
S04 ttßVOLDTiUNfcA Í.UÍ ÜOlltÀ.

Iar în casă daca liniscea se va fi restabilită cu totulă, me­

sura acésta să nu se mal esecute, sau să ţină numai până
în momentulü, când liniscea se va fi restabilită pe deplină“ .

Ordinele aceste eraă întru,) adeveră severe.

împëratulû fără de a avé în vedere, dacă miseriî iobagi
maî puteaă suferi saă nu ună astă-felă de ju gă crâncenă,
pedepsia prin măsurile sale nu pe nobilimea tirană şi pe
autorităţile complice cu nobilimea, ci pe iobagiulă maltra­
tată, desbrăcată şi flămândă, pe ţăranulă, care lupta pentru
împëratulû.
Premiulă atâtă de mare pentru prinderea luî Horia, pu­
nerea în mişcare a tunuriloră din Alba, din Sibiiă, din Ti-
misóra şi Buda, ordinulă să iee pe resculaţî între dóue fo­
curi, darea ţerariiIoru pe mâna nobilimii să-î ju d ece fără
recursă şi fără graţia, tóté aceste ne arată câtă de impre­
sionată fu împëratulû la cea ântâiă scire, că românii se au
resculată în Transilvania.
Dar peste 7 (Jile împëratulû reveni de noă asupra ordi-
neloră sale.
Iosifă amiculă ţăraniloră recunoscu singură, că nu cu tu­
nuri şi cu legi statare, nu cu vărsări de sânge, ci cu blân-
deţă şi amnestiă trebue să vină înaintea poporului, care în
nefericirea şi desperarea sa apucase armele.
în 22 Novembre împëratulû Iosifă adresă ună rescriptă
energică guvernului din Transilvania, rescriptă, în care îm-
përatulû ’şî exprimă adânca sa indignare pentru atrocită­
ţile, ce le comise nobilimea cu ţăranii prisonerî, dojeni cu
severitate pe br. Brukenthal, care voise să proclame insu-
recţiunea generală a nobilimii, şi invită guvernulă să sus-
pendeze numai de câtă legea statară, şi să publice amne­
stiă generală pentru ţăranii resculaţî.
Textulă acestui memorabilă documentă era următoriulu :

„Iosifă ală 11-1c etc. Dintr’ună raportă, care ne-a sosită

amă înţelesă cu neplăcere, că ună numără óre care de no-
 l.MPKRATULŰ IOSIFŰ ŞI REVOLUŢI UNKA. 905

bili adunaţi şi cari nu puteau să constitue nici chiar o adunare

ordinară a comitatului aű cutezată într’ună modă arbitrară să
esecute numai de câtă în doue locuri pe prisonerl, fără nici o
cercetare, după dreptulă statariă, şi anume într’ună locă vre o
60 de inşi şi în altă locă vre o 40 de inşi ').
„ Fiind ă că actele aceste de sigură numai că iritéza şi mal
multă pe omeni, şi de altmintrelea nici nu folosescă ni-
m ică, iar de altă parte deşi purtarea poporului în rea­
litate se ar puté privi ca unu felă de resbunare şi atrocitate,
totuşi poporală trebue adusă la calea cea bună mal multă
prin convingeri şi prin recunóscerea greşelel, ce a comis’o,
aşa că pentru scopulă acesta agraţiarea şi liberarea priso-
neriloru din închisori va avé o influenţă multă mal salutară
de câtă pedepsele cele mai severe, fiindă-că severitatea
sub-jugă ce e dreptu poporală, dar nu-lă convinge şi prin
urmare foculă póte să erumpă de noă la cea de ântâiă oca-
siune. Acostă purtare umană faţă cu poporală trebue să o
imprimaţi bine în inimile nobililoră, ori câtă de greă aă
fostă denşii atacaţi din partea resculaţiloră, fiindu-că alt­
mintrelea denşii nicl-o-dată nu voră puté spera să fiă siguri,
ci din contră vor fi espuşî la ună periculă şi mal mare la
cea de ântâiă ocasiune. De asemenea trebue să ordonaţi în
modulă celă mal severă şi funeţionariloru comitatului, să nu
arete faţă cu omenii nici o neîncredere, căci altcum ţăra­
nii vëdéndu că funcţionarii se temă de denşii, voră deveni
şi mal cutezători. Prin urmare este de lipsă, ca procedura
sumară să fiă iarăşi suspendată, iar ţăranii, cari se află
în închisori să remână deţinuţi până va veni la Deva co ­

ţi Aus eiaem Uns zugekoiumenen Bericht, haben wir nicht ohne '
Missvergnügen vernohmen, dass v e r s a m m e l t e Edelleute, die
nicht einmal eine ordentlich) Comitats-Versammlung ausmachen, s i c h
eigenmächtig erfrechet h a b en, i n z w e y O e r t e r n , nem-
licli in einem e t l i c h e 6 0, und in dem anderen e t l i c h e 40 P e r ­
s o n e n die gefangen worden sind, gleich ohne weitere Unter­
s u c h u n g standrechtmässig h i n r i c h t e n zu lassen.
20
 306 î i e v o l u ţ i u n Ka luî h o r ia .

misiunea, ce amu numit’o noi ca să facă cercetările ce sunt

de lipsă în privinţa celoră culpabili.
.„înainte de tote însă trebue să vë daţi silinţă, ca fiă-
care să se întorcă pe la satele sale, şi celoru cari se află
prin păduri să le fie permisă a se întorce iarăşi pe la
locuinţele loră, dacă promită, că voră rëmâné linisciţi. A-
cesta este singurulü mijlocă şi totă o-dată celă mai sigură
pentru a restabili iarăşi ordinea şi liniscea, de oră-ce a-
fară de devastarea curţiloră nobilitari micşorarea popula-
ţiunii şi a culturii încă este o pagubă, priu care rëubi se
face şi mai mare, fiindă-eă ţeranii români de frică a se în-
Jorce pe a casă, sau se voră decide să emigreze saă voră
rëmâné prin păduri şi în modulă acesta voră negligia cul­
tura pământului. Dar lucrulă celă mai roii este, că aţi
voită să provocaţi o insurecţiune generală a nobilimii, şi
cu tóté că aţi căclutu în retăcirea acesta, credemă însă că
veţi fi venită la judecată mai sànëtésa. Ca să provocaţi o
astă-felă de insurecţiune, voi nici nu sunteţi îndreptăţiţi
fără prea înaltulă nostru ordină, saă fără învoirea nostră,
si
1
asa
1
trebue să considerămă intentiunea
1
acésta ca obrăs-
nicia cea mai mare şi care ar puté să aibă pentru vii-
toriă urmările cele mai triste, fiindă-că numai nouă ne a-
parţine dreptului şi noi avemă în mână mijlóeele. ca să
restabilimű ordinea şi liniscea 1j, pe când în modulă ară­
tată mai susă se causézâ numai o iritaţiune şi mai mare,
şi în fine de sigură s’ar puté provoca ună resbelă in­
ternă naţională saă póte cbiar şi ună resbelă de religiune,

Imperatulu face aici alusinne la raportulü br. Brakental din 13

Novembre, în care dicea : „Guvernulu ca sa nu întârdie nimicii propuse
în 9 Novembre comandantului generalii, c a îu casti daca densulîi crede, că
'armata, care se afla în ţâră, nu va ti suficientă, ca să suprime révolu*
ţiunea în tóté părţile ţereî, atunci g u v e r n u l u s ă î n t r e b u i n ţ e z e
si u gurulu mi jlocii, ce mai era î n p u t e r e a s a, anume
să ordone i n s n r e c ţ i u n c a n o b i l i m i i şi a c o m u n i t ă ţ i 1 o r îî
libere în int* résolu siguranţei lorii proprie“ .
 ÎM P È R A T U L Ù IOSIFŰ ŞI REVOtU ŢIU NBA. 1107

ală cărui finiţii şi urmări nici nu se potfl prevede *). D aca

voi aţ! fi lăcomită aşa dar să ne faceţi propunerea acésta,
atunci am trata cu cea ma! estremă severitate pe aceia,
car! întru adeverii ’şî ar fi permisă aşa ceva. Dar ne
place să sperăinu contrariulu şi totă ce e ma! bine, anume
că veţi fi venită la o judecată ma! bună. Acésta este prea
înalta nostră voinţă, acesta este ordinulă nostru, care v-i-lă
aducemă la cunoscinţâ şi vi-lă damă în scire, că de aci
înainte să suspendaţi ori-ce procedură ma! departe a drep- '
tuluî staturi ă, şi din contra publicândă o amnestiă generală
şi instruindă poporulă să faceţi, ca fiă care să se întorcă pe
la casele sale. Totă-o-dată suntemă siliţi să desaprobămă
cliiar şi mimă! ideca, ce aţi avut’o, ca să ordonat! o in-
surecţiune fără să ne întrebaţî pe no! ma! înainte, fără de
sciinţa şi fără aprobarea nostră prealabilă, şi vë declarămă,
că o astă-felă de propunere ar descepta numaî nemulţămi-
rea nostră cea maî mare şi ar causa o pedépsâ simţitore.
„D e altmintrelea nü putemă să vë ascundemă surprinderea
nostră, că voî de la începutulă aceste! terberi a poporului
ne-aţî înaintată numaî unu singură raportă. Vë ordonăină aşa
dar prea graţiosă, că despre tote evenimentele, ce voră urma
să ne informaţi fără întârdiere din timpă în timpă şi de i)

i) Was aber noch cl a s s c h l i m s t e ist, und worüber wir verboten,

da& ihr Euch, obwohl ih r darauf verfallen seit, eines besseren werdet
besonnen haben, ist ; dass ihr eine a l l g e m e i n e Insurection
der Adelschaft habet veranlassen wollen ; h i e z u s eyt ihr
ohne unseren allerhöchsten Befehl, oder Einwilli-
gung nicht einmal berechtiget, und es müsste daher-
solche für d i e grösste Vermessenheit nicht nur angesehen
werden, sondern sie würde auch für die Zukunft von den übelsten F o l­
gen sej’n könen, da Uns allein oblieget, und wir die Mittel in Händen
haben, Ordmmg und Ruhe herzustellen; wohingegtn auf obige Art nur
mehrere Erbitterung hervorgebracht, und endlich ein innerlicher
Nazional, oder wohl gar R e l i g i o n s k r i e g ganz sicher veran­
lasset würde, dessen Ende und F o l g e n gar nicht vor-
z n s e h e s wären.
3Ô 8 ÎtEV oU iŢ IU N ÎÎA LUI itO RlA .

altmintrelea vë rëmânemu de bine-voitorî cu graţia şi fa-

vórea nostră regală şi de mare principe“ .

Nobilimea, dice împëratulu, a esecutatu în dôuë locuri pe

prisonerî fără nici o cercetare şi fără să constitue vre-o a-
dunare legală.
liaportulă de care face aici amintire împëratulu, era din
partea armatei, şi nu putemă de locă presupune, că autori­
tăţile militare să fi relatată suveranului lucruri neesacte ').
Nobilimea din Deva scimü cu certitudine că esecutase 56
prisonerî în cursü de dôuë dile.
Dar unde se întâmplase esecuţiunea a doua ?
Documentele ne lipsescü.
Probabilii, că sugrumarea acésta se întêmplase în Aiudu,
acolo unde într’o singură nópte au fostă năduşiţi într’o piv­
niţă mai mulţi ţeranî prisonerî. Dicemă probabilă, fiindfi-că
totü funcţionarii din Aiudu nu voiră să raporteze nimicii nici
despre esecuţiunea întâmplată lâ Alba Iulia în di lele de 25-27
Novembre 3).
în ce privesce însă amnestia, voinţa împăratului la începută
era, ca iertarea-pedepselorű să fiă într’adevërü generală, pen­
tru mulţimea ţcranilorii resculaţî şi pentru căpitanii lorü.
Dar eancelariulă Eszterliázy se opuse.
Amnestia, dice dênsulü, ar trebui să nu se estindă şi a-
supra corifeiloru, mal alesă după ce s’a decretată unu pre­
miu de 300 galbeni -pe capulfi primului căpitană.

■ !) Până în timpnlü acesta guverniüü din Transilvania nu voi să ra­

porteze nimică monarelnilul despre eseoutarea ţeraniloră din Deva In
raportulü din 13 Novembre secretariulă guvernului voise să facă amin­
tire şi de casulă acesta, dar la parafare pasagiulu întregii fu ştersu
3) Guvernulă din Transilvania încă nu contestă într’unù modă posi-
tivű, că afară de Deva nu se ar fi întêmplatü vre-o esecuţiune şi în aítü
locü unde-va, ci se acopere numai cu o frasă de altmintrelea destulă de
suspectă: că despre alte esecuţiunl nu i-s’ a făcută n i c i o a r ă t a r e . Ra-
poitulă guvernului către împ. 30 Novembre 1784.
 Î5IPËRATIJLÜ IOSIFŰ ŞI RËVOLU'l'IUNEA. 309

împëratulü aprobă şi primii căpitani fură eschişi din

amnestiă.
Dar principala dorinţă a împăratului era, să cumiscă cu
esactitate adevëratele cause ale acestei revoluţiuni, şi să
pună capëtü regimului de abusuri şi de violenţe.
Dar delà nobilimea şi autorităţile Transilvaniei nu putea
să ascepte nimicu. Cu misiunea acesta trebuia însărcinată o
comisiune mai calmă, mai neinteresată, şi totu-o-dată cu mai
multă compătimire pentru ţerani.
Spre scopulű acesta împëratulü adresă în 19 Novembre
contelui Antoniu Iankovits din Banatű űrmátoriulü biletü:

„losifu alü Il-lea din graţia lui Dumnedeü, etc. Ilustre şi

onorabile conte, iubite credinciosule. Ca să putem ü afla causa
adevëratà a turburăriloru din comitatulu Aradului şi din
Transilvania, amü credutű, că mijloculü celü mai bunü este,
ca cercetarea acestoru turburări atâtü în Ungaria câtü şi în
Transilvania să se încredinţeze unei singure comisiuni im­
parţiale, compuse din persóne civile şi militare.
„Fiindu-că Domnia-ta, iubite credinciosule, în a cărui o-
nestitate si cunoscinte avemü totă încrederea, te afli si asa
în Banatű, şi prin urmare esti acolo la îndemână, aşa voimü
să-ţi încredinţămu Domiei-tale, iubite credinciosule, afacerea
acésta dându-ţi în ajutoriu pe generalulű inaiorü Papilla,
care se află cu serviciulü în Banatű, şi spre scopulu acesta
Te numimű comisariü alü nostru regalu.
„în consecinţă, iubite credinciosule, ’ţi ordonáinű prea gra-
ţiosu, să pleci numai de câtti cu generalulű Papilla, pen­
tru care se facü disposiţiunile necesari pe calea autorităţii,
şi să începeţi acolo unde se aü întêmplatü turburările, anume
la Mureşfl şi succesivă să mergeţi mai departe în Transil­
vania, şi să cercetaţi căuşele acestora turburări în modulü
celü mai esactű. Spre scopulü acesta veţi avé să ascultaţi
în detaiu pe resculaţii prinşi şi aduşi în închisori, şi despre
starea lucrurilora, ce o veţi constata, să-mi înaintaţi de a
310 RBVOLUŢIUNEA LU I HORIA.

dreptulű, îndată ce vë e posibilă, unü raportă detaiatu prin

cancelaria ungaro-transilvană, dimpreună cu părerea vostră.
Pe lângă aceea, iubiţiloră credincioşi, vë dămă instrucţiunea,
că comisiunea acésta în cercetarea sa are să procedeze lă-
sândă la o parte tóté instanţele ordinare, şi de altmintrelea
vë. rëmânemü de binevoitori cu favórea şi graţia vostră
cesară regală. “

După ordinulă acesta împëratulü adresă contelui Ianko-

vits în 27 Novembre următorea instrucţiune:

„în vederea misiunii importante cu care eşti însărcinată,

e de lipsă să ţi se facă cunoscute şi împrejurările, ce sunt
necesari pentru a pute constata adevërulü şi a pune capetă
acestoră disordinî.
„în alăturare ’tî trimită aici rapúrtele unoră oficerî, sosite
de la comanda generală din Transilvania. Din acelea vei
afla în câtva cele de ântâiă cause ale acestei revoluţiunî.
„A ceea ce cunoscă eă este, că de mai mulţi ani iobagii din
domeniulă Slatneî s’aă plânsu în mai multe rêndurï
cu insistenţă în contra asupririloră şi severităţii funcţionari-
loră, cum şi în contra autorităţiloră domeniului, şi cu tóté,
c ă eă am ordonată în repeţite rêndurï să cerceteze plân­
gerile aceste şi să constate cu esactitate starea lucrului,
dar din nefericire ! până astăib totă în zedară! Ce e dreptă,
,se aă numită comisiunî pentru scopulă acesta, însă., comi-
I siunî, cari n’aă folosită nimică alta, de câtă să facă a m a l ­
trata şi m a i m u l t ă p e ţ ă r a n i şi să acopere pe funcţio­
nari, dar reulfl nu s’a sterpită nici odată din rădăcină Se*)

*) Bekannt ist mir, dass seit mehreren Jahren die dringensten B e­

schwerden von den Unt er t hanen de s Szalatner Domi ni i
über Bedrückungen und Strenge der Beamten sa wohl als der Grund­
obrigkeiten eingereicht worden sind, welche ich zu wiederholten malen
zu u n t e r s u c h e n , und genau zu erheben befohlen habe, aber Leider!
bis izt v e r g e b e n s ! Zwar wurden Commissionen hierzu ernennet, die
her nie etwas anders fruchteten als d i e Unterthanen noch me h r
 ÎMPËRATULÛ lOSIFÜ SI REVOLUŢIUNEA 311

înţelege, că pe unû timpü óre-care lucrurile se potü suprima,

cu forţa, dar când oinenimea e maltratată prea mulţii, când
în tine arcuiţi se întinde prea tare, atunci de sigură se şi
rumpe. De aceea Domnia-ta în cursulü cercetării, pentru care
vel pleca câtă maî în grabă, să constatez! cu esactitatc a-
deveratelc fântâni ale acestora turburărî, să esaminezi tóté
împrejurările si apoi atingă pe orî-cine, fiă funcţionar! de a!
comitatului, fiă de a! fiscului, fiă de a! oficieloru montane,
să fac! să înceteze numai de câtă tóté abusurile, ce esistă, şi
să schimb! pe funcţionari!, car! i veî afla, că au lucrată
în contra datori! lorű. Póte că procedura acésta va fi unu
mijloeă şi unu esemplu multă mal eficace pentru a resta­
bili şi a conserva cu ma! mare siguranţă liniscea, de câtă
prin alte mijlóce violente.
„Acelaşi focă şi aceleaşi plângeri esistă şi în alte do­
menii, cu deoşebire în domeniele montane şi fiscale din Mara-
mureşă, şi unde pe lângă tote ordinele mele cele mai ener­
gice, nu am putută nici odată să ajungă la adeverii, din
contră Tesaurariatulă mi-a ascunsă totă de una lucrurile 1).
„în cestiunea acésta, eu rnë încredu pe deplină în ones­
titatea cunoscută a Domniei-tale, că Domnia-ta vei esamina
lucrurile aceste cu totă zelulă şi cu totă activitatea, şi fără
să mc întrebi multă vei pune numai de câtă capetu abusu-
riloră şi vei depărta pe funcţionarii culpabili. Spre scopulă
acesta Domnia-ta vei avé aşa dar să-ţi estindi cercetarea
Domniei-tale şi prin cele-l-alte ţinuturi muntóse şi comitate,
unde esistă astă-felă de plângeri. Totă-o-dată ordonă can­
celariei, ca să-ţi trimită pentru întrebuinţare tóté actele, câte

rais h a n d e i n zu m a c h e n , und die Beamte zu beschönigen, nie aber

wurde das Uebel aus seiner Wurzel gehoben.
’ ) Das nähmliche Feuer, und die nähmliche Beschwerden bestèhen noch
bey anderen besonders Bergwerks- und Kammeral-Dominien, welche der
M ám oros zuliegen, und h a b e I c h a u c h b e y de n n a c h d r ü c k li,c h -
sten Bef ehl en ni e a u f den Grund k o m m e n können, vielmehr
wurde die Sache immer durch das T h e s a u r a r i a t y e r b l ü m e l t .
312 REVOLUŢI UNEA LUI HOŞIA

se raportă la plângerile din domeniulă Slatneî, şi fiindă-că

până acum de lo că nu s’a începută în Transilvania cu regu-
larea urbarială, care a fostă promisă de ună timpă aşa de
îndelungată şi de oră-ce la cancelariă se află ună elaborată
prealabilă în privinţa acésta, aşa ţi se va trimite şi elabo-
ratorulă acesta, ca să poţi apreţia, dacă ar fi bine să se
íncépá chiar acum punerea în aplicare a acestei regu-
lărî, şj cum ar trebui să se facă. Cu deosebire însă tre-
bue să se delăture numai de câtă iobagionatulă, în câtă se
estin de asupra personeloră, şi care mai esistă încă acolo după
după' tóté aparenţele, trebue delăturată întocma cum s’a in­
tern ]ilatu cu sclavia personală din cele-l-alte ţări ereditare,
daca' până acum pe lângă tóté ordinele mele atâtă dc ener­
gice,’ ce le am dată în acostă privinţă, nu se va fi pusă ună
capătă apăsării, ce desonorăză aşa de multă omenimea“ ’).

Contele Eszterházy însă nu era înţelesă cu multe dispo-

siţiuni ale împăratului în privinţa revoluţiunii române.
în timpulă acesta cancelaria aulică ungaro-transilvană re­
présenta principiele conservatóre faţă cu tendinţele de re­
forme ale împăratului Iosifă. Densa apăra la tóté ocasiunile
prerogativele nobilimii, şi constituţiunea feudală a Ungariei
şi a Transilvaniei -).

*) vorzüglich aber muss das allem Ansehen nach noch immer beste­
hende I o b b a g i a t soweit es sich anf die Personen erstrecket, wenn
hierin Meiner so nachdrücklichen Befehle ungeachtet die A b s t e l l u n g
eines die Menschheit so sehr entehrenden Dru­
ckes gleichwohl nicht erfolget wäre, unverzüglich beseiti­
g e t werden, so wie es mit der L e i b e i g e n s c h a f t in allen übri­
gen E r b l a n d e n geschehen ist.
s) în fruntea Cancelariei u n g a r o-t r a n s i l v a n ă se afla
pe timpulă acesta contele Franciscfi Eszterhazy de Galantha în calitate
de cancelariă. Procancelarî eraă : contele Carolă Pálify de
Erdőd şi br. George Bánffi de Losoncz. Iar cu rangnlă de c o n s i l i a r l
aflămă pe contele Nadâsdy, contele Zichy, episcopulă Okolicsány, Ale­
xandru Horvath, Neuhold, Izdenczy, Nagy, Scultety, Iosifă Donath,
SzeRtiványi, Bacho şi Brunswik.
 ÍMPKUATULŰ 10SIFŰ ŞI REVOLUŢIUXEA. 3 Ui

în 28 Novembre contele Eszterházy supuse împăratului o

lungă seria de propuneri, în privinţa revoluţiuni! române, pro­
puneri diametrală opuse cu vederile împăratului.
Documentulă e destulă de interesantă ca să-lă comuni-
cămă aici :

„Revoluţiunea, dice contele Eszterházy, saă se micşoră/,ă

peste iărnă şi se liniscesce, saă ceea ce nu putemă crede
cresce şi mai multă.
„în casulă de ântâiă trebue să aveniă în vedere':
„Că nobilii şi-aă perdută totă averea, maî multă dénsií,
nu aă pentru timpulă de iărnă nici chiar case de adăpost#,
şi mulţi din el şi-aă perdută copii, părinţii şi rudele. în pri­
vinţa acésta ar trebui aşa dar luată o măsură de precauţiune.-
La propunerea acésta împăratulă observă :
„Perderea ce aă suferit’o nobilii este o nefericire, cáré a
cădută asupra denşiloră, şi în privinţa acésta nu se póte
face nimică pentru denşiî, cum nu se póte face nici pentru,
aceia, cari prin o întêmplare óre-care aă suferită o pagubă
în averea loră.
Contele Eszterházy :
„D e oră ce în ţinuturile de acolo, tóté bucatele aă fostă
arse, totă vinulă şi tóté băuturile vărsate şi prin urmare
va fi lipsă în tóté, ar trebui luate măsuri să se aducă bu­
cate din Banată pentru nobili şi pentru publică.
împăratulă observă :
„D e oră ce aă fostă arse cu deosebire numai curţi nobili­
tari, iar sate întregi puţine '), aşa nici nu se póte face altă
disposiţiune, de câtă să se permită liberală transportă ală
victualeloră din Banată şi din eele-l-alte părţi ale Transil­
vaniei . . .
„în privinţa amnestiel, dice cancelariulă Eszterházy, ar maî

,) împăratulă se alia aici în erére. S a t e î n t r e g i nu au fostă arse

nici nnul ű, de oră ce în ţinuturile revoltate nu esistaii comune cu­
rată unguresc!.
314 RKVOLUŢIUNEA LU I HORIA.

trebui să se adauge, că amnestia acésta nu estinde şi asupra

eăpitaniloră revoluţiuniî, şi că amnestia va avé locu numai
în casulă, dacă ómenií se vorü întorce până la unu termină
anăţintă pe la casele loră, şi vorü restitui lucrurile, ce le
au răpită D aca acésta nu se întemplă, atunci tâlharii sunt
recompensaţi pentru tâlhăriile loră, iar funcţionarii şi nobilii
persecutaţi 'voră fi pedepsiţi de dóue ori şi nu voră mai
pute să fiă siguri în casele loră.
Asupra acestei propuneri împăratul ă decide :
„Afară de cei doi inşi, cari aă fostă presenţi la convor­
birea, ce aă avut’o cu vice-colonelulü Schultz, deosebirea în­
tre capii revoluţiuniî şi între aceia, cari aă alergată numai
după ei este aşa de dificilă, în câtă pentru a restabili li-
niscea şi a face pe omeni să se întorcă pe la casele loră
e de lipsă, ca amnestia să fiă generală, şi apoi sub altă
pretextă să fiă traşi la respundere numai căpitanii, cari se
voră constata prin investigaţiunea, ce se va face *), fiindă-
.că altă- cum prin svaturile loră mulţimea va rëmâné totă-
de-una împreună şi nu se va împrăscia.
„A r trebui să se ordone contelui Iankovits, dice cancela-
riulă Eszterházy, că densulă să vorbéscâ cu omenii aceştia
întru ună tonă seriosă şi energică fiindă-că dacă contele
Iankovits se presantă înaintea loră cu promisiuni şi cuvinte
frumóse, atunci i întăresce şi mai multă în credinţa şi în
rătăcirea loră, că bine aă făcută.
„Tonulă contelui Iankovits, observă împăratulă, trcbue să
fiă tonulă omului imparţială şi eeuitabilă, a omului trimisă
din partea regelui, adecă severă cu aceia, cari nu-şi recu-
noscă şi nici nu le pare rëü de greséla loră, convingôtoriü
ca să-i smulgă din rătăcirea în care se afla, zelosfi ca să
descopere adevëmUî fără respectă pentru ori cine, şi în fine

*) dass um die Ruhe herzustellen . . . . es nothwendig ist die A m-

uestie allgemein zu machen, und erst die sich bey der vor-
nehraenden Untersuchung zeigende R ä d e l s f ü h r e r nach der Hand
unter anderm V o r w ä n d e zur Verantwortung zu ziehen,
 ÎMPËRATULÜ I0S1FÜ ŞI REVOLUŢIUNEA 315

compătimitorii!, ca să pună capëtü abusuriloră şi asupririloră

de maî înainte, şi să arate tëranilorü prin fapte, că cç-ï
ecuitabilă să face pentru denşii, de asemenea să cérá >si
din partea lorii linisce şi supunere fără nici o indulgenţă/
Sub altă punctă contele Eszterházy propune: n

Casele împrăsciate de prin munţi, ar trebui concentrate-

şi formate din ele comune la pólele munţiloră.
La acésta împëratulü observă: 'ţ
„Concentrarea caseloră, cu deosebire în ţinuturile muntôsë,
unde pămenturile de cultură sunt aşa de împărţite, şi a
depărta pe omeni aşa tare de la ocupaţiunile loră, ar fi
ună lucru forte îngreunătoriă. Trebue aşa dar ca esecutarea
acestei propuneri să rămână încă suspendată.
Cancelariulü Eszterházy :
„Trebue să se înfiinţeze câtă mai curêndü şcoli românesei
în ţinuturile de acolo, ca să putemă face cetăţeni ai statului
din omenii aceştia, ce sunt asemenea fereloră sălbatice.
La partea ântâiü împëratulü observă :
„Ce e dreptă şcolele sunt de lipsă, dar chiar situaţiuneg
împrăsciată a caseloru face, ca introducerea loră să fîă de-
ficilă şi neeficace.
Iar injuria asupra româniloră împëratulü respinge dicêndü:
„Póte că totü cu acelaşi succesű se ar puté transforma ferele
acestea sëlbatice, dacă celű puţină domnii pămentesci ai aces­
tora români ară căpăta prin şcolă nisce principii mai bune ').
în privinţa regulării urbariali contele Eszterházy propune :
„Introducerea regulării urbariali, dice dênsulü, şi anume
chiar în timpulü acesta va avé urmările cele mai rele. însă
mai târdiă, după cè o dată liniscea şi ordinea se va fi res­
tabilită peste totă loculă, în câtă să putemă spera într’o du­
rată stabilă a ei, atunci póte că va fi timpulü pentru lucra-

') vielleicht wäre es ebenso ausgiebig... dass einstweilen die G r u n d ­

herrn di eser Wal l ac hen durch Schuleh b e s s e r e Grundsät ze
überkämen,
316 REVOLUŢIUNEA LUI HORI A.

rea acésta. Fiindă-că altă cum, dacă' regularea acesta se va

páré bună poporului atunci voră crede, că tóté le potü ob-
obţine cu focii şi cu sabia, iar dacă nu le va placé atunci
vorü începe să facă turburai! şi mai mari. Şi fiindă-că tul­
burările aceste se aü începută în domeniulü fiscalü, şi cui-
bulű lorű şi astădi este totü acolo, iar de altă parte, după
cum se constată din rapórtele autorităţiloră montane, ale o-
ficerilorű şi ale altora omeni imparţiali, cu canalia acésta
s'aü unitű chiar şi băiaşî şi omeni liberi numai ca să potă
prada, şi spre scopulű acesta poporală a alergată la denşil
din Banată, din Ungaria, cu unü cuvêntü din tote părţile, şi
fiindă-că iobagii din domeniulă Slatnei aă trimisă peste totă
loculă emisari cu ameninţări de aprinderi, ca să facă pe ó-
meni a se uni cu denşii, aşa se pare, că e lămurită de ajunsă
şi într’ună modă sigură, că adevărata causă a tâlhăriiloră
acestora nu a fostă severitatea nobililoră, şi prin urmare re­
gularea urbarială nu va ajuta nimică de astă-dată, de câtă
că va produce influenţele rele, ce le am amintită mai susă.
„Mai departe acusarea ce se face nobilimii, că motiyulă a-
cestoră turburări ar fi fostă asprimea domniloră pămentesci este
în contradicere chiar şi cu esperienţa, fiindă-că atum T se ar
fi unită cu românii şi iobagii unguresc!,, iobagii secuesci şi
săsesci, cari totă întru asemenea sunt trataţi de domnii loră
ca şi cei alai ţi români, dar acésta nu s’a întâmplată, din
contră mulţi din iobagii aceştia aă fostă ucişi de români
La acésta împëratulü observă cu indignare :
„Totă lumea scie, că de 10 ani de dile toţi iobagii din
Transilvania şi cu deosebire românii se aă plânsă cu insistenţă
în contra roboteloră, e constatată din acte, că încă Maies­
tatea Sa împërâtésa de prea fericită memoriă dase cele mai
energice ordine pentru regularea servicieloră urbariali, şi că
tóté ordinele aceste aă fostă zădărnicite în continu, M şi

*) Dass schon 10 Jahre lang d i e dringendsten Beschwer­

den gesanimter Unterthanen in Siebenbürgen be­
sonders der W a l l a c h e n gegen die R o b o t e n bestehen, ist weltkun-
 ÎMpfcRATULÛ IOSIFŰ ŞI RBVOLUl’ÎUNÉA. ’i P j

consecinţa naturală este, că acolo unde există asupriri şi

unde dispare orî-ce posibilitate de îndreptare, acolo nici li-
nisce nu póte să domnescăr în tine sunt lucruri cunoscute,
cari nu sc potă nega, că în domeiiiulă Slatneî aü esistatü o
mulţime de asupriri escesive şi prin urmare şi plângeri în con­
tra lorü, şi că Tesaurariatulü dimpreună cu departamentulü
monetară şi montanisticu de aici, care se află cu totulă pe sub
pămentă, nici o dată n'aă făcută, ca asupririle aceste să în­
ceteze, ci din contră autorităţile aceste orbite de funcţionarii
loră voicscă încă să î escuse. sunt fapte mai departe, că astă-
telă de plângeri se află aici încă din luna lui Aprile nere-
solvate, şi că totă astă-felă se procedézá şi îii celelalte oraşe
montane, cu deosebire în Baia-mare, unde ună frate alu con-
siliariuluî aulică Mitis represintă acolo pe tiranulă, iar fra-
te-so aici ’lă acopere. Fără îndoiéla aşa dar contele lanko-
vits are să facă cercetare în domeniulă Slatneî, să pună capătă
plângeriloră acestora si să p e d e p s é s c á pe ceî culpabili.
Dar totă odată trebue să o introducă şi urbariulă, care după
atâtea prelucrări a fostă în tine aflată ecuitabilă atâtă din
partea guvernului câtă şi din partea cancelariei, şi în m o­
dulă acesta să se facă dreptate acestoră omeni, anume, că
întocma precum românulă rebelă a fostă spândurată, deca­
pitată şi puşcată saă condamnată la alte pedepse grele, totă
asemenea se pune capetă şi plângeriloră sale, şi se introduce
ună urbariă convenabilă r ). urbariă. care p rin puterea regelui
se impune să-lă observeze într’o formă atâtă domnulă câtă şi
iobagiulă. în modulă acesta regularea acésta nu va face de
locă acea falsă impresiune, pe care o presupunî Domnia-ta

d ig ; dass schon von Ihro Majestät der höchstseeligen Kaiserin die nach­
drücklichsten Befehle zu einer diessfälligen Regulirung erlassen, solche
aber immer vereitelt wurden, ist actenmässig ; etc.
*) dass nämlich, so w ie d er a u f r ü h r i s c h e W a l l a c h gehenkt,
g e k ö p f t , und t o d t g e s c h o s s e n , dann zu anderen schweren Strafen
verurtheilt worden; also a u c h s e i n e Beschwerden b e h o b e n , und
ein angemessenes Urbárium eingefiihrct werde.
318 REVOLUŢIUNEA LU I HORIA.

Contele Eszterházy :
„Pentru presentü, conscripţiunea (caseloru şi a populaţiu-
niî) ar trebui amânată, până când foculă se va stinge cu
totulü, şi acesta cu atâtă mai mulţii, de ore-că cliiar con­
scripţiunea unoră comune a dată ocasinne la nascerea aces­
tora turburărî. Totü asemenea ar trebui suspendată şi con­
scripţiunea pentru separarea iobagilorii de către grăniceri,
fiindă-că şi aşa poporală din tóra Haţegului s’a împrăsciată
prea .tare şi prin urmare conscripţiunea nu póte să cores-
pun4ă scopului propusă,
împeratulă :
„Conscripţiunea sufleteloră nu are absolută nici o legătură
cu turburările acestea şi cliiar pentru a da o probă, că nu
este în legătură cu turburările aceste, trebue urmată cu ea
mai departe, şi cu deosebire în ţinuturile acele unde nu a
. fostă nici o turburare, şi prin urmare nu are locă escusa-
'rea, că omenii nu sunt pe acasă. Iar separarea iobagiloră
do grăniceri, póte să rămână de o camdată suspendată,
fiindă-că este chiar în ţera Haţegului.
Contele Eszterházy propune a se restringe puterile con­
telui Iankovits în Transilvania:
•„în conformitate cu celă de ântâiă biletă prea înaltă, diee
dênsuhi, contele Iankovits a fostă trimisă în Transilvania nu­
mai pentru liniscirea şi cercetarea turburăriloră, dar prea
înaltulă biletă, care a sosită eri, estinde puterile lui lanko-
vits în atâtă, că densulă póte să destitue pe funcţionari şi
să numésca alţii în loculă lord după bunulă seu placă, şi
afară de aceea mai are s’l-şî dee părerea şi în privinţa ur-
bariului. în urma acestei disposiţiuni trebue, ca tóté comi­
tatele să fîă puse sub ordinile contelui Iankovits, iar g u ­
vernului să i-se iee totă activitatea, si de oră-ce cestiunca
acésta stă în legătură cu tóté instituţiunile politice, econo­
mice şi în parte cu cele juridice, aşa este aprópe imposibilă
să nu se nască o eonfusiune şi să nu se nimicescă totă
véda guvernului, care mai alesă în momentele acestea tre-
 IMPBRATULŰ lOSIFÜ ŞI REVOLUŢIUKEA. ăi

bue susţinută. Iar punerea funcţionariloră noi se pare a fi

pentru contele Iankovits o cestiune cu totulü imposibilă, fi-
indă-că dénsulű nu cunósce persónele din Transilvania. De
asemenea nu putemü spera de la dênsulü nici apreţiarea
în fondű a urbariuluî, fiindii-că spre scopulu acesta e de
lipsă cunóscerea ţbreî după tóté relaţiunile sale politice şi
fisice si dênsulft n’a vedută nici o dată Transilvania, si cu
aţâţă mal puţină o cunósce. Ar trebui aşa dar, ea misiun.ea
contelui Iankovits să se restrîngă numai la cercetarea cau-
seloră revoluţiunî în înţelesulă primei propuneri, şi totă-
o-dată să fiă invitată, ca să procedeze în înţelegere cu gu -
vernulă.
Împeratulu decide :
„în totă casulă trebue să i se lase contelui Iankovits a u - .
toritatea, ca să potă destitui .pe funcţionarii comitateloră şi
aï fiscului, pe cari i va afla culpabili, şi să se pună alţii în
loculă loră. Iar modulă cum se va introduce urbariulă tre­
ime să i se comunice numai singură pentru scopulă, că dênsulü
în cursulă inisiuniî sale să instrueze poporală şi pe funcţio­
narii domcniubd în privinţa acésta, iar punerea în aplicare a
urbariuluî trebue fără indoiélá, să se încredinţeze guvernului
şi comitateloră, şi numai în casulă, când autorităţile aceste
nu voră proceda cu şeriositate şi după datorinţă, atunci voră.
trebui numiţi câţî-va comisari şi în privinţa acésta cum s’ a
întâmplată în Ungaria.
Contele Eszterliázy :
„Fiindă-că misiunea contelui Iankovits în Transilvania,
va ţi né timpă mal multă şi densulă afară de misiunea acé­
sta mal este însărcinată şi cu afacerile din Banată, trebue
să rugămă pe Maiestatea Yostră pentru înaltulă ordină, că
ce felă de disposiţiunî să se iee în privinţa afaceriloru din
Banată în lipsa contelui Iankovits Iar dacă rëulâ acesta în
contra asceptăril va cresce, atunci singurulă mijlocă este
numai armata şi pedepsirea escmplară, fiindă-că blândeţa
ar fi numai o atrocitate pentru cel nevinovaţi.
32ó ftEV O LU ÍIÜ M ÍA LUI tlORÍÁ.

împëratulü :
„Contele Iankovits, trebue să facă singurii în Ban aţii dis-
posiţiunile, ce le va afla de cuviinţă, de oră-ce misiunea
densului probabilii, că nu va ţine multă, ne-avêndü să ese-
cute dênsulu regularea urbarială. Daca însă s’ar întempla,
ca misiunea sa să ţină timpü mai îndelungată, atunci să
mergă la Timişora contele Haller, corniţele Căraşului, şi să
conducă acolo provisoriă afacerile în loculă luî'Ian k ovits“ .

Aceste eraă părerile şi propunerile cancelariei aulice în

privinţa revoluţiuniî române.
Delà ultimulă sub-prefectă şi până la autoritatea comita­
tului, delà comitată până la guvernă şi cancelariă, neferici-
tulă iobagiă nu avea nici ună protectoră afară de îrnpe-
ratulă. Dar şi împëratulü contrariată, împedecată, contra-
balanţată la tote ocasiunile şi de multe ori silită să-şî m o­
difice decisiunile sale.
„Câtă de r.ea este constituţiunea Ungariei, dice împëratulü
în altă biletă către contele Eszterházy, câtă de rele sunt
instituţiunile, ce esistă acum în comitate, nimică nu póte şă
convingă maî bine nici chiar şi pe omulă cu prejudiciele cele
mai înrădăcinate, de câtă aceea ce se întêmplâ astădi“ .
Dar în zadară, în Ungaria şi Transilvania oposiţiune con­
tinuă, şi nici o autoritate, care se esecute ordinele împăra­
tului, în ce prima uşurarea posiţiuniî iobagiului.

X X V II. E S E C E T Ă R I E E D I N .V I.B A .

Legea statară se proclamă în totă Transilvania şi o-

ribila justiţiă a nobilimii se începu de noă asupra ţera-
niloră.
în dilele de 25— 27 Novembre comitatulă Albei, care de
 E S E C U T Ă R IL E D IN ALBA.. 321

frica revoluţiuniî ‘şl strămutase reşedinţa din Aiudă la Alba,

esecută fără multă cercetare, fără scrupule pe 11 ţeranî x).
între cei esecutaţî se afla şi căprariulă Ursű Uibarü din
Vidra, care sub numele căpitanului sëü Ionu Horia luase
parte la tratările delà Tibru 2).
Prinderea lui Uibarü se întâmplase în moduli! următoriü :
în diua de 19 Novembre, protopopulű dili Abriîdă Iosifă
AdamovicI călători în ţimitulă Câmpeniloră să publice şi
aici ţeraniloră patenta, ce o adresase guvernul ă pentru li-
niscirca turburăriloru. La Câmpeni protopopulű Adamovicî
se întâlni cu o trupă mai marc de ţeranî şi începu îndată
să citescă şi esplice ţeraniloră conţinutulă patentei.
Cu acesta ocasiune ţeraniî adunaţi, în semnă de respectă
către protopopulű Adamovicî, ’şî descoperiră cu toţii ca­
petele. Singură numai Ursă Uibaţă nu voi s’o facă. întrebată -
de protopopulű pentru ce nu-şî descopere capulű, Uibarü'
respunse resolută şi cu ună feliă de energiă „că densul ü e
căpitană“ 3). Atunci protopopulű se plânse numai de câtă
către ţeranî, şi ceru, că aceia, cari sunt dfe partea dânsului,
să pună mâna pe Uibarü şi să-lă lege. Mal mulţi ţeranî din
Lupşa ascultară, prinseră şi legară pe Uibarü, apoî proto:
populă i trimise să-lă predee în mâna comandantului mi­
litară celui maî de aprópe, şi aşa încă în diua aceea Ursă
Uibară fu predată vice-coloneluluî Schultz, care sosise tocina
atunci la Abrudă.
Cari eraă însă ceî-l-alţî ţeranî esecutaţî în Alba Iulia ? De
unde eraă dânşii şi ce felă de acte comisese ?

*} Primăria din Alba luiia către guvernulu transilvană, 26 Aug. 1785.

2) Guli. Commissarius, Jliililenbach 29. U j b a r U rs z i s t e x e q u i r t .
Aus dem Verhöre ergibt sieh dass Popen und beurlaubte Soldaten, grossen
Antheil am Aufruhr haben. Ms. Aualecta ad Históriám seditiouis.
3) Unü mărturii cu numele Adamü Mirciü din comuna Ompoiţă, şi
care vecluse pe Ursă Uibarü când mergea cu Ionă Horia asupra Cricău-
lul ne spune, că dOnsulu avea numai titiulă de c ă p r a r i ă .
21
322 re Vo l ü ï i ü n b a lui hokia .

în acéstá privinţă nobilimea din Alba nu voi să rapor­

teze nimicű.
într’o scrisóre cu data Aiudü 28 Novembre cetimü urmă-
tórele despre esecuţările acestea:
„T abla din Aiudü ţine şedinţă în Alba şi omora pe ro­
mâni cu ţcpa şi cu rota. Joi în 25 Novembre traseră în ţepă
pe căpitanii lui Horia, pe doi i uciseră cu rota, la trei le
tăiară capulü, Vineri omorîră din nou nu sciü câţi', iar Sâm­
bătă adecă erî uciseră pe 5 inşi cu ţbpa şi cu rota. De aci
înainte încă vont esecuta în fiă-care di, fiindu-că procesulű
sumară e scurtă“ *).
Iar jurnalulă ungurescă de atunci Magyar Hírmondó în­
tr’o corespondenţă din 6 Decembre 1784 ne spune urmă-
tórele.

„în 25 Novembre aă esecutată în Alba Iulia pe U r s ă

U i b a r ă fiulă adoptivă ală lui H o ria 2), pe care l’aă trasă
de viă în ţepă, iar lui T o m a S i n g h e t e a n ă , V a s i l e
M u n t e a n ă şi S a v u M u n t e a n ă le tăiară capulă, cape­
tele loră fură puse în ţăpă şi trupurile pe rotă, pe I a c o b ă

*)• Teleki, A Hóra-támadás, 49. 50. — Scrisórea acesta se află repro­

dusă şi în raportnlii Iul Antoniă Szentléleki, care fusese trimişii de co-
mitatulă Satmarulul în Transilvania, ca să-Î procure informaţiunî despre
revoluţiunea ţeraniloru români.
2) U r s ii U ib a r ü , încă din timpulă când participase la tratările de
la Tibru sub numele lut Ionu Horia, figureză în documentele oficiali mal
ântâiü ca f i u l ü , şi apoi ca f i u l ă a d o p t i v i i a lu l u i H o r i a . Adevë-
rulii însă este, că între Horia şi dênsulü n’ a existată nici o legă­
tură de sânge sau de adopţiune. Horia avea singură doi feciori, iar a-
vere, după cum sciină, nimică, aşa că densulă nu avea nici ună motivă
să adopteze saă să iee de sufletă şi pe alţii. De altă parte Ursă Uibaru
îuainte de revoluţiune fusese gornică ală domeniului de susă şi omfi îu-
credută ală spânului Alexe Intze, şi când ţăranii ocupară Câmpenii, Ui-
bară din ordinnlă lui Horia fu prinsă şi dusă în comuna Vidra „la Pe­
tră“ , ca din verfulă stâncii să flă aruncată josă. Aici însă Horia ’lă n-
graţiă, ’lă numi căprariă şi-lă trimise cu fiulă seă asupra castelului din
Galda.
 ËSKCUTÂRILK DIN ALBA . 323

M u n t e a n ă şi I r i i n i e M a r t i n i i , i alungară cu rota din

lume, adecă i frânseră, iar pe unulii cu numele M i h o c ü ’lă
despicară de viii în patru bucăţi şi bucăţile le spânzurară
în patru locuri anumite. Afară de aceştia cine ar mal puté
spune câţi au fostă prăpădiţi cu puşca, iar prinşi încă se
afla o mulţime m are.“ w

întru adeveră nobilimea în crudimile sale întrecea pe

ţărani.
în comitatulă Clujului încă se ridicară furci în tote c o ­
munele revoltate. Dar daca se au întêmplatü şi aici esecutărî
sau nu? Kapórte nu se aă făcută, şi în archiva comitatului acte
dintimpulu acesta nu esistă. Ună singură lucru însă scimă,
că în comuna Bercheşă furcile fură aşedate chiar în porta
cimeteriulul ^ şi nu fură depărtate de acolo, pînă când e-
piscopia Blajului trebui să intervină prin guvernă 2).

X X V III. A C T IV IT A T E A C. IA N K O V IT S P Â N Ă E A P R IN D E R E A
C Ă P 1 T A N IE O H C .

în 26 Novembre contele Iankovits primi ordinulă împă­

ratului să plece la Aradă şi de la Aradă în Transilvania.
încă în aceea di contele Iankovits scrise generalului Pa­
pilla, care se afla în Petrovaradină, să vină câtă mal în grabă
la Timişora, ca să pută începe în misiunea cu care sunt în­
sărcinaţi.
în timpulă acesta nobilimea din comitatulă Aradului se
pregătia şi densa, ca să începă cu prisoneril de acolo ace- *)

*) Consistoriulö din Blaju către guvernulu transilvanii, Blaju 10 De­

cembre 1784.
2) Generalnlu din Ungaria br S tu r m încă ceru în 22 Novembre de'
la comitatulă Bihorului să-î trimită câţi-va funcţionali, c i să osândcscă
după legea statară pe tiranii rebeli, ce-î va prinde.
824 STSVOLUŢIITNBA LDÏ HOKI A.

leaşi crâncene pedepse, aceleaşi scene sângerôso, cari se în-

têmplase la Deva în dilele de 8 şi de 9 Novembre.
Anume vice-comitele Aradului Andrciu Forrai scrise în
25 Novembre contelui Iankovits la Timişora, că dênsiï au
prinsă din fiă-care comună câte 2— 3 ţărani, şi fiindă-că
omenit aceştia sunt cu totit corifei, dênsiï în basa autori-
sărit date de împëratulü (a leget statave] treime să-t con­
damne pe toţi la mérte şi să-t csecute.
Totu în aceea cji, în 25 Novembre, nobilimea si funcţiona­
rii din eomitatulu Aradului se întruniră în şedinţă şi con­
damnară la diferite pedepse de mérte pe 42 de ţărani.
Iiesuinatulă acestei sentenţe demne întru adevërü de tim­
purile celei mat înfiorătore barbarii era următoriulă :

în anulă 1784 dina, de 25 Novembre tribunalulă criminală

de revisiune, constituită sub preşedinta Magnificului Domnii
Andreii! Forrai, consiliariă ală prea sfintei sale Maiestăţi,
cavalerii ală ordinului sf. Ştefană şi vicc-comitc ală Aradului
şi în prcsenţa onorabilului Donuiă Andreiă Kászoni de Tot-
vărădiă, vicc-comite substitută, şi a lut Ignată Forrai notariă
ordinariă etc. luândă în cercetare în modă sumară causa lo-
cuitoriloră amintiţi mat josă din districtulă Totvărădiă, acu-
saţt pentru revoluţiune publică, aprinderi, despoiărî şi re-
sistenţă în contra autorităţii publice, aă hotărîtă să-i intimi­
deze printr’unü e s e m p i u o r i b i l ă .
1. I o n ă Lupenciă din Petrişă, fostă servitoriă dom-
nescă în timpă de 33 ani, care a estinsă mai ântâiu revo-
luţiunea în Ungaria, şi din Zamă a adusă pe Ardeleni la
Petrişă, şi care a avută rolulu de căpitană cu ocasiunca a-
prinderii mai multoră curţi nobilitari, să fiă trasă de viu în
ţepă în faţa comunei Petrişu..
2. R u s a n ă A r d e l e a n ă din Petrişă, care de asemenea
a fostă mai mulţi ani servitoriă domnescă, umilă din amăgi­
torii locuitoriloră din Petrişă să fiă frântă cil ró ta la loculă
delictului, dar să i se dec lovitura de gratia.
 ACTIVITATEA CONTELUI IANKOV1TS. 325

3. ü i ' s ű R i b i ţ ă sau S t ă n i j ă din Cerbi, unulă din că­

peteniile revoluţiuniî transilvane, care a adusă mar ântâiă
revoluţiunea si pe ţeranil resculaţî în Ungaria şi care a a-j
vuiţi titlul ă de căpitanii să iiă trasă în ţcpă la frontiera
Ungariei lângă comitatulű Hinedórel în loculă numită la Pă-
clisa, pc unde a trecută cu trupa resculaţiloră în Ungaria,
iar soţulu seu T o m a M i c u l a , care de asemenea a fostă
căpitană să tiă esterminată cu rota.
4. A l e x e T ă n a s e din Petrişă, care a participată şi la
revolnţiunea tëranilorû din Transilvania, care în calitate de
căprariu, s’a îmbrăcată cu liaincle domnului Samuilă V ajda,
şi a condusă aprinderile din Zamă, din Petrişă, din T ocă,
Iltcă, Soborşiijă, Vama şi Totvărădiă, care a comisă acte de
tirania asupra miseriloră locuitori unguri şi asupra populaţiu-
nil catolice şi a frântă tabernacululă (cortulă) din biserica
Soborşinulul, ca unu rebelă aprindetoriă şi profanătoriu ală
lucruriloră sfinte, să i se taie mal ântâiu manile, şi în fine
capulă, iar corpulu să i se pună pe rogă.
5. A v r a m ă A r a n y o s ună vagabundă, care de asemenea
a participată şi în revoluţiunea transilvană şi de acolo a
trecută în Ungaria ca să comită şi aici asemenea fapte,
care s’a îmbrăcată în hainele bisericesc! ale preotului cato­
lică şi în piaţa publică a începută să urle, să salte şi să
bea din potiră :n batjocura catoliciloră, să i se taie mal
ântâiă manile apoi capulă şi corpulă să i se ardă la loculă
delictului comisă.
6. Ţiganulă l o j a C r i ş a n ă din Petrişă, care a profanată
mal ântâiă biserica din comuna Petrişă apoi i-a pusă focă,
şi care a luată parte la aprinderile curţiloră nobilitari până
la Soborşină, să fia spândurată în faţa comunei Petrişă.
7. I & n o ş ă Ma n ă primariulă comunei Ilteă, eăpitanulă
aprinderiloră şi ală prădăriloră întâmplate în Ilteă şi care
cu autoritatea sa de primariă a aţîţată pe locuitori la re-
voluţiune, dimpreună cu M a r e u Mi c u l a şi G e o r g e II o-
tărîşă de asemenea culpabili pentru mal multe aprinderi,
326 REVOLUŢIUNEA LOI HORIA.

se condamnă a li se tăia capulü cu paloşulă, iar cadavrele

lorii să se împletéscâ pe róte.
8. P o p a G e o r g e din Corbescî, care în modă ilicită a
luată în posesiune vasele sfinte din biserica Soborşinuluî, să
i se taie maî ântâiă mâna şi apoî capulă.
9. C r ă c i u n u Păcureanu, Toma B u d i ş a n ă , şi T li­
deră Şandru din Vinescî, cari aii prădată biserica din
Vama şi aă dusă la preotulă loră potirulă din biserica So­
borşinuluî să fiă sugrumaţi cu stréngubî.
10. I o v a n ă I a n c u primariulă comunei Temeşescî, care
în numele împăratului a ordonată locuitoriloră, ca să ester-
mineze pe nobili şi pe ori care ungură, dimpreună cu soţulă
săă G e o r g e C i r ţ ă , se condamnă să li se taie capulă cu
paloşulu şi cadavrele să li se pună pe róte. Iar l o n ă C i r ţ ă
şi S i m e o n u Blajă, cari aă încărcată averile domniloră
pe trei care şi se aă dusă cu ele, să fiă spânzuraţi în faţa
comunei Temeşescî.
11. G e o r g e B r a n i ş c a n ă primariulă oraşului Soborşină,
care a lovită maî ântâiă cu bastonulă porta castelului şi în
modulă acesta a dată signalulă pentru începerea revoluţiu-
nii, care a publicată porunca aceea mincinósá a împăratului
pentru stingerea nobilimii, şi împreună cu servitoriulft dom-
nescă l o n ă L ă p e d a t ă şi cu juratulă T r i p a G r o z a v ă
aă participată la devastările de aici în calitate de căpitani,
şi a treia di după arderea castelului aă aprinsă şi casa de
sticlă, să fiă frânţi cu rota toţi trei, şi anume George Bra-
nişcană fără să capete lovitura de graţiă, apoi cei-l-alţi doi
dânduli-se lovitura de graţiă. Iar l o n ă T ă m a ş ă fostulă
primariă ală oraşului Soborşină din anulă trecută, care în
calitate de căpitană şi încinsă cu sabiă a condusă poporală
din Totvărădiă până la Govăşdiă, să fiă frântă cu rota în
faţa oraşului Soborşină, dar fără să i se dee lovitura de
graţiă.
12. l o n ă Vancu primariulă comunei Halalişă, care a
participată în revoluţiune în calitate de căprariă armată
 , ACTIVITATEA CONTELUI IANKOVITS. 327

cu puşcă şi cu sabia şi care a publicată porunca aceea min-

cinosă a împëratuluï, dênsulü dimpreună cu M i l i a i ă M i m ,
pe care Ta trimisă administratorulă curţii din Soborşină să
mergă până la Tocă să se informeze despre numërulü res-
culaţiloră, şi apoi s’a unită cu dênsiï, amêndoï să fiă frânt!
cu rota fără să capete lovitura de graţiă. Iar servitoriulă
domnescu G e o r g e O c h e ş ă din Halalişă, care cu amenin­
ţări şi bătăi a silită pe locuitor! ca să participe la revolu-
ţiune şi a înduplecată pe păzitori! castelului să devină a-
prindëtoriï şi prădători! ce! mai periculos!, de asemenea şi
locuitoriulă I o v a Stoianu, care s’a distinsă atâtă la de­
vastarea biserice! din Vama cum şi cu ocasiunea persecu-
ţiunii întreprinse asupra catoliciloră, cari fugise în păduri,
să fiă frânţi cu rota, dânduli-se lovitura de graţiă.
13. P r i m a r i ! , G e o r g e D e s p o t ă din Bătuta, l o v a m !
Hălălişană din Gbiuliţa, Antone Medre din B aia,
T orn a U s n s a n ű din Căpruţa, S t ă n i j ă Muntean« din ţ
Berzava, I a n cu C e l m ă g a n ă din Conopă şi P a s c u S p ă - i
t a n ă din Otvoşă, fiindă că au publicată porunca aceea pre- '•
supusă a împăratului pentru esterminarea nobilimii şi a un-
guriloră şi au participată la rcvoluţiune în calitate de că­
pitan! să li-se taie capulă cu paloşulă în faţa comuneloră
respective, iar cadavrele loră să se împletăscă pe róte.
14. A n g l i e l u Vancu şi P e t r u C n e z ă din Ghiuliţa,
Anghelă Rusă din Baiă, C r ă c i u n ă Căpruţană şi
G a v r i l ă A b r u d e a n ă din Căpruţa, G r u i a D o b o s t e a n ă
şi T ó d e r ű C r i ş a n ă din Otvoşă, car! se aă distinsă prin a-
trocitâţilc loră în contra nobilimii şi a unguriloră să fiă p e ­
depsiţi cu tăiarea capului.
15. G e o r g e B e r a r i i ! din Berzava, care peste totă lo -
culă a fostă complice cu ceî-l-alţ! şi care a dată focă la nuira
donmescă din Conopă şi a asemenat’o cu pămăntulă, să i-se
taie capulă şi cadavrulă să i-se pună pe rută.
1G. în fine J u c u C e l m ă g a n ă din Conopă, care a con­
dusă sub comanda sa pe locuitori! din Conopă până la Ş o P
 328 REVOLUŢI UNE A LUI HORIA.

muşii şi care cu instigaţi miile sale ar fi espusü la revo-

luţiune şi cea-l-altă parte a comitatului, dacă nu venia ar­
mata, să fiă esterminată cu rota în faţa comuneï Conopü.
„Iar c e î a l a l ţ î l o c u i t o r i din comunele, cari se ţină de
d i s t r i c t u l ă M u r e ş u l u i şi cari aü luată parte la astu-felă
de prădări şi aprinderi,, bărbaţi, femei şi copii, pentru ca
memoria acestei crime atroce şi neaudite să se transmită
şi la sfânta posteritate şi ca să nu rămână neresbunaţi pen­
tru faptele ce le-aă comisă, afară de rebonificarea daunei,
care se va constata în modă dreptü şi consciinţiosă, şi pe
r care comunele voră avé să o rebonifice succesivă, se con-
' damnă cu toţii la uuă numără corespunzătorii! de bastóne
I şi lovituri cu sbiciulă, iar copii la vergi, care pedăpsă se
va esecuta fiindű faţă cbirurgulű comitatului, ca să nu de­
vină necapabili de lucru, şi voră rămână scutiţi de pedăpsa
acesta numai aceia, cari voră proba, că în timpulu acela nu
au fostă acasă, sau că nu s’aă unită nici decum cu res-
culaţii" 1).

\ Acăsta era oribila sentinţă din Aradă, cum o numescă

cliiar autorii ei.
f Patru deci şi dóue de persóne condemnate la ţăpă, la
I rotă, tăiarea mâniloră, tăiarea capului, ardere şi furci, şi în-
i trăga populaţiunea unui districtă, bărbaţi, femei şi copii,
mai multe mii de omeni, condamnaţi la unu numără nefixată
de bastóne, de sbice şi de vărgi.
I Dar ceea ce era mai înfiorătoriă, că sentenţa acăsta, care

1) Caeteros autem Possessiomim Distrietus Marusiani in c o l a s ,

qui eiusmodi Depraedationibus et incinerationibus impliciţi erant, tam v i-
r o s , f o e m i n a s , corumque P r o i e s , ut atrocîs hnjus et incredibilis sce­
leris memoria ad sacram posteritatem permaneat neve id patrans inulti
relinquantur o m n e s e x c e p t i s i i s , qui se tune domi non fuisse, aut nul-
latenus semeţ associasse legitimaverint, p r a e t e r r e f u s i o n e m da m n i
juste ac conseientiose erudiendi, perque possessiones succesive bonifleandi
pro poena Magistratuali j u s t i s , B a c c u l o r u m , s c u t i c a r u m , non secus
quoad pueros v i r g a r u m i c t i b u s . . . . p l c c t e n d o s decerni.
 ACTIVITATEA CONTELUI JANKOVITS. 329

venise la Aradu numai în revisiune, afară în districtü se|

şi pusese în execuţiune.
„în părţile de peste Mureşu per-iecuţiunea e continuă. J

Domnulu Forrai celil tinerii dimpreună cu pandurii com ită-/

tulul bate în modă crâncenii pe toţi locuitorii, şi aşa fugii/
cu toţi prin păduri vinovaţi şi nevinovaţi fără de osebire“ 1),j
— scrie sub-prefectulü din Lipova Adamü Deseü către con­
tele Iankovits.
încă în 26 Novembre contele Iankovits îndată ce primi
scirea că nobilimea din Aradu voescc să esecute după legea
statară pe mal mulţi ţărani invită în „numele R egelui“ pe vice-
comitele Forrai şi întregii comitatulu, că până la sosirea sa
acolo dcnşil sub gravă responsabilitate să se reţină delai
orî-ce pedepse de morte asupra ţeranilorfl.
în 2 Decembre contele Iankovits sosi cu generalulü Pa­
pilla în Aradü 2), şi începu numai de câtă să esamineze
de nou pe ţăranii condemnaţl la morte 3).

») In Partibus transmarusianis nune continua perseentio est, et Do­

minus F o r r a i J u n i o r qui peraeque cum persecutoribus constituitul'
. . . . om n e s c r u de l i t e r v e r b e r a r i c u r a t , ideo partim nocentes
partim inoeentes indiscriminatim profugiunt. De asemenea scrie contele
Iankovits către împSratulü în raportulü seu din 13 Decembre 1784 : că |
a ordonată comitatului Aradă să interdică pandurilor!! d e a m a i s u p u n e '
l a p e d e p s e c o r p o r a l i p e b ă r b a ţ i , p e f e me i şi p e c o p i i .
2) S z i l á g y i afirmă, că baronul ă Pa u l i i P a p i l l a era „ d e n a s- |
cere r o m â n ă “ (pap. 125). Din actele revoluţiiiniî insă se constată !
numai, că br. Papilla cunoscea bine limba română. Anume într’iinu ra­
portă către ínipcratulü losiíü din 2G Dec. 1784, contele Iankovits serie :
Captivos autem 42 in carcmibus comitatus (Aradicnsis) . . . . contra
quos summ ario processn seuteutiae simt Iatac . . . Interprete ipso D o ­
m i n o G e n e r a l e P a p i l l a L i n g u a e v a l a e l i i c a e g n a r o examinavi
3) Contele A n t o n i i ! I a n k o v i t s cu predicatulil de Daruvâr era năs­
cu ţi în oraşulii CincI-bisericI din Ungaria la au. 1728. Cariera publică
o începu în Croaţia. în anulă 17157 dênsulu fu numită consiliariă la lo ­
cotenenta Croaţiei, iu 1774 comite alü cornii aiului Poşega, în 1782 jude
la Tabla septemvirală (tribunalulă supremă) din Ungaria, şi înainte de
începerea revoluţiiiniî so alia în distrîctulü Timiséivel în calitate dc
 330 REVOLUŢI UNE A LUI HORIA.

