Sunteți pe pagina 1din 1

• Neutrofilele activate încearcă să distrugă agenții invadatori prin eliberarea conținutului toxic al granulelor

intracelulare, ce includ: specii reactive de oxigen, specii reactive de azot, proteinaza 3, catepsina G și elastază.
• Efectul acestor molecule eficiente nu este îndreptat doar asupra agenților microbieni, ci afectează și structuri
ale gazdei, astfel că distrucția tisulară la nivelul gazdei nu poate fi evitată in general.
• Un răspuns inflamator acut ideal determină eliminarea agenților nocivi, urmată de faza de rezoluție și
reparare tisulară, care este mediată în special de macrofagele rezidente și cele recrutate la nivelul țesutului
afectat.
• Pentru tranziția de la inflamație la rezoluție este crucială modificarea profilului mediatorilor lipidici, de la
prostaglandinele proinflamatorii la lipoxine, care au efect antiinflamator.
• Lipoxinele inhibă recurtarea neutrofilelor și stimulează recrutarea monocitelor, ce îndepărtează celulele
moarte și inițiază remodelarea tisulară.
• Alți mediatori care au un rol crucial în rezoluția inflamației și inițierea reparării tisulare sunt: rezolvinele și
protectinele (altă clasă de mediatori lipidici), TGF-β (transforming growth factor β) și factorii de creștere
produși de macrofage.
• Dacă răspunsul inflamator acut nu determină eliminarea agentului patogen, procesul inflamator persistă și
capătă caracteristici diferite. • Infiltratul neutrofilic este înlocuit cu macrofage, iar în cazul infecțiilor și cu
limfocite T.
• Dacă efectul combinat al acestor celule este tot insuficient, inflamația cronică implica formarea
granuloamelor și țesuturile limfoide tertiare.