/ în raportnlü sëü către împëratulü, contele Iankovits arëtâ,

v că ţeraniî condemnaţî la morte négâ cu toţii faptele ce li se
imputa, că de uşii nu aü fostü confrontât! nicï cu locuitorii,
carï aü vëdutü faptele lorü, nicï eï între eï, şi nu e de-
plinü constatată, dacă aű fostü cu toţi căpitani. De aceea
părerea dênsuluï este, să se încépâ cu ţeraniî aceştia unű pro­
cesă noű regulată, să se facă nóue învestigaţiunî, apoi să
fiă condemnaţî la o pedépsá amesurată cu delictulü saű crima,
ce voră fi comis’o, iar noua sentenţă să fiă supusă Maiestă­
ţii Sale pentru aprobare. în câtă se atinge de pedepse, dên-
sulă crede, că ar fi bine, că ună eîipitană saă doi să fiă
condemnaţî la morte, iar ceî alalţî să fiă supuşi în calea gra­
ţiei la o pedépsa esemplară de încliisore. în ce privesce
însă partea aceea a sentenţeî, că locuitorii să fiă obligaţi a
rebonifica pagubele causate, dênsulü este de părere, că comi-
tatulă să pregatéscâ ună plană prealabilă, aşa ca ună lo-
cuitoriă să nu fiă îngreuiată ma> multă de câtă altulă şi ome­
nii să nu fiă siliţi la lucrări ce trecă peste puterile loră. în
fine în ce se atinge de partea ultimă a sentenţeî, că toţî
locuitorii comuneloră, cari aă participată la revoluţiune, să
fiă supuşî la o pedépsá de bastóne, de sbice şi copiï la vërgï,
dênsulü crede, că resbunarea publică are să fiă satisfăcută
prin pedepsele de morte şi de încliisore, la cari voră fi con­
demnaţî ţăranii prinşi până acuma, şi din acéstâ causă a

comisarii! regfsctt. Iar titlulü de conte ’li! căpetă pe timpulu împeră-

) teseî Maria Theresia în 1772. S t a t u l ü p e r s o n a l ă ală comisiiiniî Ian-
I
coviciane era următoriulă : 1. Comisariulü regesei! contele A n t o n i u I a n ­
k o v i t s . 2. Generalulii maiorü br. P a u l ü de P a p i l l a cu unu căpitanii
adiutantu. 3. Conţii F r a n c i s c ü B a r k o c z y şi Ş t e f a n i i Illesházy,
ómen! tineri, cari însoţiră de bună-voiă pe contele Iankovits în călătoria
\ acésta. 4. Secretariulă aulicii A d a m i i T r e i c s i k de M e l y n a d o s ca
1 secretarii! alii comisiuniî. 5. Unii secretarii! privatü ală contelui Ianko-
* vits şi trei persóne pentru cancelaria. 6. F r a n c i s c ü E c k h a r d t comp-
tabilü (magister rationum) în serviciulu administraţiimiî fiscali din Te-
misóra, în calitate de interprete pentru limba română. 7. In tine unii
prefectă alü curţii lui Iankovits, mai mulţi bucătari şi servitori.
 ACTIVITATEA CONTELUI IANKOVITS. 331

şi ordonată comitatului să interdică panduriloru sei, ca să

nu mal aresteze şi nici să mal supună la pedepse corporali
pe bărbaţi, pe femei şi pe copil.
Dar monarchulu decise cu totulu altmintrelea.
Fără să mal trimiţă pe ţărani de noű înaintea aceluiaşi!
tribunală, împëratulü Iosifu schimbă pedépsa de mórte în
privinţa tuturoră condemnaţiloră în pedépsa de lucrări pu­
blice de la 1 —3 ani şi câte 60 sau mal puţine bastóne după
natura delictului.
Iar despăgubirea fu casată cu totulű. „Voimă, di ce îm pë­
ratulü, că orî-ce rebonificare pentru cel păgubiţi are să în­
ceteze pură şi simplu, afară numai, dacă lucrurile se voră i
afla în natură“ .
A doua cestiune, de care avea să se ocupe contele Ianko-
vits în comitatulă Aradului era, ca locuitorii persecutaţi şi
fugiţi cu mulţimea prin păduri să se întorc;! iarăşi pe la
locuinţele loră. ,
Din relatările oficeriloră din armata imperială— dice con­
tele Iankovits către comitatulă Aradului— am aflată, că mal l
mulţi locuitori aă fugită şi rëtâcescû prin păduri din causă,
ca să nu fiă prinşi şi duşi în închisorile comitatului cum şi
din causa persecuţiuniloră severe, la cari sunt espuşî fără
nici o deosebire din partea servitoriloră comitatului, din a-
céstá causă comitatulă să interdică numai de câtă pandu-
riloră sëï orî-ce escese şi persecutări ale poporului contri­
buabilă şi să desemneze pe ună judecătoriă, care împre­
ună cu ună oficeră din armata imperială şi cu protopopulű
ortodoxă din Aradă să călătorescă numai de câtă în păr­
ţile pe unde rëtâcescü omenii aceştia, şi în numele Maies­
tăţii Sale să-I înduplece a se întorcc iarăşi linisciţî pe la
casele loră.
A
Comisiunea propusă de contele Iankovits se compuse în­
dată din asesorulă comitatului Pavelă Stanislovics, baronulă
Stetten locotenentă în regimentulă Wurtemberg, şi protopo-
pulă Petru Geresity din Aradă.
332 REVOLUŢI UNEA LUI HORIA.

Aceste treî persone plecară numai de câtă pe la începutulă

lunei Decembre în părţile comitatului unde se îutêmplase
revoluţiunea, publicară prin tóté comunele, că locuitorii se
potîi íntórce pe la casele loră fără nici o frică, dojeniră pe
ţe rarii pentru faptele ce le comisese, i întrebară şi exami­
nară asupra împrejurăriloră, cum s’a începută şi cum s’a es-
tinsă revoluţiunea în părţile de acolo. Toţi locuitorii distric­
tului, di ce co misiunea, după ce fură dojeniţi ’şi recunoscură
greşela şi declarară unanimă, că dânşii voescă să reedifice şi să
rebonifice tóté pagubele, că dânşii aşa aă fostă înfricaţi de
Ardeleni în câtă partea cea mai mare a consimţită la re-
voluţiune numai din causă ca să nu tiă ucişi, că după cum
s’a constatată din declaraţiunile mai multoru omeni, revolu­
ţiunea a fostă estinsă în Ungaria de ţeranulă Mihaiă Fareu
din comuna Oberşia lângă frontiera Transilvaniei, care luase
parte şi mai înainte la aprinderile şi devastările din Tran­
silvania, şi acesta a scosă pe omeni din minte, că porunca
împăratului este să stingă gintea ungurâscă, că locuitorii cari
fugise cu mulţimea prin păduri, de frică să nu-şi pérdâ
viâţa, bărbaţi, femei şi copii s’au întorsu acum iarăşi pe la
casele loră, ’şi cultivă pământurile, plătescă contribuţiunea şi
rebonifică pagubele cu dile de lucru. între altele, dice co-
misiunea, le-amu propusă şi aceea, că toţi câţi aă vr’o plân­
gere să ne-o arete nouă, şi totă-o-dată le-amă făcută cu­
noscută, că aă câmpă destulă de vastă să se plângă şi îna­
intea Excelenţiei Vóstre, dar toţi iobagii, cu deosebire su­
puşii familiei Kászony şi ai familiei Forrai ne-au declarată
unanimă, că nici unulă din ei nu arc vre-o plângere în con­
tra domniloră sei, că dânşii s’aă abătută de la calea cea a-
devenită nu din pasiune saă mânia şi cu atâtă mai puţină
din resbunare, ci numai amăgiţi şi de frica ţeraniloră res-
culaţi.
Raportuîă acesta fu înaintată cancelariei iar cancelaria ’lă
supuse monarclmiui.
't Dar împeratulă nu aprobă rebonificarea.
 ACTIVITATEA CONTELUI IANKOVITS. 333

„Despre rebonificarea pagubeloră, dice monarchulü, cu es-

cepţiune de lucrurile, cari se află în natură, nu póte fi de
locü vorba, de oră ce locuitorii şi aşa nu au nici o a-
vere şi pe lângă aceea mai suferă şi pedepse corporali. Cu
atâtă mai puţină potă denşiî să rebonifice paguba cu dile
de lucru, cari astă-felă sunt măsurate, în câtă după împli­
nirea scrvicieloă domnesc!, abia i remâne iobagiuluî atâta
tiinpă, câtă e de lipsă pentru economia sa propria şi prin
astă-felu de sarcini iobagii ară ajunge totă-o-dată în stare
să nu potă plăti nici contribuţiunea“ .
Aceste lucrări terminate, contele Iankovits plecă din A -
radă în Transilvania şi în 15 Decembre ajunse la Deva în
comitatulă Hinedórel.
îndată după sosirea contelui Iankovits în Transilvania, ioba­
gii din comitatulă Hinedórel şi ală Albei nu încetară să-I p r e - 1
sinte o mulţime de plângeri, plângeri contra roboteloră şi a
taxeloră escesive, plângeri în contra tiranii domniloră sëï.
Nobilii păgubiţi în revoluţiune, diceaă ţăranii, alergă prin
comune ca să adune lucrurile, ce îi se aă luată, şi în dife­
rite moduri silescă pe iobagi, să le rebonifice pagubele saă
în natură sau în bani gata, iau cu forţa de la denşiî vină,
vite şi alte alimente, storcă de pe ţărani preţuri îndoite, se
facă judecători în căuşele loră proprii, şi irităză pe români
bătându-I şi rănindu-I 1).
Femeile să plângeaă, că nobilii şi funcţionarii le au luată
boii, vacile şi porcii, pe bărbaţi i au dusă în închisori şi den­
sele aă remasă pe strade cu câte doi trei şi mal mulţi copil
mici.
Iobagii unguri, mal diceaă ţăranii, nu sunt supuşi la sarci-
nele publice ca românii, din contră în împrejurările actuali sunt
scutiţi cu totulă, şi româniloră le este imposibilă să mal lo-
cuescă împreună cu ungurii, din care causă ceră să fiă
despărţiţi de el, şi să li se dec funcţionari germani.

l) Teleki, A Hóra-Tániadás, 04 et seq.

 334 tUfiŸOLÜTItTNEA L û t IlOKÍA.

I Funcţionarii publici asuprescă poporulű, storcű de pe ţe-

; răni mâncare şi beutură şi facă presiune asupra loră să le
mai dee şi bani.
în multe locuri iobagii sunt siliţi să petvécá sëptëmâna
íntrégá în lucrulu domnului şi să le facă servicii cbiar şi
în dile de dumineci şi de sărbători.
De multe ori moşia iobgiului se împărţesce în 8 şi în
10 părţi, şi nobilii ceră pentru fiă-eare parte totă atâtea
servicii ca pentru o moşiă íntrégá.
I Femeile şi fetele sunt silite să mérgá în curtea domnéscá
la lucrările femeiesc!, fără ca lucrurile loră să se ţină în
socotéla iobagiului.
Alţi iobagi sunt siliţi să transporte cu câte 70 şi 80 de
care bucatele domnului în Téra unguréscà şi dacă vitele io ­
bagiului moră din causa drumului celui lungă, dênsulu totă
nu capătă nici o despăgubire.
! Dacă domnii şi arendaşii loră aă vină rëu, atunci ’lu daă
: iobagiloră să-lă cárcimáréscá, şi dacă vinulă să strică saă
nu-lă potă vinde denşii totă trebue să-lă pJátéscá.
în diua de Crăciună fiă-care iobagiu trebue să dee dom­
nului sëd câte o găină, la Pasci o costă de porcă saă să o
plátéscá cu bani, şi unii la Sân-Georgiă câte ună mielă
grasă.
Iar iobagii din satele mai apropiate, ca să fiă scutiţi de
' dările iobăgesci dintre Crăciună şi Pasci, sunt siliţi la Cră­
ciună şi la Pasci să-şi mâne vitele în curtea domnului săă,
care apoi alege din vitele iobagiului, la Crăciună ună bou
grasă şi la Pasci altulă, şi iobagiulă trebue să se mulţă-
inéscá cu preţulă, ce i-lă fixéza domnulă sëü.
Iobagii mai depărtaţi de curtea domnéscá trebue să facă
pentru domnulă loră câte 1000 pari de viă şi să-i transporte
la loculă unde cere densulă.
Fiă-care doi saă trei iobagi trebue să dee domnului loră
pe fiă-care ană câte ună purcel ă grasă saă să-lă plátéscá
cu bani.
 Ac t iv it a t e a c o n t e l u i ia n Ko v it s . 333

Mai de multă nobilii luau din porci numai pe alü 1 0 -le a ,'
iar acum iaű totă pe alü cincilea.
Din fiă-care 10 ol domnulă ia una, şi de o-dată cu óia ia f
şi mielulű.
Pentru păşunitulă capreloru, şi anume pentru fiă-care douë[
capre, iobagiulă trebue să facă domnului sëü câte o di de'
lucru.
L a grăpatulă câmpului prindă pe ómen! în ju g ă ca pe vite. ]
Dacă móré iobagiulă, domnulă i ia îndată tótá averea, ia r1
pe copii iobagiulul i dă la miliţiă saă i pune slugi la b o li
Pescăritulă numai arare ori e permisă şi dacă iobagiulă^
prinde doi pese! unulă este ală domnului sëü.
Nobilii iaă de la iobagi în modă arbitrariă pământurile, '
fenaţele şi pădurile, şi iobagiulă e silită să cumpere lemne
de la domnulă sëü, de multe ori făcendu-I câte 30 dile de
lucru pentru ună stânjină de lemne.
Pe românii, cari sunt omeni liberi saă nobili, domnii se [
silescă cu tóté mijlócele oculte să-I facă iobagi, şi-I supună
la servicii iobăgescl.
La petiţiunile, ce le aă înaintată împăratului, denşiî nu î
aă primită încă nici o resoluţiune, că sunt aduşi la ultima
miseriă şi mal bine suferă mórtea de câtă să se întorcă sub
tirănia de mal înainte x).
Mal mulţi ţărani sunt aduşi şi aruncaţi în închisori de,
câte 2 — 3 ani fără să fiă cercetaţi şi fără să fiă judecaţi.!
în închisori suferă miseria şi persecuţiunea cea mal estremă.
Păclitoriî închisoriloră i despoiă de haine şi de bani, (lih­
nit regi sunt lipsiţi de pâne, şi apa încă trebue s’o cumpere
cu bani.
Nobilimea inculpă pe români, că denşiî sunt necredincioşi |
împăratului, dar nobilimea e necredineiosă, fiindă-că în mal ;*)

*) Wir erwelilen lieber den Tod, als die vorrige Tyranney länger
za gedulden. Petiţiunea comunităţii române din Vinţulii-de-josii. Archiva
c. Iankovits No. 298.
 836 REVOLUŢI UNEA LU I HORIA.

multe locuri nobilii aü strigatü în publică, că-şî pună altă

împăratu, şi dacă împăratnlă lasă pe iobagi ca să trateze
astă-felă cu denşii, atunci voră cliiăma în ţără pe Turei
sau pe Uraşi ').
.. Aceste eraă o mică parte din lunga scria de suferinţe,
despre cari se pîângeaă ţăranii la contele lankovits, dar chiar
şi numai o parte din atrasurile aceste erau de ajunsă să a-
ducă pe iniserulă ţărână la ultima desperare.
I Din Deva contele lankovits îuaintă împăratului primulă
seu raportă în 6 Ianuarie 1785.
înainte de a sosi aici, dice contele lankovits, grija mea
principală a fostă, ca să nu fia. eondemnaţî la morte şi esecu-
■ taţi prisonerii, cari se aflau în închisorile de aici. Am aflată
aici aprópe la 200 de prisoneri. I esamineză fără încetare,
şi pe aceia, cari aă alergată numai şi ei cu poporală scosă
din fire i lasă liberi din închisori, i dojenescă să rămână
linisciţi şi să asculte de superiorii Iovă. I instrueză în pri­
vinţa plângeriloră, cari sunt în legătură eu urbariulfi şi-i
asigureză, că Maiestatea Vostră veţi îngriji să se pună o
regulă si o ordine. Iar alte plângeri ale loru, după ce voiă
f 1
! constata adevărata stare a lucruriloru, le voiă decide numai
de câtă. Se înfăţişăză în continu la mine locuitori de prin
comunele de lângă Mureşă, şi dacă aă preotă i chiămfi să
vină dimpreună cu preotulă loru, le aretu marea rătăcire
în care au cădutfi, apoi le spună să mărgă acasă, şi să ro­
mână linisciţi. Aceste eu poporală rătăcită, dar cu nobilimea
I şi cu magnaţii, lucru acum la începută e forte greă. Unu
! numără înseninată de văduve plângă aici în Deva mórtea
violentă a bărbaţiloră şi a copiiloră săi. Magnaţii şi nobilii,
aă ajunsă cu toţii, în urma arderiloru şi a prădăriloră, la
ultima estremitate, toţi se află în cea mai marc suferinţă,
se plângă cu jale şi alergă în continu ia mine rugându-mă
să le hotărască despăgubirea şi să daă ună escmplu dei)

i) Archiva contelui Ianeovits No. 293, 329, 3.30.

 ACTIVITATEA CONTELUI IANKOVITS. 387

aspră pedepsire. Më silescă în continu să-î aducă la prin-!

cipiï mai sănătăse şi le spună, că esemplulă nu se póte face,
cu măcelulă acelora, cari aă păcătuită, că o pedepsire de;
natura acésta va avé urmări triste atâtă pentru publică câtă
şi pentru nobili, dar se va stabili câtă mai curendă ună e-
semplu convenabilă de îngrijirea Maiestăţii Vóstre, se va
restabili siguranţa, care acum lipsesce şi se va confirma pen-'j
tru viitoriă. Rana este încă prospătă şi nu întrebuinţeză m ij-
lóce violente, speră însă, că succesivă i voiă convinge cu |
măsuri în interesulă publicului şi ală privaţiloră, că esistă
şi altă modă mai bună pentru a-şî dobândi siguranţa şi voră
începe să cugete m a i u m a n ă .
De la Deva contele Iancovits plecă la A lba Iulia şi în
2 Februarie înaintă de aici împăratului următoriulă raportă :
în comitatulă Hinedórei se aflaă ca prisonerî vre-o 200 de
ţărani români, iar în comitatulă Albeî mai mulţi de 400 de
inşî. I-am esaminată pe toţi în particulară, şi pe cei mai
puţină culpabili, cari înmulţise numai şi eî numărulă rescu-
laţiloră i-am trecută în clasa a treia a prisoneriloră şi din
aceştia am liberată în Deva 94 de inşi, iar în Alba Iulia
266, considerându-le ca pedăpsă miseria, ce aă suferit’o până
acum în închisori. I-am dojenită seriosă să fiă oneşti, să asculte ;
de autorităţile loră bisericesc! şi civile şi de domnii loră pă-
mêntescï. Totă asemenea disposiţiuni am făcută şi în privinţa
prisoneriloră din comitatulă Clujului şi ală Sibiiului. în închi-j
sorile din Clujă se află astă-di 50 de prisonerî, iar în corni-Í
tatulă Sibiiului 8, şi causa, pentru care se află aici mai pu-i
ţini ţărani captivi, este, că răulă acesta a străbătută aici nu­
mai în câte-va comune vecine cu comitatulă Hinedórei şi ală
Albei. Iobagii din Transilvania, cu deosebire cei din comita­
tulă Hinedórei şi ală Albei se presintă în continu cu o m ulţim e!
de petiţiuni, din cari am culesă multe plângeri. Unele sunt
a se considera ca escese în contra puncteloră urbariali din
1769, altele sunt abusurî şi altele injurii adresate ioba-
giloră. Am estrasă plângerile aceste şi le-am trimesă co-
22
 338 fcËVOLÜTIÜNEA. t u f fiOKÍA.

j mitatelorű dimpreună cu petiţiunile, ca să le cerceteze şi să

pună capătă esceseloră, de oră-ce voinţa espresă a Maiestăţii
; Vóstre este, că atâtu iobagiulă câtă şi domnulu pâmêntescu
j să observe cu esactitate disposiţiunile urbarialî, iar abusu-
I rile, cari nu se puteaü împăca nici cu graţiosele ordine
! urbarialî, nici cu legea, şi cari eraü constatate din plânsorile
iobagiloră le am declarată de şterse şi le am adusă în
specială la cunoscinţa comitateloră. Totu-o-dată am dispusă,
că în viitoriă ordinele urbarialî, să fiă observate cu esacti­
tate sub urmările acţiunii fiscali. în modulă acesta corigên-
du-se escesele, suprimându-se abusurile şi aplanându-se in-
j unele, iobagii voră îndeplini mai cu plăcere oblegamintele
loră faţă cu Maiestatea Vostră, şi se voră întorce iarăşi la
liniscea cea vechiă. Despre resultatulă petiţiuniloră amintite
mai susă, anume cum s’aă constatată şi cum s’aă aplanată,
am ordonată comitateloră să raporteze prea umilită prea
sfintei Vóstre Maiestăţi pe calea sa regulată.

X X IX . P E T I T I in V I I .E B ÍO B IE IM 1 I.

în Francia la 1789 nobilimea propuse mai ântâiă şter­

gerea drepturiloră feudali, ea renunţă de bună-voiă la pri-
vilegiele sale şi recunoscu numai de câtă egalitatea tuturoră
cetăţeniloră înaintea dreptului şi a sarcineloră 1j.
în Transilvania însă lucrurile eraă din contra.
Nobilimea singnrâ prin abusurile sale preparase de multă
Jimpfi catastrofa, şi totă dénsa inculpa pe ţărani prin o mul-
ţime de petiţiunî, că denşii, ţeranii sunt causa rëuluï, denşii
turbură feridrea-pnblică a tëreî, şi. propuse, ună sistemă de
teróre ne mai audită în contra loră.*)

*) Thiers, Histoire de la Révolution française. Paris, 1857. I. 123.

 B E T IţlU N ItE NOBILIMII. 339

Pentru nobilimea transilvană tëraniï nu meritaü nici o aten- [

. . ■ ’ I
ţiune, nici o uşurare. Nobilimea acésta nu voia să scie ni- :
mică de drepturi egali, de sarcini egali şi că ţăranul ă ro­
mână fusese secuii întregi clasa cea mai muncitóre şi mal
utilă a acestei teri.
Pentru a caractérisa pe deplină aGéstá epocă turburată,
merită să cunoscemă mai în detaiă petiţiunile acestea, triste
şi curióse momente ale feudalităţii transilvane.
în 30 Novembre, comitatulă Hinedorei supuse contelui f
Iancovits ună lungă memoriă asupra revoluţiunii, în fondă /
ună actă de acusare asupra naţiunii române, plină de pa­
siune, plină de neadevăruri.

„împregiurările în cari ne aflămă, diee comitatulă Hine- ;

dóréi, ceră ca să vë descoperimă căuşele acestora fără-de-
legi, cu totă sinceritatea şi cu tótá credinţa omagială, ce
suntemu datori către Principele ţârei....“
»
„Poporală română de mai mulţi secuii, atâtă sub regii Un- 1
gariei şi sub principii Transilvaniei, câtă şi sub blândulă
guvernă ală casei austriace, a fostă supusă parte fiscului
regescă din Transilvania, parte nobilimii unguresci, dar nici ;
o dată în cursă de atâţia secuii, nu i-a trecută prin minte
să facă o rescólá generală, precum a făcut’o acuma. Ş i cu
tote acestea, ţ6ra asta s’a aflată de multe ori în împregiu-
rări fórte grele, încurcată în resbele interne, adese ori lo­
vită de fómete, lipsită de armată regulată ; iar sub principii
austriaci, oştea se scotea afară din ţâră pentru alungarea
inimicului esternă, precum se întâmplă nu de multă în res-
belulă celă de sépte ani cu Pruşii, şi cu tóté acestea nici
prin gândă nu i-a trecută poporului română o asemenea cu-
tezare. Cum s’a putută dar întâmpla acum nisce lucruri atâtă j
de .oribile şi scelerate, ce n’aă făcută în ţâra acésta nici
Turcii nici Tătarii, şi încă acum, când în ţâră se află vre-o
câte-va regimente regulate şi aţâţi grăniceri, şi încă chiar
sub guvernulă celui mai puternică, mai bună şi mai înţe-
34Ö " SEVOLUŢIUNBA LU I HOSIA.

leptu principe, care nu are altă grijă afară de fericirea p o­

porului sëü. Suntemű datori a descoperi conscienţiosu căuşele
acestoră lucruri, cari sunt următorcle :
„Plebea română nu are consciinţă de ce e drepţii şi echi­
tabilă. Crescerea româniloră e perversă, principiile religiuniî
creştine necum să le cunoscă eî, dar nicî popri loră nu le
cunoscă....
„Părinţii noştri cunoscêndü natura acestei plebe au ju d e­
cată, că numai prin pedepsele cele mai severe o potă a-
duce la ascultare şi la împlinirea datorinţeloră sale, şi astu-
felă instituiră în adunările terei nu numai în contra singura-
ticiloră făcători de rele, dar şi în contra comuneloră culpa­
bile pedepsele, ce sunt cuprinse în partea III art. 43 şi în
alte locuri ale Constituţiuniloră Aprobate.
„Nu negămă, Excelenţiă, că atâtă în seculiî trecuţi, câtă
şi în timpulă nostru se aflaă prin codrii, ce încungiură ţcra
nostră de tóté părţile, cete de hoţi în numără de câte 400
indivicjî şi mai bine, cari năvăliaă şi prădaă casele nobil i-
loră ba şi ale româniloră maî avuţi, dar îndată, ce unii ca
aceştia se prindeaă, se şi pedepsiau de către deregătoria
civilă, care pe atunci se bucura de cea maî mare autori­
tate, după tótá rigórea legei, chiar cu pedepse înăsprite după
gravitatea crimei, ca sa fiâ de esemplu şi pentru alţiî. Dom­
nii pămentesci încă aveaă atunci o mare autoritate înaintea
supuşiloru sëï, pentru că eî se bucuraă de dreptulă săbiei,
eî cercetaă şi pedepsiaă pe culpabili în forurile loră dominale.
„Şi întru adeveră cu multă înţelepciune făcuse lucrurile
aceste părinţii nostriî, pentru că maî înainte unu domnă
pămcntescă avea atâta putere întru ună cercă, câtă are a-
stăcţî ună oficeră subalternă întru ună regimentă, delictele
cele maî micï le pedepsia dênsulu, iar despre cele maî mari
numai de raporta comitatului.
„Numai cu astă-feliă de legi şi numai cu ună astă-felă
de metodă a fostă posibilă să ne bucurămă în cursă de
mai mulţi secuii de cea mai dulce pace în acéstá patria a
 PETIŢIUNILE NOBILIMII. 341

nostră atâtü de iubită, şi nicî că-î trecea cui-va prin minte:

în Transilvania să se témá de supuşii sëï.
„G rija strămoşiloră nostriî era cum să alunge pe inimiculü :
estemű, numai de acésta purta frică, ba mai multă perse­
cuta ungurulă pe ungură şi celă persecutată se apëra cu .
ajutoriulă românului, a supusului seă. în timpurile cele mai'
turburate, când Turcii şi Tătarii năvâliaă în Transilvania,
lucrurile se îngropaă şi se ascundeaă în pămentă înaintea
românului credinciosă, iar după ce se restabilia pacea, elă
le da înapoi domnului seă; iar astăiţi domnulă fu perdută
şi ucisă de acela, pe care-lă crescuse din copilăria sa.
„Şi cum s’aă întâmplată tóté aceste? De unde atâta schinj-
bare? După ce m ijlócele, prin cari s’a conservată pacea
acestei ţări astătji nu se maî întrebuinţăză, atunci de ce se
ne maî mirămu, că a urmată o schimbare aşa de mare în
tóté relaţiunile. Mijlócele, prin cari poporală maî. înainte
se ţinea în supunere eraă autoritatea funcţionariloră şi a’
domniloră, iar astătji respectulă şi ală unora şi ală altora, a-
tâta a căcţută înaintea poporului în câtă ţeranulă acusă pe
funcţionariă şi pe domnulă pământescă după voia sa şi fără
nicî o frică de pedépsâ, şi apoi în urma acestoră acusări ■
ale ţeraniloră se ronduescă şi se facă investigaţiunî fără să
se maî decidă vre o dată: aşa de esemplu cercetarea ce
s’a făcută în comitatulă acesta în contra funcţionariloră din
districtulă Zaranduluî stă şi astădî suspendată, totă aseme­
nea n’a maî urmată nicî până astădî vre o decisiune nicî
în cercetarea, care s’a făcută în contra acelora, cari turbu­
rară pe arendaşii din domeniulă Slatneî. Astă-feliă onórea
ofensată a funcţionariloră nu s’a restituită nicî o dată, şi
nicî ceî ce aă acusată pe nedreptă n’aă fostă p ed ep siţi. .
Iată cum s’a slăbită autoritatea domniloră pămentescî şi a
funcţionariloră comitatului . . . Slăbindă astă-feliă încetulă
cu încetulă autoritatea deregătorii politice, numai rëmase
altă modă de a üné pe ţărani în supunere de câtă frica şi
rigórea legiloră; dar după ce observară, că omorîtorii cu
342 REV0LUŢIUNKA LUI HORIA.

precugetare, tăeiunariî şi jăfuitoril de case deşi aii fostă

prinşi şi constataţi, totuşi nu se maî pedepsescă după seve­
ritatea legiloră, ci din contra pedépsa cu mórte, care a fostă
instituită de strămoşii şi părinţii nostriî în legile fundamen­
tale ale patriei după temperamentală naţiuniloră, a fostă
schimbată în Închisore pe timpă mărginită;
- - , „Atunci cutezarea loră crescu şi mal multă prin impunitate
5şi prin uşurarea pedepseloră. închisorile se împluse cu ună
numără aşa mare de făcători de rele, şi ne mal fiindă nici
ună locă unde să încapă, criminalii mal mici fură liberaţi,
. ca să nu se întâmple' nisce rele şi mal mari, căci forte a-
dese ori s’a întâmplată atâtă în districtulă acesta, câtă şi
în alte comitate, că mulţimea celoră arestaţi aă spartă uşile
închisoriloră şi aă luat’o la fugă, şi fiindă-că nu cutezaă a
se întorce pe acasă se ascundeaă pe la casele din păduri
şi comiteaă totă felulă de hoţii. Şi nu numai că ordinaţiu-
nile mal nóue aă îmblânzită legile criminali în privinţa par-
ticulariloră, însă cu pericululă siguranţei publice, dar aă
schimbată legile criminali şi în privinţa comuneloră, căci
prin legea vechiă din Constituţiunile Aprobate partea III
tit. 41 art. 10 se prevedeaă caşurile, cum să se pedepsâscă
comuna pentru crimele comune, şi când să se tragă în ţăpă
primariulă şi doi juraţi.
„Iată cum suna acăstă lege vechiă: Dacă őre cari săteni
saă orăşeni primescă în gazdă lotrii, cari se ţină pe câm­
puri şi prin păduri, saă şi dacă nu se scolă să mérga în
gonă asupra loră şi nu daă de scire la Zece ori la mal
multe comune, atunci sătulă să se pedepsescă cu 500 îl. iar
primariulă şi juraţii, dacă sunt culpabili, să se tragă în ţăpă.
însă acestă vechiă şi salutariă modă de a pedepsi comuni­
tatea se abrogă prin ordinaţiunile mal nóue şi se înlocui
prin aceea, că nu comunitatea, ci corifeii să se pedepsâscă
cu o pedépsá corporală.
„Dar fiindă-că gintea Româniloră este ingeniosă de a in­
venta mişeii! spre a frauda intenţiunea legii, de aceea cu
 PETIŢIUNILE NOBILIMII. 348

gréü se póte descoperi câte o-dată vre-ună corifeu şi astă-

felă delictele comune mai tot-de-una rëmânü nepedepsite,
şi acum ţăranii, ca să rămână nepedepsiţî nimicű nu le place
mai bine se (jieă, de câtă că delictulü l’a comisă mulţimea. |
„D ar fiindă-că în înţelesulă ordinaţiuniloră maî nóue mul-,
ţimea nu se póte pedepsi, astă-felă orî-ce faptă, care se §-

tribue mulţimii rëmâne nepedepsită. .

„Cu slăbirea legiloră criminali slăbi autoritatea funcţiona-
riloră, care se conservase numai în puterea acestoră legi,
ba chiar şi respectulă faţă de domnii pămentesci scăiju
aşa de multă, în câtă de ună timpă încoce ţăranii români,
cari uşoră credă tóté lucrurile neiertate, şi cari âmblă cu o
lăcomiă nespusă după minciuni, începură maî cu toţii să voi-
béscâ într’ună modă impiă şi sacrilegă în contra bunătăţii
moşcenite şi înnăscute a Maiestăţii Sale: că Maiestatea Sa
nu ar puté suferi Nobilimea unguréscâ, o invenţiune dé
câtă care nici nu se póte cugeta alta maî mare.
„D e aici ’şî luă ocasiune amăgitoriuld acelă de Horia să
facă pe ţărani să crédá, că Maiestatea Sa Par fi autorisată
pe dênsulfi să stingă pe Unguri cu Românii, în câtă nici .
pétrâ pe pétrâ să nu mai rëmânâ.
„Aceste amintite până aici sunt căuşele maî depărtate
ale turburăriloră.
„Iar causa maî de aprópe a turburăriloră actuali fu a- ,
renda câreîmărituluî din domeniulă fiscală ală Slatneî, de
aici s’a născută rescóla.
„Primitivii şi imediaţii autori ai turburăriloră sunt ţeranil
din domeniulă fiscală ală Slatneî, iar nu iobagii vre-unui
domnă privată, şi Românii jurară morte nu numai nobi­
limii ci peste totă tuturoră unguriloră, precum resultă din
următorele cuvinte ale subprefectului din cerculă Slatneî :
„Românii făcură jurămentă, că în calea în care aă plecată
din porunca prea înaltului nostru împëratâ, să nu lase în
vi6ţă nici ună pieioră de ungură saă funcţionariă“ . .
„Mai de multă plângerile în contra roboteloră nici de
 344 R EV 0LU ŢI0N E A LU Ï HORIA.

nume nu erati cunoscute. Atunci iubirea supuşiloră către

domnii pămentesci era aşa diccndű ună lucru firescü, şi
domniï pămăntesci încă ’şî da tdtă silinţa să conserveze pe
iobagii sëï, ca o moşcenire viă, da mâna de ajutoriă la
căsătoriile iobagilorü, eercaă ca fii iobagiloră să-şî capete
soţii bune, când veniaü în satű funcţionarii i primiau eî
singuri cu totă liberalitatea, ca să nu fiă spre greutatea ioba­
gilorü, când era fómete în ţără ajuta pe iobagi cu bucate, şi
’ în alte moduri susţineafi domnii pe iobagi, spre binele lorű,
alü domnilorű şi alü Principelui. Iar prin ordinaţiunile, ce
' urmară succesivă una clupă alta, se acordă Eomânilorü li­
bertatea să acuse pe domnii sëï, şi românii îndată ce vë-
(jufà, că pe domni i confrontézá aspru cu denşii şi-i pe-
depsescű pentru escesele comise perdură iubirea şi respec-
tulă, cu care eraü legaţi mai înainte de domnii lorü. Iobagii
însă, cari acusaü pe nedreptulü nu numai că nu se pe-
depsiaă, dar încă se da ordinele cele mai severe, ca să nu
li se facă vre-o nedreptate pentru plângerile ce le înaintase.
Nici o ordinaţiune nu se repetă aşa de multă către admi-
nistraţiunea politică, ca aceea, că ţăranii ca unü viű erariü
. alü statului să fiă apăraţi în contra ori cărei asupriri. Şi sub
titlulă acesta de erariü viű, dările ţăraniloră către domni
ajunseră astădi la atâta critică şi censură şi domnii pă­
mentescî ajunseră la atâta neîncredere înaintea ţăraniloră,
în câtü astădi iobagii se îndoiescü, dacă mai sunt obligaţi
să facă robote şi să plătăscă domnului dările io b ă g e s ci?...
„D ar ori de unde să fi purcesü turburările românilorü şi
ori de unde să se fi începută şi continuată, destulă că că­
pitanii şi corifeii revoluţiunii făcură pe poporă să crădă a-
cea minciună blestemată, spre cea mai mare injuria a Au­
gustului nume, şi- cu cea mai mare nepietate în contra sfin-
ţenii Maiestăţii Sale, că din porunca împăratului trebue să
stingă pe Unguri, cari precum s’aă distinsă totă-de-una prin
credinţa loră către augusta casă, totă asemenea şi regele s’a
arătată către dênsiï cu o deosebită şi distinsă g ra ţiă . . .
 PETIŢIUNILK NOBILIMII. 345

„D acă s’ar puté concentra rigórea tuturorä legilorű cri­

minale, totuşi nu ar fi de ajunsă spre a-î pedepsi după
cum merită. Findă-că noi suntemű obligaţi prin credinţa şi
legătura nostră omagială a descoperi ca supuşi credincioşi
totă ce vedemfl, că e spre stricăciunea domnii Maestăţii
Sale prea sfinte, de aceea descoperimu Excelenţiei Vóstre
ca comisariü regeseă cu consciinţă curată, că dacă turbură-
rile românilorii născute din ură naţională şi ură de religiune
nu se voră desrădăcina câtă mai repede şi din fundamentă,
dar nu numai să se potoléscá, atunci ele potă să strice multă
d’a dreptulă chiar domnii Majestăţii Sale. Căci dacă vofă'
ţin0 turburările acestea până la primávéra viitóre, atunci
voră lua parte pe întrecute şi românii din cele-l-alte părţi
ale principatului, cari ascultă cu cea mai mare supunere,,
töte câte li se spună în numele religiunii şi ală naţionalităţii.
„A poi afară de Românii din Transilvania câtă e de
mare încă numërulü loră în Banată, în ï é r a Românéscà, Mol­
dova şi mai în totă Uiriculă? De altă parte nu se póte
spera o îndreptare radicală, dacă nu se voră pedepsi în
conformitate cu legile fundamentale ale patriei şi comunită- .
ţile de unde s’aă începută turburările, şi daca nu se va pro­
ceda după totă rigórea legiloră în contra corifeiloră, sacri-
legilorfl, ucigaşiloră, în contra violătoriloră şi răpitoriloră
virgineloră şi aï matrônelorâ.
„Pentru că atâtă este de dură gintea româniloră în câtă
numai prin pedépsa cu mórte se póte înspăimânta, şi prea
puţină prin ínchisóre şi prin alte genuri mai uş0re de p e­
depse . . .
„Astă-felă rugămă cu tótá supunerea pe Excelenţia Vostră,
că după zelulă, ce-lă aveţi pentru binele comună şi care
Taţi probată prin atâtea esemple cu ocasiunea acestoră tur-
burări, să bine-voiţi în virtutea puterii ce vi s’a încredin­
ţată de Maiestatea Sa în acéstá provinciă, să îndreptaţi
activitatea Excelenţiei Vóstre astă-feliă, că corifeii şi cei
mai de friinte culpabili, cari se voră prinde, să se pedep- ■
 346 REV0LUŢIUNEA LUI HORIA.

sesc,ă fára întârdiere în cursulă acestoră dile de iérná şi în

diverse părţi a ţereî, şi încă cu o pedépsá demnă şi de îm­
prejurările actuali, cu o pedépsá de morte, pentru ca să fiă
de esemplu publică în totă téra,
„Asemenea să se pedepséscá într’ună modă esemplară şi
preoţii româniloră, cari sub pretextulă religiuni! înveţară
plebea ca să estermineze pe unguri. Iar în locurile de unde
, s’aă .începută turburările să se pedepséscá nu numai cori­
feii! dar şi primarii şi juraţii cu pedepsele stabilite prin le­
gile patriei (partea III art. 48 din Constituţiunile Aprobate),
•fiindă-că dânşii ară fi fostă datori să însciinţezc îndată pe
funcţionari despre începuturile acestei conspiraţiun! secrete
Asémenea să se strîngă de la român! tote armele şi în fine
să se aplice şi în Transilvania sistemulă pentru regularea
şateloră risipite, după cum l’aţx aplicată Excelenţia Vostră
. cu atâta înţelepciune în Banatulă Timişiană.
,-Excelenţiă, domnii pământesc! nu se opună ca să se a-
. ducă o uniformitate în robotele ţăraniloră, dar cu tóté a-
cestea, ca nu cumva ţeraniî dacă s’ar- face acum regula-
r.ea urbarială să crédâ, că regularea acésta au stors’o numai
prin turburările lorii de acuma, şi de aici să-şî iee îndemnă
să facă turburărî şi de altă dată pentru ea să ajungă la o
schimbare a posiţiuni! loră, după cum ’şî închipuescă eî în
ideile loră confuse. De aceea cu supunere vë rugămă Exce-
lenţiă, că din motivulă acesta să obţineţi de la Maiestatea
Sa regală, ca regularea urbarială să se introducă după ună
timpfi ma! îndelungată şi după ce turburările de astă<ţ! se
voră stinge cu totulă.“

Altă petiţiune din comitatulă Hinedore! fu înaintată mo-

narchulu! sub titlulă de Lacryinarum nostrarum libellus. în
acestă libelă de lacrimi magnaţi! şi nobili! din comitatulă
Hinedore! facă următorea curiosă propunere :

„Pentru conservarea linisce! publice, dicü denşiî, ar fi bine

să se pedepséscá în comună cu ună felă de pedépsá óre-
 PETIŢIUNILE NOBILIMII. 347

care şi comunele, cari aű fostă ma! turburate în cursulü a-

ceste! revoluţiunî, şi anume ar merita, cajtstă-felă de comune
să fiă p u s t i i t e c u t o t uli i, după cum s’a întemplată c u '
ma! multe comune din Banatulă Timişore! sub domnia mo­
şului Maiestăţi! Vóstre a împëratuluï Carolă alű Vl-lea de-
gloriosă memoriă. Iar daca Maiestatea Sa nu ar voi să per­
mită acésta, atunc! locuitori! unorü astă-felă de comune în
locü de pedépsâ să fiă transferaţi din comitatulă acesta ,îîi ,
B u c o v i n a , pe care şi aşa Maiestatea Sa a voită s'o ifnpo-
puleze, şi acolo să fiă încorporaţi în armata de grăniceri, -
după cum e voinţa loru. iar în loculu loră domni! pămân­
tesc! să aducă alţ! iobag! s v e v l saă din alte naţiuni m al
blânde, făeendă cu e! unu contractă ecuitabilă după stânji-
ni! de pământă ce-î voră primi.“

Nobilimea din comitatulă Albe! înaintă şi densa contelui Iá n -/,

kovits o petiţiune, totă cu aceleaşi ide! şi cu aceleaşi cererk '
în resumată conţinutulă aceste! petiţiun! era următoriulă : .

Căuşele aceste! revoluţiunî ne ma! audite a ţăraniloru ' ro­

mâni, <ţice nobilimea din Alba, nu aă fostă serviciele peste
măsură, nici cruclimile domniloră feudal!, fiindă-că principalulă
autorii ală aceste! revoluţiunî nu a fostă iobagiulă vre unu!
nobilă particulară, ci a fostă Horia saă Ursă Nicula iobagiă
din domeniulă fiscală ală Slatneî, care a revoltată şi de altă
dată satele din domeniulă de acolo, anume când aă spartă
butoiele arendaşiloră fiscali, faptă care se probézá prin proce-
sulă, ce se află în archiva administraţiuni! din Slatna. Şi
de altmintrelea revoluţiunea acésta nie! nu a isbucnită acolo,
unde iobagi! facă robote regulate, ci s’a începută în ţinutu­
rile muutóse, în domeniului Slatneî, în locurile unde ţărani!
plătescă taxe după usulă rămasă de la părinţi! loră, şi nu
facă robote regulate pe fiă-care sëptëmânâ.
D e altmintrelea nici sărăcia saă imposibilitatea de a su­
porta sarcinele încă nu i-aă silită ca să comită pustiirile,
prădările şi vărsările aceste de sânge, pentru că orî-cine Va
348 REVOLUŢIUNEA LUÏ HORIA.

esamina starea patriei nóstre se va convinge pe deplină, că

circulaţiunea cea mai mare de bani este în comunele din
munţi unde s’a începută revoluţiunea acésta.
în Abrudă, în Câmpeni, în Ofenbaiă şi Roşia nu esistă
altă domnă pămentescă afară de Maiestatea Sa, şi totuşi câte
pagube nu aă comisă dânşii şi aici, aă prădată aurulă şi
pivniţele împărătesei, aă ruinată edificiele împărătesei şi aă
'ucisă pe băiaşiî din Abrudă şi Roşia, cari n’aă voită să se
boteze în religiunea română, fiindă-că ţăranii resculaţi aşa
ţineaă, că numai religiunea română e religiune creştinăscă.
Dacă întru adevără causa acestei revoluţiunî ar fi fostă cru-
diuiile domniloră' pămentescî, atunci pentru ce aă luată dânşii
rolulă de apostoli, pentru ce aă mestecată lucruri religiöse
în revoluţiunea acésta, pentru ce aă silită pe săracii unguri
cu ameninţări de morte, ca să priméscá religiunea grecéscá,
de ce i-aă botezată, de ce aă ruinată bisericele şi le aă des­
poiată de lucrurile sfinte, şi ceea ce e mai însemnată, de ce
aă desfăcută vechile morminte şi de ce aă tăiată pe morţi
în bucăţi, de ce aă călcată în picidre cuminicătura şi de ce
strigaă -atunci „aici e Dumnedeulă unguriloră, acum să le a-
jăte dacă póte“ , şi în fine pentru ce aă ucisă şi aă bătută
pe preoţii tuturoră religiuniloră legale din ţără.
Din tóté aceste este aşa dar evidentă, că scopulă loră mai
înaltă a fostă stërpirea naţiunii nóstre şi a religiuniloră re­
cunoscute în ţâră, şi în modulă acesta denşiî voiaă să aducă
ţâra în mâna altei puteri.
Este asa dar ună adevără incontestabilă, că motivele a-
cestoră pustiiri, prădări şi vărsări de sânge, nu aă fostă
dè locfi crudimea domniloră feudali, nici greutatea peste
măsură a servicieloră iobăgescî. Faptulă acesta este cu atâtă
mai evidentă, căci adevăratulă începută ală revoluţiuniî ro-
mâniloră s’a întâmplată în comitatulă Aradului, acolo unde
s’a introdusă ună urbariă noă, şi din comitatulă Aradului a
trecută pe la începutulă luneî trecute în acéstà misera şi
tristă patria.
 PETIŢIUNILE NOBILIMII. 349

Natura acestei naţiuni ilegale, ce locuesce în acéstà p a -j

triă este astü-felü, în câtă ea numai prin o frică mare póte
fi guvernată.
Cunoscendă defectele naţionali ale acestei ginţi, vechii gu­
vernatori ai acestei ţări aű avută o deosebită atenţiune, ca
să înfrêneze acéstâ naţiune tolerată, şi adese ori aă fostă si­
liţi să aducă în contra ei legi, după cum se vădă din Con-
stituţiunile nóstre Aprobate şi Compilate.
Dar cele de ântâiu rele urmară din indulgenţa cea m a r e /
care fu arătată faţă de români în timpulă din urmă prin dife­
rite ordinaţiuni ; urmară din ura, în care aduseră pe domnii
pămentesci inimicii neîmpăcaţi ai nobilimii. Aşa că romanii '
observară, că dacă greşesce mulţimea atunci nici unulă din
ei nu e pedepsită. De aici apoi urmă (în 1773), că pe br. Intzedi
’lă prinseră iobagii proprii în casa sa într’unu modă tâlhărescd,
lă luară cu dânşii şi-lu duseră desbrăcată, mai fără pici o haină
pe elă, şi-lă chinuiră, şi cu tóté aceste ei rămaseră nepedep-
siţi. De aici urmă şi aceea, că pe Adamu Ribiczei ’lă ata­
cară iobagii săi proprii chiar în casa sa, ’lă omorîră şi-i l u ­
ară totă ce avea mai scumpă. Dar şi iobagii aceştia în Tocă'
de mórte căpătară graţiă. Ţăranii văzură actele aceste pur­
cese dintr’o indulgenţă peste măsură şi din simplă graţiă,
iar de altă parte preoţii români şi alţi inimici ai nobilimii
împlură pe sub ascunsă mintea ţăraniloră cu nisce principii
atâtă de scelerate, ca şi cum magnaţii şi nobilii ar fi spre
greutatea Maiestăţii Sale a gloriosului domnitoriă, şi că Maie­
statea Sa uresce nobilimea, şi denşii începură numai de câtă
să se ocupe cu idei şi mai periculóse.
p Şi natura românului este astă-felă, în câtă densulă crăde
/ şi în cuvintele celui mai de josă amăgitoriă, dacă potă să-lă.
V.ajute la scopurile sale, iar de altă parte densul ü nu voesce
să crădă nici la cele mai înalte ordine ale Maiestăţii Sale
şi ale guvernului, dacă ’lă împedecă în scopulă săă. Şi în
modulă acesta i seduse şi-i conjură amăgitoriulu Horia sau
Ursă Nicula pentru stêrpirea nobilimii şi a naţiunii unguresc!.
 350 REVOLUŢIUNEA L u i HORlA.

Deşi nu ne îndoimû, că comisiuhea, pe care aţi însărci­

nata Maiestatea Vostră cu liniscirea acestei ţerî ajunse intr’o
stare atâtü de deplorabilă, va afla de sine în înţelepciunea
sa mijlócele ce servescă pentru scopulii acesta, cu tóté a-
ceste însă noï cunoscêndü maï bine starea patriei nóstre,
sentimentală ţeraniloră şi geniul il diferiteloră naţiuni, îndrăs-
nimű a supune dimpreună cu cererile nóstre şi mijlócele, cari
potu servi pentru scopulű acesta
1. Iertarea şi indulgenţa în starea actuală a împrejurări-
loru ar fi oleiulü vërsatü pe focă. Să se liniscéscâ odată
revoluţiunea şi rebelii să se pedepséscâ după legile patriei
fără nici o indulgenţă, anume corifeii, prirnariî saţeloră şi
juraţii să fiă traşi în ţepă, iar ceî-l-alţî locuitori aï satelorü
1 revoltate să fiă d e c i m a ţ i , căci dacă nu se va da ună astű-
felü de esemplu, atunci e sigură, că pustiirile, vărsările de
sânge şi reseólele nu se voră linisci, din contră numărulă
resculaţiloră se va înmulţi din tóté părţilă, şi la primávérá
nefericirea şi pericululă se va estinde şi peste cele alalte părţi
ale ţărci.
2. Armata să capete ordină, că în casulă când se ar mai
începe undeva o revoluţiune, atunci fără să maî ascepte ordi­
nele maî înalte, ci după simpla cerere a funcţionarii oră comita­
tului să dee imediată ajutoriulă suficientă.
3. în astu-felu de împrejurări armata să nu se maî ţină
numai în defensivă, ci din contră în casă dacă ţăranii revol­
taţi nu ar voi să se liniscéscâ, atunci să-i omóre, să-i taie,
să-i pusticscă şi să-i împrăsciă fără nici o indulgenţă, ca
pe cei mai erânceni inimici ai patriei. ~
4. Resculaţii prinşi până acum, anume aprin4ătorii, omorî-
torii, prădătorii şi aceia, cari au despoiată biseîicele să fiă
pedepsiţi imediată cu morte, ca să fiă ună esemplu oribilă
pentru rebeli,
5. Casele, cari se află prin munţi, fiindă prea depărtate unele
de altele şi imposibilă de a se regula să se p u s t i é s c â câtă
 4
P E T ll’lÜ N lLË N O B tL llIIÍ. 351

mai în grabă, şi ţăranii aceştia să fia aşedaţi într’ună locü

maî acomodată la o margine óre-care.
6. Să se adune tóté armele şi tóté instrumentele pericu-
lóse de la români şi să li se interdică sub.pedépsâ de morte,
că nime din eî să nu maî cuteze a tinó arme.
7. De óre-ce preoţii români sunt aceia, cari aţîţă maî
cu séma poporală la revoluţiune, din acésta causă să se
publice, că în orî-care satu va erumpe o revoluţiune acolo
preoţii români, primarii şi juraţii cu trei inşi lângă dânşii
j e voră pedepsi cu mórfe în conformitate cu legile patriei.
8. Românii resculaţi să fiă siliţi a restitui tóté lucrurile
luate, iar pagubele causate. să se preţuiescă peste totă l o - ,
culă în térâ, şi suma acésta să se reparteze pe comunele res-
culate. cari să fiă datóre a o plăti în timpă de 5 ani fără
nici o_Mnkentă....
Aici e loculă să amintimă şi de memoriulă nobilimii din
eiujifi. /
în luna lui Martie 1785 comitatulu Clujului invitată să
se justifice pentru c e a ordonată insurecţiunea nobilimii, pen­
tru ce nobilimea armată şi-a făcută uniforme, pentru ce îm-
pedeca pe călători pe drumuri şi maltrata pe români, co­
mitat ulă supuse monarchului următorele motive : ;

Cu o nespusă consternare a sufleteloră nóstre şi cu adâncă,

durere amă înţelesă, că espediţiunea nôstrâ întreprinsă de
curêndd în contra româniloră resculaţi ne-a adusă în g r a v ă .
suspiţiune înaintea Maiestăţii Vóstre, din causa răutăcioseloră
interpretări ale unora.
Calamitatea atâtă de funestă întâmplată în tomna trecută,
când din causa furiei ţâraniloră aă cădută o mulţime de
victime din sînulă nobilimii, a produsă o rană adâncă în
sufletele nóstre şi ale urmaşiloră noştrii. Dar nefericirea a-
césta este cu multă mai mică de câtă durerea, ce o sufe-
rimă, din causa gravei indignaţiuni a prea induratului
nostru Principe.
352 REVOLUŢIUNEA LDÎ HORIA.

Deşi fidelitatea ginţii unguresci din Transilvania către

casa austriacă este de ajunsă cunoscută încă din timpulü îm-
përatuluï Leopoldű, totuşi ca să aflämü o uşurare in contra du­
rerii atâtă de mari, ce a cuprinsű sufletele nóstre, şi ca sa
arëtamu nestrămutata nostră credinţă către tronulă Maies­
tăţii Vóstre suntemă siliţi să supunemă Maiestăţii Vóstre
cu, Umilinţă motivele sincere şi adevărate ale acestui faptă
ală nostru.
Masacrulă, ce l’a comisă plebea furiosă asupra nobilimii
nearmate şi devastarea tuturoră averiloră de la marginea
Zarandului şi până în mijloculă acestui comitată, a trebuită
să ne iriteze, şi în momente aşa de critice să ne siléscâ, ca să
îngrijimă de capetele nóstre şi să ne opunemă furiei ţera-
niloră, cari însetoşau singură numai după sângele nobilimii.
Simţindă noi apropierea periculului amă cercetată mai nainte
de tóté să căpetămă ajutoriă militară, dar câtă de deşerte
şi lipsite de resultată aă fostă rugările nóstre, probézâ rës-
punsulă guvernului, prin care ni se face cunoscută, că co­
manda militară nu póte să ne ajute.
Astă felă în lipsa unui ajutoriă militară şi ca să nu fimă
espuşi şi de aci înainte furiei acestei plebi, am trebuită să
apucămă armele în contra voinţei nóstre şi să eşimă la res-
belă, şi acésta né-a permis’o însuşi guvernulă regescă prin
textulă decretului în care se dice anume, că funcţionarii co-
mitateloră unde voră afla de lipsă, potă să cliiăme în arme pe
nobili şi pe posesori.
Dar afară de permisiunea guvernului mai aveamfi înaintea
nostră art. 6. P. III. tit. 76 din Constituţiunile nóstre Apro­
bate, articulă, prin care se dispune, că în caşuri neasceptate,
nobilimea chiar şi fără ordinulă principelui, trebue să iee
armele şi să iésâ la resbelă.
Şi faptulă acesta ală nostru nu era ună casă cu totulă
unică, despre care să nu aflămă urme în seculii trecuţi şi
chiar până în cţilele nóstre. Anume în a. 1735 sub domnia
moşului Maiestăţii Vóstre, a augustului Carolă VI de gloriosă
 PETIŢIUNILE N 0BIL1M IÏ. 353

reminiscenţă, isbucnindă o revolutiune în comitatulă Bechesă, \

din cansa nöueiorä imposite, cetăţenii credincioşi aï patriei,

fără să mai ascepte ordinulü regelui, apucară armele şi su­
primară tumultulă, şi nu numai, că dens ii, n’aă fostă incul­
paţi pentru faptulă acesta, dar însuşi regele a aprobată pur­
tarea loră, şi pe aceia, cari se aă distinsă în suprimarea
acestei revoluţiunî, i-a dăruită cu lanţ,Urî de aură. Totă aşa
s’a întâmplată şi în a. 1761, când se lăţi faima despre năvă­
lirea tătariloră în Transilvania, atunci nobilimea fără să maî
ascepte ordinulă principelui, chiar pe basa Oonstituţiuniloră-
Aprobate, apucă armele, cu cea maî mare rapiditate, eşi la
resbelă şi să estinse peste totă Transilvania unde se lăţise
faima aeésta.
în faţa acestoră esemple atâtă de clare, şi în lipsa ori­
cărui ajutoriă militară, noi nici nu putepmă crede, că vomă
lucra în contra legiloru patriei, în contra voinţei prea înal­
tului nostru principe, şi în contra fapteloră strămoşiloră noş-
triî, dacă vomă apuca armele pentru apărarea vieţeî nóstre
şi a iubitei nóstre patrie. Prin acestă faptă ală nostru amă
ajunsă la acelă resultată, că după ce a fostă devastată Sân-
Georgiulă-Trăscăului, lucru, ce va rëmâné în memoria acestui
seculă, noi fără să vârsămă o picătură de sânge, amă în­
frântă aşa de multă furia resculaţiloră, în câtă, aă remasă
scutite de revoluţiune, atâtă partea cea alaltă a comita­
tului, câtă şi ţinuturile vecine, şi este ună faptă constatată
prin cercetări demne de credinţă, că dacă resculaţii nu se
temeaă de nobilimea armată, atunci dânşii de sigură ar
fi năvălită din locurile muntóse şi ar fi devastată töte ţi­
nuturile vecine.
Aflându-ne aşa dar în astă-felă de împrejurări şi trebuindă ,
să priveghiămă în continuă o lună de dile, e lucru evidentă,
că hainele mai lungi şi preţiose, ce le purtămă în timpă de
pace, eraă necomode pentru espediţiune, şi amă trebuită să
ne îngrijiină de o îmbrăcăminte mai practică. Mai multă,
chiar şi motivele de economiă ne aă silită să ne procurămă
23
 354 R E V o L ü t iü N E A tu i B o r ja

o uniformă mai simplă şi care costa maî puţină, şi alegendă

nor uniforma acésta, am avută totăă o dată în vedere, că şi
prin forma costumului să inspirămă ore-care teróre ţerani-
loru resculaţi, iar după ce ne amu întorsă din resbelă acasă
maî mulţi inşi, din motive economice, au aflată o plăcere
inN uniforma acésta, şi aă începută să o porte de bună-voiă
' ’ 'şi J fără îndemnulu nimeruî. Iar rangurile militari, le am
pâ(ţ|)tâtu din causa disciplinei şi a ordineî, căcî fără ordine
^nici mu puteamu ascepta, ca să facemă ceva. De altmin­
trelea împrejurările şi disciplina încă eereaă, ca unii să
■ fiă comandanţi şi alţii să asculte, şi acestora, amu trebuită
i ă le dămă ranguri şi semne de distincţiune. în fine chiar
- ^şi împrejurările eereaă ună curajă militară, şi aşa amu cu-
\ jţetată, că e bine, ca prin ranguri militari să escitămă aceste
spirite generöse. Dar esemplele nu lipsescă nici în acesta
„ privinţă. Pe timpulă când se lăţise faima despre năvălirea
tătariloră, nobilimea întrégâ trebuindă sa apuce armele, densa,
cu acéstâ ocasiune, şi-a distribuită ranguri şi oficii militari,
'iar rangurile, cari le amă fostă adoptată noî, singură numai
’ pentru actulă expediţiunii, nu le amă maî întrebuinţată îndată
’ ce a sosită armata.
- în ce privesce însă procurarea armeloră, la acésta n e a si-
- litu nefericirea fraţiloră noştri, a căroră morte neasceptată nu
póte să ne lésá delà inimă, ne a silită grija, ca nu cum-va
la primavérâ revoluţiunea să încépâ de noă, căcî în fotă cţiua
âutţiamă vorbindu-se şi grănicerii românî ameninţaă pe faţă,
V că la primăvéra viifore voră sterpi din rădăcină gintea un-
» guréscá, în fine cereau cliiar şi gravele împrejurări, în cari ne
aflamă, ca noî să nu stămă nearmaţî şi fără aperare, înaintea
poporului resculată. De altmintrelea nicî nu ne amă procurată
atâtea arme, după cum s’a raportată póte Maiestăţii Vóstre.
Arme nóue ’şi-aă cumpărată numai aceia, cari nu avuse
arme nici în cuvsulu acestui periculu şi aă trebuită să iésá
la resbelă numai cu instrumente de economiă, iar cei alalţi
nu- mai de ’şi-aă curăţită de rugină, şi aă mai reparată ar-
 PU t i ţ i u k i l e n o b il im ii. 356

mele loră cele vecliî şi lungi din timpulă păcii de 40 de ani.

Dar nici prin acésta n’amă făcută nimică, ce ar fi fostă
neiertată saă neusitată, de oră-ce purtarea armeloră şi mai
înainte de revoluţiunea acésta, atâtă era de solemnă po­
fii limiî din Transilvania, în câtă nici nu făcea, cine-va
vre o călătoria câtă de mică, cu deosebire persónele mai de
frunte, ca să nu iee cu denşii o suită de servitori armaţi.
De altă parte Maiestatea Vdstră, cunosceţi prea , bine,
că nobilimea transilvană nu locuesce între zidurile oraşeloră
si a fortăreteloră, ci în sate şi cătune, si asa totă-de una
póte să ajungă în posiţiuni critice, ca să-şi afle sigu-,
ranţa şi apărarea numai în arme, şi întru adeveră daca i
s’ar lua armele, atunci de sigură se ar isprăvi cu t0tă nobi­
limea.
Ne tememă încă de acum, că ţăranii români, cari nu do-
reseă nimică alta, de câtă, ca nobilimea să rămână nearmată^
îndată ce voră aucţi faima, că nobilimii i s’aă interdisă ar­
mele, să încépâ a comite orî-ce violenţe în contra nostră-,.
să interpreteze şi acéstá măsură, aşa cum nu e intenţiu-
nea Maiestăţii Vóstre, ca unu felă de ură în contra nobili-'
mii şi a ginţii unguresci, şi să vină la credinţă, că nobi­
limea cădută acum în dispreţuia Maiestăţii Vóstre, denşii*
potă să încépâ orî-ce în contra nostră. -'
Descoperindă Maiestăţii Vóstre aceste motive cu cea m ai'
umilită credinţă şi sinceritate, rugămă pe Maiestatea Vostră.
să bine-voiţi a lua spre sciinţă, că faptulă acesta ală nos­
tru n’a purcesă din vre o temeritate, şi cu atâtă mai pu­
ţină din infidelitate, din contră este numai o probă mai
multă despre loialitatea nostră faţă cu Maiestatea Vostră
şi de credinţă faţă eu patria. Maiestatea Vóstrá să bine­
voiţi a lua în considerare câte servicii credincióse a adusă
nobilimea transilvană casei austriace, de când densa a
scuturată jugulă otomană şi s’a supusă blândei domnii a a-
cestei case, că nobilimea transilvană în împrejurări critice
în cursulă mai multoră resbóe a dată cu bucuriă recruţi
356 REVOLUŢIUNEA LUI IIORIA.

şi pani, mulţi venden du-şi chiar şi lucrurile cele mar preţiose,

şi c a dênsa mai bine e gata să-şi pérdá túte averile şi vieţa,
•de câtă să sufere a se arunca vre o péta asupra fidelităţii
sálé, şi Maiestatea Vostră convinsă despre credinţa neviolată
a nobilimii să bine-voiţi a dispune, că aceia, cari aă adusă
fffputaţiunea nobilimii în o suspiţiune aşa de infamă, să fiă
-pedepsiţi în conformitate cu legile patriei nóstre, şi nouă să
ne fiă permisă ca să îmbrăcămă iarăşi uniforma aceea nep'eri-
pulbsă, care amă trebuită s’o lepădămă, să ne fiă permisă
k ne procura arme, cari ne sunt concese prin cărţile nóstre
nobilitari, şi cari constitue una din prerogativele cele mai
de frunte ale nobilimii, prerogativă, care până în timpurile
,de astădi a rămasă neatacată.

Magnaţii din Transilvania presentară şi denşii contelui

Iankovits ună lungă mernoriă politică în privinţa sistemului
de administraţiune a Transilvaniei, sistemă, care diceaă denşii,
a fostă singura causă a acestei revoluţiuni
Memoriulă magnaţiloră conţinea următorele plângeri :

Ori câtă de marc este amăriciunea, în care ne-amă aflată

şi ne aflămă şi astă-di, faţă cu ruina atâtă de înfiorătore a pa­
triei, faţă cu arderea şi prădarea domenieloră şi averiloră
nóstre, faţă cu vărsarea sângelui nevinovată a atâtoră
rude iubite ale nóstre, lucruri, ce le-au esecutată asupra nó
stră cu ună esemplu aşa de rară, ţăranii români conjuraţi
şi resculaţi pentru nimicirea definitivă a naţiunii şi a nobi­
limii unguresci, fapte de cari asemenea nu se mai potă
citi în analele ungurilorfi, atâta mângâiere avemă însă, că
prea puterniculă Dunmedefi, în mâna cărui se află inima
regiloră şi a principilorfi, a condusă inima graţiosului nostru
domnă şi principe, ca să dorescă a se cerceta adevăratele
cause ale furiei şi rescolei româniloră asupra nobilimii şi a
domniloră săi pămentesci, şi aă bine-voită spre scopulă a-
cesta a te trimite pe Excelenţia Ta în mijloculă nostru.. Din
parte-ne dorimă de la bunulă Dumnedeă, ca sfinţenia Ma-
 PET1Ţ1IJNILE NOBILIM j I. 357

iestăţiî Sale să-şî ajungă scopulă, ce şi l’a propusű, şi Kxce-

lenţia Ta să fii în tóté aceste mal de folosű şi mai fericită
de câtă toţi aceia, cari aă muncită până acum pe astă-feliu
de terenuri, dar spre mai puţină mângâierea nostră.
Ca să cunoscemă adevăratele cause ale acestei revolu-
ţiunî, cause despre cari puţini aă cunoscinţă şi nici nü le
potă vedé că toţii, e de lipsă să ne întoreemă cu câţî-va am
înapoi, în timpulă când s’a schimbată forma cea vecliiă a
administraţiuniî din Ardélfl, şi din asemănarea celoră două'
administraţiunî va fi uşoră să cunoscemă adevăratele cause,
ale acestei revoluţiunî. . - .
Părinţii noştri venindü din Scithia aii cucerită cu arűie
victorióse şi cu- sângele loră acéstá scumpă patria^ şi după
ce aăjâup.usu„şi au..făcută iobagi pe părinţii româniloru,
cari s’au revoltată astădî asupra nostră, denşiî au domnită
linisciţî peste el ţinendu-I totă-de-una într’o aspră disciplină,
lăsându-le însă neatinsă modulă loră de viăţă. Şi din timpUlu
domniei regelui Uladislavă, când s’a întemplată lă a. 1514
revoluţiunea generală a ţăraniloră, nicăirî nu mal citimu des­
pre o revoluţiune în contra nobilimii din Ardélu asemenea
acesteia. Astădî însă ară curge póte pârae de sânge în tóté
ţinuturile acestei patrie, dacă nobilimea, de altmintrelea pu­
ţină la numără, nu s’ară fi adunată pe câtă i-a concesă ur-'
genţa împrejurăriloră, ca în conformitate cu legea naturel
să se îngrijésca áe apărarea sa propria.
Dar ceea ce ne-a durută mal multă este, că ţărănimea,
care s’a resculată astăcjl asupra nostră, nu s’a genată şi nu
să genézâ nici chiar astădî să strige câtă o ţine gura, că
tóté, câte le-a comisă asupra nostră, le-a făcută din porunca
Maiestăţii Sale. ,
Până la a. 1761 ţâra avea ună sistemă bună de imposite
stabilită din partea camereloră, şi fiă-care putea să pláté-
scă contribuţiunile fără nici o greutate. Dar de la 1761 în-
ence s’a desfiinţată sistemulă acesta, şi de atunci a urmată o
administraţiune arbitrară, care şPastăcjî se mal continuă,
’ 358 EEV0LUŢIUNEA L ü l HOKI A .

Omenii aceia, cari au voitű numai să-şî facă merite şi să-şî urce
'fericirea loră din ce în ce mai multă, aruncară de o dată
partea^ cea mai mare a ‘ contribuţiunii asupra comitateloră şi
a naţiunii secuescî, (Jicemu asupra comitateloră lipsite de orî-ce
jndustnă *), şi atunci când poporală începu să strige, atunci
autorii acestei sisteme atribuiră causa nemulţumirii nu greutăţii
peste măsură a impositeloră, ci greutăţii servicieloră iobăgesci.
în anulă 1762 se desfiinţă vechia administraţiune politică
ş comitateloră şi cu ea se desfiinţă şi respectulă poporului
resculată faţă de domnii şi de magistraţii sei, şi încetă cu
încetulă se plântă în inima românului, aplecată .de la natură
şi aşa spre turburărî, ună felă de nesupunere faţă cu dom-
nulă seă. Românulă fu admisă să stee înaintea judecăţii
faţă cu domnulă şi cu magistratulă seă, şi n’a esistată vre
o plângere a ţeraniloră, care să nu fi fostă primită cu a-
mendóue mânile ori câtă de neîntemeiată să fi fostă. A dispă­
rută aşa dar administraţiunea cea vechiă si bună, a scădută
puterea magistraţiloră, şi acum autorităţile comitateloră a-
veaă .numai să esecute poruncile mai înalte, dar nu mai
eraă instituţiunile pentru apărarea legiloră patriei şi aconsvetu-
diniloră vechi şi bune. Adese ori funcţionarii comitateloră
ocupaă funcţiuni de advocaţi, şi în locă ca denşii, să pună
freă ţeraniloră în cestiunile unde nobilulă avea dreptate,
din contra ţăranulă rămânea nepedepsită chiar daca se do­
vedea, că plângerea sa a fostă neîntemeiată» în multe locuri
funcţionarii aceştia, ei compuneaă şi ei scrieaă plânsorile
ţăraniloră şi în şedinţă totă denşii eraă judecători, şi dacă dom­
nulă mergea cu recursulă până la instanţele superióre, a-
tunci aveaă dreptate totă numai autorităţile comitateloră, auto­
rităţi instituite pentru esecutarea ordineloră{ dar nu mai avea
credinţă domnulă pămăntescă. Acésta a fostă prima sor-

Critică de altmintrelea forte justă în privinţa sistemului de

i m p o s i t e elaborată de b r. B r u k e n t h a l şi introdusă în Transilvania
la anulă 1769.
 PET1Ţ1UN1LE NOBIIjIMII. 359

ginte, din care a decursă ura ţeraniloră în contra domni­

loră feudali.
Chiar dacă plângerile ţărani lom ar fi fostă întemeiate, a-
tuncî după legile patriei uşoră s’ar fi putută afla ună m ij-
locă de îndreptare, dar le-a plăcută omcniloră mai multă, ca sa
aprindă inima ţăranului în contra domniloră seî, şi pe ’a-
ceştia să-î discrediteze totă mai multă înaintea curţii.
în anulă 1771 se decretă ună regulamentă pentru a în-!
frâna crad-imile domniloră pământesc! asupra ţeraniloră, cru-
dimfj cari eraă luate numai de pretextă, şi din acâstă mă­
sură urmă o ură şi îndrâsnélâ a ţăraniloră faţă cu domni!
seî. Şi după ce plantară în inima ţăranului idea despre.eru-
dimile domniloră şi lăţiră faima, că nobilimea din Ardélű
tratăză cu iobagi! ca Tătarulă cu robulă săă, ca faima ar
césta să potă fi crezută si la curte, dânşiî luară în ajutoriă
armata graniţărăscă, şi miliţia acésta, cu tóté că era destinâtă
numaî pentru pada şi siguranţa frontiereloră şi a ţăreî, dânsa,
dimpreună cu armata regulată începu a se mesteca în a-
facerile iobagiloră şi ale domniloră, şi lucrurile ajunseră a-
colo, că rapórtele companiiloră către regimente, ale regi-
menteloră către brigade şi ale brigadeloră către comandele
general!, se ocupaă de regulă numaî cu o singură cestiune,
cum tratâză domni! pământesc! cu iobagi! seî, şi ce felă de
crudimî comită asupra loră. Şi aceşti oficerî de naţionalitate
străină nu cunosceaă legile fundamentale ale patrie!, nu
sciaă ce felă de obligaminte are ţăranulă faţă cu domnulă
săă, e! nu cugetaă, că totă ce are ţăranulă este din pă-
mântulă domnului săă, după cum dice legea „Ţăranulă afară
de preţulă munci! sale nu are nimică“ (R'usticus' paeter mér­
cédéin, laboris nihil habet). Tote lucrurile aceste vădându-le
poporală reşculată căpătă o îndrăsnâlă şi ma! mare cu
domnulă seu, fiindă-că observă, că dânsulă peste totă loculă
este părtinită.
Iar după ce ura acésta în contra domniloră pământesc! prinse
rădăcini în inima ţăranului, urmară apo! o mulţime de in-
 360 REVOLUŢI UNEA LUI HORIA.

,yest%aţiunî în contra nobilimii fără nici o causă, investi-

' gaţiunî, cari deşi se aü constatată, că nu aveaă nici unu
' fundamentă reală, totuşi ţăranii, cari se plânsese fără causă,
aă rămasă nepedepsiţî.
Cu durere amă trebuită să audimăşi acega afirmare, ca şi
curii în Transilvania nu s’ar afla persóne capabile pentru ad-
riiinistraţiunea publică, dar astă-felă de denuneiărî le făcuse
aceia, cari asceptaă înaintarea loră numai de la depărtarea
altora.
■ Daca de vre-o 20 de ani şi mai bine în cóce, ţăra acésta
far fi avută guvernatori din familiele cele vechi cu merite şi
„cu avere a), dacă Transilvania ar fi fostă administrată după
legile şi principiile naţiunii unguresc!, precum a fostă ad­
ministrată mai înainte, atunci putemă crede, că răulă acesta
iui se ar fi întâmplată.
Dar de la 1761 s’a schimbată vechia administraţiune a
Transilvaniei şi acésta o simţi numai de câtă poporală ro­
mână, care maî înainte era ţinută în aspră disciplină, o
sinite astădî şi guvernulă Transilvaniei, care când trimite
patente şi ordine, ca se le publice româniloră, aceştia nici nu
le iaă în sémâ, şi adesş-orî se audă strigândă: porunca a-
eésta nu e de la împăratulă, ci-ï delà domni.
Iar maî târdiă cu ocasiunea celoră două călătorii ale Ma­
iestăţii sale, când Maiestatea Sa ’şî arătă nobilele sale senti-
riiente faţă cu ţăranii şi prin aceea, că asculta pe ori şi cine,
şi aduna chiar cu sfintele sale mâni petiţiunile de la ori şi
' care, atunci ţăranii români molestară pe Maiestatea sâ Cu o
mulţime imensă de plângeri lipsite de ori-ce fundamentă,
şi interpretară îndată pe dosă şi acésta graţiă a Maiestăţii
Sale, căpătară curagiă şi începură să molesteze cu' astă-felă de

“) Alusiune la br. Adolfii B u c o w , contele Andrem I f a d i k , 1 contele

Carolü O - D o n e l , cari în calitate de comandanţi generali al Transilva­
niei, delà 1762 încoce, aii fostă totu-o-dată şi preşedinţi al guvernului din
Sibiu. De asemenea se refere plângerea magnaţiloră şi la succesorii ace­
stora, la contele los. Auersperg şi la br. Samuilu Brukenthal.
 PET1ŢIUNILB NOBILIMII. 361

petiţiuni şi instanţele inferiore, să inculpe pe magistraţi şi, pe

domnii pământesc!, credândă că ceea-ce aű putută să
facă înaintea împăratului potă să facă în fiă-care t|i cu dom-
nii şi cu magistraţii sëï.
în aniilă 1778 se introduse o modificaţiune bună în con-
stituţiunea militară, ca domnii pământesc! să dee singuri,
numërulü necesară de recruţi, dar şi mesura acésta, servi
numai, ca să escite ura ţăranului asupra domnului săă.
în anulă 1783 urmă conferenţa comisiunii de expropriare,-
şi se vorbia în tóté părţile, că se voră lua unele posesiuni
delà magnaţi şi delà nobili şi se voră da pe séma armatei
grăniţăresci, şi conferinţa acésta se continuă şi în anulă ,
1784; dar poporală interpretă şi acéstâ mësurà pe dosă,
făcându-şi falşa credinţă, că acum se iaă în totă ţera pă­
mânturile ereditari delà domni şi se împărţescă între ţărani.
încă atunci, când s’a înfiinţată armata de grăniceri, mul­
ţimea cea mare şi fără nici o trebuinţă a preoţiloră români,
a fostă întrebuinţată ea să îndemne pe poporă să iee ar­
mele, şi atunci apoi observară preoţii români, că ei sunt a-
ceia, cari domnescă în inima românului, şi precum mai îna­
inte, aşa şi după aceea totă ei, ca emisari, duseră la înde­
plinire tóté relele, dânşii asigurară pe ţărani, că daca
voră lua armele nu voră mai domni nobilii asupra lord,
ci ei asupra nobililoră, şi voră împărţi chiar şi pă­
mânturile ereditari ale nobililoră. Mai multă dânşii vorbiaă
cu totă cutezanţa, că Maiestatea Sa uresce pe magnaţi şi
pe nobili, fiindă-că ţinu numai la privilegiele loră şi mi
plătescu nici o contribuţiune, aşa că împăratulă nu are nici
unu folosu de ei, ca şi cum siguranţa cea mai mare a prin- '
cipelui nu ar fi în nobilime. Adevărulă însă este, ca nobili­
mea şi magistraţii formézâ veriga în lanţulu ce unesce pe
rege şi poporă,. şi dacă veriga acésta se rumpe, atunci se
întâmplă lucruri cum este revoluţiunea de astăzi, şi din a-
céstâ causă Pettzhofen, ministrulă împăratului Leopoldă scria,
că nobilimea este inima regiloră (Mobilitás est cor Regum).
 362 REVOLUŢI UNEA LUI HORIA.

! . Conscripţiunea militară, întêmplata cu câte-va luni mai

înainte la Alba Iulia şi la Haţegă, s’a făcută din ordinulă
comandei generale, şi din tóté lucrurile aceste poporală veni
la credinţă :
1) că dânsulă din porunca împăratului trebue să capete
arme ;
2) că nobilimea trebue pustiită cu feră şi cu focă ;
• 3) că după ce voră pustii pe nobili, proprietăţile loră
se voră împărţi între dânşii, precum s’a şi întâmplată în
unde locuri, că iobagii se aşedară pe pământurile pustiite
ale nobilimii.
La tóté aceste se mai adaugă şi alte cause, că românii
locuescă împrăsciaţî prin munţi, singuratici, depărtaţi unii de
alţii, şi totă economia loră le este în jurulă casei, iar daca
se ar forma sate din casele aceste, atunci s’ar putâ aduce u-
soră la ascultare cu armata, care să se încuartireze la dânşii.
în comitatulă Zarandului închisă în munţi şi locuită de
românii cei mai selbatici astădi domnesce numai Horia
cu tâlharii săi, si aşa l’a separată de Transilvania în câtă
•nime nu mai póte să străbată acolo, şi nici nu mai esistă
acolo vre o administraţiune, ca şi cum nu se ar mai ţinâ
de Transilvania. Până când ţinutulă acesta avea ună comite
ală seu particulară şi nu era unită cu comitatulă Hinedórei,
până atunci domnia liniscea aci, fiindă-că administraţiunea
avea destulă putere cu ţinutulă acesta, dar de când Zaran-
dulă s’a unită cu comitatulă Hinedórei, magistVaţii fundă
puţini la numără, n’ aă mai putută fi cu priveghière sufi­
cientă asupra ţâraniloră, şi de aici uşoră putemă să ajun-
gemă la conclusiunea, că ori-ce ţâră, cu atâtă va fi mai li­
niştită, cu câtă va fi administrată şi guvernată în districte
mai mici.
Din tóté acestea resultă, că schimbarea formei de admi­
nistraţiune în .Ardâlă este fântâna, din care aă urmată tóté
relele acestea; şi causa cea mai apropiată a fostă conscrip-
ţiunea militară ă eeloră 81 comune, întâmplată la Alba Iulia,
 PET1ŢIUNILR NOBILIMII. 36S

şi a altorü mai njultoră comune înscrise în ţâra Haţegului

de către vice-colonelulă Karp.
Dar si atunci românii se înscrisese ca soldaţi num ai,din
causa, ca să remână fără domni, şi fiindu-că se amăgise sau
singuri, saă că-i amăgise alţii, că atunci pământurile vorîi fi
ale lorii. Dar după ce vedură, că nu potü să scape de domnii
lorii pământesci, că nu potü să pună mâna pe pământurile
nobilimii, atunci se conjurară şi hotărîră, că la primă vâra •
viitóre, în diua de 1 Maiă, să ucidă pe toţi domnii lorü p ă­
mântesc!. Dar se întâmplă prinderea agitatorului şi a căpi­
tanului de acum *), şi prea puterniculü Dumnedeü, care portă
grijă de naţiuni, aprinse foculă mai curândă şi scóse mai
repede la lumină acestü planű mişelescă, de cum ar fi pu ­
tută dânşii să stingă naţiunea ungurescă.
Daca nu se va da unu esemplu severă faţă cu poporulă ,
resculată, daca nu voră estrada pe Horia şi pe cei alalţi
corifei, dacă nu se voră aduna armele delà ei, foculă revo-
luţiunii nu se va stinge din inima lui Horia şi a altoru co­
rifei, de oră-ce: c â t e s a te r o m â n e s c ] , a tâ ţ i a H o r i a
s u n t î n A r d â l ă , şi nu-i voră putâ linisci ori-ce felă de
regulamente urbâriale, fiindă-că, dacă se ar concede acum
regularea urbarială, atunci voră ilice, că aă câştigat’o prin
faptele loră de acum, şi iarăşi voră începe de noă lucruri
şi niai mari.
Este aşa dar de lipsă, să se aducă mai multă armată de
cum se află a sf ădi în Ardâlă, ca să pâtă fi întrebuinţată în
contra resculaţiloră, de oră-ce cu 4 — 5000 de âmeni, nici
odată munţii aceştia nu se potü încunjura, este ' de lipsă

0 După diferite versiuni, cari circulau în timpulă revoluţiunil, nobi­

limea credea, că H o r i a a fostă prinsă în comana C u r e c h i ă când
s’a începută revoluţiunea. 1 deverultt însă constatată prin marturî ocu­
lari şi prin deposiţiunea lu i Crişană este, că Horia aici nu a fostă pre-
sentă şi subprefecţil cercase să prindă, nu pe Horia, dar pe C r i ş a n ă ,
sub a cărui comandă plecase ţăranii delà biserica din Mestécând către
Alba Iulia.
364 - REVOLUŢI UNEA LU I HORIA.

să se aducă armată din téra unguréscâ, fiind! că a lăsa

revoluţiunea să se stingă de sine ar însemna, că iérna
va trece şi Ia primăveră poporală va isbucni de nou şi a-
tuncî de sigură va comite pagube şi maî mari.
E de lipsă aşa dar, ca revoluţiunea să se .liniscéscâ astă-
felă, ca rëulil acesta să nu se maî întorcă nicî-o-dată, şi
téra să fiă în deplină siguranţă, şi nici să nu sufere gloriósa
domniă a Maiestăţii sale, ca poporală resculată să rămână
numai cu esecuţiănile întâmplate până acum.
Maî multe alte informaţiunî puteţi Excelenţia Yostră să
primiţi din actele şi corespondenţa guvernului, din informa-
ţiunile diferiteloră localităţi, vë potă informa plângerile ini-
miloră amărîte, cari se ridică la ceriu, vëduvele rëmase
fără bărbaţi, bărbaţii ajunşi la veduviă, părinţii lipsiţi de
copii, casele prădate, •ale căroră cenuşă maî fumegă şi
astăzi. Prea puterniculă Dumnedeă să conducă inima rege­
lui nostru, ca să ne acorde totă apărarea, ce ne e de lipsă,
şi sub graţia Maiestăţii Sale să putemă ajunge, ca să trăimă
iarăşi dile liniscite, precum amă trăită maî nainte sub aripile
glorioşiloră seî predecesori.

' Guvernul! transilvană încă propuse monarcbuluî destitu­

irea tuturoră preoţiloră români din ţinuturile revoltate şi
degradarea lord în clasa de ren d ! a contribuabililor!, adecă
a iobagilor!.
în tine maî trebue să amintimă aici de ună curios! plană
pentru stabilirea linisciî în viitoriă, plană în care aflămă ur-
mătorea propunere :

„Toţi locuitorii din comunele revoltate din dom eniul! de

mijlocă, şi de sus! ală Slatneî, din Ofenbaiă, P onor!,
Mogoşă, Remeţî, Lupşa, Sălciva, Ocolişulă-mare, de aseme­
nea şi locuitorii din în treg! comitatul ă Hinedoreî şi ală Za-
randuluî, din comitatulă Albei şi din ţinutul! Haţegului şă
porte cusută în spate pe ţundră, semnulă furciloră tăiată
 P E TIŢK fS tLB NOBILIMII. . 365

dm panură albă, sub pedepsă dp câte 50 bastóne, de câte J

orî nu vorü voi să porte semnulă acesta“ 1).

Aceste eraü cuvintele cu cari saluta .nobilimea ungureşcă

desceptarea naţională a româniloră din Transilvania, lupta
lorii în contra usurpaţiuniloră sociale şi politice. ___
în tóté plângerile şi petiţiunile ce le înaintă nobilimea din )
Transilvania cu ac0stă ocasiune nu aflămă o singură idee maî !
umană, unü singurü principiu mai înaltă, nisce vederi poli- j
tice maî demne de timpurile mai noue, mai fericite. N o- î
bilimea disimula faptele, născocea, neadevăruri, apăra până ;
la escesiî prejudiciile, abusurile şi usurpaţiunile, şi nu afla |
destule mijlóce de terére în contra poporului, care lupta /
pentru libertate, pentru pămentulă, patria, limba, tradiţiu- '
nile şi instituţiunile sale. -— ;
Si
1
cine era nobilimea acesta?
Unu poporă, o naţiune?
Nu.
O mână mică de omeni, 46 mii de individă 2), cari nu
formau nici chiar populaţiunea unui districtă, omenii res-
lăţiţî prin tută ţera, fără1teritoriu etnică, fără limbă viă în
comitate, o clasă, care sub titlulă fictivă de' naţiune, domni
secuii întregi asupra acestei nefericite ţări şi care acum
cu ţ0pa şi cu róta voia să prelungescă şi maî departe
esploatarea. materială şi domnia politică asupra unui poporu
întregă. Nobilimea transilvană nu cugeta, că ţepa şi róta nu
potă nicî-o-dată să omóre o naţiune, că unu poporă, care a
trecută prin atâtea calamităţi, cum a trecută poporală ro­
mână, nu póte să moră decâtă prin elu însuşi.
Din fericire însă tóté pretextele şi tóté inculpările nobi­
limii nu aflară la nime credinţă.

1) Colecţiunea c. Ios, Kemény Tom. I. Cercetări oficiali despre res-

belulă ţerănescă ală lui Horia, pag. 635-636
2) N u m é r o lă totală ală nobilim ii din Transil­
vania după tablourile publicate în anulă 1837, era în timpulă acesta
de 46,819 nobili. G ó r a n d ó , La Transylvanie. Paris 1850. I. 54.
366 r e v o l u t iü n e a "l u i h o e îa .

„Me silcseu în continu, dice contele Iankovits, sâ-ï aducu

la principii mai sănătose.... şi speră, că succesivă, prin mă­
suri în interesulă publicului şi ală privaţiloră, i voiü convinge,
că esistă şi altă mijlocă mai bună pentru a-şi dobêndi sigu­
ranţa şi voră începe s ă c u g e t e m a i u m a n ă “ x).
Iar ce cugeta împeratulă, acesta ne o spună singură în-
tr’ună biletă către br. Brunkenthal :
„Tote petiţiunile, scrisorile şi cererile comitateloră, ale a-
dunăriloră de nobili şi actele loră dovedescă, că dânşii ş i-a u
p e r d u t ă c u t o t u l ă c u m p ă t u l ă , şi eredő, căr-şi voră afla
siguranţa numai trâgêndu în ţăpă şi omorîndă cu róta fără
respectă, p e cine şi pe câţi“ 2).

x'xx. n r v o i . i T i i M ' .i se I s c c p e i » k .v o i . 1

1. Ordinele luî Horia. începerea ostilităţiloru.

Armistiţiulă de la Tibru espiră fără nici ună resultată şi

Horia dede ordină poporului să se ridice de noă.
Patru ţărani armaţi cu pistele fură trimişi în partea de
jo să a Mureşului să citescă din comună în comună următo-
riulă ordină:

„E ă George Crişană, căpitanulă militară, trimetă acăstă po-

1) Contendo eos (magnates et nobiles) ad s a n a P r i n c i p i a redu­

cere, ac . . . spero successive rationibus, et Publicum et privatos respicien-
tibus edocti, et de meliori modo procurandae suae securitatis capacitati,
h u m a n i u s c o g i t a b u n t. Raportulă către împeratulă Iosifu din 23
Decembre 1784.
2) Ja wohl, beweisen d ie sämmtlichen Eingaben, Schrei­
b e n und B e g e h r e n der C o m i ţ a t s t a f e l und versammelten E d e l ­
l e u t e n und aueh deren Handlungen, dass sie ausser aller Fassang sind
und im S p i e s s e n und R ä d e r n allein, ohne Rücksicht wen und wie
viele es treffe, i h r e S i c h e r h e i t z u f i n d e n glauben, 13 Dec. 1784.
 KEVOLUTIUNEA SB ÎNCEPE DK NOŰ. 367

runcă din manile lui Horia prin aceşti patru omeni1), carii
sunt, trimişi ca să citéscâ porunca acésta din satu în satu i
de la preotü la preoţii, câtu ţine delà Prisaca şi până lai
Homorodă, ca •toţi ţăranii să vină armaţi la Homorodă, şi a-l
cela, care nu va veni, să fiă legată cu toţi copii sëï, şi casa
să se aprindă pe ei, şi să vină armaţi cu pusei, cu bâte şi cu
furci de feră.“ . -
Aceşti patru ţărani călătoriră prin tóté comunele delà
Alba până la frontiera Ungariei şi peste totă loculă siliră pe
primari şi pe preoţi să publice ţăraniloră ordinulă acesta. )
în comuna Zamă ţăranii aceştia sosiră Duminecă' în 28
Novembre, asceptară pe preotă până termină serviciulă divină,
apoi ’lă siliră, să publice şi aici porunca acésta 2).
Altă ordină fu trimisă în ţinutulă Gep§giuluï-de-josu, ca
pe diua de 2 2 Novembre să se înfăţişeze la Geoagiă câte
unu omu din fiă-care casă, la casă din contra ţăranii, când
se voră întorce înapoi, să ardă casele acelora, cari nu voru
veni 3).*)

*) Exordium publicatarum Literarum ita sonnerit: M g O Georgius

Krisan Capitaneus militaris m itto h m Mandatum e inani-
l)us H o r a medio horum q uatuor virorum, etc. Interogatoriulă lui Con­
stantină Popa, preotă în comuna Zamă, 4 Dec. 1784.
2) Der Richter und P o p a von S z á m haben denen Bauern in
diesen und benachbarten Dörfern dieses Rebellen (des Hora)
B e f e h l e mitgetheilt, worauf sieh auch die meisten aus Szám wegge ■
macht. Căpitanulă B. Verner către contele lankovits. Radna 1 Dec. 1784.
3) O r d i n u l # acesta scrisă cu litere cirile se află în archiva c. Ian-
covits. Textul# e următoriulă: „T otă bine rugândă pe Dumnedeă de ajutoră,
acum mureşenii staă dua nóptea străjuescă şi uţnlguri! staă pe ţărmuri!
mureşului numai p o tă /ci acum daă însciinţare câtuî-eraşulă (distrîctulă)
aeota să flă gata îu Noemvrio 11 (}ile (adecă 22 stilă noă) în G e o a g i ă
*e se adune să mergă de or trebui Homorodă, Hermezăă, Bacâia, Ardeă
Cibă, Nădusti-, Galda, Almásul mare, Almaşulă diu mijlocă, Almásul din
josă , Tecăreă, Poiana, Porenra, Voea, Balşa, Madâ, Rêndëthiû, Bozeşă,
acésta se poruncesce, care sată s’ar ispiti a nu veni saă din care casă
n ’ară veni la acéstâ poruncă întor(cân)dn-se i-se aprinde casa, acostă
368 . R E V O L U Ţ I UNKA L U I H O R IA .

; Preotul ă unită din Bretea, cu numele Popa Zacbariă dede

şi dênsulü ordină ţăraniloră de prin satele vecine, că din
fiă-care casă să vină câte unu omă armată la dănsulă, la
din contra casele loră se voră preface în flăcări.
în urma acestoră ordine iobagii de pe Mureşă se puseră
de noă în mişcare.
în 29 Novembre o trupă de ţăran! în numără de 400 de
ómen! ocupă de noă Ilia şi invitară pe ţărani! din comunele
vecine să-şî iee merinde pe 8 dile, ca să atace Dobra şi
Gura-sada, apo! să plece de noă asupra Deveî.
Ataculă asupra Deveî se fixă pe diua de 30 Novembre,
şi anume o trupă avea să înainteze spre Deva din partea
de stisă a Mureşului şi alta din partea de josă.
în acelaşî timpă se ridicară şi ţăranii din munţi! Abrudu­
lu i Den şi! se împărţiră în patru trupe.
O trupă se afla în munţi! Mogoşulu! sub comanda Iu!
Io.nă Horia, compusă din ţărani! de la Mogoşă, din Ponoră
şi Bemeţî.
Altă trupă se afla la Ofenbaiă sub comanda Iu! Ionă
Cloşca, compusă din ţărani! delà Lupşa, Ofenbaiă, Cióra,
Brezesc! şi din alte comune ale domeniului Ofenbaiă.
A treia trupă se afla la Albacă, sub comanda Iu! Horia,
şi ,era compusă din ţărani! domeniului de susă.
’ în fine, trupa a patra se afla în Zarandă sub comanda
Iu! Crişană.
în timpulfi acesta Horia ma! numicâţî-va căpitan! subaltern!
şi le dede ordină să înarmeze poporală, scrise vameşului
de la Huiedină să lase liberă transportulă bucateloră pentru
munţi! Abrudului, iar fauri! din Albacă, din Lupşa, După-
pétra şi Geoagiulă-de-josă începură diua şi nóptea să fa­
brice lănci pentru poporă.

carte să mérgá dua nóptea glumă nu vë pae de nu îţi veni alţii or ve­
ni la v o i.“ Circulaiiulű acesta se află publicaţii şi la Szilăgliy îu tradu­
cere germană (p. 270), conţine însă mai multe erori. .
 /

REVOLUŢIUNEA SE ÎNCEPE DE NOŰ. • . ' 369 •

Acum intenţiunea cäpitanilorü era să plece de noű a-

supra oraşelorfl unguresc!.
Ţeraniî. din munţii Abrudului declarară, că dânşii vorü
pleca de nou asupra Abrudului, ca să-lă prefacă în prafü
şi cenuşă, că vorü tăia şi copii din pântecele màmelorü şi
vorü trece prin ascuţitulu săbiei pe toţi cetăţenii şi totă ar­
mata, ce vorü afla-o acolo, că nu vorü cruţa nici chiar casele
românilorü, de oră-ce dânşii la cea de ântâiü revoluţiime aü
ascunsü pe unguri şi le-aü datü în secretű m ijlóce de sub-
sistenţă.
Apoï căpitanulă Crişană dede ordinü ţeranilorfl din Zarandü,
că pe Dumineca viitóre în 28 "Novembre să se adune cu
toţii între Michălenî şi Buceşfi, ca să mârgă de noű asupra
Abrudului şi să-lfi ardă din fundamentă.
După ce vorü arde apoi Abrudulű, intenţiunea cäpitanilorü
era să ocupe oraşulă Slatna, să atace cu tóté puterile caste-
lulű din Galda, să ruineze din fundamentă Aiudulü, să nă-
vâléscâ pe dóue părţi în comitatulü Clùjuluï pe la Feneşă
şi la Giläü, să atace Sân-Craiulü şi Zamulü şi să le pusti-
éscâ cu totulü.
Planulü era aşa dar, că ţeraniî din partea d ejosü a Mu­
reşului, din Zarandü şi din munţiî Abrudului să înainteze
cu toţii spre inima Transilvaniei, fácéndű o liniă de resbelü
delà Deva până la Huiedinü.
Ostilităţile se şi începură numai de câtă.
Maî multe patrule de soldaţi, trimise prin munţi ca să
facă recunósceri saű să ducă patentele guvernului fură prinse,
bătute şi nimicite.
în Remeţi, în Ponorfi, în Lupşa, Stănija, Blăjeni, După-
petră, Buceşu, Bradü, Buruenî şi aprópe în fiă-care co ­
mună din munţiî Abrudului se găsiră soldaţi morţi, cai, pusei,
săbii şi alte obiecte de armatură, ce le luase ţeraniî de la
patrulele aceste.

24
• 370 REVOLUŢIUNEA LU I HORIA.

2. Ţăranii resculaţî respingă amnestia.

în 30 Novembre guvernulü transilvanű publică ţeraniloră

, amnestia generală.
Textulă acestei patente era următorul! ü :

„Prea sfânta sa Maiestate cesaro-regală şi apostolică în-

formându-se despre violenţele atâtă de crâncene, cari le co-
. mite poporală română resculată, şi despre împrejurările a-
cestoră violenţe, cu tóté că omenii aceştia, dacă se ar avé în
. vedere numaî singură disposiţiijnilo legii, ar trebui să fiă pedep­
siţi cu pedepsele cele mai severe, totuşi Maiestatea Sa, con­
dusă de înnăscuta sa indulgenţă a bine-voită prin rescrip-
tulă regescă din 2 2 ale luneî acesteia, să acorde o amnes-
tiă generală tuturoră acelora, cari se voră întorce în pace
pe la casele loră şi voră rëmâné linisciţî. De oră-ce guver-
nulă regală, încă mai înainte, prin patenta sa din 11 Novem ­
bre nu a lipsită să dojenéscâ pe fiă-care din aceştia, ca
să se întorcă la o cale-m al bună, mai multă, le a oferită
totă-o-dată şi speranţa, că voră căştiga graţia şi amnestia
Maiestăţii Sale prea sfinte1), aşa guvernulă şi de astă dată
publică în numele Maiestăţii sale o amnestiă generală, şi or-
dóna fiă-căruî să-şi dee silinţă a se face demnă de acostă
graţiă cesaro regală, să se íntórcá, iarăşi la linisce şi pace,
. să iésâ. de prin locurile loră de retragere, să se întorcă Unis,
oiţî pe la locuinţele loră, să depună armele şi alte instru­
mente de feliulă acesta, să rămână linisciţî pe acasă, să se
absţină de la orî-ce felă de adunări secrete, şi în modulă a-
cesta să evite pedépsa, care va cadé fără îndoiélâ asupra a-
celora, cari vor rëmâné şi de aci înainte în stare de revoluţiune.“

l) Guvernulü transilvanű înfăţişez;! aici lucrurile, ca şi cum amnestia

generali s’ar fi acordată în urma intervenţiunil sale. Cunóscemü însă tóté
rapórtele guvernului către împëratulü, şi în nici unulu din acestea nu se pro­
pune amnestia sau vre o altă uşurare pentru ţeranî. Din contra guver-
nnlií în tóté adresele sale cerea suprimarea revoluţiuniî prin forţă armată.
 R E V O ÎiU Ţ lO N E A SE ÎN C E P E DÉ NOÜ. - ' 37Í /

Patenta acés’ta se publică ţeraniloră cu oca iunea têrgu-'

rilorü de sëptëmânà.
Comandanţiî trupeloru imperiale primiră şi dênsiï câte unű
anumită numeră de esemplare, ca să le publice ţeraniloră ,
cu ajutoriulă preoţiloră, şi numai în casulă, când ţăranii nu s'e
vorft împrăscia nici în urma açesteï publicări, atunci së p ro­
cedeze cu armele asupra loră.
Ţăranii însă aprópe peste totă loculă declarară, că denşi-
loră nu le trebue pardonă, că-şî voră face eî singuri par-
donă, că mal bine sunt în stare să piéra cu toţii de paloşă
sau pe rotă, de câtă să se mal întorcă iarăşi la starea de
mal înainte, că în fine, tóté patentele aceste, câte li se. pu­
blică denşiloră, sunt date de nobilime, dar nu de împeratulă.
Preoţii fură ameninţaţi să .n u le mal citéscà r ) , iar ţeranil
dojeniţi sub perderea capului, ca să nu mal umble cu paten­
tele guvernului.
Amnestia se propuse în particulară şi lui Horia prin no-
bilulă Alesandru Chëndi, dacă densul ă va face ca poporulă
să se liniscéscá iarăşi. .
Horia însă rëspunse, că densulă n’ are lipsă de graţia îm-
përâtéscâ2), că va linisci poporulă numai în casulă, dacă vor
fi liberaţi omenii, cari se află închişi la Galda şi la Slatna,
şi se va acorda poporului o uşurare de contribuţiunî, de taxe
şi de alte dări.
*) In 1 7 Novembre protopopulü I o s i f u S â n z i a n a din Trestia, serie
episcopului Nichitici : ..Numai sciii ce să me făcu şi ve rogu cu umilinţă,
că pe càtü vë e posibilă ,să-mi acordaţi ajutoriulu IlustrităţiI Vóstre,
fiindă-că nu mal am unde să-mi plecă capulă, de câtă să fugă, că me u-
cidă ómenü în casă, fiindă-că revoluţiunea cresce din di în (ţi “ — Totă
asemenea scrie şi protopopulă l u n ă P o p o v i c i din Hondolă în 24 Novem -,
bre — „Nu numai că nu cuteză să iesă din casă în vre o parte óre-care,
dar cu ajutoriulu lui Dumnedeu de abia ’ml mal potă pădi şi viâţă.“
2) H o r a zur Antwort gegeben habe: I c h b r a u c h e die k ö n i g l i ­
c h e G n a d e n i c h t ; E r werde die Menschen zur Ruhe bringen, wenn
die verurtheilten Gefangenen von Gald und Zalathna befreyet und eine
E r l e i c h t e r u n g au Contribution, Taxen und andereAccrescentien erfol­
get sein würde. Interogatoriulü lui Horia, 72.
372 RKV0LUŢIUNEA LUÍ HORIA.

3. Convenţiunea de la Ofenbaiă

în 29 Novembre ţăranii din domeniulü Ofenbăii îucliiăiară

cu funcţionarii de aici o convenţiune de p r o t e c t o r a t u ,
conyenţiune, alu cărei conţinută era următoriulă :
1. Cele cinci sate din domeniulü Ofenbăii aliate şi conju­
rate cu următorele sate, Ponoră, Sălciva, Mogoşă, Remeţî,
Lupşa, Valea-Vinţii, Yalea-Şază, acordă protecţiunea loră
tuturoră funcţionariloru, lucrătoriloru şi stabilimenteloră de
mine din Ofenbaiă, se obligă, că-î voră apăra în contra tu­
turoră celoră alalţi ţărani resculaţî şi stau buni pentru averea,
viăţa loră şi a familieloră loră, cu unü cuvântă pentru tóté.
2. în schimbă pentru acesta protecţiune, funcţionarii mi-
neloră din Ofenbaiă, să nu cără, .ca să vină vre o trupă de
soldaţi în ţinutulu acesta, şi în casă dacă voră afla, că vine
armata, dânşii să fiă obligaţi a da numai de câtă de scire
româniloră.
B. Pentru siguranţa acestei condiţiunî, funcţionarii minc-
loră voră avă să, rămână în Ofenbaiă şi să nu se se depăr­
teze de acolo 1).
- 4. Ună judecătoriă germană, pe care-lă voră alege românii
dintre funcţionarii mineloră de aici, va avă să împăciuăscă
şi să judece în viitoriă tóté ccstiunile, cari se voră ivi între
români.
£ . Pe viitoriă nici ună individă de naţionalitate ungură
să nu se mai potă aşeda în domeniulă Ofenbăii 2).
Despre convenţiunea acesta se făcu şi ună actă înscrisă şi
funcţionarii din Ofenbaiă comunicară îndată actulă acesta cu

1) Punctulu acesta, după, cum se vede din corespondenţa oficială, a

fostă nuulă din cele mai esenţiale la facerea acestei convenţiunî. dar în
c mtraetulă scrisă în limba germană de către funcţionarii din Ofenbaiă
(şi care se vede a fi o traducere unilaterală) punctulu acesta nu este
precisată anume.
2) în copia germană punctulu acesta s’ a scrisă neesactă astă-felă :
„şi în viitoriă nici ună ungură să nu se mal trimită aici c a s p â n ă “ .
 RRVOLUŢIUNEA. SE ÎNCEPE DE NOŰ. 373

oficiulü minelorü din Slatna eu rugarea, ea sa mijlocéscá apro­

barea convenţiuniî.
în acéstá privinţă oficiulü mineloru din Slatna scrie în 1
Decembre Tesaurariatuluï :

„Funcţionarii din 0 ‘enbaiă . . . . ne aű trimisü erï con-

tractulü ce-lü anexämü aici, şi din cari veţi bine-voi a vedé,
că rebelii aceştia aü fácutű contractulü acesta, mai cu sémá
din causa, ca să ţină pe funcţionarii aceştia acolo ca osta­
tici *). Despre împrejurarea acésta noi n’amű întârziată să
informămă numai de câtü pe căpitanulu Richard rugându-lü
totu-o-dată să însciinţeze atâtü comanda, care formézá cor-
donulü militară în contra resculaţiloru, câtü şi pe domnulű
vice-colonelű, pe br. Petrăsch, care merge în domeniulă de
süsü, ca nu cumva până va urma decisiunea maî înaltă asu­
pra acestei convenţiunî, satele, cari aű fácutű contractulü a-
cesta să fiă atacate din altă parte, şi din acéstá eausă per-
sonalulü íntregü alű functionarilorü din Ofenbaiă cu tóté fa-
miliele lorű să cadă.jertfă acestorü neomenï.
„Din acéstá causă rugämü pe înalta autoritate să bine­
voi éscá a lua în considerare împrejurările forte grave, de
acum . . . şi a interveni la onorabilulă guvernă, ca de astă
dată, din necesitate, să se aprobe în totü casulű contractulü
acesta alü funcţionarilom din Ofenbaiă cu satele menţionate,
prin o comisiune, ca rev a veni a ici.“

în contra acestei convenţiunî însă protestă la guvernă cornu­

tele Albei, br. Simeonă Kemény :

„Din o relatare s i g u r ă ajunsă la noi în momentuln ace­

sta, amă înţelesă cu cea maî mare durere a inimii, că dome­
niulü minelorü din Ofenbaiă (românii), aü trimisü deputaţi la
domnulü Michaiü Brukentbal, consiliariulü guvernului, în ces-1

1) Woraus hohen Orts zu ersehen ist, dass diese Rehellen selben

(Vertrag) nur hauptsächlich gemacht haben, um d i e d a s i g e B e a m t e
gleichsam a l s G c i s s e l n rückbehalten zu können.
374 REVOLUŢIUNEA LU I HORIA.

tiunea acestei nefericite rescóle, şi anume dênsiï aii decla­

rată, că vom asculta şi de aci înainte ca şi până acum de
mandatele şi ordinele mai înalte, şi voră apëra domeniulă a-
cesta de invasiunile altora resculaţî, dar sub condiţiune, că
în sînulă acestui domeniü nici unű ungură să nu aibă do-
miciliű saü locuinţa admisă ]), afară de unü individu de
naţiune germană, pe lângă contractă, care-lă va face cu
dênsiï. Acéstâ intenţiune a locuitoriloră din domeniulă a-
mintită maî susă fiindă în contrazicere directă cu sancţiu­
nea legiloră patriei şi anume cu Partea I, tit. 8, art. 1, şi
tit. 9, art. 1, din Constituţiunile Aprobate . . amu credută,
că e de lipsă, ca să aducă la cunoscinţa Excelenţiei Vóstre
şi a înaltului guvernă acéstâ cerere temerară a numiţiloră
locuitori, rugându-vë să priviţi cu ochî graţioşi . . . acéstâ
nedemnă clasă a cetăţeniloră patriei şi a desfiinţa aceste
cereri temerare ale poporului română, care nu constitue na­
ţiune legală în acéstâ patriă, cereri făcute în prejudiciulă
manifestă ală legiloră, şi la cari naţiunea unguréscâ nu va
consimţi.
Tesaurariatulăînsăîngrijatăde viéţa funcţionariloră din 0 -
fenbaiă comunică convenţiunea acésta cu br. Preisz în spe­
ranţa, că dênsulû va afla ună mijlocă óre-care ca armata să
nu trécá prin domeniulă Ofenbăiî.
Br, Preisz însă respunse Tesaurariatuluî :

„în privinţa convenţiuniî delà Ofenbaiă trebue së vë des-

coperimă în modă amicală, că ar fi forte periculosă să se
aprobe convenţiunea acésta închiată cu tóté satele aliate cu
cele 5, fiindă-că în modulă acesta amă fi directă înpedicaţî
la restabilirea linisciî, generale în ţâră, de 0ră-ce ca să pu-
temă merge pe capulă celoră alalţî resculaţî este indispen-

‘ ) Ut în gremio suo (ftscalis Dominii Montani Offumbanya) n u l l u s

Hungarae Nationis amplius praeter unum Germanum Nationis
penes Contractuales invicem stipnlatus ab Incolis praefati Dominii, re-
c e p t u m d o m i c i l i u m ant m a n s i o n e m h a b e a t .
 KEVOLUŢIUNEA SE ÎNCEPE DE NOŰ. 37Ö

sabilă, ca armata sä trécá prin teritoriulű acestorü comune,

şi în acţiunea acésta amü fi împedecaţî îndată ce amu aproba
convenţiunea, şi ne-amă învoi ca armata să nu trécâ pe
acolo. De altmintrelea chiar în momentele aceste se iaü
mësurile cele mai serióse în contra resculaţiloră, şi funcţio­
narii aü să capete ajutoriulă celű mai efectivă din partea ar­
matei, care ínaintézá de tóté părţile, şi aşa sunt de părere a
se respinge convenţiunea acésta“ .

Din aceste motive convenţiunea fu respinsă şi din partea

guvernului transilvană.

4. Luptele delà Remet!, Bradü, Lupşa şi Micliălenî.

Pe când ţeraniî făceaă pregătiri ca să încépâ de noă o-

fensiva, armata se puse în mişcare din tóté părţile către
munţii Abrudului.
Planulă armatei era să încunjure trupa principală a ţăra- ,
niloră şi dacă nu se va împrăscia s’o atace şi estermine
cu totulă *). '
în partea despre Ungaria generalulă Sturm ocupă pasulă;
delà Laculă-negru şi diferite alte trupe fură aşedate pe sub
pólele munţiloră în comitatulă Bihorulă şi ală Aradului.
în Transilvania, partea de josă a Mureşului încă fu de
asemenea ocupată cu trupe. în Dobra, în Ilia, în Deva, 0 -
răscia şi Vinţă până la A lba Iulia se stabiliră peste fotă
loculă diferite corpuri mai mici de armată.
Alte trupe încinseră munţii în partea despre răsărită cu ;

•) War das Hauptaugenmerk des General-Commando auch vorzüglich dahin

gerichtet . . . . dem H a u p t s c h w a r m der Tumultuanten von a l l e n
Seiten mit vereinbarten Kräften auf den Leib zu
g e b e n und das äusserste anzuwenden um selben zu zertrennen, oder
bei einem etwa leistenden Widerstande so w eit möglich gänzlich zu ver­
tilgen. Kaportulü comunü ală br. Brukentbal şi alu generalului Fabris diu
21 Dec- 1784
376 REVOLUŢIUNEA LUi HORIA.

■misiunea să străbată în centrală munţiloră pe la Slatna, Mo­

goşă şi Ofenbaiă.
în fine o divisiune de grănicer! secui plecă din Têrgulü
Mureşului către Clujă ca să ocupe posiţiun! la Gilăă şi
Huiedină. ■
Situaţiuiiea era critică.
Ţărani! din munţi vëdêndu-se acum încunjuraţ! de tóté
părţile trebuiră să renunţe la orî-de mişcare ofensivă şi se
puseră numai de câtă în stare de apărare.
La Mogoşă, la Reineţî, la Buceşă şi Yulcană făcură re­
pede tăiătur! colosal! de păduri, baricadară comunele măr­
ginaşe şi închiseră tóté drumurile şi trecătorile.
în acostă .privinţă oficiulă mineloră din Slatna scrie Te-
saurariatulu! în 1 D ecem bre: Ună gornică trimisă alaltăări
la Ofenbaiă, ne aduce scirea, că resculaţi! aă făcută tăiătur!
mari de păduri peste totă loculă în ţinutulă Negrileseî.
într’ună raportă militară aflămă iarăş! următorele:

„Patrula delà Trimpoiele se întorce înapoi şi raportăză, că

la comuna Dupá-pétra se află tăiătur! de păduri, prin dóue
aă trecută cu cai!, dar prin tăiătura a treia n’ aă mai putută
trece, şi Buceşulă este încunjurată cu o tăiătură de pădure.
„Vine patrula delà Mogoşă şi spune, că acolo se află
tre! tăiătur! de păduri, cea de ântâiă ma! mică, cea de a
dóua ma! mare şi cea de a treia forte m are.“

Totă în acăstă privinţă, Tesaurariatulă scrie guvernului în

2 Decembre :

„Câtă de periculosă începe să fiă revoluţiunea acésta se

vede din raportulă oficiului de mine, trimisă prin ună curieră,
şi anexată aici, din care resultă, că ţărani! resculaţi aă în­
chisă comunicaţiunea pentru trape prin tăiăturile cele multe
de păduri, ce le aă făcută, şi cari trădăză, că la denşiî se
află ună comandantă străină.“

în acelaşi timpă căpitanulă Horia dede ordine severe în

 REVOLUŢI UN EA SK ÎNCEPE DB NOÜ. 377

tóté comunele, că ín casă dacă se voră apropia trupe imperiale,

să dee numai decâtă alarmă cu tragerea clopoteloru, să însciin-
ţeze comunele vecine, să se pună eu constanţă în apărare,
să nu lase ca să intre în comune nici unű soldată, căci dacă
voră asculta de ordinele sale, naţiunea română din Transil­
vania nu va mai fi supusă domnitorii pămentescî x).
în 27 Novembre br. Preisz informă pe guvernulă transil­
vană, că acum se începă operaţiunile militare în contra
resculaţiloră.
Pe lângă fiă-care trupă, care plecă asupra ţăraniloră, fu ală­
turată câte ună preotă saă doî cu misiunea, ca denşiî îna­
inte de începerea lupţiî, să dojenéscâ încă o dată pe ţărani,
ca să depună armele şi să se întorcă pe la casele loră.
în acostă privinţă Episcopulă Nichiticî comunică preoţiloră
următorea instrucţiune 2) : '

„Aceşti preoţi datori voră fi a se lipi saă a se lega de

comandele militărescî, şi când aceştia voră nemeri pe adu­
nate turmă a rebelişiloră şi se voră pune în rendu de apărare,
atunci preotulă . . . să se pue înaintea oştii militărescî, şi-
să dee înaintea rebelişiloră primejdia cea netrecută întru
care se află. . . şi cu totă chipulă, care se póte, să-î îndem-
neze spre plecăciune şi să-î aducă la pace. Elă n’are pu­
tere să făgăduăscă ceva loră. Fără numai aceste : că dacă ar
urma eî la tóté acelea, care le va spune loră oficerulu delà
comandă, precum eî milă şi iertăciune să nădăjduiăscă, în-
tr’altă cbipă prea grea cumpliciune voră simţi. Din acésta póte,
că rebelişiî voră arăta plecăciune, atuncia oficerulă delà
comandă să facă, ce s’aă renduită de slăvitulă Generalată.
Dară de cumva rebelişiî voră arăta înpotrivire atuncia pre- *)

*) Denique (Hora) affidebat plebem per Judices, quod si nutum et

mandátum ejusdem secuta fuerit, in futurum Dominis Terrestribus, subjecta
baud foret n a ţ i o v a l a c h i c a . Extractus Benignorum Examinum, p. 11
2j Comunicămu instrucţiunea acésta după însuşi textulü originalii
românescu.
378 REV0LUŢIUNEA LU Ï HORIA.

otulă cu glasű deschisă şi pe înţeleşii să spue, precum ar fi

eï omeni de nu se potă îndrepta, care aü trecuţii cu vede­
rea multe sfaturi şi îndreptări, şi aü lăpedatfi iertarea şi bu­
nătatea, ce s’aü fostű däruitü lorü, şi nenorocirea, care ar
veni peste eî, pe copii lorii şi pe muierele lorű, singuri eî fi-
indű pricina loru-şî să o socotéscâ, şi înaintea feţei lui Dum-
nedeü voră da grea samă şi răspunsă pentru totă picătura
de sânge, care se va fi vărsată pentru împotrivirea şi neas­
cultarea loră, şi după ce şi acésta se va face şi totű nu
se vom căi, şi nu se voră pleca, atuncia preotulă să se dee
în dereptulű ostaşiloră şi să lase tréba sa“ .
în 27 Novembre operaţiunile armatei se începură pe totă
linia, în Zarandű, la Mogoşă şi la Ofenbaiă. însă cele de
ântâiă lupte fură cu totulă nefavorabile pentru armată.
în 29 Decembre se întemplă la R e m e ţ i o luptă înver­
şunată între ţărani şi între armată, luptă, în care ţăranii
rămaseră învingători.
Despre lupta acésta scrie guvernului comisariulü Michaiü
Brukenthal :

„în momentulű acesta sosesce unû raportă delà vice-colo-

nelulfi Scbultz cu diferite anexe, din care se vede, că dênsulü,
în 29 Noembre, a voită să mérgá la Remeţî cu 143 soldaţi
de infanteriă şi cu 68 husari secui, ca să ocupe Ponorulă şi
Remeţiî, dar a fostű íntímpinatű pe vîrfurile şi la strîmtorile
munţiloră de o trupă de ţărani resculaţi în numërû la 1000
de omeni, şi cu tóté că le-a vorbită cu blândăţă să se lini-
scéscá, findă-că n’are să li se întêmple nimicfl, totuşi n’a fo­
losită nimicű, ţăranii resculaţi începură să tragă cu puşcile,
soldaţii să se apere, până când într’o încăierâtură de 4
őre, 15 soldaţi fură răniţi, unulü rămase, morţii, 17 tâlhari
fură tăiaţi, iar alţi trei prinşi şi trimişi la Aiudü. în fine
vice-colonelulă s’a retrasă cu trupa sa, şi dênsulü se află acum
la Cacova. L a retragerea sa resculaţii puşcară din tufe asupra
soldaţiloră, şi cu acéstâ ocasiune fu rănită în picioră şi cd-
 REVOLUŢIUNEA SE ÎNCEPE D E NOŰ. 379

misariulă comitatului aläturatü pe lângă trupa acésta şi al ii

cărui nume încă nu-lü sciü, de asemenea fu rănită în mână
cu o furcă de feră şi locotenentulă Lendvai. Vice-colonelulii
Schultz se pare, că acum cugetă cu totulă altmintrelea despre
resculaţiî aceştia de cum vorbia mai înainte, de oră ce scrie,
că nu e de a se încrede nici în ţeraniî aceia, cari se arăta
bum şi ascultători“ .
Totă în privinţa acestei lupte scrie oficiulă mineloră din
Slatna către Tesaurariată :

„Ieri (în 30 Novembre) a sosită aici locotenentulă Probst

cu 40 husari secui şi ne comunică verbală, că dânsulă primise
> 'ordină, ca să alerge cu trupa sa în ajutoriulă vice-coloneluluî
Schultz, care plecase din Cricăă către Ponoră cu 60 de hu­
sari (despre infanteriă Probst nu amintesce nim ică1), dar n’a
putută să-şî continue drumulă din causă, că resculaţiî tăcuse
în grabă mare tăiături de păduri, ca să împedece retragerea
lui Schultz şi aşa dênsulü a fostă silită să se retragă aici. “

Totă despre lupta acésta scrie şi consiliariulă Michaiă

Hermann :

„ O parte din trupa, care se afla sub ordinele luî Schultz

trebuia să vină după densulă. Dar ţăranii resculaţî (delà R e-
meţî) fură îndată în urma luî Schultz, şi-î tăiară drumulă
pentru trupa, care avea să-lă urmeze (pentru ariergarda). . .
Schultz scăpă din acéstà dificilă situaţiune numai astă-felifi,
că ţă-raniî resculaţî, în urma poruncii luî Horia, se retraseră
din tóté părţile către Blăjenî“ 2).

în lupta delà Remeţî, după cum ne spună raporturile ofi­

ciale ţeraniî românî strigaă : „O dată cu capulă ficiori, că vine
Horia cu téra.“

*) După cum ne-amií convinsă din mal multe caşuri, comandanţii tru»
peloră ijnperiale, ce fură trimişi în contra ţeraniloră, ascundă peste totă loculă
numărulu adevărată ală armatei, atâtu acolo unde au suferită vre o înfrân­
gere, câtă şi acolo unde aă învinsă.
‘ ) H orraischeUnruhe,in manuscrisulă Das alte und neue Kronstadtl. 101.
380' REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

Iar alţii în bătaia de jo c ă diceaă câtrç, secui : „ F. î. s. cu

înipëratulu vostă împreună, a v e m ă n o ï î m p ë r a t ü , nici nu
sunteţi voi cătane, ci sunteţi unguri, şi nemeşi, şi numai v’aţi
'îmbrăcată în haine cătănesci“ 1).

'I a r ună ţărână din Muşca învita pe altulă dicendă : „Ilaidă

Mariene, acum e vremea să stămă în calea cătaneloră la
Remeţi, că noi ne bizuimă în voi Buciumaniloră. *
Totă asemenea o păţi armata imperială si în Zarandă.
în 27 Novembre, maiorulă Stoianich, plecă din Deva cu
o trupă de 320 soldaţi, ca să ocupe Zarandulă. în aceea di
.nóptea dênsulü ajunse la Bradă chiar în momentulă pe
când trupa ţeraniloră plecase de aici la Crişcioru, ca să mérga
.asupra Abrudului.
., în dimincţa următore însă căpitanulă Crişană îndată ce
află, că armata a intrată în Zarandă, se întorse înapoi cu
trupa sa, alungă pe Stoianich din Bradă, i tăi& lm ia...,de re-
tragere către Deva, şt după Q, luptă înverşunată c e ^ o ‘avu
cu densulă lângă Bradă, ’lă aruncă spre ţâra ungurésca.
Despre lupta acésta scrie locotenentulă Simény, care se
afla în trupa lui Stoianich :

, „P e ună.drumă forte reă, amă ajunsă aici (în Bradă) în

27 Novembre, după miedulă nopţii, dar amă aflată aici numai
puţini resculaţi, din causă, că trupa ţeraniloră în numără la
4,000 de omeni plecase către Criscioră cu câte-va óre mai
înainte sub comanda căpitanului Giurgiu Todoră (Crişană?).
Dar după ce audiră, că noi suntemă aici, veniră de noă în dori
de diuă cu o mulţime aşa mare în câtă n’o potă descrie, şi noi
cercarămă să ne retragemă repede către Halmagi. întru a-
ceea ne ciocnirămă cu trupa acésta imensă, şi cu tóté că
puşcarămă asupra loră, i tăiarămă cu săbiile şi-i uciserâmă,
dar tóté fură în zadară, căci ei se adunară sub. comanda
lui Horia într’o mulţime ce nu se póte spune. Vomă vedé ce

Deposiţiunea soldatului László Joşi. Slatna, 8 Ian. 1785.

 KEVOLUŢIUNEA SE ÎNCEPE DE NOŰ. 381

vomă púié face în viitoriu, destulă că aici este oribilă!

pentru soldaţi, fiindă-că diua şi nóptea nu avemă odihnă d e e î.“

Totă în acésta privinţă br. Brukenthal raportéza împëratuluï

în 3 Decembre:

„Maiorulă Stoianich a fostă trimisă la Bradă cu 320 sol- j

daţi, infanteriă şi cavaleriă. După r a p o r t u l ă s e ă densulă a
a şi ajunsă întru adeveră acolo în 29 Novembre nóptea
târdiă, şi îndată ce a sosită a ş i liber-.tă din manile rescu-
laţiloră pe ună căprăriă din regimentulă Orosz, pe patru hu­
sar! şi alte 12 persóne, dar cu trupa sa cea mică n’a cu ­
tezată să încépâ nimică în contra resculaţiloră, car! după cum '
i raportase trei prisonerî, eraă în numără de 9,000 de óm en!
sub comanda Iu! George Crişanu, — de şi numërulu aceste!
trupe era prea esagerată — şi aşa s’a retrasă către Halmagî,
şi fiindă-că în Halmagî n’a aflată nie! o trupă din regimen­
tulă Devins, ci numaî o compania din regimentulă Orosz,
aşa a c e r u t ă a j u t o r i ă d i n U n g a r i a . “

Crişană însă nu se mulţămi numaî cu respingerea armatei

delà Bradă. Densulă urmări în continu pe Stoianich,până l a ,
Halmagî, trimise repede ordină ţăraniloră de pe valea Mureşu­
lui şi din cele-l-alte comune ale Zaranduluî, ca să înainteze '
spre Halmagî, şi din tote părţile ţăranii plecară într’acolo 1).

1) Ia 3 Decembre, br. Brukenthal raportezi împeratului: Eia neuer

von der Hunyader Tafel eingeganger Bericht vom 2. dieses, enthält die
Nachricht: dass ein Trupp Aufrührer . . . nach Hlye gakommen . . .
und- alle übrige rnwohner unter Bedrohung mit Feuer und Schwert zur
Hauptversammlung der Aufrührer (în realitate la ataeü) auf den 1 Dezemb.
n a c h H a l m a g y vorbesehieden. Sie melden weiter, d i e m o h r e s t e n d e r
u m l i e g e n d e n D ö r f e r hätten sich dem Vernehmen nach e n t s c h l ö s s e t
s i c h i n H a l m a g y e i n z u f i n d e n . — Protopopulü Iosifu Sânziana din
Trestia încă scrie episcopului NicliiticI în 21 Novembre (2 Dec. st. n.) :
Reliqui autem pagi sunt perturbaţi circiter 20 insurrexerunt secunda
vice, et a b i v e r u n t versus Halmagy ad Coriphaeos seductores et
rebelles.
382 REVOLUŢIUNEA LUÏ HORI A.

Acum posiţiunea armatei în Zarandă era desperată. _.

Din acăstă critică situaţiune însă, Stoianich scăpă cu o
tactică puţină demnă de o armată, înşelândă pe ţărani cu o
împăciuire.
"Anume Stoianich îneliiă o convenţiune cu trupa luî Cri-
şană, că ţeraniî de aci înainte să fiă militari şi să numai
fiă supuşi nobililoră, ci numai împăratului, convenţiune, în
care réua credinţă se vede de la începută.
Despre împăciuirea acésta generalulă Koppenzoller scrie
contelui Iankovits :

„în 29 Novembre o trupă de rebeli în numără de vre o

7,000 de omeni ocupară posiţiunî pe délurile din jurulă
Hălmagiuluî cu intenţiune, ca să atace oraşulă şi să libe­
reze pe prisoneriî, ce-î făcuse husarii cu o di mai îna­
inte. Maiorulă (Stoianich) înaintă cu trupa sa către dănşiî
până la o distanţa de 1,000 de paşi, dar împedecată de ună
şanţă (?) ca să-î potă ataca, se duse calare înaintea loră,
însoţită de căpitanulă Czigan din regimentulă Toscana,
până la jumătate drumulă, unde şi rebelii trimiseră de a-
semenea câţî-va deputaţi pentru o convorbire, şi se îm ­
p ă c a ră astă-felă, că dănşiî ţeraniî, se voră supune, la tote
ocasiunile, ordineloră Maiestăţii Sale, dar să nu-î maî silăscă
ca să primăscă iaraşî înapoî pe nobilii de maî înainte ca
domni pămăntesci. Dănşiî voescă să fiă supuşi numai Ma­
iestăţii Sale, si la casă din contra să li se dee domni feu-
dali germani, dar nici ună ungură mai multă. După con­
vorbirea acésta dănşiî se retraseră, descărcându-şi armele
în continu“ r) . I)

I) Despre î m p ă c i u i r e a acésta aniintesce şi Crişană în i'nteroga-

toriulă seu preliminară făcută Ia Abrudă, şi ne spune, că densulă se afla
cu trupa ţeraniloră pe delă, iar oflcerulă (Stoianich) cu armata imperială
în partfta de joşii, şi s’a făcută o împăciuire (conventio facta est). Comi-
siunea însă, care făcuse interogatoriulă, şi în care se afla din partea ar­
matei maiorulă Păkler şi sub-locotenentulă Neustädter, nu amintesce
 REVOLUŢIUNEA SE ÎNCEPE P E NOŰ. 383

Totă în timpulă acesta, altă luptă cu ţeraniî se întâmplă la |

comuna L u p ş a 1). Maiorulă Dolcineng-o cu o trupă de 70 sol- i
daţi — după cum ne spune densulu — ajunse în 29 N ovem bre
la comuna Lupşa şi de aici voia să străbată către Bistra.
îndată însă ce eşi din comuna Lupşa, fu atacată pe dé
lurî de o trupă de ţeranî şi respinsă cu perderî însemnate,
în urma acestui atacă nefavorabilă, locotenentulă Meşterii âzy
din Slatna alergă repede cu o trupă mal mică de soldaţi în
ajutoriulă maiorului Dolcinengo la Lupşa. Dar ţeraniî din
Lupşa i ţinură drumulă la Valea Vinţiî, puşcară pe Mester-'
házy şi 8 soldaţi, doi fură răniţi, iar cel a-lalţî îm prăsciaţî2).
Atâtă este ce scimă despre acéstâ luptă, dar observămă,
că după încetarea revoluţiunil se găsiră în ţinutulă Lupşiî
mal mulţi soldaţi morţi şi neîngropaţîs).

îu procesele-verball nimicii despre condiţiunile acestei împăciuiri. —

Totü în privinţa acesta aflărnă următorele în M-s. Analecta ad Hist.
seditionis: Den 6. Dec. Gubernial-Comniissarius. Mühlenbach, 3. Dec.
Nach einem Rapport des Majors S t o j a n i c s , Halmagy 30 Nov. s o l l t e
er d u r c h ei ne s t a r k e R o t t e der Tumultuanten aus etlichen und
v i e r z i g D ö r f e r n a n g e g r i f f e n werden. Als er ihnen entgegen ging,
hielten sie in einiger Entfernung stille und schickten, a u f V e r l a n g e n
des M a j o r s , 6 D eputirt); diese sagten sie seien auf Befehl des Hora
zusammengekommen, etc.
p 18-ten iDec.) Kommt ein Schreiben M a j o r s D o l c e n e n g o , ohne
Datum und Orthe . . . habe er in L u p s a eine halbe Comp, formirt, mit
dieser und 1 Offleier sammt 25 Hussaren gedachte er P i s t r a zu errei­
chen, allein gleich hinter Lupsa über den Berg sei seine vorausmarschierende
Patrouille v o n d e n R e b e l l e n a n g e f a l l e n w orden .. . e r h a b e P i s t r a
n i c h t m e h r e r r e i c h e n k ö n n e n (Extract des Anfanges der Unruhen).
2) W iener Zeitung No. 103 din 1784: „Cu o di mal înainte (29
Nov.) atacară rebelii 2 0 s o l d a ţ i (?i delà O f e n b a i a , în ajutoriulu că­
rora voia să mergă locotenentulă M e s t e r h á z y cu 10 soldaţi, dar pe
drumü fu încunjurată şi ucisă cu 8 soldaţi.“ — Broşura „H orja und
Klotska“ : Am ,29-ten November, ward ein Lieutenant von Orosz, Namei s
Meszterhazi, welcher einigen zu Offenbanye geängstigten
Truppen zu Hülfe gehen wolte, auf dem Wege angefallen uifS. nebst
8. Mann todt geschossen.
3) Jurnalulü M a g y a r H í r m o n d ó , serisórea a 7 din 1785.
384 R E V O L U Ţ IU N E A L U I H O R IA .

j Fe totă linia succesele eraű ale ţeraniloră, şi onórea lăn-

cilorü era satisfăcută pentru aceia, cari într’ună momentă
de entusiasmă cţiceaă cu fericire „noi suntemă m ilitari1).
Desastrele armatei provocară o nouă consternaţiune în sî-
nulü nobilimii.
Coin itatni ü Hinedôreï lăsă la o parte competenţa coman­
de! generale din Transilvania, şi scrise de a dreptulii gene­
ralului Koppenzoller în Ungaria, să între cu doue regimente
în Transilvania2).
De altă parte guvernulu transilvană înfăţişă monarchuluî
lucrurile în colorile cele mai desperate, şi făcu apelă la
graţia părintăscă a suveranului să trimită câtă mai în grabă
mai multă armată în Transilvania.
Br. Preisz însă parte ascundea înfrângerile armatei, parte
le escusa cu lipse de provisiunî 3), saă le înfăţişa dreptă
învin geri4).*)

*) C lo ş c a la A brudă către locotenentulü Y e rn ico n rt: „n oi snntemi!

sold aţi îm părătesei.“
2) Anallecta ad Históriám seditionis. Den 9. Dec. General-Commando
den 7» Es beschwert sich dass d i e Hnnyader C o m i t a t s o f f i c i an-
t c n mittelst einer an General K o p p e n z o l l e r abgeschickten Estaffete
die Einrückung der Regim ent'r Würtenberg und de Vins nach
S i e b e n b ü r g e n verlangt, worauf die am nächsten gelegenen Commandi
estaffet iliter beordert wurden, rechts und links dem Maroschtluss in
Siebenbürgen einzumarschiren ; das General-Commando, dem keine solche
Gefahr, wie der Hnnyader Comitat vorgibt, bekannt ist, hat . . . sich
bemüssigt gesehen, den General Koppenzoller anzugehen, dass er die in
Marsch gesetzten Truppen zurückbeordern möchte.
8) Aşa in 14 Decembrie b r . Preisz, între altele scrie Tesauraria_
tulul următorele : „Singura pedeeă la espediţiunea acesta este lipsa de
■provisiunî pentru soldaţi şi c a l . . . . şi din acésta causa o parte din
trupe aü fostă silite să s e r e t r a g ă d e s i n e din posiţiunile ce le avuse.“
4) Proba despre rapórtele aceste falşe ale br. Preisz este comunica-
tulă publicată în diariulu oficială „W iener Zeitung“ No. 103 din 1784,
în care tote luptele, chiar şi cea de 'la Remeţî se înfăţişâză ca o învin­
gere pentru armată. Textulu acestui comunicată e următorială : „Cil
trupele distribuite în mal multe părţi se aă şi întâmplată diferite
 RHVOLOŢIUNKA SK ÎNCEPE DE NOŰ. 385

în urma acestorü rapórte, cari fiă-care înfăţişau lucrurile

cu totulü în altă formă, împëratuli! scrise în 13 Decembre
baronului Bruckentlial :

„Iubite br. Brukentlial ! Turburărilc din Transilvania, cari

încă nu se-aă linisciţă până acum, ine întristeză şi më su-
peră forte multă, şi acesta cu atâtu mai tare, fiindă-că, din
rapórte cu totulü în contrazicere, nu potă să-mî facă o ju d e ­
cată sigură şi nu potă să cunosci! adevărata stare a lu-
cruriloră... Eă îndată după cea de ântâiă scirc am dată or­
dinele necesare atâtă comande! generale din Transilvania,
câtă şi cele!, din Ungaria, dar ordinele mele, parte nu aă
fostă urmate, parte aă procedată cu m i j l é c e p r e a s l a b e .
Este aşa dar de lipsă, ca raportele, ce le va înainta de aci
înainte guvernulă, să fiă lucrate dimpreună cu comandantul ă
generală, aşa ca să fiă numai o limbă, şi în astă felii! de ca­
şuri să înceteze tóté ceremoniile şi tóté formalităţile pentru
orî-cine, care ma! are ună sentimentă de datoriă şi iubire
către patriă, şi orî-ce oră, orî-ce locă şi orî-ce mijloci! să fiă
egale diua şi nóptea, dacă în modulă acesta se póte face
bine şise póte împëdeca rëulfi. în consecinţă Domnia-ta ve!
comunica ordinulă acesta comandantului generală şi totă-o-daţă
fam însărcinată şi pe densulă, ca să-ţ! comunice şi Domniel-
tale ordinele, ce i le voiu trimite e ă “ .
în Ziua de 17 Decembre însă, se întemplă nefericita luptă
de la M i c l i ă l e n î , care puse numai de câtă capătă aceste!
revoluţiunî. Armata ca să potă opera în munţi! Abrudului tre­
buia necondiţionată să ocupe Zarandulă, care se află încă
în mâna căpitanului Crişană.
Maiorulă Stoianicli cu trupa sa se afla, ce e dreptă, în

în e ă ie r ă tu r î. Iu 30 Novembre resculaţil atacară cu o mare superio­

ritate numerică şi în repeţite rêndurï, trupele, cari se aflau la K e m e ţ I
sub comanda vice-colonelulul Schultz şi erau compuse din companiile
Obrist şi Békési, doi oflcerl cu 26 soldaţi de cavaleria din regimentulă
Toscana şi 70 husari secul,— dar fură r e s p i n ş i t o t ü - d e - u n a“ .
 386 REVOLUŢIUNEA L ü l HORIA.

Zarandű, dav dênsulü nu putea să íncépá nimicű în contra

ţăraniloră. în 4 Decembre o nouă trupă plecă în agutoriulă
maiorului Stoianicli, anume vice-colonelulü Kray cu 400 gră­
niceri secnî şi însoţită totă-o-dată de episcopulă Nichiticl.
' Episcopulu Nichiticl, încă maî înainte de a intra cu ar­
mata în Zarandű, convocă o adunare de preoţi şi de popom
în comuna Ţebea, singura comună din totu Zarandulă, care
nu luase parte la revoluţiune.
în aceea di, în 4 Decembre, episcopulă şi armata sosiră
în comuna Ţebea şi maî ântâiă se începu activitatea biseri-
ccscă. Episcopulă dojeni cu seriositate pe preoţi şi pe ţărani a-
tâtă în biserică cum si acasă la cuartirulă seă, ca să remână
linisciţî, să nu se opună armatei, şi după cum raportă/.ă
dênsulü preoţii şi ţăranii declarară, că se voră supune.*)
Aşa partea de apusă a Zaranduluî se linisci fără nici o
luptă.
De la Ţebea episcopulă Nici ii Iiei se întorse cu armata la
comuna Bradă 2). Aicî convocă o nouă adunare de preoţi şi
de ţărani din 25 comune, le puse în vedere datoriile
loră, urîciunea fapteloră, cari le comită, tristele urmări ale
revoluţiuniî, îndemnă pe preoţii şi pe ţăranii, cari eraă de faţă,
ca să înduplece şi pe sătenii loră să se supună ordineloră
împăratului, să se liniscescă, să depună armele, să asculte
de superiorii loră, după cum le este datorinţa, să se facă
demni de graţia prea înaltă, ce le-a acordat’o împeratulă cu

b Hinc (Deva) per Soljilios trans Marusinm profectus inăe ulterius

progrediens usque Czebe. . . . c o n v o c a t i s s a c e r d o ţ i b u s i n Czebe
et e o r u n d m a u d i t o r i b n s debitam a d m o n i t i o n e m constantem
tranqnillitatem non tantum in m e o q n a r t e r i o ; séd etiam
in E c c l e s i a pr a e d i c a v i . . . quibus auditis responderunt s e i n Pace
permansuros. . . Hoc ipsum in B r a d et K r i s t o r promnlgavi. Episcopulu
Nichiticl către c. lankovits, Deva 28 Dec. 1784.
a Nikiticli de dato Czebe d. 5 Decem ber. . . den folgenden Tag will er
von Sekler begleitet nach B r a d gehen, wohin er die G e i s t l i c h e n und
A b g e o r d n e t e n v o n 25 D ö r f e r n b e s t e l l t hat , dann will er in die
'Gegend von Abrudbanya gehen. Ms. Analecta ad históriám seditionis.
 V
REVOLUŢIUNEA SE ÎNCEPE DE NOŰ. • 387

amnestia, că dacă se vorü linisci şi voră depune armele a-

tuncí guvernulă le va face dreptate, iar până atunci plânge­
rile lorü nu potă fi cercetate şi nici nu li se póte face drep­
tate din causa rescóle! ce o facă
Delà Bradu episcopală şi armata trecură la Crişcioră, şi aici
se repetară aceleaşi convocări de preoţi, aceleaşi dojeniri,
aceleaşi promisiuni.
Aşa se linisciră şi satele din jurulă Bradului şi alu Glăs­
ciorului fără nici o vărsare de sânge, nu mai cu simpla au­
toritate a episcopului.
Trupa lui Crişană era acum disolvată, şi mai rămaseră în
stare de revoluţiunc numai câte-va comune din partea de
către Blăjeni.
în 7 Decembre după amétji episcopulă şi armata plecară
către Blăjeni, ca să liniscăscă şi pe ţăranii jdin părţile a-
ceste, şi apoi de aici să trceă în munţii Abrudului.
în avangardă se afla locotcnentulă Vajda cu o trupă de
50 de soldaţi.
Armata şi episcopulu trecură prin doue comune, Sdrapţi
şi Michăleni fără nici o împcdecare
La marginea hotarului însă dintre Michăleni şi Blăjeni,
unde se strimţorăză valea Grisului, avangarda lui Vajda, fu
întâmpinată de o trupă ele ţărani în numără de 600 de ó-
ineni, armaţi cu pusei, cu pistóle, cu lănci şi furci de feră, si
ţăranii aceştia declarară, că dănşii nici într’ ună modă nu
potă permite, ca să trăcă armata pe acolo 1j . )*

*) După raportele vice-eolonelulul Kray trupa ţeraniloru (lela Micliă-

lenî era în numërü de 2,000 de omeni. Faptulă positiva însă este, că
trupa acesta era compusă numai din 6 sate (Eaportulă comisariului,
Brukentlial din 10 Decembre). Dacă vom admite acum, că după cum era
ordinulă căpiîaniloru, aă participată la lupta acesta câte unu omu din fie­
care casă, şi dacă vomă socoti câte 100 de case pe fiă-care comună, atunci
trupa ţeraniloru de la Michăleni în casuln cela mal estreniu nu putea să
flă mal mare de 600 de omeni.
388 REVOLUŢI UNEA T,Ul HORIA.

Episcopulű trimise îndată doi preoţi la trupa tëranilorü,

ca .să-î dojenésca şi să-î invite, ca să depună armele *).
Dar ţăranii cereau să li se împlinescă cererile, cari le co­
municase prin oculistulü Molnarü, dicêndü, că până atunci
dânşii nu se potii supune.
Pe când preoţii aceştia consiliaă pe ţărani, să nu se o-
pună, şi le promiteaü amnestiă generală şi dreptate din
partea guvernului, pe atunci vice-colonelulă K ray făcu tóté
disposiţiunile de atacă asupra tëranilorü, care de astă-dată
i-se părea ineVitabilă. Anume vice-colonelulă Kray împărţi
trupa sa de infanteriă în dóue colóne, şi pe când ţărani!
discutau cu preoţii, dênsulü trimise divisiunile aceste prin nisce
părăe, ca să ocupe cóstele délurilorü din partea stângă şi din
partea dreptă a tëranilorü, iar dênsulü rëmase cu cavaleria
la mijlocii 2).
' După ce tóté disposiţiunile eraü făcute, preoţii se retra­
seră şi declarară, că ţeranii nu voiescű să depună armele.
■■ Atunci vice-colonelulă Ivray dede îndată signalulă de a-
tacü. Foculü se deschise asupra tëranilorü de amêndôue părţile,
încă înainte de ce dânşii se ar fi putută reculege, iar Kray l

l) Tandem 7-a hujus (Decembris) pacifice per pagos Zdraptza et Mi­

chelen j transeundo, i n t e r confinia M ichelenj-et Blesenj,
catetvam liominum rusticorum a m is instructorum ex Blesenj adventan-
tium viderim , e x p e d i v i duos sacerdotes admonestes
ut deponere arma t e n e a n t u r , qui nolentes deponere.............
aggressi sunt per eosdem milites, ex quibus 48 circiter mortui, aliquot
vulneraţi et capti sunt. Episcopalii NichiticI către guvernulü transilvanii,
Miohălenî 8 Decembre 1784.
-) Genersicb, Biographie des G-FZM. Baron Paul v . Kray. Obristlieu-
tenant K r a y . . . schickte die in Abtheilungen nächgerückto Infanterie
durch eine Vertiefung, u n b e m e r k t , gegen 2 grosse ravins, woher
selbe in die rechte Flanque der. . . Tumultuanten Botte fallen könnte.—
Benkü (Oláh nemzet, képe, cola a 2-a) încă descrie începutulfi atacului
astü-felu: „Kray împărţi repede. . . infanteria în dóue divisiunl egale şi . .
le trimise pe lângă romani pe cóstele délurilorü în partea dréptá şi în
partea stânga a lorii, iar dênsulü rëmase eu cavaleria la mijlocii“ .
 REVOLTJŢIUNEA SE ÎNCEPE DE NOŰ. 389

năvăli din centru cu cavaleria asupra lorii. O luptă înver­

şunată se încinse acum între armată şi ţărani, luptă care
ţinu până séra târdiu. O parte din ţărani se retraseră în o
casă, care se afla la spatele lorü, şi de aici, din podii şi de
pe ferestre, începură să pusce asupra armatei. Dar soldaţii
lui Kray aprinseră casa şi mulţi din ţărani arseră aici. -
în fine armata învinse.
în cursulu acestei lupte cădură 85 de ţărapi^ ,între cari se
aflau 48 numai din comuna Blăjeni, mai mulţi fură răniţi
si 15 făcuţi prisonerL •.
Câţi aii cădutu însă din armată, rapórtele nu ne spună.
între ţăranii căduţi se afla şi căpitanulii acestei trupe Mi-
cula Bibarţu din Blăjeni.
în memoria acestei învingeri, vice-colonelulă Kray, luă ca
trofee bastonulü căpitanului Bibarţu, ferecată cu aramă gal­
benă şi traistă sa de piele, ornată de asemenea cu nasturi
galbeni r) .

Acum întregii districtulu Zarandului se afla în mâna armatei..

Nu sufere nici o îndoiălă, trupele ţăraniloru în totu ca-
sulă aveaă să fiă învinse, fiindii-că le lipseau orî-ce elemente
de apărare.
Cu tote aceste însă lupta delà Michaleni în locu de-o vic-
toriă putea forte uşorii să fiă unu desastru pentru armată..
A forţa trecerea prin Termopilele Blăjeniloru, a lupta cu
ţăranii de pe délurï şi din tufe, era o problemă forte dificilă
pentru armată*)

*) în espediţiunea acésta Stoianich şi Kray liberară 103 femei no­

bile din captivitatea româniloru din Zarandü şi Ie espediară pe 29 de care
la Deva. La începută femeile aceste îmbrăcate în haine ţerănescl, şi multe
din ele, cari an fostă căsătorite după ţărani, se genară să mérga la Deva.
Dar br. Bornemisza le asigură, că comitatulü va îngriji de-îmbrăcămintea
şi de esistenţa lorü. După lupta de la Michaleni veni la trăsura episco­
pului şi văduva C a t e r i n a C s i s z á r , îmbrăcată în haine românesc!,
şi-I spuse cine este; iar episcopală o predede maiorului Stoianich, care
o espediă dimpreună cu cele-l-alte 1 1 Deva.
390 REVOLUŢIUNEA I.lj’I HURIA.

’ Aşa, că înfrângerea ţăraniloră delà Micliălenî în linia pri­

mă este a se atribui numai preoţilor«, ce fură trămişî de e-
piscopulü Nichitici.
Pe când vice-colonelulă Kray făcea töte disposiţiunile pen­
tru reuşita învingerii, pe atunci atenţiunea ţăranilor» era
distrasă cu predicele preoţiloru, mai multă, putemă dice, că
armata a abusatu aici de intervenţiunea preoţiloru, şi i-a fo­
losită mai multă să încurce pe ţărani, de oră-ce vice-colo­
nelulu Kray, ca bună soldată, scia şi trebuia să scie încă de
la Crişcioră, că ţăranii se opună la Michăleni.
După învingerea acésta, vicc-colonelulă K ray reni ase peste
núpte cu trupa sa pe câmpul u de luptă, iar în diua urmă-
tóre deschise tăiăturile ce le făcuse ţăranii la Vulcanii, şi a-
poi trecu în munţii Abrudului.
înfrângerea ţăraniloră delà Micliălenî schimbă numai de
câtă situaţiunea şi în munţii Abrudului. Ţăranii delà Reineţi
şi Mogoşă trămiseră îndată deputaţi la comisariulă guvernu­
lui şi se supuseră, iar cei din domeniulă Ofenbăii şi ţăranii
din domeniulă de susă, delà Rîulă-mare şi Vidra, se retraseră
cu toţii la Câmpeni, şi aici formară o singură trupă sub co­
manda primului căpitană Horia.
Acum Zarandulă, Slatna, Mogoşulă şi Abrudulă ajunseră
în mâna armatei, mai rămăsese ţăraniloră punctele Ofenbaia,
Câmpeni şi Albacă.
Despre starea revoluţiunii în timpulă acesta, br. Bruken-
tlial scrie monarchului în 16 Decembre următorele:
„Resultatulă de până acum ală tuturoră disposiţiuniloră fă­
cute în contra resculaţiloră este, că în districtulă Zarandului
şi în comunele mai apropiate de Slatna şi de Abrudă, par­
tea cea mai mare din locuitori se lăsă de revoluţiune, după
cum înaintăză şi trupele, se arătă în aparenţă linisciţi, şi
trimită deputaţi la comisariulă guvernului şi la episcopulă
Kichitici chiar şi din comunele unde se aflaă rebelii cei mai
înverşunaţi. Deputaţii aceştia promită, că voră îndupleca şi
pe sătenii loră să se supună cu totulă şi să predee armele.
 REVOLUŢIUNEA SE ÎXC E l'E DE NOŰ. 391

Dar cu tóté aceste multe din promisiunile lorű rëmânü

neîmplinite . . . Din arme n’aă predată până acum de
câtă câte-va armături şi caî, ce-î luase de la soldaţi.
Mai persistenţi în revoluţiune sunt o parte din locuitorii;
domeniului._üfenbaiä şi satele, fiscale Muşca, Rîulă-mare şij
Vidra. Aceştia se aă retrasă cu femei şi copil pe teritoriulăj
Câmpeniloră sub comanda primului căpitană Horia, şi dupăj
cum ne raportézá episcopulă Nicliiticî, se au legată cu ju-j
rămentă/ să nu se despărţescă unii de alţii. S’a trimisă sil
la denşil ună preotă ca să-l dojenéscá, dar până în diua
de 15 ale lunel acesteia, încercarea acésta a rămasă fără nici 1
ună resultată, şi până în termenulă acesta n’aă putută fi în- |
duplecaţl nici să se supună, şi cu atâtă mal puţină să de­
pună armele“ .
în 8 Decembre vice-colonelulă K ray sosi cu trupa sa la I
Abrudă.
Episcopulă Nicbiticl convocă aici pe preoţi şi câte 6 ţc-,
ranl din tóté comunele vecine, din Cerniţa, Cărpenişă, Roşia,!
Lupşa, Muntarl, Corna, Buciumă, Baiă-Albă, Câmpeni, i do­
jen i şi svătui să renunţe la revoluţiune, şi apoi dimpreună
cu comisariulă guvernului publică aici ţeraniloră patenta
pentru anmestia generală, cu ocasiunea unul têrgu de sëp-
tëmânâ. ‘j
Mal résista încă trupa ţăraniloră delà Câmpeni.
Asupra acestei trupe plecă în 11 Decembre vice-colone­
lulă Schultz cu ună corpă de 750 soldaţi.
De alungulă drumului, pe valea ce merge delà Abrudă la *)

*) Comuna C r a n g ú i n S o h o d o l u l u l dede următorea declaraţiune

in scrisă . . . „N oi Crângulu Soliodolulul . . , vëdèndü porunca înaltului
împerată c it in d u - n i- o d o m n u l ă V l ă d i c ă iu casa ,lul Stană George
sigartăulă în Abrudă, iarăşi ne plecămă, şi cu cari nu se voră pleca po-
runciloră împerătescl noi nu suntemă soţi, şi mâne la 12 cèsnrï domnulă
Vlădica va fi în Cânpenl. în dosă adresa : Cu cinste să se dee la dom-
nişorulă solgabirăă la Cânpenl saă la mal marele cataneloră la Cânpenl“ ,
392 ' r b v o l u ţ Ionba m l h o k ia .

Câmpeni, ne spune Schultz, densulu întâlni pe délurï mai

multe trupe de ţărani în număra ca la 20,000 de omeni,
trase eu tunurile asupra loră şi ţăranii se retraseră cu toţii
spre partea de către Itîulti-mare.
în drumulű acesta vice-colonelulü Schultz se opri şi la
casa luî Cloşca din Cărpenişă, dar nu află nimicii în lădilc
luT, de câtă nisce diplome de ale comunelorii Câmpeni, Bi-
stra, Abrudü-satü, Cărpenişfl, Buciumă şi Vidra.
. în aceea di sera vice-colonelulü Schultz intră cu trupa
sa în Câmpeni.
'Peste nópte însă, ţăranii ’lü încunj urară de tóté părţile, i
tăiară linia de retragere către Abrudü, şi-î prinseră unü carii
cu provisiunî.
• în acăstă situaţiune desperată, Schultz scrise încă în nop-
tea aceea vice-coloneluluî Kray la Abrudü, că ţăranii l’aii
încunj uratü de töte părţile şi să alerge repede cu Ott în a-
jutoriulü lu î1).
în dina următore diminăţa, şi plecară în ajutoriulă luî
Schultz, vice-colonelulü Kray din Abrudü, Ott din Buciumă, după
denşiî urmară maiorulü Stoianich din Zarandü, maiorulü Dol-
ciiiengo din Rerneţî. Tunurile începură să bubue de noü pe va­
lea Câmpenilorü şi vice-colonelulü Schultz fu scăpată 3/.

‘) 15-ten, kommt nachstehendes Billet von Obristlieutenant Krey :

Obristlieutenant S c h n i t z ist heute früh von hier nach Toppanfalva
(Câmpeni) . . . um Mitternacht bittet er mich o h n g e s a m m t nebst Ott
mit allen Kräften z u unterstützen, wei l er f as t aller Ort en
u m g e b e n , und gestern Nachmittag in einer attaque ihnen 7 Mann ge-
tiidtet welches aus Canons geschehen seyn muss, ich gehe mit Anbruch
des Tages selbst mit Ott dahin. 15-ten December, schreibte Major Dol-
cenengo, da er vernohmen, dass Obristlieutenant S c h u l t z in Toppan­
falva v o n den B e b e l l e n umrungen seyé, eyle er diesen Augen­
blick demselben zu H elf (Extract des Anfanges der Unruhen. în biblio­
teca gimn. lut. Brasovü).
2) 'Gubernial-Commissarius d. 18 D ecem ber.— O b e r s t l i e u t e n a n t
Schultz und Major Adorján stehen m it e i n e m Corps v o n 750
M a n n u n d 2 K a n o n e n , b e i T o p á n f a l v a u m r u n g e n von beiläufig
 KEVOLUŢIUNEA SE ÎNCEPE DE NOŰ. 393

Acum căduse şi Câmpenii, mai rëmase Albaculfi şi puţine

comune din domeniulă Ofenbăiî.
Delà Câmpeni vice-colonelulă Schultz plecă în 16 D ecem ­
vrie asupra Albaculuî cu o trupă de 700. de soldaţi, şi totă
în acea di dênsulü scrise generalului Pfefferkorn în Alba-'
Iulia :

AstădI plecă către comuna Rîulă-mare, la biserica din Gura- ■

negră, ca mâne în diua de Sfântulü Nicolac românescă să
opereză mai departe. . . . După cum ’mï raportézá Spionii,
o parte din ţăranii resculaţî s’aă trasă spre Ofenba'iă, iar
partea cea mai mare pe teritoriulă comunei Rîu-mare (A lba că )..
Vice-colonelulă Kray a lăsată o trupă puternică la Abriulă
şi la Cărpenişă şi cu restulă a venită la Câmpeni, de a-
semenea a venită şi Ott cu artileria sa. Vice-colonelă Ott
plecă spre_ Ofenbaiă, ca să ocupe Lupşa şi Bistra şi să per­
secute pe resculaţff, cari s’aă retrasă în părţile acele . .. .
Archiva serisoriloră se dice, că se află la Cristea Nicula,
ş i e ă v o i ă cerca în cursulă acestei expediţiunî să pună mâna
pe archiva acosta, dacă nu voră fi dusă cumva, totă ce aă
avută, prin păduri., Şi de oră-ce . . . . ne ameninţă o
néuá mare şi din causa aeésta comunicaţiunea cu ţinutulă co­
munei Rîulă-mare este impractibilă, aşa raporteză cu supunere,
că după espediţiunea aeésta voiă fi silită să më retragă'
iarăşi la Câmpeni.“

Totă în aeésta privinţă br. Brukenthal şi generalulă Fabris

raportézâ monarchuluï următorele :

* „D upă raportulă vice-coloneluluî Kray, partea cea mai mare

din trupa principală, despre care am amintită mai în urmă,
s'a liniscită şi s’a dusă pe acasă. Satele Vidra şi Câmpeni

6000 Tumultuanten und von Abrudbanya ganz abgesclmitten. Oberstlieu-,

tenant K r a y aus Abrudbanya, O t t aus Butsum, Major Stojanits aus dem
Zarander Comitate und Major O l c i n e g e aus Ponor, Bemete und Mogos
sind ihm zu Hilfe geeilt. Ms. Analecta ad Hist, seditionis.
394 REV0LUŢ1UNEA L ili HORI A.

au predată o parte din armele lorü. . . pusei. . . lă n ci.. , pis­

tele şi. . . furci de f eră. . . şi după cum declară doî omeni
de aï lui Horia, cari aü fugită delà elă, pe lângă densulu
a mai rămasă numai ună numără mică de vre-o 100 de res-
culaţî în satele Albacă şi Arada, din susă de Rîulă-mare.
în contra acestei trupe a plecată vice-colonelulu Scliultz cu
ună corpii de 700 soldaţi, ca dacă e posibilă să-î prindă şi
pe aceştia şi astă-felă să restabilăscă liniscea pe deplină“ .
Pe când o parte din trupele imperiale operaă în munţii
Abrudului, pe atunci funcţionarii din comitatulă Hinedórel
forţaă comunele românesc! de pe Valea Mureşului şi de pe
Valea Streiulul să dee declaraţiunî în scrisă, că se lapedă
de Horia şi de partida lui.
Declaraţiunile acestea conţineau următorele obligaminte:
1. Că locuitori! nu voră maî ţină cu Horia şi cu partida lui.
2. Că voră rămâne pentru totă-de-una supuşi credincioşi
al Maiestăţii sale.
3. Că voră asculta de guvernă, de autorităţile comitatului,
de domnii pâmêntescï şi de primarii puşi de autorităţile
acestea.
4. Că voră r e b o n i f i c a domniloră sei tóté pagubele, ce
li s’aă causată.
5. Că se voră sili să prindă pe Horia şi pe corifeii lui, şi
să-î dee în mâna tribunaleloră, în fine,
6. Că voră aduna tote armele de la săteni şi le voră
preda autorităţiloră.

5. Horia disolvă trupa (lela Câmpeni.

Despre disolvarea trupei delà Câmpeni căpitanulă Vasile

Sgârciă ne spune următorele :

„în 14 Decembre îndată ce sosiră trupele la Câmpeni Ho­

ria dede poruncă tuturoră partisaniloră săi, că sub pedepsă
de morte să se întorcă iiă-care pe acasă, fiindă-că aű venită
 REVOLUŢIUNKA SE ÍXCEPE DE NOÜ. 395

trupele Maiestăţii Sale împëratuluï, dar pe dênsulü să-lă pe-

tréca încă până la Albacü şi peste munţi, ca să-şî potă con­
tinua drumulă către Crişulu-negru şi de acolo către Viena,
ca ast-felă să potă dobândi unii resultată fericiţii la întreprin­
derea sa“ 1).
Era aşa dar ultima onóre ce să făcea căpitanului.
Toţii în timpulü acesta sosi la Sibiu unii noű comandanţii
generală.
Br. Preis/., inculpaţii de guvernă, inculpată de nobilime,
că dcnsulă a fostă causa acestei periculóse revoluţiuni, ti-
indă-că a ordonată înscrierea iobagiloră, şi nu a luată numai
decâtă mësurï energice în contra revoluţiunii, fu pensionată,
şi în loculă dânsului, împeratulă trimise pe generalulă Fabris
ca comandantă ală Transilvaniei2).
Despre încetarea revoluţiunii guveruulă şi generalulă Fa­
bris supuseră împëratuluï următoriulă raportă comună:

„Repetitele rapórte, ce aă sosită delà generalulă Pfeifer-

korn delà 21 Decembre încoce . . . confirmă, că liniscca
s'a restabilită pretutindenea şi resculaţii se aă împrăsciată
cu totulă, şi ne asigură, că în momentele aceste nu mai e-
sistă nici o trupă de ţărani resculaţi. De oră ce în (lilele
din urmă se vorbia, că ar mai exista încă o trupă de ţărani
în numără de vre 100 de omeni, astă-felă armata a cutri-
erată tote satele-până departe în munţii cei mai neumblaţi
şi acoperiţi cu nâuă forte mare, anume vice-colonelulă Şchultz
a încunj urată cu trupa sa amêndouë satele Albacă şi
Arada, unde se-credea, că se află primulă căpitană cu ceialalţi
căpitani şi partisanï aï sëï mai de frunte, a visitată satele *)

*) ihme ( H o i a J aber ..ollen sie, noch bis Albak, und über das Ge-
bührg begleiten, damit er gegen den Fekete Körös bis naelrer W i e n seynen
W eg fortsetzend könne, u m s e i n e m V o r n e h m e n e i n e n g l ü c k -
l i c l i en A u s g a n g zu e r h a l t e n . Interogatoriulü făcută in Bucesü
19 Dec. 187d de către Ludovicii de Pop locotenentă in regimentalü Orosz.
3) Doniinicü Torniotti con.te de F a b r i s , locotenentă generală, de na-
scere din Mantua, f 1789.
 396 KEVOLUŢIUNEA LUI HORI A.

■ aceste cu cea mai mare îngrijire, dar s’a constatată, că nu

mai există nicăirî nici o trupă de tëranï şi n’a întâlnită nici
pe Horia saă pe rre unulă din soţii sëî. De (iră-ce astu-felă
' s a împrăsciată şi trupa acésta mică, care se presupunea,.şi
s'ă retrasă prin comune, aşa Horia veijendu-se părăsită de
'■ toţi va fi. trebuită încă la timpă să fugă cu puţinii s ë f par-
tişanî prin munţii cei înalţi, pe căi numai litî cunoscute,
saă după cum se aude şe va fi dusă peste Crişă în Un­
garia. Se aă trimisă prin munţi patrule puternice de sol-
• daţi ca să-î prindă, dacă e posibilă, şi afară de aceea s’a
• dată ordină tuturoră trupeloră să fiă cu cea mai mare a-
tenţiune asupra tuturoră locuitoriloră, cari lipsescă acum din
comune şi să aresteze pe toţi aceia, cari se întorcă mai târ-
diă acasă, saă în altă modă li se voră paré câtă de puţină
suspecţi, ori se întorcă pe acasă într’ascunsă, cu deose­
bire să fiă cu privegliiere asupra lui Horia si a partisaniloră
sëî mal de frunte şi asupra acteloră loră. Totă-o-dată aină
cerută şi descrierea loră personală şi amă comunicat’© coman-
deloră militare din cordonulă despre Ungaria, ca să cerceteze
de urma loră, dacă" se voră fi retrasă peste Crişă, şi saă
să-n prindă saă în altă modă óre-care să-î nimicésca, şi spe-
rămă în totă casulă, că va fi posibilă să-lă prindă şi să-lă
nimicéscâ dimpreună cu puţinii soţî, ce-î va avé póte pe
lângă dânsulă1). în astă-felă de împrejurări favorabile trupele
se ocupă de astă dată mai cu séma, cu adunarea armeloră
de prin satele, cari se aă liniscită, şi încetulă cu încetulă, lo­
cuitorii le restitue, şi în parte le aduce chiar denşiî. Totă-o-
dată armata adună şi lucrurile, ce aă fostă luate de pe la
nobili, ca să potă fi restituite proprietariloru loră Şi de ore
ce în coinţelegere cu adininistraţiunea civilă, se stabilesce
chiar acum planulă pentru dislocarea armatei, ca să potă fi

ţj damit. . . s e l b e entweder handhaft gemacht, oder sonsten a u s

d em W e g e g e r i u m e t w e r d e n , auf welche A rt man allerdings ver­
liefet,' dass man seiner habhaft werde, oder ihn (Hora) mit seiner etwa
bei sich habenden wenig Geförden z u v e r t i l g e n thunlich sein dürfte.
 REVOTjÜTIUNEA se în c e p e de noü. , 397

ocupate bine cu aVmată tóté ţinuturile, câte aű fostă revol­

tate, şi astă-felă, prin o inspecţiune continuă, ţărani! să ti/i
ţinuţi în.frêü şi să li se taie definitivă orî-ce ocasiune, ca să
ma! înccpă astă-felă de întreprinderi, nu numai pentru acum,
dar chiar şi pentru viitoriă, astu-felă cu ocasiunea acesta
când trupele voră pleca în comunele; ce trebue să le ocupe,
se voră trimite şi grăniceri! pe la regimentele loră“ .
Pe când revoluţiunea se liniscise acum în tóté părţile,
generalulă Sturm din Ungaria însciinţă pecomandantulu g e ­
nerală, că densul îi în urma ordineloră ma! înalte va întră
în 26 Decembre cu mai multe trupe în Transilvania ca să
dce mână de ajutoriă la suprimarea revoluţiunil.
Dar situaţiunea se schimbase, şi trupele aceste fură oprite
la frontierele Transilvanie!.
împăratulă, îndată ce primi scirea că revoluţiunea a înce­
tată, trimise din cancelaria sa propriă ună comunicată conte­
lui Eszterhâzy, ca să-lă publice în diarulă W iener Zeitung.
Textulă acestui comunicată era următoriulă :

„Din ultimele rapórte sosite din Transilvania se constată,

că românii, car! se aă resculată în o parte din comitatulă
Hinedóre! şi ală Zaranduluî, după ce se aă făcută disposiţi-
un! bune militare, şi aă fostă convins! parte prin episcopii loru,
parte prin autorităţile politice despre retăcirea în care căduse,
dîinşi! se aă întorsă cu toţi! iarăşi pe la comunele loră, fără
să se întrebuinţeze în contra loră nie! forţă, nici versare de
sânge, aă depusă puţinele arme, ce le aă avută la dânşii,
’şî aă recunoscută cu părere de reă greşăla, şi acum daă mâna
de ajutoriă pentru căutarea şi prinderea sceleratului de Horia
şi a soţului seu, cari i aă dusă pe căi aşa de retăcite, şi
cari aă fugită acum singuri prin munţi şi prin păduri.“

Comunicabilă împăratului însă conţinea mai multe neesac-

tităţi, şi cea mai mare era, că ţăranii se aă liniştită fără de
a întrebuinţa în contra loră nici forţă, nici versare de sânge.
 398 REVOLUŢI UN EA LUI HORIA.

Forţa se întreMinţase ce e dreptű, forţă morală şi efec­

tivă, sânge se versase destulă din partea nobilimii şi din
partea armatei.
Pe la mijloculă luneï Iu! Decembre aşa dar, revoluţiunea
încetase. >
A cădută óre revoluţiunea acésta fiindă-că i lipsia idea
morală, pentru că nu era populară, iobagii românit nu voiau
să bă libert şi naţiunea română nu voia să fiă dânsa naţiune
dominantă în Transilvania?
Nu.
f Fntusiasmulă generală în clasa ţăraniloră români n'a
i lipsită, şi rapiditatea cu care se estinse revoluţiunea ne arăta
câtă de populare eraă ideile ei. Dar revoluţiunea a cădută
iiindă-că avea .să se lupte cu nisce forţe prea mart, în contra
armateloră unui vastă imperiă monarcbică, în contra unui re-
, gimă feudală puternică printotă feliulu de influenţe, regimă,
care sute de ani distrusese tóté forţele poporului română,
. şi preparase tóté, ça să-i facă imposibilă liberarea din jugulă
sclaviei, a cădută, fiindă-că dimpreună cu armatele şi cu
nobilimea se ridicară asupra revoluţiunii şi înalţii demnitari
bisericesci, a cădută fiindă-că i lipsiaă tote elementele indis­
pensabile pentru continuarea lupţii, arme, miiniţiunc şi tóté
: câte sunt necesare pentru asigurarea succesului.
Dar cu tóté, că ţăranii afară de unu viă entusiasmă nu
aveaă nimiefi, revoluţiunea acésta putea să ţină mai multă,
dacă nu se încliia armistiţiulă delà Tibru, şi dacă nu se da
signalulă de ridicare într'ună timpă aşa de nefavorabilă, chiar
la începutulă iernei.
Căderea revoluţiunii causă o dure nisă impresiune la ţăranii
din eele-l-alte părţi ale Transilvaniei. în două ţinuturi, în
eomitatulă Cetăţii-de-baltă şi ală Făgăraşului, preoţii români
începură numai de câtă o colectă de bani pentru Horia, ca
să pîită. călători la Viena, şi trebui să intervină guvernulă
 REVOLUŢIUNEA SE ÎNCEPE DE NOŰ. 399

ca să interzică colecta, comitatele să aresteze pe preoţi şi

armata să ocupe comunele aceste r). ‘

în acésta privinţă observă consiliulű de resbelă :

„Prin acésta iese la lumină o nouă probă, câtă de multă

s’a estinsü spiritulă de revoluţiune şi cu deosebire, că preoţit
încă lucră pentru scopulă acesta. Trebue aşa dar, să se
ordoneze peste totu loculă în ţoră inspecţiunea cea mat con­
stantă, cu -deosebire asupra preoţiloru, şi îndată ce se va o b ­
serva cea mat mică urmă de nemulţumire, sau vre unu eve-
nimentă, ce póte să inspire griji, guvemulă si comanda g e ­
nerală să ne relateze imediată.“

„Revoluţiunea acésta, — scrie unu contimporană sasă din

Mediaşă — a fostă în sine mare, dar putea să aibă con se­
cinţe ne asemănată mat mari pentru întréga ţâră şi pentru
tóté popórele et, fiindă-că întregă poporală română din T ran ­
silvania, cliiar şi celă din fundulă rege'scă (Săsime) era im preg­
nată cu acéstá ideă de revoluţiune2). Şi dacă revoluţiunea se ar
ti putută estinde şi din cóce de Mureşă, atunci românit, car!
locuescă în mij loculă saşiloră ar ti prefăcută în flăcări şi
oraşele, têrgurile şi satele săseset, şi ar fi esterminată pe lo ­
cuitorii saşi, în speranţă, că atunci voră pune mâna pe p ă ­
mânturile loru. Pentru conservarea liniscit, că aveamă sub or­
dinele mele, ună batalionă întregă din regimentulă de in-*)

*) Den 24 Dec. Generalcommando 22, übergibt eine ihm vom Savoyi-

sclien Regimente zugekommene O r i g i n a l a n z ei g e d es Kükül-
] ii e r C o m i t a t e s, nach welcher verschiedene Dörfer dieses und
2 Ortschaften des F o g a r a s c h e r Co m i t â t e s A b g e o r d n e t e an
Hora geschickt, dass ferner in ebendenselben mittelst der Poppen ein
Reisegeld für H o r a gesammelt werde, und das diese Ortschaften
zu Schässburg G e w e h r e i n k a u f e n versucht. Es sind einige von Sa­
voyen in diese Dörfer commandirt worden. A n a l e c t a ad Hist, seditionis.
3) Heydendorf Selbstbiographie in Archiv f. sieb. Landeskunde X V III.
113. Denn das g a n z e Wallachische Volk in Siebenbürgen,
auch das auf dem F u n d o R e g i o ; war mii diesem Empörnngsgedanken
geschwängert.
400 RBVOLUŢrU.VKA I.U Í IIO R IA .

fanteriă Gyulai. . . pe care-lă puteamă trimite acolo, unde

atiamu de lipsă. Sub astü-felű de periculóse împrejurări am
trebuită să căletorescă în continuă încoce şi încolo prin
' districtulă meă, şi mal cu sémâ prin satele românesc], cari
erau supuse nobililoră, de o parte, ca să reţină pe nobili
sa nu începă acte de resbunare în contra românilorfl, de
altă parte pe aceştia, ca să nu se rescóle, căeî toţi erau cu­
prinşi de credinţa absurdă, că e voinţa împăratului să ester-
niineze nobilimea şi că revoluţiunea în contra nobilimii s‘a
făcută din ordinele împëratuluï.“

X X X I. Í ! * P . IO S IF Í1 Ş I C E S T IE X E A OF. X A Ţ I O X A E I T A T E
ÎX T R A X S IE V A X IA .

înainte de a trece la ideile împëratuluï Iosifă în privinţa

cestiunii de naţionalitate din Transilvania, idei cari voia să le
pună în aplicare de o dată cu încetarea revoluţiunîi, merită
să facemă aici amintire de o scrisóre familiară a împëratuluï.
în 3 Decembre împeratulă Iosifă scrie fratelui seă Leo-
poldă de Toscana următorele :

„în ce privesce afacerile din Transilvania, despre cari vë

am vorbită numai forte pe scurtă în scrisorile mele, vë tri-
metă aici cele dóue rapórte ale comandantului generală, din
cari veţi ved éin câtă-va, ce s’a întemplată.- Escesele de totă-
feliulă, comise de mat mulţi am din partea posesoriloră, aă
causatu plângeri generale din partea tuturoră locuitorilofă
Transilvaniei şi cu d e o s e b i r e d i n p a r t e a n a ţ i u n i i ro-
m â n e . Dar nici o dată nu s’a putută face, să se pună ună
capătă acestora escese nici să se introducă ună regulamentă
urbarială. Maiestatea Sa, de fericită memoriă (Maria The­
resia) făcuse tote, ce-şî póte închipui ună omă. în fine eă
am ajunsă ca să le reducă în câtă-va prin guvernă şi prin
cancelaria, dar î n c ă n u s ’ a e x p e d i a t ă ni mi c ă . Func-
 ÎMP. IOSIFÜ ŞI CESTIUNEA DE NAŢIONALITATE. 401

ţionari! domeniului din Slatna, care se află sub direcţiunea

departamentului de mine, s’aű distinsü cu deosebire prin totîi
feliulü de extorsiunî. Cu tóté plângerile repetite ale ţerani-
loră şi pe lângă tóté comisiunile câte au foştii trimise, nu
amü putută ajunge să facemă, ca să înceteze plângerile a-
ceste. în fine aflându-më chiar eă însumi în anulă trecută
în jóra acésta, am făcută atâtă, că a fostă delegată o nouă
comisiune, ale cărei rapórte trebuiaă făcute d’a dreptul ă la
Viena. Ună raportă de aceste a şi sosită aici, încă din luna
Martie, dar departamentulă mineloră l’a lăsată să zacă până
în luna lui Novembre. Afară de aceea, ţărani! aă mai tri-
mesă aici şi deputaţi, şi deputaţi! aceştia aă primită delà
cancelaria Ungarie! o asigurare în scrisă, că n’aă de câtă să
se întărea a casă şi să ascepte linisciţ! decisiunea, care- va
urma, fără să se témâ de nimică. Dar deputaţi! aceştia, abia
aă ajunsă la Slatna, şi aă fostă arestaţi şi maltrataţi de noă.
îndată după aceea ună anumită Horia a adunată pe ţăran!
si i-a aţîţată în contra posesoriloră şi a funcţionariloră, diccndă,
că e în contra ordineloră împăratului, ca să trateze astă-
feliă cu denşiî, în fine c! cereâă să fiă încorporaţi în dis­
trictele militar!. în locfi de a linisci lucrurile aceste şi a
capacita pe ómen!, comandantulă generală a însărcinată pe
ună comisariă ca să i înscrie *), şi comisariulă acesta a făcută
pe fiă-care ţărână să-î plătescă o mică retribuţiune2), şi densulă
a însărcinată cu misiunea acésta pe preoţi.
„în urma acésta, guvernulă a făcută cunoscută acestoră
ómen!, car! diceaă, că denşiî sunt militari, şi nu mai voiau
să lucreze pentru domnii loră, că conscripţiunea acésta nu
a fostă de locă valabilă, dar e! se opuséra dicêndu, că bine
vedă denşiî, că domnii cércá numai să-î asuprescă în contra

4) Ortmayer.
a) Cil ocasiunea conscripţiunil comisariulă Ortmayer luase (lela ţe-
rănii, cari se înscriau ca militari câte 14 cr. delà fiă-care casă şi afară
de aceea câte 1 cr. delà individă
26
 402 REVOLUŢIUNEA ‘LUI HORIA.

j voinţiî mele. De aici eî şi-au formată planulă, ca să ardă

; casele posesoriloră şi să-î alunge, ferindu-se totă-o-dată, ca
să atingă satele şi orî-ce lucruri, cari aparţineaă de a drep-
tulă suveranului. Foculă s’a estinsă din ce în ce mai multă,
si
1 românii nemulţumiţi
i i cu totulă trimiseră din sată în sată
ordine, ca venite din partea mea, să nimicesc;! pe nobili, lu­
cru ce ţeraniî nu întârdiară, ca să-lă esecute.
La începutulă acestoră disordinî, guvernulă şi comanda
generală parlamentară cinci dile, ce se facă. Prin amênarea
acésta lucrurile căpetară piciére şi de aci urmară o mulţime
de disordinî. în fine armata a trebuită să suprime turbu-
. rările . . . şi mal multe persóne aă fostă ucise 'j. între
altele guvernulă avu nefericita idee, că nobilii şi cu servi­
torii loră unguresc!, să facă insurecţiune, să se ridice în
contra româniloră, în contra supuşiloru loră. Eu lasă să vc
închipuiţi câte escese aă comisă el. între altele, nobilii aă
jirestată 37 de ţărani, cărora le tăiară capulă într'o singură
di, fără nici o formă de procedură. Eă am schimbată pe co-
mandantulă generală şi am trimisă în loculă sëû pe gene-
ralulă Fabris. Afară de aceea doi comisari, unulă civilă şi
altulă militară voră cerceta chiar acum în fondă cestiunea
acésta şi voră pune capătă cu temeiă acestoră plângeri. Ur-
bariulă încă se va publica câtă de curcndă, şi acordându-lc
lină pardonă generală, voră trebui să se întorcă fiă-care pe
la vetrele loră“ 2).
Aceste le scria împeratulă încă înainte de a primi scirea
despre ultimele evenimente.
îndată însă ce fu informată, că ţeraniî se aă revoltată de
a doua oră, împeratulă adresă contelui Iankovits, în 13 De­
cemvrie, următoriulă biletă :

h Împeratnlu înţelege aici luptele delà Deva şi alte atacuri mat mici
asupra ţSranilorii, întêmplate în comitatuliî Hinedóreí în dilele delà 6— 12
Novembre.
aî Arnetll, Tosepb II. und Leopold von Toscana. Ihr Briefwechsel, 1.
240— 243.
 IMP. IOSIFÜ ŞI C E S m jN E A DB N AŢIO N ALITATE. 40,'S

„Turburările, carï totü ee mai continuă în Transilvania, in ë

atingă forte multă, şi din nefericire omenii, încă delà înce.
pută, nu au lucrată aşa după cum ar ii trebuită, ca să le
împedece cu totă seriositatea. Dar acum lucrurile se au în­
tâmplată şi rCulă nu se póte curma, fără ună atacă sânge-
roşă, care póte s’a şi întâmplată saü se va întâmpla câtă
mat curêndü.
„în cercetarea acésta, cu care te-amă însărcinată cn d e­
plină încredere, lucrulă principală este, să se esamineze bine,
cum se ar puté linisci de amândoue părţile spiritele iritate
în gradulü celu mai mare, şi anume ale româniloră în con­
tra întregeî naţiuni ungurescî, cu deosebire în contra dom-
niloră sëï şi a funcţionariloră comitatului, cum şi spiritele
tuturoră acestora în contra româniloră. Ceî dc ântâiă, ro-
mâniî, aă fostă trataţi aspru o lungă seriă de ani, şi nici o-
dată nu au putută să ajungă la unu mijlocu de îndreptare,
saü să li se facă dreptate plângeriloru lorii. Ceî din urmă,
aă fostă atacaţi într’ună modă forte gravă, şi dânşii credit,
că-şi voru puté a pera.vieţa şi averea, dacă vont trata şi
întâmpina ■cu cea mai mare severitate întréga naţiune ro­
mână 1). Trebue aşa dar, fără îndoiâlă, ca în casulă acesta,
să fiă privegliiaţî cu esactitate şi judecătorii tribunaleloni,
cari sunt cliiămaţi să cerceteze şi să judece,-fiindă-că dânşii
şi-aă perdută cumpëtulû. Şi fiindă-că deosebirea, care esista
mai înainte între naţiunile din Transilvania s’a desfiinţată
astăili cu totală, şi tote naţiunile sunt egale; aşa ar fi bine

‘ ) Wie die beiderseits a u f s äusserste aufgebrachte Ge mi i -

t l i e r , sowohl der Walachen gegen die ganze Hungarischo
Nazion, besonders gegen ihre Grundherrn und Coraitatsbcamte, als
sämmtlich d i e s e w i d e r d i e W a l a d i e n zu beruhigen wären. Erst eve
sind durch lange Jahre hart behandelt worden, und konnten nie weder
Auskunft noch Abstellung ihrer Beschwerden erhalten; Letztere sind auf
das hödiste beleidigt, und glauben die Erhaltung ihres Lebens und V er­
mögens nur in der s t r e n g e n B e h a n d l u n g und Begegnung g e g e n d i e
g a n z e W a l a c b i s c l i e N a z i o n zu finden.
í 404 REVOLUŢHJNEA L ili HORíA.

,ca üt comitatulă HinedórcI şi alü Zarandulul, cum şi ín co-

mitatulu Albei, să fiă numiţi, în posturile de vice-comiţî şi
subprefecţî, funcţionari cu deosebire din comitatele s ă s e s c î ,
şi cari cunoscă bine l i m b a ţ ë r e I. Ocasiunea spre scopulă
acesta, se va puté présenta devenindű vacante unele locuri,
sau fâcêndu-se óre-carl schimbări şi strămutări, aşa că prin
mestecarea acesta să se evite de o parte frica esagerată şi
severitatea funcţionariloru, ce aii fostă maltrataţi în comitate,
şi cari au fostă numai unguri, iar de altă parte să se li-
nisceseă în câtă-va şi prejudiciile naţionale ale româniloră,
si aversiunea loră în contra acestora.
„Cu deosebire trebue lucrată, ca revoluţiunea să înceteze
odată, şi fiă-care să se întorcă pe acasă liniscită. Amă a-
junsă odată la atâtă, atunci va fi uşoră de a prinde pe că­
pitani unulă câte unulă, fiindă că a-î cere de la trupele ţe-
- raniloru iritaţi, este o adevărată nebunia, şi ordinulă, ce s’ a
jlată lm Schultz, ca să-î ceră delà ţeranî, a stricată tóté şi
a aprinsă de noă foculă, care era aprópe să se stingă. Totu
asemenea e de lipsă, ca Domnia-ta să consiliezî, şi să îndupleci
cu probele cele mai convingëtôre, pe posesori şi pe funcţionarii
eomitateloră, cari formézà nobilimea ungurescă propriă disă,
că ori câtă de greü le va veni, totuşi denşiî, în interesulă
binelui şi ală conservării loră proprie, să nu se arête faţă cu
iobag-iulă română nici cu neîncredere exagerată, nici cu frică,
nici cu severitate escesivă, fiindă-că acesta ar fi numai o probă
despre ura loră neîmpăcată şi despre sentimentală loră de
rësbunare, de oră-ce altă-cum liniscea adevărată nici odată
nu se va putea restabili, şi denşiî, pe lângă totă ajutoriulă
armatei, nu voră puté să spere nici o siguranţă, în ce pri-
vesce persónele şi averile loră, siguranţă, care se póte do-
bcndi numai cu uitarea definitivă a trecutului, fiindă-că este
imposibilă, ca că să pună o gardă înaintea fiă-cărel curţi
nobilitare. Orî-câtă de greă le va veni acésta, totuşi convic­
ţiunea propriă, trebue să I îndemne la o astă-felă de purtare.
 ÎMP. 10SIF0 -ŞI CESTHJNHA DE NAŢIONALITATE 405

„Fii sănătosă şi asceptü cu dorü şi mai departe rapórtele

Domniei-tale, delà cari sperü resultatele cele mai bune“ .

Totü în aceea di împëratulü adresă şi baronului Bruken-

thal următoriulă bilctii :

„A ici .’ţi anexeză în copia ordinele, ce le amü adresată con­

telui Iankovits. Din conţinutulă acestora Domnia-ta ve,I vedé
cum credă eă, că se va puté restabili liniscea definitivă.
D acă nu se .ya_ pune capetă unoră asupriri, ce esistă de mai
multă timpă în ţără, cu deosebire în cestiunea roboteloru,
şi a mai multora taxe diferite, atunci nici nu e posibilă, ca
să putemă asceptă” o linisce sigură, fiă chiar de la forţele cele
mai mări, Sindă-că nimè mi póte să ţină armata gata de
rësBêïu'in contră supuşiloră sei proprii. Acostă tristă exem ­
p lu 'a r trebui să convingă pe nobili şi pe posesori, că vieţa
şi averile loră sunt în mâna mulţimii mari, adecă a popo­
rului, şi poporală numai tratându-lă cu ecuitate, cu iubire şi
încredere, póte să fiă ţinută în frcă într’ună modă stabilă.
Escesulă de severitate póte să supună pe ună timpă óre-
care, dar omenii, cari n’aă nimică, ce să piér<]â, cari nu sunt
legaţi de casă şi de curte, fiindă-că şi aşa de abia ma! potă
trăi după ele, aceştia voră folosi cea de ântâiă ocasiune, ca
să comită escesele cele mai mari. E ărecunoscă pe deplină,
că e forte greă de a puté afla ună mijlocă în contra ureî
naţionale şi de religiune, care a ajunsă la extremă, şi care se ma-
nifestézâ la tóté ocasiunile între români şi unguri, anume ună
mijlocă, cum să potă trăi împreună amêndôuë naţiunile a-
ceste într’ună modă liniscită şi ecuitabilă şi spre binele co­
mună, fiindă-că şi aşa unii fără de alţii nici nu potă să d-j
siste *), adecă domnii pămentescî fără supuşi şi aceştia iarăŞr

‘ ) Ich erkenne in voller Mass, dass es unendlich bersehworlieh sein

wird, für die auf drs aüsserste gebrachte Nation und R e l i ­
g i o n s h a s s , welcher sich in allen Gelegenheiten z w i s c h e n H u n g a r n
und Walachen zeiget, ein Mittel z a ersinnen, durch welches da be-
406 REVOLUŢlUiYEA I.lil HORIA.

fără autorităţi şi fără guvernü. Dar singurulă mijlocă ce

esistă, este, şi Domnia-ta trebue să faci totă până la estremă,
că în ţinuturile revoltate să depărtezi din administraţiunea
publică pe toţi omenii aceia, a căroră ură, neîncredere şi
resbunare ţi se va paré, că e neîmpăcabilă, şi în loculă lőru
trebue să te - ajuţi cu transferarea altoră funcţionari din alte
comitate, iiindü-cä altîi-cum vorii câdé de nou în periculă,
şi cu dênsiï voră, trage şi ţăra. Totă-o-dată e de lipsă, ca pu­
terea suveranului să apară în deplina sa forţă, şi fiă-care,
fără indulgenţă, să fiă silită a-şî împlini datoriile sale în
conformitate cu urbariulu echitabilă, care s’a stabilită odată,
si să nu se cérà mai multă de Ia iobagiă de câtă ceea ce
c permisă. Asupra acestei cestium trebue să vegbieze gu-
vcrnulă şi funcţionarii urbarialî cu cea mai mare severitate
si să fiă obligaţi a veghia. Neîncrederea esagerată încă tre­
bue cumpătată, în să , acolo, unde se ivesce o resistenţă, acolo
'ce lă culpabilă să fiă pedepsită numai de câtă în modă se­
veră, dar severitatea acésta să înceteze îndată, ce adevăraţii
culpabili aă fostă pedepsiţi, căci altă-cum nici o linisce nu
se púte şi nu se va puté stabili.
„Speră că în momentele pe când scriă şirurile aceste, trupa
ţeraniloră resculaţî va fi fostă împrăsciată cu ajutoriulă noue-
loră trupe, ce voră fi sosită. Dacă însă acésta nu s'a întêm-
plată, atunci e de lipsă, ca linisceasă fiă restabilită cu aju­
toriulă trupeloră din Ungaria.
„Di n aceste motive importante nu se póte, ca prisoneriî să
fiă trataţi acum după.legea statară, şi anume, ântâiă fundfi-că
cei arestaţi aă să fiă ascultaţi despre adevăratele cause ale
revoluţiuniî, şi ea să descopere pe adevăraţii agitatori, a doua,
fiindă-că în ce privesce pedepsirea, trebue deosebiţi şi
constataţi cei întru adevără culpabili, de către aceia, cari, de

souders erstere ohne die and er n ni cht b e s t e h e n können...

beide zn einer ruhigen, billigen und dem allgemeinen Besten angemes­
senen Haushaltung zu vermögen,
 ÎMP. IOSIFŰ ŞI CESTIUNEA^DE NAŢIONALITATE. 407

frica ori de silă s’aü din nepricepere, se aii luată şi eî după

mulţimea resculată, şi în fine, pentru că, în împrejurările
actuale, lucru de alt-mintrelea forte naturală, spiritele tuturoră
judecâtoriloră sunt iritate în gradulă celă mai mare, şi nu
se' póte spera de la eî, şi nici nu se póte presupune, acelaşi
sentimentă de ecuitate, care e de lipsă atunci, când e vor­
ba să iei omului corpulă şi vieţa, din contra tóté petiţiunile,
tóté scrisorile, tóté cererile comitateloră şi ale adunăriloră de
nobili probăză, că eî şi-aă perdută cu totulă cumpătulă, şi
credă, că-şî voră afla siguranţa numai träge iul ă în •ţ6pă şi
omorîndă cu róta, fără respectă pe cine şi pe câţi.
„Aceste sunt cestiunile, cu cari, aflu férte de lipsă să
te însărcineză de astă dată. Dacă nu me-ar împedeca cbiar
acum alte griji importante, ca eă să me depărteză de aici,
atunci într’ună. momentă aşa importantă aşi veni chiar eă
singură în ţ0ră, fiindu-câ eă consideră moinentulă acesta de
cea mai mare importanţă pentru íntrégá, monarchia, şi încă
mai multă pentru viitoriă de câtă pentru presentu.“

O singură cestiune principală este, la care se raportă bi­

letele împăratului către contele Iankovits şi către br. Bru-
kentlial, şi acésta era, numirea funcţionariloră germani (saşi),
în comitatulă Hinedórei, ală Zarandului şi ală Albei.
Aici se reducă tóté planurile politice ale împăratului Iosifă
cu Transilvania.
în ce privesce cestiunea de naţionalitate din Transilvania,
imperatulă Iosifă avea idei cu totulă radicale.
încă de la începutulă domniei sale, împăratulă ’şi propu­
sese, să delătureze în Transilvania tóté constituţiunile parti­
culare ale unguriloră, saşiloră şi secuiloră, să introducă o
egalitate de drepturi a tuturoră naţionalităţiloră, cu alte Cu­
vinte o concivilitate generală, cum numia curtea din Viena
cestiunea acésta. ""
Până aici ideile împăratului eraă bune, frumóse, juste şi
logice.
408 REVOLUŢI UNK A LUI HORIA.

împëratulâ însă voia să in orgă şi mai departe.

Din tóté naţiunile Transilvaniei, din români, din unguri,
din saşi şi secui, Iosifu ală II-lea voia să formeze o singură
naţiune etnică, şi acesta prin conubiu, şi prin totu feliulű
de amestecări în töte ramurile vieţii publice şi piivate. '
ín repetite rêndurî împëratulu declarase către diferite per-
sóne, că nu póte suferi când aude, că în Transilvania, o să-
soică nu se póte căsători cu unü ungurii, o unguroică cu
unü română, şi că e de lipsă, ca tóté naţiunile aceste să se
căsătorescă împreună şi să contopéscâ într'o singură na­
ţiune 1).
întru adevërü, încă pe la finele anului 1783, împëratulü
desfinţă, prin ună simplu ordină autocratică, individualitatea
politică a tuturoră naţiuniloră din Transilvania, dicendă, că
în totă Transilvania trebue să esiste numai o singură na­
ţiune 2).
în modulă acesta credea împëratubî, că stabilindu-se o-
dată o comuniune de drepturi, va fi posibilă, ca în comitate
şi în secuime să fiă numiţi funcţionari saşi, şi în districtele să­
sesc! funcţionari unguri, că nobilimea unguréscà să potă căş-
tiga posesiuni în ţinuturile săsesci şi saşii în comitate şi în
secuime, că naţionalităţile să se căsătorescă împreună, di­
feriţii locuitori să se moscenéscâ unii pe alţii, să se încépâ astă-
feliă ună procesă de asimilare între naţiunile Transilvaniei,
şi procesulă acesta să-lă desvólte în sensă germanică.
Acesta era planulă de germanisare ală împăratului cu
Transilvania.
întru adeveră împëratulu, îndată ce distruse individ uali-*)

*) dass d i e v e r s c h i e d e n e n N a t i o n e n z u s a m m e n h e i r a t h e n
und sich in e i n e vereinen sollten. Heydendorf,. Selbstbiographie in Ar­
chiv f. sieb. Landeskunde N. F. X V III. 80.
2) Gegen Ende des Jahres (1783) erliess der Kaiser eine Verordnung,
welche ganz Siebenbürgen in Erstaunen setzte: dass auch der Adel
Contribution geben, die Nationalität der bisherigen Nationen aufhören,
und n u r e i n e N a t i o n i n S i e b e n b ü r g e n s e i n . . . seilte. Ibid. 94.
 Î m i *, io s if ű ş i c e s t iu n e a d e n a ţ io n a l it a t e . 409

tăţile politice ale celoră trei naţiuni din Transilvania, de­

cretă în 11 Main 1784 limba germană ca limba oficială la
tóté autorităţile din Ungaria şi Transilvania 1). Mai múltú,
împëratulü decise, că de aci înainte nimeni nu va puté să
ajungă la nici un feliü de funcţiuni, la cancelariă, la locote­
nentă, la guvernă, în comitate, nicî chiar în statulă biseri-
cescü, care nu va sei limba germană, că limba germană are
să fiă de aci înainte limba oficială şi în cameră, şi nicî unii
deputată nu va mai puté fi alesă pentru cameră, care nu
va sei limba germană 2).
Aşa dar în specială în ce privesce Transilvania îinpera-
tulă voia: o singură constituţiune, o singură naţiune, o sin­
gură limbă şi acésta germană 3).
Totă la acestă ideală politică tindea şi ordinulă, ce-lă
adresase contelui Iankovits, ea să numéscá funcţionari saşi
în comitatele, ce aă fostă teatrală revoluţiunii.
*) In particularii disposiţiunile patentei din 11 Maiü 17£|j| erau ur-
. mătorele: De la 1 Novembre 1784 începêndü, cancelaria, consiliulă de lo­
cotenentă şi guvernulü din Transilvania, voríí avé să trateze în oficiu tóté
afacerile lorii în limba germană şi totă in limba acésta vorü avé să-şî
înainteze şi rapórtele lorü. Corespondenţa locotenentei şi a guvernului cu
autorităţile subalterne va puté încă unu ană de (Iile să iiă în limba la ­
tină. De la 1 Novembre 1785 însă începêndü, vorü fi obligate şi com ita­
tele, districtele şi oraşele libere să trateze în oficiu tote afacerile în
limba germană
2) Ebenfalls soll a l-a Novembris a. c. kein Memorial (la Cancelaria)
als in d e .u t s c h e r S p r a c h e mehr angenommen werden, und wird hin-
fiiliro auch dies als die a l l g e m e i n e G e s c h ä f t e n - S p r a c h e in L a n d ­
t a g e n gebraucht, und also nach den 3 Jahren k e i n D e p u t i r t e r da-,
hin abgeschikt werden, d e r d i e s e r S p r a c h e n i c h t m ä c h t i g w ä r e .
Impëratulü Iosifű ftätre c. Eszterházy. Szilágyi, A Germanizálás . . . .
II József alatt. Budapest, 1876. 15 ,
s) „ L i m b a germană, scrie împëratulü unui magnatü ungurescü,
este limba universală a imperiului meu, pentru ce legile şi afacerile pu­
blice să se trateze în o singură provincia, după limba naţională a a-,
castei provincii. Eu sunt împëratulü imperiului germanu şi în consecinţă
cele l ’alte state, care le stâpâuescü eü, sunt provincii, cari împreună cu
întregü statulü formézâ und corpü, alü cărui capü sunt eu ,“
410 REVOLUŢI UNEA LUI HORIA.

Şi aci trebue sä amintimu, că funcţionarii germani, cari i

ceruse românii din Zarandu prin Molnaru, domni! feudal!
germani, car! i ceruse totă dênsiî la Stoianich, se vedü,
fâră îndoiéla, a fi ide! importate din Viena.
Dar despre ideile iosefine pe teatrală revoluţiuni! vomă
vorbi "ma! târdiă.
Br. Brukenthal însă era cu totulă în contra aceste! conci-
vilităţ! saă înfrăţiri a locuitoriloră din Transilvania f).
.în concivilitatea împăratului Iosifă, densulă vedea uriă pe­
liculă imensă pentru naţionalitatea sasésca, şi anume, dacă
românii din districtele săsesc! .voră căpeta aceleaşi drepturi
politice cu sasi!. Căc! trebue să amintimă aici, naţiunea să-
scscă considerăm districtele sale numai pe sas! ca cetăţeni,
iar pe români, deşi eraü ómen! liber!, i considera ca necapa-
bil! de orî-ce drepturi politice, necetăţenî.
Intre altele, br. Brukenthal aducea în contra concivilităţi!
următorele m otive: că prin contopirea, la care va duce
acostă egalitate de drepturi, caracterulă morală şi socială
nu va câştiga nimică. Individulă va -a ju n g e o mixtură din
tóté, fără virtuţile poporului din care se trage, de óre-ce vi­
ciile şi defectele se mosceneccă ma* repede de câtă virtuţile.
Probă este, că ma! multe sate săsesc! aă degenerată în sate
românesc!, si locuitori! aceştia unescă defectele si slăbiciu-
nile părinţiloră se! cu defectele şi slăbiciunile româniloră, şi
ajungă astă-felă ma! puţină folositor! societăţii de câtă
însuşi românii. Prin concivilitate popórele Transilvanie! se
voră mesteca ce e dreptă, dar nu se voră cultiva şi nu se
voră face ma! bune 2).

') Sdiaser, Denkwürdigkeiten, 55 : mit der Lieblingsidee desselben

(losephs): eine a l l g e m e i n e C o n c i v i l i t ä t der siebenbürg. Einwohner,
wobei die Verfassung der drei Landstände und die sechshundertjälirigen
Eigenthumsrechte der säehs. Nation angegriffen wurden, k o n n t e s i c h
B. B r u k e n t h a l n i c h t b e f r e u n d e n .
3) Gestiunea concivilităţii în Transilvania se tratase la curtea din
Viena încă pe timpulü împerătesei Maria Theresia, A se vedé ín acéstá
 ÎMP. IOSIFŰ ŞI CEŞTI UNE A DE NAŢIONALITATE. 411

Totü din aceste motive naţionale săsescî, şi ca să nu de­

schidă drumu concivilităţii în Transilvania, br. Brukenthal
fu şi în contra numirii funcţionariloră saşi în comitate.
în 5 Ianuarie 1785 dênsulü scrise contelui Iankovits,
că a ţinută de datoria sa ca să arete împăratului dificultăţile,
cari se presintă cu numirea funcţionariloră saşi în comitate.
înainte de a încliia acestă capitulă, e de lipsă să mai a-
mintimă aici încă de ună ordină ală împăratului Iosifă cu
privire la liniscirea turburăriloră.
în 7 Februarie 1785 îrnpcratulu scrie contelui Iankovits :

„Asceptă de la Domnia-ta să-mi raportezi câtă mai în

grabă, că fără să më întrebaţi multă, comisiunea regală a
cercetată şi a pusă capetă plângeriloră din domeniulă Slat-
nei. De asemenea më interescză forte multă, că r e g u l a m e n -
t u l ă u r b a r i a l ă , care l’amă stabilită, să se publice şi introducă
numai de câtă în comitatulă Hinedórei şi ală Zarandului,
de asemenea în Tóra Haţegului, care se ţine de comitatulă
acesta, cum şi în comitatulă Albei. Lucrarea acésta să se
facă încă până se află comisiunea în activitate, fiindă-că a-
césta va convinge mai multă pe posesori şi pe iobagi de­
spre voinţa mea firmă, că regularea acésta să fiă observată
cu esactitate.
„în privinţa acésta amu adresată şi guvernului ună or­
dină prin cancelaria, şi cu acestă ocasiune i mai repeţcscă.
încă o dată acéstâ voinţă a mea.
„O altă împrejurare importantă, asupra căreia trebue să-ţi
îndreptezi mai cu sémâ grija Domniei-tale, este, că locuitorii,
şi omenii, cari după cum spuni Domnia-ta se află încă prin
munţi şi păduri, depărtaţi de pe la casele loră, să se întorcă
numai de câtă iarăşi pe la locuinţele sale, şi fiindă că mo-
tivulă acestei depărtări numai e nici de cum spiritulă de re-
voluţiune, ci e frica, aşa mijloculă celă’ mai bună în pri-

privinţă memoriele contelui K om is şi ale Br. Brukcntlial în S c h a s e r ,

Denkwürdigkeiten. Anhang. 38— 64.
 412 R E V O L U Ţ I UNEA L U I H O R IA .

viiiţa acésta va fi, să se facă, ca să le dispară frica, şi a-

césta se va pute ajunge, dacă li se va da promisiune prin
vecinii lorii, prin ţeranii, carï se vont lăsa din închisori, prin
armată, prin autorităţile lorü şi prin funcţionarii comitatului,
că se potii întorce fără nici o grijă pe acasă.....
„Eu recunoscu pe deplinii greutatea întreprinderii de a îm-
;■ păca iarăşi pe domnulii pămentescă cu ioba-giulă şeii şi a stinge
din inimile lorii iritate, din spiritele lorü aţîţate ura naţio-
, •nală si religionară, care a atîtatü mai multű revolutiunile
acestea Dar fiă-care patriotă onestă trebue să tindă cu o
activitate infatigabilă, ca să ajungemti la acestă resultată fi-
1nală, din acestă motivă voiă proceda şi trebue să procedeză
cu severitate în contra fiă-căruî, fiă iobagiă, domnu saă func-
ţionariă, fără escepţiune, care va negligia acésta, saă va lu­
cra din contra. Domnia-ta trebue să te silesci aşa dar pe
tóté căile şi cu tóté mijlócele, ca fiă-care să lucre astă-felă
şi dacă e posibilă să-şi imprime aceleaşi sentimente.
„Numirea unoră funcţionari buni cu deosebire în cele dôuë
comitate şi punerea altoră funcţionari administrativi în do-
meniulă fiscală ală Slatnei, este o cestiune forte importantă,
pe care o lasă în grija Domniei-tale, şi de la care de­
pinde liniscea şi prosperarea acestui ţinută întregii. “

X X X II. P K IX D E B E A C Ä P IT A X ItO B Ü .

Pentru prinderea căpitaniloră se făcuse diferite încercări

încă în timpulă revoluţiunii,— dar tote remaseră fără succesă.
O nouă încercare se făcu în primele (iile ale lunei lui
Decembre.
Armata sosise la Abrudă şi locotenentulă Hoifmann din
regimentulă I română de graniţă scrise lui Horia sub numele
unui locotenentă română, ală lui Petru Lupu, ca să vină până
la Câmpeni şi să trateze de pace.
 P R IN D E R E A C X P IT A N II.O R Ű . 413

La scrisórea acésta Horia răspunse în terminii următori :

„Onorabile Domnii, Domnule Locotenentă şi bunulă nostru

Domnă.
„Scrisórea Domnieî-tale cu data de astădi, scrisă în limba
română, am primit’o cu multă respectă şi cu mare bucuria,
la care respundemu aceste: că Dumnedeă pi-ea sfântulă să
se îndure de poporală seă şi să dáruésca pace peste ţâra
nostră, pace, pe care domnii forte uşoră ar puté s’o ajungă,
dacă ar voi, fiindă-că noi nu ceremfi nimică imposibilă, ci
numai doue lucruri, ântâiă să ne lase iarăşi în libertate pe
prisoneriî noştri, a doua să ne dee graţiosa resoluţiune,'care
amă câştigat’o cu multe instanţiî delà curtea Maiestăţii sale,
aşa după cum e porunca împăratului. Iar în ce privescc ca-
noi să ne întâlnimă la Câmpeni şi să vorbimă de pace, bine
ar ß, dar nu mai putemă umbla atâtfl în susă şi în jo.să,
fiindă-că omeniloră le e frigă şi Mmên4escü. Primarii cei
vechi sunt acolo cu domnii şi cu armata, să-i trimită aici
în domeniă, ca să pună socotéla, fiindă-că multă au trasă şi
despoiată, anume primariulă Macaveiă Bota, Tonă Ongbeţă,
Ionă Cocoşă, .Petalicu Bodea, George Boboră, Acliimă C<>-
te'tă şi Simocă Cojocelă, care despre 5,000 îl. încă n a dată
nici o socotelă.
.„Cu aceste rămână ală Domniei-Vostre
„Supusă servitori«
„Ursă Ni c o l a ,
„Rîulă-Mare, 8 Decembre. „din Rîulii-Mare ’ )“

în 14: Decembre însă revoluţiunea încetase şi acum amên-

doi căpitanii Horia şi Cloşca se retraseră în munţii cei mari
ai Albacului, într’o pădure colosală numită Scorăcctă, nu de­
parte de rîulă Someşului.
Nefericiţii căpitani ’şi făcură aici o colibă acoperită cu
crengi şi cu pămentă, şi după cum ne spună denşii, asceptaă

Rëspunsulü acesta e în limba ungurescă, scrisă de nobilulă Alçsan-|

dru Cbendi pe când se afla la Horia în Albacft. ]
414 ' REVOLUŢI UNKA LUI HORIA.

să le vină banï delà comune, ca să potă călători la Viena,

în realitate însă, să vedă ce cursă iau evenimentele, dacă
mai sunt urmăriţi sau nu, dacă e bine să mărgă la Viena,
sau să înccpă la primăvără de nou revoluţiunea,
ín tóté părţile însă se făcură cele maî severe disposi-
ţiitnî pentru prinderea loră.
Vice-comitele din Orade Ionü Beöthy scrie în acestă pri­
vinţă comitelui supremă:

„Este sigură, că Horia, capulă resculaţiloră, dimpreună cu

ună soţă ală săă aă fugită şi voiescă să apuce drumulă
spre Ungaria prin pasulă dfela Laculă negru. Am făcută tóté
disposiţiunile, ce le póte cugeta ună omă, şi nu credă, dacă
va veni în comitatulă acesta, ca să pută scăpa de aici, de nu
va fi cum-va ună spirită necurată. După cum mi se comu­
nică pe căi laterale, densulă simuleză causa fugiriï sale
astă-felă, că ar voi să călătorescă la Maiestatea Sa în Viena
. . . Dar ar fi tristă, să potă trece liberă prin atâtea co­
mitate până la tronulă Regelui. Din acéstâ causa, am scrisă
la Solnocă şi în comitatulă Heves am scrisă la Füred, unde
é trecëtôrea ]ieste Tisa . . . şi la alte trecători vecine . . .
am scrisă viee-comiteluî din Pesta, să pună străji la por-
tulă corâbiiloră de acolo, am scrisă înaltului consiliă de lo­
cotenentă, şi în alte diferite locuri, ea să dee ordine în pri­
vinţa acésta. Şi dacă cu tóté aceste le va succede să ajungă
la Viena, credă, că ar fi bine să se trimită domniloră cance­
lari şi descrierea loră personală, ce o anexeză aici cu supu­
nere, ca să pună pe cine-va . . . să veghieze asupra aces-
toră omeni, dacă voră veni acolo, căci se póte întêmpla,
ca dênsiï să mérgá la Viena cu o petiţiune, şi îndată cc
voră audi, că s’a lăţită faima rea în privinţa loră, să fugă
de a colo.“

în Viena încă se făcură töte disposiţiunile pentru prin­

derea loră. împeratulu Iosifă ordonă cancelariei să comunice
 PRINDEREA CÄPITANILORÜ. 415

poliţiei din Viena descrierea personală a lui Horia şi Cloşca, ca

să vegheze asupra loră, dacă s’ar întêmpla să vină acolo.
Cancelaria aulică ordonă de asemenea guvernului din
Transilvania, să facă disposiţiunî la păsurile despre Téra ro-
mânésca şi de către Moldova, ca să nu fugă cumva în părţile
acestea.
Totii-o-dată guvernulü din Viena interveni şi la Porta o-
tomană, să nu acorde nici unu asilu supuşiloru din Transil­
vania şi Ungaria, cari s’aü revoltată în contra curţii im­
periale !).
în timpulă acesta însă, vice-colonelulü Kray informată, că
Horia şi Cloşca se află încă fotă prin munţi, cliiămă la dên-
sulu pe pădurariulă Antoniă Melzer din Abrudă, i puse înainte
plănulă munţiloră, şi ’lu întrebă, pe ce căî şi pe ce poteci
ar pute să-î încunjure şi să-1 prindă în munţi.
Pădurariulă Melzer i respunse, că pe ună terenă aşa
vastă, unde fiă-care tufă, fiă-care scorbură, pescere ori desişă,
potă fórte bine să dee sălaşă pentru ună omă fugită, e cu
totulă imposibilă, ca Sa-1 încunjure şi prindă cu armata, care
nu cunósce locurile, şi maî alesă întrunu .timpii, când munţii
sunt acoperiţi cu néuá aşa mare.
Din aceste motive Melzer propuse Iul Kray unu altă plapă,
multă mal uşoră şi mal sigură, să-î prindă cu ómen! în­
crezuţi, cu gornicl, cărora să le promită, că voră fi remuiie-

p Hurmuzaclli, Documente. V tl 439. In 25 Februarie marele Vizirii

scrie către voivodil din Muntenia şi Moldova: L ’ internonce Imperial et
Royal résident auprès de la sublime Porte ayant . . . demandé, que dans
les circonstances présentes des^t r o u b l e s e n H o n g r i e e t T r a n ­
sylvanie, il ne s lit accordé a u c u n e r e t r a i t e à ceux qui s ’éle­
vant c o n t r e l a c o u r I m p e r i a l e , demanderait ref oge à la . sublime
Porte ; L'on a consulté en conséquence de cette demande les conventions
gardées au Divan Impérial, et y ayant trouvé expressément stipulé et
nommément par l ’article XVIII, du Traité de Belgrade: Il sera défendu
do donner asyle et retraite aux médians, aux sujets rebelles et mécon­
tents; . . . . . il a été écrite et envoyée en conformité de ceci la presente,
lettre, afin que les traités soient sk'ictement et fidèlement observés.
; 416 R K V O L U Ţ IU N R A T,Ul H O B IA .

raţl, şi Melzer adause cu acesta ocasiune, că „trebue făcută,

ca cióra să scoţă ochi! la cioră“ .
Pentru siguranţa acestui plană Melzer propuse totă-o-dată
luî Kray, ca să trimiţă-în părţile acele şi o trupă de soldaţi,
cari să patruleze încoce şi îneolo prin munţi, şi în casă de
lipsă să dee mâna de ajutoriă gorniciloră.
K ray aprobă planulă şi Melzer chiămă la densul ă pe 7
ţărani din comuna Rîulă-mare, partea cea mal mare gornicl,
le puse în vedere premiulă de 300 galbeni acordată de îm-
păratulă pentru prinderea fiă-curuî căpitană, şi-1 trimise prin
munţi, ea să-l caute şi să-l prindă.
Totă-o-dată vice-colonelulă Kray trimise şi densulă la A-
rada o trupă de soldaţi sub comanda locotenenţiloră Vajda
şi Ieney, ca în casă de lipsă, să dee mână de ajutoriă gor-
niciloru. '
Cel şâpte ţărani se întruniră Sâmbătă în 25 Decembre la
. Arada, se consultară cum să esecute planulă, şi apoi plecară
prin munţi. Două dile întregi căutară prin munţi în diferite
părţi, dar fără nici ună resultată. A treia di însă, Luni diminăţa,
în 27 Decembre dederă de nisce urme próspctc pe némi, care
căijuse nóptea, se luară în direcţiunea aceea, şi la o mică
depărtare prinseră pe ună păditoriă de ală Iul Horia cu nu-
jmelo Cristea A icul a. Pe acesta-lă siliră îndată, să le des­
copere loculă unde se află. căpitanii, şi apoi totă în diua
aăeea i prinseră pe amândoi.
în acestă privinţă vice-colonelulă Kray raportăză urmă,túrele:

,;-Prinderea loră s’a întâmplată în diua de 27 a lunel

trecute (Decembre), sub ună bradă de jumătate găunosă, în
jurulă căruia pusese nisce crengi de lemne şi făcuse ună
focă mare, ca să se încăldăscă. Ţăranii, de cari mă am fo­
losită eă, aă dată de urma loră pe nâua prospătă, ce că-
(luse de curândft, şi dânşii, prinseră mal ântâiă, la o depăr­
tare mal mică, pe ună păditoriă, ce-lă pusese el, pe care ‘lă
siliră să le descopere loculă unde se află căpitanii. Ţăranii,
 PRINDEREA CÄPITANILORÜ. 417;

cari se înţelesese să-i prindă, éraű 7 inşi la numërü, dintre

cari numai 4 maï aveau pusei, şi aceştia patra plecară îna­
inte şi când se apropiară de colibă, Horia i primi ea pe
amici şi-î întrebă, dacă umblă cum-va după vânată, la care
eî respunseră că da, sunt siliţi să caute venatü pentru ' ar­
mată, dar nu potă să capete nimicü şi, de jumătate s u n t.
mai înghiăţaţi. Atunci Horia i invită să ş6(|ă la focii- Doi
din ţeraniî aceştia se aşedară lângă Horia şi alţi dói •lângă h

Cloşca, şi acestă din urmă i întrebă numai de câtă, c e '

noutăţi maî sunt prin comune, iar eî respunseră, că omenii
în generală se plângă de mulţimea cea mare de soldaţi, şi
poporală trebue să fugă. La cuvintele aceste Cloşca cţigfe
înjurândă: Acuşi i scotemă noi şi pe eî de aicî, şi-î alun-’
gămă la draculă. în timpulă acesta, se apropiară de focă
si ceï alaltï treï tëranï, si în momentulă acesta amêndôï tc-
raniî credincioşi, cari aveaă certificate din partéa mea, a-
nume Ştefană Trifă şi Nuţulă Mătiesă se aruncară asupra
luî Horia şi Cloşca, i prinseră de gâtu, i trântiră la pă-
mentă şi cu ajutoriulă celoru alalţî doî inşî, şi cu ceî treî ,
şoţî, •carî încă alergară la dânşii, i prinseră şi-î legară. în |
timpulă acesta Horia scóse din sînă unu volumă de cliârtiî,
câtă ţiî într’o mână, şi le aruncă în flăcările cele marî ale,
foculnî, dar ocupaţi cu legarea loră, dânşii n’aă putută să
le scape din focă f); în urmă temêndu-se, ca nu cum-va să
naválésca asupra loră nisce Omeni de aï luî Horia, se re­
traseră în graba mare cu eî într’o poiéta de oi, ceva înaî
depărtată, şi de aicî dederă îndată scire trupei de sol­
daţi, care încunjurase şi densa' pădurea şi ţinutulă acesta, şi
era ocupată cu căutarea loră. Soldaţii aceştia sosiră nu­
mai de câtă şi gornicii i predară pe amêndoï. Horia Şi
Cloşca eraă armaţi cu pusei şi cu lănci. Cloşca mai avea •
)

•) während deine Hora e i n H a n d v o l l P a p i e r a u s dem B u sen

zog, und in d ie g r o s s e n F e n e r f l a m m e n w a r f t e , welche wegen
ihrer Beschäftigung zu retten unvermöglich waren.
27
4 18 REVOLUŢIUNEA LU Ï HORIA.

şi dóue pistóle, pe carî încă nu mi Ie aü adusă, Alte lu­

cruri la denşiî nu se au aflată,- nici cal, nici bani, nici
chartil, afară de 6 fl. la Cloşca. Probabilă, că tóté lucrurile
aceste le-aă ascunsă pe la amicii loră, saă le aă îngropată
în pădure pe sub néua.
.„C ă prinderea loră s’a întemplată întru adevără astă-felă,
acésta o confirmă unanimă Horia şi Cloşca aici în présenta
mea şi mal multoră oficerl, şi denşiî adaugă, că de aceea
aă stată timpă aşa multă ascunşi prin păduri, fiindă-că
voiaă să cáletorésca la Viena, îndată ce le sosiaă banii, ce-I
ceruse de la comune.
„Abrudă, 1 Ianuarie 1785.
„Kray,
„vice-colonelă“ .

Aşa dar Horia şi Cloşca eraă prinşi.

încă înainte de a sosi denşiî la Abrudă, vice-colonelulă
Kray comunică generalului Pfefferkorn scirea despre prinde­
rea loră eu următorele cuvinte:

„Simţă o nespusă bucuriă putêndu-vë comunica plăcuta

scire, că Horia şi Cloşca, capii ţeraniloră resculaţî aă fostă
încunjuraţî şi prinşi în pădurea Scorăcetă în 27 ale lunel
acesteia, şi anume mal ântâiă cu înşelăciune de către doi
ţărani încrezuţi, anume de Nuţă Mătieşă şi. Ştefană Trifă şi
de soţii lo r ă 1), cărora le am fostă dată paspórte şi instruc­
ţiuni, apoi cu ajutorulă unei trupe ale mele, care a fostă tri-
. misă acolo în 25 ale lunel acesteia totă pentru scopulă acesta.
„Sunt încântătă de bucuriă, că aprópe la retragerea mea
de aici, potă să dedică acestă presentă de anulă noă pen­
tru liniscirea acèsteï ţerl, pentru terminarea atâtoră fără-de-

‘ ) Numele celoră alalţl ţeranî, după cum i declară singurii Horia în

interogatoriulă şi în testamentulu seă era: Ioană M ă t i e ş ă , George M ă-
t i e ş ă, doî feciori al lui Andrem N e a g ă , Simeonă cu frate-seă şi
George N i c u l a. Aşa dar între aceia, cari au prinsă pe Horia, se afla şi
nnulă din familia Niculesciloră.
 PRINDEREA CĂPITANILOR!} - 419

legi, şi cu deosebire în fine, îndepliuindă serviciulű prea

înaltă ală Maiestăţii Sale şi ordinulă ce rai s’a dată.
„Astădî după amétjï, amêndoï aceşti arestanţî voră sosi aici în '
Abrudă, escortaţi cu cea mai mare îngrijire de o trupă a
mea, şi mâne nu voîă întârdia să-I trimită la Alba-Julia în­
soţiţi de o escortă sigură“ .
în 31 Decembre, după treï dile delà prinderea loră, Horia
şi Cloşca sosiră la Abrudă.
O mulţime mare de poporă, români şi unguri asceptaă
aici în piaţa oraşului, să védá, când armata aduce pe cel
doi căpitani.
Cu acéstâ ocasiune, ună omă bătrână, cu numele Ionă
Popa Hagi Crisănuţă. în momentulă când vëdu, că armata
aduce pe Horia şi Cloşca legaţi, nu-şî putu stăpâni - dure­
rea şi esclamă întristată: „Iată acum ’lă aă în mâniie loră
pe bietulă Horia, şi acum potă să-lă mănânce v iă !“ .
La cuvintele acestea o unguroică din Abrudă cu nuniele
Szappanosi Rebeka, care se afla în apropiere, respunse Popii
Crisanu'ţă: „Mal bine mâncaţi-lfi voi pe Horia, căci voi
l’aţî numită C r a i ă , şi voi i-aţî disă aşa“ . .
în fine Popa Crisănuţă mal adause: „Aveţi grijă unguri-
loră, că acuşi veţi vedé voi, ce vet! păţi pentru asta!“
în urma acestui incidenţă, soldaţii lui Kray arestară nu­
mai de câtă şi pe Popa Crisănuţă.
în diua următore în 1 Ianuarie, Horia şi Cloşca fură tri­
mişi la Alba Iulia, escortaţi de o trupă de 70 de grăniceri '
secul. . . .
Pe drumă soldaţii aceştia, după cum ne spune „Diariulă
revolăţiunil“ i puseră lui Horia pe capă, în bătaiă. de jo că ,
o coronă de nuiele în forma unei róte, strigândă : „Aşa-i
trebue regelui“ .
Despre acestă actă intru adevără brutală şi deplorabilă, de a
insulta pe ună nefericită chiar şi în lanţuri, ne relateză şi auto-'
rulă broşurel „Horia şi Cloşca“ , cu o singură deosebire nu-
 420 1ÎEVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

niai, că soldaţii i ar fi pusă pe capă o coróna de ehârtiă, pe

care erau depinse furcile şi rota.
în 2 Ianuarie amêndoï căpitanii, Horia şi Cloşca, sosiră
la Alba lulia, unde de asemenea i ascepta o mulţime mare
de poporfl.
Cloşca fu incluşii într’o cameră mică de sub statua lui
' Carolă alfi YÎ-lea, în partea de inedă-di a fortăreţeî, iar
Horia sub porta cea nouă în partea de médá-nópte, amên­
doï căpitanii eraü pădiţî în lăuntrulu închisoriloră de câte
doi soldaţi şi afară la uşă altul fi.
, O cestiune importantă ni se presintă acum aici, anume, ce
„ fel ii de cliârtiï aü fostă acele, pe cari le aruncase Horia în
1 focă, atunci când a fostă prinsă.
> Ap ró pe toţi scriitorii revoluţiuniî de până astădî aă fostă
de. părere, că cliârtiile aceste n’aă putută fi altă ce-va, de
- câtă corespondenţa secretă a luî Horia, şi prin nimicirea a-
■cestoră chârtiî, densulă a voită să scape din periculă pe a-
deveraţiî autori aï revoluţiuniî1).
' Presupunere imaginară, fiindă-că e lipsită de ori-ce basă
_ reală.
, Că tóté că cliârtiile aceste se aă prefăcută în fumă şi în
cenuşă, şi lumea nici o dată nu va maï puté să eunoscă
adevăratulă loră textă, ună lucru însă scimă cu siguranţă,
natura acestoră chârtiî.
Scrisorile, cari jucaă ună rolă importantă în cursulă acesteî
revoluţiunî, chârtiele secrete ale Iui Horia, eraă aşa numitele
porunci împărătesei,4

4) Aşa de esemplu S z i l á g y i crede, că documentele aceste „ar 11 fă

cută lumină asupra origine! şi a d e v S r a ţ i l o r f l a u t o r ! a! revoluţiuniî“
(pag 211). Totir asemenea susţine şi autorulă broşure! H#rja und Klots-
k a : Horja . . . besass . . . noch die Gengenwart des Geistes u nd.w arf
ein Paket Schriften (Vermuthlich wichtige Nachrichten und strafbare,
geheime C o r r e s p o n d e n z e n) das er unter der Weste hervorzog, ins
Feuer worin auch alles . . . im Rauch aufging
 P R IN D E R E A CAPI TA .NI LO R Ü. 421

A-nume:
Porunca împăratului, că ţăranii să capete arme din Alba
Iulia şi să nu mai facă servicii nobililoru ci numai îm pë­
ratuluï, chârtiă care a esistatu într’adevërü, şi pe care Crişană
o arëta poporului la adunarea din Mestécánu 1) .

A dóua poruncă era actulă acela, prin care, fiicea Horia,

că Ta autorisatü împëratulü, ca să revolteze pe români, şi cu
denşii să alunge saű să estermineze gintea unguréscâ din
Transilvania2), poruncă în forma unei patente, despre care '
scrie împëratulü Iosifă fratelui sëü Leopoldă, că „are o pa­
tentă, ca şi cum ar fi trimisă din partea, mea“ . 8)
Chârtiile aceste, declară însuşi Horia înaintea ţeranilortt
din Buciumă,— să nu se îndoiéscâ de locă, că le are la dên-
sulă 4), iar în cţiua următore le arătă ţăraniloră din co ­
muna Muşca 6).

Der H o r r e unser Capitain. . . h a t e i n e S c h r i f t v o n K a y s e r ,

vermög derer man nicht den Grundherrschaften mehr, sondern dem Mo­
narchen allein dienen solle. George Marculü către oculistulü Molnaru.
Bradü 17 Novembre 1784 ■
2) das V olk . . . zu bethören sich unterstanden h a t: dass er v o r
a l l e r h ö c h s t e n O r t e n zur Ausführung seines Vorhabens m it S c h r i f t - '
l i e h e n U r k u n d e n v e r s e h e n seye, kraft welcher, die durch ihn kund­
gemachten Befehle ausgeführet werden müssen. Sentenţa in contra lui
Horia.— Iar Ursü Uibarü în interogatoriulü seil din 22 Novembre 1 784'
ne spune: Adveniens Hora dicebat, quod h a b e a t m a n d á t u m ab Im p a ­
ra t o r e ut contra dominos . : . insurgant.
sl Arneth, Ioşeph II. und Leopold v. Toscana. Ihr Briefwechsel, 1.23(1 :
et a u n e p a t e n t e c o m m e s’i l é t a i t e n v o y é de ma p a r t . —L a Mc - . i
s t è c a n ü încă a fostü vorba d e d ó u e p o r u n c i , una le-a publicat’o Cri-
şanu acolo [a-nume ordinulü ca să primésca arme din Alba Iulia], iar ceea- '
alaltă, (jicea dêusulü, că li se va publica la Alba Iulia.
4) Interogare coepimus, u b i n a m m a n d a t a h a b e r e R e g i a , qúid-
ve in posterum pro suppositi haberet objecto: iile (Hora) aütem respon-
debat: M a n d a t a R e g i a s i b i a S a e r at i s s i m a s u a M aj es t at e d a t a, >
et nune et i am a p u d s e e x i s t e n t i a , esse longe sanctiora quam ut
rusticis ostendi possent . . . neque amplius illi dubitare pergerent, i l l a
enim apud i l l u m e x t a f e n t c e r t i s s i m e . Interogatoriulü lui Torna
Bugnarü din Buciumü, 1 íebruarie, 1785.
h) O s t e n t a b a t nobis m a n d a t a R e g i a , quae sibi ab I m p e r a t o r «
422 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

Numai ehârtiile acestea se presintă pe teatralii revoluţiuniî

ca chârtii de o importanţă deosebită, numai ehârtiile acestea
eraü acte grave pentru inculparea densului, şi e torte uşorii de
•pricepuţii, că în momentulű când se vetţu prinsă, densulu să
le fi aruncată în focă.
Corespondenţă secretă, dcnsulă n’a avută, autori secreţi
n’aă esistată, şi chiar să fi fostă, e sigură, că dânşii n’aă
tratată cu Horia cestiunea revoluţiuniî în scrisă.
După prinderea lui Horia se făcură întru adeveră mai
multe diferite încercări atâtă din partea armatei câtă şi din
partea funcţionariloră domeniului, ca să pună mâna pe châr-
tiele sale secrete.
Se aă şi aflată, ce e dreptă, mai multe resoluţiuni de ale
■cancelariei, dar nici o poruncă împërâtéscâ mai multă l). Ele
eraă arse.
Cu o lună mai târdiă, în 30 Iunuarie, fu prinsă şi ală trei­
lea căpitană, George Crişană.
Ca să nu fiă cunoscută, Crişană se îmbrăcase în haine de

(liceliat esse data, et adhuc alia iterum decreta Imperatoria referebat ex-
pectare, quae statim ipsémét ValacMs publicaret. Interogatoriulu căpita-
tanulul Torna Petruţă din comuna Muşca 11 Februarie 1785.
*) In o traistă de piele a lui Horia, care i-se luase atunci, când a
fostă prinsă, se aflară 7 cliârtiî, copil de pe resoluţiuni date din partea
cancelariei aulice. Curêndü după aceea în 6 Ianuarie vice-colonelulă Kray
trimise pe Nuţu Mătieşă şi pe Ştefană Trifă să prindă şi pe Cristea
Nicula, la care, dice dênsulü, se presupune, că se află chârtil de a le lui
Horia. In acelaşi timpă spanulă Alexe Intze din Câmpeni, liberă din îu-
chisóre pe ună tînërü cn numele Ionu Nicula, ca să pună mâna pe scri­
sorile, cari se aflau la Cristea Nicula. Tînërulu acesta veni la Albacă, se.
familiarisa cu o fată a lui Cristea Nicula, i ceru să-I arete chârtiele Ini
Horia, apoi le luă cu dênsulü şi le predede spânului Intre ehârtiile aceste
12 bucăţi la numërü fără deosebită importanţă, se afla şi o carte tipă­
rită în trei limbi, privilegiulu ce-lu dase împeratulu Iosifă comercianţi-
loră de religiune grecescă din Viena, ca să potă celebra serviciulü divină
în biserica Sf. George din Steyerhof. în 14 Aprile 1785 apoi, cancelaria
scrise guvernului să-I trimită ehârtiile acestea dimpreună cu privilegiulu
ortodoxiloră, de oră-ce împëratulü doresce să le védâ mal de aprópe.
 <s

PRINDEREA CAPITANILORŰ. 423

cerşitoriă Ç şi rătăcea prin munţi dintr’o comună în alta'

îndată ce vedea, că armata este pe urma densului.
Despre prinderea lui Crişană maiorulű Pükler scrie ur-
mătorele :

„Raportezi! cu supunere, că trupa de soldaţi, ce am trimis’o,.

ca să prindă pe Crişană a avutü unű succesă fericită. Crişană
se află de o jumătate de oră aici în Abrudii în mânile
mele, se înţelege, bine pârliţii Prinderea luî s’a întâmplată
în modulă următoriă: Pe când trupa de soldaţi ajunsese ,
ier! după ameţi! în comuna Şaza-Lupşa, totă sătulă eşise p è '
délurî, fiindă-că li se denunţase sosirea soldaţiloră. Oflcerii, ‘
car! aveaă instrucţiunile loră, şi cari aă lucrată cu totă în ţelep -,
ciunea, se apropiară de ţăranii aceştia, ca să-î asigure, că se
potă în turce linisciţî pe acasă, de oră ce n’are să li se în­
tâmple nici ună răă. După ce linisciră în modulă .acesta
spiritele, soldaţi! plecară mai departe cercetândă despre lo-
culă unde se află Crişană. Din spusele unoră ţăranii, denşi!
aflară, că Crişană în urma sgomotuluî, care se făcuse despre •
apropierea soldaţiloră, apucase drumulă mai departe. Soldaţi!
se luară şi denşiî pe urma luî, după instrucţiunile, ce le dase o-
meniî aceştia. Anume 9 ţăran!, pe car! i voiă numi ma! la vale, pu-'
seră ună jurământă de totă înfricoşată, că nu se vorălinişci, până
nu voră pune mâna pe Crişană. Se scia adecă, că densulă apu­
case drumulă către Penoră, dar nu trebuia persecutată cu sol­
dat!, chiar din causa amintită ma! susă. Acest! 9 ţăran! sub
conducerea popi! din Cărpenişă merseră totă pe urma luî Cri­
şană până le succese, ca să-lă printlă şi să-lă aducă aicî. Mâ­
ne ’lă voiă trimite la Slatna cu o escortă de 50 de soldaţi
iţi 10 husar! sub comanda locotenentului Neustädter.
„Totă-o-dată voiă trimite la Slatna şi pe fiulă lui Crişană,
care e prinsă şi densulă, de asemenea şi pe soţia sa şi pe
servitoriulă săă.

0 ’ C r i ş a n Ü, după cum scinm, sé înfăţişase şi la adunarea din Mes-

ţăcănii totă în haine sdrenţose (laceris yestibus),
42Í RBV0LUŢ1UNEA LUÏ HORIA.

„Numele celoră, cari aă luată parte la prinderea lui Cri-

şană sunt:
„Popa Moïse, preotü din Cărpenişă, acesta a contribuită
maî multă la prinderea lui.
„Ionii Clisară din Abrudă, care de asemenea a făcută multă.
„Ionă Saită, )
m i - ,, din Cărpenişă.
„Todoru baitu,) '
„Popa Moise celă tînëni, fiulă preotului.
„Lazără Lace, \

„Irimie Saită górni că J din Cărpenişă.

„Todoră Toită, ;
,Todoră Holobută,) (^ n Şaza-Lupşa, aceştia aă trebuită să
\ pună astădî de noă jurâmcntulă a-
„Ionă Holobută, \ nuntitü mai süsü.
„ Todoră Momenü din Lupşa.
„Popa Simeonă din Şaza-Lupşa, căruia i s’a promisă gra­
ţia pentru abilulă concursă, ce l’a dată la prinderea Iu!
Crişanu. .
„Din partea armate! aă fostă trimis! pentru scopulă acesta
locotenentulă primariă Noszdroviczky din regimentulă de in­
fanteria Devins, sublocotenentul Neusfádter din regimentulă
de infanteria secuiescă, o trupă de 10, soldaţi din regi­
inentulă de husari Toscana, 4 subcăprar! şi 50 soldaţi din
regimentulă de infanteriă Devins.
„Abrudă, 30 Ianuarie 1785.
„Contele Pükler
„m ajoră“ .

în diua următore în 1 Februarie, Crişanu sosi la Alba Iu-

lia şi fu închisă totă în fortăreţă, în temniţele, car! se aflaă
sub edificiulă celă .vechiă ală gărzii :1j.

.') Edifieiulă celă vechiă alu gărdiî astădî nu maî esistă. După infor-
maţiuuile, ce le-am primită în 1879 delà generalulă Dóbler, pe atunci co­
mandanţii ală fortăreţe! Alba, edifieiulă acesta, sub care se aflau şi închi­
sori, a fostă demolată de maî multă timpă, şi era aşedată în locală, Unde
se află astădî chioseulă din parculq fortăreţe!.
 I'K IN D B R K A C A P IÏA N IL O R Ù . 425

Scirea despre prinderea lui Horia şi Cloşca sosi la Viena

ín (|iua de 10 Ianuarie, şi împëratulü adresă hnediatü con­
telui Pálffy următoriulă biletă:

„Cliiar ín momentulü acesta primescű scirea printr’unu

curieră trimesă de contele Iankovits, că faimosulă Horia şi
soţulă sëû Cloşca au fostă prinşi în Transilvania, ceea ce o
aducă la cunoscinta
1 cancelariei.“

Iar în 7 Februarie împëratulü scrise contelui Iankovits :

„ Am primită cu multă bucuriă dóue scrisori ale Doinniî-

tale. Cu deosebire më am bucurată, când am auditü, că a
fostă prinsă şi ală 3-lea căpitană, Crişană. Acum sunt cm
riosă să aflu, ce va eşi din interogatoriele acestoră sceleraţi.
’M! vine aprópe să credă, că în tută afacerea acésta nu e-
sistă nici o conexitate deosebită, şi că nu sunt mestecaţi în
cestiunea acésta nicî străin! nici indigen!. Totuşi Domnia-ta
nu trebuie să te grăbesc! cu p e d - e p s i r e a lord, până .nu
veî descoperi lămurită tóté lucrurile, şi nu ma! rëmâne nie!
o urmă necercetată. Spre scopulă acesta voră trebui să fiă
confrontaţ!“ . 1).
Rëmâne acum, ca să ma! amintimă şi de încercarea, care
se făcuse pentru prinderea soţie! Iu! Horia.
în acéstá privinţă comisariulă Micliaiă Brukenthală scrise
în 24 Novembre guvernului, că după informaţiunile, ce le a
primită dênsulü, soţia Iu! Horia, încă de la începutulu re-
voluţiuniî, s’a dusă la Călata în ţinutulă Beiuşuluî.

>) în 5 Ianuarie 1785 tontele Iankovits trimise împăratului şi p o r ­

tretele luî H o r i a şi C l o ş c a (Efflgiem quoque praedictorum tumultuan-
tium rudi calamo eformatam démisse advolvo). împëratulü de asemenea co­
munică în 13 Ianuarie fratelui sëu Leopoldü, silhuetele acestoră doi căpitani.
Arneth, Ioseph II. u. Leopold v. Toscanai. 261.— O dare de sémâ mal d o
taiată în privinţa portretelorü lui Horia, Cloşca şi Crlşanu, a se vedé înscrie­
rea mea: Cercetări istorice pag. 76 — 89 şi Analele Academiei române,
Seria II Tom. II,
426 RKVOLtJŢIUNKA LUI HORI A.

Guveínulfl scrise îndată comitatului Bihorü, ca s’o aresteze

şi trimită în Transilvania.
încercarea însă rëmase fără succesu.
’ Subprefectulü Michaiü Popă raportc/.ä, că dênsulü a tăcută
totü feliulű de cercetări în ţinutulu Beiuşului, dar n’a putut’o
afla, şi se vorbesce, adauge dênsulü, că femeia acésta încă
de 7 ani nu mai trăesce cu bărbatulă şefi.
Ce s’a întâmplată mai târdiă cu soţia lui Horia, dacă a
fostă prinsă şi ce declaraţiuni a făcută densa?
Despre acésta, alte urme n’am putută afla, de câtă, că până
la începutulă lunei lui Februarie 1785, densa încă nu era
prinsă 1).

‘ ) Generalulii Fabris către coatele Iankovits, 11 Februarie 1785.

 PARTRA III.

EPILOGULŰ REVOLUŢIUNII.
 X X X III. I X T E K O O A T O I tllI Ă T M Ï I I O R I A . C L O Ş C A Ş I
C R I S9A K Ü .

Interogatoriulă cu cei treî căpitani ’lă făcu comisiunea au­

lică, cu alte cuvinte contele Iankovits. ,
De dreptü însă judecătoria competentă era tribuualulă
din comitatulă Albei.
îndată ce Horia şi Cloşca fură prinşi şi aduşi la A lba
Iulia, br. Kémény, corniţele Albei, nu întârijiă să-i cérâ de
Ia comandantulă fortăreţei, în urmă d e l à contele Iankovits,
ca să pótá începe procesulă cu denşii. Mai multă, br. Kémény
propuse contelui Iankovits, că după ce-i va asculta comita-
tulă, i va preda comisiuniî, ca să-i asculte şi densa.
Dar cererea baronului Kémény fu respinsă din amêndouë
părţile, de comandantulă fortăreţe! şi din partea contelui
Iankovits.
Urmă apoi conflictulu cu guvernulă transilvană.
Comisariulă guvernului Michaiă Brukenthal ceru să fiă şi
den sulă preşentă la interogatoriulă, care se va face cu cei
trei .căpitani.
Contele Iankovits însă nu se învoi nici la acésta.
In contra acestei eschideri a comisariului săă de la pro-
cesulă cu cei trei căpitani, guvernulă se plânse la împëra-
tulă. Monarchulă însă decise, că bine a lucrată contele Ian­
kovits, că a esebisă pe numitulă Brukentlial de la acéstá
Cercetare, şi în casă, dacă contele Iancovits, din causa sănă-
432 REVOLUŢIUNEA LUI H O IÎIA.

tăţiî sale, nu va puté s’o continue, atunci s’o termine gene­

ra Iul ü Papilla 1).
Aşa dar procesulă cu cei trei căpitani se făcu în eelü mai
mare secretă.
Interogatoriulă formalii însă nu se începu de câtă pe la
finele luneï fu! Ianuarie, adecă după trei sâptëmânï de când
floria şi Cloşca fusese aduşi la Alba Iulia.
Causa acestei lungi întârdier! fu, că în timpulű acesta se
bolnăviră aprópe toţi membrii comisinniî.
Contele Iankovits, după cum scrie dênsulü, doue sëptëmânï
în tregim i se putu ridica din pată. Generalulă Papilla se
bolnăvi şi dênsulü forte greu, iar céî do! secretar! a! comi-
siuniî, Adamű Treicsik de Melynados şi căpitanulă Knabe,
adiutantulii Iu! Papilla, ’ş! plătiră în Alba Iulia ultimulu
tribută omenescu, muriră în cursul ti investigaţi uni!.
în 26 Ianuarie se începu interogatoriulă.
Horia fu ascultată de 6 ori. Cloşca de asemenea în 6
ronduri. Crişană numaï de doué ori. Lu! Horia i se adresară
118 întrebări, Iu! Cloşca 134, iar Iu! Crişană 47, şi toţi tre!
căpitani! confrontaţ! cu ma! mulţi martini.
H o r i a , negă delà începută şi până în fine, cu perseve­
renţă-, orî-ce participare la revoluţiune. Densulă nu spuse nie!
căuşele aceste! mişcări, nie! seopulă ce l’a urmărită, şi nie!
nu acusă pe nime.
Interogatoriulă sëü se resumă în următorele :
Dênsulü nu scie causa, pentru care e arestată, scie însă
că de 4 an! de dile, umblă după densulă ca să-lă prindă, fiindă
că a fostă la împëratulü. Amêndoî, dênsulü şi Cloşca, aă fostă
prins! de 6 gornicî anume de Nuţă Mătieşă, Ştefană Trifă,
Ionă Mătieşă şi fratele acestuia şi de George Ni cula, dar

’ ) haben S e M a j e s t ä t allergnädigst zu ontschlieszen geruhet, dasz

d i e A u s c h l i e ss u n g d e s g e d a c h t e n B r u k e n t h a l s von dieser Un­
tersuchung r e c h t g e s c h e h e n seve, und im Fall Graf Iankovics solche
wegen seiner Gesundheit nicht fortsetzen könnte, solche General P a p i l l a
zu endigen hätte. Cancelaria aulică către guvernă, 21 Fcb'uarie 1785.
 IXTBROGATORIULŰ L l'I HOR1A, CLOŞCA ŞI CRIŞANlJ. 433

celă din urmă nu e gornică, anume aű fostă prinşi în pă­

durea comunei Rîulă-mare, pe unü délü, în loculü ce se nu-
mesce Chusdie, aici i-aű legată pe amêndoï, pe densulă
numai la o mână, iar pe Cloşca la amêndouë manile. Apoi cei
şepte gornici i-aă dusă în casa lui Ionă Mătieşă, şi acolo
i-aă predată în mâna soldaţiloră, iar soldaţii i-aă trans­
portată la Slatna şi de la Slatna la Alba Iulia.
Când a fostă prinsă, densul ă a avută la sine, în traista sa
de piele, câte-va resoluţiuni împërâtescï, dar resoluţiunile aceste
i le-aă luată gornicii.
De 5 ani de tţile se silesce în continu, că să pôtâ face
a se esecuta resoluţiunile aceste, a rămasă însă totu-déuna
liniscită.
Nu scie nimică de nici o revoluţiune, pe care s’o fi aţî-
ţată densulă.
în viăţa sa n’a fostă în Mestécânfi. Nu scie, că în Mestécainî
a fostă o adunare şi consultare şi nici ce s’a hotărîtă acolo.
Pe George Crişană nu-lă cunósce, şi nu scie cum s’a în­
cepută revoluţiunea.
în timpulă revoluţiunii, densulă n’a dată nimenui nici uhă
ordină, nici verbală, nici în scrisă, n’a vorbită cu nime altă ceva,
de câtă despre călătoria sa la Viena şi peste totă n’a avută
nici o influenţă asupra revoluţiunii.
în comuna Muşca, unde este inculpată, că a pusă căpitani,
n’a fostă de 4 ani, şi nici n’a declarată poporului, că are
porunci delà împăratulă, casă pună alţi primari saă căpitani.
în comuna Buciumă a fostă, ce e dreptă, în timpulă revo-
luţiunii şi anume, ca să iee ună privilegia delà locuitorii de
acolo, care era proprietatea comunei sale. Aici densulă a fostă
prinsă şi închisă în casa lui Macaveiu Baiăşană. Dar nu scie
nici din ce causa a fostă prinsă, nici pentru ce a fostă libe­
rată, nici cine l’a prinsă şi cine l’a liberată.
D e asemenea nu scie, cine a fostă omulu acela cu chivera
roşiă pe capă, cu pistóle şi cu sabiă, şi care se dice, că a
fostă împreuna cu densulă în comunele Buciumă şi Muşca.
28
434 R E V O L U Ţ I UNKA L U I H O R IA .

De asemenea n’a fostă nici în comuna Roşia, şi nici nu

a daţii vre unü ordină locuitoriloră din Buciumă să vină Ia
Roşia, ca să umple cu paie gurile băiloru, şi să năduşâscă
cu furaă pe ungurii, cari se retrăsese acolo.
Densulă nu scie să scrie nici să citésca, şi în timpulă re­
voluţi unii nici nu a trimesă şi nici nu a primită vre o scrisore.
Către nobilulă Alesandru Cbendi n’a declarată, că-î pare
rëü, că a începută revoluţiunea într’ună timpii aşa înaintată
şi reă, şi că n’are lipsă de graţia înipërâtésca.
De asemenea nu scie nimică, că locuitorii din Ofenbaiă,
din Ponoră, din Remeţl şi Mogoşă să-lă fi onorată ca pe
căpitanulă loră.
Căpitani densulă n’a pusă nici o dată pe nime.
De asemenea nu scie nimică despre crucea de aură, şi nici
n’a avută la densulă vre o cruce.
Intre ţăranii resculaţl nu scie să fi fostă omeni străini,
n id nu scie ceva despre revoluţiunea din comitatulă Aradului.
Yice-colonelulă Schultz a cerută, ce e dreptă, delà omeni
ca să-lă estradee, pe densulă şi pe Cloşca, dar mulţimea
n’a voită să 1 dee diccndă, că omenii aceştia le au făcută
bune servicii, şi de 4 ani umblă după dênsiï, ca să-1 prindă.
Densulă nu scie să fi publicată poporului, că are poruncă
delà împeratulă, ca românii să estermineze pe unguri. Astă-
felă de lucruri n’a publicată nici o dată.
Când a fostă prinsă n’a aruncată în focă nici o chârtiă şi nie
n'a avută alte scrisori la sine de câtă acele, cari se aă aflată.
Cu românii din Ţera românescă n’a avută nici o înţelegere
şi nici n'a cunoscută pe cine-va din ţâra asta.

Totă numai la simple negaţiunl se mărgini şi C 1 o ş c a.

în resumatfi respunsurile sale sunt următorele.
Densulă si Horia aă fostă prinşi în pădurea comunei Rîulă-
m'are de nisce gornicl al domeniului. Dornicii aceştia i-aă
aliată şedendă la focă şi le-aă disă, voi trebuie să veniţ
cu noi la Slatna, fiindă-eă aşa e porunca, Iar denşil aă res-
 in t e r o g a t o r iu l ű l u i h o r ia , c l o ş c a ş i c r is a n ű . 435

punsü : Noî voiamű să mergemu Ia Viena, dar dacă voiţi,

mergem ü la Slatna A poi omenii aceştia i-aă legată şi i-au
dusă în-casa unui gornică, iar de aici i-au luată soldaţii şi
i-aă dusă la Slatna şi delà Slatna la Alba Iulia.
Când aă fostă prinşi, aă avută fiă-care la sine câte o
puşeă, fiindjă-că de doî am âmblă după eî, ca să-î prindă
şi să-î spândure.
Anume âmblaă după dênsiï ca să-î prindă primarii şi gor-
niciî, din causă, că aă fostă la Viena, şi gorniciî le disese
încă înainte de acésta : „Noi scimă, că voi sunteţi nevino­
vaţi, dar pădiţi-ve, fiindu-că avemă poruncă să vë prindemă.
Când aă fostă la Viena au predată Maiestăţii Sale o pe-
tiţiune, şi totă acolo au primită rëspunsulü, că se va da
ordină guvernului, ca să certeze plângerile loră şi să le facă
dreptate.
Cu tóté, că aă fostă în mai multe rêndurïia guvernă în Silii iă,
şi de aci la corniţele din Calda, şi acestă din urpă le a spusă,
că din totă afacerea loră nu resultă nimică, totuşi dênsiï
aă remasă linisciţî şi revoluţiunea aă începută alţi omeni,
cari aă venită la denşiî (Aici Cloşca înţelege pe Crişeni).
La adunarea din Mestecănă n’a fostă presentă.
N’a luată parte la revoluţiune şi n’a avută nici o func­
ţiune în cursulă acestei turburări.
Densulă a mersă cu trupa tëranilorü numai la Ofenbaiă
şi la Cricăă, dar şi aici l ’aă luată şi l’aă dusă omenii, de
oră-ee casa densului se află lângă drumă şi mulţimea tre-
cendă pe acolo a disă, aici sédé omulă, care a fostă la îm-
përatulü şi l’au luată cu dênsiï. în timpulă revoluţiuniî n’a
fostă căpitană şi nici n’a ameninţată pe omeni cu ţepă şi
cu aprinderi, ca să începă revoluţiunea.
în comuna Curecliiă n’a fostă şi nicï nu scie unde se află
comuna, acesta.
Peste totă nu seie eu ce seopă s’a începută revoluţiunea
acésta.
Dcnsulă împreună cu Horia aveaă intenţiune să călăto-
 436. R E V O L U Ţ IU N E A LU I i i o r i a .

răscă la Viena, ca să céra de la ímperatü împlinirea graţiei

• (resoliiţiuniî) ce le-a fostű acordat’o, şi să arete nefericirea,
ce a cădută pe dânşii cu revoluţiunea acésta.
Causa, pentru care s’aű retrasű în pădure a fostű, că aici
í-aű trimisü comunele să se ascundă, ca să nu-î prindă fiindü-
' că' Voiaă să mărgă la Viena.
Densulü cunósce pe unű ouiü cu numele George Crişană
din comuna sa, dar pe acesta nu l ’a vădută de doi ani
până în timpulu când a tratată cu vice-colonelulű Seliultz
la Tibru.
Densulă nu a fostă căpitanulă lui Horia şi nicï nu a pusă
alţi căpitani subalterni.
Intre ţăranii resculatî n’a vădută altă omeni de câtă nu-
mai români.
N u scie nimică despre nici o înţelegere, ce ar fi avut’o
densulă cu cine-va, şi anume cum să estindă şi cum să ter-
inineze revoluţiunea, şi nici n a iţisu, că revoluţiunea se face
din porunca împăratului.
Densulă n’a vedutű, ce scrisori a aruncată Horia în focă,
atunci când i-aă prinsă gorniciî.
Nu scie să fi pisă, că are poruncă de la împăratulă să
ducă pe omeni la Alba Iulia, ca să primăscă arme, şi că pe
viitoriă nu voră ma! avé s ăservăscă nimenuî de câtă îm-
peratuluî cu armele

Aceste eraă în scurtă declaraţiunile, ce le făcuse Horia şi

Cloşca în cursulă procesului loră.
Deşi interogatoriele căpitaniloră aă fostă secrete, cu tóté
aceste nu rămâne nici o îndoiălă, că Horia şi Cloşca n’aă
voită să. declare nimicii.
Viee-colonelulă Kray cercase încă la Abrudă, în 31 De­
cembre, să facă lină interogatoriă preliminară cu Horia şi
cu Cloşca.
Despre cercetarea acesta densulă raportăză generalului
Pfefferkorn următorele:
 in t e r o g a t o r iu l ü l u i h o r ia , c l o ş c a ş i c r ih a n ű . 1 437

„Credeamü, că voiű face totă feliulü de descoperiri prin

diferite întrebări, ce le amu adresaţii, dar omenii aceştia
sunt nisce sceleraţi aşa de încăpăţînaţi, în catű négá şi p ro­
bele cele mai evidente si vorbescă numai de inocenta lorü. “

Se presintă acum cestiunea : Cari erau motivele acestei

reserve atâtü de seriöse, atâtû de constante?
Unü scopű anumită, unü planü trebuia să aibă dânşii
în vedere
O mulţime de relatări particulari din timpulü acela, ne
spună cu unanimitate, că Iioria în cursul fi procesului seu
ar fi cerută cu insistenţă să fiă dusă la împëratulu în V ien a 1) .
Despre acésta, ce e dreptă, în actele procesului nu se
face nici o amintire, dar lucrulii e de credută, şi numai
astă-feliu neputemu esplica reserva lui atâtu de firmă,, cliiaf
si
1
în cestiunile cele mal mici.
Şi aici trebue să mărturisimă, că, întru adevërfi, ne su-
prindă forte multe lucruri în cursulu acestei revoluţiunl.
Deşi revoluţiunea nu era opera împăratului Iosifă, cum
susţinea în secretă nobilimea transilvană, dar ne surprindă
unele, i d e i i o ş e f i ne, cari le vedemă, că apară pe teatrală
revoluţiuniî.
Ne^surprinde cererea f u n c ţ i o n a r i l o r ă g e r m a n i , ce o
tăcuse românii Hin Zărandâ prin oculistulă Molnară.
Ne surprinde cererea d o m n i i oră- f e u d a l i germani,
făcută către maiorulă Stoianich-, încercările româniloră dè
a c o n t o p i cu forţă n a ţ i o n a l i t ă ţ i l e p r i n c ă s ă t o r i a , -
şi ce e mal multă, căsătorii de ţărani cu dame nobile.

lj Ajoutons, pour achever, ce qui concerne cette révolte, qu’ H oT

riali persiste à demander une entrevue ave c l ’ empereur.
Tesauru de monumente, lit. 3(53.— ’ n Broşura Horja u. Klotska încă a-
flämü următorele : H o r j a drang fast in allen Verhören derauf, d a s s e r
m i t d e m M o n a r c h e n s e l b s t s p r e c h e n mü s s e . De asemenea într’o
serisóre din Viena a lui I. Pochlin către Emericü Dániel ín Roma, eu data
i 4 - Februarie, citimü : eorumque Primipilum manifestare nihil velle,
nisi s o l i Ca e s ári .
438 REV0LUŢ1UNEA LUÏ liORIA.

Ideï, cari nu erau românesc!, car! nu ma! figuréza în totă

istoria românilorü, car! nu erau luate din vioţa lorü propria
naţională, şi car! nu prinseră de câtă numai în jurulu căpi-
taniloră, fiindă-că în districtulü Hinedôreï şi în comitatulă
Aradului ţăranii nie! nu ma! botezau şi nici nu mal căsătoriau.
X e surprinde mai departe eunoscinţa, ce o avea Horia, că
împeratulu voesce să m i l i t a r i s e z e p e t o ţ i i o b a g i ! din
Transilvania, că monarchulă a decisă cestiunea loru şi c a n ­
c e l a r i a n u v o e s c e să l e e s p e d e z e r e s o l u ţ i u n e a 1).
în fine ne apare cu totulu singulară modulă cum s’a tra­
tată p r o c e s u l ă căpitaniloră.
întru adeveră, nu afiămă motive suficiente pentru trimi­
terea unei comisiun! speciale, ca dênsa să facă interogatoriulă,
şi densa să judece pe ce! tre! căpitan!. Acésta ne o spune
însuşi contele Iankovits. Căc! dacă era vorba să nu se facă
o nedreptate cu omeni! aceştia, atunci la morte, cum i-a
çondemnatü contele Iankovits, i condemna şi tribunalul»
Albe! şi nu ma! era de lipsă de ună tribunalu esccpţională.
X c surprinde mal departe instrucţiunea atâtu de secretă
şi ordinulă monarcluiluî, că nici comisariulă guvernulu!
să nu fiă presentă la interogatoriă. în fine, reţinerea con-

') Acésta o recunósce însuşi împeratulu în scrisorea sa căti'â Leo­

polde de Toscana din 3 Decembre 1784: Les excès commis en tont genre
iar les possesseurs depuis nombre d ’années ont donné sujet aux plaintes
S (énérales de toute la nation et surtout de la Valaque. Jamais il n ’y a eu
noyen d’y remédier, pas même d ’y introduire un règlement d ’ U r b a r i u m .
feue Sa Majesté y a fait l ’imaginable. Enfin je suis parvenu à le faire
[limiter par le gouvernement et la chancellerie, mais r i e n n ’é t a i t
e n c o r e e x p é d i é (Arneth Iosepli II. u. Leopold von Toscana. I. 240).
— Iar Ursă Uibarü în interogatoriulü sèü din 22 Novembre declară :
Adveniens H o r a dicebat, quod habeat Mandatum ab Imperatore, ut contra
Dominos, r i s q u e a d e x t r a d a t i o n em A u l i c a e E e s o l u t i o n i s in­
surgant. — Totă asemenea Crişană interogatoriulü sèü ('punct. 32) tjice,
că aü trebuită să încépa revoluţiunea : IVeillen die Edelleutlie und Comi-
tatsbeamten die Ihnen schon zu Händen gekommene aller­
h ö c h s t e E n t s c h l i e s s u n g e n, dem armen Volck nicht haben bekant
machen wollen. A-poi adauge : Der H o r a Selbsten habe ihm dieses gesagt.
 IN T E R O G A T O R IU L !! LUI H O R IA , CLOŞCA ŞI CR IŞA NÜ. 439

stantă a luî Horia, să facă vre-o declaraţiune înaintea co-

misiuniî.
Tóté aceste împrejurări ne formâză o convincţiune destulă
de reală, în ce privesce adeverulă istorică, şi anume, că îtnpe-
ratulă discutase cu Horia prea adâncă cestiunea reformeloră
sale cu privire la Transilvania.
A susţinâ mai multă, că revoluţiunea se ar fi făcută eu
aprobarea împăratului iosifă, ar fi o pură fantasia, de óre-ce
în casulă acesta, Horia de sigură nu ar ii scosă la lumină
devisa: „Cu voia şi porunca împăratului."

Cu multă mai importantă pentru istoria revoluţiuniî ni şe

presintă interogatoriulă luî C r i ş a i i ă .
în cursulă celoră două ascultări ale sale căpitanulă Cri-'
şană ne făcu preţiose descoperiri, anume în ce privesce adu-'
narea din Mestăcănă şi începutulă revoluţiuniî în Curecliifl.
Evenimentele acestea, aşa după cum le enaréza şi Crişană,
le eunoscemă din expunerile precedente, şi rămâne să mai
amintimă aici din interogatoriulă săă încă următorele :
Dênsulü, ne spune Crişană, a fostă prinsă într’o casă din'
comuna Mogoşă de doî omeni şi de ună preotă din Lupşa,
care e orbă de ună ocliiă.
în ce privesce adunarea din Zarandă, densulă a dată p o­
runcă poporului să se adune la biserica din Mestécanű, iar
la biserica din Mestecănă le a poruncită să-şî iee fiă-eare
merinde pe câte 4 (jile şi în diua următore să fîă cu toţii
presenţî la Cureclilă, şi delà Curechiă să mărgă la Alba
Iulia, ca să primăscă arme şi acolo să asculte o nouă poruncă
împărătescă. La Curecliiă doî subprefecţî însoţiţi de 4 soldaţi
şi 12 gornici aă voită să-i împedece, casă nu mergă la Alba Iulia.
Poporală însă s’a opusă şi a ucisă pe amândoi subprefecţii.
în diua următore, Marţi dimineţa, dânsulă a cliiămată p o­
porală Ia adunare, afară de sată, în loculă numită la Cruce,
delà Cruce a dusă pe omeni la biserică şi aici le a (lisă,
că după ce în nóptea trecută au fostă atacaţi, acum popo-
f4 4 0 REVOLUŢU/NEA LUI HORIA.

rulă să-lu ,urmeze, să stingă pe toţi magnaţii, nobilii şi un­

gurii, şi se le devasteze tote averile.
Căuşele, cari i-aă silită să încépâ revoluţiunea aă fostă
greutatatea servicieloră iobăgesci.
Anume în timpü de véra iobagii trebuiaă să lucre pentru
nobili dintr’o Duminecă până în ceea alaltă, iar în cele alalte
timpuri ale anului pe fiă-care sëptëmânâ câte 4 dile, şi a-
' fără de aceea să le mai dee şi dişme.
Contribuţiunea încă era mare, fiindă-că iobagii fără pă-
mêntü trebuiau să platéscá câte 4 — 5 fl. pe ană, iar cei,
cari aveaă pămentă câte 15— 20 fl.
Afară de dişma mieiloră, iobagii mai trebuiaă să dee
domniloră sei a decca parte din oi şi din porci.
în fine, adauge Crişană, denşii aă trebuită să încépâ re­
voluţiunea, fiindă-că nobilii şi funcţionarii comitatcloră nu
vaiaă să comunice poporului resoluţiunile date de împeratulă.

Dar încă înainte de a se termina interogatoriulă seu, Crişană

fu aflată mortă în încbisore, în diua de 13 Februarie 1).
Despre mórtea sa contele Iankovits raportéza împăratului
următorele :
„Crişană, ală treilea corifeă, a prevenită sentenţia făcen-
du-şi singură-o morte violentă, anume dênsulu şi-a desfăcută
o legătură de la opinci şi s’a sugrumată cu legătura acésta,
iar ca să póta muri mai în grabă a scosă o pétrá din zidu,
,a legat’o de sforă şi atâta a sucit’o până şi-a împedecată res­
pirarea, apoi s’a culcată pe pétrá cu faţa la pământă, ca să
nu i se desfacă legătura“ 2).
Mórtea lui Crişană dede locă la mai multe investigări.
Comandantulu generală din Sibiiă scrise generalului Pfef­
ferkorn. în Alba Iulia, că scirea despre mórtea lui Crişană

‘ ) C r i ş a n Ü, după cum ne spunü scrisorile paiticulare din timpulű

acesta, se afla numai s i n g u r ă în î n c b i s o r e , pe când Horia şi
Cloşci erau pâdiţi de soldaţi şi în lăuntrulă închisoriloră.
a) Raportul u din 3 Martie 1785.
 IN T K R O G A T O m U L Ű L U Ï H O IU Ä , CLOŞCA ŞI CR IŞAN l"'. 441

l’a atinsă în modă neplăcută, că la Sibiiă scirea açésfa, că

Crişană s’a sinucisă în ínehisóre, sosise de mai multe dile
şi cu tóté aceste densulă nu i-a raportată nimică. Din a-
césta causa i ordonă să făcă numai de câtă o investigaţiune
în privinţa morţii lui Crişană, de óre-ce densulă s’a aflată sub
paza armatei.
împeratulă Iosifă încă ’şl esprimă dorinţa, să scie cum s’a
sinucisă Crişană, şi ordonă de asemenea, să se facă o in­
vestigaţiune, să se asculte oficerulă şi soldaţii, bari 1-aă
pădită, dacă denşil aă fostă cu priveghiere asupra Iul Cri­
şană, dacă 1-aă cercetată mal adese ori în ínehisóre, lucru prin
care s’ar fi putută împedeca sinuciderea sa.
Cercetarea, ce o făcu generalulă Pfefferkorn, în privinţa
morţii lui Crişană, avu de resultată, că densulă s’a sugrumată
cu tivitura cămeşel şi cu o pótra. '
; în privinţa acestei cercetări, observă consiliulă de resAelă,
că esistă o contradicere între cercetarea acesta şi între ra-
portulă generalului Papilla, care susţine, că Crişană s’a sinucisă
c u ’ o legătură de la opincă şi cu o pétrâ; din acésta causa
consiliul ordonă să se lămurescă şi acéstá împrejurare, ca să
potă raporta monarcliulul.
Atâtă este totă, ce am putută afla despre mórtea •Iul Cri-
şan în archiva militară delà Alba Iulia.
Cu tóté că sinuciderile sunt lucruri neusitate în clasa
ţeraniloră români, nu sufere însă índoiélá, Crişană şi-a luată
singură vi0ţa.
în cursulă procesului sëâ, Crişană recunoscuse, că densulă
convocase adunarea delà Mestecând, densulă trimisese e-
misarl în tóté părţile, densulă proclamase revoluţiunea în
Zarandă, sub comanda densului se întâmplase scenele sân­
gerase din Curechiă, Crişcioră, Bradă şi Ribiţa. De altă
parte Crişană scia bine, că alţi ţărani, mal puţină culpabili
ca dênsulâ, aă fostă traşi de vil în ţ0pă, tăiaţi cu paloşulă,
despicaţi de vil, saă frânţi cu róta. Aşa că fostulă soldată
■ 442 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

' din regimentiilă Gyulai *), forte uşorii a putută să vină la

: idea, să-şî alăgă singură o morte maï liniscită, mar pu­
tină crâncenă.
. Mortea sa prea timpuria însă, nu se póte de ajunsă
regreta pentru istoria acestoră evenimente. Crisână, care nu
se mărginea numai la simple negaţiuni, putea să ne facă,
în cursulă procesului săă, încă multe descoperiri importante,
: anume în ce privesce conjuraţiunea şi planurile căpitaniloru,
lucruri, cari astădî nu se mai potă constata în altă modă.
încă mai înainte de a se termina interogatoriulă lui Horia
şi Cloşca se lăţiră despre denşiî diferite faime între ţărani,
cu deosebire despre Horia.
Unii vorbiaă, că Horia şi Cloşca nu sunt prinşi, iar alţii
asigurau pe ţărani, că Horia, ce e dreptă, se află în Alba
Iulia, dar nu e închisă, din contra e tratată cu multă onóre.
Anume Popa Niculae din Milialţă şi Popa din Ţărmure,
cari umblase chiar în timpulă acesta la Alba Iulia, întorcên-
du-se acasă comunicară săteniloră, că denşiî aă vădută pe
Horia în Alba Iulia, şi aă vorbită cu elă, şi Horia le a disă :
Nu vă temeţi copii meî, eă am să fiă în că D o m n u l ă vos­
t r u , . C r a i u l ă vostru încă trăesce, şi Horia a intrată jucândă
în fortăreţa Albei, că densulă nu este închisă, din contră e
tratată cu multă onóre şi de abia i-aă putută afla cuartiră în
Alba Iulia, că Horia capătă pe fiă-care di câte cinci mâncări
şi sede la masă cu ună oficeră împărătescă, afară de aceea
mal primesce pe iîă care di încă o diurnă de o jumătate
' de /.Iotă uemţescă (30 cr.), si e legată numai cu lanţuri de
argintă. La acésta observă comisariulă guvernului Michaiă
Brukenthal: „Şi chiar dacă ar fi de aură, pare că n’ar ti
totă lanţuri“
1
.
în urma acestoră faime contele Iankovits, decise să-î trans-
^"fmüeze pe amendoî legaţi, în partea de josă a Mureşului, ca

<) Astădî regiraentulii de infanteria Areliiducele llenricü, No. 51: dis*

trk'tulft de completare Chvjii.
 INTEROGATORI[JLŰ LUI HORIA, CLOŞCA ŞI CRISANŰ. .. 143

astă-felă să convingă pe poporü că dênsiï întru adeveră surit

prinşi.
în acéstá privinţă densulu scrie împăratului în 2 Februarie : ,

„Şi fiindă-că poporală de pe lângă Mureşă se îndoiesce,

dacă aceşti doi corifei sunt prinşi, aşa ca să facă, să le dis­
pară ori ce motivă de îndôiélâ, am decisă, că amêndoï co­
rifeii aceştia, însoţiţi de o escortă militară suficientă, să fiă trans­
portaţi prin ţinutulă de josă ală Mureşului până la î)eva; delà
Deva să trccă în partea cea alaltă a Mureşului pe la Soi
muşii, aşa ca poporală să-I védâ şi să-I cunoscă, iar do altă
parte ducêndu-ï şi pe el prin locurile aceste arse, să vedă
şi dênsiï cenuşa şi tristele ruine ale edifieieloră, urinele rău­
tăţii loră, şi el vora pleca de aici în 5 ale lunel acesteia, şi
apoi delà Şoimuşă se voră întorce prin ţinutulă de dincócc
ală Mureşului iar la Alba Iulia“ .

în contra acestei transportări a celoră doi căpitani pro­

testă numai de câtă eomisariulă guvernulă Micliaiă Bru-
kentlial :

„Bersónele lui Horia şi Cloşca— dice densulă către contele

Iankovits— nu sunt de locă cunoscute în tóté ţinuturile pe
unde aă să fiă transportaţi, şi prin urmare locuitorii voră vedé,
ce e dreptă, doi prisonerl, dar nu voră puté să fiă convinşi,
dacă omenii aceştia sunt într’adeveră Horia şi Cloşca. . . trans­
portarea loră este numai o sarcină pentru erariă. . . şi e p eri-'
culfi, ca dênsiï să nu afle cum-va vre ună mijlocă de scăpare;
saă să strige numai câte-va cuvinte către poporală, care i
va privi“ .

Contele Iankovits însă rămase firmă pe lângă deeisiunea

sa şi respunse comisariulul Brukenthal, că nu póte sări a c ­
ceptele' consiliele, iar despre cbeltuelile erariulul se va în­
griji densulă.
Astă-felă în 5 Februarie şi în dilele următore, Horia şi
 . 444 R E V O L U Ţ IU N E A LU I H ORI A.

- . Cloşca, însoţiţi dc o escorta puternică, fură transportaţi prin

- comunele Vinţulu-de-josă, Sibotü, Binţinţu, Orasciă, Deva,
<'■ Soi muşii, Dobálna, Geoagiă, Inurî şi Yulperü, şi în cursă de
dôuë sëptëmânï espusï peste totă loculă la vederea pu-
• bliculul.
Lucrulă s’a mtemplată, dar unu motivă seriosu pentru trans­
portarea acésta n’a esistată.
, Faimele, cari se lăţise în poporă, nu erau aşa de grave,
ca să inspire ■o grijă întemeiată de o nouă revoluţiune.
în timpulă acesta armata ocupase tote ţinuturile revoltate,
şi afară de aceea guvernulă transilvană mai aranja la
kSlatna în 5 Februarie o festivitate publică pentru prinderea
căpitaniloră iar peste puţine dile fură aduşi la A lba Iulia
- ,2,515 ţeranî din 419 sate, ca să asiste la esecutarea lorii.
Aşa că poporală avu ocasîune de ajunsă să se convingă, că
Horia şi Cloşca eraă întru adeveră prinşi.
Era numai ună actă de cea mai deplorabilă neumanitate,
de a nu respecta nefericirea acestora omeni, de a face din
capii unei revoluţiunî naţionale obiectă de spectaculu, mal
multă de rîsu şi de insulte publice.
, Numai fanaticulă Tamerlană, se dice, că după ce învinse
. la Ancyra pe sultanulu Baiazetă, ’lă închise îutr’o cuşcă de
. feră şi-lă transportă după sine, ca să fiă de spectaculă şi
r de rîsă armatei sale.
/ Dar astădî cliiar şi lui Tamerlană i se contestă acéstà
j barbaria. în Transilvania însă se întâmplă la 1785.
Dar să ne întorceam la procesulă căpitanilor«.
în 24 Februarie contele Iankovits încheia interogatoriulu
cu Horia şi Cloşca, şi le comunică amendororă, că de astă
dată i ascultă pentru ultima oră, că c timpulă supremă să
. cugete bine ce facă, să mărturisescă sinceră, ce parte aă a-
vută dènsiï în turburările aceste, că prin negaţiunile loră
obstinate aă abusată de graţia împăratului, care după ce aă
fostă prinşi, nu i-a lăsată pe mâna tribunalului competentă,
ca să-I judece, ci Maiestatea Sa a ordonată să fiă predaţi
 IN 'T K H O O A T O Itim .Ü LU I H O R IA , CLOŞCA ŞI C R ISAN Ű . 445

une! comisiunï an u m e trimise x), ca denşiî să nu aibă nici celű

mai micii scrupulă, ca să descopere adevăratele motive, şi
scopulă ce l’aă avutü eî cu începerea acestei revoluţiunl.
Amendoî căpitanii însă, Iioria şi Cloşca, respunseră în ace­
eaşi formă, că dânşii sunt nevinovaţi, că nu sciü nimicii des­
pre tóté şi nu aű luată nici o parte la revoluţiune.
în urma acestoră declaraţiunî, contele Iankovits le comunică
apoi, că denşil au să fiă judecaţi şi pedepsiţi ca turbură­
tori crânceni al liniscel publice, dacă nu voră aduce obiee-
ţiunî legale în contra mărturiloru, ce aă fostă înfăţişaţi în
cursulű acestui procesă.
Amêndoî declarară în aceaşl formă, că denşil nu potă să facă
nici o obiecţiune în contra mărturiloră, nu sciü de töte ni-
mică, nu sunt vinovaţi şi nu potă de câtă să remână pe
lângă cele ce aă declarată.
Aşa se termină interogatoriulă căpitaniloră.
Despre resultatulă finală ală investigaţiunil, şi anume în
ce privesce complicitatea altoră persóne în revoluţiunea
acest;!, con ‘ ele Iankovits scrie împăratului urmátórele :

„Amă cercetată cu totă grija, atenţiunea şi precauţiuneâ,

delà toţi captivii şi chiar delà corifeii revoluţiunil, dacă ci­
neva, fiă din străini saă póte din fii patriei, să fi' 'luată
parte la revoluţiunea acesta prin aţîţărl şi propagări, dar
n’am aflată să fi avută vre o influenţă, nici străini, nici altă-
cineva din fii patriei“ 2).*)

*) Inquisit (Hora) hat . . . die allerhöchste Gnád . . . missbraucht,

welche er dadurch hätte erkennen sollen, dass er nach seiner Gefapgen-
nehmnng nicht seiner ordentlichen Gerichtsbarkeit zur Aburtheilung über­
lassenworden; sondern a u f a l l e r h ö c h s t e n B e f e h l , e i n e r e i g e n d s
h e r a h g e s a ni i t e n H o f co m m i s s i o n ü b e r g e b e n wurde. Interogato-
rinlü Inf JToria, p. 115.
a) Ut cum omni solertia, attentione et circumspectioue ex omnibus
captivis, sed et ipsis coriphaeis sollicite indagatum fuerit: Ut.rmn aliquis
ex e x t r a n e i s, aut fofs etiam ex p a t r i a e f i l i i s ad excitând um
et propngandnm hunc tumnltum concurrent.? n u l l u s tarnen vel e x t r a -
446 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

XXX IV . S E M E V I E I . E ŞI E SE CE TA R E A .

; în Í 4 Februarie contele lánkovits pronunţă următorea sen­

tenţă peste corpulu mortă ală Im Crişană:

• . S e ut e nţ â,

„în urma ordinului onorabile! comisiun! ccsaro-regalc in­

stituite din partea Maiestăţii Sale pentru cercetarea şi în­
tronarea turburărilorft ivite între ţăranii din marele Princi-
pată.ală Transilvaniei, s’a pronunţată la dată mal iosă în­
semnată următorea sentenţă, în contra unul făcetoriă de rele,
caré a fostă supusă cercetării dimpreună cu alţi capi al re-
voiuţiunil, anume în contra lui G e o r g e C r i ş a n ă , din co­
mpila Cărpenişă, în comitatulă Albei, în etate de 52 de ani,
de religiunea vecină şi iobagiă ală fiscului, ale cărui crime
s’aă Constatată prin deposiţiunile marturiloră juraţi, dar care
încă mal înainte de a i se pronunţa sentenţă s’a sinucisă
singură în încliisore.
„ G e o r g e C r i ş a n ă cu ocasiunea unul tCrgă de ţCră din
comuna Bradă, a avută înţelegeri secrete cu poporală, care
se adunase acolo, apoi a invitată pe omeni, să se adune la
biserica din Mestecănă, ca să iee o decisiune definitivă, spu-
nôndu-le să comunice acesta şi acelora, cari n’aă fostă pre-
senţî în tergă. Si ca să potă înşela pe omeni cu mal multă
siguranţă, ca să dobêndésCâ. încrederea loră nebună şi să
câştige între el o partidă, mal puternică, s’a dusă si dânsulă
la Mestecănă, cu o cruce în mână, şi acolo s’aă înţelesă, că
crucea acesta să le servcscă în viitoriă ca semnă, după care
să morgă trapele loră, apoi sub preteitulă, că la Alba Iu-
lia iobagii se voru face militari, a amăgită poporală să-şi

neus vel dom e s t io n s in flu x n m haliuisse comportns est.

Baportulü din 3 Martie 1785.
 S E N T E K Ţ K L E ŞI E S E C U T A R E A . 447

iee merinde suficientă şi să-lă xirmcze pe căî laterale şi prin

munţi. în nóptea de ântâiü densulă a rëmasü cu poporală la
Curechiü, şi aicï a permisii ómeniloru să ucidă pe do! func­
ţionar! şi pe doi gornicî, dintre magistraţi! şi servitorii com i­
tatului, cari, după cum le a fostă datorinţa şi oficiulü, voiau
să-î împedece în drumulă loru 1). Iar în diua următore, după
ce aii săverşită acestű faptă criminală, a dată ordină să u-
cidă în modă crâncenă pe iobagiulă credinciosă Petru Cara
din Curecliiă, care, după cum i-a fostă datorinţa, denunţase
autorităţi! comitatului turburarea, care se-începuse. A poi a
înduplecată poporală să petrundă cu densulă totu piai a-
dâncă în ţeră, să ucidă pe toţi magnaţii, pe toţi nobili! şi
pe toţi iobagii ungur!, să le prădeze şi devasteze tóté . a-
verile. Decisiunile aceste le-a esecutatu densulă în persona,
în modulă celu ma! crâncenă şi neumană, în comunele Cris-
cioră, Bradă, Ribiţa, Câmpeni şi în alte locuri. Astă-felu,
aă urmată, apoi, după cum se scie, devastări şi aprinderi
înfiorătore şi diferite omoruri, şi aceste în înţelegere totu
odată cu căpitanii şi corifeii, anume cu lloria numită alt­
mintrelea şi Ursă Niciila şi cu Ionă Cloşca. Şi cu acéstá’ o-
casiune densulă na. cruţată nici chiar trupele cesaro-re-
gale, ce aă fostă trimise, ca să restabilescă liniscea p u ­
blică, din contră a ordonată să le atace, să le maltra­
teze şi nimicéscá. Prin faptele aceste George Crişană, ca
unulă, care a turburată liniscea publică cu intenţiune şi în-
•tr’unu modă inaliţiosă, ca agitatoră şi amăgitoriă ală p op o­
rului de josă, ca aprindetoriă scelerată şi omorîtoriu crudelă,
dênsulu s’a făcută culpabilă de crimele cele mai grave şi
neiertate, atâtă în ce-i privesce persona propriă, câtă şi pen­
tru crimele, ce le-a com isă. poporulă, pe care densulă l’a re­
voltată; şi în fine ca să potă scăpa de severitatea meri­
tată a justiţiei s’a făcută omorîtoriulă sëu propriă.

*) Sententa lui Crisanü conţine mai multe neesactităţl, între cari una
este, că ţăranii ar fi ucisă la Curecliiă încă pe doi gornicî afară de
Petru Cara.
448 R E V 0 L U Ţ 1 U X E A I.U Í H OIU A.

„Cu tóté că asupra sa, dacă nu se subtrăgea de la pe-

dépsá prin sinucidere, se ar fi aplicată o penalitate multă
mai severă şi mai evidentă, totuşi pentru a da o iconă şi
unu esemplu de órórea acestei pedepse, corpulă mortă ală
acestui criminală principală să fiă t ă r î t ă la loculă de su-
pliciă, şi acolo în conformitate cu codulă criminală Carolină
şi Tiieresiană, articululă despre ofensarea Maiestăţii civile,
despre revoluţiune, şi articululă despre pedepse în generală,
gâdele să-i taie capulă şi să-i despice corpulă în patru bu­
căţi, 'capulă să i se pună în ţepă la loculă domiciliului săă
în Cărpenişă, iar cele alalte patru bucăţi să se pună pe róte,
anume, o parte de susă a corpului la Abrudă, o parte de
josă la Buciumă, în comitatulă Albei de josă, a doua parte
de susă la Bradă şi a doua parte de josă la Michăleni, în
comitatulă H inedórei 1) .
„ Acesta sentenţă s’a pronunţată la Alba Iulia în 14 Fe­
bruarie 1785, pentru densulă ca o pedépsá în câtă-va bine­
meritată, iar pentru alţii asemene lui, ca să le fiă de esem­
plu şi de oróre.
„L . S. Contele Antoniu Iankovitsch“ .

Peste dóue dile în 16 Februarie, acéstâ curiosă şi neu­

mană sentenţă se şi esecută peste corpulă lui Crişană.
în 26 Februarie apoi contele Iankovits pronunţă sentenţă
de morte şi asupra lui Iloria şi Cloşca. Publicarea li se
făcu înaintea edificiului de gardă şi a corpului de armată, care
se afla în Alba Iulia.
Textulă era următoriulă :

„Sentenţă.

„Comisiunea aulică cesaro-regală ordinată prea graţiosă

\ *) în tr’uiiü com unicată, publicată în diarinlă oficială "Wiener Zeitung

i No. 16 din 23 Fevruarie, citimă, că o parte din corpulă lui Crişană a
-, fostă tintuită pe portă fortăreţe!. în sentenţă însă nu se face nici o a-
i mintire deipre acesta.
 SENTENŢELE ŞI ESECUTAREA. 449

din partea Maiestăţii sale, ca să cerceteze turburările şi' să

aducă iarăşi pe ţărani la calea legalităţii, a pronunţată în
conformitate cu o r d i n e l e m a i î n a l t e următorea sentenţă
în procesulu criminală intentată în contra lui H o r i a, numită
altmintrelea şi U r s ă N i c o l a din comuna Rîulü-mare, din ma­
rele principală ală Transilvaniei, în etate de vre o 54 de
ani, de religiune neunită, căsătorită şi iobag'iă ală fiscului,
apoi în contra lui I o n ă C l o ş c a din Cârpenişă, totă din a-
cestă mare principatu, în etate de vre o 30 de ani, de re­
ligiune neunită, căsătoriţii, şi de asemenea iobagiă ală fiscului.
„C.u tóté că H o r i a, numită altmintrelea şi U r s ă N i c o l a ,
a negată în modă constantă tóté faptele, ce se aducă în con­
tra sa, totuşi prin deposiţiunile unanime ale marturiloră,
marturi juraţi mai pe süsü de ori-ce obiecţiune, dânsulă este
constatată de tóté crimele, câte i se impută în generală,
şi anume, că dênsulü a aţîţatu turburările, cári aă isbucnită
în acestu mare principată pe la finele anului 1784, cu deo­
sebire în comitatulă Hinedórei, ală Zarandului şi ală Albei,
că dênsulü s’a pusă în fruntea poporului resculată, pe care
singură f a adunată, le-a pusă căpitani mai mici, saă în
faptă capi de bande, şi parte dênsulü în persană, parte prin
omenii sei îucreduţi, a dată ordine, că din fiă-care casă io-
bágéscá să vină câte ună omă armată la dênsulü şi să-lă
urmeze, ca astă-feliă cu puteri unite să estermineze pe toţi
magnaţii, nobilii, cetăţenii şi iobagii unguri, să le prădeze
tóté averile, să le prefacă în cenuşă saă ruină tóté edifi-
ciele şi posesiunile, şi în modulă acesta să pută face cu forţa,
ca iobagii de naţionalitate română să plâtésca contribuţiuni
mai puţine.
„Spre a puté executa cu mai mare siguranţă acesta in-
tenţiune a sa atâtă de criminală şi temerară, sceleratul u
acestu de Horia, s’a folosită, după cum e constatată, de m ij-
lócele cele mal periculose, făcendu pe diferiţi omeni să-i
depună jurămentulă de credinţă, apoi spre ofensa Maies­
tăţii Sale a principelui ţereî, a cutezată să amăgescă popo-
29
450 REVOLUŢIDNEA LUÏ HORI A.

rulă cu aceea criminală declaraţi une, că dênsuiü are acte

în scrisă din partea Maiestăţii Sale, ca să esecute planulü sëü,
că în puterea acestoră acte, ordinele, ce le va da dênsuiü,
trebue să fiă esecutate, şi în fine le-a arătată o cruce de aură,
ca astu-felă cu simbolulă celă maî sfântă ală religiunii să
acopere intenţiunile sale maliţiose şi oribile şi să câştige în­
crederea deplină a poporului. Totă-o-dată a ameninţată pe
aceia, cari nu-lă voră urma, sau altmintrelea nu voră asculta
de dênsuiü, că aă să fiă traşi în ţepă înaintea uşii loră, şi ca­
sele loiă se voră preface în cenuşă.
„După ce astă-felu maliţiosulă acesta de înşelătoriă, a a-
dusă poporulă în deplină furia şi revoluţiune, a cutezată totă-
o-dată să dec ordină ţăraniloră resculaţi, că în casă, dacă se
voră apropia trupe cesaro-regale, cari ară voi să-lă împedece
în esecutarea planului sëü, atunci dênsiï să dee îndată signa-
lulă de alarmă cu tragerea clopoteloră, să însciinţeze comu­
nele vecine, să se pună cu constanţă în aperare, şi să nu lase
nici ună soldată, ca să intre în comune, în fine să nu mai
plătescă nimerui nici imposite şi nici taxe dominale.
„Prin ostilităţile aceste îndrăsneţe şi prin ordinulă,' ce f a dată
dênsuiü, ca să stingă pe toţi ungurii, a făcută după cum se
scie, pe poporulă de josă, ca să comită crudimi înfiorătore
şi neumane. De altă parte Horia, acesta autoră principală ală
turburăriloră, chiar, şi în ce-lă privesce pe dênsuiü personală,
este constatată prin marturi juraţi şi legali, că dênsuiü a dată
ordină severă la marginea hotarului comunei Roşia, ca să
împle cu fênü şi cu paie gurile băiloră, unde se retrăsese
nobilii şi cetăţenii unguri cu o parte din averile loră, apoi
să le dee focă, şi astă-felă să-i siléscâ, saă să iésa din băi,
saă să fiă sufocaţi acolo în modulă celă mai deplorabilă, şi
aşa să nu potă scăpa de cruclimile lui.
„în ce privesce pe I o n ă Cloşca, care întru asemenea
négá cu perseveranţă crimele ce le a comisă, dênsuiü c con­
statată prin deposiţiunile inarturiloră juraţi, marturi legali şi
mai pe susă de ori-ce obiecţiune, că dênsuiü a luată întru
 SENTENŢEMi Ş l ESEOUTAUEA. 451

tote parte la turburările, ce le a atîţată Horia în comitatul ü

Hinedôreï, alü Zaranduluï şi alü Albeï-de-josü din acestü
mare prineipatü alü Transilvaniei. De asemenea e consta­
tată prin deposiţiunile fostului rebelă, ale căpitanului George
Crişană, implicată şi elă în turburările acestea, că dênsulü,
Ionă Cloşca, a avută întrevederi cu George Crişană şi cu
Horia, şi dênsulü a esecutată prădările şi devastările, ce le
aă hotărîtă cu înţelegere comună, anume în Câmpeni, în Lupsa,
Ofenbaiă, Muşca, Mogoşă, Cricăă, Roşia, Abrudă şi în mal
multe locuri, că dênsulü a publicată ordinele lui Horia şi a
ameninţată cu ţepă şi cu aprinderi pe aceia, cari nu voră
voi să-lă urmeze, că a numită căpitani mal mici peste ţă­
ranii' resculaţî, şi astă-felă ca autoră principală şi corifeu,
s'a făcută culpabilă de tóté omorurile crâncene, de aprinderile,
prădările şi devastările înfiorătore, ce le a comisă poporală
revoltată şi înşelată într’ună modă atâtă de infamă. Cu deo­
sebire dênsulü, Cloşca, a silită pe preotnlă neunită Petru Ian cu
din Lupşa, să iee cu sine sfânta cuminecătură din biserica
comunei şi s’o ducă până la Cricăă, după mulţimea desfrenatăj
şi talhărescă, şi acesta din causă, ca să potă esecuta cu mal
mare siguranţă intenţiunile sale maliţiose, neumane şi oribile,
şi să înşele poporală în modulă celă mal detestabilă. Prin
faptulă acesta dênsulü, Ionă Cloşca, a desonoratu şi profa­
nată sfânta cuminecătură într’ună modă sacrilegă.
„Peste totă aşa dar, Horia şi Cloşca aă meritată o pedépsà
, criminală, ca unii, cari aă turburată cu rëutate şi cu inten-
ţiune liniscea publică, ca agitatori, amăgitori, ca unii, cari
aă fostă căpitani la omorurile şi aprinderile cele mal scele­
rate, şi cari aă comisă chiar dênsiï tâlhării şi prădări vio­
lente, aă meritată să fiă pedepsiţi, atâtă pentru fără-de-legile
şi crimele, ce le aă comisă dênsiï, câtă şi pentru acele, cari
le a comisă poporală.
„în consecinţă, Horia, numită altmintrelea şi Ursă Nicola,
şi Ionă Cloşca, constataţi fiindă ca nisce sceleraţi crânceni,
cari aă comisă omoruri şi prădări, ca turburători îndrăsneţi
452 REVOLUŢIUNEA LUÏ HORIA.

aï linisceî şi siguranţei publice, în conformitate cu codulă

criminalii Theresianü, articululii 62 despre turburărî şi tu­
multe, şi articululii 90 despre tâlhării, au să fia duşi pentru
crimele acestea la loculă îndatinată de supliciu, şi acolo să
li se frângă cu róta tóté membrele corpului, îneependă de
josű în süsü, anume maî ântâiă lui Ionă Cloşca, apoi luî
Horia, numită altmintrelea şi Ursă Nicola, şi în modulă a-
cesta să fiă trecuţi din vieţă la morte, iar corpurile loră să
se despice şi taie în 4 bucăţi, capulă şi părţile corpului să
şe pună pe röte pe lângă diferite drumuri, şi anume în co­
munele unde aă comisă crudimile cele maî scelerate, iar ini-
mele şi intestinele loră să se ingni pe aici la loculă supliciului.
„Acesta sentenţă s’a pronunţată în 26 Februarie 1785,
pentru dênsiï, ca o pedépsá bine-meritată, iar pentru alţii
asemenea .loră, ca să le fiă de esemplu şi oróre.
„L . S. Contele Antonia lankovitsoli.“

l.îiua pentru esecutarea acestei neumane şi înfiorâtore scn-

tenţe se fixă pe 28 Februarie diminéta a).
Totu-o-dată contele Iankovits, ca să imprime ororile a-
cestuî supliciă şi în inimele celoră alalţi ţărani, scrise comi-
tatelorü Hinedóra, Alba, Cluju şi Sibiiu, să trimită pe diua
de 28 Februarie la Alba Iulia câte 6 locuitori din fiă-care
comună, 3 maî bătrâni şi 3 maî tineri; şi locuitorii aceştia
să se înfăţişeze la Alba în núptea din 27 Februarie.
A poi Luni, în 28 Februarie dimineţa, căpitanii Horia şi
Cloşca, după ce fură împărtăşiţi cu sântele taine de preotulă
Nicolae Raţă din Maeriî Albeî Iulie, fură duşi la loculă de
supliciă, pe colina, care se înălţă de asupra viiloră, în
partea de médá-di a fortăreţe!.
O mulţime mare de poporă, peste 6,000 de omeni, — şi

b După endulă Theresiantt sentenţele de morte, afară de caşurile pro­

cedure! sumare, trebuiau să se esecute a treia saü a patra di după pu­
blicare.
 SENTENŢELE ŞI KSECUTAREA. 453

între aceştia 2,515 ţărani din 419 comune, aduşi la Alba

Iulia sub pretextă, ca să le publice o patentă în cestiunea
roboteloră,— trebuiră să asiste la acestă înfiorătoriă spec-
taculü.
Maï ântâiü frânseră cu róta pe Cloşca, încependă de
la picióre către capă, şi după cum ne spune unii m ăr­
turii oculară, i dederă celă puţină 20 de lovituri până-şl
dede sufletulă.
în timpulă acesta Horia, primulă căpitană, trebui să pri-
vésca cu ochii sei oribila morte a devotatului săă amică,
care până în ultimulă momentă i rămase în tóté credinciosă.
După Cloşca fu aşedată Horia pe şafotă.
„Horia, ne spune ună altă maftură, merse fără nici o schiin-
bare, cu inima îndrăsnăţă, la loculă destinată pentru ora ce a
amară a vieţii sale... Dar cu densulă tratară cu mal multă
graţiă, după o lovitură, care i frânse fluerulă dreptu, i de­
deră numai de câtă o lovitură de graţiă asupra pieptului“ C.
Aşa se fini viăţa acelui ţărână estraordinariă, a tribunului
delà 1779— 1784, care-şl propuse să scuture miseria ' de
patru secule aiobagiloră din Transilvania, şi s’o rumpă cu tre-
cutulă nefericită, care inspirată de suvenirea drepturiloră
perdute începuse gigantica operă, să expulsese gintea úngu-
răscă din Transilvania, să facă din iobagii sclavi şi tortu­
raţi ună poporă liberă, poporă de legionari, din Transilvania
o ţcră română, elă, care fu destinată de istoria să fiă N e-,
mesa nobilimii, resbunătoriulă iobagiloră din Transilvania.
Asupra Iul eraă ţintiţi la 1784 ocliil tuturoră ţăraniloră.
Căilută în planurile sale, părăsită de împăratulă Iosifă, sti­
ma Iul publică nu încetă; în lanţuri, în nefericire, elă fu
iubită de poporă. Cu o firmitate antică, elă nu ceru graţiă
împăratului, nu tremură dinaintea ororiloru supliciului, din
contra cu acelaşi nobilă devotamentă precum luptase în vieţă,
cu aceeaşi convicţiune puternică de sfinţenia cause!, elă merse

9 Magyar Hírmondó, Scrisórea a 21-a diu 16 Martie 1785,

454 K E V O L U Ţ IU N E A LU ? H OKI A .

pe Golgota despotismului, şi făcu, că şi în ultimele sale mo­

mente, să fia admirată de adversari 1).
Alăturea cu Petru şi Asană, cu Michaiă şi Gală Roinâ-
nulă, elă ’şî câştigă ună Iocă neperitoriă în pleiada aceloră
inime nobile, cari aă luptată pentru liberarea româniloră
subjugaţi.
, P e lângă Horia, acestă neobosită apostolă ală ideiloră de
libertate, figura cea mai energică şi mai marcantă în re-
voluţiune ne apare Crişană.
Cu ună curagiă estraordinariă şi o practică admirabilă
poporală, densulă calëtoresce pe la têrgurï, se ascunde pe
sub poduri, comunică şi lăţesce între ţărani planulă cum să
scape de iobăgiă, i entusiasmăză pentru ideea libertăţii, con-
vpcă în secretă adunarea delà Mestăcană, şi îmbrăcată în
haine sdrenţose, cu crucea în mână, se duce şi densulă acolo.
Se jrane apoi în fruntea ţăraniloră şi plecă cu mulţimea la
-Alba lulia, proclamă revoluţiunea în Curecbiă, invită pe
ţărani, ca să-lă urmeze, trimite emisari din comună în c o ­
mună cu ordină să siléscá pe preoţi şi primari ca să pu­
blice ţăraniloră porunca împăratului, estinde revoluţiunea
cu o rapiditate uimitore pe valea Mureşului şi în Ţăra
Haţegului, apoi trece cu trupa sa în munţii Abrudului, ca
să dee mână de ajutoriă lui Horia şi Cloşca.
Se impută însă lui Crişană atrocităţile comise în Zarandă.
Insă trebue să observamă aici, că dacă în cursulă acestei
revoluţiunî se aă întâmplată numerose vărsări de sânge, nu
era de vină Crişană, nici ţăranii români. Eraă de vină ori-

-1) Merită să facemü aici amintire şi de părerea autorului S z i l á g y i

[p. 2 34]: „Istoriculü imparţialii trebue să mărtuiiseseă, că dênsulü [Ho­
ria] a purtată , pe inima sa sortea poporului sëü apësatü şi eliberarea Iul,
şi cu tote că pentru acestă nobilă scopă s’a folosită de mijlócele cele
mal condemnabile, dar causa, pentru care şî-a consacrată totă activitatea
şi totă vieţa, şi pentru care a şi sacriticat’o, u ’a trădat’o nici odată, ci
i a rămasă până în fine credincioşii, chiar şi pe salută in faţa morţii
celei mai crâncene,“
 SENTENŢELE ŞI EŞEC UT ARE A. 455

bilele împrejurări, în carï se aflaü românii, fatalitatea prin

care avea să trâcă nobilimea transilvană, era ele vină
secululű ală XVIII-lea, seculü plinü de sânge în Tran­
silvania.
Dar cu tóté aceste adevërulû incontestabilă este, că în',
revoluţiunea de la 1784, mal multă sânge a versată nobi­
limea de câtă ţăranii resculaţî, cari în lupta loră de esis-
tenţă, aveaă pentru dânşii, celă puţină dreptulă naturel.
Nu mijlócele, de cari se aă folosită căpitanii, nu vărsările'
de sânge şi aprinderile, cele aă esecutată eï, constitue partea .
esenţială a acestei revoluţiunî, ci ideea pentru care aă lup­
tată, scopulă la care aă tinsă dânşii.
Deşi Cloşca era primulă căpitană ală lui Horia, dar juda
un CCrolă mal puţină importantă ca Crişană.
Mal puţină abilă de câtă Crişană, Cloşca se mărgini a
duce singură revoluţiunea din comună în comună, pe când
înaintea lui Crişană revoluţiunea mergea singură. De aceêa-
revoluţiunea din comitaţulă Albei nici nu se estinse cu atâta
rapiditate, nu făcu atâta progresă, cum se estinse din dis-
trictulă Zarandulul. Mal puţină radicală, Cloşca se mărgini
mal multă, să boteze pe inimicii ţăraniloră, să romaniseze cu
preoţii pe cetăţenii unguri din Abrudă, Roşia şi Ofcnbaiă’; C r i-,
şană însă cercă să-I distrugă cu totulă. Cloşca părăsi terenulă
ocupată îndată ce încbiăiă armistiţiulă delà Tibru, Crişană
însă, nu lăsă Zarandulă din mâni până în ultimulă momentă.,
Tot! trei însă fură victimele sentimentului naţională, tot!
trei ’şî sacrificară viâţa pentru fericirea poporului. Crima
loră fu crima libertăţii, la care tindea poporală română r).

») Rreotulă N i c o l a e Ra ţ i i din Alba lulia, care însoţi pe Horia şi

Cloşca până Ia loculii de supliciü, luă în scrisă şi ultima loră voin ţă
Testamentulă acesta scrisă în limba română fa înaintată contelui Ianko-
vits şi conţinutulă seu e următoriulă : „ Ho r a , V a s i l i e , policra N i e u 1 a
U rs ă . Anii vieţii sale 54. Muerea lui I I i n a, feciori I o n ă 14, L u c a f
Ş ani, L a a l t e c e l e n n s c i e n i j n i e p . Oijienij cari Iau prinsă: M a-
456 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

Dar pedépsa cu morte asupra căpitaniloru era o nedreptate.

Era nedreptü a arunca responsabilitatea revoluţiuniî asu­
pra lui Horia, când nu era dênsulü responsabilii pentru a-
céstá stare de lucruri.
Când însuşi monarchulu recuuósce, că nici dênsulü nici îm-
përâtésa, predecesora sa, n'aă putută pune vre o dată ca-

tieşă Nu ţ ă , M a t i e a Ouă. frate său G h e o r g l i i e, T r i f ű Ş t e f a n i i , a

lu! N é g u A n d r e i 2 feciori S i m e o n ă cu frate seu; i i e r t ă c u t o a t ă
i n i m a . Nicula Ionă a nemţulul meşterulă, care a făcută biserica in Ţăzerî
44 de florinţl am fostă cliizaş, şi eu am plătită lui fibirău din Zamă,
numele lui Zambo Danilă. La Ş iten Toaderă din CiuceiTşî şade în Ţizeri
10 florinţl şi mi au dată 10 liorgoşî şi au mal remas 6 şi 2 marieşl. Sa­
tului Ciucea am fostă datori 170 florinţl, pe mine au căzută banii gro-
şiloră 22 florinţl, şi iarnă dată în mâna lui Petrişoră Luca fiindă birău,
şi intra lui Brndaşcă Micliai fiindă faţă Ciuceană Toaderă în casa mea
iarnă dată banii pe de plină, iară din banii cosiril au fostă pe mine şi
pe' Florea 10 florinţl, şi au luată de pe mine 14 florinţl Petrişoră Luca,
acel 10 florinţl amu fostă pe cosire, iară cel 4 florinţl să mérgâ pe cel
18 groşi, şi 2 cărţi, care amă daţi 6 florinţl, şi acele să mérgâ acolo,
cu alta nu mal sânt datori nici la groşi nici la cosire. Cartea care iaste
delà înălţată împăra(tă) să află la Nicula Petru şi la Nicula Cârstea ti­
părită pe 7 coaie pentru Biserici nemţesce, greceasca şi serbesce.—
„Oargă Ionă C l o ş c a din Cărpinişă. Anii vieţii 37. Muérëa lui nu­
mele Mărinca, frate seu Orgă Todoră, sora Achimie. Au umblată la
Muşca, Ofenbae, la Abrudă, Lupşa, Cricăn, Moşii zălogite : La Miera Si­
meon din Cărpinişă pe locul delà fântână, numeratarî 28. La Miera Iacov
pe locul de lă(n)gă Benea Precupă 10.17 x. Pe lo cu ia 'delà Miera Mă-
rieană 10. Totă la o laltă se ţin aceste 3 dăraburl de locă. Pe locul de
la Popa Avram, mirisce din costa 5. Pe loculă déla Şoltăşă Irimie din
faţă 6, Loculă de a casă luată de moşie 24. Loculă din vale delà feciorii
lui Galdă Yăsăl. La Birăulă satului Miera Onulă bani daţi în prumiit
18.18 x. Iară la birău pe fen de ană 6. L i Heteoan Antonie, caprari pe
fenol din estan 14. La Miera Dumitru pe fên de ană 5 măriaşl 7 x.
La Bogdan Petru din Mogoşu amă 6 clăi de grău la el în şură, 16 ol la
el în păstorie, 7 miel, 2 ferdele de prânză, 4 cupe de untă. La Boeană
Luca 5 pătrare de grău pentru birul boiloru car amă dat de au arată.
Amă a casă 3 cliditurï de fenă. La Vădan Sava de pe moşie 35 florinţl.
si din aceea să deae lui Vădan Iriirţie 18 florinţl Ce am la Bărluţă
 ' SENTKNŢELE ŞI ESECUTAREA. 457

pătă abusuriloră din Transilvania, când tëraniï aceştia de

5 am de (lile se plânsese în continu Ia guvernű, la can­
celaria şi la monarchă, şi în locii să câştige dreptate a-
supririle şi maltratările cresceaii.
Cine era óre de vină, dacă monarcliulă prevenită despre
tete aceste, nu făcuse să înceteze acéstá insuportabilă stare
de lucruri.
Peste totă ordinele date din Viena, de a îndrepta tunulu
asupra ţăranului, care era în dreptă, de a suprima revolu-
ţiunea cu forţa şi cu vërsârï de sânge, când ea putea fi să-
primată făcendu-se dreptate acestora omeni, de a frânge cu
rota pe căpitanii revoluţiuniî, cari ceruse în continu drep­
tate, este ună contrastă de totă singulară cu politica ţă-
ranofilă a împăratului Iosifă şi cu ideile sale umanitare.
Pedépsa cu morte asupra căpitaniloră era în totă casulă
o greşelă, maî multă, o adeverată crudime 1).
în fine vomă aminti aici încă ună episodă, la care dede
locű mórtea lui Horia.
Esecutarea sa prea repede, lovitura de graţiă, ce i se
aplică asupra pieptului, respândi numai de câtă faima în

Săntion din Mogoş las Ia popa Vasilie să me pomenéscà. Locul délül

A lb ii las la frate niieu. Locul de Şoat- şii Irim ie las la frate mieu.
„Aceste mai în süsü scrise amü priimitü din gura loră Eu
Popa Nicolae Raţă parocbă,
Maerii Belgradului neunit.'
în dosű: Praes. 2-a Mart. 1785 No. 33. T e s t a m e n t u m , Tumultus
Transilvaniei circa finem anni 1784 exorti autlioris H o r a , et principális
ejusdem Capitanei K l o s k a l u o n . Valachico idiomate concinatum cum
adnexa transpositione in germanicum
() în Cărpenişă familia cu numele O r g ă astădi nu mai există, f
Casa lui Cloşca se află în posesiunea ţăranului Iosifii Găldăii, care su s-’
ţine a fi ună strănepoţii directă alu lui Cloşca. Linia bărbătescă a lui
C r i ş a n ă s ’a stinsă cu Simionă Crişanu, cădutu la Mestecană în révolu -ţ
ţiunea. delà 1848— 49. Delà acestă Simionă a rămasă o singură fică, llina,
măritată George Càmpeuariü, în Cărpenişă, şi care în 1879 mi a comu­
nicaţii datele aceste cu privire la familia lui Crişanu. '
458 REVOLUTIUNEA LU I HORIA.

Transilvania, că Horia după cea de ântâiă lovitură asupra

picióreíorü, ar fi strigaţii, că dênsulü voesce acum să măr-
turiséscâ, dar atunci comisariulu de esecuţiune, dede ordinu
să-lă lovéscâ asupra pieptului, şi astă-felă vocea lui fu
sufocată.
în privinţă acésta se esprimă astü-feliü comitatulü Hine-
dôreï într’ unü apelă către Ţ6ra ungurésca din anulă 1790:

„Sentenţa lui Horia a fostă astă-felă, ca să-lă frângă cu

róta, de josă în süsü. Cu tóté aceste însă, după lovitura cea
de , ântâiă . . . . când dênsulü a voită sa vorbésca, şi póte
ßänd a voită să descopere căuşele fapteloru sale, oficeriulă
de esecuţiune dede ordină gâdelui, şi acesta astă-felă Pa lo­
vită în pieptă, ca să nu mai potă vorbi. Cu acésta ocasiune
funcţionariulă comitatului Alba, care se afla presentă acolo,
făcu imputări oficeriului, că a lucrată în contra disposiţiu-
nilcţră legii, dar pentru acésta imputare comisiunea aulică
,’lă destitui din funcţiune şi de abia aă putută să mijlo-
c'éscá la comisiune omeni cu merite ca să rămână iarăşi în
funcţiunea sa de mai înainte“ J).

ţ) Constatămă aici împrejurarea, că tradiţiunea acésta esistă şi as-

tădt în Transilvania, în ce privesce protestulii funcţionariuluî din Alba.
Betrânulă Ur s i i C o r o i ă din Cărpenişă inï-a enaratü la 1879, că la ese-
etiţiunea lnî Horia şi Cloşca a fostă presentă şi ună nemeşă ungnră, şi
acesta ar fi strigată, că pe Horia ’lă ucidă prea repede, iar comisariulă de
esecuţiune ar fi ordonată, să-lă aresteze, şi nemeşulă a fostă pedepsită.
Totă asemenea mi-a comunicată şi preotulă N i c o l a e Munteanovicî
din Alba Iulia: „Când au dusă la morte pe Horia şi Cloşca, i-a înso­
ţită preotulă de atunci din Alba Iulia, Niculae Raţă. Densulă până a
frântă ca iota pe umilă, a ţinută pe celă alaltă cu mâna pa după capă,
dar când aă începută să frângă cu rota şi pe celă de ală doilea, Popa
Niculae Raţă a cădută josă leşinată, şi a trebuită să-lă aducă cu carulă
a casă Cu acésta ocasiune se afla de faţă la esecuţiune şi unu tistu
l'funcţionariă) de ungură, şi acesta vëdêndü, că pe Horia ’lu frângă prea
repede, a strigată să-lă omóre mai încetă . . . dar pe tistulă celă de ungură
l’ au luată apoi între baionete şi l’au dusă să-lă închidă în cetate “ Ţra-
 SENTENŢELE ŞI EŞEC UT A REA. 459

Totă asemenea scrie şi contele Teleki :

„Secretariulă . . . comisariuluï Micbaiă Brukenthal a con­

firmată şi densulă faimele, ce se lăţise în publicü despre
purtarea luî Horia în încliisore şi în cursulű cercetării. După
faimele aceste, H o ria . . . după lovitura cea de ântâiü cu
rota asupra piciùrelorü, vëdêndfi că nu mai pote scăpa de
pedépsa cu morte, a strigată, că acum voesce să mărturi-
séscâ, dar atunci o lovitură îndreptată asupra pieptului i
sufocă cu totulă cuvintele“ *).

' /•'

XXXV. H O K I A CA B K d i: Ş I ‘ t U P É R A T Ü ,.

Ună ţărână cu titlulă de rege şi împerată, iată cestiunea

istorică, cu care trebue să ne ocupămă aici.
în 3 Decembre comitatulă Hinedôreï scrie yice-cancela-
riiiluî din Viena :

„Românii doritori de turburărî în gradulă supremă, în-

diţiunea acêsta, adause preotulii Nicolae Munteanovicï, a aadit’o delà pă­

rintele sëü, care în etate de 15 ani fusese presentü la actulü eseeuţiuhiî.
‘ ) Grancia Eokoczy, gâdele, care avu crâncena misiune să esecute pe
capii revoluţiunil, se plânse în_22 Iulie 1785, la magistratulă din Alba
Iulia, că dênsulu mal înainte se afla la esecuţiunile oficiale din Sebeşii,
dar spunêndu-i-se din partea autorităţii, că Ia Alba Iulia vorfi fi mal
multe esecuţiunl şi-a lăsată căştigulu, care lă avea în Sebeşă şi a venită
la Alba Iulia, unde între alţii a eseentatu cu calfele sale, pe cel mal
mari corifei, şi le a transportată părţile corpuriloru în patru locuri; cu
tóté acestea însă dênsulu n ’a primită nici o plată pentru munca sa.
Comitatulă Albei i refusă plătirea taxeloră din causa, că esecuţiunile
aceste nu se aă făcjitu numai pentru comitatulă Albei, ci în interesulă
ţerel întregi. Cestiunea veni înaintea guvernului şi târdiu i se plăti lui
Rokoczy din casa publică a ţărel 51 f l , câte 6 fi. pentru capii revolu­
ţiunil şi câte 3 fl. pentru cel alalţî esecutaţl.
460 REVOLUŢIUNEA LUI HORJA.

drăsnescă sä riumescă pe H o r ia r e g e l e lorü şi alérgâ cu

mulţimea la dênsulü, ca să priméscá ordine“ 1).

Contele Ludovicii Kalnoky, corniţele Turdiî, scrie cance-

lariuluî Eszterházy în 12 Decembre :

„H oria, căpitanul ii omeniloră de nimicü, după cum se

aude, m ise teme, ca să se p u b l i c e de r e g e alü D a c i e i
în ascunsele munţiloră şi în pădurile comitatului Zarandu“
Cancelariulű Eszterházy în 11 Decembre raportézâ împă­
ratului': că după scirî private, cari, ce e drepţi, încă nu potă
fi raportate ca lucruri sigure, dar pentru importanţa loru
merită să le aducă la cunoscinţa Maiestăţii Sale, românii
resculaţi începü să considere pe H o r i a ca p r i n c i p e l e
lorii 3).
Consiliariulű Micbaiü Hermann scrie la anulă 1802 pe
basa documenteloră oficiale:

„Elă (Horia) merse cuîndrăsnela aşa departe, încâtu făcu

pe poporă să crédá, că Transilvania e dată rçmânilorü încă
de regele celă vecliiă romană ală Daciei cu cuvintele „Dau-
io-ţie“ , adecă ţâră dăruită, şi că prin urmare conjuraţiunea
acesta în contra nobilimii, este o cestiune, care interesăză pe
toţi românii din ţără“ 4).

■ O audent turbulentiarum appententissimi V a l a c h i Impostorem H o r a

impie, et sacrilege R e g e m s u n m n o m i n a r e , ad eumque pro reeipiendis
mandatis concurrunt. Comitatulü Hinedoreî către vice-caneelariulü aulicü.
Deva 3 Decembre.
3) D u x maleferiatorum H o r a , non reformidat in latebris montium
et sylvárum Comitatus Zarandiensis, R e g e m se Daciae (uti nobis
lama perhibetur) p r a e d i c e r e . Corniţele comitatnluî Turda, contele Lu-
dovicű Kalnoky, către cancelariulű Eszterházy, 12 Decembre 1784.
3) Rrivat-Nachriehten zufolge, die man zwar für keine Gewissheit an­
geben will, jedoch ihrer W ichtigkeit wegen, nicht umhin gehen kann
Euer Majestät bekannt zu machen: D i e A u f r ü h r e r den bekannten
Anführer H o r i a a l s i h r e n F ü r s t e n zu betrachten anfangen wollen.
Cancelariulű Esterházy către împëratulû 11 Decembre 1784.
4) Das alte und neue Kronstadt Ms. I. 7 4 — După S z i l á g y i (p. 148)
 HORI A CA REGE ŞI ÎM PËRATÜ . 461

Aceleaşi afirmaţiuni, că Horia s’a numită rege, le întâlnimu,

aprópe în tóté scrierile, ce aă apărută despre revoluţiunea
acesta în secululă trecută, câtă şi la începutulă secuiului
presentă. Unele din scrierile aceste mai susţinu, că Horia s’a
numită ântâiă căpitanu, apoi căpitanu mai mare, după a-
ceca rege ală Daciei şi în fine împăiată ală Daciei. .
Tóté relatările aceste însă, ni se presintă mai multă ea
faime, saă ca simple afirmări, şi în istoria avernă de a face
cu date sigure, cu fapte positive.
Noi vomă înfăţişa aici lucrurile aşa, după cum ni se pre­
sintă pe teatrală revoluţiunii.
lină materială întinsă de documente ne permite să pu-
temă lămuri până la ună punctă óre-care şi cestiunea acesta;
încă în 10 Novembre, la o săptămână după începerea re- -
voluţiunii, Cloşca şi Crişană declară înaintea poporului din
comuna Mogoşă, că după ce voră estermina pe toţi ungurii,
întregă principatulă acesta are să fiă administrată numai
de funcţionari de naţiune română, pe cari i
v o r ă n u m i căpitanii H o r i a şi C l o ş c a O.
Aşa dar încă a opta di după începerea revoluţiunii. se
ivescă aspiraţiunile lui Horia şi Cloşca la o domnia, douiniă
politică asupra româniloră.
Lucru e curiosă, dar ni se presintă astă-felu.
Nobilulă Alexandru Cliendi din Câmpeni, care pe la în-
cepu-tulă lunei lui Decembre 1784, petrecu 8 (Jile la Horia
în Albacă, şi-i făcu servicii dă secretariă, se esprimă astă-.

soirea, că Horia a esplicatfi astü-felil téranilorü numele D a c i e i , a ra-

portat’o guvernului comisariulű Micliaiü Brukenthal.
*) Per eundem K l o s k a et tertinm Ducem K r i s a n alias Mark
Dsurs in Possessione Mogos praesentiaque totius Plebis . . . dictum est
nobis, interfectis omnibus Hungaris t o t u s hie Principatns ab
officialibus du.n t a x a t Valachicae Nationis per Du-,
c e s H o r a e t K l o s k a d e n , o m i n a n d i s administraret'sr. Interoga­
toriului preotului Gavrilă Snlarü şi alu lui lonü Siilarü din Mogoşîi. A- ;
brudu 26 Decembre.
 462 REVOLIÎŢIUNEA L u i HORIA.

felű, în declaraţiunea ce o dede înscrisă vice-coloneluluî Kray :

• „Singurulă scopă principală, ce l’aă avută (căpitanii), a fostă,
să scotă pe unguri din Transilvania şi să d o m n é s c ă e l “ 1).
Ţcranulă Iosifă Nistoră Şoca în interogatoriulu seă ne
spune, că Horia ar fi declarată, că densul ă nu se va linisci,
până* nu va alunga pe unguri din ţără, cliiar dacă lupta a-
céstà va ţine 7 am, şi apoi atunci va fi densulă m a l m a-
r e l e şi r e g e l e r o m â n i l o r ă 2).
Maiorulă Stoianicli, pe la finele lune! lui Novembre, mer­
ge udă eu trupa sa delà Bradă către Baia-de-Crişă, întâl-
nesce pe dramă o trupă de ţărani comandaţi de ună căpi-
tană şi întrebându-î cine sunt şi ce vreaă, dênsiï respundă :
„Ce a poruncită î m p ă r a t u l ă nostru aceeafacem ă.“ Şi în-
trebându-I de n oă: cine e î m p ă r a t u l ă vostru.Ţăraniîres-
punseră: H o r i a “ 3).
în 29 Novembre kScliultz are o luptă cu ţăranii în mun­
ţii 'de la iicineţî, şi în lupta acesta ţăranii înjură astă-felă
] ic grănicerii secul : „F. î. s. cu împăratulă vostru împreună,
a v e m ă n o i î m p ă r a t ă , nici nu sunteţi voi cătane, ci sun­
teţi unguri şi nemeşi numai vă aţi îmbrăcată în haine că-
. tănescî“ 4).
Br. kSimeonă Kémény, corniţele Albei, scrie în 12 Ianuarie

*) unicum et praecipuum propositum habentes, ut H u n g a r o s e

magno lioc principatu Transylvaniao e l i m i n a r e n t , et i p s i d o m i n a -
rentur. Declaraţiunea Ini Ales. Chendi,'scrisă cu mâna sa propria şi
dată vice-coloneluluî Kray. Abrudü, 5 Ianuarie 1785.
a) und nachdem wird er ihr V o r g e s e t z t e r und K ö n i g seyn. Ar-
ehiva c. Iankovits.
3) Raportulü comisariulin Michaiü Brukenthal din 3 Decembre cu
serisórea br. Bornemisza în care se face amintire de întêmplarea acesta.
Cnvintele sunt astü-felü comunicate de br. Bornemisza : az mit I m p e-
ratoru n o s t r u parancsolt azt fogjuk cselekedni, ismét kérdezte ki
a ti I m p e r a t o r o t o k , felelt H o r e .
Deposiţiunea soldatului Laszlo Iosi din regimentulü Gyulai din
1 8 Ianuarie 1785. Cuvintele sunt scrise în limba română.
 HORIA CA REGE ŞI ÎMPËRATÜ. 463

contelui Iankoviţs : „Este adevöratü cä, ţăranii pe ici şi colea

numescă pe H o r i a D o m n ű în gra d u lă s u p r e m ű V 1).
Cu ocasiunea revoluţiuniî întêmplate în oraşele Vulpcru
şi Vintulă-de-josă, căpitanii tëraniloru strigau în publică
pe stradă: că împeratulă a înşelată şi pe români, fiindă-că
le a promisă arme şi nu le a dată, şi, dacă voră fi înşelaţi
şi în intenţiunea loră de acum, ca să nu potă extermina
din ţeră gintea ungurescă, atunci ’şî voră a f l a eî altă
î m p ă r a t ă saă ’şî voră a l e g e a l t u l ă 2).
în 31 Decembre Horia şi Cloşca sunt aduşi la Abrudă.
Cu acéstâ ocasiune, Ionu Popa Crişanuţă esclamă înaintea
poporului: „Iată acum ’lă aă în mânile loră pe bietulă.'Horia,
acum potă să-lă mănânce viă“ . La cuvintele aceste unguroica
Rebeka Szappanosi respunde: „Maî bine mâncaţi-lă voi pe H o­
ria, că voî 1’ aţ i n u m i t ă R e g e şi voî i-a ţă d i s ă a ş a “ 3.),
în luna luî Ianuarie Popa din Ţermure se întôrce delà
Alba Iulia acasă şi comunică săteniloră, că densulă a vor­
bită cu Horia, şi Horia i a disă: Nu vë temeţi nimieă, •

b darum est nefandissimum . . . Ducem Horiam quoique D o m i- .

num per eminentiam -passim noininari. Comitatulü Albei către
contele Jankovits 12 Ianuarie 1785. In manuscriptulu Analecta ad Hist
seditionis încă aflăm următorinlă estrasü dintr’ unü raportü alii Oficiului
de mine din Slatna: Salathnaer Oberbergamt. Zalathna 1 6 November. D e r
alte H o r a balte sich in der oberen Salathnaer Herscljaft zu Alhak
auf, setzte andere R ich teru n d Geschivornen ein, und sagte: „ E r sey
nun da Grundherr.“
2) i n v e n i u n t illi alium r e g e m vel e l i g e n t illi sibimet ipsis
a l i u m . Investigaţiunea din Vintulü-de-josü 30 Novembre 1784. Tóth în
aceea di br. Kémény înainta împăratului investigaţiunea acesta şi în ra-
portulü sëü adause: quod iidem non tantum in Pátriám, séd sacram quoque
Majestatis Vestrae personam rebelles. . . dum Máj estatem Vestram Sa
cratissimam calumniose proscindentes, de t r a n s f e r e n d o etiam
i m p e r i o, etsi non capaces, malitiose tarnen palam clamitare non
reformidarunt (Szilágyi, 248).
3) imo vos devoratis, et comedatis i p s u m Ho r a, vester enim est
n o m i n a t n s R e x , vos ipsum ita nominastis. Sentenţa de morte ín con­
tra lui lonü Popa Hagi Crişănuţii. Alba Iulia, 19 Februarie 1785.
464 REVOLUŢIUNEA LUÏ HORIA.

Regele v o s t r u încătrăesce şi Horia a intrată jucândă în

fortăreţa Albei ’j.
După esecutarea lui Horia şi Cloşca guvernulű transilvanii
traduce în limba latină sentenţa pronunţată în contra loră,
şi o trimite comitateloră. în acestă aetă oficială guvernulă
traduce unu pasagiu din sentenţa astă-felă: „Anume densul ii
(Horia) a făcută pe mai mulţî érnem să-î depună jurănientulfi
de c r e d i n ţ ă o m a g i a l ă , şi astă-felă luându-şî d e m n i t a ­
te de Principe, a cutezată să amagésca poporală cu
aceea declaraţiune temerară, că densulă are acte în scrisă
din partea prea înaltului tronă, ca să esecute planulă sëfiK 2).
Traducerea latină, ce e dreptă, nu e conformă cu origi-
nalulă germauu, dar faptulă singură, că guvernulă transilvană,
înalta autoritate a tëreï a tradus’o asa, si a reslătit’ o astă-felă
în térá, ne probéza, că pentru dénsulii cestiunea acésta nu
era de locă o surprindere.
în fine vomă aminti aici ună faptă, pe care din punctulu
de vedere istorică ală acestei epoce, nu-lă putem fi incunjura.
Ună şiră de poesiî saă cântece populare din epoca a-l*3

li în privinţa acésta subprefectnlu George Antos din Mihalţă are

dóue rapérte. în tr’nnü raportă din 9 Ianuarie 1785 dênsulii comunică, că
Popa Nicolae şi Popa din Ţermure întorcêndn-se de la Alba Iulia au a-
dnsu şi au lăţită scirea, că Horia ar fi disă: nu v i temeţi copii mei,
eu a m u să f i u î n c ă d o m n u l ü v o s t r u , etc. Iar în altă raportă din
15 Ianuarie, George Antos face cunoscută, că a cercetată în privinţa a-
cestel faime, şi preoţii din Mihalţii i-au declarată, că Popa din Ţermure
le a comunicată, că Horia ar fi di să: nu vă temeţi nimică, „ R e g e l e
v o s t r u î n c ă t r ă e s c e, “ etc.
3) siquidem iile sibi H o m a g i n m f i d e l i t a t i s a multis lioininibus
deponi, taliterque P r i n c i p a l e m c e l s i t u d i n em sibi vindicare,
procaci declaratione populam abducere et demontare praesumsit, asse-
cnrando: se ab A l t i s s i m o T h r o n o ad exequendiim snum propositum
litterariis documentis provisum. — în textulă originală ger­
mană cuvintele acestea sunt astă-felă : Alsdann mit znnachetretung der
Landes Fürstlichen Hocheit (adecă: ca o f e n s a r e a Maiestăţii
princiare a ţării), das Volk aricii mit den freventlichsten Angabe zu be­
thören sich unterstanden hat, etc.
 HORIA CA REGE ŞI ÎMPËRATÜ. 465

césta numescü pe Horia ín continu C r a i ű şi î m p ë r a t ü

şi vorbescü de î m p ë r ă ţ i r e a saù de domnia l u i a).
Nu sufere aşa dar îndoiéla, poporulű ţeranfl delà 1784,
în diferite locuri şi la diferite ocasiunî numia pe Horia
Domnű, C r a i ű şi î m p ë r a t ü . De altă parte nicî Horia,

1) Din poesiele aceste vomă cita aici următorele fragmente. Aşa de

esemplu :
Pân’a fostű H o r i a împëratü
Domnii nu s’aü desculţată,
Nici în pată nu s’aü culcată
Prându la masă n ’aü m â n cată....

C r a i u finu Niculescu.
Pe car’ H o r e a lü numescü.. . .
(Auil'te în Cărpenişă delà bëtrâniï George Gligorű şi Ursü Coroiü
la anulă 1879).
Până H o r i a a î m p e r ă ţ i t ă
.Domnii n ’aü mâncatü din blidü.
(Comunicată de preotulu Petru Nicola din Albacü).
De asemenea estragemü următorele din „ C a r m i n a valachic'a
Horae et K l o s k a e “ , manuscriptü în biblioteca universităţii din
Cliijü, ce a fostă comunicată Academiei în copia, de d-lü N. I o n e s c u
Că acum dintre tóté
Sunt cu voi până la morte,
Să stricămă tetă Domnia,
C ă ■I a n ó s t r ă î m p ă r ă ţ i a

Şi la pruncii vostî în lume

Să remite a H o r i i nume.

Că voiü pune tisturi mari

Căpitani şi cu căprari. -

Că şi spanű şi odoi birăă

Să facă ce poruneescă eă.

Staţi acum toţi dinprennă

Să căpetămu şi cunună,
Aşa cum n ’aü mal fostă nini«
Să më î n c o r o n a ţ i pe mine
.30
466 REVOLUŢHJNEA LU I HORI A.

după cum se constată din deposiţiunile martinilor u, nu era

liberű de acésta slăbiciune, ori virtute omenéscá Avea şi
denşulă nisce aspiraţiunî personale „mal înalte“ .
Trebue însă să observămix aici, în ce privesce euvêntulü
„Oraiű“ , că în limba poporală română unii cuvêntü ecuiva-
lentă pentru demnitatea feudatară de Principe nu esistă.
Românii de peste Carpaţî numiau pe Principii Transilva­
niei în secululü al ii XVTI-lea “ C r a i “ , şi acésta din causă,
că nu aveau altă sinonimă pentru demnitatea princiară 1).
. De aici se esplică şi împrejurarea, că ţăranii din Tran­
silvania la 1784 în loeă de principe, care era demnitatea
istorică a terel, numiau pe Horia Craiă.

Cu c o r o n ă î m p e r ă t e s c ă
în veci să se pomcnescă
C a m f o s t O r a i ű iar nu căplaril
Şi aii fostă Cioşea generară.

Poţi Cloşca să te fălescl

Precum vrei şi cum gândesc!
C’al fostă dom n! şi stăpână
Şi generară de română.
Poesia acésta ironică, ce e dreptă, nu e populară, dar este din tim­
p u l! de atunci. — Mitropolitulă Ş u 1 u ţ ă încă Scrie următorele : „Tru­
pul ă lui (Horia) şi a Closcil, după barbarul! ob icei! de atunci, să taiă
îu patru părţi şi se trimise în patru părţi a ţerel, purtându-le în corfe
pe c a l.din satu în satu şi espunêndu-le spre vedére întru înfricoşarea şi
batjocura rom ânilor!, cărora când le areta dicea : i é t ă î m p ă r a t u l !
vostru!“
*)■ Aşa de esemplu pe titlu l! Psaltire!, tipărită la Alba Iulia în anu l! 1658
citim ! : Isvodită cu luare socotinţă den izvod zidovescü, pre limba ro-
niânescă, cu ajntoriul! lui Dumnede! şi cu îndemnarea şi porunca, den-
preună cu totă chel'uéla a mării sale G e o r g i e R a c o ţ i c r a i u l ! A r ­
d e a l u l u i . — Totă asemenea e num it! cra i! şi Apafi II în dedicaţiunea
cărţii intitulată „Cărare pre scurt“ şi tipărită la Alba Iulia în 1685 :
„Predoslovie către Măriea sa C r a i u l ! (iară din C r a i ! ) a terii Ardea­
lului, Domn. Domn. A p a f i M i c h a ! tînerului din mila lui Dumnede!
C r a i ! a le s ! a ţării Ardealului, D o m n u l u i părţilor terii unguresc! şi
Spânului Secuilor (Ciparin, Crestomaţia, 100. 128).
 HORIA CA R KO K SI 1MPËRATÛ. 467

Cum se esplică însă acésta tendinţă surprindëtôre a ţă-

ranilorű de a atribui lui Horia titlulă de craiă şi împerată ?
Am vëdutü din cele expuse până aici, că în eursulü a-
cesteî memorabile revoluţiuni, întêmpinâmü mai la totu pa-
sulü idei istorice.
încă în luna lui Septembre 1784 ţăranii din Transilvania •
declară în generalii: „Că ţ e r a a s t a , e ţ e r a r o m â n i -
1 o r ii, că dacă voră căpăta arme în mână voră alunga de
pe pămenturile lorii pe unguri şi pe domnii feudali“ 1).'. '

Iar ţăranulă Florea Cosma din Gârbăă se esprimă astă-

r
felă către nobilulă Szent-Pali : „Ţ é r a a.s t a e a n ó s t r ă,
a v ó st r ă e ţera u n g u r ăscă, şi în scurtă vreme
vă şi scóteniű noi de aici“ 2).
în tine totă tendinţa revoluţiunii delà 1784, şi anume, es-
pulsiunea elementului ungurescă din Transilvania şi îm păr­
ţirea moşiiloră nobilitare se reducă în modă evidentă la ces-
tiunea istorică, că Transilvania e tóra poporului română. -
Si
1. nu e niinică de mirată.
Ideile daco-romaue, saă ideile dreptului istorică, se pro­
pagase în Transilvania încă pe limpidă episcopului Inocente
Claină, când românii cerură să fiă recunoscuţi, ca n a ţ i u n e
p o li t i c ă în Transilvania, şi acésta pe basa, v e c li i in i i;
Deosebirea între aceşti doi bărbaţi naţionali ai secuiului
a’lă XVIII-lea, între Claină şi Horia, era numai, că eelă de
ântâiă voia să revindece drepturile naţionale ale poporului^
română pe cale politică legală cu'petiţiuni, rescripte şi ar-
ticuli de legi, Horia ■însă pe calea dreptului naturală.
Să ne întorcemă însă acum la cestiunea delà 1784.
Aşa dar ţăranii doriaă să aibă pe Horia Craiă.
*) Quod publico e rumore audiverimus eo ex Principio et motivo Vala-
chos Albam Caroliuatn ivisse, et arma violenter petiise, quod B e g n n m
non Hungarorum sed Valachorum esset, consequentev
Hungaros et D o m i n o s su os terrestres' ejecturi sint e
p r o p riis suis P o s s e s i o n i b u s , etc. Certificatul fi assessoriloru
I. Veress, St. Bessenyei şi Lad. Isak. 13 Septembre 1784.
5) Archiva contelui lankovits No. 337.
 4158 R E V O L U Ţ IU N K A L U Ï H O R IA .

Cum vëmâne însă cu domnia casei Habsburgo-lotharinge,

după ideile tëranilorû?
în acésta privinţă merită să amintimă aici esplicările, ce
ni le dase la anulă 1879 ceï maî bëtrânï tëranï din comuna
Cărpenişă :
„P o p o r u 1 ü, cţiceaă dânşii, a p u s ă pe H o r i a C r a i u ,
şi după cum e vorba din bëtrânï, a d u n a r e a l ’ a p u s ă
O r a i ă, şi închipuirea a fostă aceea, că Horia să fiă craiu
peste toţi românii din Ardeală, românii să fiă domni în
Ardeală şi în Banată, Horia să numéscá tisturi (funcţionari),
şi clă să fiă supusă împăratului din V iena“ .
Aşa dar totulă se reducea la o schimbare de egemoniă
naţională în Transilvania, şi o reîntorcere la epoca voivo-
diloră şi a principiloră transilvani, vasali acum la regii
Ungariei, acum la Porta otomană *).

în legătură cu titlulă de rege şi de împeratulă ală lui

Horia, ni se presintă aici e noua cestiune, aşa numitele mo-
nete saă medalie ale lui Horia.
încă în cele de' ântâiă t^ile ale anului 1785 (în 5 şi 6 Ia­
nuarie), până Horia se află încă vitiţa, se ivescă în Transil­
vania nisce .medalie cu numele luî Horia şi lângă nume ti-
tlulă de Rege ală Daciei (Rex D a ciae2).
•în corespondenţa oficială şi privată din timpulă acesta se
face amintire numai de doue feliurî de medalie. Astădî ne
sunt amëndôuë cunoscute.

i) împSratulü Iosifü la anulü 1789 încă avea idea să restabilescă

vechia demnitate a voivocjilorü transilvani. Decisiunea e următorea:
Dagegen will ich d ie W ü r d e e i n e s s i e b e n b ü r g i s h e n V o j v o d e n ,
so wie sie vor der ersten Trennung Siebenbürgens vom Königreich Un­
garn daselbst, bestanden ist, w i e d e r e i n f i i h r e n und mit dem Amte
des Gouverneurs verbinden, welcher nach Weisung des Decreti P. I. tit.
91 unter den hungaristáién Baronilms Regni den vierten Platz einzunehmen
hat. Transilvania, 1869 p. 286.
3) Anume se face amintire despre me daliele lui Horia în următojele
scrisori: Scrisórea lui G r e g o r iu Da ui e l. din Elisabetapole, eu data 5 Ia-
naurie 1785, către unű preotü catolicii ín Koma, în oare i face cunoscută,
că Horia a bătută bani (pecuniam euravit cudi) şi vorbesce despre medalia
 H O R IA CA R E G E ŞI ÎM P Ë R A T Ü . 469

O medalia din aceste, autentică, composiţiune din plumbü

şi zincü, se află astădî îu posesiunea domnului Ignaţiu Do-
botzki din Pesta şi ne presintă următorea efigia:

Legenda :
în aversă : * HORA. BE. SI. HODINVESTE * CAR A. BLINiSE.
SI. BLETESTE. Sau în transcripţiune mai esactă : Horia bea
şi hodinesce, téra plânge şi plătesce.
în reversă : R. D. (Rex Daciae) HORA. 1784 1).

cu inscripţiunea „H oria bea şi hodinesce“ . Sciisórea unul Iosiíű î l i-

k l o s v á r i , cu data Cluj u 6 Ianuarie, către unu „Clarissimus Dominus“ în
care, între alte i comunică,, că Horia a bătută bani, şi vorbesce despre aceeaşi
medalia. Scrisórea lui S i g i s m n n d ü K o v á c s advocată ală comitatului
Alba, cu data Aiudu 6 Ianuarie, către o personă necunoscută, în care i co­
munică următorele : „â ce stă Horia s ’a numită Rege ală Daciei, şi ce felă
de bani a bătută, taleri, bucăţi de 20 cr. şi galbeni, ’ţl trimită aici efigia
loi'ă . . . forma baniloră am desemnat’o frumosă de pe nnă g a l b i n ă , si
ast-felă de bani se află aici destui la soldaţi“ . Desemnulă anexată se ra­
portă la medalia „H oria bea şi hodinesce“ . Scrisórea unul A c l a m ă B o ­
lii n i cu data Zëlau 15 Ianuarie, către unu cumnată ală sëü, că Horia a
bătută şi alţi bani şi vorbesce despre medalia a doua, cu iiiscripţiunea :
Nos pro Caesaré. Scrisórea vice-comitelul din Satinară L a d i s l a ü -Sz vi­
l l á n y i , către vice-comitele din Beregă, cu data Carpiulă-mare 16 Ianuarie,
în care i face cunoscută, că Horia a bătută bani, şi vorbesce despre
medalia „Horia bea, etc*.
‘) Totă astă-felu se află desemnată medalia acesta în catalogulă co-
lecţiunil numismatice ală contelui L e o p o l d ű A n d r á s , y din 1820
(Delineatio rariorum numorum hungaricorum'. llanuscriptă în cabinetiilă
de antioităţl ală museulnl din Pesta,
 470 UEVOLUŢIUNEA LUÍ HORIA.

De pe cea alaltă medalia se află numai o copia de metală

în eoleeţiiinea numismatică a museuluî transilvană din Clujă.
Efigia e următorea :

Legenda :
, în aversă : HORIA R E X DACIAE (Horia regele Daciei),
/ 'î n reversü : NOS PRO CAESARE (Noi pentru împeratulă).
^ In câtă privesce medalia de ântâifi, inscripţiunea singură :
; „Horia bea şi bodinesce, >ţera plânge şi plătesee“ ne arătă,
că acésta imagine falsă a revolnţiunii este opera nobilimii.
„Ţâra plânge“ . Dar faptulu e, că adevărata ţără, ma­
joritatea enormă a populaţiuni! nu plângea. Lamenta ce e
dreptă nobilimea, şi nobilimea avea datina, să se identifice
totă-de-una cu téra, după principiile eronate ale feudalităţii.
„Ţera plânge şi plătesee“ . în comitate, pe teritoriulă
nobilimii ori ală naţiunii unguresc!, cum se numia densa,
plătiaă esclusivă iobagi! (misera plebs contribuens) : însă de
altă parte iarăşi faptulă este, că nobilimea pretindea şi sus­
ţinea în tóté actele sale, ca totă ce plătesee iobagiulă, plătesee
din averea domnului seă.
Aşa dar „Ţâra plânge şi plătesee“ ne represintă ideile,
cântarea lugubră a nobilimii.
Dar ce represintă emblemele accstoră dôuë medalie ?
Crucea triplicată şi inscripţiunea „Horia Regele D acie!“
de asupra uuoră munţi, ne înfăţişâză în modă evidentă, re-
. lig'iunea română, regatulfi dacică peste Transilvania.
 HORIA CA EKGE ŞI ÎMPËBATÜ. 471

O inimă înflăcărată străpunsă cu sabia şi de asupra eî

crucea românăscă, ne represintă victimele revoluţiuniî, nobi­
limea devotată monarchuluî, cum susţinea densa, nobilimea
sângerândă şi forţată să priméscâ religiunea română.
Cu unü cuvêntu inscripţiunile şi emblemele de pe amân­
două medaliele ne esprimă una şi aceeaşi ideă: suferinţele
nobilimii de la 1784. — ■
Şi lucru curiosü, Tocm a în timpulü acesta magnaţii din
Transilvania înaintară contelui Iankovits unii memoriu "p o­
litică în privinţa causeloră revoluţiuniî, în care aflămă în-
tréga esplicaţiunea acestorü dóue medalie.
„Ori-ce are tëranulü, diceaă magnaţii, totă este din pa-
mêntulü domnului seu, şi c o n t r i b u ţ i u n e a î n c ă t o t ă d e
acolo o p l ă t e s c e , după cum dice legea, că ţăranulă a-
fară 'de plata muncii sale nu are nimica (Rusticus nihil,
habet praeter mercedem laboris)“ .
Aşa dar „téra plânge, ţâra plătesce“ , era incontestabilă
nobilimea.
Magnaţii continuă;
întru adeverii, prin nobilime, prin funcţionari şi prin domnii
pămentesci se susţine legătura dintre rege şi poporă, şi dacă
veriga acésta se rumpe, atunci se ivescă lucruri cum este
revoluţiunea de acum, şi din acéstâ causă a scrisă Pettzho-
fen ministrulă împăratului Leopoldă, că n o b i l i m e a este
i n i m a r e g i l o r ă (Nobilitas est cor Regum *)“ .
Iată dar întrégâ esplicaţiunea. acestoră dóue medalie.
Şi de sigură nime nu póte dice, că Horia ar fi sciută, ce a
scrisă ministrulă împăratului Leopoldă.
Amêndôuë medaliele sunt aşa dar operele nobilimii, ca
să îăfăţişeze înaintea monarchuluî şi înaintea ţărei, într’o
formă mai palpabilă, aspiraţiunile româniloră la o domnia
naţională.

>) Memoriulă acesta .s ’a publicată îu estrasu la Teleki p. 75 — 82,

ia Szilágyi p. 2 53— 261. La noi p. 356 — 364,
 472 R E V O L U Ţ IU N E A L U Î H O R I A .

Natura acestora medalie se vede, că a cunoscut’o forte

bine şi contele Iankovits, de oră-ce în interogatoriul ă lui
Horia nu se face nici o amintire despre ele.
Prin faptulă însă, că medaliele aceste aü fostű scóse la
lumină şi divulgate în Transilvania şi Ungaria din partea
nobilimii, ca armă în contra revoluţiuniî române, elă face
parte din istoria acestei epoce.

X X X V I. F E S T I V I T A T E A M X S I, A T K A .

împëratülû Iosifű decretase unu premiu de 300 galbinî

- pentru prinderea fiă-căruî căpitanii, şi ţăranii, cari i prinsese,
trebuiau remuneraţi.
în acéstá privinţă împcratulu adresă în 14 Ianuarie con­
telui Palffy următoriulă biletu :

„Iubite conte Palffy! Din rapórtele comune sosite din Tran-

: silvania, şi cari mi se au înaintată prin consiiiulu de resbelű
résulta, că prinderea luî Horia şi Cloşca s’a efectuată în
realitate de către 7 ţărani. Pe lângă suma de 600 galbeni,
pe care o va asigna cancelaria din cassa fiscului, eă voescă
să mai acordă acestora ţărani încă o deosebită bine-fa-
cere, care să se estindă şi asupra urmaşiloră loră, anume, a-
ceşti 7 ţărani să fiă declaraţi de ţărani liberi. Spre scopulă
acesta, el aă să fiă liberaţi de tóté oblegammtele iobăgescî,
şi voinţa mea este, că oblegammtele aceste ale loră să fiă
rescumpărate din partea eraiiulul. în privinţa acesta cance­
laria va face disposiţiunile necesare şi despre resultată ’mî
va raporta la timpulă săă.
„Totă asemenea am decisă să acordă şi pădurariulul
Melzer, amintită în raportulii vice-colonelulm Kray, o recom-
 FESTIVITATEA DIN SLATNA. 473

pensă de 100 de galbeni, pe care cancelaria va avé de .a-

semenea s’o asigneze.
„losifü“ .

Totă în luna lui Ianuarie, împëratulü losifü decise, să se

premieze şi persónele, cari aii prinsă pe căprariulu Ursă
Uibarft esecutată la Alba Iulia în 25 Novembre.
în acéstá privinţă cancelaria fu de părere, că de óre-ee
Uibară n’a fostű căpitanii principală, astă-felă să se dee per-
sónelorü, cari l ’aă prinsă, o recompensă celă multă de 100
galbint, anume 30 galbim şi o medaliă de graţiă. protopo­
pului Iosifă Adam ovicî, care îndemnase pe ţărani, să-lă
prindă, iar restulă de 70 galbinï ţăraniloră, cari l’aă prinsă.
Pe raportulă cancelariei împëratulü puse resoluţiunea ;
„Piacét şi anexezu aici medalia“ .
Ordinele împăratului sosiră în Transilvania ş i , guvcr-
nulă din Sibiă decise, că distribuirea acestoră premie să
se facă cu ună felă de solenitate, aşa ca să. convingă
într’ună modă visibilă pe ţărani despre falsele speranţe, ce le
făcuse Horia, şi despre rătăcirile, în cari căduse denşiî. Solc-ni-
tatea să se tină la Abrudă saă la Slatna, anume într’o di, si când
si aşa se aduna acolo o mulţime mare de poporă, iar cu
distribuirea fu însărcinaţii comisariulă Michaiu Brukentlial.
Pentru ţinerea acestei solenităţî comisariulă Brukentlial
alese orasulă Slatna, şi acésta din causă, după cum ne spune
densulu, ca Scirea despre distribuirea acestoră premie să se
respândéscâ şi în ţinutulu Slatneî.
Cum s’a întâmplată solenitatea acésta, o raportézà comi­
sariulă Brukentlial în modulă următorii! :

„Pe diua destinată penţru distribuirea premicloră am 'ch e ­

mată mai ântâiă pe indivizii, ce aveaă să fiă premiaţi, şi a-
fără de aceea am făcută cunoscută solenitatea acésta în totu
ţinutulă, şi la acésta am invitată mai cu sémá pe protopopi,
pe preoţi şi pe locuitorii din comunele, cari participase la
474 REVOLUŢItW EA LUI HORI A.

revoluţiune şi fusese implicate în ea. în urma acestei publi­

cări se aii şi înfăţişată o mulţime mare de locuitori din cele
trei domenie ale Slatneî, cum şi din cele-alalte părţi ale co­
mitatului Albei, de asemenea din conjitatulu Hinedórei şi ală
Zarandului şi chiar din eomitatulu Cetăţii-de-baltă. în piaţa
Slatnei se afla chiar în timpulu acesta unu pavilonă pentru
artileria, deschisă de tóté părţile, şi în dina de 5 Febru­
arie, di, în care se făcea têrgü de săptămână în oraşulă
Slatna, am închisă pavilonulă acesta pe de o parte cu
crengi de bradă şi peste ele am întinsă un tapetă, iar
pe tapetă am pusă portretulă Maiestăţii Sale imperiale
şi regale, am aşetţatu în pavilonă o masă, acoperită cu ună
covoră preţiosă, am pusă pe masă.trei fărfurii de argintă,
în cari am aşedată galbinii, ce erau destinaţi a se îm­
părţi, cum şi medalia de graţia conferită protopopului Iosifă
Adamovici şi diplomele de manumisiune lucrate cu decora-
ţiuni pentru cei 7 locuitori 1). Lucrurile aceste se întêm-

<) Diplomele aceste sunt în limba latină. A ici reproducemu în tradnc-

tiune textulă din diploma dată Ini N n ţii H a t i e ş ă şi care e următoriulă :
,P rin acesta facemü cunoscută tuturoră şi fiă-căruî, cărora se cuvine, că
Maiestatea Sa prea sfânta cesaro-regală şi apostolică în puterea rescrip-
tuluî înaltei cancelarii ungaro-transilvane din 17 Ianuarie a. c. a decişii
prea graţiosă şi respectivă a ordonată, că supusulu fiscală prudentulă (nu­
mire feudală dată iobagiloru) N u ţ ă M ă t i e ş u d i n sătulă Albacă, comuna
Rîulu-Mare diu domeniulă de süsü ală fiscului, pentru abilitatea şi parti­
culara fidelitate, ce a arëtat’o dêusulü cu prinderea ini U r s ă Nicula
numită şi H o r i a şi a lui I o n ă C l o ş c a , căpitanii revolnţinnil întâm­
plate în anulă de curendă espirată 1784 în acestă mare principată ală
Transilvaniei, dêusulü cată şi următorii sei să fiă pentru totă-d’a-nna
liberi de condiţiunea de iobagi şi transpuşi înstărea de l i b e r t i n i , ne­
supuşi nici unei jurisdicţiunl dominalc, la care sunt obligaţi după lege
persónele iobagiloru veciniei. Astă-felă în . conformitate cu acestă prea
înaltă şi prea graţiosă ordinaţiune, prudentulu Nuţă Mătieşă, amintită
mal süsü, dênsnlu şi următorii se! se declară de omeni liberi scutiţi în
perpetu de tote sarcinele iobăgesel de orl-ee natură, sarcini, ce sunt ine­
rente iobăgie! personale, nereservendu-şl fisculă regescă nici unu dreptă
asupra persônel lut şi ale urmaşiloră sel de ambele sexe. Despre acesta,
 FESTIVITATEA DIN SLATNA 475

piară dimiiieţa pe la 9 óre. în pavilonű masa fu ocupată de

améndóüe părţile de unu numëru suficientă de soldaţi sub
comanda căpitanului Richard. Afară de aceea am mai tri­
misă lângă masă doi funcţionari, unulă de ală fiscului şi altulă
ală comitatului ca să aibă grijă necesară şi totă-o-dată să dee
informaţiuni poporului despre acesta graţiă prea înaltă şi des­
pre motivele, pentru cari se întemplă. Pe de o parte poporală,
fu lăsată să intre în pavilonă şi pe cea-alaltă să iesă afară,
aşa că partea cea mai mare a plebei adunate aci a vëdutu
tóté de ajunsă şi a putută să-şi câştige informaţiunile de
cari avea trebuinţă. Acésta a ţinută până pe la 12 ore
înainte de amédï. întru aceea veni acolo şi armata ca să
asiste la solenitate, afară de aceea se mai procură şi ună
coră de musicanţi cu ţimbale şi cu trâmbiţe Pe la orele
11 Va se înfăţişară acolo amêndoï comisarii, Michaiă Bruken-
tlială consiliariulă guvernului şi comisarii! regescă şi br. Ger-
liczy magistru supremă ală munţiloră. înaintea denşiloră mer-
geaă preoţii, cari se adunase în numërâ însemnată, iar în
I
în conformitate cu ordinală Tesaurariatulul din 29 Ianuarie, i-se dă lui
Nuţă Mătieşu, din partea oficiului supremă de mine, acesta diplomă de
manumisiune, atâtă pentru siguranţa lui câtă şi a următoriloru sei. Slatna
în 5 Februaiie, anulă 1785. Dată din partea oficiului supremă de mine ce-
saro-regescă (Urmăză sub-semnăturile'. Acelaşi conţinută ’lă aă şi diplo­
mele date celoră-l’alţl ţărani. — M'tropolitulă Ş u l u ţ ă , în manuscriptulu
săă asupra acestei revoluţiunl, ne spjne, că pe la 1 8 1 6-1 9 , I’ o r u l ă
p r o du c ţ i o n al u din Clujă (tribunală excepţională pentru recăştiga’rea
domenieloru coronei înstrăinate ilegală din partea principelui) a chiăma.tu
în judecată pe ţăranii din Albacă, cari prinsese pe Horia şi Cloşca şi a .
decisă, că denşil pentru moşiile, ce le aă în posesiune, sunt datori să
facă fiscului tóté servicieie iobăgescî .şi să pleScă taxele, din causa, că do-
meniele fiscale după lege neputêndu-se înstrăina, împăratulu Iosifă n'a •
putută să le dăruiescă şi moşiţle. Aceste, adauge mitropolitulă, le-a auditu
de la patru omeni din familiele aceste, între cari se află unulă în etate de
vre o 70 de ani, care luase parte în personă la prinderea lui Horia, şi acesta
în durerea sa clise către fostulă mitropolită : „A şa îie trebue, între smeil
în el de domni, dacă ne văndurămă sângele, şi nu-î lăsarămă să-I facă Horia
totă rnacă.“
476 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

urma comisariloni veniaii câţî-va soldaţi şi funcţionari de aï

fiscului. Comisarii ocupară locü în pavilonă şi mai ântâiă
fură cetite înaintea poporalul prea înaltele rescripte, traduse
în limba românéscâ. Apoi eomisariulă Michaiă Brukenthal
aduse la cunoscinţa poporului numele tuturora individiloră,
cari aii să fiă premiaţi, şi după acésta rosti către românii
adunaţi următoriulă discursű în limba română :
„A ici puteţi vedé unu esemplu convingetoriă, cu câtă abun-
danţă şi în ce modă regeseă se remuneréza credinţa către
capulü ţărel, ascultarea faţă cu superiorii şi purtarea liniscită
Din remunerările aceste, cari se distribue aici în publică în
sume aşa mari şi cu liberarea de iobăgiă, pentru prinde­
rea accloră sceleraţi maliţioşi, pe cari toţi i cunosceţî, voi
puteţi să vedeţi limpede şi lămurită, că Maiestatea Sa îm-
perâtulă uresce pecatulă şi crima, şi nu lasă nepedepsiţî pe
omenii sceleraţi si pe făcătorii de rele, pe amăgitorii şi pe
Hişclătoril-poporului, din contra, întocma ca pe o cangrenă, care
cuprinde ună singură membru ală corpului şi se estinde ca
să nimicéscâ întrcgă corpulă, aşa şi pe aceştia, ca pe nisce
membre, periculóse din corpulă poporului, i separă cu o singură
tăiătură de corpulă celă sănătosă, şi astă-felă din iubire părin-
ţescă previne ruina şi perirea întregului corpă. Totă-o-dată
din aceste şi din cele întâmplate în dilele trecute în ţinutu­
rile aceste, puteţi să vă convingeţi, că Maiestatea Sa dispune
de o putere şi de o forţă »multă mal mare, de câtă e de
lipsă, ca să pedepsésca pe nisce agitatori aşa de obrasiiicî,
şi să înfrâneze pe nisce glóte înfuriate şi nebune. Imprima-
ţi-vă adâncă în inimile vóstre, iubiţii mei, diua acésta şi graţia,
care se distribue aici din ordinulă Maiestăţii Sale ómenilorü
acelora, cari după cum e datorinţa unul supusă credin-
ciosă, aă dată mână de ajutoriă pentru restabilirea liniscil
publice şi pentru depărtarea răului, care plutia peste cape­
tele vóstre, nu vă uitaţi de acésta nici o dată şi faceţi, ca să
ve fiă ună îndemnă constantă pentru fapte bune, comuni­
caţi lucrurile aceste veciniloră, femeiloră, copiiloră şi nepo-
 FESTIVITATEA DIN SDATNA. 477

ţiloru voştriî şi spuneţi or! şi Cui, ce felű de binefaceri câştigă

omulü prin purtarea liniscită şi supusă, că prin fapte rele
orf-cine se face neplăcută Iu! Dumnedeă şi ómeniloru, iar
prin fapte bune póte să câştige graţia Iu! Dumnedeă, bună­
tatea principelui şi o consciinţă liniscită.
„După cuvântarea acésta fu chiămată protopopulă din A-
brudă, şi acestuia i se adresară următorele cuvinte :
„T u Iosifă Adamovicî, tu ţi-a! îndeplinită datoria în re-
voluţiunea aceea nefericită, care a petată cu sânge omenescă
ţinuturile aceste în ultimele dile ale anului 1784, când furia
atâtă de culpabilă a ma! múltom ómen! a turburată liniseea
publică cu răpiri şi prădări, şi a adusă poporală română
aprópe de marginea peririî sale totale. Tu în momentele a-
cele, dieu, a! ascultată de ordinele şi instrucţiunile, ce le a!
primită 'delà superiori! te!, a! luminată poporală înşelată şi
amăgită, l’a! dojenită să se întorcă iarăşî la linisce şi or­
dine, şi prin acésta a! scăpată pe mulţi de perire, serviciile
tale aă ajunsă până la cunoscinţa marelui nostru monarebu.
şi acelaşi prea înaltă monarcliă, care nu lasă nici ó faptă
bună neresplătită 'ţi confere ţie acéstá medaliă d e mare
preţă, fiindă-că e grea de aură, dar valórea ei este nepre­
ţuită, fiindă-că o capeţi, ca semnă ală graţiei împărătesei,
primesei-o şi pástréz’o ca celă mai preţiosă lucru, ce ai pu­
tută să doresci vre o dată, şi aduţi totă-de-una aminte, că
numai credinţa către monarehă, credinţa către patriă, numai
purtarea ta bună şi stăruinţa ta activă pentru liniscăa pu­
blică te aă putută face demnă de ea.
„în tirppulă acesta cancelistulă guvernului Dévai, i acaţă
medalia pe peptă, şi cu acéstá ocasiune se dederă salve şi
se dispuse totă-o-dată să sune ţimbalele şi trîmbiţele. în
urma acésta protopopulă ţinu şi densulă ună mică discursu
de mulţămire, promise şi mai departe credinţă Maiestăţii
Sale, şi supunere faţă cu funcţionarii împăratului Apoi fură
cbiămaţi pe rendu toţi cei alalţi premianţi, fiă-care cu nu­
; 478 REVOLUŢIUNEA L ü ï IIORIA.

mele seu, li se numerára banii din farfurii la vederea pu­

blicului, li se dederă diplomele de manumisiune, şi la înfăţi­
şarea fiă-căruî sunau ţimbalele şi trompetele.
„După ce în modulă acesta se termină distribuirea pre-
mielorü, comisariulă guvernului adresă premianţiloră încă unii
mică discursü alü cărui finită era, că dênsiï acum dimpreună
cu celă alaltă poporu să morgă la biserică, — unde se făcuse
disposiţiuni pentru unu serviciă divină solemnă, - şi acolo să
multuméscá lui Dumnedeă pentru restabilirea liniscii şi să
rége pe Dumnedeă pentru îndelunga vieţă a marelui, bu­
nului şi bine-făcătorului inonarcliă, apoi sub bubuitulu salve-
loră, sub sunetulu ţimbaleloră şi ahî trompeteloră, urmă unii
sgomotosă : Vivat Josepbus secundus ! şi cu toţi rămaseră
mişcaţi de recunoscinţă şi respectulă omagială. Clopotele
sunaă la biserică, iar preoţii, şi protopopii, doi câte’ doi, se
duseră la biserică, unde se afla şi o trupă mai mică de hu­
sari pentru împedicarea ori-cărei disordini. îndată după a-
ceea urmară acolo şi amêndoï comisarii şi asistară câtă-va
timpu la rugăciunile bisericesc! dimpreună cu personalulă
fiscală şi militară. După biserică protopopii şi preoţii se a-
dunară la cuartirulă consiliarililui şi fiindă-că erau cu totulă
vrc o sută de persóne şi nu aveaă cu toţii locă în camere,
făcură un cercă în curte şi aici consiliarulă guvernului le
aduse cu deosebire aminte, că dênsiï să nu se mărginăscă
cu datoriile loră numai la serviciulă îndatinată de biserică,
din contra trebue să scie, că sunt obligaţi să mérgá cu c-
semplu bună înaintea turmei încredinţate păstoriei loră, şi
prin catecliisare continuă şi prin instrucţiuni private să
înveţe pe ascultătorii şi pe fiii bisericei loră, cari sunt
datorinţele loră către Dumnedeă, către autorităţi, către dom­
nii loră pămentesci, către deaprópele loră, şi să-i conducă
după învăţăturile ' cele blânde ale religiunii, să dojenéscá cu
blândeţe pe cei neascultători şi renitenţi, şi dacă le respingă
învăţătura, saă o negligézâ, ori dacă comită fapte rele, să le
 FESTIVITATEA DIN SLATNA. 4 7 9 -■

descopere încă la timpű autorităţii civile, căci numai astă-

feliü potü să fiă plăcuţi lui Dumne4eă şi demni de g ra ţia ,
monarchului loră. Iar la casă din contra dênsiï vorü avă ,
să ascepte o responsabilitate multă mai mare de câtă co­
munele, ce sunt încredinţate grijei loră sufletesc!. '
„Preoţii şi protopopii mulţămiră cu semne de adevărată .
mişcare pentru acostă aducere aminte, promiseră deplină as­
cultare şi credinţă, şi astă-feliă se terminară festivităţile aces­
tei dile,
1 / cari voră rămână neuitate în inimele celoră ce aă
fostă presenţi“ .

Festivitatea din Slatna ne înfăţişăză întru tote caracterul ă

secuiului săă.
Nu era lipsă de morală, care făcuse pe nefericiţii ţărani
şi pe preoţi să se ridice, era lipsa de moderaţiune, lipsa
principieloră de umanitate în sînulă nobilimii şi la guvernă.
înaintea lui Dumnedeă şi a omeniloră este cu multă mai
imorală şi neumană de a lăncedi în férele sclaviei si a face
din legea moralei legea servitutii.
Dar să ne întorcemă la seria remunerăriloră.
Cu ocasiunea festivităţii din Slatna premiulă pentru prin­
derea lui Crişană nu se putu distribui.
Prinderea lui Crişană se întêmplase în ultimele dile ale
lui Ianuarie şi în timpulă acesta raportulă încă nu sosise
la Viena.
în 7 Februarie însă urmă ordinulă împăratului şi în pri­
vinţa acésta:

„Lui Popa Moise din Cărpenişă, dice împăratulă, către

br. Brukenthal, şi celoră alalţi ţărani, cari aă prinsă pe ală
treilea agitatoră, pe George Crişană, le asigneză acelaşi
premiă de 300 galbini, după cum s’a dată pentru Horia
şi Cloşca, şi Domnia-ta vei dispune, să li se plătăscă numai
decâtă“ .

Dar remunerările nu încetară aici.

Vice-colonelulă Kray fu înaintată la rangulă de colonelă
480 REVOLUŢIUNEA LUI HÖRIA.

pentru servietele făcute casei imperiale cu liniscirea revo-

luţiunn şi cu deosebire cu prinderea căpitaniloră1).
Oficeril trupei cari dase mână de ajutoriü gorniciloră pen­
tru prinderea lui Horia şi Cloşca primiră fiă-care câte 50
galbinï. Sub-oficeril câte 3 galbinï şi fiă-care soldată câte 2
galbinï. Locotenentulu V ajda afară de aceea fu făcută că-
pitană.
Mal multă, împăratul ă ordonă, că de oră-ce se pute în­
tâmpla,. că şi alţii să fi dată mână de ajutoriă la prinderea
căpitaniloră, astă-felă comandantulă generală să se informeze
în acéstá privinţă delà colonelulă Kray, aşa ca meritele fiă-
cărul să pită fi recompensate.
episcopulă NichiticI primi o remunerare de 1,000 fi. pen­
tru cheltuelele avute în cursulă revoluţiunil ; iar episeopulă
TetrovicI din Aradă
t 800 fii.
Comuna Ţebea, care singură din totă Zarandulă, nu luase

’ ). P a u l ă de K r a y era născută la anulă 1735 în oraşul« Kăsmark

din comitatulă Zips în Ungaria. în anulă 1783 densulă fu trimisă ca vi-
ce-colonelă în regimentulă alu II-lea de secul din Transilvania. în 29 Iu­
lie 1785 fu numită comandantă ală regimentului I română de graniţă cu
cuartirulă generală în Orlatu. După trei ani se începu resbelulă Austriei
eu turcia. Kray primi comanda unei trupe de grăniceri în Ţera Haţegu­
lui, respinse pe turci delà pasulă ViPcanuUiI. delà Tèrgulü-Jïuluï, şi la
Craiova bătu o trupă de 2000 turei şi ocupă oraşulă. Pentru bravurile a-
cestea imperatulă i conieri ordiiiulă împărătesei Mari i Theresia. în anulă
1790 dSnsulă înainta la rangulă de generală şi în acelaşi ană primi şi
titlulă de b a r o n.ü cu predicatulă d e C r a i o v a . însemnele salfc de ba­
ro n i represintă amêndoue espediţiunile, în cari s ’a distinsă, revoluţiunea
transilvană şi resbelulă cu Turcii. Diu o coronă aşedată de asupra scu­
tului se ridică nnă română transilvană cu căciulă negră pe capă, şi cu o
lance iu mâna drepţi, diu altă coronă unu turcă eu turbană verde şi cu
unu stegă tureescă iu mână. în timpulă delà 1793— 1800 generală Kray
luă parte la resbelulă eu Francia, în care avu şi comanda peste unü corpü
de operaţiune. Dênsulü muri la Pesta în anulă 1804 şi fu înmormântată
în biserica catolică din oraşu. (Mclzer, Biographien berühmter Zipser
192. — (lenersich, Biographie de GFZM. Br. Paul v. Kray — Nagy
Iván, llig y a r orsz. családai, VI. 458).
 ALTE C O N D E M N Ă RÎ. 481

parte la revoluţi une, şi care dincontra dase asilù mai mul-

torü nobili persecutaţi, fu liberată de imposite pe timpö de
unü anü, iar preotulü de aici Ionö Marişă primi o medalia
de aură, şi unu adausft la salariă de 200 fl. pe anü.
O particulară mulţămirc fu adresată şi principelui din
Tóra românăscă.
Prin o serisúre autografă împăratulă losifü mulţumi prin­
cipelui pentru servicicle de bună vecinătate, tiindii-că n’a per­
misă să trecă ţăranii resculaţi aici. Scrisórea împăratului
fu predată în 10 Martie de agentulă Raicevich, şi cu acăstă
ocasiune principele Michaiü Suţu primi pe Raicevich cu o
deosebită onôre, încunjuratü de întréga sa casă şi de 90 de
boieri.

X X X V II. AT.TK C O X n E M X Ă K l.

Seria condemnărilorii nu se înebeiă cu Horia şi Cloşca.

Toţi cei alalţi ' prisoneri fură predaţi eomitateloră să-i
judece densele, dar cu ordinulă ca sentinţele înainte de
publicare să le supună monarchului.
Comitatulu Albei singură primi 120 de captivi şi din
aceştia condamnă numai decâtű la morte pe 36 de inşi.
Resumatulü acëstërü sentenţe era urinătoriulă :
1. L u p u L u c a c i ű , din comuna Sulighetü, care a parti­
cipaţi! la revoluţiunea din comitatulü Hinedórei, să fiă p e ­
depsită cu mérte, capulü să i se pună în ţepă şi cadavrul fi
pe rotă.
2. M i c b a i u L u p a ş ă , din comuna Căiănelă, care a
participată şh la devastarea castelului baronului Josica din
Branisca, — condemnatii la morte şi capulü să i-se pună
în ţăpă.
3. M i c b a i u L u p a ş i î , din comuna A’aideî, care a luată
;u
 482 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

parte la mai multe devastări din comitatulü Hinedórei, con-

demnată la morte, capulă să i se pună în ţepă şi cadavrulű
pe rotă.
4. S e r a f i m i i G o n ţ ă , din Yinţulfl-de-josii, fostă căpitanii
ală revoluţiuniî din Vinţii, din Vulperü şi Inuri, şi care în
timpulu acesta purta pe capii o caschetă militară si în mâni
o lance, să fia. frântă cu róta, capulü în ţepă şi cadavrulű
pe rotă.
’ 5. P o p a C o n s t a n t i n ă T u r c i n , din Crişcioră, care a
publicată ţăraniloră, că de aci înainte n’aă să mai fiă io­
bagi, care a cununată pe fi ca unni subprefec-tă cu ună
tineră română, şi a aţîţată de noă poporală, după ce-lă
liniscise în câtă-va oculigtujă Molnară, ‘dicêndü, că Molnară
nu e omă de bună credinţă, ci numai spionă ală unguriloră,
se condamnă la inórte, capulă să i se pună în ţepă, spre
. terórea altora, iar cadavrulă pe rotă.
6. I o n e l ă S ë c ă re a n ii, din Yulperă, care dimpreună cu
alţi complici aï sei a strigată în publică cu ocasiunea revoluţiu­
niî din Vinţulă de josă : „Audiţi ómenilorü, daţi, tăiaţi, ucideţi
şi stingeţi pe ănguri până la unulă, nu vë fiă frică, fiindă-că
e porunca împăratului, şi dacă împeratulă ne va pedepsi
cum-va, atunci fiindă-că ne a înşelată de doue ori ne vomă
afla noi altă împerată“ , — să fiă pedepsită cu mórte, capulă
să i se pună în ţ6pa, iar cadavrulă pe rotă.
7. I o n ă M u n t e a n ă , din oraşulă Yulperă, care dimpreună
cu alţi soţi ai sëï a strigată în publică cuvintele amintite
în sentinţa lui Ionelă Secăreană, să fiă frântă cu- róta, ca­
pulă să i se pună în ţepă şi cadavrulă pe rotă.
8. D r ă g o i ă R o t e a , din comuna Cama, fostă căpitană ală
locuitoriloră din comuna Cârna, şi care cu ocasiunea devas­
tării întâmplate în oraşele Yinţulă-de-josă şi Vulperü a ros­
tită în publică cuvintele menţionate în sentinţele lui Ionelă
Secăreană, să fiă trasă de viă în ţepă. *
9. I l i e D ă n c u ţ ă , din comuna Ociă, care în timpulă rcvo-
luţiunii a fostă căpitană încinsă cu sabiă, şi care a atacată şi de­
 ALTE CONDEMNĂRÎ. 483

vastată cu o furia vehementă curtea domnului seu, a viee-

comiteluî Ştefană Hollaki din Ociă, să fia pedepsită cu morte,
capulă să i se pună în ţepă, iar cadavrulă pe rota.
10. S i m e o n ă Ferenţă din comuna Vale, celu mal
reutăciosă cu ocasiunea devastăriloră întêmplate în Sân-Geor-
giulă Trăscăulul, şi care s’a adresată către un martură cu
cuvintele: „Acum s’a isprăvită cu toţi, domnii numai pornn-
cescă“ , să fiă pedepsită cu morte, capulă să i se pună în tépá
şi cadavrulă pe rota.
11. I o n ă P o p a C r i s ă n u ţ ă , numită şi H a g i , din co ­
muna Bistra, în etate de 56 ani, care a âmblată pustiii din
comună în comună prin diferite ţinuturi ale Transilvaniei,
care a călătorită prin Moldova şi Bucovina, şi după cum se
spune până la Ierusalimă, şi care atunci, când armata a adusă
pe Horia şi Cloşca la Abrudă, a strigată înaintea poporului :
„Iată acum ’lfi aă în mânile loră pe bietulă Horia, acum
potă să-lă mănânce viă “ , şi după aceea ă ameninţată dioCndă:
„ Aveţi grijă unguriloru, că acuşi veţi vedé voi, ce aveţi să
păţiţi pentru lucrurile aceste", şi apoi în fine a începută să'
lăcremeze, densulă ca ună turburătoriă ală liniscil publice se
condamnă la morte şi capulă să i se pună în ţepă spre terú-
rea altora.
12. I o n ă J á r a i celă tîneră, din Sân-Georgiulă Trăscău-
lul, de naţionalitate nngură şi de religiune reformată, care
a căutată să prindă şi să ucidă pe preotulă reformată, di-
cendă, că s’a legată înaintea româniloră, ca să-lă dee în mânile
loră, şi care s’a dusă cu românii resculaţl până la mănăsti­
rea Franciscaniloră, se condamnă la morte, capulă să i se-
pună în ţâpă şi cadavrulă pe rotă.
13. D a v i d ă A v r a m ă , din comuna Vidra, complice cu
aceia, cari aă ucisă pe (primariulu) Vasile Goia din Vidra,
se condamnă la morte, capulă să i se pună în ţepă şi ca-'
davrulă pe rotă.
14. V a s i l e S g â r c i ă , din comuna Abrudu-sată, care a
fostă căpitană în revoluţiune pusă de George Crişanfi, şi
484 REVOLUŢI UNEA LU I HORI A,

care a fostü presentă la atacurile din Curecliiă, lîibiţa şi

Bradă, să i se taie capulă cu paloşulă, capulfi să i se pună
în ţepă şi cadavrulă pe rota.
Io . I a c o b ă Z a f ă , din comuna Rîulă-mare, care a stri­
gată în continu prin munţi şi a aţîţată poporul ă la revo-
luţiune, se condamnă la morte, capulă să i se pună în ţcpă
şi cadavrulă pe rota.
Iß. I s p a s ă Găldăă, din comuna Rînlă-m are, fostă
căprariă ală căpitanului Horia şi care a aţîţată pc omeni la
revoluţiune cu- porunca împăratului, se condamnă la morte,
capulă să i se pună în ţepă spre terórca altora şi cadavrulă
pe rota.
17. I a c o b T o d e a, din comuna Vidra, fostă căpitană mare
şi renumită ală lui Horia, şi presentu peste totă loculă cu
trupa lui Horia, se condamnă la mérte, capulă să i se pună
-în ţcpă şi cadavrulă pe rută.
18. T o iii a G l i g o r ă din comuna Vidra care a fost căpi­
tană în timpulă turburăriloră şi a invitată poporală la revo­
luţiune sub pedépsá de 500 fl. să fîă frântă cu ráta, capulă
. să ,i se pună în ţepă şi cadavrulă pe rota.
19 V a s i l e T o d o r ă , din oraşulă Ofenbaiă, fostă căpi­
tanii pe timpulă revoluţiuniî, să i se taie capulă cu paloşulă,
capulă să i se pună în ţcpă şi cadavrulă pe rotă.
. 20. P e t r u G o i a, din comuna Vidra, care a fostă căpitană
jurată de Horia, să fiă pedepsită cu morte, capulă în ţepă
şi cadavrulă pe rotă.
21. T o n ă I s p a s ă , din comuna Lupşa, care dimpreună cu
.Ştefană Ispasă şi cu alţi complici aï sei, aă atacată néptea
în Valea-Vinţiî pe locotcnentiilă Mesterliázy ş i. trupa sa, şi
aă puşcatu pe locotenentulă Mesterliázy, se condamnă să i
se tăie , mal ântâiă mâna în loculă supliciului, apoi capulă,
_care să i se înfigă în ţepă şi corpulă să i se pună pe iută.
22. Ş t e f a n ă I s p a s ă , din comuna Lupşa, care dimpre­
ună cu alţi complici aï sëï, aă atacată în Valea-Vinţiî trupa
locotenentului Mesterliázy si a puşcatu chiar densulă pe
 ALTE CONDEMNĂRl. 485

Mesterliázy, se condamnă la mórte, dar mai ântâiă să i se

taie mâna dréptá, apoi capulă să i se pună în ţepă şi ca­
davrulă pe rota.
23. T o d o r ă M i eh a i i ă, din comuna Rîulă-mare, care,
din ordinulă căpitanului Horia, a bucinatu pe drumuri şi pe
văî, şi a convocată poporulă la revoluţiune, ameninţândă
cu tépa şi cu pedépsa de 500 fl., se condamnă la mérte,
cápulű să i se pună în ţepă şi cadavrulă pe rota.
24. I l i é Nuţu, din comuna Roşia, care, din ordinulă căpi­
tanului Horia, a convocată poporulă la Câmpeni, ca să aiul îl
porunca, ce a primit’o Horia de la împëratuhi, să i se taie
capulă cu sabia, capulă să i se pună în ţepă şi cadavrulă
pe rotă.
25. M a t e i ă P r a t e a , din comuna Lupşa, care a partici­
pată la ataculă asupra trupei lui Mesterliázy, să i se taie
capulă cu paloşulă, capulă să i se pună în ţepă şi cada­
vrulă pe rotă.
Afară de aceştia, comitatul A lbeï' condamnă la morte
încă următorii :
26. P e t r u A d a mă, din Almaşulă-mare, inculpată că a
luată parte la devastările întâmplate în Câmpeni.
27. T o d o r ă F a u r ă , din Ofenbaiă, fostă căpitană în;
timpulă revoluţiunii.
28. D a v i d ă O n u S u r d u , din comuna Muşca, fostă că •
piţanu.
29. P e t r u O i d a Ţ i că, din Bistra, căpitană. .
$ 0 . U r s ă S o l d e ş ă , din Câmpeni, fostă căpitană. , :
31. T o d o r ă L a z ă r ă I g n ă ţ o i ă , din Rîulă-marev fostă
căpitană. •
31. P e t r u Y c s a D e l i e l e ană, fostă căprariă. (
33. A v r a m ă Y e s a D e h e l e a mă, din Câmpeni.
34. P a v e l ă B o c ă , din Vidra, fostă căpitană, să fiă frântă
cu rota. Acesta însă muri în închisore.
35. T o d o r ă B e r i n d e i ă din Câmpeni fostă căpitană, să ■
fiă frântă cu ruta-
486 REVOLUŢI UNEA LU I HORI A.

36. I o nű Ţ î n t a r i ă M u r a r i ul ă, din Câmpeni, să i se

taie mâna dreptă şi apoi capulă.
37. în fine comitatulă Albei condamnă şi pe tînërulü că­
pitanii L o n ü N i c o l a alu H o r i i , dar numai la unü anü
încbisorc, şi acésta de sigurii în considerarea morţii severe, la
care a fostă supusă părintele seă.
Cum s'a urmată însă cu instrucţiunea acestoră procese, e
destulă să amintimă aici ună singură casă, pe care-lă rela-
tézà însuşi br. Kémény.
în 21 Martie 1785 dênsuUî scrie comisariului Brukentbal :
„în ce privesce pe captivulă de sub No. 26 cu numele
Petru Adamă, care de asemenea a fostă condamnată la
morte, densulă a fostă judecată pe basa declaraţiuniloră, ce
le făcuse doi soldaţi, şi cari lu vëduse când condusese po­
porală la devastarea casei spânului din Câmpeni Acum
însă de curcndă Petru Adamă a adusă deposiţiunile mai
multora mărfuri, şi prin aceştia prolié/.;!, că densulă încă delà
începutulă revoluţiunii şi până în fine a fostă totă acasă şi
s’a ocupată cu lucrarea mineloră. Din acésta causă amă tre­
buită să suspendămă sentenţa acésta până la autenticarea de-
posiţiuniloră marturiloră, şi anume atâtă în ce privesce la tim-
pulă de la începutulă, câtă şi de la finele revoluţiunii.
împeratulă Iosifă se temea, că nobilimea din Transilvania
va face de noă escese cu pedepsele de morte, şi din acéstâ
causă ordonă încă în luna lui Martie, că în privinţa tuturora
celoră lalţi corifei, să se aplice sentenţa reformată din Aradă,
adecă 1 ană până la 3 ani de încliisore.
Ţăranii condemnaţi la morte în comitatulă Albei, par­
tea cea mai mare eraă judecaţi încă din luna lui Febru­
arie, dar sentenţele loră nu fură revisuite până în luna lui
Augustă.
în timpulă acesta 5 dintre ţăranii aceştia muriră în
miseria încliisoriloră. Cei-alalţl sub frica continuă a pedep­
sei de morte, luară decisiunea să scape din închisore. Doi
inşi în desperarea loră se urcară pe coşulă închisorii în susă
 ALTE CONDEMNÄEl. 487

şi eşiră. afară, iar ceî-alalţî 80 de inşi, sfredeliră mai

multă timpă zidulă celă grosă ală închisorii, fără să fiă obser­
vaţi, făcură o gaură în părete, şi pe la finele luneî lui Iunie,
eşiră afară unulă câte unulă, apoi se coborîră în şanţulă
celu mare ală cetăţii şi fugiră cu toţii prin păduri.
Spaima cuprinse acum de nou nobilimea din coinita-
tnlă Albei. Armata şi guvernulă cerură îndată inter-
venţiunea protopopului Iosifă Adamovicî din Abrudu. A-
cesta trimise numai decâtă ómen! încredutï la tëraniï,
cari scăpase, şi în numele guvernului le primise agra-
ţiare, dacă se voră întorce iarăşi la A lba Iulia. licee tëranï
se întorseră numai decâtu şi după denşiî urmară şi cel
alalţî. , ‘
Abia acum, în urma acestei desperată întreprinderi comi-
sariulă guvernului le revisui sentenţele şi le schimbă pé-
dépsa de morte în pedépsá de câte 3 ani închisore. Iar
protopopulă Adamovicî, pentru serviciele, ce le făcu ţercT
cu acéstá ocasiune, primi din ordinulă monarchulul o nouă
recompensă de 100 de galbinl. 1
Comitatulă Clujului încă condemnă la morte pe unu preotu
şi pe 8 ţărani.
Aceştia
1 erau: *
1. M a f t e i ü T o 1 a n ă, din comuna Bura, -• condam­
nată la morte cu ţepă.
2. T e o d o r u M u i e , din Vale, — la ţepă,
3. N i c u l a D o n d o ş ă , dinSân-Georgiulă Trăscăulul,—
la ţepă ,
4. P e t r u D o n d o ş u, din Sân-Georgiulă Trăscăulul, -
la ţepă.
5. N i c u 1 a M e r i a, din Măgură,— la ţepă.
6. M i c h a i u Raţă, din Sân-Georgiulă Trăscăulul, -
rebelă şi profanatoriă ală lucruriloră sfinte, să i-se taie mal
ântâiă drépta, şi apoi capulă.
7. G e o r g e C ă t a n ă, din comuna V ale,— la ţăpă.
8. P o p a I o n ă, din Bedeleu,— la ţâpă.
-488 REVOLUŢI UNEA LUI HORIA.

9. George N i c u l a sait K e r e k e s , din V a l e , —

„la ţepă.
Şentenţele aceste încă aü fostű reformate.
Çeï de ântâiü 5 inşi fură condamnaţi numai la câte 60 de bas-
töne, — pedépsá în timpulă acesta de adevărată inocenţă,— iar
cei alalţi la câte 2 şi 3 ani de închisore.
în comitatulű Hinedórei se urmă aceeaşi justiţiă.
Tribunalulă sau Tabla de aici condamnă la morte pe 16
ţărani şi preoţi- L a trei din aceştia, pedépsa li se scliimbă
în calea graţiei la câte 10 ani de închisore, iar cei alalţi fură
condamnaţi să tragă corăbiile la Petrovaradinü.
Pe .la începutulă lunei lui Martie armata prinse şi pe unii
aşa numită 1 1i e S t e f f i saă F ê r ţ a 1 ă, care ’şi pro­
pusese să încépâ de noü revoluţiunea.
Născută în oraşulă Sëcarîmbfi din părinţi băiasi, Ferţală
era ună omă de o statură înaltă, dar bine făcută, cu oclii mari,
sprâncene negre, părulă lungă castaniă, energică la vorbă, 'în
etate de 2 7 — 28 ani, luase parte la revoluţiunea din co-
mitatnlă Hinedórei, avea o casă în Hondolă şi era părinte la
trei copii.
Despre intenţiunile sale de a începe de noă revoluţiunea,
Popa Mateiă din Sântă-Andreşă ne spune următorele :
în luna lui Decembre, după Sântulă Niculae, am venită cu
dcnsulă delà Hondolă până la comuna Buruieni, şi pe dramă
Ferţală dise către mine, scii ce am eă de gândă ? Eă voiescă
să înccpă de noă revoluţiunea, care a început'o Horia şi n’a
dus'o la sfârşită, dar s’o începă mai bine şi cu puteri1 mai
mari de cum a făcută elă, anume, nu în timpă de 'tomna către
iernă, cum a făcută Horia, ci la primăveră, când înfruncţescă
pădurile, aşa cam pe la Pasci, iar eă să me obligă să
iiă secretariulă lui pentru espcdarea scrisoriloră, fiindă-că
voiesce să trimită, de noă scrisori la Crişeni, ca să facă o a-
' dunăre, căci între Crişeni are omenii, cei mai încreduţi, şi
despre acésta voiesce să înştiinţeze şi pe fraţii din Banată,
ca de o dată cu. Crişenii să se ridice şi ei. Eă cunoscên-
 ALTE CONDEMNÄRl. 48»

du-lă, că e omu rett, dice Popa Mateiü, me am temută de

elü şi aşa i am promisă, că voiü fi cancelistulü lm pentru
espedarea scrisorilorfi. Ajungendă în comuna Buruieni ain
petrecută cu elă aici trei dile la o rudă a densului. Ferţală
a rămasă aici până în 6 saă 7 Februarie stilulă vecină- şi
apoi simţindă, că armata voiesce să-lă prim|ă a fugită de
aci. în timpulă acesta protopopulă din Trestia,— primindă o
scrisôre delà comandantulă din Abrudă, prin care i tăcea cu­
noscută, că armata voiesce să prindă pe Ferţală, şi a pusă
ună premiă pc capulă lui, — m’a cliiămată să më ducă fa
dênsulâ, dar sub altă pretextă, şi mergendă eă la protopop
pulă, m’a cliiămată într’o cameră particulară, a luată crucea •
şi me a jurată, că la tóté întrebările, ce mi le va face, să-î
descoperă adeverulă, de oră-ce, cliiar dacă voiă fi comisă
morte de omă, densulă ’mî va câştiga, ag-raţiarea, apoi după
ce m’a jurată mi-a citită scrisorea domnului comandanţii si
me a întrebată să-î descoperă unde se află Ilie Ferţală. Eă'
i am rëspunsit, că în momentulă - acela nu potă să sciii
unde se află Ferţală, dar voiă cerca să aflu delà rudele
sale din comuna Buruieni, apoi amă venită în co,muna Bu­
ruieni şi aici am aflată, că densulă fugise în comuna Tisa,
unde petrecea în casa luî losifă Furduiă din portu'ă Mure­
şului, şi aşa eă ine am dusă cu husarii până lângă comuna
Tisa şi după informaţiunile, ce le dasemă eă, husarii l’aă şi
prinsă în casa luî losifă Furduiă.

Ferţală fu dusă mai ântâiă la Slatna, apoi la Alba Iulia

şi în urmă fu predată comitatului Hinedóra. Tribunaluliî saă
Tabla de aicî ’lă condamnă să fiă frântă cu rota. Cancelaria
însă propuse împăratului să i-se schimbe pedépsa în închi-
sóre pe totă viăţa, pe deasupra câte 50 de bastóne pe fiă-
care ană; şi totă-o-dată să i-se imprime ferală arsă pe faţă.
Pe acestă raportă împëratuhi puse următorea resoluţiune :
„Aprobă părerea cancelariei“ .
încă în cele de ântâiă luni ale anului 1785 frica de o
490 KEVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

nouă revoluţiuue se rëspândi în tote comitatele ce fusese

teatrulü revoluţiunil.
Anume ţăranii din eomitatulă Zarandului ameninţau pe faţă:
„Că mai bine să le taie capulă, de câtă să servésca mai multă
la domni, că dacă se va desprimăvera voră vedé ei la ce
domni voră servi de aci înainte, că şi aceia, cari au servită
până acuma, aă servită numai de cinste, dar ei nu sunt o-
bligaţi să servésca.“
în eomitatulă Clujului se respândi faima, că grănicerii ro­
mâni din regimentulă ală II-lea, şi anume grănicerii din dis-
trietulă Eodnei, se ar ii înţelesă, că la ună termină anumită
să-si ucidă mai ântâiă oficerii, şi apoi să încépâ cu ester-
minarea unguriloru.
.Seirea acésta o comunică adunării comitatului contele Ionă
Csaky în 26 Februarie, şi adunarea decise să raporteze nu­
mai decâtă guvernului.
.Aceeaşi
i
frică de o nouă revoluţiuue
i
se lăţise
1
si
i
în corni-
tatulă Cetătiî-de-baltă.
1

într’o serisóre din 12 Augustă, adresată unui preotă cato­

lică cu numele Emcrică Danielă în Koma, citimă următorele :

„Este adevărată, că românii din eomitatulă Cetăţii-de-baltă

aă începută de noă să facă turburări. Anume românii din
comuna, Adămuşă aveaă intenţiune, ca într’o Duminecă anu­
mită, când se voră aduna mai mulţi unguri în biserica re­
formată, să năvălbscă asupra unguriloră în biserică şi să-i
ucidă, dar n’aă fostă fericiţi în planulă loră, fiindă-că toc­
mai în Dumineca aceea s’a bolnăvită' preotulu reformată şi
ungurii nu se aă adunată la biserică, apoi descopcrindu-se
intenţiunile româniloră, preotulă, primariulă şi doi juraţi aă
fostă prinşi numai de câtă şi duşi în ínchisóre.“

Albăcenii ameninţai! şi denşii.

P e la finele lunci lui Iunie 1785, cinci locuitori din Al-
bacă, în frunte cu Petru Nicola, consângenă, vecbiă amică
şi fostă soţu de căletoriă ală lui Horia, plecară de noă ca
 AI/I'E CONDEMNĂRÎ. 491

deputaţi la Viena. Dênsiï trecură pe la Beiuşă şi peste nópte

rămaseră în comuna asa numită Pod-Mezö. Aici între' altele
Petru Nicola se esprimă astă-fclă către ţăranii de acolo :
„ Acum pe noi ne -a scăpată Dumnedeă. De aici om probă-
lui să meremă la împëratulü. De n’om puté merge, om mai
face una, batar atunci de om şi peri. Până acum am ridi­
cată lucrurile numai şedcndă, dar de aci înainte o să le ri-
dicămă din piciére. “
Şi cuvintele luî Petru Nicola fură aduse şi la cunoscinţa
monarcliuluî.
Deşi ameninţările acestea eraă numai ultimele flăcări ale
iritaţiuniî, ce mai esistaă în poporă, şi nu presentaă absolută
nici ună periculă de o nouă tufburare a siguranţei publice,
nobilimea însă păţită odată, considera lucrurile în seriosă.
în comitatulă Turdiî şi în comitatulă Cetăţiî-de-baltă se
interdise preoţiloră în maî multe comune, ca să maî umble
cu crucea pe la poporenî.
Magistratulă din Abrudă, cuprinsă de aceeaşi nelinisee,
decise să siléscá pe toţi românii de acolo, ca să depună lină
jurămentă de credinţă faţă cu principele şi faţă cu oraşulă. ■
Eomâniî cerură să flă juraţi şi ungurii. Magistratulă le-
admise cererea. Apoi în diua de 12 Aprile şi cele următore,
funcţionarii magistratului jurară întrégâ populaţiunea A -
brudului.
Jurămentulă românescă era următoriulă.
Textulă ’lă reproducemă aici, aşa cum era în originală,
schimbândă numaî caracterele ortografiei ungurescî :

„Io N. N. pe legea mea, pe sufletulă meă, jo r ă pe Dnm-

nedeulă celă viă şi veşnică şi sfânta Troiţă, Maica prea cu­
rată, toţi sfinţii luî Dumnedeă, patru posturi într’ună ană şi
cuminecătura de la morte, cum că, până oî trăi, şi până mî-o
sta capulă în susă, tote poruncile şi cele împărătesei a năl­
ţatului împăiată al doilea Iosivă şi cele, cari s’ar da prin
Diregătoriî rânduiţi de înalta împărăţia, şi scaunele a Ţării..
 492 REVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

a oraşului Abrudului le ol asculta şi le ol plini îneâtii mi-o

fi puterea mea, în potriva acelora n’oî face nimica, nici n’oî
ţine sfatü în aleanulă acelora cu nime, ci încă de ol audi,
au de ol pricepe pe cine-va, câ or să facă ceva în scăderea
şi în aleanuliî oraşului, o măcar a căruia némuluï şi legiloră
dintr’acestă oraşiî, o au în aleanulu privilegliiumulul, au a-
supra oraşului, mintonas oî da de scire sau Bireulul saü Per-
mesteruluî saă la totă scaunulă oraşului, şi de sa r mal
têmpla să şe ridice cine-va ocar néni fi Kumânescă, aii mă­
car fiăsce carele némii, aü măcar ce omeni blestemaţi cu
porunci mincimise, pe cum s'au făcuţii şi acuma în Kebelia
asta asupra oraşului şi asupra unguriloră; peste poruncile şi
voia nălţatului împăratului, până o ii o picătură de sânge
în mine oî sta lângă oraşiî şi lângă Deregătorî şi pe lângă
dereptatea oraşului, şi pe lângă cămara împăratului (Admi-
• nistraţiunea domenielonî coronei), aşa să ne ajute Dumnedeă
şi aşa să-mi dec ispăşenia sufletului meii.“

Pe la finele lunel lui Ianuarie fu prinsă şi unu aşa nu­

mită P o p a N i c u l a e din Orăsciă. Acesta, după cum se vor-
bia, trecuse în Ţera româncscă, ca să formeze aici ună corpă de
HUO de omeni şi să vină în ajutorulit revoluţiunii din Tran-
■silvania.
Guvernulă făcu numai de câtă paşi în Téra româiiéscâ şi
Popa Nicolae fu prinsă în Bucurescl. Agenţia austriacă ceru
cstradarea dênsuluï şi principele o concese, dar cu rugarca,
că Popa Niculae să nu fiă pedepsită cu morte Ţ.
Adusă în Transilvania, acestiî Popa Nicolae, declară în in-
tcrogatoriulă scă, că densulă este din Orăscia şi în timpulă
revoluţiunii a trecută în Ţera româncscă la Câmpulă-Lungă.
Din Câmpulă-Lungă s’a dusă la culesulă viiloră, ce sunt pro-
prictatea mitropolitului, unde se, afla şi mitropolitulă, şi de*)

*) mu1 habe der Herr Fürst ersuchet, womit der Popp Nicolai nicht
am Leben gestrafet werden miigte. Generalulü Fabris către contele Ian-
kovits, 8 Februarie 1785.
 ALTE CONDEMNĂRl. 493

acolo a venită apoi la Bucurescî. Din Bucurescî s’a dusă la

episcopulă din Rîmnică, câştigându-şî peste totü loculă pâuea
cu munca mâniloru. De la Rîmnică s’a întorsă iarăşi la Bu-
curescl şi apoi aici a fostă prinsă şi trimisă în Transilvania.
Dar dênsulû nu e Popa Nicolae, ci-lă cliiamă Nicolae Cârste,
şi n’a fostă posta lui Horia, pe care nici nu l’a cunoscută.
Atâtă este, ce scirnă despre acestă pretinsă emisariă ală ,
iobagiloră din Transilvania.
Unu singură indice esistă nmnal, că românii din Transil­
vania ar fi asceptată ună ajutoriă străină, anume scrisórea no­
bilului Franciscu Badea, din Dobra, cu data 27 Novembre :
DGnsulă scrie :

„Din anumite împrejurări şi din cuvintele rebeliloră am

aflată, că dânşii a s c â p t ă a j u t o r i ă , ca să ducă la îndepli­
nire intenţiunile loră maliţiose. Anume popa românescă din
Lăpuşnică, cu ocasiunea unul prasnică, cum i dice poporulu,
şopti unei unguróice la urechiă, că românii de aceea nu se •
lasă acum în bătaiă, fiindă-că le vine ajutoriă, numai
să se rége ca Dumnedeă să ţină în viâţă pe s u v e r a n i i d e
legea l or ă, de aceea să vâdă şi ungurii să se róge şi
dé uşii pentru împeratulă loră“ .

După încetarea revolutiunil se făcură ore-carî schimbări

şi în administraţiunea comitateloru din Transilvania.
Br. Ionă Bornemisza, corniţele Hinedórel, fu strămutată în
pedepsă ca asesoră la Tabla regală, de óre-ce, dice îm pe­
ratulă: „Densulă n’a avută nici o dată capacitatea, ca să ocupe
o funcţiune aşa înaltă, nici în timpă de pace şi cu atâtu mal
puţină în împrejurările actuale“ .
în loculă densului fu trimisă ca administratoră consilia-
riulu Michail! Brukenthal *), şi împeratulă ’lă autorisă, ca în*)

*) M ic li a i u B r u k e n th a l^ n e p o tă alii guveraătorinlm Samuilit Bru-

kenthal, fa numită în acelaşi ană (Decembre 1785) comisariă régala
peste comitatele, Fogăraşă, Haromsecă şi Odorlieiă. iar în 1790 fa alesă
comite naţiunii, ală săsesc!, şi reposa la anulă 1813.
494 REV0LDŢ1UNEA L ü l HORI A.

loculű vechiloră funţionarî „speriaţi peste mesura şi carï

vëdû tóté lucrurile în colori false, “ densulă să propună gu­
vernului alţi funcţionari noî şi guvernulă să-î numescă fără
să mai întrebe cancelaria. Acestă mesură, adauge împëratulü,
trebuie s’o iee din causa disposiţiuniî spiritelorü acestoră
funcţionari, disposiţiune agitată, ce aű arătat’o denşiî cu o-
casiunea numeróselorü esecutărî întâmplate în Deva. Aşa,
că fără schimbări şi fără inspecţiune nu le póte încredinţa
admini traţiunea justiţiei şi ‘cu atâtă maî puţină procesele
criminale.
De asemenea fu depărtată din oficiă şi corniţele Clujului,
contele lonă Csaky, celă maî zelosă magnată în timpulă
insurecţiuniî, care ’şî sacrificase aprópe totă averea pentru înar­
marea nobilimii, şi singură luase titlulă de supremă beliduce.
Cădută în disgraţia monarcliuluî, că a cutezată să insu-
reeţioneze nobilimea fără permisiune maţ înaltă, densulă se
retrase în vieţa privată, nu maî putu să-şî recâştige oficiulă,
şi după cum scrie uuă contimporană muri fără gloriă la a-
nulă 1807 x).

xxxviii. Im p . losirf o e s f ii v r iV z Ă s e r v it u t e a p e r s o î î a i .a
' A l’ I .K A A lI .O l t C .

în 27 Novembre 1784 împeratulă losifă scriea contelui

lankovits:

„Cu deosebire treime desfiinţată iobagionatulă în câtă se

estinde şi asupra persóneloni . . . dacă pe lângă tóté or­
dinele mele atâtă de energice nu s’a putută pune capătă
unei asupriri, ce desonorézâ aşa multă omonimea“ .*)

*) Szirma}', Horaianae Seditinnis História.

 ÎMP. IOSIFÜ DESFIINŢBZĂ SERVITUTEA PERSONALĂ. 495

Acesta umană iutenţiune, împeratulă ojrealisă îndată, ce

revoluţi unea se linisei.
în 22 Augustă împeratulă Iosifă ală II-lea, desfiinţa ser­
vitutea personală a iobagilor» din Transilvania şi Ungaria.
Textulă acestei memorabile patente în istoria ţeraniloră
este următoriulu :

„Noi Iosifu ală II-lea, din graţia luî Dumnedeu împëratu

alesă ală Komaniloră totă-de-una Augustă, E ege alu G er­
maniei, Ierusalimului, Ungariei etc. Mare Principe ală Tran7
silvaniel.
„Prin acesta facemă cunoscută tuturorü, cărora sè cuvine :
încă de la începătulu domniei nóstre, intenţiunea nostră bine-
voitóre, solicitudinea nostră părinţăscă, grija nostră neobo­
sită şi tóté stăruinţele nóstre aă fostă îndreptate, că pe câtă ne
permită puterile să promovăm u şi să stabilimă fericirea
poporeloră supuse domniei nóstre, fără osebire de stată şi
de conditiune, si fără nici o distinctiuneîntre naţiuni si" re-
ligiunl. Şi ca să putemă ajunge la acestă scopă recunoscemă,
că în privinţa acésta mal multă contribue îmbunătăţirea a-
griculturel şi desceptarea industriei, şi lucrurile acestea nu
se potă dobândi altmintrelea, de câtă dacă se va stabili şi
pentru ţărani într’ ună modă generală Jibertatea personală,
ce-1 compete fiă-căruî omă de la natură, şi care trebue să i-o
dee şi statulă, şi dacă se va asigura şi stabili într’ună modă du­
rabilă şi pentru1denşil proprietatea averii, în câtă compete
după lege. Spre scopulă acesta voimă, ca următorele dispo-
siţiunl să facă parte din dreptulă publică şi ordonămă să fiă
publicate peste totă loculă, ca astu-felă să servescă de cu-
noscinţă şi direcţiune generală pentru toţi.
„1. C o n d i ţ i u n e a d e i o b a g i fi. în câtă acésta supunea
până acum peTeranl la o b l i g a ţ i u n i v e c 1n i c e, şi-l făcea
l e g a ţ i d e g l i ă , o desfiinţămăpentru viitoriă pură şi sim­
plă, şi voimfi, ca de aci înainte n u m i r e a d e i o b a g i ă nici
să nu se mal întrebuinţeze în sensulfi acesta, şi în consecinţă
496 RBVOLUŢIDNBA LUI HORIA.

declarantă pentru viitori ă pe toţi şi pe fiă-care ţăranii de

oi'I-ce naţiune saü religiune, de o m e n i c u d r e p t u l ű de
l i b e r ă mi g r aţ i une, îii câtă le privesce persónele lorii, şi
ordonămă, ca astă-felă să fiă trataţi şi consideraţi peste
totă loculü, îndemnându-ne la acésta şi rcclamând’o drep-
tulü natúréi şi chiar interesulă binelui publică ■') ; de unde
nrméza, că tóté procesele pentru revindicarea libertăţii au
să înceteze de sine.
„2. Voimü ca fiă-carc ţăranii să fiă liberii a încheia c ă ­
sătorii după bumilti şeii plăcii, şi chiar fără consensulii
domnului pămentescă, să se potă aplica la studii şi la
s c i i n ţ e, să înveţe a r t e l e şi m e s e r i e 1e, şi să le potă
esercita ori şi unde.
„3. Nici unii ţăranii, nici hulii, nici fica, nici altă individu,
care se ţine de familia sa, să nu potă h siliţi, fără voia lorii, ca
*să facă servicii de curte la domnulu pămentescu, ci i-se lasă
hă-cărui în voia liberă, dacă voesce să primăscă asupra sa
astă-felă, de servicii şi despre acésta să facă contractu cu
domnulă pămentescu, după cum i place, şi dacă póte să se
înţelegă de bună voiă.
„4. Fiă-carc ţărână póte după voia sa liberă să dăruiăscă
să schimbe, să zălogăscă, să [testeze copiiloră săi, saă altei
rude ale sale, saă să lase ca legată ori-cui va voi, ori-ce
felă de avere a sa mobilă şi câştigată, adecă preţulă cores-
pundătoriă ală pămenturiloră de arătură, ală fânaţeloră, ală
moriloră saă ală viiloru. şi în hne să dispună despre ele

Conilitionem I o b b a g i o n a 1 e ni, in quantnm illa Colonos

liactenns p e r p e t n a e o b 1 i g a t i o n i s, et g 1 e 1) a e a d s c r i p t o s
efficiebat, pro fiituro simpliciter t o l l i m u s , et neqne in lioc sensu N ő ­
in en c l a t u r a m I o b li á g y in posteruni usnari volumaş, conséquent er
oinnes et singnlos Colonos, cujuscunque Nationis, an Religionis sint, pro
fiituro-quoail suas personas l i b e r a e migrationis homines esse
p r o n u n c i a m u s , et pro talibus nbiqne haberi, et reputari iuliemus,
lare natnrae, et ipsa etiam pnlilici Boni ratione id ipsum suailente, et
exigente.
 ÎMP. IOSIFŰ DESFIINŢEZĂ SERVITUTEA PERSONALĂ. 497

liberii după voia sa, rămânendă însă neatinsă dreptulă le­

gală de perpetuitate ală domniloră pămentesci, se înţelege
însă aici, că sarcinile, la cari e supusă vèndëtoriula saă tes-
tatoriulă cu privire la pământurile acestea, şi în câtă sarcinele
acestea nu se iértâ din partea domnului, ele trecă la cumpërâ-
toriulă saă legatariulă, cari urmeză în posesiunea loră actuală.
„5. Pentru ca să putemă stabili într’ună modă durabilă
siguranţa în privinţa lucruriloră, ce le posedă ţăranii, amă d e­
cisă graţiosă, ca denşiî, saă orî-ce felă de succesori aî lorii,
să nu fiă depărtaţi din moşia loră ţerănescă saă din orî-ce
felă de pămenturi ale loră, nici să fiă turburaţi în posesiu­
nea acesta fără causă legală rşi suficientă şi fără decisiunea
prealabilă a comitatului competentă, ci pămenturile aceste
şă remână totă-de-una în posesiunea loră liniscită şi netur-
burată, şi nici să fiă strămutată-, dintr un ă locă întraltulă, saă
dintr’ună comitată într’altulă fără de voia loră.
„6. în ce privesce cele-alalte cestiuni, car? nu sunt cu-
*
prinse în punctele aceste, ţăranii se voră conforma ordinaţiu-
niloră, ce esistă, până când cu introducerea succesivă a
urbariuluî va urma o regulare şi în privinţa acesta, şi de
se va întêmpla, ca ţăranii să sufere óre-cari maltratări, co-
mitatulă le ,v a asigna asistenţa fiscalului (a advocatului co ­
mitatului) şi va fi obligată să pedepsesc! nedreptăţirile, ce
li se facă.
„Aceste stabilindu-se şi publicându-se astă-felă în privinţa
ţăraniloră, ne încredemă prea graţiosă, că şi denşiî voră co ­
respunde intenţiuniî nóstre părinţescî, şi se voră sili, ca prin
lucrările loră domestice şi prin cultivarea activă a econo­
miei rurale să promoveze după puteri binele publică, feri­
cirea loră propria şi a urmaşiloră sëï. Dată în cetatea nós-
tră arcliiducală, în Yiena Austriei, în diua de 22 a luneî Au-
g ustă, anulă domnului 1785 ală imperiului nostru romană
ală dóue-<|eei şi uuulea şi ală regateloră nóstre ală cincilea.

„Iosifă“ ,
32
 498 REVOLUŢIUNEA L Ù I HORIA.

Aşa se rupseră lanţele servituti! personale de pe milionele

de iobagi din totă Ungaria şi Transilvania, de pe români,
unguri, slovaci, rutenï, sêrbï şi germani.
Servitutea personală, legarea iobagiuluî de glia, interdiçti-
unea de a se strămuta de la unu domnü la altul ii, ce fu de-
cretaţă de cameră Ungarie! asupra ţeraniloru în priua -xevct
luţiuni! de_ la 1 5 1 4 fu ştărsădupă 270 de am, cu sângele
poporului română din T ransilvania.
A fostă grea acésta epocă asupra ţăvaniloră. A fostă ne­
fericită acestă articulă, care condamnă la sclavia perpetuă
bite generaţiunile iobagi Ioni, care stabilia, că miseria să fiă
siiytea ţăranului şi a familie! sale, şi-lă aruncă pentru totă-
de-una pradă în arbitriulă domnulu! seă.
Desfiinţarea legări! de gliă, fu cea ma! mare şi cea ma! gio-
riiisă binefacere, ce o făcu împeratulă losifă poporulu! română.
în acelaşi ană se începură şi lucrările pentru introducerea
regulari! urbariale saă pentru stabilirea obligaţiuniloră din
ţăran! şi domn!, şi astă-felă posiţiunea ţăranului se uşură îu
modă considerabilă 2).*)

*) Textnlă acestui funestă articulă era următoriulă : Attamen, nt Im ins

, modi proditionis eorum (rusticorum) memoria atque temporalis p o e n a
e t i a m ad p o s t e r o s e o r u m d i f f u n d a t u r et t r a n s e a t ; et quam
enorme faeinus sit in dominos insùrgcre, om n e s e c u l u m agnoseat;
. a modo deinceps u n i v e r s i r u s t i c i , in boc regno ubilibet re s id e n te s ...
per liane infidel tatis ipsorum notam, a m i s s a l i b e r t a t e e o r u m , qua
de loco in locum recedendi habebant facultatem, domini» ipsorum ter-
j-estribus m e r a et p e r p e t u a r u st i c i t a t e siut s u b i e c ţ i : neque
de cetero, contra voluntatem et consensum dominorum suorum de loco in
f
locum recedendi et sese moraturos conferendi habeant facultatem. Decre-
i ulti VII ală regelui IJladislan, art. XIV, diu 1.514. Katona, História cri­
tica, T X V III. 759.
-) încă în lim anul Februarie 1785 împeratulă ordonă cancelariei să
se publice şi pună îu esecutare regulamentulă n r b a r i a l ii: und
wird sie (die Kanzley) gemessen dem G n b e ' r n i o unter sclxwester Ver­
antwortung auftragen, d ie so o f t anbefohlene Urbarial Regula­
t i o n, so wie sie verfasst worden ist, b in a u s z u g e b e n und i n V o l l ­
z u g z u b r i n g e n . Biletulü din 28 Februarie 1785. •
 EX PATRIA REA MAI MULTORŰ ŢĂRANI. 499

Nu e loculă aici să urmărimă mai departe cestiunea ţă-

raniloră din Transilvania.
Nobilimea, ce e dreptă, în multe, nu se putu desbrăca de
vechile sale prejudicii, de vechile sale licenţe.
Dar din partea monarcliuluî servitutea personală erâ des­
fiinţată. Camera de la 1791 trebui s’o recunoscu şi densa.
Condiţîunea ţcranilorîi după 1785 fu cu mulţii mai uşoră, ca
sub imperiulu iobăgiei lui Uladislaű.
Cea mal puternică armă a feudalităţii fu distrusă.
Sri avui u agricolii era liberată.

X X X I X . B X P A T R I A U K A X A Í m i . T O I t f T K R A X l.

în Octobre 1785 împëratulu losifű decretă o mesura, en

totulă severă asupra româniloră, cari luase parte în revolu­
ţi une,— expatriarea mai multoră ţărani.
Nobilimea din Transilvania cerea cu insistenţă, din tóté
părţile, să se depărteze din ochii sei ţăranii, cari au maltra-
tat’o şi sërâcit'o, cari n’o mai potu despăgubi si cari mare'
parte au rămasă nepedepsiţi
Cererea nobilimii, în parte fu împlinită.
Anume în anulă 1785, ună aşa numită Grigorc Keszey se •
plânse la cancelariă, că densulă a fostă mai înainte funcţiouariă
de ală comitatului, dar în timpulă revoluţiunii l’aă maltratată
şi mutilată ţăranii români, în câtă nu mai e capabilă de o-
ficiă, şi din acéstá causă se rogă, să i-se dee o funcţiune ca
măsurătoriă de sare la Alba Iulia, saă o pensiune ca să
potă trăi.
Cancelaria propuse împăratului, că Grigore Keszey să (iă
recomandată guvernului din Transilvania pentru, o funcţiune
mai mică, iar ţăranii, cari l’aă maltratată, şi cari, după mini
susţine densul ă, aă rămasă nepedepsiţi să fîă strămutaţi în
Banată saă în altă locă.
 500 RKVOLUTIUNEA T,(il HORIA.

Pc raportulü. cancelariei împëratulü puse următorea, du-

rerosă resoluţiune :

„Să se însărcineze guvernulă, ca la cea de ântâiu ocasiune

să-I dee o funcţiune convenabilă . . . Iar în ce privesce pe
românii aceia, cari vorü fi personală cunoscuţi, că aă comisă
maltratări, şi despre cari nu esistă nici o îndoiclă şi orî-cine
i cunósce ca astă-felu de omeni, aceia dimpreună cu vitele
şi instrumentele lorii de economia să fiă transportaţi la re­
gimentul ă româno-iliricu din Banată, aşa ca să nu sufere
nici o pagubă, şi despre acesta să fiă informată şi consiliulă
de resbelă“ .

Acesta era aşa dar sentenţa de expatriare

Ună lucru trebue să observămu aici, că ordinulu împăratului
nu se mărginea numai la ţăranii, cari mutilase pe Kcszey, nu
"făcea deosebire între aceia, cari rămăsese nepedepsiţî şi între
aceia, cari suferise tóté rigorile şi tóté miseriile justiţiei nobili-'
tare, cari ’şî luase pedépsa, sau se aflaă încă sub férele înclii-
soriloră.
Pedepsiţi ori nepedepsiţî guvernului i-se lăsă mâna liberă.
Ordinulu împăratului sosi în Transilvania şi comitatele fură
numai de câtă invitate să pregătăscă listele ţăraniloră, cari au
să fiă expatriaţi.
în privinţa acestoră ţărani generalulă Fabris adresă gu­
vernului în 11 Ianuarie 1786 următorele întrebări :
Cum să se facă transferarea ţăraniloră, cari aă fam ilii?
Să fiă denşiî ridicaţi şi transferaţi dimpreună cu familiele
Ioră, cu vitele, cu carele si averea ce o aă, sau aceste să
rămână înapoi şi să le trimită mal în urmă ? Cu ce fehl de
cbeltuell să se facă transportarea loru? Ce disposiţiunl să
se iee pentru nutreţulă viteloră, dacă le voră lua cu denşiî,
fiindă-că în timpulă acesta de iernă nu esistă păşune? în
fine ce măsuri, pentru bucatele, ce le au de lipsă omenii a-
ceştia, ca să le semene în locurile unde voră fi colonisaţî.
 EXPATRÏAREA MAI MULTORŰ ŢĂRANI. 501

Guvernulü rëspunse:

„Ţăranii, cari au raijlôce proprii, lucru, ca re.se va puté

constata mal bine cu ocasiunea esecuţiunil, aceia să călă-
torăscă pe cheltuelile lorii proprii, aceia însă, cari n’au m ij-
lóce, nici care, acelora să le dee comunele pe unde trecu
pane, nutreţii şi care de transportă, până la frontiera Tran­
silvaniei, şi prestaţiunile aceste să se rebonifice comuneloră.
după preţulă regulamentală. Pentru esecutarea acestei mă-
snrl să îngrijéscâ oficeriî, cari voră însoţi pe omenii aceştia
în drumulă loră. Iar după ce voră trece peste frontiera
Transilvaniei să fiă rugată administraţiunea din Banată să
îngrijescă densa de subsistenţa loră. Şi ca nu eum-va trans­
portarea acesta să provóce o răscolă în poporă, guvernulă
a scrisă consiliariulul Micliaiă Brukentbal şi prin dănsulă
comiţiloră din Alba şi CI tijă, să trimită comisari în ţinuturile
aceste, ca să instrueze pe ţărani, că aşa este voinţa prea înaltă
a Maiestăţii Sale, şi totă-o-dată să iee mësurï, ca iobagii să
rămână linisciţl pe acasă fără de nici o f ri că. . . în ce pri-
vesce în fine provisionarea ţăraniloră cu sămenţa, de oră-ce
e lucru cunoscută, că în Banată bucatele* sunt multă mal
eftine ca în Transilvania, de aceea e mal bine, ca tërănii
să-şl vcntlă aici bucatele, ce le aă, şi acolo ’sl voră cum­
păra altele cu nnă preţă multă mal eftină, şi cu modulă a-
cesta va fi mal uşoră chiar şi transportarea loră“ .

Prinderea acestoră ţărani se esecută cu măsuri secrete.

în 31 Ianuarie 1786 generalulă Fabris scrie comandan­
tului din Alba Iulia :

„Comanda generală s’a înţelesă cu comisariulă guverm r

Iul Michaiă Bru^enthal, ca transferarea acestoră omeni să se
esecute în modulă următorii! : Locuitorii din comitatulă A lbei
ce sunt destinat! la transfărare, aă să fiă adunat! la Alba
Iulia, şi cel din ţinutulă Trăscăuluî la Sântă-Georgiă. A-
dunarea loră să se facă în modulă următoriă : Vre o câţl-va
 502 REVOLOŢIUNEA LU Ï HORIA.

funcţionar! din comitatulă Albe! vorű primi ordinü, să con-

vóce cu blândeţe la Alba Iulia pe iobagii, car! sunt desti­
naţi la transferare şi pe lângă denşiî să chiăme la Alba
Iulia şi pe primar!, pe preot! şi câţî-va locuitor! credincios!
din comunele de unde sunt ţărani!, car! aű să tiă. transferaţi.
Convocarea loru să se facă sub pretextulă, ca să le publice
aie! nisce porunci mai înalte, şi funcţionari! să se îngrijăscă
ca omeni! aceştia să se înfăţişeze la Alba Iulia pe diua
de 10 Februarie 1786. Aie! funcţionari! voră comunica ce-
loră destinaţi la transferare acestă ordină nestrămutabilă ală
Maiestăţi! Sale“ , şi ţe răni lorii acestora să le tiă liberă, ca
în timpă de 3 dile să-ş! iee cu sine ori ce voiescă din fa-
miliele şi averea loră, şi ce voră puté transporta, Primari!
şi juraţi! voră fi obligat! să le aducă tote aceste la Alba
Iulia în terminulă de tre! dile, iar până atunci omeni! aceştia
să tiă ţinut! sub pada armate!, şi în 13 Februarie să plece
cu denşiî în Banată, ducêüdiï cu ci familiele şi averea, ce le
voră fi adusă primari! şi juraţi!.
în fine pentru ţărani! din comitatulă Ilinedórel locurile
'd e adunare se fixară la Bradă şi la Deva.
Acăstă severă măsură se şi esecută fără compătimire cu
nefericiţi! ţăran!.
Ma! mulţî părinţi de familiă, omeni bătrân! şi bolnav! de
câte 65 şi 70 de an!, car! abia scăpase de miscria închiso-
riloră fură prins! şi porniţi pe dramă în timpă de iernă. La
ce! ma! mulţi femeile şi copii le rămaseră pe acasă. Ună
căpitană, cu numele Ursă Şoldeşă, bătrână de 70 de an!,
care ma! ântâiă fusese condamnată la mórte, apó! la înebisore,
abia ce scăpase din férele carceriloră fu prinsă şi transpor­
tată şi densulă. în lista, cu care fu trimisă în Banată, ve-
demă însemnată, că soţia sa bolnavă de ună ană de dile,
ja ee în pată şi astă-felă nu e transportabilă. Nefcricitulă
omă trebui să-ş! părăsăscă soţia fără speranţă, ca să se
ma! potă întorce, şi fără speranţă, ca soţia să ma! potă
veni la densulă. Cu alte familii se întemplă, că pe bărbaţi
 EXPATRIAREA MAI MULTORŰ TËRANÏ. 503

şi femeï i transportase, iar copii mici rămăsese înapoi

pe la vecini, fiindu-că bieţii părinţi nu-î putuse lua cu dênsiï
în timpulü ierneî. Alţii luară totti ce avură, copii mici în
etate de câte 2, 5, şi 7 anî, vite şi plecară.
Despre expatriarea acestoră ţărani, consiliulű aulicii de
resbelü, scrie cancelariei următorele:

„Comanda generală din Transilvania raportézá, că în di-

lele de 17, 18 şi 19 Februarie aii fostă trimişi în Banată
cu escortă militară suficientă 122 de astă-felu de omeni....
Âdministraţiunea civilă a luată asupra sa, să le trimită mat în
urmă familiele, averea, vitele, şi să le rebonifice construc-
tiunile
i
si
•>
instrumentele de economiă..... Totă-o-dată am dată
de noă ordină comandeî generale slavone din Banată, ca să
alégá pentru omenii aceştia locurile cele mai convenabile
de aşecjave, aşa maî în fundulă ţereT, şi să îngrijéscâ ca
îndată ce denşîî voră sosi în Banată, să capete adăpostul ă ne­
cesară şi terenulă, ce li s’a destinată, ca astă-felu să aibă
ocupaţiune şi prin cultura câmpului să-şl câştige mijlócele
de esistenţă, până li se voră trimite familiele şi vitele“ 1).
între cei espatriaţî aflămu pe următorii:
1. George Marculă din Criscioră, ală doilea căpitană alţi
Zaranduluî.
2. Popa Michaiă din Lăpuşnică.

4) Ţăranii condemnaţî la expatriare erau din următorele c o m u n e :

Baiă-de-Crişu, Brad ii, Criscioră, Lunca, Luncoiü, Mestécanü, Mieliăleni,
Ribiţa, Ruda, Sdrapţă, Ţereţelu. Vacă, Valea-mare din c o m i t a t u l u Za- .
r â n d u l u i ; Almaşelii, Băcia, Boiulü-de-josü, Bozu, Braşeii, Bretea româ-
nésca, Clopotiva, Fizesd, Geoagiulű-de-josü, Gotiata, Grădisce, Gura-Sada,
Lapuşnicu, Linjina, Nucşdra, Ohaba-Ponoru, Păucinesd, Pescisulü-de-josü,
Poiana, Popesc!, Rădulescî, Sân-Georgiü, Şerelă, Simeria, Slivaşulii-de-josii.
Stretea, Târnaviţă, Vâlcelele bune, Vâlcelele rele, Visca din c o m i t a t u l u
H i n e d ó r e l ; Abrudű, Bistra, Brezescî, Câmpeni, Cărpenişu, Cetea, Geo-
agiulü-de-susü, Lupşa, Mogoşu, Muncelă, Muşca, Ofenbaiă. Ponoră, Re-
rneţl, Rîulă-mare, Roşia, Vinţulu-de-josu, Vulpern din comitatulu-'
A l b e i . Lista celoră expatriaţi din c o m i t a t u l u C l u j u l u i nu am pu- '
tut’o afla nici în archiva guvernului, nici în archiva cancelariei,
504 RBVOLUŢIDNBA LUI HORIA.

3. Ionü Muuteanü din V ulperü ,'cäpitanü.

4. Popa Ionű din Bistra (Ionü Popa Crişănuţii).
o. Vasilc ïod orü , căpitanu din Ofenbaiă.
11. Todorü Faurii „ .. „
7. Vasile Sgârciü din Sălisce, căpitanu.
(S.'Todorü Lazärü, cäpitanü din Rîulü-mare.
9. Ispasü Gäldäü, „ „ „
10. llrsü Şoldeşii din Secătură, cäpitanü.
1 J.. Xicolae Piesa din Scărişora, cäpitanü.
12. Todorü Berindeiü din Câmpeni, căpitanii.
13. Petru Goia, cäpitanü din Vidra.
14. Torna Gligorü „ „ „
15. Iacobü Todea „ „ „
•1(>. Davidü Onu Surdu din Muşca, căpitanii.
17. Drăgoiu Rotea, cäpitanü din Cârna
18. Ionelti Sëcâreanü, cäpitanü din Cârna.
19. Serafimü Gonţă, cäpitanü din Cârna.
20. Petru Oidă Ţică din Bistra, cäpitanü.
21. Ionü Bironü din Ribiţa, cäpitanü.
22. Ionü Iárai din Sân-Gcorgiulü Trăscăuluî, cäpitanü.
23. Lupii Róncea, căprarii! din Brezescï.
24. Ursű Rűncea, „ „ „
25. Petru Vesa Deheleanü, cäprariü din Câmpeni.
Gtivernulü din Transilvania însă nu se mărgini numai
la ordinulil împăratului.
între ţăranii *trimişi în Banatü se aflaü şi omeni, caii per­
sonalii nu comisese nici unii actü ’ de violenţă.
Anume între alţii, guvernulü scóse afară din ţără şi pe
căpitanulü I o n ü Nicola, fiulü lui Horia, dicêndü c ă s e a
rugată comuna, ca sä-lü expatrieze şi pe dênsulü. Ionü Ni­
cola plecă în Banatü cu soţia sa, ducêndü cu denşiî totă
■averea.'dorii, în dóue perecin de desagi *).i)

i) Ce s'a ( 4esü mal departe cu I o n ü Ho r i a , şi dacă mai trăiesce

astădi cineva <liu iamilia acesta mi am putut ü afla. Celü alaltü fiii alft
 EXPATRIAREA MAI MULTORŰ l'ËRAN Ï. 505

în timpulă acesta împăratulă se afla în Ungaria la 8e-

gedinű, şi informându-se aici despre procedura neumană a
guvernului din Transilvania, scrise cu indignare cancelariu-
lul Palfiy : -
„Iubite conte Palffy! Aceea ce am prevëdutü, că dacă se
va concede Transilvanenilorü, ca să trimită afară din ţeră pe
românii carî, se aii făcută culpabili de atrocităţi şi delicte
în contra siguranţei personale, în cursulă revoluţiun'iî din
urmă, atunci de sigură permisiunea acésta are •să de­
genereze în cscese, vëdd, că acum întru adeveră începe să
se confirme, căci pe lângă tóté restricţiunile, ce le am pusă cu,
se află acum în Banată pe st e 160 de familii
din naţiunea ácéstá, şi transferarea loră curge în pontion,
unii câte unii, de aceea Domnia-ta vel ordona de noă gu­
vernului din Transilvania, sub cea mâl gravă responsabili­
tate, că de aci înainte sunt terminate definitivă tote incui-
siţiunile de natura acésta şi prin urmare e ^suspendată tri­
miterea româniloră afară din ţâră. Aceia, cari se află póte
în arestu, să fiă lăsaţi numai de câtă în libertate, şi pentru
trecută nime sub nici ună felă de pretextă să nu-i mal
supere.
„Segedină, în 10 Iulie 1786. „Iosifă“ .

Toţi ţăranii aceştia expatriaţi fură colonisaţî în ţinutulă Pan-

ciovel pe teritoriulă regimentului germană de frontieră ')■

Iul Horia cu numele Lu c a , a fostă luată în armată şi după împlinirea

anilpră de serviciu' dênsulü se retrase în Maierii Sibiului. A ici se căsă­
tori în anulă 1817 cu o văduvă română numită Paraschiva şi reposa totü
aici în anulă 1839 fără copil, în etate de 71 ani. în testamentulă seu,
care se află înscrisă în registrele Magistratului din Sibiu, dênsulü tes­
tera tetă averea sa soţiei sale Paraschiva, de oră-ce „ î n p a t r i a s a i-n
A l b a c u l ă d e l à A r a d a nu are n i c i unu frate şi n i c i o s or ă . “
*) încă în 29 Aprile consiliulă aulică de resbelă scrie cancelariei .
sind von denen a u s S i e b e n b ü r g e n bekanntermassen in die Banatische
Gränze zu übersetzenden Sieb, üntertbanen bereits 137 F a m i l i e n in be­
sagt d e u t s c h e r G r ä u z e e i n g e t r o f e n und a n g e s i e d e l t worden,
506 REVOLUŢIITNKA ,LUÏ BORTA.

Ma! mulţi dintre e! fugiră încă în anulă de ântâiă înapoi

în Transilvania. Dar în iérna unnăţore i prinseră de nou,
i pedepsiră şi-î trimiseră iarăşi în Banată.
' Cu averea acestoră ómen! se făcură cele ma! mar! abusurî
în Transilvania.
Casele, vitele şi obiectele loru de economiă se vêndusc,
dar bani! rămăsese uitaţi pe la comitate.
Uni! primiră din averea loru, abia după do! şi trei ani,
unu preţă întru adeveră înspăimântătorii! de câte ’ 20, 42
si 50 cr.
La alţi! sumele aceste nu se putură distribui nici în anulă
1790, de oră-ce nu se ma! scia din a căroră avere s’aă în­
casată 0.

X L . I M F . IO S IF ÏI S U P R I M Ă A l t I M K lI .l: D I X M U N Ţ II
A IS R U D U I.U J .

■ îndată la începutulă revoluţiuniî împeratulă losifă ’şî pro­

pusese următorelc lucrări :
1. Să se triniiţă în Transilvania o comisiune specială, ca
să cerceteze căuşele revoluţiuniî, şi din căuşele aceste să
afle mijlócelc, cum se ar puté preveni în viitoriă astă-felă
de evenimente.
2. Să se cerceteze plângerile ţăraniloră din munţi! Abru­
dului. .Să se.pună capătă abusuriloră de acolo.
l>. Să se desfiinţeze iobăgia personală din Transilvania şi
Ungaria.
4 Să se introducă în Transilvania lină regulamentă ur-
barială, şi maî ântâiă în comitatele Hinedôreï, Zarandulu!
şi ală Albe!, vetrele revoluţiuniî.*)

*) E x a c t o r a t u l u Transilvaniei către guvernă. Sibiu, iii Augustă

1790,
 ÎMP. I0SIFÜ SUPRIMĂ ABUSURILE DIN MUNŢII ABRUDULUI. • 507

5. în fine să se introducă óre cari îmbunătăţiri în admi-

nistraţiunea comitateloru şi a domenieloru, depărtându-se
funcţionarii culpabili de extorsiuni şi de alte abusuri.
Cu cele de ântâiü dôuë lucrări fusese însărcinată contele
Iankovits.
Dar starea sănătăţii sale nu era de locu favorabilă şi îm-
përatulü ’lă autorisă, să predee lucrările comisariului Bruken-
thal şi dênsulü, din causa sănătăţii, să se potă depărta din
Transilvania.,

„Lucrările, d ic c■împëratulü, le vei preda administratoru­

lui Michaiă Brukentbal şi arëtându-ï scrisórea acesta, ’lu vei
însărcina totă-o-dată în numele meu, ca dênsulu să primésca
lucrările şi să le continue după instrucţiunile, ce i le vei da
Domnia-ta, şi fără să se abată de là ele. Despre acésta dên-
sulü va avé să-ţi raporteze Domnieï-tale din timpű în
timpü acolo, unde te vei afla, şi să cérâ de la Domnia-ta i n-
strucţiunile mai departe, ce va avé de lipsă“ .

Pe la începutulü luneï lui Martie 1785 contele Iankoyits-

părăsi Transilvania şi se íntórse la Viena. Raportă verbală
monarchuluï despre întregii cursulü activităţii sale, şi depuse
actele revoluţiunii în archiva cancelariei în dôuë lăţii sigilate,
împëratulü aprobă töte disposiţiunile, ce le făcuse contele
Iankovits în interesulü siguranţei publice, şi pentru meritele,
ce le câştigă cu acéstá ocasiune ’lü numi comandoru aliî or­
dinul ü Sft. Stefanü.
Dar să ne íntórcemű acum la activitatea comisariului
Micbaifi Brukenthal.
După ordinulű monarchuluï comisariulü Brukentbal'avea
să cerceteze tóté plângerile ţăran doni din munţii Abrudului,
de asemenea şi cestiunea eâreimă'ritului, care provocase tu-
multulă din 1782. v
8pre scopulü acesta Michaiă Brukentbal călători în munţii
Abrudului, cercetă în detaiü tóté petiţiunile, ce le înaintase
ţăranii la Viena de la 1780 până la 1783 şi despre résül-'
508 RKVOLUŢIUNEA LUI HORIA.

tatulu învestigaţiuuî sale supuse monarchului mai multe di­

ferite rapórte.
în generalii comisariulü Micliaiă Brukenthal constată, că tóté
plângerile, ce le făcuse tëraniï aceştia de la 1780 în cóce
erau întemeiate.
Funcţionarii domeniului, mici tirani, susţinuţi pe faţă şi în
secretă de autorităţile Transilvaniei, după ce despoiase mai
âiitâiu pe munteni de vechile loră libertăţi, acum i despoiaă
şi de avere, aruncase asupra loră o mulţime de sarcini şi taxe
ilegale şi pedepsiaă cu severitate pe aceia, car! alergau să
se plângă la împëratulü în Viena.
în cursulă aniloră 1785 şi 1786 împëratulü Iosifu decise
tóté investigaţiunile aceste, tóté în favorulă româniloru din
munţii Abrudului.
l/şurările, ce le câştigară muntenii în urma acestoră in-
vestigaţium eraü următorele:
1. Păsunitulu viteloră, în totă domeniulü de süsü alű Slatneï,
rëmâne liberü tëranilorü, precum a fostü şi ma! înainte.
Perdra păşunitulă caprelorü, pe care ’lü interdisese func­
ţionarii, oticiulü silvanalü va asigna tëranilorü locuri anu­
mite în pădurile de acolo, cari şi aşa sunt destulű de es-
tinse şi nu aducű nici unű folosu domeniului, şi acésta din
causă, că esi stă în munţi mulţi omeni sëraeï, cari nu potir
să ţină vaci.
Ü. în considerare, că pământurile de cultură în domeniulü
de süsü sunt forte restrînse, ţeraniloră să le fiă liberă a
face extirpaţiuni în locurile de unde nu se potă aduce
lemne şi pâment ulii extirpată să-lă cultive pentru dênsiï.
B. Taxa deosebită, numită acrescenţă, care se impusese
ţeraniloră din munţii Abrudului pentru plătirea servitoriloră
domnesc! fu stersă definitivă, de oră-ce fiă-care domnă are
să-şi plătescă pe servitorii sei.
4. Lucrătorii mineloră să fiă scutiţi pe viitoriü de tote
sarcinele publice ordinare şi extraordinare.
5- Locuitorii din domeniulü Slatneï, cari până aci fusese
 ÎMP. IOSIFŰ SUPRIMA. ARUSURILE DIN MDNŢlI ABRUDULUI. 509

obligaţi să taie pe fiă-care anü câte 13,180 stânjinî de lemne

pentru domeniu şi să-î transporteze la Slatna, să nu maî fiă
supuşi la acostă lucrare, şi oficiulă silvanală să pacteze
cu ţeraniî în privinţa acésta, după cum se va puté înţelege,
fără să întrebuinţeze vre o silă asupra loru.
6. Ţeraniî din munţii Abrudului să nu maî fiă obligaţi, ca să
coséscâ fenaţele domeniului, să adune şi transporteze fênulfi,
lucru, pentru care eraü de lipsă câte 7,000 de omeni pe anii.
7. Să nu maî fiă obligaţi a transporta feru de la Hine-
dóra pentru stabilimentele mineloru, şi să aducă vinul ii şi
vinarsulü statului Ia Slatna, de multe orî din o depărtare
de câte 4 (Iile.
Pentru töte lucrările acestea funcţionarii domeniului să
pacteze cu ţăranii, după cum se vorü puté înţelege, şi pre-
ţulă lucrărilorii şi alu transportului să-lu plâtéscâ esactfl si
imediată
8. Arenda cârcimăritului de vină să se dee ţeraniî oră
pe trei am cu condiţiunî usure, saă să se iee mësuri ca pe
viitoriă ţeraniî să nu maî fiă asupriţi în privinţa acésta.
9. Să se pedepséscâ arendaşii armeni, cari portă culpa
cea mai mare pentru tumultulu din 1782, din causă, cădenşii
se aă mestecată în dreptulă de cârcimărită ală ţăranilor«,
iar pretenţiunea loru de despăgubire, care a fostă licuidată
în modă esageratu să se evalueze de noă.
10. Când nuire vre-ună ţărână fără descendenţi, rudele
mai de aprópe să nu mai fiă obligate, ca să plâtéscâ dome­
niului întregă preţulă averii, ce li se transmite. Din confra.
să se observe în privinţa acésta usulă de mai înainte, a-
nume, dacă averea rămasă este considerabilă, să plâtéscâ
câte 12 fl. şi dacă averea e mai puţină ' însemnată G îl.
11. Să se triiniţă comisari în töte comunele din dome-
niulă Slatnei, şi în fiă-care comună foştii primari să fiă da­
tori, să depună socotelile înaintea loeuitoriloipi despre toţi
banii, ce i-afi încasată sub titlu de acrescenţe ; să rebonifice
 510 REVOLUŢI [INE A LUÏ HORI A.

tëranilora în duplu ce au luată mai multă, şi totă-o-dată să

fia supuşi şi la o pedépsa corporală. Subprefectulă Koma-
. romi şi comisariulü de esecuţiune Erdélyi să rebonifice ín
duplu diferite sume, ce le aă încasată pe nedreptulă de la
ţărani.
12. Să se restitue ţeraniloră totă ce aă plătită mai multă
peste taxa dominală. Să li se plătesc;! pentru trecută în
deplină mesura tóté prestaţiunile, ce le aă făcută, anume,
tăiarea şi transportarea lemneloră, cositulă fênuluï, transpor-,
tulă ferului şi ală vinului.
Cu tóté că suferinţele ţeraniloră în cursulă revoluţiuniî, aă
fostă multiple şi grele, dar căpitanulă esecutată la Alba lasă
pe poporulă seă munteanfi liberă de abusurile funcţionari-
loră, pe ţeraniî din Transilvania emancipaţi de jugulă servi-
tuţil personale, i lasă cu o nobilime mal puţină tirană şi o
administraţiune mal puţină violentă. Dóue lucruri principale :
vi éta şi averea iobagiloră nu mal erau în bunulfl placă ală
nlomniloră sei.
Peste puţină timpă, pe la începutulă lunci Iul Ianuarie
1787 fu depărtată şi br. Brukentbal de la conducerea a-
faceriloră transilvane.
' Evenimentele întêmplate în timpul ă guvernului seă sunt
cea mal bună caracteristică a administraţiuni! sale 1). în
timpulă de 13 ani ală guvernului sëfi, ţeranulă română a-
junse la ultimulă gradă de opresiune. Aşa că în privinţa
densului se potă aplica cuvintele Iul Cicero despre ună con­
timporană ală seă :
Că sub consulatulă seă n’a fostă nici primávérá, nici v e r ă /
nici tomna,— pentru tëraniï români din Transilvania.*)

*) Heăleiulorf, Selbstbiographie in Archiv f. sieb. Landeskunde N.

F. X V III. 125. Im Grunde war es doch nichts anders, als dass d e r
Kaiser mit seiner (Br. Brnkenthals von einiger Zeit her nţcht nach
seinem Willen tliätig genug geführten Administration nicht /,u-
f r i e d e n w a r und der Br. Brukenthai dagegen w i d e r die neue n
Einrichtungen des K a i s e r s Vorstellungen machte
 R EV0L0ŢIU N EA L ü l HORIA LA 1 7 9 0 — 9 1 . 511

X M . K i :V O I . I Ţ i r \ l ) A M I H O R I A I jA 1 7 9 0 -9 1 .

Revoluţiunea din 1784 mai avu unu ultimă epilogă la

anii 1790-91.
Frica de o nouă revoluţiune se răspândi de nou, la anulă
1790, în comitatulă Hinedoreî şi ală Zaranduluî şi chiar în
comitatele vecine din Ungaria
Anume în 6 Aprile 1790 comitatulă Hinedoreî adresă urmä-
toriulu circularii! subprefecţiloi’ă sëï :

„Din însciinţărî sigure şi din unele indicii s’a răspândită

faima, că ţăranii români ar avă intenţiunî rele, ca să facă o
revoluţiune. De aceea pentru a preveni răulă acesta se or­
donă domnului subprefect! următărele:
„1. Să informezi cu prudenţă şi blândeţe pe domnii
nobili despre împrejurările aceste, pe fiă-care în particulară,
şi să-î îndemni, ca să-şl procure fiă-care arme, muniţiune şi
cai, aşa ca să fiă preparaţi şi gata, că dacă se vori! agrava
împrejurările
„2. să se adune numai de câtă la staţiunile, cc se vorn
fixa, şi cari se împărţescfi după districte, aşa pentru distric-
tnlfl dincóce de Mureşă staţiunea de adunare va fi la Deva.
pentru districtulă dincolo de Mureşă la Şoimuşă, în Ţăra
Haţegului la Pescăna şi în Zarandă la Baiă-de-Crişă.
„3. Până nu se va da de aici ună ordină anumită nobililoră,
ca să se adune în staţiunile ce sunt destinate, până atunci să nu
cuteze a se aduna nici în numără maî mare nici în numără
mai mică, ca nu cum-va prin adunările aceste să dee oca-
siune ţăraniloră să cugete la planuri rele, ce pótc trecu peste
intenţiunea loru“ .
„4. De oră-ce în faţa acestoră împrejurări asceptămă aici
pe fiă-care oră trupe de cavaleriă în numără maî mare, de
aceea domulă subprefect! să îngrijesc!, ca în fiă-care sată,
512 RTäVOLUTIüNKA LUÏ HOllIA.

unde nu se află adunaţii fênü şi ovësü, acolo să se strîngă

după proporţiune, câte 20, 30 saü mai multe porţiuni de fênü
şi de ovësü“ .

Mesura acesta, lucru uşorii de prevedută, excită o spaimă

şi mai exagerată în comitatulű Hinedórei şi aliî Zarandului.
Nobilimea începu să-şi golescă casele, să iee cu sine ce putea
duce, şi să fugă fiă-care încotro putea ; aşa, că trebui să
intervină de noii comitatulű şi să publice nobilimii, că să lase
în pace strămutările, căci la din contră o pedépsá inevitabilă
va cade asupra acelora, cari se vom depărta.
Nobilimea din comitatulű Zarandului se puse numai de câtă
în arme.
în 9 Aprile sub-prefectulü din Halmagi scrie următorelc:

„Nobilimea din ţinutulă Baiei-de-Crişti şi a lű 'Bradului s a

retraşii întréga în reşedinţa mănăstirii din B aiă-de-C rişă,
partea cea mai mare este în arme şi totü nobilulü în uni­
formă.“

Acelaşi sgomotu, aceeaşi nelinisce se respândi şi în comi­

tatele vecine ale Ungariei.
în 14 Aprile vice-comitele din Aradit scrie judelui Curiei,
contelui Carolű Zichy :

„Pe când terminasemü serisórea acesta primeseu unu ra­

portă, că şi românii din comitatulű acesta, şi anume cei din
plasa E m elek , districtulű Papfalva ţinti nóptea adunări se­
crete în biserică şi aici citescű scrisori, ce rëspândescû rc-
voluţiunea în poporfi“ .

, în urma acestorti sciri, contele Zicliy adresă vice-comitc-

lui din Bilioră urmatoriulű ordinű :

„Dintr’unü raportă, ce Fam primită astădi delà vice-comi­

tele.... comitatului Aradă, am aflatű, că ţeraniî Ardeleni din
comitatulű Hinedórei şi alű Zarandului, aű intenţiuni şi planuri
 REV0LUŢIUNKA LU Í IIORIA LA 1 7 9 0 — 9 1 513

rele în contra domniloră sei pămentesci şi a nobilimii. Din

acéstâ causa, am credută de lipsă, să vë facü atentă şi din
partea mea asupra acestei împrejurări, şi iarăşi şi iarăşi să
vë recomandă, că atâtă Staturile şi Ordinele, cum şi domnii
pămentescî din comitatulă acesta, să fiă cu priveghiare con­
tinuă şi ne-obosită în cestiunea acésta, şi să-i îndemnaţi, ca
să trateze cu totă blândeţea pe supuşii loră . . . . să prin­
deţi pe vagabundi . . . . să publicaţi poporului în modulă
prescrisă, tóté câte a decisă Maiestatea Sa suveranulă de
acum pentru uşurarea ţeraniloră, cum este scăderea preţului
sării, desfiinţarea fundului de misiuni şi drumuri, că li-se
va socoti în contribuţiune preţulă producteloră date pen­
tru armată, cu ună cuventă să bine-voiţi a dispune . •.
tóté ce veţi cugeta de lipsă şi câtă mai în grabă, pentru a
preveni ună periculă atâtă de mare, ce ameninţă prea iu­
bita nostră patriă“ .

Dar în totă acésta nelinisce, în totă alarmă acésta nu

esista nimică reală.
împeratulă Iosifă murise mai înainte, cu 6 sëptëmânï şi
restabilise, încă în ultimele sale dile, de noă constituţiunea Un­
gariei. De altă parte în ţeră se vorbia peste totă loculă
de convocarea cameriloră, de încoronarea împăratului Leo-
poldă ca rege ală Ungariei, ,şi românii, poporă eschisă din
* constituţiunea Ungariei, se înţelege, că erau nemulţumiţi cu a-
cestă schimbare a evenimenteloră.
Atâta era totă.
în 12 Aprile se făcu o investigaţiune în comuna Bosai,
în privinţa acestoră faime, şi totă ce s’a constatată a fostă,
că ţăranii de aici s’ar fi esprimată: „B at’o Dumnedeă de
Teră unguréscâ, să pună craiă ungurescă, asta n’o suferimă,
şi dacă pună ne resculămă îndată“ .

Aşa dar totulă era numai reflexiunile evenimenteloră din

1784, cari lăsase întru adevëru fiori adânci în inimele no­
bilimii. \
33
514 R E V O L U Ţ IO N E Z L D I H O R I A.

Revoluţiunea delà 1784 se présenta şi în camera Transil­

vaniei delà 1791.
în luna luî Februarie 1791 se afla la ordinea dilei pro-
iectulfi de lege în contra falsiloră denunţători şi vêndëtorï aï
patriei; cestiune, care interesa într’o formă pe tote naţiunile
politice din Transilvania.
Disgraţia, în care căduse nobilimea înaintea împăratului
losifă, ordinele sale, prin cari desfiinţase naţiunile politice
din Transilvania, revoluţiunea delà 1784, erau adevăratele,
motive ale acestei legi.
Iată cum se esprimă raportulft camerei asupra acestui
proiectă :

„Constatată findă, că binele ţăreî şi ală regelui zace numai

în stricta observare a legiloră, în iubirea şi încrederea prin­
cipelui către ţără, a ţăreî către principe şi a cetăţeniloră
unii. către alţii, că aceia, cari lucră în contra legiloră, cari
cu inculpări false tindă să înegrăscă pe patrioţi înaintea
principelui şi să-î păgubăscă, aceia lucră în contra fericirii
principelui şi a ţăreî, şi într’o formă sunt necredincioşi către
principe şi ţără, şi tindă să slăbăscă şi să rumpă veriga
de aură a iubirii şi încrederii reciproce, care lăgă ţăra de
principe şi pe cetăţeni unii de alţii. •în contra unoră astă-
feliă de omeni, cari împrăscie într’umî modă aşa infamă, sciri
false şi vănăză interese proprie, glorioşii noştri strămoşi aă sta­
bilită încă îndată la începutulă monarcliiei unguresci legi forte
severe, după cum se vede din Decretulă IL art. 52 ală Sft.
Ştefană, care dice, că dacă se va afla vre ună mişelă, care să
semene discordii între rege şi între cetăţeni, acela să pără.
Din aceste motive „Staturile aă decisă în unanimitate să se
cără de la guvernă şi de la curtea imperială tóté proiectele
prejudiciabile şi fabricate în detrimentulă ţăreî, tóté denunţă­
rile, chârtiele de trădare şi numele acestoră denunţători, anume:
„1. Denunţările şi învestigaţiunile relative la r e v o l u ţ i u ­
n e a î n c e p u t ă d e H o r i a , şi în particulară i n v e s t i g a ţ i i ! -
 R E V O L U Ţ IU N E A L U Ï H O R IA L A 179 0— 91. 5 1 íf

n e a I á n k o v i c i a n ă şi actele ' acestorű investigaţiuni, prin

caia apărarea nobilimii a fostă interpretată ca revoluţi ung;...
„2. Denunţările funcţionariloră din domeniulă Slatneî în
contra funcţionariloră din comitatulă Albei, dimpreună 'cu
investigaţiunea şi tóté actele, cari s e . raportă la. investiga1'
ţiunea acésta. '.
Aceste se întemplase în şedinţa de la 8 Februarie.
în şedinţa de la 28 Februarie guvernulă transilvană res-
punse : că în ce privesce denunţările şi investigaţiunea asupra'
revoluţiuniî lui Horia, pe la guvernă n’a trecută nici o' lu­
crare de a coinisiunii Iankoviciane, iar în ce se atinge de
alte cliârtiî, şi cari se raportă la cestiunea acésta, guvernulă
va da ordină administraţiunii archiveloră, ca să le predee
camerei, observă însă în ce privesce consecinţele rele, carr
potă să urmeze de aici, că prin acésta să nu se facă nici
ună prejudiciă amnestii, ce a fostă acordată de Maiestatea
Sa, şi care s’a publicată peste totă loculă.
în aceea şedinţă se presintă şi petiţiunea comitatului Hinedóra.
Comitatulă cerea următorele : •
1. Să se ordoneze o nouă investigaţiune asupra revolu­
ţiuniî M Horia, de oră-ce în cursulă învestigaţiuniî făcute
de contele Iankovits, nobilimea n’a fostă ascultată.
2. Că aceia, carî aă fostă căuşele adevărate ale acestei
revoluţiunî, cari aă împedicată acţiunea armatei, ca să d e­
părteze pericululă şi nobilimea să se apere, carî aă schimbată
şi aă falsificată investigaţiunea făcută de oculistulă Molnară,
carî prin denunţări false aă susţinută, că nobilimea a fostă
causa acestei periculóse revoluţiunî, aceia să fiă descoperiţi
şi urmăriţi din partea fiscului regescă pentru crima de in­
fidelitate (ad Notam perpetuae infidelitatis). Cu acéstâ oca-
siune, comitatulă adauge, că sărmanii ţărani, dênsiï n’aă fostă
causa, ci numai instrumentulă acestei revoluţiunî, de oră-ce ei aii
fostă înşelaţi, ca să asculte în numele poruncii împărătesei, şi
afară de aceea mulţi din ei şi-aă luată pedépsa pentru partici­
parea lorii la revoluţiunea acésta, şi astă-felă pe ţărani i iérta.
516 HEV0LUŢ1UNEA LUI HOEIA.

3. Să li se rebonifice pagubele causate, sau din averea ţă-

raniloră, sau din cassa statului.
4. Aceia, cari au avuţii cărţi de privilegii şi cărţile aceste li
s ari arşii, saii li s’aii perdutü în timpulü revoluţiuniî începute de
Horia, sau cu ocasiuneti invasiuniî turcilorü întêmplate de cu-
rôiidü,— aceia să capete privilegii nóue din partea principelui-
A supra. acestoră cereri, camera decise :

„Staturile reamintindu-şi în inima lorii înfiorătorele pa­

gube, ce le aii suferită suplicanţii, şi patimele loră, ce nu se
potă uita, cum şi împrejurarea, că cenuşa fostului nostru Prin­
cipe Iosifu ală II-lea este insultată prin aceea, că acéstâ re-
voluţiune şi vărsare de sânge ne mai audită se ar fi făcută
din porunca Maiestăţii Sale, astă-felă spre a da o satisfac-
ţiuiie suplicanţiloră şi totă-o-dată pentru a s p ă l a şi cenuşa
fostului ' principe de acéstâ p é t a înfiorătore numai de a o
cugeta,. şi a înfăţişa înaintea lumii, nevinovăţia nobililoră
cetăţeni câtă şi a Maiestăţii Sale, Staturile au decisă, că e
de lipsă să se caute în archiva guvernului şi în arcliivele
nobileloră comitate, ale Hinedórei şi Albei, tóté chârtiile câte
se raportă la cestiuifea acésta, şi cari nu se voră afla aici,
să se céra de la Maiestatea Sa, şi căutându-se, să se cerce­
teze adevărata stare a lucruriloră, să se facă destulă cere-
riloră, dorinţeloră şi plângeriloră comitateloră, cari se rogă
acum, cum şi a celoră alalte comitate, asupra cărora s’a
estinsă foculă revoluţiuniî, iar autorii revoluţiuniî, saă aceia,
cari n'aă împedicat’o, atunci când ar fi putută, aceia ca
vêndëtorï falşi ai nobilimii să fiă traşi la respundere1) . “

Aşa dar camera transilvană de la 1791, decise o nouă in-

vestigaţiune şi o nouă justiţia asupra revoluţiuniî din 1784.
Dar camera se disolvă în 9 Augustă 1791 şi altă inves-
tigaţiune nu mai urmă.

P Az Erdélyi három nemzetekből álló Rendeknek,. . . Jegyzőkönyve,

Kolosváratt, 1791. Şedinţa a 24-a
 C O N C L U S IU N E . 517

X JL II, C O X C JU JS U JX E .

Aşa se termină aeéstá revoluţiune, care agită aşa de

multă spiritele în Transilvania, epocă, care scóse la lumină
lupta latentă, ce esista de mai mulţi secuii şi sub diferite
forme între c e le 'dóue naţiuni de peste Carpaţî.
începută în munţii Abiudului în numele unoră puţine co ­
mune la anulă 1782, ea ajunge în numele tuturoră iobagi -
loră din munţii Abrudului, apoi în numele tuturoră români-
loră din Transilvania.
Din liberarea de abusurî ajunge la liberarea poporului
română de iobăgiă, la liberarea Transilvaniei de domnia e-
lementuluî ungurescă.
Iobagă, preoţi, plutaşi, băiaşî, omeni liberi, sătuî cu toţii
într’o formă de amarele suferinţe ale trecutului, se facă cu
toţii emisari, căpitani, soldaţi şi cu toţii primescă dictatura
unui teranu.
1
Epocă plină de învăţături.
Ea ne probăză, că nici înfiorătorele decrete ale lui Ulâ-
dislaă (1514), nici uniunea celoră trei naţiuni din Transilva­
nia (1437— 38), nici Aprobatele şi Compilatele (1653 1669),
cari declarară pe români fără patriă, nu aă putută să înte -
meieze fericirea nobilimii şi cu atâtă mai puţină fericirea
Ungariei şi a Transilvaniei.
Dacă Ungaria nu se ar fi abătută delà primele institu-
ţiuni ale regiloră sei ; dacă nu ar fi părăsită sistemulă, care
în seculii de ântâiă respecta libertatea naţională în Ungaria ;
dacă ar fi lăsată neatinse instituţiunile veclii ale poporului
română, organisaţiunea sa militară, districtele sale românesci ;
dacă nu ar fi luată din mâna acestoră ţărani militari pro­
prietatea de pămentă; daca naţiunea română, singură în
numără considerabilă şi cu teritorii naţionale estinse în
Transilvania şi în părţile Ungariei, ar fi fostă lăsată şi de
518 REV0LUŢIUNEA LUI HORIA.

aci înainte ca naţiune cu drepturi politice, precum fusese

până la finele secuiului ală XIII-lea ;
Mai multă, dacă nu se ar fi desfiinţată la anulă 1653
chiar şi drepturile de simplu cetăţCnă ale românului, — tristă
răsplată pentru şiroele de sânge, ce le vërsase odată ro­
mânii în interesulă Ungariei ; —.
Atunci desastrulă nu se întâmpla.
Dar încetă cu încetulă din poporală militară se făcură
sclavi agricoli, şi în locă de o armată numerosă, care apăra
Carpaţiî şi Dunărea, se creă o céfă numerosă de sclavi, su­
puşi unui mică numără de privilegiaţi incapabili să se a-
pere pe sine şi incapabili să apere ţăra.
Elementulă celă vecliiă de apărare ală statului dispăru,
în loculă clasei de arme se ridică nobilimea de nascere. în
loculă resbeleloră victorióse esterne se începură resbelele
nefericite interne, luptele cu sclavii, şi în loculă castreloră
delà frontiere, nobilimea "şl construi castre în contra supu-
siloră săi.
Din timpulă acesta datăză fatalele consecinţe ale noului
sistemă,' lunga şi tiista seriă de revoluţiunî, epoca de de­
cadenţă a regatului.
Cu desfiinţarea instituţiuniloră naţionale, ce eşistaă în Un­
garia, cu desfiinţarea legiuniloră, cari se bătuse sub Ionă Cor-
vinulfl, cădu şi puterea internă şi cstcrnă a regatului.
Aşa urmă sdrobitórea catastrofă delà Mohaciă (1526),
când regatulă Sf. Ştefană şi perdu independenţa sa, luptă,
în care Ungaria nu putu să adune mal multă armată de
20,000 de omeni1), căci nu mal esistaă vechil legionari, şi
mal înainte cu 12 ani camera Ungariei decretă pedepse o-
ribile asupra ţăraniloră, şi-I aruncase pe toţi în lanţele ser-
vituţiî veclnice.
Aşa se întcmplă în secululă trecută, în epoca aniloră
1780— 1790, când împăratulă Iosifă resturnă constituţiunea

') Katona, História critică X IX. 678

 C O N C L U S IU N E . 519

Ungariei. Atunci poporulu română, desbrăcată de tote, care

de altă dată ’şî vërsase cu g-loriă sângele seu în resbelele
Ungariei, de astă dată nu mai putu să-î întindă mâna de a-
jutoriű, din contra se ridică asupra nobilimii şi a elementului
ungurescü.
Aceleaşi evenimente, aceleaşi experienţe se repetară la
1 8 4 8 —49 în ultima luptă de libertate a Ungariei. Atunci
se ridicară în contra tendinţeloră ungurescl nu numai ro­
mânii, dar şi croaţii, sêrbiî şi saşii, — şi Ungaria suculnbă.
Astü-felü revoluţiunea delà 1784 şi tóté desastrele urmate
asupra regatului din secululă alü X IV -lea în cóce ne pro-
bézâ, câtă de fatală a fostă pentru Ungaria noulă sistemă de
distructiune
"I
a nationalitătiloră.
í 1

Istoria este implacabilă faţă cu greşelele poporeloră.

 TABLA DE M A T E R IE

p*g.
P r e f a ţ ă ............................................. V

INTRODUCŢIUNE.

I. (Jaraeterulü revoluţiunil din 1784 ................................... 3

II. Literatură revoluţiunil. ........................................................................ 6

III. Fântânile istorice ale revolu ţiu n il.......................................................... 25

IV . Românii în epoca militară ........................................................................ 28

V. Feudalitatea unguréscâ în Transilvania............................... 57

PARTEA I.

PRELUDIULÜ REVOLUŢIUN1Î.

VI. Asupririle Românilorô din munţii A b r u d u lu i.................................... 81

VII. Tumultulü din Câmpeni de la 1782 .................................................. 88

VIII. Călătoriile împăratului Iosifă în Transilvania, 1773 şi 1783 . . 96

IX. Călătoria lui Horia la Viena în 1783 ............................... 105

X. Conscripţiunea m i l i t a r ă .......................................................... 114

522 TABLA DE MATERIE.

P A R T E A II.

REVOLUŢIUNEA LUÏ H O RIA ÎN TRA N SILVAN IA ŞI UNGARIA.

Bag.

XI. Căpitanii r e v o ln ţiu n il...........................................................................137

X II. Conspiraţiunea şi scopulü re v o lu ţiu n il...........................................144

XIII. Adunarea ţeraniloru la M estecănu.................................................... 152

X IV . Revoluţinnea în comitatulü Hinedórel şi alil Zarandulul . . 159

1. Crişanii proclamă revoluţiunea la biserica din Cu-

rechiü.........................................................................................159

2. Ocuparea Z a r a n d u lu l.........................................................161

3. Revoluţiunea se'estinde în comitatulü Hinedórel . 172

4. Ţeranil atacă oraşulu D e v a ........................................... 181

5. Esecutarea prisonerilorü din D e v a ........................... 185

6. Ultimatulu lui H o r i a ............................................ 196

XV. Revoluţiunea în eomitatulil Albei şi alil C lu ju lu i.....................199

1. Câmpeni, Abrudtt şi Roşia......................................... 199

2. Primulü căpitanii în periculü...........................................207

3. Căpitanii Cloşca şi Horia tînërulü plécâ asupra cas­

telului din C a l d a .................................................., 209

4. Trupa ţeranilorii de pe Mureşu atacă Vulperulü şi

V in ţu lii-d e -jo s ii.............................................................213

5. Revoluţiunea străbate în eomitatulil Clujului . . ^2JJ-

X V I. Revoluţiunea în comitatulü S ib iiu lu l.......................... 218

X VII. Revoluţiunea în comitatulü A radu lu i............................................... 223

XVIII. Organisarea mişcării........................... 229

X IX . Baronulü Brukenthal şi baronulu P r e i s z ...................... . . • 237

XX. Guvernulü transilvană şi revolu ţiu n ea ...........................................250

X X I. A m is ţ iţ m ljijle J ^ T ib r n ......................................................................254

X X II. Misiunea lui Molnarü în Z aran d ü .......................................... 268

X XIII. Episcopii NicbiticI, PetrovicI şi P op ovicx...................................... 277

 TABLA DE MATEKIE. 523

Pag.

XXIV. Schultz la Câmpeni ■ ^— ——■—=—s-—— — • • • _• • - - ^ L ü

I------------- ;----- ' —
XXV. Insurecţiunea nobilimii.................................................................... 290

X X V I. împ. losifü şi revoluţiunea...........................................................299

X X V II. Esecutârile din A l b a ...................................................................... 320

X X V III. Activitatea c. Iankovits până la prinderea căpitaniloru . 323

X X IX . Petiţiunile n o b i l i m i i ................................................................... 338

XXX. Revoluţiunea se începe de n o ii...................................................... 366

1. Ordinele lui Hori a. începerea ostilităţiloru . . . 366

2. Ţăranii resculaţl respingü a m n e s t i a ....................... 370

3. Convenţiunea delà O f e n b a i ă .......................................... 372

4. Luptele de la RemeţI, Bradű, Lupşa şi Michălenl. 375

5. Horia disolvă trupa de la Câmpeni............................ 394

X X X I. împ. losifü şi cestiunea de naţionalitate în Transilvania. 400

X X X II Prinderea căpitanilorâ.......................................................................412

PARTEA III.

EPILOGULŰ REVOLU1TUNIÏ.

X X X III. Interogatoriulu lui Horia, Cloşca şi C r i ş a n i i .........................431

X X X IV . Sentenţele şi e s e c u t a r e a .................................................................446

XXXV. Horia ca „rege“ şi „împăraţii“ ................................. 459

X X X V I. Festivitatea din Slatna ................................................................. 472

X X X V II. Alte condem nărî..................................................................................481'

X X X V III. împ. losifü desfiinţâză servitutea personală a ţeranilorfi . 494

X X X IX . Expatriarea mai multorü ţărani..................................................... 499

XL. împ. losifü suprimă abusurile diu munţiiAbrudului . . 506

XLI. Revoluţiunea lui Horia la 1790— 91 ........................................ 511

XLII. C o n c lu s iu n e ........................................................................................ 517